sfântul siluan athonitul (24 septembrie)

7/29/2019 Sfântul Siluan Athonitul (24 septembrie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-siluan-athonitul-24-septembrie 1/127

Sfântul Siluan Athonitul24 septembr ie

Index

Acatistul Sfântului Preacuviosului Părinte Siluan Athonitul.............................. 3 Rugăciune ............................................................................................................18

Paraclisul Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru SiluanAthonitul .................................................................................................................20



Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume .........................................33 Alte rugăciuni ale Sfântului Siluan ...................................................................34

Sfântul Siluan Athonitul - Viaţa ...........................................................................35 Părintele Rafail Noica – Filă de sinaxar scrisă în dulcele şi viul nostru grai lasărbătoarea adormirii întru Domnul a Sf. Cuv. Siluan Athonitul....................42 Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu… Siluan Athonitul..................................................................................................................................44 Sfântul Siluan Athonitul – Copilăria şi anii tinereţii. “Roagă-te ca lumea să numă ţină!” .................................................................................................................46 Sfântul Siluan la Muntele Athos - Iubirea răstignită .........................................59 Moaştele Sfântului Siluan Athonitul ....................................................................73 Scrisori către Nadejda Soboleva...........................................................................75 Viaţa Sfântului Siluan Athonitul în imagini pictate la Essex ............................82



Acatistul Sfântului Preacuviosului Părinte Siluan Athonitul

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi tesălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intin ăciunea, şi mântuieşte,

Bunule, suf letele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi . Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi . Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi .S lavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.



P reasfântă Treime, miluieşte- ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte ! Doamne, miluieşte !

S lavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.

T atăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească- se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă- se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţădă-ne- o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm

greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. C ă a Ta es te Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântulu i Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte- ne pe noi, Doamne, miluieşte- ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,miluieşte-ne pe noi .

Slavă Tatălui şi Fiului şi S fântului Duh.

Doamne, miluieşte- ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi neizbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntempopor ul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide- o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca sănu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu

eşti mântuirea neamului creştinesc.

Crezul Cred Într - Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul - Născut, Care din Tatăl S - a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu



adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prinCare toate s- au făcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S -a pogorât din ceru ri Şi S- a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S - a făcut om.

Şi S - a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S

-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi . Şi S - a suit la ceruri şi Şade de- a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să

judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede,Cela ce împre ună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prinprooroci.Într u- una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor, Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Psalmul 50 Miluieşte- mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de

păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meuînaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşaîncât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iatăîntru fărădelegi m- am zămislit şi în păcate m- a născut maica mea. Că iatăadevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi - ai arătat

mie. Stropi- mă

- vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla

- mă

- vei şi mai vârtos decât

zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegilemele şterge- le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu- L lua de la mine. Dă- mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duhstăpânitor mă întăreşte. Învăţa- voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte- mă de vărsarea de sângeDumnezeule, Dumnezeul mântuir i i mele; bucur a-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai f i

voit jertfă, Ţi - aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,

Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zid ur ile I erusalimului . Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pealtarul Tău viţei.

Condacul 1



Ţie, alesule nevoitor al Domnului şi îngere pământesc, preacuvioase PărinteSiluane, acum cu bucurie cântare de laudă îţi aducem! În veghe neîncetată, în

postire şi în smerenie fiindu-le părinţilor athoniţi prea ales urmaş, prin însetareadupă Dumnezeu şi dragostea cea arzătoare către El, har îmbelşugat ai agonisitsufletului tău şi următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit pentru toţioamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii şi

pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta,căci în groapa greşalelor aflându-ne cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu şi custrăpungere strigăm:

Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentrulume!

Icosul 1Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe

tine şi după cuvântul Psalmistului: ‹‹inimă adâncă›› ţi-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într -o cămară prea aleasă, neîncăputul nume alDumnezeului Celui Preaînalt, ca prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu săurmezi vieţii îngereşti. Pentru aceasta, lăudând minunatele tale fapte şi osteneli

pământeşti, cu sfială te chemăm: Bucură-te, rod al curăţiei din părinţi binecinstitori de Dumnezeu; Bucură-te, că ai iubit a părinţilor tăi cucernicie din tot sufletul tău; Bucură-te, că prin înfrânare şi iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;Bucură-te, că din pruncie căutându-ţi bucuria în Dumnezeu, minunat te-aiînţelepţit; Bucură-te, că inima ta să cunoască şi să se supună voii lui Dumnezeu mereu acăutat; Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ţi -aiîndulcit din tinereţe; Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credinţă de o nepieritoare frumuseţe;

Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentr u lume!

Condacul al 2-leaVăzându- te pe tine Preacuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia

pierzării, pe când dulceaţa păcatului ca un şarpe rău mirositor pătrundea însânul tinereţii tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: ‹‹Fiule,mă doare să te văd spurcându- te cu fapte păcătoase››; şi pricepând tu,Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, şarpele păcatului cu bărbătească înţelepciunel-ai izgonit, biruindu-l prin pocăinţă, smerenie şi rugăciune, iar Mântuitorului



iubitor de oameni cântare de mulţumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!

Icosul al 2-leaDumnezeiască înţelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-aiînvrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, şi harul Sfântului Duh aumplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laţ scăpând, cătregrădina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai năzuit, fugind din deşertăciunealumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, văzândminunata bunăvoire a Stăpânei lumii faţă de tine, cu umilnţă îţi cântăm: Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de însăşiPreacurata ai fost chemat;Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al grădinii ei pământeşti, în chipminunat;

Bucură-te, viţă dulce a pământului rusesc care în Muntele Athos îmbelşugat airodit;Bucură-te, conştiinţă neadormită, că prin smerită rugăciune, boldul păcatului l-aitocit;Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc aislujit;Bucură-te, că prin nevoinţă, post şi isihie pe duşmanul ce lupta împotriva tadesăvârşit l-ai plecat;Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credinţă curată în chip slăvit ai dobândit;


Condacul al 3-leaCu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluane, te-a apărat Puterea CeluiPreaînalt când duhul iadului şi al morţii te-a năpădit şi sufletul tău îl învifora cumomeli pierzătoare şi tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu este deneînduplecat; dar Domnul cel iubitor de oameni îndată te-a cercetat pr in lumina cea negrăită a Taborului şi cu focul harului Sfântului Duh te- a întări t şi

asemenea Sfântului Apostol Pavel o nouă naştere ai primit, cu frică şi bucuriecântând lui Dumnezeu : Alil uia !

Icosul al 3-leaAvând bogăţia harului, cu duhul la ceruri ai fost înălţat şi acolo cuvinte de negrăitcu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Părinte Siluane?Că te-ai umplut de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu când, fiind în afară de



cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseţi dumnezeieşti, te -ai învrednicit a vedea Faţa lui Hristos-Dumnezeu Cel fără de măsură iubitor şiiertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita vedere a lui Dumnezeu, îţicântăm: Bucură-te, că întru credinţă nevoindu-te, de cercetarea şi mângâierea lui Hristos te-ai învrednicit;Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumuseţea slavei Sale de negrăit; Bucură-te, că în ceruri la preaminunata frumuseţe prin Sfântul Duh ai fost înălţat; Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh-Mângâietor te-ai adăpat; Bucură-te, că de frumuseţea de nedescr is a raiului te-ai împărtăşit; Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseţii cereşti ai fostcopleşit; Bucură-te, că acelaşi har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru toate neamurileomeneşti;

Bucură-te, că spre zorii vieţii veşnice ca o strajă pururea vegheatoare ne trezeşti; Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentrulume!

Condacul al 4-leaFurtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaş de oameni care dintruînceput a căutat să piardă sufletele drepţilor; dar tu, Părinte Siluane, povăţuit fiind de Domnul I isus Hr istos să- ţi ţii mintea în iad şi să nu deznădăjduieşti , cu darulDuhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe şi smerenie ai preîntâmpinat uneltirilevrăjmaşului, desăvârşit biruindu-l; iar el, ruşinat fiind de tine, silit a fost a mărturisică întru totul este mincinos. Şi aşa, sufletul tău din cursa neprietenului ca o

porum biţă, blândă a fost izbăvit de Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-leaAuzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deşertăciunea lumeascăspre nevoinţa călugărească şi prin harul lui Dumnezeu rod bun ai făcut, Cuvioase,nu numai călugării tineri, dar şi cei vârstnici, mult încercaţi în nevoinţe, către tinealergau şi ca de miere îndulcindu-se de faptele şi cuvintele tale viaţa cea îngereascăau urmat şi Domnului s-au asemănat. Iar noi, cu smerita cugetare văzându-te

împodobit, cu bucurie îţi strigăm: Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare şi înfrânare în Domnul ai devenit; Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor şi neveştejit; Bucură-te, că în nevoinţa ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;Bucură-te, că mintea, inima şi voinţa în Dumnezeu prin rugăciune necontenit ţi-aiîntărit; Bucură-te, că plin de râvnă, curăţia trupească şi sufletească ţi-ai păzit;



Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înălţimea nepătimirii ai urcat;Bucură-te, că pravila Sfinţilor Părinţi cu sârguinţă ai urmat; Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu şi cereasca Patrie neostoit ne-ai grăit;

Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciune pentru lume!

Condacul al 5 – leaCa pe o stea călăuzitoare şi de minte luminătoare ţi-a dăruit Domnul harul celdumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, întărindu-te prin acesta înnevoinţa cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb şihrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Şi aşa,arzând de iubire pentru Iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinereţe şi până la

bătrâneţe priveghind şi din straja dimineţii până în noapte pentru întreaga lumerugându-te, ca o alăută dulce cântătoare, neîncetat I-ai strigat lui Dumnezeu:Aliluia!

Icosul al 5 – leaVăzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluane, întru nevoinţa cea bună căutânddragostea lui Dumnezeu cum caută pruncul laptele mamei sale şi către mângâiereaLui cu dor mare tânjind şi cu lacrimi strigând: ‹‹ia aminte, suf lete al meu, la dragostea lui Dumnezeu şi încălzeşte – te, o, inimă a mea››, şi încă ‹‹cine – mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihnă nici ziua, nici noaptea; dedragostea lui Dumnezeu ››, ne cutremurăm cu inima şi ne umilim cu sufletul înfaţa unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Autoîndurat şi cu străpungere îţicântăm unele ca acestea: Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare pururea aicerut;Bucură-te, că în dr agostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;Bucură-te, că din inimă, ca dintr -o candelă a rugăciunii curate, flacăra foculuilăuntric spre Domnul ţi-ai suit;Bucură-te, că cele de sus şi cele de jos cu frumuseţea evlaviei tale îngereşti le-aiîmpodobit;Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu văpaia rugului nemistuit; Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales tu pentru toţi oamenii înalţi

mâinile către Dumnezeu; Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecăţile Domnului şi îndreptările Sale le-aicăutat cu tot sufletul tău;

Bucură- te, că fără încetare ai strigat: ‹‹mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta!››;




Condacul al 6 – leaPropovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut lui Dumnezeu,când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ţi dragostea, te-a lipsit decercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înţelegând că ai pierdut harul,

precum odinioară Adam când se tânguia pentru pierderea Raiului, L-ai chemat cuinimă mâhnită şi cu lacrimi: Doamne, Tu mai înainte m- ai cercetat şi m-ai învrednicit cu Sfântul Tău Duh şi sufletul meu Te-a iubit. Dar acum sufletul meu tânjeşte după Tine; şi în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind în mila lui Dumnezeu, Îi str igai : Aliluia!

Icosul al 6 – leaStrălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, ca un nou văzător al Tainelor,că prin smerenie şi rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit şi denegrăită dragoste inima ţi s-a umplut. Şi gustând tu şi înţelegând puterea harului,

cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat; ‹‹Doamne! Nu numai mie, ci întregii lumi dăruieşte să cunoască dragostea Ta şi să se mântuiască!›› Drept aceea, avându-te

pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilinţă îţi cântăm: Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul tu te răstigneai rugându-te

pentru cei morţi, pentru cei vii şi pentru cei ce pe lume încă nu au venit; Bucură-te, că prin această dragoste Împărăţia Cerurilor ai dobândit;Bucură-te, că adevărată întrupare a credinţei curate şi a nerăutăţii te-ai arătat; Bucură-te, că ai dobândit iertarea de la Hristos pentru cei apropiaţi ţie, căzuţi în

păcat; Bucură-te, lucrător neadormit în grădina Maicii Domnului, care pe cei istoviţi înnevoinţe îi întăreşti; Bucură-te, dulce alăută a Muntelui Athos, care despre viaţa cea viitoare vesteşti; Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh şi al Preabinecuvântatei Egumeneascultător slujitor; Bucură-te, cu cei bineplăcuţi lui Dumnezeu credincios împreună – nevoitor;


Condacul al 7-leaVoind Iubitorul de oameni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului,

Cuvioase Părinte Siluane, ca pe o ramură de măslin cu rădăcina în pământul rusescîn pustiul Athosului te-a răsădit şi cu harul Sfântului Duh te-a înrourat, mult roditor făcându-te; că prin faptele şi cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viaţă dătător spre curăţie şi înfrânare, cucernicie şi iubire de fraţi pe toţi i-ai povăţuit – iar ei,uniţi fiind prin legătura dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune,cântau lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 7-leaCa pe un nou împreună-nevoitor cu pustnicii, povăţuitor şi dascăl monahilor şimirenilor te-a arătat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Căci tu, încă pe cândtrăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie, se lăsase ademenită de cădereaîn păcat şi, pentru aceasta, el spre mânie se înverşunase, l-ai învăţat iertarea lui Hristos şi astfel, familia lor – mică biserică – de destrămare o ai izbăvit; pemonahii căzuţi în întristare la dobândirea păcii sufleteşti i-ai chemat şi fricaDomnului învăţându-i, la pocăinţă i-ai adus; şi astfel pe toţi i-ai pregătit să devinălocuitori ai Raiului. Iar noi, ştiindu-te pe tine că te îngrijeşti de mântuirea tuturor,cu dragoste îţi cântăm, după cuviinţa datorată: Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieţii pustniceşti te-ainevoit;Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frăţeşti şi pentru toţi fierbinte rugător; Bucură-te, că pe calea vieţii, în dureri şi în necazuri, eşti celor ce te cheamă

credincios însoţitor; Bucură-te, că celor aflaţi în boli, întristări şi mâhniri sufleteşti le eşti nefăţarnicslujitor;Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând laîmpăcarea cu Dumnezeu şi cu aproapele pe toţi i-ai chemat;Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate cunădejdea iertării le-ai îmbărbătat; Bucură-te, Credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toţi oameni cu lacrimi omijloceşti; Bucură-te, că având mintea în iad pentru toţi păcătoşii nepocăiţi îndurare doreşti;


Condacul al 8 – leaMinune negrăită ţi-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluane, când înstareţul-duhovnic Avraam ţi-a trimis chipul Său strălucind de nedescris şi astfel,

prin minunata schimbare, te-a învăţat curat a cinsti Taina Pocăinţei; iar noi,văzându-te pe tine că ţi-ai încredinţat voia duhovnicescului părinte ca DomnuluiÎnsuşi, tăindu-ţi prin smerenie şi pocăinţă voirile cele rele, învăţăm a ne încredinţa

voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos şi prinaceasta, înainte de ieşirea noastră din trup, de mânia lui Dumnezeu şi de Judecatace va să vină ferindu-ne cântăm lui Dumnezeu un întreit: Aliluia!

Icosul al 8 – leaDin toată inima şi cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit,

preaminunate şi bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, şi cu Cel iubit pentru lume



împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: ‹‹O, preadulce Iisuse! Tu ai făcut ca sufletul meu să te iubească pe Tine şi să- l iubească pe aproapele meu.

Dăruieşte- mi să vărs lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toţi oamenii să Tecunoască pe Tine şi să moştenească pacea Ta şi să vadă lumina Feţei Tale››. Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viaţa, dobândind mântuire cu rugăciunile tale,te fericim cu graiuri ca acestea:Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe PreaputernicaMaică Ocrotitoare ai urmat;Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, şi tu Sfântul Munteîn lacrimi l-ai înrourat;Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai cerutmântuire ca pentru sufletul tău; Bucură-te, părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toţi cei ce pier în păcatemijloceşti înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, bucuria şi minunarea îngerilor, care eşti iubit şi bineplăcut luiDumnezeu;Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit şi oglindire curată a sfinţenieineamului tău; Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare ai arătat lumii chipul frumuseţii îngereşti întrupul tău pământesc; Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămară a DuhuluiDumnezeiesc;


Condacul al 9-leaToate cetele îngereşti şi mulţimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia şi deiubirea ta de oameni, Părinte Siluane, că săvârşindu-ţi ascultarea ca econom

preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata sfinţiţilor împreună vieţuitori, dar şi de ostenitorii din lume care lucrau în mănăstire, ca denişte copii ai lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu, celui ceiubeşte întreaga zidire, ai strigat: ‹‹Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi mângâie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiţi››. Şi în orice ascultarefiind ai arătat frumuseţea smeritei cugetări cântând neîncetat lui Dumnezeu:

Aliluia!

Icosul al 9 – leaRitorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate PărinteSiluane, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmăşie şi neorânduială întreoameni şi i-ai împăcat pe toţi cu Dumnezeu, strigând Stăpânului lumii: ‹‹Doamne,cu Tine însetez să fiu şi Ţie pentru întreaga omenire mă rog ca toţi să fie



mântuiţi! ›› Şi pe oameni învăţându-i: ‹‹ fiilor, rugaţi - vă pentru vrăjmaşi, că ei sunt fraţii voştri şi viaţa voastră, iar duşmanul lumii acesteia numai diavolu l este››. Şi prin aceasta fiind şi noi călăuziţi la iubirea de Dumnezeu, de fraţi şi devrăjmaşi, îţi cântăm: Bucură-te, că prin iubirea ta pentru vrăjmaşi lui Hristos pe Golgota te-ai asemănat; Bucură-te, că ridicându-ţi mâinile la rugăciune pentru vrăjmaşii tăi, cu sufletul şicu inima pe Cel ce S-a răstignit pentru noi L-ai urmat;Bucură-te, că de cei apropiaţi te-ai îngrijit şi de frumuseţea isihiei harice nu te-ailipsit;Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetatei rugăciuni aidobândit;Bucură-te, că prin post şi rugăciune săgeata celui viclean ai frânat până în sfârşit; Bucură-te, că răutăţile şi măiestriile diavolului să le biruim ne-ai învăţat; Bucură-te, că la moara lui Hristos trupul prin muncă ţi-ai istovit şi inimii spre

desfătare rugăciunea ca pe o pâine sfinţită i-ai dat;Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împărătesei Cereşti i-ai hrănit din belşug cu

pâinea Preasfântului Nume; Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciune pentru lume!

Condacul al 10-leaMântuirea sufletului căutând şi dorind alipirea de Hristos, din pământul părinţilor tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde, petrecând în înfrânare şi isihie, aidobândit frumuseţea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguinţă şi iubire de oameni.Şi astfel, într-o binecuvântată dimineaţă, când ceilalţi vieţuitori athoniţi înălţauZiditorului cântări, bun sfârşit ai dobândit şi sufletul tău cel hrănit cu dătătorul – de

– viaţă Trup şi Sânge al Domnului l-ai încredinţat în mâinile Lui celeDumnezeieşti, ca împreună cu toţi sfinţii pururea să-I cânţi Cuvântului celui fără deînceput şi Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a sfinţit: Aliluia!

Icosul al 10-leaÎmpăratul Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii şi serafimii şi cetele sfinţilor, I-ai slujit fără odihnă prin viaţa, credinţa şi dragostea ta, Preacuvioase; iar acum caun crin binemirositor stai înaintea scaunului Preasfintei Treimi împreună cu toţi

aleşii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Fii, aşadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie, înaintea lui Dumnezeu pentru pacea şi bunăstarea lumii, iar pentruSfânta Biserică solie de necurmată rugăciune şi cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne printine din nevoi, cu mulţumire să-ţi cântăm: Bucură-te, înger în trup din pământ rusesc, care în chip preaales în Sfântul Muntete-ai nevoit;



Bucură-te, că pentru pământul părinţilor tăi la Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;Bucură-te, îndrăznire iubitoare şi fierbinte rugător pentru toţi cei ce -L caută peDumnezeu cu bună credinţă; Bucură-te, grabnic ocr otitor al monahilor din grădina athonită şi al celor ce teurmează în nevoinţă; Bucură-te că fără cârtire încercările vieţii de obşte şi durerile trupului tău le -ai

purtat;Bucură-te, că sufletul tău curăţit cu lacrimi de pocăinţă Celui Curat l-ai încredinţat; Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, că în Muntele Sionului deDomnul ai fost chemat;Bucură-te, că acolo împreună prăznuind cu sfinţii şi îngerii, cu slavă şi cinste te-aiîncununat;


Condacul al 11-leaCântare de laudă aducem ţie, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluane,că arzând de dragoste către Domnul – care de mântuirea lumii a însetat şi cusmerenia Sa pe diavol l-a biruit – L – ai urmat cu credinţă şi pustia Athosului curugăciune curată bine o ai înmiresmat, arătându-ne şi nouă chipul vieţii îngereştiîmpodobit cu darurile cele mult roditoare ale Sfântului Duh. Şi aşa, în SfântulMunte ca în Rai vieţuind, pe vrăjmaş l-ai ruşinat şi sufletul tău Împărăţia Cereascăa agonisit, iar pe noi ne-ai povăţuit prin dragoste să ne alipim de Dumnezeu,cântându-I:

Aliluia!

Icosul al 11-leaÎn vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte,

purtător al Duhului Sfânt şi al Luminii celei dătătoare de lumină, atît în viaţă cât şidupă moartea ta, încât noi, privind la tine, cel luminat cu frumuseţea nevoinţelor

pământeşti şi ca un heruvim împreună-rugător, cu cetele cereşti, de nădejdeamântuirii să ne încredinţăm, vieţii celei drepte cu toată osârdia să urmăm, voianoastră să o lepădăm şi cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne supunem ca să seîntărească şi în trupurile şi sufletele noastre proslăvirea Iubitorului de oameni

Dumnezeu şi cu dragoste să-ţi cântăm unele ca acestea: Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragostea de Dumnezeu prin pilda vieţii talecelei curate şi nevoitoare; Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fărădelege şi ne -ai învăţat să

păstrăm tainele şi predaniile credinţei drept măritoare; Bucură-te, că prin vieţuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai sârguit să-i semeni în post şi isihie;



Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credinţă i-ai urmat prin grija pentru vieţuireamonahilor în curăţie; Bucură-te, nou luminător al credinţei, că în zilele noastre calea cea adevărată cătreDomnul ai arătat; Bucură-te, că de neîmpuţinarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă tuturor le-ai dat mărturie în chip minunat; Bucură-te, că înaintea Scaunului Sfintei Slave stai ca un rob credincios alMântuitorului;Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfârşit creştinesc şi răspuns bun la ÎnfricoşataJudecată a Lui;


Condacul al 12-lea

Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri unde totul viază şi se mişcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos Dumnezeul nostru, a revărsat peste tine putereanegrăită a harului, ca astfel luminat să înalţi rugăciuni pentru întreaga lumeîmpreună cu ceata nevoitorilor athoniţi şi cu toţi sfinţii. Iar noi cunoscând aceasta,te rugăm: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte rugăciune către Domnul casă se milostivească şi Sfânta Sa Biserică s- o întărească în veci spre mântuireanoastră, pe iubitorii de isihie şi să le dea tărie ca pururea să preamărească

Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu cetele cereşti să cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul al 12-leaCântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, dupăvrednicie fericim durerile şi ostenelile tale, ca în priveghere şi post, împreună cutoţi aleşii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare va număra ostenelilevoastre şi suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălţate pentru lume? Că prin ele

pururea întoarceţi mânia Domnului cea din pricina păcatelor noastre întrumilostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească Sfânta Biserică de pustiire

până la sfârşitul veacului, după cuvântul făgăduit. Iar noi, cunoscând aceasta şimulţumindu-ţi pentru mijlocire şi ocrotire, cu umilinţă îţi cântăm: Bucură-te, că povăţuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguinţă ai urmat;

Bucură-te, că Hristos – Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu – ochilor tăi trupeştiS-a arătat; Bucură-te, smerit nevoitor al lui Hristos, bucuria şi lauda Maicii Domnului, în faţatuturor celor cereşti şi pământeşti; Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, că mângâiere şi nădejde pentrumântuire ne eşti;



Bucură-te, moştenitor a Împărăţiei lui Hristos, care prin nevoinţa ta Muntele Athosai împodobit;Bucură-te, împreună lucrător al nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat caleacătre Dumnezeu şi pe cale ne-ai întărit; Bucură-te, trâmbiţă aurită, că împreună cu toţi sfinţii şi îngerii slava lui Dumnezeuo vesteşti; Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinţei nu ne uiţi în rugăciunile tale

pe noi cei pământeşti; Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentrulume!

Condacul al 13-leaO, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odraslă binecuvântată a

pământului rusesc, slava şi podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte,

primeşte şi de la noi această nevrednică rugăciune şi cere de la Hristos, Dumnezeulnostru, Cel de S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe toţi fii Săi, prinharul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune laolaltă şi cu judecăţile pecare le ştie să ne aducă la Sine; iar prin rugăciunile tale să nu ne ruşineze pe noi înziua Judecăţii înaintea Feţei slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreunăcu toţi sfinţii şi îngerii cântarea de biruinţă: Aliluia! Ali luia! Ali luia! (Acestcondac se zice de trei ori).

după aceea se zice:

Icosul 1Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales petine şi după cuvântul Psalmistului: ‹‹inimă adâncă›› ţi-a dăruit, Părinte Siluane,

pentru a încăpea în ea ca într -o cămară prea aleasă, neîncăputul nume alDumnezeului Celui Preaînalt, ca prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu săurmezi vieţii îngereşti. Pentru aceasta, lăudând minunatele tale fapte şi osteneli

pământeşti, cu sfială te chemăm: Bucură-te, rod al curăţiei din părinţi binecinstitori de Dumnezeu; Bucură-te, că ai iubit a părinţilor tăi cucernicie din tot sufletul tău;

Bucură-te, că prin înfrânare şi iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit; Bucură-te, că din pruncie căutându-ţi bucuria în Dumnezeu, minunat te-aiînţelepţit; Bucură-te, că inima ta să cunoască şi să se supună voii lui Dumnezeu mereu acăutat; Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;



Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ţi -aiîndulcit din tinereţe; Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credinţă de o nepieritoare frumuseţe;

Bucură- te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru

lume!

Condacul 1Ţie, alesule nevoitor al Domnului şi îngere pământesc, preacuvioase PărinteSiluane, acum cu bucurie cântare de laudă îţi aducem! În veghe neîncetată, în

postire şi în smerenie fiindu-le părinţilor athoniţi prea ales urmaş, prin însetareadupă Dumnezeu şi dragostea cea arzătoare către El, har îmbelşugat ai agonisitsufletului tău şi următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit pentru toţioamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii şi

pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta,

căci în groapa greşalelor aflându-ne cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu şi custrăpungere strigăm:


După aceea se citeşte această:



Rugăciune

O, Sf inte Siluane, cu lacrimi le tale ai dobândi t smerenia lui H ristos în Duhul Sfânt şi dascăl al iubirii de vrăjmaşi ai devenit în acest veac plin de ură şi detulburare!

O, dulce psaltire a pocăinţei şi alăută binecântătoare a Duhului Sfânt! Noi , cei însufleţiţi de vieţuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchi în faţa sfinţeniei tale

care ruşinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează în Biserica Sa şi îţi mărturisim că inimile noastre suspină după liniştea ta, după dragostea ta deDumnezeu, de oam eni şi de vrăjmaşi.

Mărturisim că avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, că mult suntem tulburaţi în această lume care ne învaţă să fim răi,iubitori de slavă deşartă şi robi ai păcatului. Roagă- L Părinte sfinte, să ne



dăruiască şi nouă blândeţea Sa, îndelunga – răbdare, tăcerea, înfrânarea şi iubirea Lui cea dumnezeiască pentru toată făptura.

Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atâtea încercări duhovniceşti întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghiţiţi de marea lumii acesteia. Fii călăuzanoastră, fii povăţuitorul nostru, mijloceşte pururea pentru noi ca să stingemvăpaia patimilor, să biruim răul din inimile noastre şi astfel să ne mântuimsufletele.

Aşa, Cuvioase Părinte Siluane, podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosulu i, cel ce te- ai făcut pe tine lăcaş Sfintei Treimi, izbăveşte pe cei ce cucredinţă săvârşesc preacinstită pomenirea ta şi pe cei ce sărută cu evlaviemoaştele tale, spre slava Celui ce S- a proslăvit în tine şi dăruieşte prin tinetămăduirea tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău.

Văzând răutatea şi nimicnicia noastră, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l -ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleşilor Tăi, trimite- l nouă ca pe un adevărat

Părinte, spre a ne povăţui cum să trăim o viaţă cuviincioasă, o viaţă de nevoinţăşi de rugăciune, ca să Te aflăm milostiv în ceasul morţii şi la Înfricoşătoarea

Judecată. Amin.

Şi se face optusul.

P entru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi. Amin.



Paraclisul Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru SiluanAthonitul

[Preotul: face obişnuitul început, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru.]

Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Rugăciunile începătoare:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implin eşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi tesălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intin ăciunea, şi mântuieşte,Bunule, suf letele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi .

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi . Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi .


P reasfântă Treime, miluieşte- ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre;



Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.




greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. C ă a Ta

es te Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântulu i Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluieşte ! (de 12 ori)

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi - mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcăîn picioare; făcutu

-m- a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.

Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.Adusu-mi-am aminte de zi lele cele de demult; cugetat-am la toate lucrur i le Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândi t. Întins- am către Tine mâinile mele, sufletul meu caun pământ însetoşat. Degrab auzi- mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu- ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară înm ormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă- mă devrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă- mă să fac voia Ta, că Tu eşti

Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul

dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte- mi viaţă. Întru dreptatea Tascoate din necaz suf letul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi

pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S - a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întrunumele Domnului . (de 3 ori ), apoi:



zicem troparele acestea, Glas 4.

Mintea ţinându-ţi în cele mai de jos ale iadului şi prin smerenie întru înălţime cuvedeniile Harului ridicându-te, cinstite Siluane, primeşte pre cei ce aleargă cătretine în părinteştile tale rugăciuni; dă în Duh trăire gândului de pocăinţă, ca princunoaşterea lui Dumnezeu să ne învrednicim, Părinte, împreună stării celei de Sus.


Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, pururea a spune puterile tale, noinevrednicii, că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintruatâtea primejdii, cine ne-ar fi păstrat până acum slobozi? Nu ne vom depărta detine Stăpână, că pururea mântuieşti pre robii tăi din toată năpasta.

Psalmul 50 Miluieşte- mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de

păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meuînaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşaîncât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iatăîntru fărădelegi m- am zămislit şi în păcate m- a născut maica mea. Că iatăadevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi - ai arătat mie. Stropi- mă- vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla- mă- vei şi mai vârtos decât

zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegilemele şterge- le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu- L lua de la mine. Dă- mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duhstăpânitor mă întăreşte. Învăţa- voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte- mă de vărsarea de sângeDumnezeule, Dumnezeul mântuir i i mele; bucur a-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai f i voit jertfă, Ţi

- aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,

duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zid ur ile I erusalimului . Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pealtarul Tău viţei.



Canonul Cuviosului Părintelui nostru Siluan Athonitul

Cântarea I

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând,

israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Însetând dupre Harul lui Iisus, cu credinţă alergăm către tine, Părinte Siluane; curugăciunile tale cele sfinte dăruieşte şi nouă darurile Dumnezeiescului Duh.


Milostiv fă, părinte, pre Stăpânul Cel Bun, şi dă a păcii înnoire inimilor ce cautăliniştirea pre care Duhul Sfânt o dăruieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Sufletele noastre de patimi curăţeşte, de trei ori fericite Părinte, şi lăcaş luminatstrălucind, Mângâietorului le arată, precum şi sufletul tău desăvârşit ai curăţit.



Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei de Dumnezeu)

Smerenia cea adevărată, care o ai avut, Fecioară, întru cele dinlăuntru dăruieştecelor ce te roagă, spre a se face toţi prin har Preadulcelui tău Fiu lăcaşuri.

Cântarea III

Irmos: Făcătorul celor mai presus de crugul ceresc, Doamne, şi Ziditorul Bisericii,Tu mă întăreşte în dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor, a credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.


Cea multă a ta iubire către Dumnezeu o ai arătat, fericite, prin pocăinţă dreaptă

înfrânându-te spre a nu mai mâhni pre Acesta prin greşale sau păcate cu voia. Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Cea vie chemare a lui Iisus mântuitu-te-a, când câinele cel turbat de tine, Părinte, s-a apropiat; pentru aceasta, de câinele-diavolul mă izbăveşte, rugăciunea neîncetatăînvăţându-mă.


Pre cel zdrobit, Părinte, de viclene fapte, iarăşi mă ridică şi mă îndreptează cumijlocirea ta, căci tu în dar ai îndurările iubitoare de oameni, pre care îmi arată, casă te proslăvesc.


Precum pre şarpele cel viclean, Fecioara, de la Simion, în vis, ai gonit, purureagoneşte de la inima mea gândurile cele necurate, vas preacurat arătându-mă.

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor

vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.Caută cu bunăvoire, întrutot cântată de Dumnezeu Născătoare, asupra necazului celcumplit al trupului meu şi tămăduieşte durerea sufletului meu.

[Preotul zice ectenia]



Sedealnă, glasul al 2-lea

Cu rugăciunile tale îmbogăţindu-ne, întrutot fericite, de primejdii pururea neizbăvim, noi robii tăi; şi pre Dumnezeu prin Har cunoscând, ţie din suflet cântareînălţăm, Siluane preacuvioase.

Cântarea IV

Irmos: Auzit-am, Doamne, cea a rânduielii Tale taină, înţeles-am lucrurile Tale şiam proslăvit dumnezeirea Ta.


Precum statornică ai arătat, părinte, dorirea dăruirii tale, aşa pururea pre robul tău

lui Dumnezeu a vieţui învredniceşte-l.


Înconjurat-au flăcările iadului, părinte, inima ta ce se pocăia, de a căror năpastă măizbăveşte, înrourarea Harului dăruindu-mi.


Străin lumii făcutu-te-ai, Cuvioase, crucea dumnezeieştii schisme ridicând, pre

Hristos înrudit având, cu Carele cu îndrăzneala ta mă înrudeşte.


Ca pre un prinos sfinţit ai arătat, Fecioară, în dumnezeiescul Athos pre robul tău, precum o maică cu acoperământul tău acoperindu-l, cu carele şi pre mine acoperă-mă.

Cântarea V

Irmos: Luminează-ne cu poruncile tale, Doamne, şi cu braţul Tău cel înalt; a Ta pace dăruieşte nouă, Iubitorule de oameni.




Arătatu-S-a ţie Hristos, războiul îmblânzind şi sufletul de tărie umplându-ţi, preCarele înduplecând, sprijinitor şi mie Îl arată.


Trupul şi sufletul dumnezeiasca vedenie primind, înnoitu-ţi-s-au îndată, Părinte; şieu strig către tine, înnoiască-mi-se omul cel lăuntric.


Ochiul cel înţelegător precum un înger treaz păzitu-l-ai, în privegheri topindu-te, părinte; pentru aceasta, trezviei mă învredniceşte.


Mintea şi inima îmi înnoieşte, dumnezeiască Mireasă, semănându-mi înlăuntrusămânţa rugăciunii, precum şi Cuviosului, când se ruga, în chip străin ai semănat.

Cântarea VI

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Aceluia voi vesti scârbelemele; că de rele sufletul meu s-a umplut, şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog

precum Iona: Din stricăciune, Dumnezeule, mă scoate.


Ca pre a ta viaţă pre fraţi socotind, prin care ai aflat pre Dumnezeu pre Tatăl,Siluane, slujit-ai lor din toată inima, Harul Duhului primind; pentru aceea, şi premine, rogu-te, spre toţi asemenea ţie a căuta mă învredniceşte.


Defăimat-ai firea cea stricăcioasă şi lupte peste măsură ai săvârşit, frica în minte

având, nu cândva să cazi din a lui Hristos iubire, Cuvioase, căreia pururea, prinrugăciunile tale, sufletului meu părtaş a fi dăruieşte.




Cugetul păstrându-ţi în cele mai de jos ale iadului, preafericite părinte, de cea bunăa Mântuitorului nădejde a nu te depărta te-ai învrednicit, Cuvioase, pentru aceeastrig ţie din suflet: lucrării acesteia lucrător pre mine mă arată.


De mila ta de maică desfătatu-s-a slujitorul tău, Fecioară Doamnă; ci nimenea cudorire căzând ţie înainte, gol de Har nu se întoarce; de carele, rogu -mă eunegrijilivul să mă desfătez în toată viaţa mea.

Condacul: Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma în ceruri

pre Carele ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit.Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, care ai urmat.

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pre dânşii.

Neîntinată, care prin cuvânt, pre Cuvântul în zilele cele de pre urmă netâlcuit ainăscut: înduplecă-L, ca ceea ce ai a Maicii îndrăznire.

Sedealna , glas 2: Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te, dragostea frumos către toţi o aiarătat, pre care, Siluane, şi acum celor ce au trebuinţă, credincioşilor, şi către a ta

mijlocire aleargă, o arată, patimile de la suflete şi trupuri departe alungând şi aDuhului bucurie, cea din Har, dăruind.

Icos, glas 6: Cu tot avântul către Dumnezeu tinzând, calea nevoinţei, Părinte preacuvioase, o aistrăbătut; şi mănunchiurile Harului cu a ta dorire secerând, îmbogăţitu -te-ai acumcu adevărat însutit, precum grăieşte Evanghelia. Pentru aceasta, şi celor ce aleargăla izvoarele graiurilor tale dăruieşte înrourare inimii şi chipuri nemincinoase de

pocăinţă, Siluane, în dumnezeiescul Duh întemeietor şi învăţător.

Cântarea VII

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii,văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: «Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat».




Sfânta vieţuire monahicească în multă umilinţă o ai străbătut, Părinte, purureaarătarea Domnului înaintea ochilor având, pre Carele şi pre mine învredniceşteînaintea mea a vedea.


Mintea păzitu-ţi-ai străină de fapte şi cugete lumeşti, de Dumnezeu purtătorule, înDuh pogorându-te spre învăluirile lumii şi rugăciuni făcând; pentru care şi acum teroagă.


A tânguirii lui Adam trecut-a vremea, Cuvioase, căci acum de Carele ai dorit teîndulceşti; ci ca un verhovnic printre cei ce îndrăznire au dobândit, preaiubitorulede suflete, pre întreg poporul pomeneşte.


Lângă Cruce stând, noian de întristare, curată, ai răbdat; ci umplutu -te-ai de bucurie pre Fiul tău înviat văzând, de care bucurie învredniceşte pre poporul ce tecântă.

Cântarea VIII

Irmos: Pre Împăratul Cerurilor, pre Carele cântă oştile îngereşti, cântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


Din ceruri ceata tuturor sfinţilor pentru lume rugaţi-vă necontenit, acum împreunărugător având pre Siluan cel dumnezeiesc.


Biruinţa află cela ce până în sfârşit smereşte pornirea inimii spre a se înălţa, care biruinţă prin rugăciunile tale, părinte, să aflăm, cei ce pre tine cântăm.

Binecuvântăm pre Tatăl, şi pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul.



O, cea negrăită iubire de oameni a Stăpânului, Carele dăruieşte mângâiere robilor Harul Mângâietorului, pentru rugăciunile sfinţilor.


Iarăşi, Fecioară, mă primeşte pre cel ce cad cerându-ţi nebiruita mijlocire, prin careşi nădăjduiesc să aflu mântuirea.

Să lăudăm, bine să cuvântam şi să ne închinăm Domnului, cântându- L şi preaînalţând pre Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea IX

Irmos: Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine mântuiţi,Fecioară curată, cu cetele celor fără de trup pre tine mărind.


Comoara iubirii cerşescu-ţi Siluane, întru tot fericite, Cuvioase, îndoit pre aceastadăruieşte-mi prin mijlocirile tale.


Ridicatu-te-ai mai presus de fire în Duhul Sfânt, şi mai presus de fire ca înger

vieţuit-ai; astfel şi ai tăi cântăreţi a vieţui, Părinte, te roagă.

Stih: Cuvioase P ărinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Bucură-mă, de trei ori fericite, la viaţa ta cugetând şi a Domnului mare milăvăzând, prin care, Siluane, a mă mântui şi pre mine învredniceşte.


De graiuri nepricepându-mă, un glas de rugăciune mai înalţ, Părinte fericite, ca

lumea întreagă să cunoască, în Duhul, pre Domnul.


Cerând a ta lumină eu întunecatul, Născătoare de Lumină, o rază trimite, şi împărăţiei Luminii părtaş mă arată.



Dupre Vrednic este cu adevărat…,

Cuvine- se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvita fără de asemănare decât Serafimii,care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat

Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

stihirile acestea:

Pre al pocăinţei învăţător, şi al luminii nezidite prea neînşelat tăinuitor, al Duhului Sfânt lăcaş şi povăţuitor, pre Siluan întru cântări să proslăvim.

Semănat-ai în lacrimi din belşug, Părinte, de Dumnezeu purtătorule; acum în dar mănunchiurile dumnezeieştilor virtuţi ţinând, împarte Siluane, în Dumnezeuînţelepte, celor ce te roagă, rodurile Harului.

Pre Duhul cel Preasfânt cu rugăciunile tale înnoieşte, Părinte, celor ce cu evlavie tecinstesc, şi lumea întreagă învredniceşte a se umple de cunoştinţa Domnului,

preafericite.

Pre cei ce la racla Moaştelor tale ne închinăm, Siluane, de daruri de viaţă făcătoarene umple, şi de căldura dragostei ne aprinde, ca toţi cu mulţumită să te proslăvim.

Pre al Rusiei vlăstar minunat, şi a Muntelui Athos bineprimită cuvântătoare jertfă, pre a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pre Siluan cel mare încântări să cinstim.

Stih: Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul e al Domnulu i, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim noi toţi.

Sfinte Dumnezeule, Sf inte Tare, Sf inte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi . Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi .

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi .

S lavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecil or.Amin.

P reasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ; Doamne, curăţeşte păcatele noastre;



Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.




greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta

este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

apoi Sedealna , glas 2:

Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te, dragostea frumos către toţi o aiarătat, pre care, Siluane, şi acum celor ce au trebuinţă, credincioşilor, şi către a tamijlocire aleargă, o arată, patimile de la suflete şi trupuri departe alungând şi aDuhului bucurie, cea din Har, dăruind.

I ar dupre Apolis , Glas 2:

Dă mie a Duhului bucurie, dă-mi a iubirii o, Părinte, desăvârşirea, dă-mi dorirea prea dulcelui Iisus, a virtuţilor plinătatea, smerenia cea dumnezeiască, pentru caîntreg umplându-mă de Duh, pre tine să slăvesc, a Muntelui celui Sfânt slavă, şi aBisericii gură, Siluane, în Dumnezeu fericite.

Troparul , glas 3.

Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între

cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre Cel smerit şi blând ai văzut, şiinima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiurile tale toţi luminându-ne,Siluane, de Dumnezeu însuflate, proslăvim Duhul, Carele pre tine-au proslăvit.

Al t tropar , glas 4.

Podobie: Dreptar al credinţei….



Pre Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind îninima ta mântuirea; pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, seveselesc întru pomenirea ta. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos

Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

[ Iar în Mănăstiri se cântă: pentru aceasta, călăuza nevoinţei te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos

Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre. ]

Condacul , glas 8.

Podobie: Când s-au pogorât…

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma, înceruri, pre Carele ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum aufăgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, care ai urmat.

(Facere a lui Athanasie Simonopetr itu l I eromonahul )



Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume

Doamne, îndreptează- ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.

Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întăreascăcu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătateadrag ostei Tale. Tu ne luminează.Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeuşi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi săînvie, într u bucur ie.



Alte rugăciuni ale Sfântului Siluan

Pentru lume

Milostive Doamne, dăruieşte tuturor popoarelor pământului să Te cunoască peTine, prin Duhul Tău Cel Sfânt.

Pentru pocăinţă

Doamne, noi toţi suntem zidirea Ta, fie- ţi milă de robii Tăi şi -i întoar ce la pocăinţă.

La caz de boală

Doamne, Tu vezi boala mea, Tu cunoşti cât de păcătos şi de neputincios sunt eu:ajută- mi să rabd şi să mulţumesc bunătăţii Tale.

Pentru smerenie

Doamne, dă- mi putere să mă smeresc înaintea măreţiei Tale.

Amin.



Sfântul Siluan Athonitul - Viaţa

Sfântul cuvios Siluan Athonitul este un sfânt de origine rusă de la Muntele Athos, acărui pomenire se săvârşeşte în ziua de 24 septembrie.

Viaţa



Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într -o familiemodestă de ţărani ruşi, alcătuită - pe lângă părinţi - din cinci băieţi şi două fete.Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă înţelepciune,îi este primul model în viaţa sa lăuntrică.

Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul ". Auzind mai apoi de viaţasfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărulSimeon şi-a dat seama că "dacă există Sfinţi, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n- am nevoie să străbat tot pământul să- L găsesc."

De îndată ce şi-a dat seama că a găsit credinţa - împlinise 19 ani - Simeon,înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia pentruviaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ţi mai întâi serviciul militar, apoi

eşti liber să te duci."

Această stare excepţională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon,viguros şi chipeş, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri de vârsta lui; oviaţă departe de sfinţenia fiorului divin care îl cercetase.

Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională forţă fizică, trece prin multe ispite aletinereţii; într -o zi loveşte pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abiarămâne în viaţă.

În vâltoarea acestei vieţi de păcat, prima chemare la viaţa monahală începe să sestingă. Într- o zi, însă, este trezit dintr - un coşmar de glasul blând al Maicii

Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârşitul vieţii,Cuviosul Siluan i -a mulţumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa .

Această a doua chemare, petrecută cu puţin timp înaintea serviciului militar, a jucatun rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de acum înainte. Simeon a simţit o adâncă ruşine pentru trecutul său şi a început să se căiască fierbinte

înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa faţă de tot ce vedea în această viaţă s-a schimbat radical.

Simeon îşi execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu algărzii imperiale. Soldat conştiincios, cu o fire paşnică şi purtare ireproşabilă, a fostfoarte preţuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăinţă, Sfântul



Munte Athos (unde trimitea uneori chiar şi bani). În timpul serviciului militar,sfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispită.

Puţin înainte de eliberare s-a dus să ceară binecuvântarea Părintelui Ioan dinKronstadt; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors în cazarmă, Simeon simte

puterea rugăciunii Sfântului Părinte.

Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieţii sale: Muntele Athos. "Grădina Maicii Domnului", citadela monahismului răsăritean şi oaza spiritualităţii filocalice, Sfântul Munte cunoştea la sosirea sa un moment de apogeu.

În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului MucenicPantelimon" (Russikon). Introdus în tradiţia seculară atonită: rugăciunea

singuratică la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasamărturisire şi cuminecare, citirea, munca şi ascultarea - f ratele Simeon se împărtăşeşte din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"

Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândeşte -ca un dar nepreţuit - rugăciunea inimii, ce ţâşnea de la sine, fără încetare.

Lipsit de ex perienţă, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite:chinurile demonice.

După 6 luni de sfâşieri lăuntrice, într - o după- amiază, şezând în chilia sa, a atinstreapta ultimă a deznădejdii, încercând preţ de o oră sentimentul unei părăsiri total e de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat suf letul în întunericul unei spaime de iad.

Pradă aceleiaşi spaime şi întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" şi abia şopteşte "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte- mă!". Atunci, în dreapt a uşilor împărăteşti, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe Iisus

Hri stos Cel Viu ! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhulu i Sfânt,o lumină dumnezeiască l - a învăluit, răpindu-i mintea la cer. I ntensitatea viziuni i îi provoacă o stare de epui zare aproape de moar te.

Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinţi creştini care primesc încă de laînceputul căii lor ascetice arătarea desăvârşită a harului lui Dumnezeu. Calea



lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii şi al pierderii harului sfâşie sufletul ("nu puteţi înţelege durerea mea" spunea Siluan).

Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăieşte o stare de fericire pascală.

A tr ecut apoi un răstimp. Într

- o zi de sărbătoare, acelaşi har l

-a cercetat a doua oară, dar cu mai puţină intensitate, după care treptat lucrarea sa simţită aînceput să slăbească; pacea şi bucuria lăsau loc unei chinuitoare nelinişti şi temeri de a pierde harul .

În efortul de a păstra adânca pace a lui Hristos, fratele Simeon (devenit acummonahul Siluan) recurge la mijloace ascetice care pot părea incredibile.

Păstrându-şi "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de vieţuitori, se cufundă şi mai adânc în rugăciune.

Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului şi părăsiri dublate de intense atacuri demonice.

După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într - o înfricoşătoarenoapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în gheareleunei disperări vecine cu moartea şi necredinţa. Descurajat, cu inima îndurerată,se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei mândri suferă purureadin pricina demonilor" .

"Doamne, zice atunci Siluan, învaţă-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungăsmerit".

Şi din nou, în inima sa primeşte acest răspuns de la Dumnezeu:

"Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui."

Începând din acel moment sufletul său a înţeles că locul de bătălie împotrivarăului, a răului cosmic, se găseşte în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului

stă în mândrie - acest flagel al umanităţii care-i smulge pe oameni de lângăDumnezeu şi cufundă lumea în nenorociri şi suferinţe; mândria - această adevăratăsămânţă a morţii care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii.

De acum înainte Siluan îşi concentrează toate puterile sufletului pentru adobândi smerenia lui Hristos: biruieşte orice suferinţă pământească, aruncându- se într -o sufe rinţă încă şi mai mare; osândindu-se la iad, ca nefi ind vrednic de



Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înţelept pe margineaadâncului, "şi nu deznădăjduieşte".

Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i - a fost arătată. De acum

înainte harul nu- l mai părăseşte ca mai înainte

- Duhul Sfânt îi dă din nou

puterea de a iubi.

În această stare, Cuviosul Siluan începe să înţeleagă în profunzimea lor mariletaine ale vieţii duhovniceşti. Puţin câte puţin, în rugăciunea sa începe să predominecompătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem şi însoţităde lacrimi din belşug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. DuhulSfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea luiHristos pentru toată omenirea.

Aceeaşi iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ţi aşterne în scris experienţa interioară,extraordinara sa viaţă duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confraţii săimonahi. În această perioadă a vieţii sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie, celcare avea să publice însemnările sale.

Sfârşitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând,liniştit şi smerit ca întreaga sa viaţă de călugăr. După o scurtă suferinţă (8 zile),

perfect lucid, senin şi cufundat în rugăciune, se stinge uşor - fără ca vecinii deinfirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembr ie a anul ui

1938, în timp ce în paraclisul inf irmeri ei se cânta Utr enia.

Prin Viaţa sfântă şi însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite unmesaj umanităţii strivite de absurditatea experienţelor cotidiene, durere şideznădejde. Probabil - cum spunea Părintele Sofronie (Saharov) într -una din cărţilesale - ultimul...

" Fost- a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu. Numele său eraSimeon. El s- a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi zicând: "Miluieşte- mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi luni d e zi le a

rămas în această rugăciune şi puterile sufletului său s- au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi a strigat: "Eşti neînduplecat!" Şi când, o dată cu aceste cuvinte,încă un lucru s- a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr - o dată însc ânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima şi trupul său au fost năpăditecu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipămai mult, n- ar mai fi putut să- i supravieţuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea l ui Hristos, o privire de o negrăită blândeţe, nesfârşit iubitoare, plină de



pace şi bucurie. Şi în toţi anii îndelungatei sale vieţi ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârşită,nepătrunsă..."

Imnografie

În cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare şi condace,cele ce se cântă în Mănăstirea întemeiată de Arhimandritul Sofronie fiind acelea peglas 3, respectiv 8.

Tropar (glas 3) (făcut de Pavel Ieromonahul)

Propoveduitor al iubir ii lu i H ristos, lumi i într egi ai f ost dat, de trei or i fericite,între cuvântători i de Dumne zeu cel prea duios, căci pre Cel smerit şi

blând ai văzut, şi inima Aceluia ai cunoscut; pentr u aceasta, cu graiu rile tale toţi luminându-ne, Siluane de Dumnezeu însuf late, proslăvim Duhul, Carele pre tine- au proslăvit.

Tropar (glas 4):



Pre Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; pentru aceasta, neamurile toate, acum lanădejde chemate, se veselesc întru pomeni rea ta: Cuvioase Părinte Siluane,roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Iar în Mănăstiri se cântă: pentru aceasta, călăuza nevoinţei te- ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos

Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Tropar (glas 5):

Împodobi t- ai, Părinte, Muntele Athonului, mai presus de fire vieţuind, şi dumnezeiasca lucrare a Duhului arătând; pentru aceasta, cu cu viinţă cinstind

pomenirea ta, Siluane, din inimă slăvim pre Cela ce pre tine Bisericii mare

propoveduitor al lui H r istos te-au dat.

Condac (Glas 4)

Precum mult ai iubit, şi mult ai aflat, Harul cel dumnezeiesc al Duhului,Sil uane, de la Hristos; pentru a ceasta neamurile strigă ţie: Bucură- te Părinte,

podoaba Părinţilor.

Condac (glas 8):

Pre pământ fiind, slujit -ai l ui H ristos, pre urmele Aceluia umblând; Acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit priveşti, Împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentr u aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.



Părintele Rafail Noica – Filă de sinaxar scrisă în dulcele şi viul nostru grai lasărbătoarea adormirii întru Domnul a Sf. Cuv. Siluan Athonitul

Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului cel ceresc, s-a ivit din părinţi cucernici de pe pământul Rusiei în satul numit Şovsk, ţinând de Mitropolia Tambovului. S-anăscut în anul al 1866-lea de la naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şidin tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi prealăudata Născătoare de

Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.

Ajungând cu vârsta la al 27- lea an, a părăsit grijile lumii şi întărindu-se la drum cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia,la vesti tul Munte Athos, luând asupră- şi jugul cel monahicesc în Mânăstirea

Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

Dăruindu- se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a primit rugăciunea cea neîncetată în dar de la Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s-a

învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Prooroc Ilie care se află în moara zisei mânăstiri.

Stingându- se însă primul har şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi demulte ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de 15 ani urmând paşilor lui Hristos, ―cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să- l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu



l acrămi aducând ‖ (Evr 5,7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi In 6,45), de Sus a auzit glasul Dătătorului de Lege: “Ţine- ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”, precarele păzind ca pre un nemincinos îndreptar, alergat -a în calea lui Antonie, lui Macarie, lui Si soe, lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi dascăli ai pustiei, a căror măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându

- se un învăţător apostolicesc şi

proorocesc, viu fiind şi dupre moarte.

Lăsat-a şi scrieri pline de har şi de Duhul Sfânt, pre care le -a făcut arătate uceniculşi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietorul şi arhimandritul celei din insulaBritaniei mânăstiri a binecredincioşilor ortodocşi. Şi ce nevoie este aici de aînmulţi cuvinte despre atotcuviosul Siluan? Căci mai înainte venind acel AvvaSofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura aceluia pre larg şi cu de-amănuntul la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri. Careacarte învaţă, precum este cu putinţă celor ce citesc să cunoască şi să vază, ce fel a

fost acest nevoitor al Domnului, şi cum, păzind Poruncile cu scumpete, murindvieţii întru totul, dobândit-a pre Hristos, precum zice Sfântul Pavel, viind într-însul(Ga 2,20); carte, altfel de Dumnezeu insuflată, fiind scrisă cu condeiul Duhului.

Adeveresc cuvântul acesta cei mulţi cari printr -însul ―din tru tot neamul ce este sub cer ‖ (FA 2,5) ―la cunoştinţa adevărului ‖ (1 Tim 2,4) au venit, şi încă şiacuma vin. Căci a fost acest minunat bărbat ―blând şi smerit cu inima‖ (Mt 11,29),înflăcărat rugător către Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor, şi un

propovăduitor neasemuit al dragostei pentru vrăjmaşi, carea este întărirea cea maineîndoielnică cu putinţă a venirii Duhului, cu adevărat Cel dumnezeiesc.

Mutatu-s-a de la moarte la viaţă acest fer icit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupreDuhul, în luna lui septembrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostruIisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pre noi. Amin.



Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu… Siluan Athonitul

―Revelaţia ne spune: „Dumnezeu este Iubire―, „ Dumnezeu este Lumină, şi nu esteîntuneric întru El ” (I In 4, 8; 1, 5).

Cât de greu ne este, nouă, oamenilor, să primim aceste cuvinte! Ne este greu fiindcă propria noastră viaţă şi viaţa lumii întregii din jurul nostru mărturisescmai degrabă contrariul.

Într- adevăr, unde este acea lumină a iubirii Tatălui, dacă, ajunşi în amurgul zilelor noastre, trebuie să recunoaştem toţi împreună cu Iov amărăciunea inimii: „Zi lele mele s- au scurs, socotinţele mele s- au sfărâmat, la fel şi dorinţele inimii mele… Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l - am întins în i nima întunericului . Am zis mormân tului: tu eşti tatăl meu; am zis

viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! Atunci unde mai este nădejdea meaşi cine a mai văzut norocul meu? El s- a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână” (Iov 17,11-16).

Hristos însuşi mărturiseşte că în Pronia sau purtarea Sa de grijă Dumnezeuveghează cu luare- aminte asupra întregii Sale făpturi: îşi aduce aminte de ceamai mică pasăre, se îngrijeşte până şi de podoaba ierbii câmpului . I ar pentru



oameni purtarea Sa de grijă este atât de mare, încât până şi „perii capului nostrusunt cu toţii număraţi ” (Mt 10,30).

Dar unde este această purtare de grijă ce veghează chiar şi asupra lucrurilor celor mai neînsemnate? Cu toţii suntem abătuţi de priveliştea dezlănţuiriinedomolite a răului în lume. Milioane de vieţi, adeseori de-abia înfiripate, şiînainte încă de a dobândi conştiinţă de sine, sunt smulse cu o incredibilă cruzime.

Atunci de ce ne e dată această viaţă absurdă?

Şi iată că sufletul caută cu nesaţ să întâlnească pe Dumnezeu ca să- I zică:

„De ce mi - ai dat viaţă?… Sunt beat de suferinţe, întunericul mă înconjură; de ceTe a scunzi de mine?… Ştiu că eşti bun, dar de ce eşti de nepăsător la durereamea? De ce eşti atât de crud şi de nemilos faţă de mine? Nu pot să Te înţeleg”.

Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa lui Dumnezeu. Numele său eraSemion. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi zicând: „Miluieşte-mă!” Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi luni de zile arămas în această rugăciune şi puterile sufletului său s-au i stovit. Atunci a căzut în deznădejde şi a strigat: „Eşti neînduplecat!”

Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s- a rupt în sufletul său stri vit de deznădejde, dintr - o dată în scânteierea unei cl ipe îl vede pe Hristos viu. Inima şi

trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n- ar mai fi putut să- i supravieţuiască. Şi de atunci n- a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăităblândeţe, nesfârşit iubitoare, plină de pace şi bucurie. Şi în toţi anii îndelungatei sale vie ţi ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu esteI ubir e, Iubir e nesfâr şită, nepătrunsă.



Sfântul Siluan Athonitul – Copilăria şi anii tinereţii. “Roagă-te ca lumea să numă ţină!”

Copilăria şi anii tinereţii

Viaţa fericitului stareţ Siluan a trecut fără întâmplări deosebite pentru cine priveştelucrurile din afară. Până la vârsta înrolării în armată, a fost cea a unui sărman ţăranrus; apoi, în perioada serviciului militar, a fost viaţa unui simplu soldat; în sfârşit,la mănăstire, timp de patruzeci şi şase de ani, a fost viaţa monotonă a unui simplumonah.

Din arhivele mănăstirii aflăm următoarele: „Părintele Siluan, schimonah.Numele civil: Semion Ivanovici Antonov, ţăran din gubernia Tambov,districtul Lebedinsk, satul Şovsk.Născut în 1866.Sosit la Sfântul Munte în 1892.Monah în 1896, schimomah în 1911.Ascultări: la moară, la Kalamareia [moşia mănăstirii în afara Athosu lui], laVechiul Russikon, la economat.



Decedat la 24 septembrie 1938.”

Între cuvintele „născut‖ şi „decedat‖ nimic neobişnuit, nimic de povestit. Iar a neatinge de viaţa lăuntrică a unui om înaintea lui Dumnezeu e un lucru în acelaşitimp indiscret şi îndrăzneţ. A dezvălui în piaţa publică a acestei lumi „adâncul inimii” unui creştin e aproape un sacrilegiu. Dar, siguri de faptul că stareţul care e ieşit din această lume ca biruitor asupra lumii nu mai are de acum nimi c de ce să se teamă, şi că nimic n-ar mai putea tul bura odihna sa veşnică în

Dumnezeu, vom cuteza să facem aici povestirea măcar în parte a vieţii sale atât de bogate, având în vedere micul număr al celor ce sunt ei înşişi atraşi spreaceeaşi viaţă în Dumnezeu.

Pentr u fi ecare om arena î n care se desfăşoară lupta sa duhovnicească e înaintede toate propria sa inimă. Cine a învăţat să pătrundă în inima sa va şti să

aprecieze cum se cuvine cuvântul prorocului David: „ Inima omului e un adânc” (Ps 63, 7). Adevărata viaţă creştină se petrece aici, în adâncul inimii, în acestabis ascuns nu numai de privirile străine, dar, în deplinătatea lui, ascuns şi omului însuşi. Cine a pătruns în aceste tainice palate a simţit fără îndoială ouimire negrăită în faţa misterului existenţei. Cel care cu o minte curăţită s-a dedicat unei intense contemplaţii a „omului său lăuntric” va înţelege că a ob-serva în totalitate, chiar şi numai pentru scurt timp, desfăşurarea propriei sale vieţieste cu neputinţă. Va recunoaşte deopotrivă şi neputinţa de a surprinde pe viu

procesele vieţii duhovniceşti ale inimii sale, care, în profunzimea ei ultimă,atinge Fiinţa cea mai presus de mişcare şi proces. Şi totuşi, în paginile ce ur

- mează sarcina noastră va consta tocmai în descrierea procesului creşterii duhovniceşti a unui mare ascet.

Nu, nu ne vom impune o sarcină irealizabilă. Fiindcă nu vom atinge decât în parteetapele vieţii sale care ne sunt cele mai bine cunoscute. Cu atât mai mult nu vom fiînclinaţi să facem psihanaliză, dat fiind că acolo unde lucrează Dumnezeu ştiinţaîn cetează de a mai putea fi aplicată.



Din îndelungata viaţă a stareţului am păstrat mai cu seamă amintirea unor episoadesemnificative în acelaşi timp atât pentru viaţa sa lăuntrică, cât şi pentru „istoria‖ sa.

Primul în ordine cronologică a avut loc în copilărie, pe când nu avea mai multde patru ani. Ca multor ţărani ruşi, şi tatălui său îi plăcea să dea ospitalitate

pelerinilor. Odată, de ziua unui praznic, a chemat la el cu o plăcere deosebită unnegustor ambulant de cărţi. N ădăj duia ca de la acest om, pe care-l socotea un

„învăţat”, să afle lucruri noi şi interesante, fiindcă „neştiinţa” sa îl durea şi dorea să- şi întregească cunoştinţele şi învăţătura. Acasă i -a ofer it invitatulu i ceai şi ceva de-ale guri i. M icul Semion î l observa pe călător cu o curiozitate de copil,ascultând cu atenţie conversaţia. Negustorul de cărţi încerca să dovedească tatăluisău că Hristos nu era Dumnezeu şi că, în general, Dumnezeu nu exista. Micul

Semion a fost uimit mai cu seamă de aceste cuvi nte: „Unde e acest Dumnezeu?”,

şi atunci i -a veni t gândul: „Când voi fi mare, mă voi duce să- L caut pe Dumnezeu în tot pământul!” Când oaspetele a plecat, micul Semion i- a spus părintelui său; “Tu mă înveţi să mă rog, dar acesta spune că Dumnezeu nu există”.

La care părintele său i - a răspuns: „Credeam că era un om deştept, dar acum văd că e un prost. Nu băga de seamăla ce a spus”.



Dar răspunsul tatălui n-a şters îndoiala semănată în sufletul copilului. Mulţi ani s- au scurs de atunci. Semion a crescut un băiat mare şi viguros. Lucra nu departede satul său pe moşia prinţului Trubeţkoi. Fratele său era angajat aici să lucrezela construcţii şi Semion făcea parte din echipa sa ca dulgher. Bucătăreasa echi -

pei era o femeie simplă de la ţară. Într

-o zi, ea s-a dus în pelerinaj , vizi tând printre altele mormântul unui faimos ascet, zăvorâtul Ioan Sezenovski (1791- 1839). L a întoarcere, le- a povestit viaţa sfântă a zăvorâtului şi a istorisit minunile ce se făceau la mormântul său. Unii dintre bătrânii de faţă au întărit ceea ce spunea femeia despre minuni şi toată lumea spunea că Ioan a fost un omsfânt. La auzul acestei conversaţii, lui Semion i -a veni t gândul: „ Dacă e sfânt, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi că nu trebuie să străbat tot

pământul ca să- L găsesc” , şi acest gând a înflăcărat tânăra sa inimă de dragostepentr u Dumnezeu.

Uimitor însă e că un gând ce încolţise în sufletul unui copil de patru ani, atuncicând îl ascultase pe negustorul de cărţi, i-a rămas întipărit în minte până la vârstade nouăsprezece ani. Acest gând, care fără îndoială îl tulbura, rămăsese fărărăspuns undeva în adâncurile sufletului său găsindu- şi atunci dezlegarea într -un mod la pr ima vedere destul de naiv.

De îndată ce Semion şi - a dat seama că a găsit credinţa, mintea i s-a ali pit de pomenirea lui Dumnezeu şi se ruga mult vărsând lacrimi. A simţit atunci oschimbare lăuntric ă şi o atracţie pentru viaţa monahală. Aşa cum spuneastareţul însuşi, de atunci înainte privea la fiicele tinere şi frumoase ale prinţului ca la nişte surori, cu drag, dar fără dorinţe, în vreme ce înainte vederea lor îl tulbura. Tot acum i - a cerut tatălui său îngăduinţa să meargă la Lavra Peşterilor din Kiev; dar tatăl său i - a dat un răspuns categoric:

„Fă- ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber să te duci”.

Această stare excepţională a durat trei luni după care l-a părăsit. Semion a început să se întâlnească din nou cu tinerii de vârsta lui, să iasă cu fetele satului, să beavotcă, să cânte la acordeon şi, îndeobşte, să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineride la ţară. Tânăr, viguros şi chipeş, Semion se bucura de viaţă. Era iubit în sat

pentru firea sa blândă, paşnică şi veselă iar tinerele fete îl priveau ca pe un bărbat de invidiat. El însuşi se legase de una din ele şi, înainte chiar ca să se pună

problema căsătoriei, într -o seară târziu li s-a întâmplat ceea ce se întâmplăadeseori.

Dimineaţa, pe când lucra cu tatăl său, acesta i - a spus cu blândeţe: „Copilul meu, unde ai fost aseară? I nima m- a supărat”.



Aceste blânde cuvinte ale tatălui său au pătruns în sufletul lui Semion; mai târziu , amintindu- şi de el, stareţul spunea:

„N- am ajuns la măsura tatălui meu. Nu era deloc învăţat. Chiar şi atunci când spunea «Tatăl nostru», pe care- l învăţase pe de rost auzindu- l la biserică, rostea

stâlcit anumite cuvinte. Dar era plin de blândeţe şi înţelepciune”.

Familia era numeroasă: tatăl, mama, cinci fii şi două fiice. Trăiau împreună şi se înţelegeau bine. Fiii mai mari lucrau împreună cu tatăl lor. Într -o zi, l a vreme de seceriş, i -a venit rân dul lui Semion să gătească prânzul pentru cei aflaţi lacâmp. U it ase că era vineri, şi de aceea a gătit o oală cu carne de porc. Toţi aumâncat din ea. Şase luni după aceasta – era deja iarnă – într -o zi de praznic,tatăl său i - a spus lui Semion surâzând cu blândeţe:

„Îţi mai aduci aminte, copile, cum ne- ai dat să mâncăm carne de porc într -o zi când eram la câmp? Era o zi de viner i . Să ştii că am mâncat - o ca şi cum ar fi

fost ciuperci ”. „ Şi de ce nu mi - ai zis nimic atunci?” „Nu voiam să te rănesc, copilul meu”.

Povestind şi alte întâmplări asemănătoare petrecute pe când trăia în casa tatălui său, stareţul adăuga:

„Iată un stareţ cum aş fi vrut să am. Nu se mânia niciodată, avea o fire domoală,mereu blândă. Gândiţi - vă, a aşteptat şase luni clipa potrivită ca să mă îndrepte

fără să mă rănească”.

Stareţul Siluan era înzestrat cu o mare forţă fizică, cum dau mărturie, între altele,următoarele episoade din viaţa sa.

***

Într- o zi de Paşti, pe când era încă tânăr – înainte de serviciul mi li tar – a luat parte în familia sa la un ospăţ bogat, cu multă carne. După care fraţii săi mai mari au plecat pe la rude nii şi cunoştinţe prin sat, iar el a rămas singur acasă cumama sa care a vrut să- i facă o papară. El n- a spus nu. Şi atunci mama lui a

gătit o papară din aproape cincizeci de ouă pe care a mâncat- o toată el singur. Pe atunci el lucra împreună cu fraţii săi pe moşia prinţului Trubeţkoi.

***

În zilele de sărbătoare mergea adeseori la cârciumă. I se întâmpla să bea într -o seară până la trei litri de votcă, fără să se îmbete totuşi.



***Într- o zi, pe un ger năprasnic întâmplat după un dezgheţ, se găsea în hanul unui

popas. Unul dintre călătorii ce- şi petrecuse noaptea acolo, vrând să se întoarcăacasă, a ieşit să înhame calul , dar s-a întors numaidecât zicând:

„Nenorocire! Trebuie să plec, dar nu pot. Un strat gros de gheaţă acoperăcopitele calului meu, dar din pricina durerii nu mă lasă să o zdrobesc”. Semion i-a zis: „Haide, te voi ajuta”.

Ajuns în grajd, a prins calul de gât, aproape de cap, sub braţ şi a spus ţăranului: “Sparge acum!”

Şi tot timpul cât a durat acest lucru calul a rămas nemişcat. Ţăranul a spart gheaţa din jurul copitelor, a înhămat şi a plecat.

*** Semion putea lua cu mâinile goale un cazan de supă fierbinte şi să o aducă de pe

cuptor la masa unde mânca echipa sa. Dintr - o singură lovitură de pumn putea zdrobi o scândură destul de groasă. Putea ridica greutăţi mari. Era înzestrat cu o re zistenţă ieşită din comun, atât la frig, cât şi la căldură. Putea să mănânce mult,dar şi să lucreze mult.



Dar această forţă fizică, care mai târziu îi va îngădui să împlinească multenevoinţe ascetice excepţionale, a fost în zilele acelea pricina păcatului său cel mai mare şi pentru care avea să se căiască mult.

***

Într- o zi, în după-amiaza hramului biser ici i pa rohiale din sat, când aproape toţi sătenii stăteau la taclale pe la casele lor, Semion se plimba pe uliţă împreună cuunul din tine rii de vârsta lui şi cânta la acordeon. În întâmpinarea lor veneau doi fraţi, curelarii satului. Fratele mai vârstnic, un bărbat foarte mare şi

puternic, cu faimă de om certăreţ, era uşor ameţit. Ajuns lângă Semion, aîncercat în glumă să- i smulgă acordeonul din mâini. Dar Semion a reuşit să-l dea tovarăşului său şi, stând în faţa curelarului, l - a rugat să- şi vadă de drum.Dar acesta, vrând fără îndoială să se arate cel mai puternic dintre tinerii din sat

într - o zi în care toate fetele erau afară şi priveau râzând la întâmplare, a înaintat spre Semion . Şi iată cum povestea stareţul ceea ce s-a petrecut atunci: „La început m- am gândit să dau înapoi; dar numaidecât am fost cuprins deruşine la gândul că fetele vor râde de mine, şi l -am i zbit cu putere în piept.Lovitura l- a aruncat departe de mine, iar el a căzut greu pe spate în mijlocul uliţei; din gură îi curgeau spume şi sânge. Toţi s- au înspăimântat, şi euîmpreună cu ei. Credeam că l - am omorât, pentru că rămăsese acolo nemişcat.Fratele mai tânăr al curelarului a luat atunci de pe drum o piatră mare şi aaruncat- o înspre mine. Am avut timp să mă feresc şi piatra m-a lovit în spate. I -

am zis: « Ce ai? Vrei să păţeşti şi tu la fel?»

Şi m

-am îndreptat spre el, dar a fugit. Multă vreme curelarul a rămas întins pe uliţă; atunci oamenii au alergat,i- au dat îngrijiri şi l - au spălat cu apă rece. A trecut însă mai bine de o jumătatede oră până ce s- a putut ridica şi a plecat cu greu spre casă. Două luni a bolit dar din fericire a rămas în viaţă. Cât despre mine, multă vreme apoi a trebuit sămă feresc de fraţii şi prietenii curelarului care, înarmaţi cu bâte şi cu cuţite, mă

pândeau seara pe uliţele satului. Dar Dumnezeu m- a păzit”.

Astfel, în vâltoarea tinereţii sale, întâia chemare a lui Dumnezeu spre viaţamonahală şi ascetică începuse deja să se stingă în sufletul lui Semion. Dar

Dumnezeu Care l-a ales l- a chemat din nou trimiţându-i o vedenie.



Într -o zi, după ce petrecuse o vreme în necurăţii, a aţipit şi dormind uşor a văzut

în vis un şarpe strecurându-i-se în gură şi intrându-i în trup. Simţind o scârbă puternică s- a trezit, şi atunci a auzit un glas care-i spunea: „Ai înghiţit un şarpe în vis şi te- ai scârbit. Tot aşa nici mie nu- mi place ce faci!”

Semion n- a văzut pe nimeni; n-a auzit decât glasul ce rostea aceste cuvinte. Blândeţea şi frumuseţea acestui glas erau cu totul neobişnuite. În ciuda blândeţii acestui glas, înrâurirea acestuia asupra sa a fost copleşitoare.

Convingerea adâncă şi neclintită a stareţului era că glasul pe care-l auzise era cel al Sfi ntei F ecioare.

Până la sfârşitul zilelor sale i - a mulţumit Maicii Domnului pentru că nu s-a scârbit de el, ci a binevoit să- l cerceteze şi să- l ridice din căderea sa.

„Acum, spunea el, văd cât de mare e mila Domnului şi a Mai cii l ui Dumnezeu faţă de oameni. Gândiţi - vă, Maica Domnului a venit din ceruri să mă povăţuiască pe mine, un tânăr cufundat în păcat”.

F aptul că nu se învrednicise să o vadă pe Î mpărăteasa Ce rurilor stareţul îl atribuia necurăţiei în care se găsea în acel moment.

Această a doua chemare petrecută cu puţină vreme înaintea serviciului militar a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de acum înainte.



O primă urmare a fost o schimbare radicală a vieţii sale care o apucase pe căirele.

Semion a simţit o adâncă ruşine pentru trecutul său şi a început să se căiască

f ierbin te înaintea lui Dumnezeu. Hotărârea sa de a se face monah după serviciul

militar a revenit cu putere îndoită. Un ascuţit simţ al păcatului s-a trezit în el,provocând o schim bare a atitudinii sale faţă de tot ceea ce vedea în această viaţă.

Această schimbare s-a văzut nu numai în faptele sale şi în comportamentul său personal, dar şi în convorbirile extrem de interesante pe care le-a avut cu alţioameni. Din păcate nu pot relata aici decât doar câteva care mi-au rămasîntipărite în amintire.

***Într- o zi de praznic, pe când sătenii jucau hora, Semion a remarcat un ţăran de

vârstă mijlocie care juca şi el şi cânta la acordeon. Semion l - a luat deoparte şi i - a zis:

„Cum se face, Stepan, că poţi cânta şi juca, când ai omorât un om?” Intr- adevăr, într - o încăierare la beţie acesta omorâse un om. El l -a tras pe

Semion şi mai deoparte şi i -a zis: „ Să ştii că, pe când eram în închisoare, m- am rugat mult lui Dumnezeu să măierte. Şi într - o zi, patul pe care mă găseam în genunchi cu capul cufundat în

pernă a început să tremure, şi am simţit o mare bucurie în inima mea. Am înţelesatunci că Dumnezeu m-a iertat. Şi acum joc, fiindcă e pace în sufletul meu”.

Semion, care cu puţin timp înainte aproape că omorâse un om, a înţeles că Dumnezeu dă aievea iertarea păcatelor celui care o cere. A înţeles şi liniştea sufletească a ucigaşului iertat. Această întâmplare arată limpede ascuţimeaconştiinţei păcatului, puterea pocăinţei şi adâncul simţ religios al ţăranului rus.

***Un tânăr din acelaşi sat cu Semion s- a legat de o fată din satul vecin şi a lăsat -o însărcinată. Semion, văzând că nu dădea importanţă acestui fapt, a căutat să-l convingă să se însoare cu fata, „altfel, spunea, va fi păcat” . Multă vreme tânărul

n- a vrut să recunoască că era un păcat şi n- a primit să se însoare cu fata. În celedin urmă însă, Semion a reuşit să- l convingă, şi tânărul l -a ascul tat.

Auzind această istorie din însăşi gura stareţului, l -am întrebat de ce atunci el însuşi nu s-a însurat cu fata pe care o cunos cuse. Stareţul a răspuns:



„Când am simţit dorinţa de a mă face monah, m- am rugat mult lui Dumnezeu să facă în aşa fel încât să- mi pot împlini în pace această dorinţă, şi Dumnezeu arânduit toate spre mai bine. Am plecat în armată şi în acest răstimp a venit însatul nostru un negustor să cumpere grâne. La o horă, acesta şi -a oprit privir ile

asupra tinerei fete şi, văzând că e frumoasă, veselă şi cânta bine, s

- a îndrăgostit

de ea şi apoi a luat - o de nevastă. Au fost fericiţi şi au avut mulţi copii” .

Stareţul a mulţumit fierbinte lui Dumnezeu că i-a ascultat rugăciunile, dar nu şi-auitat greşeala.

Per ioada serviciulu i mil itar

Semion şi - a făcut serviciul militar la Sankt Petersburg în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Plecat în armată cu o credinţă vie şi un duh de adâncă căinţă, nuînceta să-şi aducă aminte de Dumnezeu.

Soldat conştiincios, cu o fire paşnică şi o purtare ireproşabilă, a fost foarte preţuit în armată. Camarazii săi au găsit în el un prieten credincios şi plăcut, lucrucare de altminteri nu era rar în Rusia, unde soldaţii trăiau în chip foarte frăţesc.

***În ajunul unui prazni c, s- a dus în oraş împreună cu trei camarazi din acelaşi batali on. Au intr at într -un mare restaurant popular al capitalei, luminat strălucitor, şi în care cânta o orchestră. Au comandat de mâncat şi de băut şi



discutau cu vo ioşie. Semion însă a rămas tăcut. Unul dintre camarazi l -a în- trebat:

„Semion, eşti foarte tăcut. La ce te gândeşti?” „Mă gândesc că în timp ce noi stăm într -un restaurant, mân căm, bem votcă,ascultăm muzică şi ne distrăm, la Muntele Athos se săvârşeşte privegherea; iar monahii merg să se roage toată noaptea. Cine dintre noi va da un răspuns mai bun la Judecata de Apoi : ei sau noi? “ Atunci unul dintre camarazi a zis:

„Ce om Semion ăsta! Ascultăm muzică şi ne distrăm, iar el e cu mintea la Muntele Athos şi la Judecata de Apoi!”

Cuvintele soldatului: „Iar el e cu mintea la Muntele Athos şi la Judecata de Apoi‖caracterizează bine starea lui Semion, nu numai în acel moment, în care se găseaîn restaurant, ci şi în toată perioada serviciului său militar. Într- adevăr, se gândea

mult la Muntele Athos, unde trimitea uneori chiar şi bani.

***Într- o zi, ieşise din tabăra Ustiorsk, unde staţiona vara batalionul său, şi s-a dus la poşta din satul Kolpino pentru a trimite un mandat la Muntele Athos. Pe drumul de întoarcere, aflat încă aproape de Kolpino, un uriaş câine turbat s-a năpustit drept spre el. Când animalul s- a apropiat şi se pregătea să se arunceasupra lui, cuprins de frică, Semion a strigat: „Doamne, miluieşte!” Şi de-abia a rostit această scurtă rugăciune că o putere nevăzută l -a azvârli t pe câine departe,ca şi cum s

-ar fi izbit de ceva. Ocolindu-l pe Semion, s- a năpustit în sat, unde a

făcut mult rău la oameni şi animale.

Această întâmplare a făcut o puternică impresie asupra lui Semion. A simţit închip viu cât de aproape de noi e Dumnezeu şi cât ne păzeşte. Şi cu îndoităînflăcărare s-a alipit de pomeni rea lui Dumnezeu.

În timpul serviciului militar, sfaturile sale şi înrâurirea sa bună asupra celor din jur s-au arătat din nou.

***

Într- o zi a văzut în cantonamentul companiei sale un soldat ce- şi încheiaserviciul militar, aşezat pe patul de campanie, abătut, cu capul plecat.Apropiindu-se de el, Semion l -a întrebat:

„Ce ai? De ce şezi trist aici şi nu te bucuri ca şi ceilalţi că ai terminat armata şi că te întorci acum acasă”.

„Am primit o scrisoare de la familie, a răspuns soldatul, în care mi se spune că femeia mea a avut un copil în timp ce eu eram aici”.



A tăcut o clipă, clăti nându- şi capul, apoi a adăugat cu voce scăzută, în care se putea simţi durerea şi ranchiuna: „Nu ştiu ce- i voi face… Mi - e frică… Nu- mi vine să mă întorc acasă”. Semion l- a întrebat liniştit:

„Dar tu, în acest timp, de câte ori te- ai dus la bordel?”

„Acest lucru s- a întâmplat, da”, a răspuns soldatul ca şi cum îşi amintea de ceva. „Ei bine! Dacă tu nu te-ai putut înf râna, a continuat Semion, crezi că pentru eaa fost mai uşor?… Ai noroc că eşti bărbat, pe când ea e de- ajuns să greşească osingură dată pentru a rămâne însărcinată. Gândeşte- te puţin unde te- ai dus! Eşti mai vinovat înaintea ei decât este ea înaintea ta. I art- o… Când ajungi acasă, ia

pruncul în braţe, ca şi când ar fi al tău, şi vei vedea că totul va fi bine“.

Câteva lun i s-au scurs de la aceas tă discuţie când Semion a primit de la acest soldat o scrisoare plină de recunoştinţă. Îi scria că la întoarcerea sa, tatăl şi mama

sa veniseră mâhniţi în întâmpinarea lui, iar că femeia, plină de ruşine, stătea lângăcasă cu pruncul în braţe. El însă, de la discuţia avută cu Semion în cazarmă, îşi

simţea sufletul uşor. Cu voioşie şi-a salutat părinţii şi, apropiindu-se de femeia sa,a sărutat-o, apoi a luat în braţe pruncul şi l-a sărutat. Toată lumea s-a bucurat şi aintrat în casă. După care s-au dus î n sat să viziteze rude şi prieteni. Peste tot el a

ţinut copilul în braţe, spre bucuria tuturor. După care au trăit în pace. În scrisoare soldatul îi mulţumea mult prietenului său Semion pentru sfatul cel bun. Şi trebuie să recunoaştem că sfatul nu era numai bun, ci şi plin deînţelepciune.

Astfel, încă din tinereţe, stareţul Siluan a înţeles că pentr u pacea între oameni re cunoaşterea de către fiecare a greşelilor proprii este neapărat necesară.



Când şi - a terminat serviciul militar în gardă, puţin înainte de eliberarea soldaţilor de vârsta sa, Semion s- a dus împreună cu secretarul companiei la

părintele Ioan din Kronştadt (1829- 1908) să- i ceară rugăciunile şi binecuvântarea. Negăsindu- l pe părintele Ioan în Kronştadt, s- au hotărât să-i lase scrisori. Cu condeiul său bun, secretarul a început să scrie o scrisoare într

- un stil căutat.

Semion n- a scris însă decât câteva cuvinte: „Părinte, vreau să mă fac monah. Roagă-te ca lume a să nu mă ţină”.

S- au întors la cazarma din Sankt Petersburg şi, potrivit cuvintelor stareţului, la câteva zile a simţit în jurul lui „vuind flăcările iadului”.

După ce a părăsit Sankt Petersburgul, Semion s-a întors la f amili a sa, dar n-a

rămas aici decât o săptămână. S - a grăbit să strângă câteva bucăţi de pânză şi alte cadouri pentru mănăstire. Şi - a luat rămas- bun de la toată lumea şi a plecat spre Sfântu l M unte.

Din ziua însă în care părintele Ioan din Kronştadt se rugase pentru el, „flăcărileiadului n- au încetat să vuiască” în jurul lu i, or iunde s- a găsit: în tren, la Odessa,

pe vapor, şi chiar la Muntele Athos, în mănăstire, la biserică, pretutindeni.

(in: “Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul de arhimandritul Sofronie“,Editura Deisis, Sibiu, 1999)

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1128-viata-si-invatatura-staretului-siluan-athonitul,-scrise-de-ucenicul-sau-arhim.-sofronie-.html

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1128-viata-si-invatatura-staretului-siluan-athonitul,-scrise-de-ucenicul-sau-arhim.-sofronie-.html



Sfântul Siluan la Muntele Athos - Iubirea răstignită

La Muntele Athos

Semion a sosit la Sfântul Munte în toamna anului 1892 şi a intrat în mănăstirea Sfântului şi Marelui Mucenic Pantelimon sau Russikon [a ruşilor] . Începea pentru el o nouă viaţă, o viaţă de nevoinţă monahală.

Potrivit tradiţiei athonite, tânărul novice, sau „fratele Semion”, a trebuit să petreacă câteva zile retras pentru a-şi aduce aminte toate păcatele săvârşite încursul vieţii sale, să le însemneze în scris şi apoi să meargă să se mărturiseascăunui duhovnic. Chinurile iadului pe care le indura au făcut să se nască în el un

simţământ aprins şi nestăvilit de căinţă. În Sfânta Taină a Spovedaniei a vrut să- şi elibereze sufletul de tot ce apăsă asupra lui şi, de aceea, plin de bunăvoinţă şi cu frică mare, şi - a mărturisit toate faptele vieţii sale, fără să încerce ori să se justi f ice cu nimi c.

Atunci duhovnicul i- a spus fratelui Semion: „Ţi - ai mărturisit păcatele înaintealui Dumnezeu, să ştii că toate ţi -a u fost iertate… De acum înainte începe o viaţă



nouă… Mergi în pace şi bucură- te că Dumnezeu te-a adus în acest l iman al mântuirii “.

Sufletul simplu şi încrezător al fratelui Semion, auzind duhovnicul spunându-i cătoate păcatele i-au fost iertate, a urmat sfatul acestuia: „Mergi în pace şi bucură-te”, şi s-a predat bucuriei. Lipsit de de experienţă şi naiv, încă nu ştia că un ascet trebuie să păzească măsur a chiar şi în bucurie, şi de aceea a pierdut numaidecât încordarea în care se găsea sufletul său de la vizita făcută la Kronstadt . În relaxarea care a urmat, a sufer it n ăvala ispitelor trupeşti. A lăsat ca atenţia să i se oprească asupra imaginilor seducătoare pe care i le sugera patima. Iar gândul

pătimaş îi spunea: „Du- te în lume şi însoară- te!”

Ce anume a avut de îndurat tânărul frate în singurătate nu ştim. Când s- a dus săse mărturisească, duhovnicul i -a zis:

„Niciodată să nu mai primeşti gândurile, ci alungă- le de îndată ce se ivesc!”

Această neaşteptată pierdere a avântului a cufundat sufletul fratelui Semion într-ospaimă grozavă. Făcând experienţa înfricoşătoarei puteri a păcatului, s- a simţit din nou în flăcările iadului şi a luat hotărârea de a se ruga fără odihnă, până ceDumnezeu se va mil ostivi de el .

După ce trăise chinurile iadului, după bucuria pe care o încercase primind iertarea păcatelor în Taina Spovedaniei, împiedicarea de gânduri unită cu

conştiinţa faptului de a fi mâhnit din nou pe Maica Domnului i - au răvăşit sufletul. Credea că ajunsese în limanul mântuirii şi dintr - o dată descoperea că şi aici putea să se piardă.

Aceasta „cădere” cu gândul i - a dat o lecţie fratelui Semion făcându-l vigil ent pentru tot restul vieţii sale. Măsura acestei vigilente o putem aprecia din faptul că începând din ziua în care duhovnicul său i -a spus: „Niciodată să nu mai

primeşti gândurile!” , în cei patruzeci şi şase de ani ai vieţii sale monahale n-a mai primit vreodată un singur gând necurat. Ceea ce alţii nu ajung să înveţe înani de zile el îşi însuşise încă de la prima lecţie făcând dovada unei adevărateculturi duhovniceşti şi a unei mari înţelepciuni, şi verificând astfel proverbul vechil or greci: „Nu este propriu unui înţelept să păcătuiască de două ori”.

Marea înflăcărare a credinţei sale a fost prilejul unei noi lupte.

Gândul i-a sugerat: „Mergi în pustie, îmbracă- te în lanţuri şi mântuieşte- te acolo!”



„Bine, a spus Semion, mă voi duce la egumen să- i cer binecuvântarea să plec.”

„Nu te du, fiindcă n- are să- ţi dea binecuvântarea”, i -a spus gându l. „După ce ai vrut să încerci să mă alungi din mănăstire în lume, a răspuns

Semion,acum mă împingi în pustie. Dacă nu

- mi da binecuvântarea, e semn că

lucrul pe care mi- l şopteşti nu e bun” . Şi cu hotărâre şi -a spus în sinea sa: „Voi muri aici pentru păcatele mele”.

În viaţă duhovnicească fratele Semion a fost introdus de tradiţia seculară amonahismului athonit pătrunsă de neîncetat a pomeni re sau aducere-aminte de

Dumnezeu: rugăciunea singuratică în chilie, lungile slujbe în biserică, posturileşi privegherile; deasa mărturisire şi cuminecătura; cit i rea, munca, ascul tarea.

Om simplu şi rămas departe de mulţimea „problemelor‖ care-i muncesc peintelectualii contemporani, el s-a adaptat la noua sa viaţă ca şi ceilalţi monahi, maidegrabă printr -o contopire organică cu duhul locului în care se găsea, decât printr-oînvăţătură teoretică sau orală. În majoritatea cazurilor, povăţuirile prin viu grai aleegumenului, ale duhovnicilor şi bătrânilor sunt scurte şi îmbr acă forma unor

sfaturi pozitive: ce trebuie făcut, cum trebuie acţionat în cutare situaţie dată.

Una din aceste povăţuiri date tânărului frate îl învăţa că rugăciunea din chiliecuprinde în principal rostirea cu ajutorul unui şirag de mătănii a „rugăciunii lui

Iisus”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- mă pe mine,

păcătosul!” . Deasa chemare a Sfântului Nume al lui Iisus a fost dulce sufletuluifratelui Semion.

Era fericit să afle că mulţumită acestei rugăciuni îi era uşor să se roage pretutindeni şi întotdeauna, în orice situaţie şi în timpul oricărei munci, că erabine ca ea să fie „păzită” până şi în timpul slujbelor de la biserică şi că „dacă nu

poţi merge la biserică, ea ţine locul slujbelor dumnezeieşti”.

Se ruga mult şi cu înflăcărare, fiindcă sufletul său se găsea într - o adâncămâhnire şi se avânta cu putere spre Cel ce putea să- l izbăvească.

S-au scurs ca la trei săptămâni când într-o seară, pe când se ruga înainteaicoanei Maicii Domnului, rugăciunea a intrat în inima sa şi a început săţâşnească de aici singură, zi şi noapte; dar pe atunci fratele Semion nu

înţelegea încă măreţia şi raritatea darului pe care-l primise de la MaicaDomnului.



Fratele Semion era blând, răbdător şi ascultător. În mănăstire era iubit şi apreciat pentru munca sa conştiincioasă şi caracterul său bun; iar acest lucru îi

făcea plăcer e. Au început să vină asupra lui gânduri deşarte care-i spuneau: „Duci o viaţă sfântă: te- ai căit, păcatele tale ţi -au fost iertate, te rogi neîncetat,îţi împlineşti bine ascultarea“.

Rugându- se mult şi din toată inima, gusta uneori o anume pace. Dar atunci gândurile îi spuneau: „Te rogi şi poate te vei mântui; dar dacă ajungând în rai,şi nu găseşti aici nici tată, nici mamă, nici pe cei pe care- i iubeşti, nu vei avea

parte de nici o bucurie acolo” . Aceste gânduri zdruncinau mintea fratelui, şispaima i se furişa în inimă; fiind însă lipsit de experienţă, nu înţelegea ce seîntâmplă cu ei de fapt.

Într- o noapte, chilia sa a fost năpădită de o ciudată lumină ce- i străbătea până şi

trupul său într - atât, încât îşi putea vedea măruntaiele. Gândul îi spunea: „Primeşte- o, e harul!”

Sufletul său însă era tulburat şi foarte nedumerit. Rugăciunea continua sălucreze în el, dar duhul zdrobirii se depărtase de el până într -atât, încât în timp ce se ruga a început să râdă. Şi -a lovit cu putere fruntea cu pumnul, râsul a



încetat, dar duhul căinţei nu s- a întors, şi rugăciunea continuă fără zdrobire. Aînţeles atunci că era prada unei înşelăciuni.

După vederea acestei ciudate lumini, demonii au început să i se arate, iar el, naiv

cum era, vorbea cu ei ca şi cu nişte oameni. Puţin câte puţin asalturile lor s

-au intensificat. Uneori îi spuneau: „De acum eşti un sfânt”. Alteori însă îi ziceau: „Nu te vei mântui”. Într-o zi, fratele Semion a întrebat un demon: „De ce văcontraziceţi aşa: într -o zi spune ţi că sunt un sfânt, altă dată că nu mă voi mântui?” Pe un ton batjocoritor, demonul i- a răspuns: „Noi niciodată nuspunem adevărul”.

Schimbarea mereu a sugestiilor demonice, care uneori îl înălţau trufaş până la„cer”, iar alteori îl prăvăleau în adâncul osândei veşnice întrista sufletul frateluiSimeon, împingându-l spre deznădejde. El însă şi - a îndoit încordarea rugăciunii.

Dormea puţin şi cu întreruperi. Robust la trup – era un adevărat atlet -, nu se întindea niciodată în pat, ci îşi petrecea toate nopţile în rugăciune, fie în

picioare, fie aşezat pe un scăunel; când nu mai putea, aţipea pentrucincisprezece- douăzeci de minute, rămânând aşezat, după care se ridica din nou la rugăciune. Iar acest lucru se repeta de mai multe ori. În douăzeci şi patru de ore, abia dacă dormea între o oră şi jumătate şi două.

Prima sa „ascultare” a fost să lucreze la moara mănăstirii. Era epoca deînflorire a monahismului rus la Muntele Athos. Mănăstirea crescuse şi ajunsese un

adevărat orăşel în mijlocul pustiei. Numărul părinţilor şi fraţilor atinsese aproapedouă mii. Vizitatorii şi pelerinii veneau cu sutele din Rusia şi rămâneau mult timpîn marile case de oaspeţi ale mănăstirii. Astfel că morarul nu ducea lipsă de lucru. În ciuda scurtimii somnului său, în ciuda înfr ânării extreme de la hrană, arugăciunii sale neîncetate şi înflăcărate, a lacrimilor sale arzătoare şi uneorideznădăjduite, fratele Semion îşi împlinea întocmai sarcina grea care-i fuseseîncredinţată şi care consta din a transporta în fiecare zi un mare număr de saci cufăină.



Lunile treceau, dar chinul atacurilor demonice sporea mereu. Puterile fizice aletânărului frate au început să slăbească, curajul îl părăsea. Frica de pierzanie şideznădejdea îi năpădeau întreaga făptură. Cine a trecut printr-un lucru asemănător ştie că nici un curaj omenesc, nici o putere omenească nu pot rezista

mult t imp într - o asemenea luptă duhovnicească. Fratele Semion se prăbuşea şi el.

A ajuns pe ultima treaptă a deznădejdii şi, aşezat în chilia sa, la sfârşitul dupăamiezii, puţin după vecernie, gândea: „Dumnezeu este neînduplecat, nimeni nu

poate să- L îmbuneze”. La acest gând a încercat un simţământ de părăsiretotală; sufletul său s-a cufundat în întunericul unei spaime de iad, petrecândaproape o oră în această stare.

În aceeaşi zi, în timpul săvârşirii vecerniei în paraclisul Sfântului Proroc Ilie

de la moară, în dreapta uşilor împărăteşti, în locul în care se afla icoanaMântuitorului, L-a văzut pe Hristos.

În nepătrunsa Să purtare de grijă, Domnul S-a arătat tânărului frate, şi întreaga sa făptură, chiar şi trupul său, s-a umplut focul harului DuhuluiSfânt, acel foc pe care Domnu l l - a făcut să coboare pe pământ la venirea Sa (Lc12.49).



Vedenia l-a istovit pe Simeon, şi Domnul a pierit.

Starea în care s- a găsit atunci Semion e cu neputinţă de descris. Ştim doar dincuvintele şi din scrierile fericitului stareţ că atunci l-a luminat o mare lumină

dumnezeiască, că a fost luat din această lume şi răpit cu mintea în cer, unde aauzit cuvinte negrăite; că atunci a primit ca o nouă naştere, de sus (În 1, 13;3,3).

Privirea blândă a lui Hristos, plină de bucurie, atoateiertătoare şi nesfârşit debună, atrăgea la El întreaga făptură a lui Semion.

Vedenia a încetat, dar blândeţea iubirii dumnezeieşti a strămutat mintea sa într-o vedere a Dumnezeirii dincolo de orice chip al acestei lumi.

Fapt remarcabil, la această arătare a Domnului fratele Semion, om simplu şi deo mare spontaneitate, „L-a recunoscut numaidecât ” pe Hristos Care i Se arăta şi pe Duhul Sfânt Care lucra în el.

În scrierile sale el repetă neîncetat că L-a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, că L- a văzut pe Dumnezeu în Duhul Sfânt. Mai spunea şi că atunci când



Domnul i se arat ă sufletului, acesta nu poate să nu recunoască în El peFăcătorul şi Dumnezeu său.

Putem afirma, fără teamă de a ne înşela, că flăcările şi chinurile iadului care au precedat arătarea lui Hristos fratelui Semion, ca şi lumina dumnezeiască care l-aluminat atunci, sunt lucruri necunoscute şi neînţelese pentru majoritatea oamenilor.

Ceea ce vede şi simte omul duhovnicesc şi întreaga sa experienţă pot adeseoripărea omului lipsit de experienţa duhovnicească nebunie, demenţă, rod alunei stări patologice. Lipsit de experienţa realităţilor lumii duhovniceşti, elneagă ceea ce nu cunoaşte.

Potenţial, fiecare om a fost chemat la plinătatea vieţii duhovniceşti, dar orientareaconstantă a voinţei spre lumea materială, spre realizări de ordin trupesc şi

sufletesc, are drept efect faptul că numeroşi oameni devin atât de insensibili, încâtîşi pierd capacitatea de a mai simţi realităţile duhovniceşti. În viaţa de zi cu zi acest lucru îl putem compara cu diferenţa ce există între cel care, având un aparat deradio, poate capta undele ce umplu atmosfera , şi cel care, neavând un astfel deaparat, nu sesizează prezenţa lor.

Viaţa duhovnicească a unui ascet creştin e ciudată şi de neînţeles, înfăţişându-se ca un ţesut alcătuit din uimitoare contradicţii: pe de o parte, atacur i demonice,

părăsirea de către Dumnezeu, întunericul morţii şi chinurile iadului; pe de altă parte, arătarea lui Dumnezeu şi lumina Fiinţei fără început.

Dar cuvântul e neputincios când vine momentul să exprimăm aceste lucruri.

Orice om e o apariţie unică şi originală; astfel că şi calea fiecărui ascet e unicăşi originală. Însă oamenii, în tendinţa lor de a clasifica fenomenele după cutare

sau cutare criteriu, fac acelaşi lucru şi în acest domeniu.

Experienţa seculară a Părinţilor permite clasificarea dezvoltării vieţii duhovniceşti a unui om în trei categorii sau tipuri.

Marea majoritate a oamenilor face parte din prima categorie. Atraşi sprecredinţă de o uşoară atingere a harului, ei îşi petrec apoi tot restul vieţii într -un efort duhovnicesc moderat, îndreptat spre păzirea poruncilor, şi numai lasfârşitul vieţii, în urma suferinţelor trăite, cunosc harul într - o măsură ceva mai



mare. Unii dintre ei însă fac mai multe eforturi şi astfel primesc un mare har înainte de moarte. E cazul a numeroşi monahi.

A doua categorie cuprinde pe cei atraşi de la început de o atingere relativ uşoară

a harului şi care apoi fac dovada unei mari râvne în rugăciune şi în luptaîmpotr iva patimilor , iar în cursul acestui istovitor efort ascetic cunosc la mijl ocul căii lor o mare revărsare a harului ; petrecându- şi restul vieţii într - un efort încăşi mai mare, ei ating o înaltă treaptă a desăvârşirii.

A treia categorie este cea mai rară. Este cea a oamenilor care prin râvnă saumai degrabă prin preştiinţa lui Dumnezeu primesc încă de la începutul căi i lor ascetice un mare har, harul celor desăvârşiţi. Calea lor este cea mai anevoioasă,căci intr -adev ăr - pe cât putem judeca după vieţile şi isprăvile Sfinţilor Părinţi după tradiţia orală a asceţilor din ultimele secole, şi bazându- ne şi pe experienţacontemporanilor noştri - nimeni nu poate păstra în toată plinătatea darul iubi r i i dumnezeieşti, ci, mai apoi, omul suferă timp îndelungat pierderea harului şi

părăsirea lui de către Dumnezeu. În reali tate, nu este vorba de o pierdere propriu- zisă a harului, ci sufletul e cel care resimte subiectiv micşorareaefectelor harului ca pe o părăsire a lui de către Dumnezeu.

Asceţii din această ultimă categorie suferă mai mult decât toţi ceilalţi fiindcă, dupăce au cunoscut harul şi vederea Luminii dumnezeieşti, în virtutea contrastului cu ceea ce au trăit mai înainte, resimt întunericul părăsirii de către Dumnezeu şi

atacurile patimilor într-un mod incomparabil mai acut: ei ştiu ce au pierdut . Pe de altă parte, harul trăit preschimbă omul întreg şi îl face mult mai sensibil la oricefenomen duhovnicesc.

Asceţii din această ultimă categorie suferă mai mult decât toţi ceilalţi fiindcă în această lume iubirea lui Hristos e cufundată într-un extrem de dureros „cuptor de încercare” (1 Ptr 4,12); fiindcă în lumea aceasta iubirea lui Hristose în mod inevitabil o iubire răstignită.

Fericitul stareţ Siluan face parte din această ultimă categorie şi acest lucruexplic ă unele din cuvintele sale, cum ar fi : “Nu puteţi înţelege durerea mea” ,sau “ Cine n- a cunoscut pe Domnul nu poate să- L caute plângând” .

Când descrie durerea nemângâiată şi lacrimile neîncetate ale lui Adam dupăizgonirea sa din rai , el descrie în realitate propriile sale lacrimi şi durereasufletului său după pierderea harului.



Sentimentul excepţional de profund al căinţei pe care l -a încercat Semion puneînsă o problemă: de ce unii oameni se căiesc de păcatele lor atât de adânc şi cuatâta putere, iar alţii se căiesc mai puţin adânc şi, în sfârşit, alţii nu se căiescdecât super f icial sau chiar deloc? Cum anume să explicăm diferenţa înregistratăîn ce priveşte intensitatea simţului păcatului la oameni?

Nu este uşor de dat un răspuns la această întrebare, dat fiind că în realitate e cuneputinţă să pătrundem în taina vieţii duhovniceşti a omului. Singurul lucru pe care- l putem face e să observăm unele din fenomenele vieţii lăuntrice a omului religios, atunci când aceste fenomene se manifestă în plan psihologic.

Unele trăsături caracteristice ale acestor manifestări sunt accesibile observaţieinoa stre, dar chiar şi atunci e cu neputinţă să stabilim ceva într -un mod categoric,dat fiind că la baza faptelor sufleteşti ale vieţii religioase creştine se găseşte

lucrarea absolut liberă a Duhului lui Dumnezeu, care scapă oricărei determinări.

„Duhul sufl ă unde voieşte şi auzi glasul Lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul” (În 3,8).



Mai este un factor care scapă şi el oricărei determinări: acesta este libertatea omului. Viaţa duhovnicească creştină e rezultanta întâlnirii acestor doifactori: manifestarea libertăţii omeneşti şi lucrarea harului dumnezeiesc.

Astfel, credinţa ca şi căinţa noastră depind într -o măsură ce n-ar putea fi stabilitămai îndeaproape de libertatea noastră, fiind în acelaşi timp un dar al haruluidumnezeiesc. În iubirea Sa, Dumnezeu îl caută pe om ca să-i dea nu numai viaţa, ci mai mult: viaţa din belşug , după cuvântul lui Hristos (În 10,10). Dar această viaţă nu e dată omului decât cu consimţământul său. Putem, aşadar,spune că însăşi măsur a harul ui dumnezeiesc depinde de li bertatea omului .

Darurile lui Dumnezeu cer un anume efort şi atunci când, în preştiinţa Sa, Dumnezeu ştie că omul se va comporta faţă de darurile Sale aşa cum se cuvine,El i le da „fără măsură” (În 3, 34). S- ar putea spune că răspunsul omului

preştiut de Dumnezeu la lucrarea harului Sau face ca darul să fie mai mare saumai mic.

Sfântul Apostol Pavel spune: „Pe cei pe care i- a preştiut, pe aceea i - a şi prehot ărâ t să fie asemenea chipului Fiului Său” (Rm 8, 29). Sau: „Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat pr in harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine… îndată nu am primit sfat de latrup şi de la sânge” (Ga 1,15-16).

Dumnezeu a ştiut dinainte că Semion – deveni t mai apoi schimonahul Sil uan

– nu va cere sfat ni ci de la tr up, ni ci de la sânge , ci îşi va petrece viaţa într -un efort

ascetic vrednic de măreţia darului pe care l - a primit, şi de aceea l - a şi chemat laviaţa sa extraordinară.

N-am deloc intenţia de a limpezi aici taina sinergiei sau conlucrării între actul creator absolut liber al Făcătorului lumii, Dumnezeu, şi libertatea creată aomului. Dar legăturile mele cu stareţul a cărui viaţă a fost o uimitoare luptă a iubiri i - şi libertatea se manifestă prin excelenţă în iubire – mi - au atras atenţiaasupra preştiinţei dumnezeieşti: prin ea Dumnezeu cunoaşte dinainte răspunsul li ber al omului la chemarea iubiri i Lui.



Dacă oamenii aleşi să mărturisească despre iubire sunt extrem de rari e pentru căaceastă mărturie e legată în mod inevitabil pentru fiecare de jertfa întregii saleexistenţe. Şi - mi vine în minte faptul că în persoana stareţului Siluan Proniadumnezeiască a dat lumii un nou exemplu şi o nouă mărturie a iubirii nesfârşite

a lui Dumnezeu, că, prin Stareţul Siluan, oamenii paralizaţi de deznădejde săredo bândească curaj ; după cum spunea Sfântul Apostol Pavel: „Şi tocmai deaceea am fost mi lui t, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelungaSa răbdare ca pildă a celor ce vor crede în ea spre viaţa veşnică“ (1 Tim 1,16).

Pentru stareţul Siluan, porunca lui Hristos nu era o normă etică. El nu coboracreştinismul la rangul unei învăţături morale, aşa cum fac reprezentanţii culturiiumaniste lipsiţi de o autentică experienţă religioasă şi care ajung să creadă că„pentru ei‖ religia nu e necesară, nevăzând în ea decât un „principiu represiv” bun

pentru cei neştiutori de carte. Ca şi Apostolul Petru, el vedea poruncile lui Dumnezeu ca pe nişte „cuvinte ale vieţii veşnice” (În 6, 68), ca duh şi viaţă, după cum spunea Domnul Însuşi: „Cuvintele pe care vi le spun sunt duh şi viaţă” (În 6,63).

Pentru stareţul Siluan, cuvântul lui Hristos era duh făcător de viaţă, viaţaveşnică însăşi, Dumnezeu Însuşi în actul sau lucrarea S a.



Îndată după renaşterea care a urmat faptelor relatate mai sus, credinţa lui Semion s-a adânci t. El credea că Dumnezeu îi va judeca pe oameni, că aceia careau săvârşit păcate şi nu s-au căit vor merge în chinurile veşnice, iar cei care ausăvârşit binele potrivit poruncilor lui Hristos vor moşteni Împărăţia cerurilor .

Potrivit observaţiei perfect adevărate a Sfântului Maxim Mărturisitorul (400 de capete despre iubire I, 2): „Credinţa naşte frică” (nu frica naşte credinţa), credin ţa arzătoare a lui Semion a născut în sufletul său o mare frică de faptul de fi osândit din pricina multelor şi grelelor păcate care apăsau asupra conştiinţei lui . Şi cu toate acestea, extraordinara profunzime a sentimentului păcatului pe care o avea Semion nu poate să nu ne uimească. Cu siguranţă, ea era un dar al harului.

Ce este, aşadar, păcatul în concepţia creştină? Păcatul e înainte de toate unfenomen spiritual, metafizic. Rădăcinile păcatului se găsesc în profunzimeamistică a naturii spirituale sau duhovniceşti a omului. Esenţa păcatului nueste încălcarea unei norme etice, ci o îndepărtare de viaţa veşnică şidumnezeiască pentru care a fost creat omul şi la care este chemat în modnatural, adică în conformitate cu natura sau firea sa.

Păcatul se realizează înainte de toate în profunzimea tainică a spiritului săuduhului omului, dar consecinţele sale afectează omul în întregimea lui. Odatăsăvârşit, păcatul se repercutează asupra stării psihice şi fizice a omului care l-a

comis; el se răsfrânge în înfăţişarea sa exterioară şi influenţează asupra destinuluisău personal; se revarsă inevitabil dincolo de limitele vieţii individuale a păcătosului, pentru a îngreuna şi mai mult povara răului ce apăsă asupra vieţiiîntregii umanităţi şi, prin urmare, afectează astfel destinul întregii lumi.

Nu numai păcatul strămoşului nostru Adam a avut consecinţe de amploarecosmică, ci orice păcat, arătat sau ascuns, al fiecăruia dintre noi se repercuteazăasupra destinului lumi i întregi.

Atunci când omul trupesc săvârşeşte un păcat, acesta nu simte în sineconsecinţele lui în acelaşi fel cum le resimte omul duhovnicesc. Omul trupescnu simte în sine o schimbare a stării sale după săvârşirea păcatului, fiindcărămâne în permanenţă în stare de moarte duhovnicească, fiindcă n-a cunoscutniciodată viaţa veşnică a Duhului. Dimpotrivă, de fiecare dată când voinţa saînclină spre păcat , omul duhovnicesc constat ă o schimbare a stării sale lăuntriceîn virtutea unei micşorări a harului.



Extrema fine ţe a simţirii şi uimitoarea intuiţie duhovnicească a stareţului Siluanne uimeşte. Încă înainte de arătarea Domnului, şi încă şi mai mult după aceastăarătare şi în tot restul vieţii sale, el a avut un simţ deosebit de adânc şi ascuţit al

păcatului ; păcatul năştea în inima sa suferinţe insuportabile, de aceea căinţa sa amestecată cu lacrimi era atât de intensă, încât n

- a slăbit înainte ca sufletul său

să simtă că Dumnezeu l-a iertat. Mulţi vor găsi acest lucru ciudat şi poate chiar exagerat, dar exemplul stareţului nu este pentru toţi.

Căindu- se pentru păcatele sale, el nu c ăuta pur şi simplu iertarea, pe careDumnezeu o acord ă cu uşurinţă, poate chiar şi numai după un simplu suspin de

părere de rău. Nu. El urmărea o iertare desăvârşită a păcatelor, până acolo încât să simtă în sufletul său în chip simţit prezenţa harului. El cerea de la Dumnezeu

puterea de a nu mai cădea niciodată, dacă e cu putinţă, în păcat. Îl rug a pe Dumnezeu să fie slobozit de „legea păcatului“ (Rm 7,23) care lucreaz ă în noi. Simţea într - un mod atât de puternic şi de dureros urmările păcatului – pierderea harului – că se temea cumplit de repetarea unui lucru asemănător.

A-şi simţi sufletul lipsit de iubirea dumnezeiască şi de pacea lui Hristos erapentru el mai rău decât orice. Conştiinţa de a-L fi supărat pe Dumnezeu, unasemenea Dumnezeu, blând şi smerit, îi era de neîndurat. Încerca cele mai adânci suferinţe ale sufletului, suferinţele unei conştiinţe care a păcătuit împotriva sfi ntei i ubir i a lui H ristos.

Cel ce iubeşte în plan omenesc pe cineva, dar a păcătuit împotriva acestei iubiri,de pildă împotriva părinţilor săi, ştie prin ce chinuri insuportabile trececonştiinţa sa; dar tot ce se petrece în sfera relaţiilor psihologice nu e decât o

palidă umbră a relaţiilor duhovniceşti.

Astfel Dumnezeu l-a cunoscut mai-nainte de veci pe Semion/Siluan dându-i săcunoască fiinţa păcatului cu asemenea pătrundere şi asemenea intensitate,

încât el a trăit aievea chinurile iadului şi „din adâncuri le acestui iad ” s-a rugatDomnului până ce Acesta S-a aplecat spre el şi i S-a arătat El însuşi, făcându-lsă guste învierea sufletului şi să vadă pe Fiul Omului în Împărăţia Sa înaintede a fi cunoscut moartea trupească. (M t 16, 28) “.

(în: “Viaţa şi învăţătura stareţul ui Siluan Athonitul de arhimandritul Sofronie “,Edi tura Deisis, Sibiu, 1999).



Moaştele Sfântului Siluan Athonitul

Moaştele Sfântului Siluan Atonitul se găsesc la: Mănăstirea Panteleimon din Sfântul Munte Athos – Grecia;

Mănăstirea Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul, TolleshuntKnights, Maldon, Essex – Anglia;

Biserica Rusă a Sfântului Nicolae, Bucureşti – România; Mănăstirea Pângăraţi, Jud. Neamţ;



Sfintele moaşte de la Mănăstirea Pângăraţi, Jud. Neamţ: Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, Sfântul Lavrentie şi Teodosie de Cernigov, Sfânta

Muceniţă Daria, Sfinţii Mucenici Prov,Tarah şi Andronic, Sfântul Mucenic Elefterie şi multealte părticele)



Scrisori către Nadejda Soboleva

I

Iubitoare de Hristos doamnă Nadejda!

Am primit dolarul de la Dvs. şi mă rog Domnului pentru Dvs. şi pentru fiul vostruBoris. Domnul ne aşteaptă pe noi în cer. Să ne rugăm şi să mulţumim Domnului.

El este milostiv. Ne iubeşte mult pe noi, păcătoşii, şi ne aşteaptă la El împreunăcu sfinţii Lui. Trebuie să ne smerim pentru Domnul şi atunci îi vom iubi şi pevrăjmaşi cum ne-a poruncit Domnul [cf.Mt 5,44].Sa îndurăm întristările pentruDumnezeu [cf. 1 Ptr 2,19-20], dar când sufletul îl va vedea pe Domnul şi pentruiubirea Lui, va uita toate întristările, atunci nu ne vom mai putea aduce aminte nicimăcar despre fii — atât de plăcut şi de blând este Domnul. Cu lacrimi vă scriucunoscând iubirea voastră pentru Dumnezeu.

Schimonahul Siluan, păcătosul,

1937

Domnul să vă ajute împreună cu Maica lui Dumnezeu şi toţi sfinţii.



II

Bucură-te, doamnă Nadejda, în Hristos!

Domnul Cel Milostiv iubeşte pe robii Săi şi le îngăduie întristări pe pământ,

pentru ca în întristări sufletul să înveţe smerenia şi să se predea voii lui Dumnezeu şi pentru ca în durere sufletul să poată afla acea odihnă despre careDomnul a zis:

„ Invăţaţi - vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnăsuf letelor voastre ‖ [Mt 11, 29].

Am fost la magazin ca să vă trimit o icoană a Maici i Domnului, dar nu au oasemenea icoană. Rugaţi-vă Maicii Domnului şi Sfântului Mucenic Mina şi ea seva găsi. Nu e nevoie ca să dăm în vileag lucrul, ci să ne încredinţăm voii luiDumnezeu. Aceasta e încă şi mai bine. Proprietarului icoanei spuneţi-i: MaicaDomnului îţi va da în schimb mare milă. Numai să- i mulţumim lui Dumnezeu

pentru toate, Domnului şi Maicii lui Dumnezeu… Nu vă despărţiţi de soţ, cirugaţi-vă să poată muri în pocăinţă. Spuneţi-i că Domnul iubeşte pe păcătoşii carese pocăiesc şi a murit pentru noi în chinuri pe cruce şi ne-a gătit loc în ceruri:

„Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, ca să vadă slava Mea‖ [In 12, 26;17, 24].

Ah, dacă am şti cât de mult ne iubeşte Domnul pe noi păcătoşii şi ne dă Duhul Său! Prin El îl cunoaştem pe Domnul şi iubirea Lui, dar prin mândria noastră noi pierdem harul Duhului Sfânt. Şi atunci ne chinuie patimi şi alte rele, dar trebuie săluptăm cu ele, cerând zi şi noapte ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii luiDumnezeu, şi Domnul ne va ajuta.

Iar dacă nu găsiţi icoana, predaţi - vă voii lui Dumnezeu. Domnul Cel M ilostiv ne vede şi ştie de ce avem nevoie [cf.Mt 6, 8]. Noi nu-L vedem pe Domnul, dar El nevede, şi noi trebuie să învăţăm să trăim după voia lui Dumnezeu.

Cu toate că vă scriu despre multe întristări, vă iubesc, dar întristările voastre şi alemele sunt multe. Eu însumi sunt vinovat pentru că n- am învăţat încă smerenialui Hristos fără de care pierdem harul Duhului Sfânt, şi atunci sufletul seîntristează pentru har. Prin harul lui Hristos sufletul are odihnă chiar şi îndurere. Intristările voastre sunt mari. Dar ele sunt trecătoare. [...]. Iată cum eDomnul nostru. Scriu, şi duhul meu se bucură de milostivirea lui Dumnezeu, deslava Lui.



O, Doamne, fă- ne vrednici să Te vedem întru slava frumuseţii Tale celei negrăite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, pentru cât de mult ne iubeşte Domnul penoi, păcătoşii! A murit pentru noi pe cruce şi a dat pe Duhul Său cel Sfântapostolilor, dar noi îl pierdem. Dar Domnul a dat pocăinţa, şi Domnul Se bucură de

păcătosul care se căieşte, spune Sfânta Scriptură [cf. Lc 15,7].

Il puteţi speria pe soţul Dvs., spunându-i: „Dacă nu te îndrepţi, te părăsesc‖, dar luiDumnezeu nu-I place ca tu să-l părăseşti cu adevărat.

Părintele Mefodi vă salută şi vă mulţumeşte pentru bani, pe care şi eu i-am primit.Domnul să te răsplătească.

Sfânt Munte al Athosului, multe minuni vedem petrecându-se întru tine pentrurugăciunile Maicii Domnului. Dar mintea e prea scurtă pentru a le descrie.

S.S.

III

Hristos a înviat, doamnă Nadejda!

Vouă şi fiului vostru Boris, Domnul v-a dat să-L iubiţi din tot sufletul [cf. Mt 22,37].

Domnul a spus: „Cine Mă iubeşte, păzeşte poruncile Mele‖ [In 14, 23]. Dacă veţi păzi poruncile, prin chiar însuşi acest fapt veţi a juta Biseri ca. Cuviosul Serafimdin Sarov a trăit în pădure şi a ajutat Biserica prin rugăciunea sa şi păzind

poruncile Domnului. Tot aşa şi sfinţii din pustie au ajutat Biserica prin rugăciunilelor. Datoria voastră este să-l creşteţi pe fiul vostru şi să-l înfăţişaţi curat lui Hristos;iar când va fi curat, Duhul Sfânt va fi viu întru el şi el va fi un rugător pentruîntreaga lume; dacă însă apoi va pierde harul, atunci va plânge ca Adam izgonit dinrai.Greu este de descris întristarea lui Adam, dar cine L-a cunoscut pe Domnul şi a

pierdut apoi această iubire va înţelege întristarea lui Adam. El striga aşa:

„Sufletul meu, Doamne, e întristat pentru Tine, pentru că nu Te văd. Cum aş putea să nu fiu întristat? Privirea ta paşnică şi blândă, Doamne, a atras sufletul meu. I nima mea s- a îndrăgostit de Tine”.



Vă sfătuiesc aşa: să şedeţi în casă şi să vă liniştiţi [practicaţi isihia], după puterilevoastre. Vă pomenesc înaintea lui Dumnezeu şi vă doresc ca încă de pe pământ săfiţi împreună cu Domnul şi cu Preacurata Sa Maică. Incă şi toţi sfinţii se roagă

pentru noi. In Duhul Sfânt ei îl iubesc pe Domnul şi pe noi, păcătoşii. Şi astfel,Domnul Cel Milostiv le-a dat sfinţilor pe Duhul Sfânt. Ei îl iubesc pe Domnul înDuhul Sfânt şi Domnul îi iubeşte pe ei. Dacă fiul vostru îi iubeşte pe păstori, pesfinţii episcopi, pe preoţi şi pe monahi, atunci mare este întru el mila lui

Dumnezeu. Dacă nu- i iubeşte, atunci va fi un om lumesc. Cât despre poruncilelui Dumnezeu, pentru unii monahi e uşor să le păzească. Vă rog cu smerenie să vărugaţi pentru mine, să mi se dea să învăţ smerenia lui Hristos, să slăvesc peFăcătorul şi să-I mulţumesc pentru marea Sa milostivire, pentru că S-a milostivitde mine, păcătosul.

Schimonahul Siluan

Sfantul Munte al Athosului

Părintele Mefodi a spus că, atunci când ajung banii, icoana e gata. 5 dolari cucheltuielile de expediţie.

IV

Bucură-te, doamnă Nadejda, de cât de mult ne iubeşte Domnul pe noi, păcătoşii.

Am primit dolarul vostru şi l-am dat ca să fiţi pomenită la rugăciune împreună cunumele pe care le-aţi scris în pomelnic. Mătăniile au fost sfinţite cu lemnul de-viaţă-făcătoarei cruci. Eu însumi m-am rugat cu ele. Aş fi vrut să vă trimit unelenoi, dar le-aţi preferat pe cele vechi. Spuneţi-i Efimiei, roaba lui Dumnezeu, că e

bine să se roage din toată inima pentru soţul ei şi să-i suporte neputinţele. Cred căse va îndrepta. Sufletul meu o iubeşte mult. Scrieţi-mi despre ea, cum a primitsfaturile mele. Domnul să vă lumineze mintea în toate şi rugaţi-vă pentru mine sădobândesc smerenia şi iubirea lui Hristos, şi atunci moartea va fi o milă.

Schimonahul Siluan

Sfânt Munte al Athosului, întru tine vedem multe minuni, mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile Maicii lui Dumnezeu!

V

Hristos a înviat!



Doamnă Nadejda, Domnul şi Maica Domnului să mângâie sufletul vostru şi alfiului vostru Boris.

Domnul să-i dea îndreptare, dar e nevoie să te predai voii lui Dumnezeu şi sătrăieşti după voia lui Dumnezeu. De patruzeci de ani sufăr de dureri de cap şi lesuport: ştiu că durerile mi-au fost date ca să nu mă mândresc [cf. 2 Co 12 7]. Şi amînţeles: ziua şi noaptea trebuie să învăţăm smerenia lui Hristos şi aşa vom aflaodihnă [cf.Mt 11, 29]. Dacă oamenii ar şti ce e smerenia lui Hristos şi blândeţea şiodihna Lui, atunci ar părăsi cu toţii toată ştiinţa şi ar învăţa blândeţea şismerenia. Cine are drept învăţător pe Duhul Sfânt, acela doreşte să înveţe ziua şi noaptea smerenia lui H ristos: e tot ce doresc pent ru toţi ceilalţi. Pomeniţi-mă şi

pe mine în rugăciune, ca să învăţ blândeţea şi smerenia lui Hristos: pe care ledoreşte sufletul meu. E darul pe care-l doresc. Cine L-a cunoscut pe Domnul prinDuhul Sfânt, acela tânjeşte după El ziua şi noaptea:

„Pentru ce m- ai părăsit, Doamne? Sufletul tânjeşte după Tine ziua şi noaptea? Şi cum să nu tânjesc după Tine? Privirea Ta liniştită şi blândă a atras sufletul meu şi sunt îndrăgostit de Tine cu toată inima mea”.

Şi dacă pierde harul, atunci va tânji după el asemenea lui Adam izgonit din rai.Adam plângea: „Doamne, sufletul meu tânjeşte după Tine şi Te caut culacrimi“. Aşa şi eu cer de la toţi sfintele lor rugăciuni ca să învăţ smerenia luiHristos şi să nu pierd harul Sfântului Duh. Prin Duhul Sfânt este cunoscut Domnul.

Am primit de la Dvs. 2 dolari. Domnul să vă răsplătească pentru ei. Mănăstirea seroagă pentru voi, mă rog şi eu, păcătosul. La mănăstire nu poţi merge până ce nueste limpede că fiul tău şi-a găsit locul. Domnul primeşte rugăciunile din orice locşi în orice timp.

Doamnă Nadejda, să-ţi fie gândurile în Dumnezeu şi nădăjduieşte în El. El neiubeşte mult pe noi, păcătoşii, şi nu vrea să ne jucăm cu gândurile, umblând de launul la altul fără trebuinţă. Găseşte-ţi odihna în Dumnezeu şi, pentru iubirea luiDumnezeu, uită tot ce-i pământesc. El însuşi ne-a spus să-L iubim din tot sufletulşi tot cugetul [cf.M t 22, 37], până la uitarea a ceea ce e pământesc. Şedeţi în casăşi mulţumiţi Domnului din tot sufletul. Cine mulţumeşte lui Dumnezeu pentruîntr ist ările sale va avea mai puţine, fiindcă şi -a predat suf letul voii lu i Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu veseleşte sufletul care- şi pune nădejdea în Dumnezeu. Toţi oamenii ce şi-au pus nădejdea în Dumnezeu află în tot locul odihna înDumnezeu, pentru că în adâncul sufletului îi veseleşte harul. Dar dacă cineva a



pierdut harul, să-l caute din nou prin pocăinţă şi atunci Domnul i-l va da din nou.El ne iubeşte mult. în Evanghelie, El spune: „ Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru ‖ [In 20,17]. Vedeţi cât de multne iubeşte. Aceste cuvinte sunt pline de milă, de iubire şi de îndurare. Trebuie săne aducem aminte zi şi noapte că Dumnezeu ne iubeşte pe noi, păcătoşii, şi că necheamă la El. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pevoi ‖ [Mt 11, 28]. Şi odihnă în Dumnezeu înseamnă a uita tot ceea ce-i

pământesc, pentru ca mintea să nu uite iubirea. Chiar dacă mâinile lucrează,sufletul nu-L poate uita pe Dumnezeu, pentru că sufletul e îndrăgostit de El şiDuhul lui Dumnezeu veseleşte sufletul. Sufletul nu se mai teme de întristările

pământeşti, ci se teme să nu piardă iubirea lui Dumnezeu, pentru că, atunci când elipsit de ea, îl încearcă urâtul şi întristarea.

Să mulţumim lui Dumnezeu şi Preasfintei Sale Maici care se roagă pentru noi

la Dumnezeu. Să-i rugăm şi pe Sfinţi, pentru că în Duhul Sfânt ne iubesc cât şiDomnul. Domnul le dă lor Duhul Sfânt ca să se roage pentru noi, ultimiioameni.

Cine e stricat ca mine, e bine să citească mai mult Evanghelia şi să se căiască şiDomnul Cel Milostiv îi va da iertare şi va da pacea sufletului.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Schimonahul Siluan, iulie, 1938

* Scrisorile Cuviosului Siluan Athonitul către Nadejda Soboleva au fost publicatede arhimandritul Viktor Mamontov în almanahul Christianos nr. 1, Riga, 1991.

Nadejda Andreeva Soboleva a fost mamă de familie şi parohiană a bisericii ruse„Sfinţii Trei Ierarhi‖ din Paris şi colaboratoare a mitropolitului rus de aiciVeniamin (1880-1961). Când acesta din urmă a fost numit în 1947 arhiepiscop deRiga, Soboleva l-a urmat în Letonia sovietică, unde a intrat ca monahie înmănăstirea Pinhtiţki, cu numele de maica Siluana, murind aici în 1979.

Scrisorile Sfântului Siluan sunt toate din ultimul an de viaţă al Cuviosului, ultimafiind datată cu două luni înainte de sfârşitul său pământesc [n.tr.].



(în: Cuviosul Sil uan Athoni tul , Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei,

Editura Deisis, Sibiu)



Viaţa Sfântului Siluan Athonitul în imagini pictate la Essex



Chr ist coming down and facing St. Si louan



St. Sil ouan working in the monastery mil l



St. Sil ouan leaving the monastery mi ll



The house in which St. Sil ouan' s cell was located

The mill in which St. Sil ouan worked for many years

sfântul siluan athonitul (24 septembrie)

Documents