sfântul apostol iacov (fiul lui alfeu) (9 octombrie)

8/11/2019 Sfântul Apostol Iacov (fiul lui Alfeu) (9 octombrie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-apostol-iacov-fiul-lui-alfeu-9-octombrie 1/34

Sfântul Apostol Iacov (fiul lui Alfeu)(9 octombrie)

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu a fost unul dintre cei 12 Apostoli chemaţi deMântuitorul Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei în toată lumea. El erafratele Sfântului evanghelist Matei. Iacov a propovăduit în sudul Palestinei şi înEgipt, fiind numit de credincioşii de aici „dumnezeiască sămânţă“. A suferitmoarte martirică, prin răstignire. Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul ApostolIacov la 9 octombrie şi apoi pe 30 iunie, la Soborul celor doisprezece Sfinţi

Apostoli.



Index

Evanghelia şi Apostolul zilei .............................................................................. 3Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu ........................ 5

Vieţile Sfinţilor - Pomenirea Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu ............... 13Sinaxar - Pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu ............................ 15Proloage - Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu ................................................. 16Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - PomenireaSfântului Apostol Iacov .................................................................................... 17

Cântare de laudă la Sfântul Apostol Iacov ................................................. 18

Cântările Ortodoxiei: Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, icoană a Raiului 20Sfinţii Apostolii – Stâlpii credinţei .................................................................. 22Icoane ................................................................................................................. 27



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

Matei 9, 36-38; 10, 1-8

În vremea aceea36. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite canişte oi care n- au păstor. 37. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. 38. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la secerişul

Său.

1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere

asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boalăşi orice neputinţă.



2. Numele celor doisprezece apostol i sunt acestea: Întâi Simon, cel numi tPetru şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; 3. Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce sezice Tadeu;

4. Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.5. Pe aceşti doisprezece i -a trimis I isus, poruncindu- le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; 6. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S -a apropiat Î mpărăţia Cerurilor.8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pedemoni scoateţi - i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Apostol

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

Evrei 9, 1-7

Fraţilor, 1. Deci şi cel dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiascăşi un altar pământesc, 2. Căci s- a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masaşi pâinile punerii înainte; partea aceasta se numeşte Sfânta. 3. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numi t Sfânta Sfin telor ,4. Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste totcu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ceodrăslise şi tablele Legii. 5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării;despre acestea nu putem acum să vorbim cu de- amănuntul. 6. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul celdintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; 7. În cel de-al doi lea îns ă numai arhiereul, o dată pe an şi nu fără de sânge,

pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.



Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu, glasul al 3-lea: Apostole SfinteIacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşelisufletelor noastre.

Cântarea 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorulFaraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-Icântăm.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mână dă- mi, de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos, Apostole Iacob,

mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău; străluceşte- mi şi luminează- mi inima, cu rugăciunile tale.


Cu repejunile dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit, ca din Raiuldesfătării şi ai adăpat cu adevărat faţa pământului cu curgerile dreptei credinţe,

prea înţelepte.




Cu prea sfinţită ceată a ucenicilor lui Hristos te-ai unit, Sfinte Apostole Iacob,împlinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înainteaStăpânului, adu-ţi aminte de noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi .

Pe tine, Preasfântă Fecioară, Domnul, Cel Ce a întins cerul şi a întemeiat pământul, cer pământesc nouă te-a arătat, Cel Ce a ieşit din tine cu Trup.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţatfruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisiriiTale.


Luând învederat harul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întuneric,ca un Luceafăr de dimineaţă, cuvioase părinte, vestind tuturor arătarea SoareluiCelui Înţelegător.


Piciorul tău a stat arătat întru îndreptare, fericite, lângă Împăratul Cel Preabun şiDrept, săltând, foarte bucurându-se şi umblând pe cărarea cea cerească.


Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, Care a făcut toate cu dumnezeiascăPutere, Cel mai Adevărat Învăţător de Taine L-ai avut, Sfinte Apostole Iacob,îndreptându-te pe tine la Cunoştinţa cea Adevărată.


Marie, nădejdea tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut peCuvântul, Cel Ce S-a Întrupat pentru noi, scapă-ne de feluri de ispite şi denevoi, Preacurată.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu

dumnezeiască cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul să prăznuim.




Însuşi Domnul, Cel Ce este Unul Sfânt, te-a unit cu cinstită ceată a ucenicilor petine, fericite, văzând mai înainte curată şi luminată viaţa ta.

Stih: Sfinte Apostole I acob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De minunile Dumnezeiescului Duh fiind plin, de Dumnezeu vestitorule, faciminuni vindecând bolile şi dezlegând pe oameni din amăgirea duhurilor răutăţii.


Dumnezeiasca Strălucire, care s-a vărsat în inima ta, fericite, luminată a lucrat-oDumnezeu şi primitoare de harurile cele mai presus de minte a făcut-o.


Prin dumnezeiasca naşterea ta, Fecioară Preacurată, Cetele îngereşti şi adunărileomeneşti s-au împreunat că pe Începătorul păcii Hristos şi Mântuitorul tuturorL-ai născut.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă laTine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu

pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce îi chemi din negura greşelilor.


Cu Soarele Cel Înţelegător, fericite, împreună locuitor ai fost, luându-ţi de acolorazele; de la Acela care după Fiinţă El este Întâi, iar al doilea după har te-aifăcut tu, mărite.


Minte prea curată şi luminată având şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu,Cel Ce S-a Întrupat, L-ai văzut, pe Cel Necuprins cu mintea.


Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta, Apostole, toată proorocia şi toată

punerea de Lege, fericite; că pe Cel Ce mai înainte Acela de demult L-auînsemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.




Iată, Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şiDomnul; pe Care în chip de negrăit, Curată, L-ai născut, rămânând după naştere

Fecioară nestricată.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tăucel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, MultMilostive.


Picioarele tale sunt frumoase, că pace fără răutate bine au vestit; pacea care estemai presus de fire şi care covârşeşte mintea, prea cinstite mucenice alDomnului.


A cunoaşte Taina şi a propovădui înfricoşătoarea Întrupare a lui Dumnezeu, te-ai învrednicit, Sfinte Apostole Iacob, împrumutând razele cele mai întâilucrătoare de la Însuşi Cel Preaînalt, prea fericite.


Biserică însufleţită te-ai arătat lui Dumnezeu, capiştile demonilor ai pierdut şiBiser ici ai zidit cu Puterea şi cu harul lui Hristos, cel ce eşti dumnezeiască

podoabă a Apostolilor.


Ceea Ce stăpâneşti peste toate făpturile, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu CelPreabun, rănile greşelilor mele vindecă-le, Preacurată, Milostiv făcând pe CelCe S-a născut din tine.

Condac, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini,dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace,nebiruită biruinţă.



Cel ce vânător păgânilor prea minunat s-a arătat şi între ucenici prea cinstit şi cuApostolii împreună locuitor, Sfinte Apostole Iacob, lumii bogăţie de tămăduiriizvorăşte şi apără de primejdii pe cei ce-L laudă. Pentru aceasta cu un glasstrigăm către dânsul: miluieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!

Condac glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Ca pe un Luceafăr, ce luminează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şide Dumnezeu grăitorul, Apostolul Iacob, cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi

prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţaTreimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri,

bine eşti cuvântat.


Cu vărsarea de Lumină cea fără de materie fiind luminat, Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a necunoştinţei; pe cei ce cântă:Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!


Pe tine, cel ce ai luminat mulţimea păgânilor cu Strălucirile şi cu RazeleDuhului, sămânţă dumnezeiască te-au numit, cântând: Binecuvântat eşti,Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!


Cu înţelepciune de Dumnezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea

lumii, grăind, Sfinte Iacob, ca un gânditor de Dumnezeu: Binecuvântat eştiDoamne, Dumnezeul părinţilor noştri!


Mai Sfântă eşti decât Sfinţii, Fecioară Maică, Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu; pe Care, lăudându-L, neîncetat cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a



Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea şiîmpreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântarevrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi

vecii.


Învăţându-te cu adevărat Cereştile Taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toatălumea, propovăduind cu mare glas cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând,Apostole, cu negrăit har şi grăind: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!


Fericit eşti, Sfinte Apostole Iacob, învrednicit fiind de toată fericirea, ca unulcare eşti împreună vorbitor şi împreună locuitor cu Stăpânul şi cu MoştenireaCea Desăvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit şi împreună cu Cuvântul teveseleşti, glăsuind şi cântând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţiîntru toţi vecii!


Stai, f ericite Iacob, pentru lume, prea ales rugător către Mântuitorul, cerând desus pace bogată bisericilor şi iertare de greşelile celor ce te laudă pe tine cucredinţă; cere mântuire sufletelor celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurileşi-L prea înălţaţi întru toţi vecii!


Tu, solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dumnezeu, Una ce eşticu totul lăudată; care ai născut pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel

Mântuitor; pe Cel Ce ne-a dezlegat de blestemul cel de demult şi a dăruitBinecuvântare celor ce cântă cu credinţă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L

prea înălţaţi întru toţi vecii!

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nucutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilorCuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.




Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau de demult înîntunericul şi în umbra necunoştinţei, trăgându-i la Lumina cea Neapusă aUnuia- Născut Fiului, Celui Ce S-a Întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost, fericiteşi slugă fierbinte, pe Care Îl mărim.


Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din cer, fericite şi cu limbă de focinsuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe nişte spini înţelepciunea cea lumească, ceafără de Dumnezeu; strălucind cu Razele Strălucite ale propovăduirii lui Hristos,ai alungat negura necredinţei, de Dumnezeu fericite.


Înfrumuseţat fiind cu podoaba Stăpânului cea neasemănată, de Dumnezeuînţelepţite şi înfrumuseţat cu strălucire, luminezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Sfinte Apostole Iacob, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului Ziditorului şiDumnezeu, unde sunt Cetele Apostolilor, prea fericite.


Ca Una care fără de ispită bărbătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul,rămânând fără stricăciune, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe

Emmanuel, Cel Ce este Dumnezeu şi Om. Pe Acesta îndoit în fire ştiindu-L, petine te mărim.

Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tăuzămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe CelCe a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel Ce ţine toate şi la sân ai hrănit peCel Ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să măizbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, StăpânăFecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu,

robul tău.

Înţelepciunea cu adevărat învăţătoare având, care te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea elinească nebună a fi ai arătat-o, de Dumnezeuinsuflate şi păgânilor luminător dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul drepteicredinţe îndreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta, izbăviţi fiind prin tinede înşelăciune, după vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeugrăitorule, Sfinte Apostole Iacob; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare degr eşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.



Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: PeÎnţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica luiDumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel Ce a făcut toate şi în braţele taleai avut pe Cel Ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel Ce hrăneşte lumea. Pentru

aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fisă stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, atunci să-midăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică aMântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaş al Mântuitorului cutotul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi batjocurădemonilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându -mă locaşluminat prin virtute, Cur ată, Ceea ce eşti de Lumină Primitoare; alungă-minegura patimilor şi de Împărtăşirea Cea de sus şi de Lumina Cea Neînserată, măînvredniceşte, cu rugăciunile tale.



Vieţile Sfinţilor - Pomenirea Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Sfântul Apostol Iacob era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şievanghelistul.

Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi alegea

pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca să-itrimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acestIacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească.

Iar Iacob a fost dintre cei doisprezece A postoli, însuşi văzător şi ucenic al luiHristos, propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cuceilalţi Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi defoc, a mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să

povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii.

Aprinzându-se cu râvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei, asfărâmat idolii şi le-a risipit capiştile, a tămăduit multe boli şi a gonit dinoameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristosmulţime de popor, de la care şi-a câştigat numele cel nou: sămânţadumnezeiască, căci semănând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc asădit şi a sporit dreapta credinţă; pentru aceasta s-a numit "sămânţadumnezeiască".

Şi înconjurând multe ţări, a semănat sămânţa cea cerească şi adunând spicelemântuirii omeneşti, a sfârşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s -a



făcut următor al patimilor Lui şi fiind pironit pe cruce şi-a dat sufletul său luiDumnezeu.

Sfântul Apostol I acob al lui Al feu - miniatură din Menologhionul lui Vasileal I I -lea Macedoneanul. 976-1025 (Vat. GR 1613.. P. 337)

Şi această "dumnezeiască sămânţă" - adică Sfântul Iacob - a fost adunată cu

roduri însutite în cereasca jitniţă unde, sătur ându-se însuşi de vederea feţeilui Dumnezeu şi nouă ne mijloceşte aceeaşi săturare cu rugăciunile sale.



Sinaxar - Pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu

În această lună (octombrie) , în ziua a nouă, pomenirea Sfântului Apostol Iacoval lui Alfeu.

Acesta era fratele Sfântului Matei, evanghelistul, care fusese mai înainte vameş

şi era fiu al lui Alfeu; mergând la propovăduirea Evangheliei, arzându-se derâvnă dumnezeiască, a stricat toate capiştile idolilor, tămăduind boli şi gonindduhuri necurate; pentru care lucru şi mulţimea limbilor, l-a numit sămânţădumnezeiască.

Acesta umblând multă parte a lumii şi vestind pe Hristos, ca un iubitor deHristos şi patimă ce-a râvnit şi moartea, că a fost răstignit pe cruce şi aşa şi-a datDuhul la Dumnezeu.



Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - PomenireaSfântului Apostol Iacov

Iacov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost fratede sânge cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei.

El a fost martor ocular al minunilor şi cuvintelor adevărate ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al învierii şiînălţării Lui.

După Pogorâr ea Sfântului Duh la Cincizecime lui Iacov i-au căzut sorţii că să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis şi ţinuturile înconjurătoare, iarapoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mântuitorul.

Cu mare putere în faptă şi în cuvânt, Sfântul Apostol Iacov a semănat vesteamântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, dărâmând la pământ idolii,scoţând diavolii afară din oameni şi vindecând toată neputinţa şi boala întru

Numele Domnului Iisus Hristos.

Lupta şi râvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelşugată.Mulţi păgâni au crezut în Hristos, s-au întemeiat şi s-au înălţat biserici, s-ausfinţit episcopi şi preoţi.

Sfântul Iacov a luat moarte mucenicească în Egipt, la Ostracina, unde a fostrăstignit pe cruce de către păgâni. Aşa s-a strămutat fericitul lui suflet la ceruri,unde domneşte veşnic împreună cu împăratul Slavei.



Cântare de laudă la Sfântul Apostol Iacov

De Domnul trimis, Domnului supus, Atotslăvitul I acov bine s-a nevoit: El pretutindeni Evanghelia a vestit,

Ca din a ei sămânţă să rodească Popor credincios lui Dumnezeu.

El mierea cea dumnezeiascăîn Siria toată şi în Egipt Cu râvnă mare a purtat.

El cu ale Domnului cuvinte dulci,vind ecătoare

Mulţime de popor de la foamete a scăpat. Pe unde a vestit, pretutindeni, Minuni mari în urma lui a lăsat: Vase duhovniceşti de miere pline, revărsat.

Mierea vieţii este aceasta, în izvor nesecat: Sfinte biserici, plină de bogăţie dulce, curată.

În ele Făcătorul Cel Veşnic neîncetat Se slăveşte, În ele se prea măreşte veşnic Lucrarea Fiului lui Dumnezeu.



Hristos este a credincioşilor miere, Mană de viaţă făcătoare, din pâine şi din vin.

I acov săvârşitu- şi-a alergarea întru roşie pecete:

Al său sânge de mucenic, de pe Cruce izvorând. El astfel s-a încununat de Hristos, în ceruri,Ca şi ceilalţi Apostoli ai lui Dumnezeu.



Cântările Ortodoxiei: Sf ântul Apostol Iacob al lui Alfeu, icoană a R aiului

Luat-ai apostole putere nebirută asupra demonilor, întru numele lui Hristos şihar a goni stăpânirile întunericului. Străbătut-ai pământul, luminând ca un soareşi toate laturile învăţând mărite ai propovăduit venirea lui Hristos ceamântuitoare. (Minei pe Octombrie, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 118-119)

***

Sfinţii Apostoli ai lui Hristos au primit Duhul Sfânt din gura lui Hristos, atuncicând El a suflat asupra lor şi a zis: „Luaţi Duh Sfânt“, iar apoi, la Cincizecime,focul cel dumnezeiesc al Duhului i-a ars şi i-a transformat în lumini aleEvangheliei lui Dumnezeu. Şi harul lucrător în ei curăţeşte lumea de demoni şialungă duhurile răutăţii şi risipeşte întunericul sufletelor.

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, devenind icoană a R aiului, a trecut pestehotarele materiei, căci luminat de Duhul lui Dumnezeu, străbate pământul şiluminează ca un soare toate laturile cele de sub cer prin rugăciune, primindvederea cea plenară a Sfinţilor în care Dumnezeu priveşte cu iubire neamulomenesc.

Imnografie

Tropar: Sfinte Apostole Iacov, roagă-L pe mult milostivul Dumnezeu să deasufletelor noastre iertare de păcate.



Condac: Binecuvântaţi-l pe Iacov, lăudaţi-l ca pe trimisul Domnului, că asăturat sufletele celor evlavioși cu dogme înţelepte. Stând pe tronul slavei înfaţa Stăpânului, el petrece împreună cu îngerii, neîncetat rugându-se pentru noitoţi.

Condac: Cel ce vânător păgânilor prea minunat s-a arătat şi între ucenici preacinstit şi cu Apostolii împreună locuitor, Iacov, lumii bogăţie de tămăduiriizvorăşte şi apără de primejdii pe cei ce-l laudă. Pentru aceasta, cu un glasstrigăm către dânsul: Mântuieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!

Condac: Ca pe un luceafăr, ce luminează toată făptura, pe însuşi văzătorul luiHristos şi de Dumnezeu grăitorul Iacov, cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi

pomenirea lui, că se roagă pururea pentru noi toţi.



Sfinţii Apostolii – Stâlpii credinţei

Sfinţii Apostolii (gr. apostolos, „trimis”, de la apostellein, „a trimite”), iniţial înnumăr de 12, sunt primii şi cei mai de seamă ucenici, aleşi şi îndrumaţi deDomnul Însuşi să propovăduiască Evanghelia. Ei erau oameni simpli din

Galileea, ce s-au întărit treptat în credinţă şi înţelegere, devenind gata să-Lmărturisească pe Hristos până la jertfă. După spânzurarea lui Iuda, numărul de12 s-a împlinit prin Matia, asupra căruia au căzut sorţii.

Numele apostolilor sunt menţionate în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 2-4;Marcu 3, 16-19; Luca 6, 14-16) şi în Fapte Apostolilor (1, 13). Ulterior, ceteiiniţiale a apostolilor li s-a adăugat Pavel, cel chemat de Hristos pe drumulDamascului (Fapte, cap. 9).

La Cincizecime (în a cincizecea zi de la Înviere), după cum Domnul lefăgăduise, peste ei S-a pogorât Sfântul Duh, în chipul limbilor de foc, iar



aceasta este socotită naşterea Bisericii creştine (ai cărei episcopi sunt urmaşiiapostolilor, prin succesiune harică). După cum Hristos este ,,piatra cea din ca pulunghiului” (Efeseni 2, 20), apostolii sunt „pietrele de temelie” ale NouluiIerusalim: „Zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele

douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului” (Apocalipsa 21,14).

Biserica a rânduit peste an zile de prăznuire anume pentru toţi apostolii, dintrecare cea mai populară este ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie), darşi o zi de prăznuire a întregului Sobor apostolic (30 iunie). În întâmpinareaacestor două mari praznice succesive, am găsit că ar fi de folos să facem

prezentarea pe scurt a fiecărui apostol, în ordinea chemării lor. (Pr. J. N.)

Sfântul Apostol Andrei a fost cel dintâi chemat de Domnul la apostolie. Ca şifratele său Petru, fusese mai înainte ucenic al Botezătorului. După Eusebiu dinCezareea şi Origen, le-ar fi predicat Evanghelia sciţilor. Tradiţia românească îlconsideră apostolul daco-geţilor, păstrându-se urme ale trecerii sale prinDobrogea (Scythia Minor). După unii, ar fi murit prin anii 64-67, în timpul

persecuţiei lui Nero, iar după alţii mult mai târziu, pe la sfârşitul veacului„apostolic”. Conform Sinaxarului, a pătimit moarte martirică în Patras, fiindrăstignit pe o cruce în formă de X. Sfintele moaşte i se odihnesc în catedrala dinAmalfi (Italia), iar capul a fost dăruit de Vatican Bisericii Ortodoxe a Greciei,

păstrându-se în biserica închinată lui la Patras. Fiind cinstit ca „Apostol al

neamului nostru”, Sfântul Sinod al B. O. R. a hotărât, în 1994, ca ziua prăznuiriisale (30 noiembrie) să fie însemnată în calendar cu cruce roşie, „ca o adevăratăsărbătoare a creştinismului românesc”.

Sfântul Apostol Petru era cel mai vârstnic dintre apostoli. Fiu al lui Iona şifrate cu Andrei, El purta numele de Simon şi era ucenic al lui Ioan Botezătorul.Mântuitorul îi schimbă numele în Kepha (piatră), echivalentul aramaic algrecescului Petru. Pescar din Betsaida, a fost căsătorit în Capernaum, iarapocrifele îi atribuie o fiică de sânge. Alături de fraţii Iacov şi Ioan, a fost

martor privilegiat al unor evenimente aparte din viaţa Mântuitorului(Schimbarea la Faţă, învierea fiicei lui Iair, rugăciunea din grădina Ghetsimani).Întreita lui lepădare din noaptea Patimilor s-a şters prin întreita mărturie de dupăÎnviere (Ioan 21, 15-17) şi prin moartea s-a martirică (răstignit la Roma cu capulîn jos, cum el însuşi a cerut, probabil în anul 64). Se ştie cu siguranţă că a

predicat la Ierusalim, în Iudeea, în Samaria, în Asia Mică şi până în părţileBabilonului. Avea o fire vulcanică, era curajos şi întreprinzător. Biserica îl

prănuieşte pe 29 iunie, dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu şi frate cu Sfântul Apostol Ioan, estesupranumit ,,cel mare”, spre a nu fi confundat cu Iacov al lui Alfeu sau cu Iacov



cel mic (primul episcop al Ierusalimului şi autorul celei dintâi epistolesoborniceşti). Provenea dintr -o familie de pescari înstăriţi şi fusese mai întâiucenic al Înaintemergătorului. El şi fratele său Ioan vor lăsa mrejele şi pe tatăllor şi vor răspunde chemării Mântuitorului de a deveni „pescari de oameni”.

Temperamentul lor aprins L-a făcut pe Domnul să-i numească Boanerghes, „Fiiitunetului” (Marcu 3, 17). Iacov a propovăduit în Iudeea şi în Spania. Din Spaniava reveni la Ierusalim şi va fi ucis cu sabia, sub Irod Agripa. Ucenicii i-au dusmoaştele în Spania, la Compostela (Santiago de Compostela este până astăziunul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din lumea creştinismului apusean).A fost, cronologic, primul apostol martirizat (nu mult înainte de anul 44). Ziua

prăznuirii: 30 aprilie.

Sfântul Apostol Ioan, fratele mai mic al lui Iacov, este ,,ucenicul pe care-liubea Iisus” şi căruia Domnul i-o încr edinţează, de pe cruce, pe maica Sa (Ioan19, 26-27). A fost primul dintre apostoli care a văzut mormântul gol alMântuitorului şi primul care L-a recunoscut, după Înviere, pe ţărmul LaculuiGhenizaret. Participă la Sinodul Apostolic şi este numit de Sfântul Pavel „stâlpal Bisericii”. În jurul anului 69, părăseşte Ierusalimul şi se stabileşte în Efes.Împăratul Domiţian îl va exila în insula Patmos, unde va scrie Apocalipsa.Întors la Efes, va fi îndrumătorul Bisericilor din Asia mică. La bătrâneţe, cereasă fie dus la adunările creştinilor , unde repeta cu fervoare: „Fiilor, iubiţi-vă unii

pe alţii!”. A murit foarte bătrân, pe vremea persecuţiilor lui Traian (98-117).Este autorul Evangheliei a patra şi tot de la el ne-au rămas trei epistole

soborniceşti. Pentru înălţimea cugetării sale, a fost supranumit „Teologul” (înromâna veche: „Bogoslovul”). Ziua prăznuirii: 26 septembrie.

Sfântul Apostol Filip era originar, ca şi Andrei şi Petru, din Betsaida Galileei.Se îndeletnicea cu cercetarea profeţiilor mesianice. A răspuns pe dată chemăriiDomnului, recunoscând în El pe Mesia şi mărturisindu-L ca atare. Lui Natanael(pe care l-a adus dinaintea lui Iisus) îi spune cu bucurie: „Am aflat pe Aceladespre Care au scris în Lege Moise şi Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din

Nazaret” (Ioan 1, 45). După Cinzecime, predică în Asia mică şi în Grecia.

Moare la vârsta de 80 de ani, fiind răstignit cu capul în jos (ca şi Sfântul Petru),în Hierapolis. Ziua prăznuirii: 14 noiembrie.

Sfântul Apostol Vartolomeu a propovăduit în Siria şi Asia superioară, laolaltăcu Sfântul Apostol Filip. Mai târziu li se va alătura şi fecioara Mariam, soraacestuia din urmă. După ce cuvântul lor s-a făcut auzit în Libia, Moesia şiFrigia, ajungând ei la Hierapolis, au stârnit mânia stăpânitorilor. Aceştia îl vorucide pe Filip (vezi mai sus), iar în Licaonia, nu mult după aceea, va fi ucisă şiMiriam. Apostolul Vartolomeu va continua să-L vestească pe Hristos în Arabia,

Persia, India. Moare şi el răstignit cu capul în jos, în cetatea Albana (ArmeniaMare). Ziua prăznuirii: 11 iunie.



Sfântul Apostol Toma, „Geamănul” (gr. Didymos), era pescar din cetateaPaneada Galileei. S-a îndoit iniţial de învierea Mântuitorului (de undedenumirea de „Toma necredinciosul”), dar apoi Îl va proclama cutremurat caDomn şi Dumnezeu al său (Ioan 20, 24-29). Potrivit tradiţiei, a dus vestea cea

bună până în ţinuturile parţilor. Din Sinaxar aflăm că a ajuns apoi în India, undea înfiinţat numeroase Biserici. Aici va fi însă ucis cu suliţa, din porunca unuirege păgân. Creştinii din Malabar susţin că au primit Evanghelia prin

propovăduirea lui Toma şi că acesta a fost martirizat la Calamina, lângă Madras.După alte surse, sfârşitul său ar fi fost la Edessa, în părţile Mesopotamiei. ÎnEvul Mediu era considerat patronul arhitecţilor, zidarilor şi pietr arilor. Ziua

prăznuirii: 6 octombrie.

Sfântul Apostol Matei, numit şi Levi (al lui Alfeu), a fost, până să-Lîntâlnească pe Domnul, vameş în Capernaum (ocupaţie foarte prost văzută

printre evrei). El este autorul celei dintâi Evanghelii, scrise iniţial în aramaică(43-44) şi traduse mai târziu în greacă (aprox. 68). După Eusebiu din Cezareea,a popovăduit Evanghelia mai cu seamă evreilor. Ar fi murit, după martirologiulroman, în Etiopia, iar după cel ieronimian în oraşul Tarrium (la est de GolfulPersic). Ziua prăznuirii: 16 noiembrie.

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu a vestit cuvintele vieţii veşnice în sudulPalestinei şi în Egipt. A fost numit ,,sămânţa dumnezeiască” de cei întorşi de ella adevărata credinţă. Moare martirizat, pare-se în jurul anului 62. Identificarea

sa cu primul episcop al Ierusalimului şi autorul primei epistole soborniceşti e totmai pusă la îndoială. Ziua prăznuirii: 9 octombrie.

Sfântul Apostol Iuda Tadeul (cf. aram. Thaddai, „curajos”), pe care Matei îlnumeşte şi Levi, fr atele lui Iacov cel mic, a predicat, conform vechii tradiţii, înPalestina, Arabia, Siria şi Mesopotamia, la Edessa şi în Persia. A fost spânzuratşi săgetat de slujitori idoleşti în cetatea Arara. Calendarul bisericesc îl numeşte„ruda Domnului” şi îl consemnează pe19 iunie.

Sfântul Simon Zelotul (zelosul, râvnitorul), cum îl numeşte Luca, nu-i nimenialtul decât mirele nunţii din Cana Galileei (Matei şi Marcu îl numesc chiarSimon Canaaneanul), unde Iisus a prefăcut apa în vin. Evlavia ortodoxă îlsocoteşte pe apostol ocrotitor predilect al cununiilor. Se pare că înainte de aurma Mirelui ceresc, Simon ar fi făcut parte din partidul evreilor zeloţi (şi deaceea i s-ar şi spune „Zelotul”). Mai târziu va răspândi cuvântul Evangheliei înAfrica şi în Britania, unde ar fi fost răstignit şi îngropat. Alţii zic că el şi-ar figăsit sfârşitul în Persia. Ziua prăznuirii: 10 mai.



Iuda Iscarioteanul, vânzătorul de Dumnezeu, a căzut de la sine din demnitateaapostolică şi chiar dacă nu s-ar fi sinucis, el n-ar mai fi putut să se prenumereîntre cei 12.

Sfântul Apostol Matia a fost ales în ziua Cincizecimii, în locul lui IudaIscarioteanul. Tradiţia spune că a predicat în Etiopia, unde a şi murit ucis cu pietre. Ziua prăznuirii: 9 august.

Sfântul Apostol Pavel, ce mai înainte se numea Saul, s-a născut în TarsulCiliciei, pe la anul 7 d. Hr., din părinţii evrei din tribul lui Veniamin. A crescutîn mediul culturii elenistice, a dobândit cetăţenie romană şi a studiat Legea laIerusalim, cu învăţatul Gamaliel. Nu l-a cunoscut direct pe Hristos şi aîmpărtăşit iniţial zelul anticreştin al rabinilor, participând şi la uciderea luiŞtefan (primul martir creştin). Ducându-se la Damasc, să-i prigonească pecreştinii de acolo, s-a convertit pe drum, în chip minunat şi a primit prin glasulDomnului chemarea apostolică (Fapte 9, 3-6). A întreprins trei mari călătoriimisionare, ce i-au adus renumele de „Apostol al neamurilor”. A scris cătrecomunităţile înfiinţate de el 14 epistole, incluse în canonul Noului Testament. Afost decapitat la Roma, din ordinul lui Nero (anul 67). Fire complexă şidinamică, dotat cu o inteligenţă vie şi cu o vastă cultură, cunoscător al marilorlimbi ale vremii (latină şi greacă), a fost un propovăduitor şi un misionar fărăegal.

Pr. Jean Nedelea



Icoane

Dionisie din Furna arată că Sf ântul Apostol Iacov al lui Alfeu se zugrăveşte caun tânăr cu puţină barbă ascuţită (de culoare neagră). Poartă în mână un sul (o

hârtie) înfăşurat(ă), ca propovăduitor al Evangheliei.



B ă t Sfi t A t l I b!

sfântul apostol iacov (fiul lui alfeu) (9 octombrie)

Documents