sesiunea de comunicari stiintifice ale elevilor de liceu
DESCRIPTION
Paralela dintre virusurile din corpul uman și cele informaticeTRANSCRIPT
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL LA DISCIPLINA BIOLOGIE
Celulele -"computere vii"
Prof. coordonator: Elev:Chitială Roxana Delia Boboc G. Gheorghe Colegiul Naţional de Informatică ”Spiru Haret”Suceava
Suceava 2013
Cuprins
Introducere
I.Virusurile biologice
II.Virusurile în computere
III.Programul genetic al organismului versus programul "genetic" al calculatorului
IV.Virusul biologic comparativ cu virusul informatic
V.Asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma
studiului.
Concluzii
Bibliografie
2
Introducere
Prin capacitatea sa de a descoperi, inventa şi crea omul s-a dovedit apt să realizeze modificări
ample şi rapide, chiar explozive în genetică, dar şi în informatică. Cele două domenii sunt într-o
ascensiune continuă necesară viitorului.
Lucrarea este structurată în cinci capitole care se finalizează cu opinii proprii.
Capitolul I prezintă virusurile biologice, descoperirea acestora, clasificarea lor în funcţie de gazda
afectată şi după materialul genetic afectat.
În Capitolul II sunt prezentate virusurile din IT, clasificarea acestora şi importanţa lor în crearea
de programe maliţioase care să treacă linia dintre tehnologie şi biologie.
Capitolul III explică programul genetic al organismului comparativ cu programul "genetic" al
calculatorului. Comparaţia între virusurile umane şi cele de calculator răspund la întrebarea: De ce
sistemul imunitar uman este mult mai bun la combaterea virusurilor decât programele antivirus?
Computerul este prezentat ca o celulă, în care componentele sunt organitele celulare, procesorul este
nucleul, limbajul de programare este ADN-ul, iar algoritmii limbajului de programare sunt codonii din
codul genetic. La graniţa biologiei şi informaticii există un soi de convergenţă între cele două tipuri de
virusuri.
Capitolul IV Virusul biologic comparativ cu virusul informatic este exemplificat prin comparaţia
dintre virusul gripal AH1N1 şi virusul care atacă computerele denumit Storm Worm.
Capitolul V prezintă asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma
comparaţiei din cele două domenii: informatică şi biologie.
Concluziile acestei lucrări pot sta la baza descoperirii de noi antivirusuri atât de necesare celor
două ştiinţe: genetică şi informatică.
3
Scopul lucrării
Lucrarea respectivă a fost elaborată în scopul obţinerii unor concluzii cu privire la asemănările şi
deosebirile din cele două domenii (informatică şi genetică); concluzii care sunt cărămizi în clădirea unor
noi metode care stau la baza înlăturării mutaţiilor negative dintr-un organism.
Putem preciza astfel că informatica poate ajuta dezvoltarea imunogeneticii.
Obiectivele lucrării
La fel ca şi viruşii din PC, virusurile biologice se pot multiplica într-o gazdă ( calculatorul,
respectiv celula). La baza descoperirii tratamentelor virale biologice stau asemănările dintre noţiunile de
multiplicare a virusurilor biologice şi cei din computere; asemănări care vor fi detaliate pe parcursul
lucrării.
Obiectivele principale al lucrării sunt:
Obţinerea unor corelaţii între genetică şi informatică, pornind de la tema lucrării, care să
reprezinte puncte de sprijin pentru cercetătorii din cele două domenii, în elaborarea de noi
antivirusuri.
Stimularea interesului cercetătorilor din cele două domenii pentru perfecţionarea şi
apariţia unor noi tehnologii şi procese, care vor permite acestora să facă schimbări la
nivelul ADN-ului pentru a remedia disfuncţiile ereditare.
Apropierea celor două domenii de studiu.
Precizarea posibilităţii de introducerea a diferitor componente hardware în corpul uman,
care ar ajuta organismul în realizarea diverselor funcţii.
Conştientizarea posibilităţii de modificare a programelor din computerele utilizate pentru
obţinerea de virusuri sintetice, şi deci controlarea produsului biologic sintetizat.
Ideile relatate să reprezinte încă un pas în ceea ce dorim mulţi dintre noi, încă de la o
vârstă fragedă să realizăm: ,,Să putem crea nu peste mult timp un "organism perfect"- fără
posibilitatea de a fi supus mutaţiilor. Să găsim un antidot pentru toate "bolile secolului"-
exemplu cancerul.
4
I. Virusurile biologice
În biologie, virusurile nu aparţin nici Regnului Animal si nici celui Vegetal. Ele se află la graniţa
dintre cele două lumi. Aceastǎ graniţă desparte natura vie de cea nevie.
Virusurile au fost descoperite acum 75 de ani de savantul rus Dmitri Ivanovski. El a studiat
cauzele îmbolnăvirii tutunului. O boală ciudată: frunzele se acoperă cu un mozaic de pete de culoare
deschisǎ şi închisă, se răsucesc şi se îndoaie de parcă ar fi putrezit. Ivanovski a hotărât sa treacă sucul
plantei bolnave printr-un filtru bacterian de extremă fineţe, care reţine microorganismele. Sucul astfel
filtrat a fost aplicat pe o plantă sănătoasă. În scurt timp, resutul frunzelor noii plante s-a mortificat. Deci
sucul era contaminat cu agenţi patogeni atât de mici, încât au putut străbate filtrele de porţelan capabile
să reţină toate bacteriile. Aceşti agenţi au fost denumiţi virusuri filtrante (în latina virus înseamnă
"otravă"). "Otrăvurile vii" provoacă la plante, la animale şi la om o serie de boli grave: variola, turbarea,
pojarul, poliomielita, gripa şi, probabil, cancerul.
În 1935 biochimistul american Stanley a descoperit caracteristici importante ale virusurilor. Ca şi
Ivanovski, el a efectuat experienţe cu virusul din sucul de tutun, l-a izolat din mediul obişnuit şi dintr-o
dată virusul şi-a pierdut toate proprietăţile vitale. S-a transformat în... cristale. "Cristale obişnuite, cum
sunt cele de sare sau de zahăr. ,,Virusul (scria Stanley) a devenit «mort» ca o piatră,,.
Concluzie: Virusul cristalizat nu se înmulţeşte. E suficient să introduci însă cristalele acestei substanţe
neanimate în ţesuturile verzi ale plantei de tutun pentru ca ele "să învie" imediat, să se înmulţească rapid
şi să infecteze întreaga plantă.
I.1. Istoria virusurilor biologice
Anii Cercetări şi descoperiri1927-1935 Lucrările lui Degkwitz şi Taniguchi au demonstrat că rujeola şi rubeola sunt
cauzate de virusuri1935 Stanley izolează o proteină şi demonstrează că inocularea acesteia unor
plante provoacă boala numită mozaicul tutunului1939 Virusurile au început să fie studiate la microscopul electronic1958 Stanley a stabilit că ceea ce credea a fi ,, proteina,, virusului mozaicului
tutunului are proprietăţile moleculelor chimice dar dispune şi de capacitatea de a se reproduce şi de a se transforma
1963 Baruch Blumberg descoperă virusul hepatitei B, descoperind mai apoi un vaccin eficient împotriva acestui virus şi, după părerea unor cercetători, primul vaccin anticancerigen (cancer al ficatului)
1981 Este descoperită SIDA1983 Luc Montaigner şi Robert Gallo descoperă virusul HIV, agent cauzator
5
pentru SIDA
I.2.Clasificarea virusurilor biologiceVirusurile biologice pot fi clasificate după:a)Gazdă
Figura nr.1 Clasificarea virusurilor biologici în funcţie de gazda afectată
b)Tipul de acid nucleic
Figura nr.2 Clasificarea virusurilor biologici după materialul genetic afectat
Gazdǎ
Virusuri patogene pentru bacterii(ex.: bacteriofagii)
Virusuri patogene pentru vegetale(ex.:virusul mozaicului tutunului)
Virusuri patogene pentru nevertebrate(ex.:virusurile insectelor)
Virusuri patogene pentru vertebrate( ex.: gripal, variolic, hepatic)
6
Acidul nucleic
Virusuri care conţin în genomul lor ARN( ex.: virusul gripal, virusul rubeolei)
Virusuri care conţin în genomul lor ADN( ex.:virusul herpetic, virusul hepatic)
II. Virusurile în IT
În domeniul IT, multe dintre activităţile omului sunt strâns legate de folosirea calculatorului.
Acesta are o putere colosală de prelucrare a datelor. O dată cu dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de
operare şi a software-ului, creşte cantitatea şi vulnerabilitatea datelor păstrate în acestea. Unul dintre
factori care a cauzat vulnerabilitatea datelor a fost producţia în masă a calculatoarelor personale şi
răspândirea acestora în cele mai variate domenii.
Virusurile de calculator prezintă una dintre cele mai serioase probleme ale securităţii
informaţionale. Zilnic, producătorii de anti-virusuri ( la fel ca şi cercetătorii actuali în domeniul
descoperirii vaccinurilor pentru distrugerea virusurilor biologice) îşi completează bazele de date cu
informaţii despre noi virusuri şi vulnerabilităţi ale sistemului.
Cu timpul, virusurile s-au răspândit peste tot, iar lupta cu aceştia pentru un utilizator obişnuit este
o adevărată „bătălie”. Hackerii pot crea programe maliţioase care să treacă linia dintre tehnologie şi
biologie, dezvoltând astfel virusuri capabile să declanşeze epidemii periculoase, au arătat doi cercetători
experţi în securitate informatică. Între agenţii patogeni naturali şi programele maliţioase există foarte
multe asemănări, ambele entităţi putând fi definite ca ”informaţii care codifică un comportament parazit”.
În biologie, codul unui virus este scris în ADN sau ARN, fiind ca regulă mult mai mic decât
codul care alcătuieşte un virus informatic. ADN-ul unui virus gripal, spre exemplu, poate fi descris în
aproximativ 23.000 de biţi, în timp ce codul care alcătuieşte un virus informatic mediu este de 10-100 de
ori mai mare. Originile celor două tipuri de virusuri sunt radical diferite: cel informatic este proiectat, în
timp ce virusul biologic evoluează sub presiunea selecţiei naturale. Aceste origini pot fi schimbate între
ele. Oamenii de ştiinţă au conceput deja multe varietăţi de virusuri sintetice, derivate din patogeni
naturali şi utilizabile ca arme biologice.
În informatică, proiectarea unui virus capabil să evolueze şi să se adapteze singur s-a dovedit a fi
mai dificilă, dar nu imposibilă: Virusurile Conficker şi Koobface fac deja asta. Mai mult, Conficker nu
atacă imediat, ci după o perioadă de ”incubare”, la fel ca multe virusuri naturale.
Există însă o ameninţare mult mai apropiată la frontiera informatic-biologic: hackerii pot să atace
computerele utilizate în dezvoltarea de virusuri sintetice, şi deci să modifice produsul biologic sintetizat.
Virusurile informatice se pot disemina acum prin multe mijloace noi, în afara carcaselor de
calculatoare: prin implanturi cochleare sau cerebrale, regulatoare cardiace şi practic orice alt dispozitiv
7
de protetică modernă conectabil la un sistem informatic extern. În acest fel, un virus informatic poate
influenţa funcţionarea implantului, cu efect direct asupra organismului în care se află.
Clasificarea virusurilor informatici
Virusurile biologice pot fi clasificate:
a)dupǎ gazdăFigura nr.3 Clasificarea virusurilor informatici în funcţie de gazdă
b)dupǎ metoda de infectare a gazdei Figura nr.4 Clasificarea virusurilor informatici în funcţie de metoda de infectare a gazdei
Gazdǎ
Viruşi de fişiere
Viruşi de sistem
Viruşi de internet
Viruşi de bootare
8
Metoda de infectare
Viruşi nestaţionari asemănători virusurilor biologice care intră într-o celulă în care există iniţial antivirus ( anticorpi)
Viruşi staţionari asemănători virusurilor biologice care care intră într-o celulă în nu care există iniţial antivirus ( anticorpi)
III. Programul genetic al organismului versus programul
"genetic" al calculatorului.
Comparaţia între virusurile umane şi cele de calculator a fost făcută iniţial pentru ca specialiştii să
poată înţelege mai bine de ce sistemul imunitar uman este mai bun în combaterea unor virusuri decât
programele antivirus.
Una din întrebările care stau la graniţa biologiei şi informaticii este : Nu poate exista o corelaţie
între cele două tipuri de virusuri? Răspunsul îl voi detalia în ceea ce urmează.
Tabel nr 1 Corelaţie între biologie şi informaticăNR ÎN BIOLOGIE ÎN INFORMATICĂ1 celula computer2 nucleu procesorul3 ADN limbaj de programare4 codul genetic algoritmi
III.1.Celula reprezintă computerul viu
Computerul reprezintă celula informaticii , fiind capabil de organizare proprie.
La fel ca şi celula computerul are un "metabolism" propriu fiind capabil să-şi organizeze singur
funcţiile programate "genetic".
III.2Procesorul este "nucleul" calculatorului
Computerul reprezintă celula informaticii în care nucleu este microprocesorul. Acesta este
componentul calculatorului în care se stochează ”memoria” . Aşa cum fiecare celulă funcţionează pe
baza nucleului la fel şi în IT computerul şi componentele sale lucrează datorită procesorului.
III.3 Limbajul de programare = "ADN-ul"calculatorului
Procesorul reprezintă nucleul( cromatina) calculatorului, format dintr-o succesiune de funcţii care
sunt activate prin anumiţi algoritmi dintr-un limbaj de programare. La fel ca în biologie într-un
calculator, informaţia acestuia este deţinută într-un ”ADN” numit limbaj de programare care reprezintă o
succesiune de paşi asemănător succesiunii nucleotidelor din acizii nucleici.
Putem preciza: celulele sunt calculatoare vii iar ADN-ul prin funcţia heterocatalitică este limbaj de
programare.
9
ADN-ul este un limbaj de programare specific fiecărei specii, iar fiecare ADN acţionează asupra
celulei cu un anumit limbaj la fel cum acţionează asupra unui calculator.
"Viaţa" calculatoarelor dar şi a celulelor poate fi programată fi folosită pentru a rezolva
provocările globale astfel încât omenirea să poată ajunge la o relaţie durabilă în cadrul biosferei.
III.4 Algoritmii"codul genetic "al calculatorului
Algoritmii
Algoritmul reprezintă conceptul fundamental al informaticii.
Într-o definiţie aproximativă algoritmul este un set de paşi care defineşte modul în care poate fi
dusă la îndeplinire o anumită sarcină.
Proprietăţile fundamentale ale algoritmilor:
Caracterul finit: orice algoritm bine proiectat se termină într-un număr finit de paşi asemănători
funcţiei heterocatalitice a materialului genetic, explicată prin paşii transcripţiei şi translaţiei;
Caracterul unic şi universal: orice algoritm trebuie să rezolve toate problemele dintr-o clasă de
probleme. Codul genetic este universal: aceiaşi codoni determină poziţia aceluiaşi aminoacid la
organisme diferite, cu vechime filogenetică diferită.
Realizabilitatea: orice algoritm trebuie să poată fi codificat într-un limbaj de programare;
Nerespectarea acestor caracteristici generale conduce la obţinerea de algoritmi neperformanţi,
posibil infiniţi sau nerealizabili.
Observaţia1. Nu orice problema admite un algoritm de rezolvare.
Observaţia2. Doi agoritmi sunt echivalenţi când pentru aceleaşi date de intrare se obţin aceleaşi
date de ieşire, la fel cum în biologie doi codoni sunt "echivalenţi"dacă vor codifica acelaşi aminoacid.
Acelaşi algoritm se poate implementa în mai multe limbaje de programare, la fel cum aceiaşi
codoni se pot găsi în mai multe materiale genetice.
Algoritmii se reprezinta prin:- scheme logice
- pseudocod.
10
Reprezentarea algoritmilor prin scheme logice
-schemele logice sunt simboluri grafice, cu funcţiuni (reprezentând procese de calcul) bine precizate.
Aceste simboluri sunt unite prin arce orientate care indicǎ ordinea de execuţie a proceselor de calcul.
Categorii de simboluri:
Simboluri de început şi sfârşit.
Simbolul START desemnează începutul unui program sau al unui subprogram la fel cum metionina
( AUG) este în genetică codonul START.
În informatică simbolul STOP desemnează sfârşitul unui program sau al unui subprogram la fel cum
în biologie există succesiunea de nucleotide: UGA,UAA şi UAG care reprezintă codonii STOP.
Codul genetic
Reprezintă corespondenţa dintre secvenţa de nucleotide din molecula de acizi nucleici din
secvenţa de aminoacizi din catena polipetidică(aminoacizi).
Codul genetic poate fi asociat codului unui program de calculator (schemei logice al unui
algoritm). Informaţia genetică deţinută de ADN este determinată de succesiunea nucleotidelor respectiv
de succesiunea celor 4 baze azotate (A,G,C,T) care îi dau specificul structural.
Codul genetic este format din unităţi de codificare reprezentate de combinaţii a câte 4 nucleotide.
Aceste combinaţii sunt în număr de 64 şi codifică anumiţi aminoacizi. Există 20 de aminoacizi esenţiali
şi 64 de codoni, adică un aminoacid poate fi codificat de doi sau mai mulţi codoni (codul genetic este
degenerat).
Molecula proteică este constituită din 20 tipuri de aminoacizi proteici, de aici concluzia că un
grup de 3 nucleotide constituie unitatea de codificare a unui aminoacid în molecula proteică.
O cantitate determinată de informaţie genetică ca de exemplu cea transcrisă într-o anumită
moleculă de ARN mesager poartă denumirea de mesaj genetic. Algoritmul informatic reprezintă mesajul
genetic al calculatorului. Fiecare calculator are la bază programe realizate prin anumiţi algoritmi. La fel
cum în genetică se încearcă cunoaşterea ”algoritmilor” de funcţionare a ADN-ului pentru rezistenţa
acestuia la diferite mutaţii cauzate de virusuri şi în industria IT ”ADN-ul” prin funcţia sa heterocatalitică
prezintă un limbaj de programare
IV. Virusul biologic comparativ cu virusul informatic
11
Va fi exemplificat prin comparaţia dintre virusul gripal AH1N1 şi virusul care atacǎ PC-
ul denumit Storm Worm
Asemănări:
ambele virusuri au cam „speriat” lumea prin amploarea atacului, dar deşi au o răspândire foarte
largă, s-au dovedit, din fericire, relativ uşor de îndepărtat, cu ajutorul unor programe anti-virus.
programul anti-virus biologic este vaccinul antigripal în cazul virusului AH1N1.
ambele gazde (celula şi calculatorul funcțional) sunt forme vii.
Deosebiri:
virusul AH1N1 acționează asupra materialului genetic al celulei gazde, producând modificări
în structura şi funcţiile gazdei (celulei), iar virusul Storm Worm nu afectează ”nucleul”
calculatorului(procesorul) ci doar colectează informaţii din gazdă(calculatorul)
Virusul gripei A/H1N1, conţine materialul genetic de la două tulpini de gripă porcină.
Două tulpini de gripă umană şi o singură tulpină de gripă aviară.A/H1N1 ca actuală tulpină de gripă
suferă o mutaţie rapidă la om şi animale.
Enzima din A/H1N1 şi din toate virusurile gripale de tip A, se numeşte ARN polimeraza.
ARN-polimeraza este o enzimă care produce acidul ribonucleic(ARN) si are funcţia de catalizator al
procesului de transcriere al ADN-ului în ARN.
Oamenii de ştiinţă au calculat ceasul molecular al formei A/H1N1 ca rata de polimeraza. Din
cauza rapidei mutaţii a virusului şi a faptului că, spre deosebire de 1918 ( când a apărut prima dată), la
nivel global de transport este mai rapidă acum. Este un lucru normal, oamenii de ştiinţă estimând că
ceasul molecular al virusului A/H1N1, împreună cu mijloacele moderne de transport, vor face ca aproape
toate ţările din lume să aibă experienţa unui focar A/H1N1 în următorii ani dacă nu se găseşte un vaccin
împotriva acestei tulpini.
Figura5 Numărul persoanelor care au preluat virusul A/H1N1 până în prezent în Mexic, SUA şi Canada.
12
Ce este diferit despre A/H1N1 este cǎ, spre deosebire de alte noi tulpini de virusi care suferǎ
mutaţii rapide la apariţie, apoi încetinesc mutaţiile şi în final se opresc în întregime, ” the novel” sau
incorect spus ” gripa porcinǎ”, nu dǎ încǎ semne de încetinire a ratei de mutaţie, ca atare, oamenii de
ştiinţǎ îşi fac griji, fiindcǎ A/H1N1 este sintetic generat şi nu se comportǎ ca unul natural.
Capitolul V. Asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma studiului.
13
VIRUSURILE
DE
CALCULATOR
VIRUSURILE BIOLOGICE
Calculatorul nu poate controla atacul
virusului informatic
Organismul nu poate controla atacul
virusului biologic.
Virusul începe atacul, când
calculatorul nu are un sistem de
apărare
Virusul îşi începe atacul atunci când
imunitatea organismului scade
Virusul se adaptează uşor Virusul se poate modifica/evolua
Virusul defectează calculatorul , unul
sau mai multe programe
Virusurile plantelor şi animalelor
aduc pagube economiei ţării
Există un ”leac” împotriva virusului
şi anume programele antivirus
Există vaccinuri care ajută la
prevenirea infestării cu virusuri.
Concluzii
Celula reprezintă un computer viu.
14
Computerul reprezintă celula informaticii , fiind capabil de organizare proprie.
La fel ca şi celula computerul are un "metabolism" propriu fiind capabil să-şi
organizeze singur funcţiile programate "genetic".
Procesorul este "nucleul" calculatorului.
Computerul reprezintă celula informaticii în care nucleu este
microprocesorul.Aşa cum fiecare celulă funcţionează pe baza nucleului la fel şi în
IT computerul şi componentele sale lucrează datorită procesorului.
Limbajul de programare este "ADN-ul"calculatorului
Procesorul reprezintă nucleul calculatorului, format dintr-o succesiune de funcţii
care sunt activate prin anumiţi algoritmi dintr-un limbaj de programare. La fel ca
în biologie într-un calculator, informaţia acestuia este deţinută într-un ”ADN”
numit limbaj de programare care reprezintă o succesiune de paşi asemănător
succesiunii nucleotidelor din acizii nucleici.
Algoritmii sunt"codul genetic "al calculatorului.
Simbolul START desemnează începutul unui program sau al unui
subprogram la fel cum metionina( AUG) este în genetică codonul START.
În informatică simbolul STOP desemnează sfârşitul unui program sau al unui
subprogram la fel cum în biologie există succesiunea de nucleotide: UGA,UAA
şi UAG care reprezintă codonii STOP.
În biologie, codul unui virus este scris în ADN sau ARN, fiind ca regulă mult mai
mic decât codul care alcătuieşte un virus informatic. ADN-ul unui virus gripal,
spre exemplu, poate fi descris în aproximativ 23.000 de biţi, în timp ce codul care
alcătuieşte un virus informatic mediu este de 10-100 de ori mai mare.
15
Virusurile informatice se pot disemina acum prin multe mijloace noi, în afara
calculatoare: prin implanturi cohleare sau cerebrale, regulatoare cardiace şi
practic orice alt dispozitiv de protetică modernă conectabil la un sistem
informatic extern. În acest fel, un virus informatic poate influenţa funcţionarea
implantului, cu efect direct asupra organismului în care se află.
Colaborarea dintre cele două ştiinţe, conduce la perfecţionarea şi apariţia unor
noi tehnologii şi procese, care vor permite cercetătorilor să facă schimbări la
nivelul ADN-ului pentru a remedia mutaţiile. "Viaţa" calculatoarelor, dar şi a
celulelor poate fi programată si folosita pentru a rezolva provocările globale
astfel încât omenirea să poată ajunge la o relaţie durabilă în cadrul biosferei.
Informatica poate sta la baza imunogeneticii pentru a ne crea urmaşi ”perfecţi”.
Astfel implantarea diferitor componente hardware în corpul uman, ar colabora
cu organismul pentru a realiza remedierea incipientă a mutaţiilor.
Informaţiile relatate în această lucrare reprezintă un pas în a crea în timpul
apropiat un "organism perfect"- fără posibilitatea de a fi supus mutaţiilor. În
găsirea unui antidot pentru toate "bolile secolului"- exemplu canceruâ
Bibliografie
1. Biologie, Manual pentru clasa a XII-a, Gabriel Corneanu, Aurel Ardelean, Editura Corint
Bucureşti 2006
16
2. Cercetări de genetică vegetală şi animală, Volumul I, Vasile Cociu, Viorel Vrânceanu, Editura
Institutul de cercetari pentru cereale si plante tehnice
3. Gene şi ADN ,Anna Claybone, Editura Aquila
4. Genetică Volumul I, Nicolae Coman, Editura Cluj Napoca 2000
5. Genomica (1+2) - Un tratat despre genom, de la virus la om,Lucian Gavrilă, Editura
Enciclopedica
6. Haploidia experimentală în contextul biotehnologiilor moderne,Maria Prisecaru, Editura Tehnica
7. Omul. O aventură genetică, Spencer Wells, Editura CD Press
8. www.scienceworld.ro
17