1

2

SERVICIILE TRANSFRONTALIERE

În contextul dezvoltării pieţii unice europene serviciile transfrontaliere au început să capete o importanţă deosebită, acestea putând fi prestate şi în alte state membre ale Uniunii Europene decât cel de origine, beneficiarii direcţi ai serviciilor transfrontaliere fiind consumatorii europeni.

Prestatorii de servicii care doresc să îşi extindă activitatea prin

oferirea serviciilor şi peste graniţele ţării de origine sunt de multe ori descurajate sau împiedicate de constrângerile de ordin juridic sau administrativ, specifice fiecărei ţări, în ceea ce priveşte oferirea serviciilor şi

către consumatorii din alte state membre ale Uniunii Europene, astfel că serviciile care ar fi trebuit să fie accesate de către consumatori cu mai mare uşurinţă devin impracticabile datorită încrederii scăzute a consumatorilor în serviciile prestate de către întreprinderile din alte state, a lipsei informării

acestora asupra întreprinderilor din alte ţări, precum şi a dificultăţii în utilizarea acestora.

În vederea eliminării acestora bariere, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi al

Consiliului privind serviciile în cadrul pieţei interne, care are ca scop facilitarea desfăşurării activităţilor de către întreprinderile care oferă sau utilizează servicii în Uniunea Europeană. Ea impune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene obligaţia de a facilita:

înfiinţarea de întreprinderi în sectorul serviciilor, respectiv în

cazurile în care un antreprenor individual sau o societate doreşte să înfiinţeze un sediu permanent (cum ar fi o societate sau o sucursală) în propria ţară sau în altă ţară a

Uniunii Europene (exemplu: un constructor din Polonia doreşte să înfiinţeze o întreprindere în Spania);

prestarea de servicii transfrontaliere, respectiv în cazurile în care o

întreprindere deja stabilită într-o ţară a Uniunii Europene doreşte să presteze servicii într-un alt stat membru, fără a înfiinţa acolo un sediu permanent (exemplu: un arhitect stabilit în Franţa a fost contractat pentru a proiecta o casă în Italia).

Aşadar, Directiva privind serviciile în cadrul pieţei interne prevede:

înlăturarea barierelor juridice şi administrative care împiedică întreprinderile să se stabilească sau să presteze servicii în propria ţară sau într-o altă ţară a Uniunii Europene;

înfiinţarea “ghişeelor unice” prin intermediul cărora întreprinderile să poată obţine informaţii şi să îndeplinească procedurile administrative necesare;

cooperarea cu administraţiile din alte ţări ale Uniunii Europene pentru a evita dublarea controalelor întreprinderilor şi pentru a

reduce în mod semnificativ sarcina administrativă care le revine acestora.

3

Avantajele serviciilor transfrontaliere pentru consumatori:

accesibilitate mai bună la serviciile prestate la nivelul Uniunii

Europene – consumatorii vor avea posibilitatea să aleagă serviciul care corespunde cel mai bine nevoilor lor;

eliminarea discriminării teritoriale – cerinţele nu trebuie să fie, direct sau indirect, discriminatorii în ceea ce priveşte cetăţenia/naţionalitatea, respectiv reşedinţa (spre exemplu turiştii care

închiriază online un autovehicul intr-o altă ţară UE nu vor mai fi nevoiţi să plătească preţuri mai ridicate pentru simplul fapt că nu sunt rezidenţi ai ţării în care are loc închirierea);

accesibilitate mai bună la informaţiile referitoare la furnizorii se servicii – de regulă acestea pot fi obţinute de la organismul de

asistenţă din ţara de reşedinţă a consumatorului (spre exemplu, dacă se doreşte contactarea unui avocat stabilit într-o altă ţară consumatorii pot solicita informaţii despre calificările sale profesionale, dacă are sau nu încheiată o asigurare profesională, dacă are dreptul de a reprezenta părţile în instanţele civile sau penale, după caz, etc.)

Simplificare administrativă

Directiva obligă statele membre să simplifice toate procedurile pe

care le presupune crearea şi realizarea unei activităţi de servicii. Astfel, trebuie să se elimine cerinţele formale, cum ar fi obligaţia de a prezenta documentele originale, traducerile certificate sau copiile certificate pentru conformitate, exceptând cazurile excepţionale. Începând din luna decembrie

a anului 2009, întreprinderile şi cetăţenii trebuie să poată realiza online toate formalităţile necesare prin intermediul „ghişeelor unice” respectiv portaluri de guvernare electronică, de tip e-guvernare, instituite de administraţiile naţionale ale fiecărei ţări din Uniunea Europeană.

Rolul ghişeele unice

Ghişeele unice pot fi utilizate de furnizorii de servicii pentru:

a obţine informaţii detaliate cu privire la condiţiile antreprenoriale din străinătate sau din ţara lor de origine, cu referire la autorizaţiile, notificările, permisele şi taxele necesar a fi plătite pentru a înfiinţa o companie, la condiţiile necesare pentru prestarea serviciilor în ţară şi

străinătate pe durată determinată, etc. a realiza online formalităţile administrative pentru înfiinţarea unei

întreprinderi, cu precizarea instituţiei răspunzătoare pentru prelucrarea cererii de înfiinţare;

a realiza online formalităţile administrative pentru prestarea transfrontalieră de servicii;

a oferi informaţii despre instituţiile abilitate a recunoaşte calificările profesionale, precum şi a oferi îndrumări şi informaţii suplimentare.

Toate ghişeele unice naţionale fac parte din reţeaua europeană EUGO, informaţii despre acestea fiind accesibile la adresa de web site http://ec.europa.eu/internal_market/eu-go/

4

În legislaţia din România Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne a fost transpusă prin adoptarea O.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de

a furniza servicii în România, care reglementează cadrul general al libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.

Tipuri de informaţii necesar a fi puse la dispoziţia consumatorilor

Potrivit OG nr. 49/2009 prestatorul de servicii este obligat să furnizeze consumatorilor informaţii specifice înainte de a presta serviciul (indiferent dacă serviciul este prestat online, din uşa în uşa sau la sediul

lor), după cum urmează:

numele sau denumirea prestatorului, forma de organizare, adresa

unde este stabilit, precum şi date care să permită contactarea rapidă şi comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace electronice (adresa poştală, numărul de fax sau adresa de e-mail şi numărul de

telefon la care consumatorii, inclusiv cei care au reşedinţa sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o reclamatie sau o solicitare de informaţii în legătură cu serviciul prestat, inclusiv adresa sediului social, pentru cazul în care aceasta nu este adresa obişnuită pentru corespondenţă);

numele registrului şi numărul de înregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru, în cazul în care prestatorul este înmatriculat într-un registru;

datele autorităţii competente care a eliberat autorizaţia, în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare;

în cazul în care prestatorul exercita o activitate care este supusă T.V.A., numărul de identificare menţionat de prevederile fiscale;

în cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care prestatorul este înscris, titlul profesional şi statul

membru în care a fost acordat acest titlu; condiţiile şi clauzele generale de prestare a serviciului, dacă există,

utilizate de către prestator; clauze contractuale cu privire la legea aplicabila contractului şi/sau

la instanţa competentă dacă sunt folosite de către prestator;

existenţa unei garanţii post vânzare care nu este impusă prin lege; preţul serviciului, în cazul în care acesta este stabilit, în prealabil, de

către prestator, pentru un anumit tip de serviciu; principalele caracteristici ale serviciilor, în cazul în care acestea nu

reies deja din context;

asigurarea de răspundere civilă profesională sau garanţiile profesionale, dacă există, şi, în special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum şi teritoriul pe care este valabilă.

Informaţiile de mai sus trebuie să fi comunicate de către prestator din proprie iniţiativă, să fie uşor accesibile consumatorilor la locul prestării

serviciului sau al încheierii contractului sau accesate de către consumatori prin mijloace electronice, la o adresă oferită de către prestatorul de servicii.

5

La cererea consumatorilor, prestatorul de servicii trebuie să ofere informaţii suplimentare referitoare la:

preţul serviciului, în cazul în care acesta nu este stabilit, în prealabil, de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un preţ exact, o metodă de calcul al preţului, astfel încât acesta să poată fi verificat de

către consumator, sau un deviz suficient de detaliat;

o referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire şi mijloacele prin care se poate obţine accesul la acestea, în ceea ce priveşte profesiile reglementate;

informaţii cu privire la activităţile conexe şi la parteneriatele

prestatorului, agreate pentru desfăşurarea acestor activităţi, care sunt legate de serviciul în cauză, precum şi cu privire la măsurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informaţii se includ în orice document informativ în care prestatorul oferă o descriere detaliată a serviciilor lui;

codurile de conduită la care a aderat prestatorul şi adresele de Internet la care aceste coduri pot fi consultate, specificând limba în care sunt disponibile;

posibilitatea apelării la mijloace extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, în cazul în care prestatorul de servicii îi este aplicabil un cod

de conduită sau este membru al unei asociaţii profesionale ori al unui organism profesional care recurge la mecanisme de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiilor.

Rolul Centrului European al Consumatorilor din România

Centrul European al Consumatorilor din România (ECC România)

este desemnat prin OG nr.49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România ca fiind organismul competent a furniza informaţii consumatorilor şi a asigura asistenţă acestora.

În vederea realizării cerinţelor arătate mai sus Centrul European al Consumatorilor din România (ECC România) îndeplineşte următoarele atribuţii:

informează consumatorii cu privire la:

o prevederile aplicabile în cazul unor întreprinderi dintr-o altă ţară UE,

o informaţiile generale referitoare la cerinţele din domeniul

protecţiei consumatorilor; o căile de atac de care dispun în cazul unui litigiu cu un

prestator; o asociaţiile şi organizaţiile de la care pot obţine asistenţă

practică în caz de litigii cu operatorii economici dintr-o altă ţară.

contactează, în cazul în care este necesar, organismul competent al statului membru de stabilire al prestatorului în cauză, informaţiile primite de la acesta urmând a fi transmise către consumatori într-o

manieră clară şi uşor accesibile la distanţă, inclusiv prin mijloace electronice;

6

răspunde solicitărilor primite de la organismele competente din alte state membre ori din România în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de 20 de zile de la data primirii solicitării;

publică pe pagina sa de Internet informaţii cu privire la semnificaţia anumitor etichete, precum şi criteriile de aplicare a etichetelor şi a altor mărci ale calităţii referitoare la servicii;

cooperează cu asociaţiile de consumatori şi cu asociaţiile profesionale, pentru a promova furnizarea unor servicii de calitate.

Soluţionarea litigiilor dintre consumatori şi prestatorii de servicii

Prestatorii de servicii trebuie să răspundă reclamaţiilor primite din partea consumatorilor în cel mai scurt termen, acesta neputând depăşi

30 de zile calendaristice. Totodată, prestatorii de servicii trebuie să poată face dovada că au depus eforturile necesare identificării unei soluţii satisfăcătoare.

Prestatorii de servicii, care sunt supuşi unui cod de conduită sau sunt membri ai unei asociaţii ori ai unui organism profesional ale căror norme prevăd recurgerea la modalităţi extrajudiciare de soluţionare a litigiilor , îi informează pe consumatori în această privinţă şi menţionează acest lucru în orice document în care sunt prezentate detaliat serviciile lor, indicând

modalitatea prin care consumatorii pot obţine informaţii detaliate cu privire la modalităţile extrajudiciare de soluţionare a litigiilor .

Pentru mai multe informaţii legate de datele de contact ale

organismelor existente la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene responsabile cu oferirea informaţiilor şi asistenţei consumatorilor

puteţi vizita web site-ul dedicat Directivei privind serviciile http://ec.europa.eu/internal_market/services/docs/services-dir/guides/bodies_designated_en.pdf

De asemenea, informaţii legate de modalitatea în care poate fi demarată o afacere în România se regăsesc pe site-ul www.edirect.gov.ro - adresa portalului ghişeelor unice din România.

7

Centrul European al Consumatorilor din România

Str. Maior Aviator Ștefan Sănătescu nr. 44 Et. 1, Ap. 2, Sector 1,

București, 011478

Tel/fax: +40.21.315.71.49

E-mail: office@eccromania.ro

Web: www.eccromania.ro

www.facebook.com/ECC.Romania

https://twitter.com/eccromania/

Co-funded bythe European Union

Conținutul acestui material reprezintă doar punctul de vedere al ECC Romania și este doar responsabilitatea acestuia; nu poate fi interpretat în niciun caz ca reflectând punctul de vedere al Comisiei Europene și/sau al Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente sau al oricărei alte instituții a Uniunii Europene. Comisia Europeană și Agenția nu își asumă nicio răspundere pentru niciun fel de utilizare a informațiilor din acest material.

Acest infosheet este parte a acțiunii 670709 - ECC-Net RO FPA care a primit finanțare pentru un grant în cadrul Programului pentru Consumatori al Uniunii Europene (2014-2020).