serie nou ă nr. 19, februarie 2009 articole Ştiin ifice...

Revista „START! Avem de cucerit o lume!” nr.19, Febr.2009 - Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” Bucureşti

- 1 -

Serie nouă nr. 19, Februarie 2009 Articole Ştiinţifice Tehnice Artistice Recreative

Tot ce-i mai bun, special pentru voi Secretar de redacţie Gabriela Vasile - Bibliotecar

Colectiv de redacţie: Pârvu Valentin (clasa a IX-a A) Rusu Cornel Gabriel (clasa a X-a B) Stoica Mihaela Bianca (clasa a X-a P1)

Profesori coordonatori: Maria Simon - Limba română Caterina Benedic - Ştiinţe Coordonator proiecte şi programe educative Olguţa Spornic


- 2 -

Potrivit DEX (Dicţionarului Explicativ al limbii române), verbul a detecta înseamnă a identifica, a descoperi, a determina existenţa unui element ascuns. Cuvintele detector şi detectiv fac parte din aceeaşi familie de cuvinte cu a detecta şi au în comun punerea în evidenţă a unor elemente, detalii, stări de fapt care scapă atenţiei la o primă examinare. Pentru că 2009 este Anul Internaţional al Astronomiei, vom acorda spaţiu şi în acest număr al revistei unor articole privind descoperiri ştiinţifice în astrofizică (ex: măsurarea câmpului magnetic terestru, descoperiri astronomice prin teledetecţie etc.).

Intenţionăm să vă atragem atenţia şi asupra unor mici bijuterii ale tehnicii - senzori şi traductoare - care în ultimii cincizeci de ani contribuie la:

siguranţa vieţii oamenilor (monitorizarea medicală, securizarea ambientului locativ şi a spaţiilor de lucru împotriva noxelor, umezelii, căldurii sau frigului, luminii excesive, intrării persoanelor neautorizate etc.); sporirea eficienţei muncii (monitorizarea proceselor productive); optimizarea folosirii resurselor şi eliminarea risipei. Avem intenţia de a găzdui şi articole despre cerinţele meseriei de detectiv; ne vom aminti de marii eroi ai literaturii poliţiste şi de autorii lor: Émile Gaboriau (1832-1873, creatorul „Domnului Lecoq”), Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930, autorul seriei de romane poliţiste al cărei eroi sunt Sherlock Holmes şi doctorul Watson) sau Agatha Christie (1890-1976, creatoarea personajelor Hercule Poirot şi Miss Marple). Chiar şi Vitoria Lipan, eroina romanului „Baltagul” de Mihail Sadoveanu poate fi caracterizată „ bun detectiv”!

Gabriela Vasile, bibliotecar

Câmpul magnetic terestru. Măsurarea 3 şi interpretarea variaţiilor magnetice Minunile tehnicii. Detectarea şi măsurarea 5 semnalelor Aplicaţii ale teledetecţiei 7 Detector de umor în lumea şcolarilor 9 Jocurile minţii 9 Anul Internaţional al Astronomiei 10 România – proiecte de viitor Dacă nu ştiaţi, aflaţi! 10 Debut. Elevii noştri sunt talentaţi 12 Ce înseamnă meseria de detectiv? 15 Detectivi ca la carte 16 Jocurile minţii – Răspunsuri 17 Activităţi extraşcolare. Cinste lor! 15 Poşta redacţiei 20


- 3 -

Planeta Pământ poate fi comparată cu un magnet gigantic; poziţia polilor magnetici nu este stabilă, ei migrând în funcţie de mişcările magmei şi de influenţele magnetice ale soarelui. În prezent, polii magnetici sunt plasaţi pe o axă cu înclinaţia de 11,3 grade faţă de axa polilor geografici.

Polul Sud magnetic este în zona Nordului geografic iar polul Nord magnetic se află în zona Sudului geografic.

Câmpul magnetic terestru este un scut care apără planeta de radiaţiile nocive vieţii provenite din cosmos, inclusiv de vântul solar încărcat cu particule puternic încărcate cu energie.

Dintre oamenii de ştiinţă care au cercetat

magnetismul terestru amintim: fizicianul englez William Gilbert (1544-1603), germanii Carl Friedrich Gaus (1777-1855) şi colegul său de la Observatorul din Göttingen, Wilhelm Edward Weber (1804-1891).

Gauss a militat pentru înfiinţarea de observatoare în marile centre universitare în scopul efectuării de măsurători sistematice ale magnetismului terestru.

În principiu, prezenţa câmpului magnetic

terestru este evidenţiată prin trei metode simple: orientarea unui ac magnetic; magnetizarea (temporară / permanentă) a obiectelor cu susceptibilitate magnetică ridicată; generarea unui curent electric într-un circuit închis, fără sursă de curent, dar cu o mişcare de rotaţie pe o axă diferită de axa câmpului magnetic terestru.

Se consideră în prezent că magnetismul terestru este format din două componente: câmpul magnetic propriu şi câmpul magnetic extern.

Câmpul magnetic propriu este format la rândul său din: câmpul magnetic generat continuu, prin efectul de geodinam (mişcarea de convecţie a sferei de fier şi nichel topit dintre manta şi centrul solid al Pământului, la care se adaugă mişcarea de rotaţie planetară) şi câmpul magnetic litosferic (datorat rocilor magnetizate de-a lungul istoriei planetei), existent în crusta terestră. Câmpul magnetic extern sau câmpul magnetic determinat de modificările ce se petrec în coroana solară şi de cantitatea de energie a particulelor din componenţa vântului solar.

Deformarea magnetosferei terestre sub presiunea

vântului solar (galben)

Evoluţia în timp a câmpului magnetic este măsurată în „era spaţială” şi de la sol şi din spaţiu: 200 de observatoare răspândite pe întreaga suprafaţă a planetei şi sateliţi specializaţi îi monitorizează permanent intensitatea.

Din spaţiu, magnetismul planetar este monitorizat de sateliţii Orsted (aparţinând Danemarcei, pe orbită din 1999), CHAMP (satelit german lansat în anul 2000) şi SAC-C (satelit argentiniano-american, lansat în anul 2000).

Misiunea spaţială de 5 sateliţi THEMIS (NASA, lansare 2007, având ca obiectiv de cercetare aurorele polare), a descoperit în vara anului 2008 cea mai mare gaură în câmpul magnetic terestru, prin care a pătruns vântul solar.

Găurile din „scutul magnetic planetar” sunt temporare, au legătură cu mecanismul formării aurorelor şi se datorează presiunii mărite a vântului solar.

Pentru anul 2011 este prevăzută lansarea a trei sateliţi Swarm aparţinând Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care vor contribui la măsurarea magnetismului terestru remanent şi indus al litosferei şi monitorizarea energiei vântului solar.


- 4 -

Valoarea câmpului magnetic terestru variază în timp şi spaţiu (latitudine, longitudine şi altitudine). Geofizicienii consideră spectaculoase următoarele constatări legate de modificările magnetismului terestru: 1. Observatoarele înregistrează diferenţe mari între mediile multianuale seculare şi media ultimilor ani; pe baza acestor diferenţe s-au întocmit hărţi ale „anomaliilor magnetice”. Exemplul cel mai des folosit este „Anomalia Atlanticului de Sud”, zona situată între sudul Africii şi America de Sud, care a înregistrat frecvent în ultimii 9 ani valori reprezentând doar o treime din valoarea multianuală.

Satelitul CHAMP Harta anomaliilor magnetice

Marile companii aeriene folosesc hărţi

online WDMAM (World Digital Magnetic Anolaly Map) de la sateliţii specializaţi, pentru efectuarea în siguranţă a zborului (mai ales în zonele polare).

2. Apar frecvente variaţii bruşte şi dezordonate ale câmpului magnetic. Aceste efecte resimţite de aparate sunt determinate în principal de câmpul magnetic propriu (mişcarea magmei). 3. Migrarea polilor magnetici este mai accelerată în ultima sută de ani faţă de media ultimilor 400 de ani. Polului Sud magnetic a migrat în ultimii 400 de ani pe teritoriul Canadei, cu viteze diferite (1960 - 10 km/an; 2003 - 40 km/an); dacă se menţine actuala tendinţă, specialiştii prevăd pentru următorii 50 de ani că polul Sud magnetic va trece pe teritoriul rusesc.

4. Se conturează o scădere a câmpului magnetic terestru (în secolul al XX-lea scăderea este de 10-15 procente), în paralel cu creşterea câmpului magnetic solar (faţă de 1901, în anii noştri se constată o creştere cu 230%). 5. Cercetătorii nu exclud posibilitatea inversării în viitor a polilor magnetici. Din studiul magnetismului crustei terestre se constată că fenomenul inversării polilor magnetici s-a petrecut de mai multe ori în istoria planetei. Cauzele inversării polilor magnetici nu sunt cunoscute şi omenirea nu are (încă) pârghiile pentru stoparea acestui proces cu efecte grave asupra biosferei (furtuni magnetice care permit pătrunderea radiaţiilor cosmice nocive vieţii).

Să sperăm că omenirea va fi pregătită atunci când va începe procesul de inversare a polilor magnetici. Poate migrăm temporar pe altă planetă şi revenim pe Terra când furtunile magnetice încetează?

Mate Mihaela Alina clasa a IX-a A


- 5 -

Detectoarele sau senzorii sunt aparate de măsură capabile să măsoare mărimi fizice (temperatură, umiditate, mişcare, presiune, debit, densitate, radiaţii etc.). Prin proiectare, ele au posibilitatea de a comunica direct sau indirect valorile măsurate printr-un semnal care traduce valoarea energiei de măsurat într-o valoare a altui tip de energie. Din acest motiv, senzorii se mai numesc „traductoare” (numele favorit pentru ţările europene este „traductoare”; în SUA predomină denumirea de senzori sau detectoare). Unii senzori emit un semnal care poate fi citit direct de un observator uman: de exemplu, un termometru măsoară temperatura convertind-o în schimbarea dimensiunilor unei coloane de lichid (contracţie sau dilatare); valoarea temperaturii poate fi citită în acest caz direct de observator pe o scală etalonată, amplasată în tubul protector al aparatului. Există şi senzori care măsoară mărimea fizică şi o convertesc apoi într-un semnal electric intermediar, care trebuie interpretată de un alt aparat numit adaptor. Dăm tot un exemplu din domeniul măsurării temperaturii: un termocuplu converteşte valoarea mărimii fizice analizate (temperatura) în curent electric; variaţia tensiunii acestui curent poate fi citită pe un voltmetru şi corespunde cu variaţia temperaturii. Pentru etalonarea reacţiei unui termocuplu A la variaţiile de temperatură, se introduce în incinta aceluiaşi cuptor C şi o termorezistenţă de platină Pt100 (traductorul etalon cu R0=100 Ω). Apoi se înregistrează variaţia în timp a diferenţei de potenţial electric a termocuplului A, în funcţie de variaţia traductorului etalon. Schemă-bloc pentru studiul funcţionării traductorului A (termocuplu) faţă de un traductor etalon (Pt100).

Putem defini, aşadar, traductoarele ca elemente de detectare, de măsurare şi transmitere a semnalelor, cu funcţii similare organelor de simţ umane. Aplicaţiile acestor aparate sunt numeroase: protejarea vieţii (detectarea elementelor nocive din apa destinată consumului populaţiei, detectarea de gaze sau radiaţii nocive, detectarea metalelor din bagaje pentru evitarea actelor teroriste în gări şi aeroporturi, detectarea nivelului alcoolemiei la şoferi etc.); protejarea proprietăţii şi crearea unui ambient confortabil în birouri şi spaţii de locuit (aşa numitele „case inteligente”, dotate cu detectoare de căldură şi gaze, senzori de lumină şi de mişcare, camere de supraveghere etc.); automatizarea proceselor de producţie şi creşterea eficienţei muncii (dirijarea procesului de producţie printr-un program pe computer, care semnalează acustic sau vizual orice abateri de la procesul normal). Traductoarele trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici tehnico-economice: - asigură prelucrarea primară a informaţiei; - oferă siguranţă ridicată în exploatare; - asigură un semnal de ieşire de mare precizie; - permit alegerea domeniului de măsurare şi reglarea sensibilităţii măsurării; - admit suprasarcină de durată; - sunt imune la perturbaţii; - prezintă adaptabilitate la amplasare; - rezistă la şocuri şi agenţi nocivi de mediu; - au legături cât mai simple la intrare/ieşire; - au gabarit, masă şi preţ reduse; - necesită întreţinere uşoară şi ieftină. După mărimea fizică ce trebuie măsurată, traductoarele se pot clasifica astfel: - traductoare de temperatură (termometre, termocuple, termistoare, calorimetre etc.) - traductoare de mărimi mecanice (forţă, presiune, debit, vâscozitate, acceleraţie etc.); - traductoare de semnale electrice (radiante) ca: ohmmetre, galvanometre, ampermetre etc.; - traductoare de radiaţii optice (senzori de lumină, de radiaţii infraroşii, de proximitate, scanere cu laser, senzori cu fibră optică), - traductoare de semnale sonore (sonare, microfoane); - traductoare de semnale magnetice (busolă, magnetometru); - traductoare de radiaţii subatomice (contor Geiger, detectoare de neutroni).

A Pt 100 Ri C PAD

CP


- 6 -

Pentru detectarea compuşilor chimici volatili sau a proporţiei elementelor chimice dintr-o mostră de materie, se folosesc electrozii redox, cromatografe, spectrometre etc. Valoarea măsurată de un traductor se poate exprima linear (pe o scală etalonată) sau digital (afişarea rezultatului măsurării). În viaţa de zi cu zi folosim adesea senzori şi traductoare; mulţi dintre noi se mărginesc la utilitatea nu şi la principiul de construcţie al micilor aparate. Alcool-testul digital: are un senzor pentru determinarea concentraţiei vaporilor de alcool în aerul expirat. Procedeul testării constă în: - colectarea unei mostre de respiraţie; - măsurarea conţinutului de alcool; - emiterea unui semnal electric la o intensitate

proporţională cu concentraţia de vapori de alcool;

- decodarea semnalului electric şi afişarea concentraţiei de alcool pe ecranul digital.

Aparatul este portabil şi are dimensiuni reduse. Testarea cu acest aparat este un mijloc de protecţie a participanţilor la trafic şi un instrument de protecţie a muncii în locurile de muncă cu risc mare de accidente (ex: construcţii). Magnetometrul atomic: este o realizare recentă (mai 2008) unei grupe de cercetători de la National Institute of Standards and Technology din oraşul Boulder (Colorado), condusă de John Kitching.

De 50 de ani se folosesc pentru detectarea câmpului magnetic aparate de gabarit mare, sensibilitate slabă de detecţie şi fiabilitate redusă. Magnetometrele atomice realizate de John Kitching sunt senzori magnetici de mică putere de mărimea unui bob de orez; capacitatea de detecţie este atât de mare, încât pot detecta semnale magnetice produse de moleculele de apă.

Schema (a) şi fotografia (b) magnetometrului atomic Fabricarea acestei bijuterii tehnice are la bază stratificarea pe aceeaşi plăcuţă de siliciu a trei componente cheie: un laser în infraroşu, un cub cu vapori de cesiu şi un fotodetector în infraroşu. În prezenţa unui câmp magnetic, atomii de cesiu îşi modifică alinierea normală şi fascicolul laser are o deviere proporţională cu intensitatea câmpului magnetic; dacă detectorul nu „simte” un câmp magnetic cât de mic, radiaţia infraroşie a laserului trece nedeviată printre atomii de cesiu. Pentru realizarea zonei etanşe care ţine captivi atomii de cesiu, s-au folosit tehnici obişnuite în fabricarea componentelor cu siliciu: - s-au decupat pereţii unei „cutiuţe” pătrate din siliciu cu latura de 3 mm (prin fotolitografiere şi apoi corodare cu acizi); - s-a fixat apoi o plăcuţă se sticlă la unul din capete (fundul „cutiuţei”); - cutiuţa a fost introdusă apoi într-o cameră vidată în care s-au vaporizat atomi de cesiu; - ermetizarea cutiuţei s-a realizat prin fixarea altui capac de sticlă. Dacă se va trece la producţia de serie, se aşteaptă utilizarea magnetometrelor atomice pentru detectarea minelor îngropate, construirea de sisteme portabile de imagistică bazate pe rezonanţă magnetică şi mai ales, utilizarea tehnicilor RMN cu câmp magnetic slab şi pentru pacienţii care nu pot fi acum trataţi (pacienţii cu stimulatoare cardiace sau cu proteze metalice, cărora un câmp magnetic intens le este dăunător).

Rusu Cornel, clasa a X-a B


- 7 -

Teledetecţia este operaţia complexă de captare de la mare distanţă şi interpretare a semnalelor emise sau remise de obiecte/fenomene. Semnalele pot fi pasive (emise în mod natural) sau active (produsul unor emisii programate într-un sistem tehnic şi dirijate anume spre zona de interes). Dintre aplicaţiile teledetecţiei amintim: studii geografice şi meteorologice (relief, repartizarea resurselor extractive, a faunei şi vegetaţiei spontane, elemente de hidrografie); evaluarea respectării normelor ecologice în activităţile industriale, agricultură, transporturi; activităţi cadastrale şi de monitorizare a amplasării de construcţii ilegale; aplicaţii militare şi apărarea graniţelor statale; cercetarea zonelor calamitate pentru stabilirea pagubelor şi organizarea intervenţiei de salvare şi recuperare a bunurilor. activităţi se spionaj. Aerofotograma este o imagine statică instantanee realizată dintr-un vehicul care survolează pământul (mijloace de transport aeriene, sateliţi spaţiali sau Staţia Spaţială Internaţională). Aerofotogramele sunt instrumente utile pentru luarea deciziilor numai dacă prezintă cu claritate zona cercetată; pentru aceasta, se fac mai multe fotograme, din unghiuri diferite, cu timp de expunere extrem de scurt (de ordinul sutimilor de secundă) şi putere de rezoluţie mare. Termografierea este procesul tehnic de teledetecţie bazat pe captarea de la mare distanţă a semnalelor termice pasive. Sateliţii meteorologici folosesc această tehnică în scopul stabilirii predicţiilor meteo: un exemplu de termogramă puteţi vedea în imaginea de mai jos, captată de NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration care se foloseşte de sateliţi geostaţionari plasaţi la 850 km altitudine, pe orbită heliosincronă). Temperatura la sol este reprezentată în diverse nuanţe de culoare: zonele întunecate

(marea şi oraşele cu activităţi industriale) au temperaturi de 30 de grade iar zonele deschise la culoare au temperaturi de 20 de grade.

Scanarea multispectrală necesită aparate care explorează terenul prin baleiere; radiaţia captată este dispersată şi descompusă în diverse benzi spectrale care sunt trimise către detectori specifici. LANDSAT 5 LANDSAT 7

Cei doi sateliţi LANDSAT (SUA) care sunt funcţionali în prezent (LANDSAT 5, în misiune din 1984 şi LANDSAT 7, din 1999) sunt echipaţi cu scanere multispectrale. Scanarea multispectrală este utilizată mai ales pentru evaluarea schimbărilor intervenite într-un proces de-a lungul timpului. În imaginile de mai jos se observă „explozia” dezvoltării urbane în zona Baltimore-Washington, marcată cu galben.

RADAR (Radio Detection and Ranging) este un sistem de detecţie şi localizare prin unde radio. Principiul de funcţionare al acestui tip de aparate a fost intuit de Nicola Tesla (1856-1943) şi constă în emiterea de fluxuri de microunde şi apoi captarea lor după ce au fost reflectate de obiectele din zonă. Aparatul este format dintr-un emiţător de microunde, un receptor (dotat cu un indicator al existenţei şi poziţiei obiectului, de obicei un tub catodic cu persistenţă mărită a imaginii) şi un sistem de antene care se pot roti în plan orizontal şi/sau vertical.


- 8 -

LIDAR (acronim de la Light Detection and Ranging) se deosebeşte de RADAR doar prin felul undelor emise, principiul de funcţionare fiind

identic. LIDAR-ul foloseşte unde electromagnetice UV şi vizibile; aparatul este folosit pentru studii spectrale în atmosfera înaltă.

Sonarul este folosit pentru depistarea obstacolelor în mediul acvatic. Aparatul funcţionează pe acelaşi principiu cu RADAR-ul şi LIDAR-ul, fiind emise / remise ultrasunete (unde care se propagă cel mai bine în mediul acvatic). Pentru detectarea obstacolelor într-un bazin acvatic, este lansat în apă la mică adâncime un generator de ultrasunete; undele emise se propagă până la primul obstacol (relieful subacvatic sau resturile unei nave scufundate) şi sunt apoi reflectate şi captate la suprafaţă prin microfoane speciale (geofoane). Semnalele electrice modulate de microfon sunt amplificate şi redate vizual pe un tub cinescop, ca la RADAR.

Sistemele de locaţie prin satelit: în prezent sunt funcţionale două sisteme de locaţie prin satelit: GPS sau Global Positioning System, care a fost iniţial dezvoltat de Statele Unite ale Americii în scopuri militare, dar acum serveşte toate statele interesate pentru aplicaţii civile; sistemul rusesc Glonass (început cu scopuri militare în 1976, operaţional cu acoperire globală din 1991, liber pentru semnalele navigaţiei civile din mai 2007).

Ambele sisteme folosesc constelaţii de sateliţi geostaţionari care emit microunde; obiectele a căror locaţie trebuie determinată trebuie să aibă receptoare compatibile cu sistemul. Receptor GPS folosit

în marină Principiul de funcţionare al sistemelor de localizare cu sateliţi geostaţionari este acela de a folosi sateliţii în spaţiu ca puncte de referinţă pentru localizarea la sol. Prin măsurarea exactă a dreptei dintre receptor şi cel puţin 3 sateliţi, se poate determina prin metoda triangulaţiei, poziţia oricărui punct de pe Pământ (latitudine, longitudine, altitudine). În practică se folosesc de obicei 4 sateliţi, pentru o foarte precisă estimare a locaţiei în 3D.

Distanţa dintre satelit şi receptor se calculează prin cronometrarea timpului de care are nevoie semnalul radio să ajungă de la satelit la receptor.

Europa vrea să-şi creeze propriul sistem de localizare prin satelit cu proiectul Galileo, dezvoltat exclusiv pentru activităţi civile.

Proiectul va fi funcţional în anul 2013 (dacă nu va fi afectat de criza financiară; costuri totale estimate la 3,4 miliarde euro) şi va fi superior sistemelor american şi rusesc. Supranumit „The European Eye in the sky”, proiectul Galileo va avea pe orbită o constelaţie de 30 de sateliţi şi o precizie a poziţionării unui obiect la sol de ordinul centimetrilor.

Taină Andrei, clasa a X-a B


- 9 -

Deşeuri cu lipici Nu e nevoie de vreun detectiv Ca să aflăm din ce motiv E coridorul şcolii tapetat Cu gumă de mestecat. Clar: între noi există hahalere Lipsite de maniere Care lasă pe jos, Deşeul lipicios. Testaţi inventatorul! Vorbeşte mult, sonor, convingător, Dar nu toţi ştiu că e „inventator”. Nu credeţi tot ce spune, oameni buni! Faceţi-i test cu detectorul de minciuni.

Frumoasa care m-a vrăjit E tare frumoasă, ca ruptă din soare. Sunt sigur că are puteri de vrăjitoare, Că eu, când îi detectez prezenţa, Mă defectez: mă bâlbâi şi transpir, Şi tremur, şi-mi scade-eficienţa. Unui oportunist Este modelul standard de om nesimţit Cu creierul cât gămălia de chibrit, Care se laudă cu munţii lui de bani. Pe lângă el, deştepţii sunt golani! „- Nu sunt deştept, sincer vă spun Eu detectez ce-i oportun!” „- Măi gămălie, nu te invidiez Şi chiar sunt darnic: te avertizez Că un urcior, până la urmă crapă, Dacă prea des e dus la apă!” Cum s-a terminat o urmărire... A urmărit-o pas cu pas În generală, apoi la liceu. Azi ea e studentă, el un teleleu. Că n-a luat BAC-ul, în aer a rămas.

Rime cu tâlc de Vasile Gabriela, bibliotecar

1. a. Stabiliţi legătura corectă între autori şi

operele literare din tabelul de mai jos. 1. b. Găsiţi apoi criteriile de sortare să împărţiţi

tabelul în două subtabele de câte patru autori.

Autor Operă literară Isaac Asimov (1920-1992) Dune Frank Herbert (1920-1986) Reîntoarcerea lui

Sherlock Holmes Agatha Cristie (1890-1976) Azazel H.G. Wells (1866-1946) Domnul Lecoq Boris Akunin (1956-) Fahrenheit 451 Sir Artur Conan Doyle (1859-1930)

Crimă în „Orient Express”

Émile Gaboriau (1832-1873) Omul invizibil Ray Bradbury (1920-) Fundaţia

2. Se ştie că: CORB = 1 ROCOCO = 3 COCOR = 2

Se cere: COTCODAC = ? ; CUCURIGU = ?

Variante de răspuns: a. 0; b. 4; c. 2; d. 3.

3. Alegeţi dintre propunerile de mai jos,

varianta corectă pentru ultimul cuvânt al propoziţiei:

Savanţii semnatari simplifică solicitările __.

Variante de răspuns: a. cerute; b. suficient; c. urgent; d. drastic.

4. Trei fete, Andreea, Maria şi Ioana, au câte

un prieten apropiat. Numele băieţilor sunt: Andrei, Marin şi Ion. Ştiind că nicio fată nu-şi serbează ziua de nume în aceeaşi zi cu prietenul apropiat şi că pe prietenul Mariei nu îl cheamă Ion, aflaţi numele celor trei perechi de tineri.

5. Care este următorul termen al şirului? Dar

elementul n al şirului?

1133 ,

1442 ,

1751 ,

2060

Jocuri de Gabriela Vasile, bibliotecar


- 10 -

România are din anul 2007 statutul de membru cooperant al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) şi speră obţinerea statutului de membru deplin în anii următori. Cercetătorii români vor să se implice activ în programele ştiinţifice internaţionale de astronomie şi astrofizică, mai ales în programele derulate prin ESA. Dintre proiectele deja demarate amintim: Martie 2009: primul experiment românesc pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS)- În cadrul programului SURE al ISS, ESA a inclus şi un experiment românesc: observarea creşterii şi supravieţuirii unor tipuri de ciuperci în condiţii de imponderabilitate şi de gravitaţie cosmică, pentru evitarea unei posibile infestări a astronauţilor. Octombrie 2009: lansarea primului satelit românesc. Minisatelitul GOLIAT va fi lansat pe orbită la bordul rachetei europene Vega; este un cub cu latura de 10 cm şi masa de 1 kg. Satelitul a fost proiectat în anul 2005 de o echipă de studenţi de la Politehnică şi Facultatea de Fizică din Bucureşti (acum, deja doctoranzi).

Nişte tineri ca noi au proiectat satelitul GOLIAT

Minisatelitul este cea mai sigură şi ieftină variantă pentru captarea simultană de semnale din mai multe puncte deodată, de tipul „sateliţi dotaţi cu senzori, zburând în formaţie”. 2011: primul vehicul românesc pe lună Un proiect al Asocieţiei Române pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) din Râmnicu Vâlcea prevede lansarea în anul 2011 a unui vehicul lunar denumit ELE, care se va deplasa prin teleghidare pe solul lunar 500 de metri şi va trimite informaţii spre Terra. România mai participă la prelucrarea şi interpretarea datelor din alte proiecte, dirijate de ESA: Plank-studiul radiaţiei cosmice de fond; Cluster - variaţiile câmpului magnetic terestru; Venus Express- studiul plasmei cosmice).

Monitorizarea sănătăţii a piloţilor Piloţii americani vor fi testaţi prin spectroscopie şi alte sisteme din domeniul imagisticii, pentru măsurarea vitezei de circulaţie a sângelui la nivelul cortexului şi a concentraţiei de oxigen din sânge. Vor pleca în cursă numai piloţii cu o perfectă stare de sănătate, iar pentru piloţii cu probleme de sănătate se vor crea programe de odihnă şi refacere. Detectarea precoce a talentului sportiv Farmaciile americane vând cu 149 dolari un test pentru detectarea genei ACTN3, care determină talentul sportiv (rezistenţă la efort, viteză). Părinţii interesaţi cumpără produsul din farmacii şi testează cu el mostre de ADN colectate din cavitatea bucală a copiilor; pot apoi să-şi îndrume sau nu copilaşii către un sport. 1967: alarmă falsă de explozii nucleare În Univers se produc aleator creşteri bruşte şi de scurtă durată ale fluxului de fotoni gamma.

Existenţa acestui fenomen a fost pusă în evidenţă pentru prima dată cu ajutorul sateliţilor Vela în cadrul proiectului de supraveghere a respectării Tratatului din anul 1963 de interzicere a exploziilor nucleare în atmosferă. Sateliţii Vela au fost activi în perioada 1963-1984; ei erau dotaţi cu detectoare externe de raze X şi detectoare interne pentru neutroni şi raze gamma.

Satelit Vela

Sateliţii Vela au alarmat guvernul

american în 1967, semnalând fluxuri gamma de scurtă durată; înregistrările s-au dovedit a fi captări de surse gamma din afara sistemului nostru solar, şi nicidecum experimente nucleare ruseşti pe Lună, cum se crezuse iniţial.


- 11 -

Swift şi marile explozii din Univers În prezent, este activă misiunea spaţială

Swift, dotată cu un telescop gamma pentru suprafeţe extinse, telescop de radiaţii X şi un telescop sensibil în domeniul optic şi ultraviolet; Swift transmite pe Terra informaţii privind direcţia şi intensitatea exploziilor gamma (Gamma-Ray Bursts, sau GRBs).

Imagine prelucrată a unei explozii de raze

gamma şi reprezentarea ei grafică

Această misiune spaţială a detectat pe 19

martie 2008 nu mai puţin de cinci explozii gamma în Universul îndepărtat (una uriaşă, la 7,5 miliarde de ani lumină distanţă de Terra).

O explozie şi mai mare a fost detectată de misiunea Swift în perioada 23-26 ianuarie2009 (vezi imaginile de mai jos).

23 ian. 2009 24 ian. 2009

25 ian. 2009 25-26 ian. 2009

Exploziile gamma se produc la marginea

Universului observabil şi au durate variabile (de ordinul milisecundelor sau al sutelor de secunde). Cauza producerii lor este necunoscută încă, dar se presupune că ar fi semnul naşterii unei găuri negre după o masivă explozie stelară sau coliziunea a două stele cu neutroni; este posibil să fie cauzate şi de alte fenomene fizice, neidentificate până astăzi. Când baza de date va fi suficientă, vor veni şi certitudinile în privinţa exploziilor din Univers.

Senzori MEMS-SANDIA Circuitele micro-electro-mecanice, sau pe scurt MEMS (de la denumirea în limba engleză Micro Electro-Mechanical Systems) sunt bijuterii ale electronicii, compatibile cu tehnologiile CMOS: pe acelaşi cip sunt integrate diverse componente electronice alături de elementele mecanice executate din siliciu.

Circuite micro-electro-mecanice produse de

Sandia National Laboratories (SUA) Evident, pozele sunt mărite; puteţi compara

mărimea unei căpuşe cu cea a pieselor din siliciu Cea mai răspândită clasă de circuite MEMS sunt senzorii. Funcţionarea unui senzor MEMS de presiune (ex: microfonul capacitiv) se bazează pe deformarea mecanică a unei membrane elastice (din siliciu sau aluminiu, atunci când se exercită o presiune din exterior. Membrana respectivă este chiar una dintre armăturile unui micro-condensator electric şi determină, odată cu deformarea sa, o modificare a capacităţii electrice a condensatorului. Variaţia capacităţii electrice a condensatorului poate fi uşor măsurată şi este direct proporţională cu mărimea presiunii exercitate asupra senzorului. Accelerometrul MEMS se bazează în principiu pe amplasarea pe acelaşi cip a unei mase inerţiale suspendate, două micro-condensatoare şi un circuit electronic. Masa inerţială constă dintr-o micro-bucată de material (siliciu sau aluminiu), suspendată pe micro-arcuri (mici conductoare metalicie în formă spirală). La mişcarea masei inerţiale, variază capacitatea electrică a condensatorului, prin modificarea geometriei unor micro-condensatoare (cu una dintre armături mobilă). Circuitul electronic integrat pe cip are rolul de a măsura variaţia capacităţii şi de a furniza sistemului de decizie informaţia despre valoarea acceleraţiei. S-a inventat şi un lubrifiant pentru MEMS: argonul (gaz neutru) amestecat cu un alcool (pentanol); amestecul a crescut timpul de funcţionare fără defecte al MEMS de 170.000 ori!

Colectivul de redacţie


- 12 -

Vă prezentăm în acest număr al revistei şcolare câteva portrete în cărbune, realizate de elevul Gigi Toader (clasa a XIII-a M3). Gigi este sigur că poate deveni un mare grafician sau pictor, că poate reuşi în viaţă, doar dacă adaugă talentului dat de la Dumnezeu multă învăţătură şi muncă. El se pregăteşte să dea examen la Universitatea de Arte. Gigi Toader, deşi n-a terminat încă liceul, munceşte (part-time) într-un mediu care-l leagă şi mai mult de artă: Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti. În şcoală, a fost organizată o expoziţie personală cu lucrările elevului Gigi Toader în săptămâna 16-20 februarie 2009. Îi dorim din toată inima să ia BAC-ul, să treacă examenul de admitere la Universitatea de Arte şi să facă o carieră frumoasă. Cinste lui!


- 13 -


- 14 -


- 15 -

Cărţile şi filmele poliţiste sunt o mare atracţie pentru adolescenţi. Sunt prezentaţi detectivi în acţiune, care rezolvă cazuri complicate (răpiri sau jafuri plănuite minuţios de infractori, trafic de mărfuri sau de persoane, crime, etc.).

Adolescenţii admiră la detectivii-eroi

perspicacitatea, curajul sau hotărârea cu care urmăresc pistele posibile (probabile), chiar se identifică de multe ori cu personajul preferat.

În cărţi şi în filme autorul este cel care construieşte meandrele acţiunii, răsturnările de situaţie şi finalul fericit: „infractorul este prins şi pus să plătească pentru faptele sale”.

În viaţa adevărată, meseria de detectiv este palpitantă, stresantă, periculoasă şi chiar mortală. Un detectiv bun trebuie să aibă calităţi personale deosebite: agerime fizică şi intelectuală, atenţie distributivă, intuiţie, capacitate de comunicare, rezistenţă la stres, promptitudine în luarea deciziilor, curaj, dar şi multă prudenţă, răbdare, etc.

De asemenea, detectivii buni au cunoştinţe de cultură generală mult peste medie, măcar în domeniile: logică, legislaţie, limbi străine, chimie-fizică, informatică.

Înclinaţiile tehnice constituie un avantaj pentru cei ce vor să-şi aleagă această meserie: îndemânarea în folosirea sau repararea oricăror instrumente / aparate (instrumente de măsură, arme, mijloace de transport, aparatură de telecomunicaţii audio - video - PC etc.) poate salva reputaţia profesională sau chiar viaţa unui detectiv. În misiunile sub acoperire, când se cere integrarea detectivului într-alt mediu social decât cel cu care este obişnuit, este necesar un minim de talent actoricesc şi o pregătire solidă sub îndrumarea specialiştilor (psiholog, sociolog). Misiunile pentru care poate fi solicitat un detectiv sunt foarte variate:

- investigaţii cu privire la conduita sau moralitatea publică unei persoane fizice sau juridice;

- investigaţii privind solvabilitatea / seriozitatea partenerilor de afaceri (persoane fizice sau juridice);

- investigarea dispariţiilor de persoane; - investigarea unor infracţiuni de drept civil sau

comercial (înşelăciune, jaf, trafic de mărfuri nelegale, falsuri în acte, omoruri etc.);

- investigarea scurgerilor de informaţii privind persoanele fizice sau juridice;

- activităţi de protecţie şi pază a bunurilor civile. De cele mai multe ori, detectivii se specializează pe anumite domenii, pentru care îi recomandă propria pregătire. De exemplu, în investigaţiile privind relaţiile dintre două societăţi comerciale sunt necesare cunoştinţe economice şi de drept comercial; la investigaţiile privind dispariţia minorilor sunt necesare cu precădere cunoştinţe de psihologie infantilă şi dreptul familiei etc. Femeile pot fi detectivi foarte buni dacă întrunesc calităţile cerute de fişa postului; este chiar recomandat ca în investigaţiile pentru recuperarea / reabilitarea minorilor să lucreze femei, căci ele au instinct matern şi cunosc mai bine psihologia copilului.

Indiferent dacă lucrează în Poliţie sau la o agenţie particulară, detectivii trebuie să dea dovadă de promptitudine, acurateţe, discreţie şi confidenţialitate absolută pe tot parcursul investigaţiei (de la întocmirea listei de suspecţi şi până la rezolvarea cazului). Eficienţa muncii de detectiv se măsoară prin numărul de cazuri rezolvate; pe ansamblul societăţii, detectivii contribuie la scăderea infracţionalităţii şi creşterea siguranţei sociale.

Pârvu Valentin, clasa a IX-a A


- 16 -

Edgar Allan Poe (1809-1849) este primul autor american intrat în elita literaturii universale. Arta lui complexă îmbină raţionalismul analitic de tip iluminist cu setea de cunoaştere, puterea de abstractizare şi imaginaţia tipic romantică. Opera sa poetică este romantică, plină de pasiune, ambiţii, suferinţe şi tristeţi copleşitoare. Ca prozator, Edgar Poe a excelat în proza fantastică şi nuvela poliţistă, fiind considerat unul dintre întemeietorii acestor două genuri literare. Poe este atras de mistere („Bon-Bon”, „Hruba şi pendulul”, „Îngropat de viu” etc.) la fel de mult cât este atras de rezolvarea lor prin acuitate analitică şi deducţie logică („Crimele din Rue Morgue”, „Masca morţii roşii”, „Misterul Mariei Rogêt” etc.). Eroul nuvelelor poliţiste scrise de Edgar Poe este domnul C. Auguste Dupin, un francez cu admirabilă „iscusinţă analitică”; pentru Dupin, rezolvarea misterelor este o provocare, un joc de antrenament al gândirii. În nuvela „Crimele din Rue Morgue”, August Dupin citeşte un articol de presă despre mersul anchetei într-un caz de dublu asasinat şi se declară neîncrezător că persoana care a fost arestată ar putea fi criminalul; în încercarea de a-şi testa talentul analitic, Dupin merge să cerceteze locul faptei. Scena dublului asasinat este cumplită, crimele par a fi înfăptuite de-o fiară. Prin logica deductivă, Dupin descoperă cum a acţionat criminalul şi cum a putut scăpa de la locul crimei, iar în final îi dezvăluie identitatea. Nuvela are în incipit un elogiu închinat gândirii analitice în general: „Însuşirile minţii noastre, pe care le numim analitice, nu prea sunt făcute pentru a fi supuse analizei. Le apreciem numai după efectele lor. (...) Aşa cum omul voinic se bucură de puterea lui trupească şi se complace în exerciţii care îi pun muşchii în mişcare, tot astfel analistul se mândreşte cu acea uşurinţă a cugetului său de a descurca lucrurile. (...)E îndrăgostit de tot ceea ce e enigmă, rebus, hieroglife, şi dă dovadă în dezlegarea lor de o isteţime atât de deosebită,încât pare supranaturală în ochii celor ce n-au decât o inteligenţă obişnuită.”

„Domnul Lecoq”, romanul lui Émile Gaboriau apărut în anul 1869 îl are ca erou principal pe tânărul Lecoq, agent al Prefecturii din Paris şi subordonat al inspectorului Gevrol. Într-o misiune de rutină prin suburbiile Parisului, oamenii lui Gevrol, alertaţi de zgomot de împuşcături, intră în localul rău famat „Pulberărie” şi descoperă un triplu asasinat. Tânărul şi inventivul agent Lecocq îl reţine pe principalul suspect când tocmai voia să fugă prin spatele curţii, culege probe de la faţa locului şi întocmeşte un raport detaliat al celor întâmplate, bazat exclusiv pe deducţii logice: - pe Lecoq l-a frapat diferenţa între hainele ponosite ale suspectului Mai şi mâinile sale fine; în plus, suspectul s-a dat drept saltimbanc în faţa autorităţilor, dar a exclamat la apariţia agenţilor „Sunt pierdut! Vin prusacii!” (o referire la bătălia de la Waterloo); din aceste indicii, Lecoq îl va considera pe Mai un om cu educaţie aleasă. - din găsirea la locul faptei a unui cercel de damă foarte valoros, Lecoq deduce că la scenă a participat cel puţin o doamnă din lumea bună; această bănuială i-a fost mai apoi confirmată de urmele de paşi pe zăpadă pe care le-a descoperit (paşii a două doamne: cel mai probabil, o doamnă din lumea bună şi servitoarea ei); - Lecoq descoperă indicii despre încă un bărbat care ar fi fost în preajma localului (urme de paşi pe zăpada proaspătă şi, în plus, scame de lână maron pe o bancă şi pe lemnele din gard); Lecoq crede că bărbatul misterios care şi-a lăsat urmele în zăpadă este complicele suspectului principal. Este de remarcat ingeniozitatea tânărului agent în privinţa păstrării dovezilor: urmele de paşi pe zăpadă riscau să se deterioreze, căci ninsoarea se transformase în ploaie, dar el a presărat pe cele mai clare urme pudră de ghips, realizând astfel mulaje după fragilele probe (vezi coperta). În raportul pe care l-a întocmit (raport pentru care a fost felicitat de judecător şi invidiat de şeful său Gevrol), tânărul Lecoq recomanda ca ancheta să urmeze următoarele piste : căutarea de indicii pentru verificarea identităţii suspectului Mai; găsirea şi anchetarea credinciosului complice; găsirea şi interogarea celor două doamne (anchetarea giuvaergiilor în privinţa posesoarei cercelului; culegerea de informaţii de la birjarii care în noaptea crimei au făcut curse în zona „Pulberăriei”).


- 17 -

Fără a ţine seamă de ironiile şefului său, agentul Lecoq nu se lasă până ce nu rezolvă încâlcitul caz (după ce recurge la o măsură disperată: lasă un deţinut să evadeze). Cititorul este ţinut cu sufletul la gură până la sfârşitul romanului, când află că triplul asasinat a fost o problemă de onoare, cu rădăcini într-un mai vechi asasinat prin otrăvire. Toate deducţiile din raportul întocmit de tânărul agent Lecoq imediat după cercetarea indiciilor de la „Pulberărie” se dovedesc în final reale şi îi aduc prestigiul meritat printre colegi.

Sherlock Holmes şi doctorul John H. Watson sunt eroi de ficţiune creaţi de scriitorul şi medicul britanic Sir Arthur Conan Doyle; cuplul Holms-Watson a apărut pentru prima

dată în povestirea „A Study in Scarlet” („Studiu în roşu”, 1887). Povestirea prezintă modul în care detectivul Holmes a rezolvat un caz bizar de omor. Pentru că povestirea s-a bucurat de un mare succes, autorul a folosit aceste personaje până în 1903 în 56 de lucrări de proză scurtă (povestiri, nuvele) şi patru romane. Chiar dacă detectivul Sherlock Holms era preferatul publicului, în 1893 Connan Doyle încearcă să încheie ciclul de povestiri poliţiste: sacrifică personajul în nuvela „Aventura finală”, cu gândul să abandoneze genul poliţist şi să se dedice romanelor istorice. În „The Adventure of the Final Problem” (Aventura finală, apărută în „Strand Magazine”), Sherlock Holmes se înfruntă cu duşmanul său de moarte, profesorul Moriarty. Înfruntarea între două minţi sclipitoare, continuă şi se încheie cu înfruntarea fizică a celor doi lângă o cascadă, unde ambii competitori îşi găsesc sfârşitul. Publicul cititor a reacţionat vehement şi l-a făcut pe autor să-l reînvie pe Holmes într-o altă povestire, „The Adventure of the Empty House”. De ce l-au îndrăgit cititorii atât de mult pe detectivul Sherlock Holms? Pentru că reprezintă etalonul englezului rafinat, inteligent, sclipitor, foarte umblat prin lume; pentru că autorul l-a dotat cu un spirit de observaţie ieşit din comun şi cu intuiţie, daruri pe care le foloseşte la construirea deducţiilor logice fără cusur. Şi mai este ceva: rata criminalităţii în Anglia la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind foarte ridicată, cititorul era poate fericit să creadă că un erou-detectiv este în stare să găsească şi să pedepsească orice infractor.

Zamfir Amalia Beatrice, clasa a XII-a B

1. Cititorilor de literatură poliţistă şi Science Fiction le-a fost foarte uşor să se descurce: tabelul cuprinde nume de autori şi opere cu mare impact la publicul tânăr.

Autor Operă literară

Literatură poliţistă Émile Gaboriau (1832-1873) Domnul Lecoq Sir Artur Conan Doyle (1859-1930)

Reîntoarcerea lui Sherlock Holmes

Agatha Cristie (1890-1976) Crimă în „Orient Express”

Boris Akunin (1956-) Azazel Literatură Fantasy şi SF

H.G. Wells (1866-1946) Omul invizibil Frank Herbert (1920-1986) Dune Isaac Asimov (1920-1992) Fundaţia Ray Bradbury (1920-) Fahrenheit 451

2. COTCODAC = 2 ; CUCURIGU = 0 Soluţia este dată de numărul literelor „O” fiecare din cuvânt. 3. Cu varianta a. s-ar produce un pleonasm

(solicitările cerute). Se alege varianta b., rezultând o propoziţie formată dintr-o cascadă de cuvinte care încep cu litera s urmată de vocale, în ordinea lor din alfabet (exceptând vocalelor specifice limbii romane ă, î).

Savanţii semnatari simplifică solicitările suficient.

4. Andreea-Ion;

Maria-Andrei; Ioana-Marin.

5. Observaţi că primii patru termeni ai şirului

sunt fracţii care au la numărător valoarea numitorului multiplicată cu 3; numitorii sunt numere ce formează o serie aritmetică cu rata 3; următorul element al şirului este

2369 . Elementul n al şirului va avea

numitorul 11+3(n-1), adică 8+3n şi numărătorul 3[11+3(n-1)], sau 24+9n.

Elementul n al seriei este: nn

38924

++


- 18 -

Celebrarea poetului Mihai Eminescu Vineri, 16 ianuarie 2009, în şcoala noastră s-a celebrat poetul naţional Mihai Eminescu. Doamnele profesoare Magdalena Macovei, Maria Uceanu, Marcela Stan şi Maria Simon au organizat activitatea şcolară intitulată „Din valurile vremii...”, la care au participat elevi din clasele a IX-a A, a X-a P1, a XI-a C1şi a XI-a C3. Acţiunea a avut drept scop valorificarea cunoştinţelor predate la clasă, în paralel cu stimularea lecturilor suplimentare şi punerea în evidenţă a talentelor şi creativităţii individuale a elevilor. Biblioteca şcolii a organizat o miniexpoziţie cu operele lui Eminescu, bibliografia critică şi lucrările de istorie literară ce pot fi împrumutate de elevi.

Elevii au realizat eseuri, planşe şi prezentări în PowerPoint, pe care le-au susţinut pe fondul sonor al unor melodii inspirate din creaţia eminesciană. S-au remarcat, prin calitatea deosebită a lucrărilor şi prin nivelul expunerii lor, elevii: Pârvu Valentin (clasa a IX-a A) cu eseul „Fantasticul în opera lui Eminescu”; Nichita Marius (clasa a XI-a C1), cu prezentarea în PowerPoint „Eminescu şi Creangă la Junimea”; Stoica Mihaela Bianca (clasa a X-a P1) cu planşa „Teme şi motive romantice în opera lui Mihai Eminescu”; Alexandru Ioana (clasa a XI-a C3) cu prezentarea pe suport electronic „Eminescu şi literatura romantică universală”.

Elevii au pregătit şi recitări din creaţia marelui poet, după care s-a vizionat filmul „Un bulgăre de humă” la Laboratorul de Informatică

„ Un poet cu lira-n lacrimi..” Acţiunea de comemorare a poetului Grigore Vieru a fost organizată pe data de 26 ianuarie 2009 de profesorii Magdalena Macovei, Maria Simon şi Dan Grădinaru. La comemorare au participat elevi din clasele a XIII-a M1, a X-a B şi a IX-a B; dintre elevii prezenţi s-a remarcat Voicu Marius (clasa a XIII-a M1), cu o prezentare bine documentată despre viaţa şi activitatea literară a poetului. Elevii Negrea Octavian, Ilie Valentin şi Stan Vlad au recitat fragmente din lirica patriotică a lui Grigore Vieru şi din „Litanii pentru orgă”.

Grigore Vieru (1935-2009)

Doamna profesoară Magdalena Macovei a prezentat asistenţei câteva citate filosofice semnate Grigore Vieru, şi a îndemnat elevii să încerce să le descifreze sensul, pentru a fi discutate la următoarea oră de limba română. • „Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ” • „Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată.” • „Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.”


- 19 -

Vizitarea Expoziţiei „Leonardo da Vinci - Invenţiile unui Geniu” a fost pentru elevii din clasele a IX-a A şi a XIII-a M1 un minunat prilej de a-şi completa cunoştinţele de cultură generală. Acţiunea s-a desfăşurat pe data de 18 ianuarie şi a fost organizată de doamnele profesoare Maria Uceanu, Nuţi Duca şi Rodica Grosu. Doamnele profesoare au pregătit această vizită cu o amplă documentare oferită elevilor, privind spiritul renascentist, personalitatea lui Leonardo da Vinci în epocă şi manuscrisul său. Manuscrisul lui Leonardo da Vinci (aflat la început în posesia elevului său Franesco Merzi şi pierdut după moartea acestuia) a fost descoperit la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Scris ca un jurnal de însemnări zilnice, manuscrisul a dovedit lumii întregi abilităţile de inginer, inventator şi savant ale genialului pictor.

Elevii au putut admira în foaierul Teatrului „Ion Dacian” expoziţia itinerantă cuprinzând schiţe ale unor aparate revoluţionare pentru secolul al XV-lea (studii pentru un „perpetuum mobile”, studii pentru realizarea submarinului, elicopterului etc.) dar şi reconstituiri ale acestora realizate în zilele noastre după desenele originale.

Priviţi-i în fotografie pe câţiva dintre elevii care au vizitat expoziţia! Nu au ei frunţile mai luminate, nu sunt ei mai deştepţi după această vizită? Acţiune a Poliţiei Comunitare Joi, 12 februarie 2009, ora 12, a avut loc în sala mică de sport a şcolii o acţiune a Poliţiei Comunitare, în scopul recrutării de voluntari care să sprijine acţiunile poliţiei locale.

Acţiunea s-a adresat elevilor din clasele mari (a XI-a, a XII-a şi a XIII-a) şi a fost organizată la nivelul şcolii de doamnele profesoare Olguţa Spornic, Felicia Lăzăroiu şi Florica Millea. Elevii care vor semna adeziunile de voluntariat, fete sau băieţi, vor avea parte în cadrul programului de pregătire fizică complexă şi pregătire civică. Parteneriatul elevilor cu Poliţia locală are ca ţintă eliminarea / diminuarea violenţei şi infracţionalităţii în rândul adolescenţilor. Elevii voluntari au posibilitatea de a afla tainele meseriei de poliţist, avantajele şi riscurile ei. Până acum s-a format doar o grupă de opt voluntari. Mai aveţi timp să vă înscrieţi şi voi!

Colectivul de redacţie


- 20 -

Elevii Dungă Florentina (clasa a XIII-a A) şi Pârvu Valentin (clasa a IX-a A) ne-au trimis la redacţie fragmente din romanele poliţiste pe care le au în lucru. Ambele romane au ca eroine principale fete foarte tinere (Alexa, respectiv Kim Vernabili), inteligente, atletice, curajoase şi întreprinzătoare; acţiunea este antrenantă, plină de neprevăzut, personajele sunt bine conturate. În cele două romane este prezentată lumea infractorilor, cu limbajul specific şi moduri de operare complicate (Alexa dezleagă iţele unor cazuri de omor care se dovedesc a fi realizate de un criminal în serie iar Kim Vernabili se implică în activităţi la limita legii pentru a-şi proteja familia); povestirile sunt totuşi ambigue pe alocuri din cauza unor greşeli de concordanţă a timpurilor. Considerăm că autorii ar trebui să renunţe la câteva pasaje puternic influenţate de filmele poliţiste americane. Ne-am fi bucurat ca în acest număr al revistei şcolare să putem publica măcar câteva pagini din aceste lucrări (pentru că se pliau direct pe temă), dar dezaprobăm scenele violente (agresiunile verbale şi fizice abundă în text) şi considerăm că textul nu este compatibil cu o revistă şcolară. Le recomandăm celor doi elevi să nu se descurajeze, să nu renunţe la scris; poate doar, să încerce întâi cu proză scurtă (nuvelă, povestire) până îşi fac un stil. Vă rugăm să trimiteţi orice contribuţie pentru revista şcolară la biblioteca şcolii sau prin e-mail la adresa [email protected]. Toate lucrările voastre vor fi analizate de Colectivul de redacţie; vor fi incluse cu prioritate în revista şcolară articole cu următoarele tematici: Anul Internaţional al Astronomiei; activităţi şcolare deosebite; activităţi extraşcolare, în parteneriat cu comunitatea locală. Apreciem creativitatea şi vă putem îndruma să vă şlefuiţi talentele personale.

Toate ştirile despre manifestările Anului Internaţional al Astronomiei

le găsiţi pe:

http://www.astronomy.ro/iya-2009-anul-international-al-astronomiei.php

sau:

http://www.astronomy2009.org/

serie nou ă nr. 19, februarie 2009 articole Ştiin ifice...

Documents