serafim rose - cuvant despre cartea apocalipsei

8/6/2019 Serafim Rose - Cuvant Despre Cartea Apocalipsei

1/9

Cuvnt despre Cartea Apocalipsei

Apocalipsa sau, asa cum se talmaceste din limba greaca, Descoperirea SfntuluiIoan Teologul, este singura carte profetica din cuprinsul Noului Testament. Estencununarea fireasca a ntregului sir al sfintelor carti din Noul Testament.Din cartile Legii, ale istoriei si ale nvataturii crestinii primesc cunostinte desprentemeierea si dezvoltarea istorica a vietii Bisericii lui Iisus Hristos, dar si sfaturipentru lucrarea lor launtrica n aceasta viata pamnteasca. nsa n carteaApocalipsei snt date mintilor si inimilor credincioase semne proorocesti simistice despre viitorul Bisericii si al lumii ntregi. Apocalipsa este o scrieremistica ce cu greu se lasa n totalitate si clar talmacita; prin urmare, Tipiculbisericesc nu recomanda citirea acestei carti n timpul sfintelor slujbe.nsa, n acelasi timp, ndeosebi aceasta trasatura mistica a cartii atrage asupra saprivirile staruitoare ale crestinilor si ale ateilor curiosi. Mai presus de derulareantregii istorii a lumii din Noul Testament, oamenii au ncercat sa descifrezesemnificatiile si ntelesurile tainicelor vedenii descrise n cartea Apocalipsei. S-ascris o ntreaga literatura privind aceasta carte, literatura ce include multe lucrariilogice ce trateaza originea si continutul acestei scrieri mistice. Putem cita, printrelucrarile mai noi, volumul lui N. A. Morozov, Descoperirea n fulger si furtuna[tiparit n limba rusa]. Plecnd de la ideea gresita ca vedeniile din Apocalipsadescriu, cu fidelitatea unui observator astronomic, pozitia cerului cu toate stelelesale ntr-un anume moment, bine definit n timp, Morozov face calcule astronomicesi ajunge la concluzia ca aceasta era cu exactitate pozitia cerului pe 30 septembrie395. Apoi nlocuind persoanele, evenimentele si imaginile din Apocalipsa cuplanete, stele si constelatii, Morozov foloseste cu marinimie formele nedefinite,neclare ale norilor, facndu-le sa nlocuiasca numele stelelor, planetelor siconstelatiilor ce lipsesc, avnd n intentie a da nastere imaginii cerului cecorespunde evenimentelor din Apocalipsa. Daca nici macar norii nu-l ajuta, cutoata usurinta acestei materii de a fi modelata de catre mini pricepute, atunciMorozov nu se da n laturi de a reface textul Apocalipsei pentru a se pretantelesurilor de care el are nevoie. Morozov si justifica aceasta atitudine frivola,privind textele Sfintei Scripturi fie prin erorile si nepriceperea copistilorApocalipsei, ce nu au priceput semnificatiile astronomice ale imaginii, fie prinideea ca nsusi autorul Apocalipsei, din cauza ideii sale preconcepute a facutinterpretari fortate n descrierea imaginii cerului cu stelele sale. Printr-o asa-zisametoda stiintifica, N. A. Morozov descopera ca autorul Apocalipsei nu putea fidect Sfntul Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (347 - 407).

Totalei ineptii istorice a concluziei sale, Morozov nu-i mai acorda nici o atentie.n timpurile noastre - perioada primului razboi mondial, a revolutiei bolsevice dinRusia si apoi a cumplitului al doilea razboi mondial, cnd omenirea a suferit

1


2/9

cumplite zguduiri si nenorociri au aparut si mai multe moduri de a interpretacartea Apocalipsei, confruntnd-o cu evenimentele prin care a trecut ntreagaomenire. Aceste moduri s-au bucurat mai mult sau mai putin de succese. Facndasemenea paralele, este bine a avea n vedere un lucru important si esential: ntalmacirea Apocalipsei, ca de altfel n talmacirea oricarei carti din a SfinteiScripturi, este nevoie sa te folosesti de faptele descrise n alte scrieri sfinte, ce intra

n alcatuirea Sfintei Scripturi, precum si de talmacirile oferite de Sfintii Parinti sinvatatori ai Bisericii. Printre aceste scrieri patristice de talmacire a Apocalipsei,apreciata ndeosebi este Talmacirea Apocalipsei a Sfntului Andrei, ArhiepiscopulCezareii, ce ne da un rezumat al tuturor semnificatiilor ale Apocalipsei dinperioada preniceeana (aflata naintea primului Sinod Ecumenic din anul 325). Deasemenea, extrem de importanta este Apologia Apocalipsei a Sfntului Ipolit alRomei (n jurul anului 230).n vremurile noastre, au aparut numeroase lucrari si comentarii ale Apocalipsei,

astfel nct, la sfrsitul secolului al XIX-lea, existau peste 90 (numai n limba rusa).Printre lucrarile rusesti cele mai importante sse numara:1) A. Zdanov, Descoperirea lui Dumnezeu privind la cele sapte Biserici ale Asiei- ncercare de a explica primele trei capitole ale Apocalipsei;2) Episcopul Petru, Talmacirea Apocalipsei Sfntului Apostol Ioan Teologul;3) N. A. Nikolski, Apocalipsa si proorocia falsa descoperita de ea;4) N. Vinogradov, Cuvnt despre finalul lumii si al omenirii;5) M. Barsov, Serie de eseuri pentru talmacirea si citirea ziditoare a Apocalipsei.

Despre autorul Apocalipsei

Autorul Apocalipsei se auto-numeste Ioan (Apocalipsa l, 1; 4, 9). Conformnvataturii Bisericii, acesta ar fi fost Sfntul Apostol Ioan, ucenicul iubit al luiHristos, ce pentru desavrsita sa nvatatura despre Dumnezeu - Cuvntul a primitapoi numele de Teolog. De asemenea, harului sau inspirat i apartine si cea de-apatra Evanghelie canonica, precum si trei Epistole sobornicesti. Aceasta nvataturaa Bisericii este adeverita att prin evenimentele aratate chiar n Apocalipsa, ct si

printr-o serie de semne dinlauntrul si dinafara ei.l. Autorul Apocalipsei se auto-numeste chiar de la nceput Ioan, graind ca i-a fostoferita descoperirea lui Iisus Hristos (1, 1). Apoi, salutnd cele sapte biserici aleAsiei Mici, se numeste din nou Ioan (l, 4). n continuare vorbeste despre sine,numindu-se din nou Ioan, spunnd ca a fost n insula ce se cheama Patmos, pentrucuvntul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus (1, 9). nsa, din povestiriledespre Apostoli, se stie ca este chiar Sfntul Ioan Teologul, cel ce a fost surghiunitn insula Patmos. n final, la sfrsitul Apocalipsei, autorul se auto-numeste Ioan

(22, 8). n al doilea verset al primului capitol se numeste pe sine unul cemarturiseste din vederea lui Hristos (a se compara cu l Ioan l, 3).Parerea ca Apocalipsa a fost scrisa de un oarecare preot Ioan este total

2


3/9

nefondata. nsasi existenta acestui preot Ioan, ca persoana diferita de ApostolulIoan este ct se poate de gresita. Singura marturie ce ne da dreptul sa vorbim desprepreotul Ioan este un pasaj dintr-o scriere a lui Papias, lucrare ce a fost pastrata deistoricul Eusebiu. Ea este nedefinita si da nastere doar la aproximari si presupunericontradictorii. De asemenea, o alta opinie, cu totul nefondata, este si cea n carespune ca Apocalipsa a fost scrisa de Ioan Marcu, mai exact de Sfntul Evanghelist

Marcu. La fel de ilogica este opinia preotului roman Caius (sec. III), conform caruiaApocalipsa a fost opera ereticului Cerint.2. O a doua dovada ca Apocalipsa este opera Sfntului Ioan Teologul esteasemanarea sa cu Evanghelia si cu Epistolele acestuia, nu numai n duh, ci si n stilsi mai ales n cteva moduri de exprimare. De exemplu, propovaduirea apostolicaeste numita marturie sau marturisire (Apocalipsa l, 2 si 9; 20, 4 n comparatiecu Ioan l, 7; 3, 11; 21, 24 si 1 Ioan 5, 9 - 10). Domnul nostru Iisus Hristos estenumit Cuvntul (vezi n Apocalipsa 19, 13 comparativ cu Ioan l, 1 - 14 si l Ioan 1,

1), precum si Mielul (vezi n Apocalipsa 5, 6; 17, 14 comparativ cu Ioan l, 36).Cuvintele proorociei lui Zaharia si si vor atinti privirile nspre Mine, pe care ei L-au strapuns (vezi Zaharia 12, 10), att n Evanghelie, ct si n Apocalipsa sntcitate potrivit textului evreiesc al Scripturii Vechiului Testament (vezi nApocalipsa l, 7 si Ioan 19, 37).Unii au descoperit ca graiul Apocalipsei este, dupa toate probabilitatile, deosebitde limbajul celorlalte scrieri ale Sfntului Apostol Ioan. nsa aceasta deosebire esteusor de explicat att prin continutul diferit, ct si prin conditiile n care scrierile

Sfntului Apostol s-au nascut. Sfntul Apostol Ioan, chiar de cunostea bine limbagreaca, fiind surghiunit departe de locurile unde se vorbea aceasta limba, n modnormal, fiind iudeu, a impregnat n Apocalipsa pecetea puternica a limbii iudaice.Pentru un cititor obiectiv al Apocalipsei nu ncape nici o ndoiala ca tot continutulse afla sub amprenta duhului preaputernic al Apostolului Iubirii si al vederii celeiduhovnicesti.3. Toate dovezile patristice vechi, precum si cele de mai trziu, dovedesc faptul caSfntul Ioan Teologul este autorul Apocalipsei. Ucenicul sau, Papias din Ieropolis

l numeste pe autorul Apocalipsei: Batrnul (preotul) Ioan, nume pe care SfntulApostol si-l da n Epistolele sale (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).O alta dovada esentiala este cea a Sfntului Justin Martirul si Filosoful, care naintede a reveni la crestinism, a trait multa vreme n Efes, cetatea n care, la rndul sau,Marele Apostol a trait si a adormit ntru Domnul.Apoi, multi dintre Sfintii Parinti citeaza pasaje din Apocalipsa ca dintr-o carteinsuflata de Duhul Sfnt, ce apartine Sfntului Ioan Teologul. Asemenea pasaje sepot gasi n lucrarile Sfntului Irineu al Lionului, ucenic al Sfntului Policarp al

Smirnei, ce la rndul sau, a fost ucenic al Sfntului Ioan Teologul, Sfntul Ipolit,papa al Romei si ucenic al lui Irineu, ce a scris chiar o Apologie a Apocalipsei,Sfntul Clement al Alexandriei, Tertulian si Origen marturisesc, de asemenea, ca

3


4/9

Sfntul Apostol Ioan a fost autorul Apocalipsei. La fel, Sfntul Efrem Sirul,Sfntul Epifanie, Sfntul Vasile cel Mare, Sfntul Ilarie, Sfntul Atanasie cel Mare,Sfntul Grigorie Teologul, Sfntul Martir Didim, Sfntul Ambrozie, FericitulAugustin si Fericitul Ieronim au fost pe deplin convinsi de acest lucru. Cel de-alXXIV-lea canon al Sinodului de la Cartagina (anul 419) i atribuie ApocalipsaSfntului Ioan Teologul si o trece n rndul celorlalte carti canonice. Faptul ca

Apocalipsa lipseste din talmacirea siriaca a Sfintei Scripturi (Pesito) se explicanumai prin faptul ca aceasta traducere a fost facuta pentru citirea sfintelor slujbe, iarApocalipsa nu se citea n timpul acestora. n canonul al 60-lea de la Laodiceea(anul 343), Apocalipsa nu este mentionata, din cauza faptului ca avea un continutce nu ngaduia sa fie recomandata tuturor, putnd da nastere unor false interpretari.

Cnd si unde a fos scrisa Apocalipsa

Nu exista informatii exacte privind perioada n care a fost scrisa Apocalipsa.Totusi, legendele indica faptul ca aceasta a luat nastere la sfrsitul primului veac.Precum Sfntul Irineu scrie: Apocalipsa a aparut nu cu mult nainte de acesta,aproape de vremurile noastre, catre sfrsitul domniei lui Domitian (vezi mpotrivaereticilor, 5, 30). Istoricul Eusebiu indica faptul ca scriitori pagni contemporanilui pomenesc si ei de surghiunul Sfntului Apostol Ioan n insula Patmos, pentrumarturia ce a adus Cuvntului lui Dumnezeu, chiar din anul al XV-lea al domniei luiDomitian, adica anul 95 sau 96 dupa Hristos. Acelasi lucru este sustinut si de catreSfntul Clement al Alexandriei, Origen si Fericitul Ieronim.Scriitorii bisericesti din primele trei secole snt de aceeasi parere atunci cnd indicalocul n care a fost scrisa Apocalipsa - insula Patmos, la care face referire chiarSfntul Apostol Ioan, ca fiind locul unde i-a fost facuta descoperirea (veziApocalipsa l, 9 - 10). nsa, dupa aflarea talmacirii siriace a Apocalipsei(Pokoke), ce dateaza din secolul al VI-lea, unde, ntr-o nota, n locul lui Domitianeste pomenit Nero, multi au nceput sa afirme faptul ca Apocalipsa a fost scrisa nvremea lui Nero, probabil anii 60 ai primului veac. La fel, Sfntul Ipolit al Romeiafirma ca Nero a fost cel care l-a surghiunit pe Sfntul Ioan n insula Patmos. Cei

care afirma acest lucru pot vedea ca nu se poate spune ca vremea n care a fostscrisa Apocalipsa e cea sub domnia mparatului Domitian, deoarece, conformprimelor doua versete ale capitolului 11 din Apocalipsa, templul din Ierusalim nufusese nca distrus, de vreme ce n cele doua versete acestia prevad darmareatemplului fapt ce a fost mplinit n timpul domniei lui Domitian. Mentionareaunor mparati romani pe care o gasim n versetul 10, 17 al Apocalipsei sepotriveste mai ales celor care i-au urmat lui Nero. Pe de alta parte, se afirma canumarul fiarei (Apocalipsa 13, 18) poate fi regasit n numele lui Nero: Nero Caesar,

666. nsusi limbajul Apocalipsei, plin de iudaisme, este cel care, dupa opiniileunora, indica o scriere nfaptuita mai devreme n comparatie cu cea de-a patraEvanghelie si cu Epistolele Sfntului Ioan. Iar numele ntreg al lui Nero a fost:

4


5/9

Claudius Nero Domitius, fiind astfel usor de confundat cu cel al mparatuluiDomitian, ce a domnit mai trziu. Conform acestei variante, Apocalipsa a fostscrisa cu aproximativ doi ani nainte de caderea Ierusalimului, adica prin jurulanului 68 dupa Hristos. Oricum, mpotriva acestor opinii se ridica glasuri ce spun canivelul vietii crestine, asa cum este el prezentat n Apocalipsa, ne duce cu gndulla o data mai trzie. Fiecare din cele sapte Biserici ale Asiei Mici, Biserici carora se

adreseaza Sfntul Ioan, are propria sa istorie si directie a vietii religioase ce, maimult sau mai putin, au fost deja hotarte. Crestinii ce alcatuiau aceste Biserici numai erau n primul nivel de curatie si adevar; crestinismul fatarnic luptndu-se saobtina un loc n inima lor, alaturndu-se adevaratului crestinism. Toate acesteaindica faptul ca lucrarea Sfntului Apostol Pavel, ce a propovaduit vremendelungata n Efes, a fost ceva care s-a petrecut mult mai trziu. Aceasta opinie,bazata pe afirmatiile Sfntului Irineu si ale lui Eusebiu, stabileste vremea scrieriiApocalipsei n jurul anilor 95 - 96 dupa Hristos.

Pe de alta parte, este dificil sa acceptam opinia Sfntului Epifanie, ce afirma caSfntul Ioan revine din Patmos n timpul mparatului Claudiu (anii 41 - 54 dupaHristos). nsa n timpul domniei lui Claudiu nu a existat o prigoana a crestinilor dinprovincii ci doar alungarea iudeilor din Roma, printre care pot fi socotiti si crestinii.

De asemenea, este greu de crezut si ipoteza ca Apocalipsa a fost scrisa ntr-operioada si mai trzie, sub mparatul Traian (anii 98 - 108 dupa Hristos), cndSfntul Ioan si sfrsise deja viata sa pamnteasca.

n ceea ce priveste locul scrierii Apocalipsei, exista si o alta varianta: aceea ca eaa fost scrisa n Efes, dupa ntoarcerea Apostolului din surghiun. nsa prima variantaeste mult mai credibila: epistola catre Bisericile Asiei Mici, ce este continuta nApocalipsa, a fost clar trimisa din Patmos. Nu putem crede ca Sfntul ApostolIoan nu a mplinit pe data porunca de a asterne n scris ceea ce a vazut (vezi nApocalipsa l, 10 - 11).

Tema si rolul scrierii Apocalipsei

Chiar Sfntul Ioan indica, la nceputul Apocalipsei, tema si rolul scrierii sale: casa arate robilor sai cele ce trebuie sa se petreaca n curnd (vezi n Apocalipsa l,1). Deci, tema principala a Apocalipsei este descrierea mistica a viitoruluiBisericii lui Hristos si a ntregii lumi.nca de la ntemeierea sa, Biserica lui Hristos a fost pusa n situatia de a duce olupta apriga cu erorile iudaismului si pagnismului, pentru a mentine vie flacaravictoriei Dumnezeiescului Adevar - adus pe pamnt de Fiul lui Dumnezeu cel

ntrupat - si prin aceasta de a darui firii omenesti sfintire si viata vesnica.Rolul Apocalipsei este acela de a descrie lupta Bisericii si victoria sa asupra tuturorvrajmasilor, de a indica clar sfrsitul potrivnicilor acesteia si slava de care se vor

5


6/9

bucura fiii cei credinciosi ai Bisericii. Acest lucru era deosebit de important si denecesar pentru credinciosii acelor vremuri - cnd mpotriva lor se duceau temute sisngeroase prigoane - pentru a le aduce liniste si a-i sprijini n durerile sinenorocirile ce se abateau asupra lor.Acest ilustrare vie a luptei dintre mparatia ntunericului satanei mpotriva Bisericiisi a victoriei desavrsite a acesteia din urma asupra sarpelui celui de demult (vezi

n Apocalipsa 12, 9) este un exemplu graitor pentru credinciosii tuturortimpurilor, si are acelasi tel: a linisti si a sprijini n lupta pentru adevarul credintei nHristos, o lupta ce ntotdeauna credinciosii trebuie sa o poarte mpotriva slujitorilorputerilor ntunecate ale iadului, ce n rautatea lor oarba se straduiesc sa distrugaBiserica.

Punctul de vedere al Bisericiiprivind continutul Apocalipsei

Sfintii Parinti ai Bisericii din vechime care au talmacit din cartile sfinte ale NouluiTestament au considerat Apocalipsa ca o imagine prooroceasca a vremurilor depe urma ale lumii, a evenimentelor ce se vor mplini nainte de-a Doua Venire a luiHristos pe pamnt si a mparatiei Slavei pregatita de Dumnezeu tuturor adevaratilorcredinciosi. Aceasta n pofida ambiguitatii ce nvaluie sensul tainic al acestei carti,din pricina caruia multi necredinciosi s-au straduit sa o defaime n toate chipurile, sia de Dumnezeu luminatii Parinti, purtatori ai ntelepciunii dumnezeiesti si dascali aiBisericii ce au cinstit-o.Sfntul Dionisie al Alexandriei scrie: Ambiguitatea sensurilor acestei scrieri nu neopreste a ne minuna de ea. Iar de eu nu nteleg nimic aceasta este numai si numaidin cauza prostimii mele. Nu-mi sta n putere a ma face judecator al lucrurilornentelese ce snt cuprinse ntr-nsa si nici a le cuprinde cu mintea mea saraca;urmnd mai mult credinta dect priceperea, le aflu pe cele ce ntrec puterea mintiimele. Fericitul Ieronim graieste despre Apocalipsa acelasi mod: ntru aceastasnt attea taine cte cuvinte. nsa ce spun eu? Orice marire a acestei scrieri este cumult mai prejos dect cele ce i se cuvin a-i fi aduse.

Multi snt de parere ca pna si Caius, preot al Romei nu a putut socoti Apocalipsaca fiind scrierea ereticului Cerint, asa cum nteleg unii din cuvintele sale; caci Caiusnu a vorbit despre scrierea numita Descoperirea ci despre descoperiri. ChiarEusebiu, ce aminteste cuvintele lui Caius, nu spune nimic despre faptul ca Cerint arfi fost autorul cartii Apocalipsei. Fericitul Ieronim si alti Parinti ce cunostea acestpasaj din scrierile lui Caius si marturiseau autenticitatea Apocalipsei nu ar fi lasatacest lucru fara replica de ar fi crezut ca cele spuse de Caius s-ar fi referit laApocalipsa Sfntului Ioan Teologul.

nsa Apocalipsa nu a fost si nu este citita n timpul sfintelor slujbe. Se poatebanui ca aceasta s-a ntmplat din cauza faptului ca, pe timpuri, citirea SfinteiScripturi n rnduiala slujbelor era ntotdeauna urmata de talmacirea lor, iar

6


7/9

Apocalipsa este foarte dificila pentru o talmacire de obste. Astfel se explica silipsa traducerii sale n siriaca (Pesito), talmacire ce a fost special facuta spre a slujicitirilor din vremea sfintelor slujbe. Dupa cum au aratat cercetatorii, si Apocalipsa afost la nceput cuprinsa ntre cartile ce alcatuiau Pesito ea fiind exclusa dintreacestea doar dupa epoca Sfntului Efrem Sirul. Cunoastem acest lucru deoarece, nscrierile sale, de Dumnezeu insuflate, Sfntul Efrem o pomeneste ca o carte

canonica a Noului Testament, folosind-o adeseori.

Reguli pentru talmacirea Apocalipsei

Fiind o scriere ce cuprinde poruncile dumnezeiesti catre omenire si Biserica,Apocalipsa a suscitat dintotdeauna atentia crestinilor, mai ales n vremurile ncare prigoana cea lumeasca si ispitele cele dinlauntru ncepeau sa-i tulbure chiar sipe cei mai tari n credinta, nconjurndu-i cu tot felul de probleme. n acele timpuri,credinciosii s-au ndreptat n mod normal catre aceasta scriere, cautnd liniste sisustinere si ncercnd sa se foloseasca de ea spre a patrunde ntelesurile sisemnificatia evenimentelor ce se petreceau. nsa, nsusirea ei de carte ncifrata simistica o face extrem de greu de nteles. Asadar, pe cei fara de luare - aminte, ipndeste vesnic primejdia de a fi dusi dincolo de hotarele adevarului, dnd astfelnastere nadejdilor si credintelor nselatoare.De exemplu, talmacirea ad literam a imaginilor acestei scrieri a nascut si nca mainaste nvatatura mincinoasa a hiliasmului - domnia de o mie de ani a lui Hristospe pamnt. Temutele prigoane ce au fost ndurate de crestinii primului veac si ce aufost talmacite n lumina Apocalipsei au dat ocazia unora sa creada ca timpurilecele de pe urma si a Doua Venire a lui Hristos s-au mplinit deja, atunci, n acelprim veac.De-a lungul celor XIX secole ce au trecut de cnd s-au ntmplat toate acesteevenimente, au aparut nenumarate talmaciri ale Apocalipsei, toate avnd diferiteparticularitati. Aceste talmaciri se pot mparti n patru categorii.Unele dintre acestea atribuie toate vedeniile si simbolurile Apocalipseitimpurilor celor de pe urma - sfrsitul lumii, aratarea lui Antihrist si cea de-a

Doua Venire a lui Hristos.Altele, acorda Apocalipsei doar un rol istoric, atribuind toate proorocirileevenimentelor istorice ale primului secol, veacului prigoanelor pornite mpotrivaBisericii de mparatii pagni.O a treia categorie ncearca sa gaseasca confirmarea proorociilor din Apocalipsan istoria timpurilor noastre. Dupa mintea lor, Papa Romei este Antihristul, iar toatenenorocirile Apocalipsei snt adresate doar Bisericii Romei.n final, al patrulea grup vede n Apocalipsa doar o alegorie, si crede ca

proorocirile descrise n ea nu au un sens vizionar ci mai cu seama moral, iaralegoria este folosita numai pentru impresiona si mai mult imaginatia cititorului.nsa, cea mai justa talmacire este aceea ce uneste toate aceste moduri de a ntelege

7


8/9

Apocalipsa, tinnd cont de faptul ca, precum Parintii Bisericii si cei din vechimece au talmacit-o ne-au nvatat clar, continutul Apocalipsei n totalitatea sa, este cuadevarat adresat sfrsitului lumii.Mai mult, este clar ca n decursul istoriei crestinismului s-au mplinit multe dinproorociile Sfntului Apostol Ioan despre viitorul Bisericii si al lumii. nsa estenecesara o mai mare chibzuinta n talmacirea evenimentele istorice n mod

apocaliptic si a nu folosi n mod gresit aceasta metoda.Putem spune, fara teama, ca ntreaga scriere a Apocalipsei va putea fi nteleasadoar n timp, pe masura ce evenimentele se apropie si vor fi mplinite proorociilerostite n carte.Cu siguranta, problema esentiala privind ntelegerea Apocalipsei estendepartarea oamenilor de la credinta si de la adevarata viata crestina. Acest lucru i-a ntunecat mereu pe oameni si i-a dus la pierderea totala a vederii celeiduhovnicesti temelia dreptei ntelegeri si a cumpanirii celei duhovnicesti a

evenimentelor ce se petrec n lume.Desavrsita iubire a omului contemporan fata de patimile cele pacatoase ce-lpustiesc de curatia inimii - si deci de vederea cea duhovniceasca (vezi Matei 5, 8) dau nastere faptului ca unii traducatori contemporani ai Apocalipsei doresc savada n aceasta scriere numai o alegorie, proclamnd faptul chiar ca a Doua Venirea lui Hristos trebuie nteleasa n chip alegoric.Evenimentele istorice si personajele din timpurile noastre - timpuri ce pot fi numite,de buna seama, apocaliptice - ne ntaresc de faptul ca a vedea n scrierea

Apocalipsei doar o alegorie nseamna ca esti lipsit de vederea cea duhovniceasca.Toate cele ce se petrec n lume ne reamintesc, n mod clar, de nfricosatoareleimagini si proorociri ale Apocalipsei.

Cuprinsul si capitolele Apocalipsei

Apocalipsa cuprinde n total XXII de capitole. Scrierea poate fi mpartita nurmatoarele capitole, dupa continutul lor:1. Introducerea: Fiul lui Dumnezeu se arata Apostolului Ioan, poruncindu-i sa scrie

celor sapte Biserici ale Asiei Mici (capitolul 1).2. nvataturi date celor sapte Biserici ale Asiei Mici: Bisericile din Efes, Smirna,Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodiceea (capitolele 2 - 3).3. Vedenia lui Dumnezeu stnd pe tron si a Mielului (capitolele 4 - 5).4. Deschiderea de catre Miel a celor sapte peceti ale cartii dumnezeiesti (capitolele6 - 7).5. Glasul celor sapte trmbite ale ngerilor, ce vestesc o serie de nenorociri asupracelor care traiesc pe pamnt si deschiderea celei de-a saptea peceti (capitolele 8 -

11).6. Biserica lui Iisus Hristos, ntruchipata de femeia nvesmntata n soare, ce era nchinurile nasterii (capitolul 12).

8


9/9

7. Fiara (Antihristul) si sluga sa, proorocul mincinos (capitolul 13).8. Evenimentele pregatitoare pentru nvierea cea de obste si Judecata de pe urma(capitolele 14 - 19):a. Cntarea de lauda a celor o 144 000 de drepti si ngerul ce vesteste starea lumii(capitolul 14);b. Cei 7 ngeri cu cele din urma 7 pedepse (capitolul 15);

c. Cei 7 ngeri ce varsa cele 7 cupe ale mniei lui Dumnezeu (capitolul 16);d. Judecata desfrnatei celei mari, ce sade pe ape multe si sta pe o fiara rosie(capitolul 17);e. Caderea Babilonului - desfrnata cea mare (capitolul 18);f. Lupta Cuvntului lui Dumnezeu cu fiara si ostirea ei. nfrngerea acestora dinurma (capitolul 19).9. nvierea cea de obste si Judecata de pe urma (capitolul 20).10. Aratarea Cerului Nou si a Pamntului celui nou. Sfintirea locuitorilor sai

(capitolele 21 si 22, 1 - 5).11. Concluzie: ntarirea Adevarului tuturor celor spuse. Legamntul de a paziporuncile lui Dumnezeu si Binecuvntarea (capitolul 22, 6 - 21).

Traducere Mihnea Gafita

9

serafim rose - cuvant despre cartea apocalipsei

Documents