Indicati 3 situatii in care separarea mama-copil este traumatizanta.

Asa cum bine stim relatia dintre mama si copil a fost,este si va fi intotdeauna una speciala atasamentul copilului fiind foarte puternic de dragostea materna.Dar,din pacate,avem si cazuri in care separarea mamei de copil produce traume la nivel psihic micutului,cateodata destul de grave si greu reparabile.Exista mai multe cazuri de separare a copilului de mama,dar cele mai grave,consider eu ca sunt divortul parintilor in care custodia revine tatalui,abandonul(cel mai traumatizant fiind atunci cand mama abandoneaza copilul la o varsta in care el deja si-a format un atasament foarte puternic) si moartea mamei. 1.Divortul(custodia ii revine tatalui)In cazul unui divort singurul care va avea de suferit este copilul deoarece isi pierde o latura afectiva puternica cand vorbim de separarea lui de mama.Chiar daca vorbim de o separare mai ‘blanda’ copilul tot va suferi pentru ca nu va putea sta tot timpul ca mama lui.Dupa cum bine stim tatal este oarecum mai distant fata de un copil mama fiind suportul psihic cel mai important in cresterea lui. Tatal este uneori prea obosit sau chiar nu stie cum sa asculte un copil si sa-i inteleaga pasurile;majoritatea copiilor cand au probleme se duc si i le spun mamei dar in lipsa acesteia se inchid in ei,ca sa nu mai vorbim de fete care ajunse la varsta pubertatii au nevoie foarte mare de o mama,mai ales de cea naturala.Copilul care trece printr-un divort,ramand fara mama in planul cotidian trece prin mai multe stari traumatice si anume: agresivitatea – manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana. Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea şi teama pe care o resimte, de a exprima furia si confuzia şi a inţelege anumite situaţii cu caracter traumatic la care asista si pe care le poate relua la randul sau. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta;abandonul– plecarea mamei, disparitia ei din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon. Ceea ce simte el este ca mama pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata. De aceea, unii dintre copii se comporta ca şi cum ar fi ramas singuri, ca şi cum nu ar mai avea mama sau refuza prezenta mamei care a plecat, incercand sa anuleze, sa distruga figura ei. Această opozitie nu este altceva decat exprimarea suferintei sale, si nu se constituie intr-un motiv real de respingere a mamei; tristetea – o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme: o retragere a copilului din social, lipsa de a mai participa, de a se mai implica, apatie, plans facil, o creştere a sensibilitatii şi iritabilitatii, o scadere a rezultatelor scolare, sau chiar prin aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauză medicala, dar care pot fi puse în legatura cu climatul familial.Desigur starile prin care trece un copil la separarea de mama la divort sunt multiple dar aici am evidentiat doar o parte din ele. 2.AbandonulAbandonul reprezinta cea mai grava forma de neglijare a copilului. Conform unui studiu publicat cu sprijinul UNICEF, “copilul abandonat este acel copil ai carui parinti biologici renunta la asumarea responsabilitatii ingrijirii, si satisfacerii nevoilor fundamentale de dezvoltare ale copilului, separandu-se fizic de acesta, inainte ca aceasta responsabilitate sa fie preluata de o institutie abilitata”. Abandonul poate surveni imediat dupa nasterea copilului, sau in orice moment pe parcursul dezvoltarii acestuia, dupa ce, in prealabil, a petrecut o perioada de timp in familie. Ulterior, copilul este incredintat insitutiilor  de protectie ale statului, care au rolul de a prelua atributiile parintesti si de a sprijini dezvoltarea copilului.Efectele abandonului sunt multiple formand traume majore la nivelul psihic cat si material al copilului.Aceste efecte ar fi: Intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale-in planul socializarii, copilul isi formeaza stilul relational in functie de modelele stabile pe care le-a observat in cadrul familiei, furnizate in principal de mama. In situatia copilului abandonat, acesta nu mai beneficiaza de modelele de socializare clasice, familiare, ci de unele formale, de tip institutional. In plus, se intampla in cele mai multe cazuri ca acesti copii,frecventand  scolile publice , sa fie  etichetati drept “orfani “ si

tratati ca si cum ar avea un handicap social, comportament care le creeaza mecanisme de aparare de tipul retragerii, evitarii,  sau al agresivitatii relationale si afecteaza in mod radical modul in care comunica si se raporteaza la sine si la ceilalti; intarzieri in dezvoltarea fizica si emotionala-lipsa caldurii materne, insecuritatea generata de “a fi al nimanui” provoaca dezechilibre emotionale si subdezvoltare in plan fizic. Copilul creste ca si cum nu ar primi suficienta hrana, este vorba de fapt despre hrana afectiva de care este privat si care in plan psiho-somatic se manifesta ca si lipsa hranei necesare cresterii si dezvoltarii armonioase;sentimentul de culpabilitate-copilul nu isi pote explica motivul pentru care a fost abandonat de mama, si in lipsa posibilitatii acestei explicatii, ajunge sa considere ca ceva a fost in neregula cu el, ca el este vinovat si din cauza defectelor sale mama a renuntat la el. De aici decurg o imagine de sine si o stima de sine extrem de scazute , se vor simti inferiori, incompleti si incapabili, nedemni de a fi iubiti si apreciati. 3.Moartea mameiAcest eveniment tragic pe care nici un copil nu si-l imagineaza produce la nivelul psihicului unui copil o trauma majora,dar mai putin aprofundata in intensitate daca este prezent un tata care va sustine destul de puternic rolul mamei.In cazul in care copilul nu mai are pe nimeni va ajunge in centre de plasament sau familii adoptive si vor avea aproximativ aceleasi probleme ca si cei abandonati.Desigur acestia la care mama a murit vor avea justificarea nu ca mama nu i-ar fi dorit ci ca Dumnezeu ar fi luat-o la el si ea va avea grija de ei din cer.Este intradevar dureros acest lucru dar trebuie sa ne gandim ca acesti copii care stiu ca mama nu i-a abandonat au un plus in refacerea psihica.

Este intradevar dureros pentru copiii care au suferit de pierderea mamei sub orice forma dar aceasta este societatea in care traim si ajungem sa ne confruntam cu diferiti oameni si diferite situatii.

Bibliografie Considerente personale precum si studierea mai multor site-uri de specialitate. Revista ETPA