semnele de ortografie Şi de punctuaţie

11
SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUAŢIE PUNCTUAŢIE Se folosesc pentru marcarea intonaţiei, a pauzelor în vorbire. ORTOGRAFIE Se folosesc pentru scrierea corectă a cuvintelor. 1. Virgula marchează o pauză scurtă, mai mică decât cea marcată de punct. Virgula obligatorie : - între părţi de propoziţie/propoziţii de acelaşi fel aflate într-un raport de coordonare prin juxtapunere (părţile subiectului multiplu, ale numelui predicativ multiplu, două atribute etc.): Ex. Părinţi, copii, bunici au plecat la iarbă verde. E un copac mare, stufos. Au venit, au văzut, au plecat. I-a spus să plece, să vadă, să aprecieze singur. 1. Cratima: marchează prinuntarea împreună a două cuvinte; despărţirea în silabe; scrierea unor cuvinte compuse; scrierea unor derivate cu prefixe (ex-director); scrierea unor cuvinte străine cu desinenţe româneşti (site-uri); scrierea unor morfeme în lingvistică (ne-) - în coordonarea prin joncţiune (conjuncţii), în următoarele situaţii: - în coordonarea copulativă, când părţile de propoziţie sunt legate prin conjuncţia nici, conjuncţiile corelative nu numai…, ci şi; nu numai…, dar şi, atât…, cât şi; locuţiunile conjuncţionale precum şi, ci şi; conjuncţiile adversative ci, dar, iar, însă - în coordonarea disjunctivă, când conjuncţiile se repetă: fie…, fie; ori…, ori; sau…, sau; ba…, ba 2. Apostroful: marchează căderea accidentală a unui sunet/unor sunete (Da’ tu ce mai faci? Dom’le, ’Neaţa…); absenţa primelor cifre ale notaţiei unui an (’48) 1

Upload: andrei-stan

Post on 17-Dec-2015

228 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

semnele de ortografie

TRANSCRIPT

SEMNELE DE ORTOGRAFIE I DE PUNCTUAIE

SEMNELE DE ORTOGRAFIE I DE PUNCTUAIEPUNCTUAIE

Se folosesc pentru marcarea intonaiei, a pauzelor n vorbire.ORTOGRAFIE

Se folosesc pentru scrierea corect a cuvintelor.

1.Virgula marcheaz o pauz scurt, mai mic dect cea marcat de punct.Virgula obligatorie:- ntre pri de propoziie/propoziii de acelai fel aflate ntr-un raport de coordonare prin juxtapunere (prile subiectului multiplu, ale numelui predicativ multiplu, dou atribute etc.):

Ex. Prini, copii, bunici au plecat la iarb verde.E un copac mare, stufos.

Au venit, au vzut, au plecat.

I-a spus s plece, s vad, s aprecieze singur.1.Cratima: marcheaz prinuntarea mpreun a dou cuvinte; desprirea n silabe; scrierea unor cuvinte compuse; scrierea unor derivate cu prefixe (ex-director); scrierea unor cuvinte strine cu desinene romneti (site-uri); scrierea unor morfeme n lingvistic (ne-)

- n coordonarea prin jonciune (conjuncii), n urmtoarele situaii:- n coordonarea copulativ, cnd prile de propoziie sunt legate prin conjuncia nici, conjunciile corelative nu numai, ci i; nu numai, dar i, att, ct i; locuiunile conjuncionale precum i, ci i; conjunciile adversative ci, dar, iar, ns- n coordonarea disjunctiv, cnd conjunciile se repet: fie, fie; ori, ori; sau, sau; ba, ba- n coordonarea concluziv: deci, aadar, prin urmare2. Apostroful: marcheaz cderea accidental a unui sunet/unor sunete (Da tu ce mai faci? Domle, Neaa); absena primelor cifre ale notaiei unui an (48)

3.Punctul: n abrevieriEx. Nr. crt.

4.Bara: n abrevieri (km/h, c/val)

- izoleaz atributul explicativEx. o cas veche, construit n 1900.5.Linia de pauz: marcheaz scrierea unor cuvinte compuse formate dintr-un termen simplu i unul compus (nord nord-vest) sau din doi termeni compui (sud-est nord-vest)

- izoleaz cuvintele i construciile incidente: adverbele de afirmaie (da, aa, bine, sigur, desigur, firete, exact, ntr-adevr) i de negaie (nu, ba, nici, deloc, defel) i adverbele predicative incidente (desigur, poate, probabil etc.)

- izoleaz substantivele (pronumele) n cazul vocativ

- izoleaz unele interjecii: Mi, ce faci?!Obs. Nu se pune virgul n Mi Ioane! Ia vezi!

- izoleaz construcii gerunziale i participilale aezate la nceput:Hotrnd plecarea, a

Hotrt la aceast ripost, a

- izoleaz apoziii: Ion, primarul comunei, a

- izoleaz unele propoziii subordonate de regenta lor:CZ: A plecat, fiindc i era ru.

CS: A plecat la cmp, s are.CD: Poi pleca, dac vrei.

CV: Nu vrei, dei poi.

CNS: Este aa de prost, nct d n gropi.

SB: Cine spune, acela este.

CD: Ce vrei, asta vreau s aflu.

CI: C vei tria, de asta m tem.

2.PunctulMarcheaz o pauz n vorbire, o pauz ntre propoziiile sau frazele independente ale unui text, precum i ncheierea unei uniti textuale (aceasta din urm delimitat i prin tehnica alineatelor)

3.Punctul i virgulaMarcheaz o pauz mai mare dect cea redat prin virgul i mai mic dect cea redat prin punct.

Obs. Acest semn depinde de preferina celui care scrie textul.

n acest mod e descris funcia aeestui semn de punctuaie i de ctre acad. Al. Graur: Cnd fraza s-a isprvit, dar urmeaz alta cu coninut destul de apropiat, se pune punct i virgul [;] n loc de punct. Alegerea depinde pe de-a-ntregul de bunul plac al scriitorului, care de asemenea poate, n unele cazuri, s pun punct si virgul n loc de virgul sau invers."

Strict funcional deci, semnul punctul i virgula poate ndeplini fie rolul punctului, fie pe cel al virgulei. Folosirea lui n locul punctului sau al virgulei depinde de modul n care autorul i concepe i i structureaz enunul.

4.Linia de dialogMarcheaz nceputul vorbirii directe.

5.Linia de pauzLinia de pauz [] este un semn de punctuaie care are funcia de a marca pauzele dintre anumite pri de propoziie, dintre propoziii sau fraze. Ea este identic, sub raport grafic, cu linia de dialog, dar are, dup cum se poate vedea, funcii diferite de aceasta.

Semnul grafic care servete ca linie de dialog sau de pauz nu trebuie confundat cu cratima, denumit i liniu de unire sau de desprire, care are cu totul alte funcii. De altfel, pentru a se evita confuzia lor, ele se deosebesc i grafic: linia de pauz este mai lung [], iar cratima este mai scurt [-].

Linia de pauz servete, n interiorul propoziiei sau al frazei, la delimitarea cuvintelor i a construciilor incidente, a unor pri de propoziie sau a unor propoziii ntregi, apropiindu-se, n aceste cazuri, i chiar suprapunndu-se funciilor virgulei i ale parantezelor.

n interiorul propoziiei delimiteaz cuvintele incidente sau intercalate. Linia de pauz marcheaz, n construciile eliptice, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. Cu aceast funcie se poate folosi i virgula.

Foarte des se folosete linia de pauz pentru a delimita, n propoziie, apoziiile explicative sau atributele izolate.

Uneori linia de pauz este echivalent cu dou puncte, aceasta mai cu seam atunci cnd preced o explicaie.

Se mai noteaz prin linia de pauz i intonaia deosebit sau pauza determinat de o atitudine afectiv a vorbitorului. De obicei este vorba de o explicaie, asupra creia se atrage atenia: Btrna trecu nainte linitit, pe nesimite [] o umbr. (Sadoveanu) Ori de cte ori autorul dorete s reliefeze mai pregnant n context un cuvnt, o construcie sau o idee, o propoziie, poate recurge la folosirea liniei de pauz.

6. Cratima - n repetiii de cuvinte

- in interiorul unor expresii

- ntre dou numerale atunci cnd se indic aproximaia numeric- ntre cuvinte care arat limitele unei distane sau ale unui interval de timp

7.Dou puncteAcest semn de punctuaie este nrudit cu punctul i cu punctul i virgula, marcnd i el o pauz, dar una mai mic dect cea indicat prin punct. El are rolul principal de a atrage atenia asupra a ceea ce urmeaz, fie un citat, o nsuire, o explicaie (o propoziie cauzal), o concluzie, fie chiar un singur cuvnt care trebuie scos n relief" (Al. Graur). De multe ori, el anun vorbirea direct.

- anun nceputul vorbirii directe- dup un verb care anun reproducerea unor zgomote sau sunete (onomatopee)

- naintea unei enumerri

- n cazul unei explicaii

- dup cuvinte ca: (de) exemplu, astfel, anume, iat- Semnul dou puncte se mai poate ntrebuina... n scopul tehnic de a despri n dou grupuri opuse elementele unei descrieri sau explicaii, de exemplu intr-un glosar sau ntr-un act de legitimaie: iobag [:] erb...; prul [:] negru... n acest caz ns se mai poate pune i virgul sau linioar i eventual distincia se poate face numai prin variaia caracterelor/fonturilor.

8. Punctele de suspensie

Punctele de suspensie indic o pauz mare n cursul vorbirii. Ele pot fi puse dup orice parte de propoziie i oriunde n structura unei fraze, ntruct raiunea folosirii lor acoper realiti obiective i subiective att de diverse, nct fluxul vorbirii poate fi ntrerupt n oricare moment al su. De reinut este faptul c punctele de suspensie nu marcheaz sfritul unei propoziii sau al unei fraze, ci indic doar ntreruperea irului vorbirii.

Apariia punctelor de suspensie duce i la schimbri de intonaie. n acest sens, ndreptarul ortografic, ortoepic i de punctuaie precizeaz urmtoarele: Comunicarea care e aezat naintea pauzelor redate n scris prin punctele de suspensie are ntotdeauna o intonaie caracteristic: cnd pauza este neintenionat, intonaia este descendent, iar cnd pauza este intenionat, intonaia comunicrii este ascendent" (p. 76).

9.Semnul ntrebrii

Semnul ntrebrii marcheaz intonaia propoziiilor sau a frazelor interogative. De fapt, el poate fi folosit i dup anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte, nu numai dup propoziii sau fraze. Condiia este i pentru unele, i pentru altele ca ele s fie ntrebri directe sau echivalente" ale unor ntrebri directe.

10.Semnul exclamriiSemnul exclamrii marcheaz intonaia propoziiilor i a frazelor exclamative sau imperative. El se mai pune i dup interjecii i vocative.

n cazul propoziiilor exclamative, semnul exclamrii se pune att dup exclamative complete, ct i dup cele eliptice de predicat: dac propoziia are i un caracter interogativ, la sfritul ei se pune i semnul exclamrii, i semnul ntrebrii. n asemenea situaii, folosirea punctului e greit.

Semnul exclamrii se poate pune i dup cuvinte sau grupuri sintactice care redau o exclamare.

11.Semnele citrii (ghilimelele)

Cu ajutorul semnelor citrii (sau al ghilimelelor) se reproduce ntocmai un enun spus sau scris de cineva. n punctuaia romneasc se folosesc dou tipuri de ghilimele: [ ... ] i [ ... ], acestea din urm numite i ghilimele franceze. Semnele citrii se pun la nceputul i la sfritul unei citri, marcnd vorbirea direct sau limitele fragmentului citat.

Uneori ghilimelele nlocuiesc linia de dialog. n asemenea cazuri, folosirea i a semnelor citrii, i a liniei de dialog este o greeal.

Cnd reproducerea vorbirii directe merge ncontinuarea cuvintelor care o anun, ea este precedat de dou puncte i ncepe cu majuscul: Ct ai bate din palme Cleopatra s-a-mbrcat, s-a rujat i. furioas, mi-a spus din prag: [,,] Prost eti tu, dar nu recunoti: Unde-i prostul la care s-i dea seama c e prost! ["] (Laureniu Cornet) La fel se procedeaz i n cazul citrii unui text: Alternana modalitilor de adresare... este un procedeu culivat cu struin de prozator:[.,] Doamne, cumnic-hi, cum se pot nvrjbi oamenii din nimica toat, lundu-se dup gurile cele rle!["] (G.I. Tohneami, Stilul artistic al lui Ion Creang, p. 111) Cnd cuvintele care arat cui i aparine vorbirea direct stau dup aceasta, semnele citrii se pun imediat dup ce se termin vorbirea direct; pentru a separavorbirea direct de cuvintele explicative amintite, se pune dup ghilimelele de nchidere virgula sau pauza: Te iubesc ca pe un fluture rtcit n arena abajurului ['%] i spusese ea odat... (Mircea Horia Simionescu) Dac cuvintele care arat cui i aparine vorbirea direct se afl n mijlocul acesteia, atunci ele se despart prin virgule sau pauze. n acest caz nu se pun semnele citrii nainte i dup intercalare: Trebuia s te ridici [ ], a mai zis Gurban, [ ] mcar tu, fiindc sunt convins c n-ai copiat." (Simion Dima) Semnele citrii se pun naintea i dup reproducerea unui text. La fel se pun ntre ghilimele cuvinte sau grupuri de cuvinte citate ori cuvintele care se folosesc cu un sens special fa de cel obinuit (aici ncadrndu-se i termenii de specialitate): Aceasta nseamn c n cadrul limbii trebuie s distingem, alturi de un sistem funcional, i un sistem al realizrilor sociale [,,] normale ["], cci, afirm acelai lingvist, [,,]limba, n sensul larg al termenului, nu este numai sistem funcional, ci n aceeai msur realizare normal ["]. (tefan Munteanu i Vasile D. ra, Istoria limbii romne literare, p. 18) La fel se procedeaz i cnd se reproduc fragmente de vorbire direct care nu alctuiesc o propoziie: Onisifor Suciu refuz invitaia lui Boicu de a-1 ntlni pentru o explicaie [] obiectiv i cinstit["]... (Fr. Pcurariu) Se pun ntre semnele citrii cuvintele sau grupurile de cuvinte citate ironic sau care redau atitudinea rezervat ori dezaprobatoare a autorului fa de realitile pe care le desemneaz respectivele cuvinte: Esteticienii contemporani sunt supui asaltului din dou direcii opuse, una exclusiv [] artislic ["] i alta excesiv [,,] tiinific ["]. (Ion Ianoi, Estetica, p. 11) Se pot pune ntre semnele citrii cuvinteleasupra crora vorbitorul vrea s insiste, s atrag atenia in mod deosebit sau s le dea o mai mare importan dect au n realitate: Brnzovenescu: Nu pricepi, neic Zahario, vorba noastr? Adic [,.] noi ["], partidul nostru, pentru cine votm noi, pentru cine lucrm noi? (Caragiale) Se obinuiete s se pun ntre semnele citriititlurile operelor literare, de art sau de tiin, ale publicaiilor, numele instituiilor, firmelor etc., atunci cnd aceste titluri sunt reproduse ntr-o fraz: n nuvela Alexandru Lpuneanul, scriitorul evoc n lucrrile de lingvistic, se obinuiete ca sensul unui cuvnt s se dea ntre ghilimele. Se mai pun uneori ntre ghilimele cuvintesau construcii strine, de obicei intraductibile, sau ntrebuinate fr a fi traduse: Maiorescu... gndea axiologic [,,] avant la lettre ["]... (Eugen Todoran. Maiorescu, p. 105) Ghilimelele franceze [...] se folosesc deregul atunci cnd n interiorul unui citat intervine alt citat. Aceste citate pot fi reduse la un cuvnt sau pot fi propoziii sau fraze ntregi.

12.Parantezele n punctuaia limbii romne se folosesc, deregul, dou tipuri de paranteze: parantezele rotunde [()] i parantezele drepte [ ]. Dintre ele, cel mai frecvent ntrebuinate sunt parantezele rotunde.

Parantezele marcheaz, n general, un adaos n interiorul unei propoziii sau al unei fraze. Este vorba de un adaos explicativ, de o precizare, de un amnunt, menite a mbogi nelesul propoziiei sau al frazei de care sunt legate. Parantezele ndeplinesc astfel unele din funciile virgulei sau ale liniei de pauz. n ultima vreme, se observ o tendin tot mai accentuat de extindere a funciilor parantezelor, ele ajungnd s fie ntrebuinate i n situaii de coordonare sau de subordonare, aidoma virgulei.

PAGE 1