(1) Analiza structurală. Această etapă vizează cercetarea detaliată a parametrilor structurali ai

“situaţiei de comunicare” avute în vedere, adică:

S1● CONTEXTUL realizării actului comunicativ se descrie ca: – macrocontextul: presupune cercetarea condiţiilor globale sociale, economice, politice, cultural-educative, instituţionale etc. în care se realizează actul de comunicare supus cercetării;– microcontextul: angajează condiţiile spaţio-temporale specifice în care se derulează situaţia comunicativă de referinţă;

S2● RECEPTORUL mesajului (CUI?) se descrie prin: – determinarea persoanei / grupului de persoane (ţintă) cărora mesajul le este adresat;– definirea “personalităţii” receptorului, pe baza parametrilor bio-psiho-sociali mai sus menţionaţi;– gradul de orientare al mesajului (orientat, nedeterminat, vag, neorientat etc.);– canalele de ajungere a mesajului la receptor şi gradul de “zgomot” care le caracterizează;

● EMITENTUL mesajului se defineşte prin factori de personalitate:a) factorii biologici: implică luarea în atenţiei a sexului, vîrstei, particularităţilor morfo-fiziologice, a temperamentului şi stării de sănătate etc. a subiectului uman care îndeplineşte acest rol;b) factorii psiho-logici: se urmăresc în această direcţie: – particularităţile intelectuale ale emitentului: inteligenţa, fluenţa, flexibilitatea gîndirii, capacitatea de analiză şi sinteză, originalitatea, aptitudinea de redefinire, de refolosire, sensibilitatea faţă de probleme etc.; – particularităţile nonintelectuale presupun evidenţierea motivaţiei, a atitudinilor şi aptitudini speciale etc. implicate în actul comunicativ de referinţă;c) factorii sociali: se referă la mediul de provenienţă (rural, urban), familie, origine socială, şcoala urmată şi nivelul de instrucţie, mediu de inserţie profesională etc.

S3● SCOPUL mesajului: – intenţii urmărite (scontate) de emitent prin comunicarea mesajului (materiale, sentimentale, intelectuale, ideologice etc.);– finalităţi obţinute efectiv în urma actului comunicativ (interesul particular generat).

● CONŢINUTUL comunicării (al mesajului transmis) vizează:– datele generale cu privire la natura tipului de comunicare: obiective generale, elemente de conţinut etc.;– definirea conţinutului mesajului: informativ, referenţial, interpretativ, prescriptiv, emoţional, inovativ etc.;

– indicele de eficienţă prezumată (dedus din conţinutul latent al mesajului): pozitiv, limitat, echilibrat, negativ etc.;

● MIJLOACELE de codificare utilizate (CUM?) se referă la:– natura mesajului transmis (respectiv iconic, simbolic, indicial, oral, scris, desenat, cîntat etc.);– tipul limbajului utilizat (care poate fi denotativ / conotativ, tehnic / literar-artistic etc.);– canalele utilizate pentru codificarea mesajului (expunere orală, dialog, proiecţie etc., de exemplu);– “zgomotele” (blocajele) cu care transmiterea se poate confrunta (impedimente obiective şi subiective care pot afecta comunicarea);

(2) Analiza funcţională. Acest tip de analiză presupune stabilirea unor corelaţii funcţionale între

parametrii mai sus menţionaţi, în funcţie de particularităţile situaţiei de comunicare propriu-zise, cum ar fi de exemplu:

Analiza funcţională este esenţială, întrucît ea vizează dimensiunea dinamică, constructivă a oricărei situaţii de comunicare. Cu alte cuvinte, degeaba cunoaştem sau optimizăm parametrii structurali ai comunicării, dacă nu corelăm optim şi modul lor de funcţionare la nivelul semiozei în ansamblul ei.

S4– corelarea contextului cu personalitatea emitentului şi natura conţinutului;– corelarea personalităţii emitentului cu aceea a receptorului;

S5– determinarea relaţiei dintre conţinutul mesajului şi contextul realizării;– analiza conţinutului în funcţie de finalităţile urmărite;– stabilirea legăturii dintre mijloacele utilizate şi receptori

ATENŢIE! Pe langa aceste corelatii prezentate de dl profesor, de la caz la caz veţi găsi şi alte corelatii şi interdependenţe, pe care este bine să le prezentaţi.

(3) Etapa optimizării / stimulării situaţiei de comunicare. Principial, metodologia

stimulativ-optimizatoare presupune o acţiune “profilactică”, îndreptată către:

S6 (eventual 7)● evaluarea / estimarea (cuantificată, acolo unde este posibil) a eficienţei fiecărui parametru structural-funcţional;● încercarea de stimulare / optimizare a fiecărui parametru în parte, prin proceduri specifice;● redefinirea “situaţiei de comunicare” în întregimea sa, prin corelaţiile funcţionale sugerate de parametrii deja optimizaţi.