securitatea apei: punerea conceptului în practică · managementul integrat al resurselor de apă...

Securitatea apei: Punerea conceptului în practică

TEC - DOCUMENTE INFORMATIVE NR. 20

Parteneriatul Global al Apei (GWP), fondat în 1996, este o reţea internaţională deschisă pentru toate organizaţiile implicate în managementul resurselor de apă: instituţii guvernamentale din ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, agenţii ale Organizației Națiunilor Unite, bănci de dezvoltare bi şi multi-laterale, asociaţii profesionale, institute de cercetare, organizaţii ne-guvernamentale şi sectorul privat. GWP a fost creat pentru a dezvolta Managementul Integrat al Resurselor de Apă (IWRM), care are scopul de a asigura dezvoltarea coordonată şi managementul apei, terenului şi a resurselor aflate în raport cu ele prin maximizarea bunăstării economice şi sociale fără a compromite durabilitatea sistemelor vitale ale mediului. GWP promovează IWRM prin crearea de forumuri la nivel global, regional şi naţional, menite să susţină factorii implicaţi în implementarea practică a IWRM. Guvernarea Parteneriatului include şi Comitetul Tehnic (TEC), un grup de profesionişti recunoscuţi internaţional şi de oameni de ştiinţă calificaţi în diferite domenii ale gospodăririi apei. Acest comitet, ai cărui membri vin din diferite regiuni ale lumii, oferă suport tehnic şi sfaturi pentru celelalte ramuri ale guvernării şi pentru Parteneriat ca un întreg. Comitetul Tehnic a fost însărcinat cu dezvoltarea unui cadru analitic pentru sectorul apei şi cu propunerea de acţiuni care să promoveze un management durabil al resurselor de apă. Comitetul Tehnic menţine şi deschide un canal cu Parteneriatele Regioanle de Apă (RWP-uri) din toată lumea, pentru a înlesni aplicarea la nivel regional şi naţional a IWRM. Adoptarea şi aplicarea IWRM la nivel mondial necesită schimbarea felului în care afacerea este condusă de către comunitatea internaţională a resurselor de apă, în mod particular modul în care sunt făcute investiţiile. Pentru a efectua schimbările de natură şi de scop sunt necesare noi modalităţi de adresare a aspectelor globale, regionale şi conceptuale şi noi agende ale acţiunilor de implementare. Aceste serii, publicate de Secretariatul Global GWP din Stockholm au fost create pentru a disemina documentele scrise şi întocmite de către Comitetul Tehnic pentru a adresa agenda conceptuală. A se vedea în spatele coperții lista publicațiilor din această serie. Parteneriatul Global al Apei (GWP) PO Box 24177 SE-104 51 Stockholm, Suedia Phone: +46 8 1213 8600 E-mail: [email protected] Websites: www.gwp.org, www.gwptoolbox.org

Securitatea apei: Punerea conceptului în practică

PARTENERIATUL GLOBAL AL APEI

Securitatea apei: Punerea conceptului în practică 2

© Parteneriatul Global al Apei Toate drepturile sunt rezevate. Printat de Elanders 2014. Această publicație este proprietatea Parteneriatului Global al Apei (GWP) și este protejată prin legile de proprietate intelectuală. Fragmente din acest text pot fi reproduse în scopuri educaționale sau non-comerciale fără permisiunea prealabilă a GWP, cu condiția ca sursa să fie recunoscută, cu precizarea numelui complet al raportului și cu condiția ca fragmentele să nu fie utilizate în context derutant. Utilizarea acestei publicaţii nu este permisă în scopul revinderii sau altor scopuri comerciale. Rezultatele, interpretările şi concluziile exprimate în această publicaţie sunt în întregime ale autorului/autorilor şi nu pot fi atribuite Parteneriatului Global al Apei. ISSN: 1652-5396 ISBN: 978-91-87823-07-7



Securitatea apei:

Punerea conceptului în practică

De Eelco van Beek și Wouter Lincklaen Arriens

Publicat de Parteneriatul Global al Apei

TEC DOCUMENTE INFORMATIVE NR. 20



CUVÂNT ÎNAINTE

Conceptul de securitate a apei are un larg mesaj intuitiv pentru că exprimă

principalul scop al managementului apei, care este acela de a îmbunătăți calitatea

vieții pentru toți. Este un concept care furnizează politicienilor, liderilor de

afaceri, profesioniștilor din domeniul apei și multor discipline diferite și grupuri

de interese un limbaj comun. Securitatea apei este un punct de pornire pentru

negocierea complexității de alocare a resurselor de apă limitate către multe cereri

aflate în competiție și adesea în conflict.

O lume sigură pentru apă este una unde fiecare persoană are destulă apă sigură, la

prețuri avantajoase și curată pentru a conduce la o viață sănătoasă și productivă și

unde comunitățile sunt protejate de inundații, secete și boli răspândite prin apă.

Securitatea apei promovează protecția mediului și justiție socială prin abordarea

conflictelor și disputelor care apar asupra împărțirii resurselor de apă. Aceasta

este viziunea Parteneriatului Global pentru Apă (GWP) și, de-a lungul a peste 20

de ani, cercetătorii și practicanții au crezut că înțeleg implicațiile economice,

sociale și de mediu ale creșterii securității apei și ceea ce înseamnă în practică.

Acum există un consens internațional ascendent pentru creșterea securității apei

într-o manieră durabilă și pentru construirea unor sisteme de apă mai rezistente și

robuste, astfel conceptul de securitatea apei evoluează rapid de la viziune la o

dezvoltare imperativă. Cu toate acestea, totuși, nu există un consens asupra cum

să încadrăm, să abordăm și să operationalizăm ceea ce este o problemă reală și

complexă.

Această lucrare reper se referă la aceste probleme reale. Ea aduce împreună o

mulțime de informații despre ceea ce înseamnă securitatea apei și cum să punem

acest concept în practică. Aici se discută multe căi diferite în care aceasta este în



mod curent încadrată și operaționalizată prin abordări bazate pe dezvoltare și risc.

Lucrarea descrie călătoria din ultimele două decenii în care procesul de integrare a

managementului resurselor de apă a fost dezvoltat şi care acum atinge maturitatea.

Oamenii văd managementul apei ca o problemă trans-sectorială care include apa

pentru populație, hrana, ecosistemele și industria și sunt în căutarea folosirii

durabile a resursei și a ”viitorului pe care ni-l dorim”.

Dar noi nu putem gospodări ceea ce nu putem măsura, astfel încât măsurarea va fi

fundamentală pentru creșterea securității apei. Aceasta înseamnă identificarea

diferitelor ei dimensiuni, stabilirea țintelor și căutarea acțiunilor pentru realizarea

lor. Astfel, ultima parte a acestei lucrări se ocupă cu cuantificarea securității apei

pentru a permite practicienilor să se concentreze asupra problemelor actuale și să

stabilească ținte pentru îmbunătățire, să evalueze măsurile planificate, să compare

progresul dintre repere și experiențe din alte părți, să învețe lecții din buna

practică.

Mulțumirile mele autorilor acestei lucrări, Eelco van Beek și Wouter Lincklaen

Arriens, care sunt membri ai Comitetul Tehnic GWP, pentru analiza lor

cuprinzătoare a securității apei și provocările ei și pentru stabilirea unei căi clare

spre o lume a apei sigure. Doresc să mai mulțumesc membrilor Comitetului

Tehnic GWP pentru comentariile și sugestiile lor neprețuite pe parcursul pregătirii

acestei lucrări. Doresc, de asemenea, să-mi exprim aprecierea pentru sprijinul

acordat de Melvyn Kay la editarea lucrării.

Dr Mohamed AIT KADI

Președinte, Comitetul Tehnic al GWP



CUPRINS

Cuvânt înainte 6 Rezumat 9 Securitatea apei: ce este și ce adoptă 12

Securitatea apei ca paradigmă în curs de dezvoltare 14 Încadrarea dimensiunilor securității apei 14 Abordarea de dezvoltare 16 Abordarea bazată pe risc 20 Definirea securității apei la scară 22 Apa și alte securități 24

De la IWRM la securitatea apei 27 Originile IWRM 27 Ce înseamnă integrarea 28 IWRM și securitatea apei sunt simbiotice 31 Implicații pentru guvernare 33 Adaptarea la schimbare 34 Valoarea economică a creşterii securității apei 35 Capacitatea de adaptare și securitatea apei 36 Apa virtuală, amprenta de apă și securitatea apei 37 Confruntarea cu viitoare incertitudini prin adaptare 40 Capacitatea de a construi și parteneriatele 41 Preluarea conducerii pentru creșterea securității apei 41

Cuantificarea securității apei în practică 43 Construirea blocurilor pentru cuantificare 44 Viziune/scopuri și dimensiuni-cheie 45 Selectarea indicatorilor 50 Indici compuși 53 Evaluare folosind abordarea bazată pe risc 54 Evaluare folosind o abordare a dezvoltării 56 Dezvoltarea în continuare a conceptului 60

Referințe 61



REZUMAT

reşterea securității apei se află în centrul viziunii GWP și a

atras atenția pe scară largă, în ultimii ani. Termenul de

securitate a apei este atractiv în mod intuitiv pentru a exprima

principalul obiectiv al managementului apei: de a îmbunătăți

calitatea vieții oamenilor din lumea întreagă. Dar cum putem face aceasta în

practică?

Securitatea apei are multe componente, incluzând alimentarea cu suficientă apă de

calitate către utilizatori și mediu; atenuarea riscurilor de inundații, secetă și

poluare; și evitarea conflictelor asupra distribuirii apei. Astfel, securitatea apei are

dimensiuni economice, sociale și de mediu, care reflectă pilonii managementului

integrat al resurselor de apă (IWRM). Autorii argumentează că securitatea apei și

IWRM sunt simbiotice și că managementul adaptiv integrat în procesele IWRM

ajută la îndeplinirea securității apei - la nivel național, în bazinele râurilor și

orașe, și la nivel local (de ex. în proiecte).

Securitatea apei nu poate fi niciodată pe de-a-ntregul realizată deoarece fiecare

schimbare a condițiilor fizice și economice va necesita o continuă adaptare a

sistemelor de apă și a comportamentelor pentru a preîntâmpina cererile în creștere

și schimbările condițiilor climatologice. Mai mult, nu există soluția ”o mărime se

potrivește tuturor” pentru creșterea securității apei, iar măsurile adecvate vor

depinde de condițiile locale și capacitatea de adaptare disponibilă.

Există două abordări pentru creșterea securității apei. Abordarea din punctul de

vedere al dezvoltării caută să crească securitatea apei în timp. Ea identifică

rezultatele care sunt realizate în timp printr-o combinație de politici și proiecte.

Abordarea bazată pe risc caută să crească securitatea apei prin managementul

riscului și reducerea vulnerabilităților rezultate din variabilitatea climei și a

dezastrelor legate de apă. Planificatorii și practicienii trebuie să aibă grijă pentru a

C C



evita creșterea securității apei într-o locație în defavoarea altor locații. Trebuie

realizat un echilibru între utilizatorii din aval și cei din amonte din cadrul unui

bazin și, de asemenea, între folosirea apei din bazin și apa ”virtuală” importată din

regiuni care au deja apă nesigură. Analiza apei ajută la identificare când este

cazul. O altă problemă este cum să ne pregătim pentru viitorul nesigur în ceea ce

privește dezvoltările socio-economice și schimbările climatice. Cartarea căilor de

adaptare va ajuta la selectarea strategiilor și proiectelor.

Cuantificarea securității apei este importantă și va avea nevoie de mai multă

atenție în următorii ani. Această lucrare explorează câteva exemple de cum poate

fi făcut acest lucru. Primul pas este de a determina dimensiunile relevante ale

securității apei. Exemplele includ securitatea apei din gospodării, securitatea apei

din economie și securitatea apei din mediu. Aceste dimensiuni selectate vor

depinde de situația și obiectivele specifice ale părților interesate și ale factorilor

de decizie.

Al doilea pas este de a selecta indicatorii care reflectă principalele caracteristici

ale dimensiunilor-cheie. De exemplu, indicatorii și sub-indicatorii din agricultură,

industrie și energie ar putea măsura securitatea economică a apei. Al treilea pas

implică măsurarea indicatorilor, notarea și combinarea indicilor pentru fiecare din

dimensiunile securității apei. Combinarea indicilor pentru toate dimensiunile

poate furniza un indice global al securității apei. O distincție importantă este dacă

evaluarea securității apei va fi făcută pentru comparare și cotare (benchmarking)

(de ex. pentru a compara securitatea apei între țări, orașe și bazine hidrografice)

sau pentru luarea de decizii (de ex. de a determina o strategie de investiții

preferată pentru creșterea securității apei într-un anumit caz).

Înțelegerea conceptului de securitate a apei și implicațiile lui, inclusiv cum să se

cuantifice securitatea apei, este încă în curs de dezvoltare. Autorii încurajează

planificatorii și practicienii să înceapă cuantificarea securității apei și să împartă

lecțiile învățate comunității mondiale de practică înlesnite de GWP. Ei, de



asemenea, pledează pentru simplitate. Prezentările clare și concise ale rezultatelor

cuantificate îi vor încuraja, mult mai probabil, pe cei care iau decizii și părțile

interesate să aibă acțiuni de colaborare.



SECURITATEA APEI: CE ESTE ȘI CE ADOPTĂ

ecuritatea apei este pe o poziție superioară pe agenda liderilor

de afaceri și politici și comunității academice. În ceea ce

privește creșterea resurselor de apă, politicienii, instituțiile,

fundațiile și persoanele fizice folosesc acum termenul de

”securitatea apei” pentru a-și exprima opiniile. Există un consens internațional

pentru creșterea securității apei într-un mod durabil și pentru construirea unor

sisteme de apă mai elastice și mai robuste. Totuși, nu există încă un consens

asupra încadrării și abordării, ceea ce este o problemă reală și complexă. Cu toate

acestea, securitatea apei ca și concept asigură un limbaj și punct de plecare

comune diferitelor discipline și grupuri de interes.

Deci, ce este securitatea apei? Ce își propune în practică? Dacă dorim să

îmbunătățim securitatea apei, putem să o cuantificăm și să o măsurăm? Ceea ce

putem noi măsura reflectă dimensiunile securității apei pe care am evaluat-o? Ce

este fezabil să se măsoare acum? Acestea sunt întrebări-cheie la care politicienii,

care sunt responsabili cu luarea de decizii bine informate și investiții în

dezvoltarea națională și regional, caută răspunsuri.

Operaționalizarea conceptului de securitate a apei înseamnă identificarea

diferitelor ei dimensiuni, stabilid ținte și căutând acțiuni pentru atingerea acestor

ținte. Acesta va fi un process complex și va lua timp. Pașii graduali vor îmbunătăți

înțelegearea noastră, dar esența creșterii securității apei se află în:

asigurarea disponibilității unor resurse de apă adecvate și sigure, de

calitate acceptabilă pentru furnizarea serviciilor de apă tuturor activităților

sociale și economice într-o manieră care este durabilă pentru mediu;

atenuarea riscurilor legate de apă, cum sunt inundațiile, secetele și

poluarea;

S



îndreptarea conflictelor care pot apărea din disputele asupra apei

distribuite, în special în situațiile de solicitări crescânde și transformarea

lor în soluții egalitare (win-win).

Această lucrare reunește gândirea actuală despre apă și sugerează căi de punerea

conceptului în practică. Ea atrage literatura științifică și experiența partenerilor

într-un lanț de cunoaștere GWP în aplicarea conceptului în practică. Lucrarea are

trei părți. Prima parte explică conceptul de securitate a apei și descrie diferite

cadre în care acesta este folosit. Se face o distincție între abordarea de dezvoltare

și abordarea bazată pe risc la securitatea apei. Partea a doua descrie relațiile dintre

conceptul de securitate a apei și IWRM și aduce ca argument că ele sunt

simbiotice, iar securitatea apei ar trebui văzută ca un scop al IWRM. A treia parte

propune cadre de cuantificare a securității apei, dând exemple și recomandând

cum să se aplice acestea la nivel național, de bazin hidrografic sau oraș și de

proiect. Nu există soluția ”una se potrivește tuturor”. Soluțiile pentru a crește

securitatea apei trebuie să fie adaptate condițiilor locale din fiecare țară, bazin

hidrografic, oraș, proiect sau alte forme de management.

Caseta 1. Viziunea GWP despre o lume sigură a apei O lume sigură a apei este vitală pentru un viitor mai bun: un viitor în care este destulă apă pentru a

sprijini dezvoltarea socială, creșterea durabilă și amplă și ecosistemele. Într-o lume sigură a apei,

vom respecta valoarea intrinsecă a apei și vom recunoaște rolul său vital în sprijinirea vieții umane

și a mijloacelor de trai.

O lume sigură a apei utilizează puterea productivă a apei și minimizează forța ei distructivă. Este o

lume unde fiecare persoană are destulă siguranță, la prețuri accesibile, apă curată pentru a duce o

viață sănătoasă și productivă. Este o lume unde comunitățile sunt protejate de inundații, secete,

alunecări de teren, eroziune și ape purtătoare de boli. Securitatea apei promovează protecția

mediului precum și justiția socială și îndreaptă impactul unui slab management al apei. Toate

acestea vor deveni provocări mai mari pe măsură ce crește variabilitatea climatică.

O lume sigură a apei reduce sărăcia și îmbunătățește standardele de trai. Dreptul oamenilor de a

avea acces la apă curată și salubră este acum consacrat în legea internațională. Punerea acestora în

practică vor îmbunătăți calitatea vieții pentru cei mai vulnerabili, în special femeile și copii, care

beneficiază cel mai mult din guvernarea apei bune.

Credem că o abordare integrată de gospodărire și împărțirea echitabilă a resurselor limitate de apă



între multe folosințe diferite și concurente este cea mai bună cale de a realiza o lume sigură a apei.

Sursa: GWP (2014) GWP Strategy Towards 2020 - A Water Secure World

Securitatea apei ca paradigmă în curs de dezvoltare

Securitatea apei se dezvoltă rapid dintr-o viziune într-un imperativ al creșterii. În

anul 2009, World Economic Forum s-a concentrat pe securitatea apei ca un risc

global, stabilind că ”securitatea apei este firul care leagă împreună rețeaua de

provocări legate de hrană, energie, climă, creștere economică și securitatea umană

cu care economia mondială se va confrunta peste câteva decenii” (WEF, 2009).

Comunitatea internațională a apei a început să folosească termenul de ”securitate

a apei” mult mai devreme. La al doilea Water Forum, în anul 2000, World Water

Council (WWC) a introdus viziunea sa pentru ”o lume sigură a apei – viziune

pentru apă, viață și mediu” (WWC, 2000), iar GWP a publicat ” Towards Water

Security: A Framework for Action’ (GWP, 2000).

”Securitatea apei” a determinat cercetătorii și practicienii să analizeze conceptul

în articole științifice, cărți și publicții, folosind diferite cadre și scări (Cook &

Bakker, 2012; Lankford ș.a., 2013. Deci, cum a fost securitatea apei încadrată și

definită și la ce scară poate fi aplicată?

Caseta 2. Securitatea apei cum a fost definită de GWP în 2000 Securitatea apei, la orice nivel, de la gospodărie la global, înseamnă că fiecare persoană are acces

la destulă apă sigură la prețuri accesibile care să conducă la o viață curată, sănătoasă și productivă,

în timp ce se asigură că mediul natural este protejat și îmbunătățit.

Încadrarea dimensiunilor securității apei

Securitatea apei nu înseamnă să avem destulă apă. Ea implică toate problemele

legate de apă. În termeni obișnuiți, securitatea apei se adresează problemelor de

management al apei ”prea puțină”, ”prea multă” și ”prea murdară”. Acestea sunt

problemele cu care se confruntă mulți oameni și pe care un bun management al

apei ar trebui să le rezolve sau cel puțin să le atenueze. Dar, securitatea apei este

mai mult decât aceasta. Este vorba de atenuarea riscurilor legate de apă, cum sunt



inundațiile și secetele, îndreptând conflictele care apar din disputele asupra

împărțirii resurselor de apă și rezolvarea tensiunilor dintre diversele părți

interesate care sunt în competiție pentru o sursă limitată. Apa este recunoscută

drept punctul central al economiei verzi. Este critic pentru managementul durabil

al resurselor naturale și este încorporată în toate aspectele dezvoltării – reducerea

sărăciei, securitatea hranei și sănătate - și în susținerea creșterii economice în

agricultură, industrie generarea energiei.

Securitatea apei are trei dimensiuni-cheie – echitatea socială, durabilitatea

mediului și eficiența economică – cunoscute, de asemenea, ca oameni, planetă și

profit.

Dimensiunea economică

creșterea productivității și conservării apei în toate sectoarele care folosesc

apa;

împărțirea beneficiilor economice, sociale și de mediu pentru

managementul apelor transfrontaliere, lacurilor și acviferului.

Dimensiunea socială

asigurarea unui acces echitabil la serviciile de apă și resurse pentru toți,

prin politici robuste și cadre legale la toate nivelurile;

construirea rezistenței în comunități în fața evenimentelor extreme legate

de apă atât prin măsuri grele, cât și prin măsuri ușoare.

Dimensiunea de mediu

gospodărirea în mod durabil a apei ca parte a economiei verzi;

refacerea serviciilor ecositemului din bazinul hidrografic pentru

îmbunătăţirea sănătăţii râului.

Există două abordări care se adresează securității apei. Una este abordarea

dezvoltării care caută să îmbunătățească securitatea apei în timp. Această

abordare caută în mod tipic rezultate sub forma scopurilor și țintelor, printr-o

combinație de politici, reforme și proiecte de investiții. A doua este abordarea



bazată pe risc, care caută să gospodărească riscurile și să reducă vulnerabilitatea

la șocurile provocate de variabilitatea climatică și dezastrele legate de apă. În

această lucrare, argumentăm că aceste două abordări sunt complementare și este

nevoie să fie urmate simultan și într-un mod echilibrat.

Abordarea de dezvoltare

Abordarea dezvoltării poate încadra securitatea apei în multe feluri. Aceasta

variază de la o concentrare strict pe disciplină sau ”interes special”, la una care

este largă, integrată și cuprinzătoare. O abordare disciplinară strictă este validă și

chiar preferabilă în unele situații, întrucât concentrază atenția pe esență,

problemele critice de securitatea apei pentru o țară sau loc (Tabelul 1). Deoarece

insuficiența și variabilitatea apei sunt în creștere, securitatea apei se poate adapta

la anumite grupuri de interese, cum ar fi o industrie, oraș sau insulă. La o scară

mai mare, SUA a investigat impactele diferitelor bazine hidrografice din lume

asupra intereselor naționale, politice și economice ale SUA (ICA, 2012).

Un exemplu din Java ia abordarea dezvoltării, dar cu țintă ”interesul special”. În

acest caz, securitatea apei se bazează pe dimensiunile-cheie din legislația

națională a apei (Ministerul Lucrărilor Publice, 2012). Aceasta se concentrază pe

problemele specifice de eroziune și sedimentare, care sunt probleme majore ale

securității apei în insulă (Caseta 3).

Caseta 3. Studiu strategic al resurselor de apă din Java (JWRSS) Securitatea apei cum este definită în Legea Resurselor de apă din Indonezia:

• conservarea resurselor de apă

• utilizarea resurselor de apă

• controlul pagubelor provocate de apă

Indicatori:

• utilizarea apei (suficientă, accentuată, deficitară)

• managementul inundațiilor (nr. de oameni, partea populației afectate, dificultăți pentru trafic)

• eroziunea și sedimentarea (impact scăzut, mediu, ridicat)

• calitatea apei (calitatea apei râului în comparație cu cea standard)



Tabelul 1. Încadrare disciplinară restrânsă a securității apei - exemple selectate

Disciplina Centrul securității apei sau definiție Agricultură Consum în producția agricolă și securitatea hranei Inginerie Protecție împotriva pericolelor legate de apă (inundații, secete,

contaminare și terorism) Siguranța aprovizionării (procente din cererea satisfăcută)

Știința mediului Acces la funcțiile și serviciile apei pentru oameni și mediu Disponibilitatea apei în funcțție de calitate și cantitate Minimizarea impactelor variabilității hidrologice

Pescuit, geologie/ știința solului, hidrologie

Variabilitate hidrologică (ape subterane) Securitatea întregului ciclu hidrologic

Sănătate publică Securitatea alimentării și accesul la apă sigură Prevenirea și evaluarea contaminării apei din sistemele de distribuție

Antropologie, economie, geografie, istorie, drept, management, științe politice

Securitatea infrastructurii pentru apa potabilă Consumul pentru producerea hranei și sănătatea/bunăstarea oamenilor Conflict armat/violent (motivant pentru ocupare sau barieră pentru cooperare și/sau pace) Minimizarea vulnerabilității (gospodăriilor) la variabilitatea hidrologică

Politică Legături interdisciplinare (hrană, climă, energie, economie, și securitatea oamenilor) Dezvoltare durabilă Protecție împotriva pericolelor legate de apă Protecția sistemelor de apă și împotriva inundațiilor și secetelor; dezvoltarea durabilă a resurselor de apă pentru asigurarea accesului la funcțiile și serviciile de apă

Resurse de apă Insuficiența apei Securitatea alimentării (managementul cererii) Securitatea apei ‘‘verde” (versus ‘‘albastru”)

Sursă: Cook și Bakker (2012)

Totuși, un cadru de abordare extinsă, intersectorială și cu părți interesate

colaborante este esențială pentru a ține seama de toate dimensiunile importante

ale securității apei. Aceasta este în mod particular acolo unde apa este văzută ca o

resursă critică pentru durabilitate în țările, bazinele gidrografice, orașe și alte

entități, cum ar fi insulele, în contextul comerțului și dezvoltării interdependente

regionale și globale. Urmează două exemple recente ale acestei abordări extinse

pentru evaluarea securității apei.



Banca Asiatică pentru Dezvoltare (ADB) și Forumul Apei Asia-Pacific, în

colaborare cu zece instituții partenere, au dezvoltat un cadru cuprinzător pentru

securitatea națională a apei (AWDO, 2013). Este o abordare bazată pe rezultate și

dă o viziune globală a securității apei, recunoscând nevoia de securitate în

gospodării, economie, orașe, mediu și comunitățile reziliente. Cadrul transformă

viziunea asupra securității apei într-o evaluare cantitativă în cinci dimensiuni-

cheie (Caseta 4).

Caseta 4. Abordarea Asian Water Development Outlook (AWDO) pentru încadrarea securității apei

Societățile se bucură de securitatea apei când gospodăresc cu succes resursele lor de apă și

serviciile de apă pentru:

• a satisface cu apă gospodăriile și nevoile sanitare în toate comunitățile

• a sprijini producția agricolă și industria

• a dezvolta orașe și comune vibrante și locuibile

• a reface ecosistemele și sănătatea râurilor

• a construi comunități reziliente care se pot adapta la schimbare.

Sursă: AWDO (2013)



Dimensiunile-cheie ale securității apei sunt legate, interdependente și nu trebuie

tratate izolat. Măsurarea securității apei prin însumarea indicatorilor din aceste

dimensiuni-cheie recunoaște interdependența lor. Creșterea securității apei într-o

dimensiune poate crește sau descrește simultan securitatea din altă dimensiune și

poate afecta securitatea apei la nivel național și global. Această abordare integrată

reflectă eforturile de ”a sparge sectorul tradițional și de a găsi căi și mijloace

pentru managementul legăturilor, sinergiilor și compromisurilor dintre

dimensiuni”.

Evaluarea AWDO se concentrează pe țări și are ca țintă liderii guvernamentali și

miniștrii de finanțe și planificare. Ea se bazează pe datele publice disponibile și,

inițial, a evaluat țările din Asia-Pacific. După aceea, evaluarea s-a extins pentru a

include alte patru regiuni. Abordarea a fost, de asemenea, condusă la nivel de

bazin hidrografic în trei țări.

Overseas Development Institute (ODI), din Marea Britanie, a identificat cinci

teme-cheie pentru cadrul inclusiv al securității apei (Mason & Calow, 2012):

disponibilitate și acces: securitatea apei merge dincolo de disponibilitatea

fizică imediată

risc și variabilitate: securitatea apei trebuie să se adreseze riscurilor, cum

ar fi inundațiile și secetele

echitate și mijloace de existență: securitatea apei are nevoie de focusare

umană

ecosisteme și biodiversitate: securitatea apei trebuie să preîntâmpine

nevoile mediului

instituții și actori: securitatea apei trebuie să se adreseze managementului,

competiției și conflictului.

Atât AWDO cât și ODI au abordări similare și identifică un număr limitat de

dimensiuni-cheie ale securității apei. Evaluările AWDO se concentrază pe



rezultate și tratează guvernarea apei independent ca problemă transversală și un

factor permisiv. ODI include guvernarea în cadrul celor cinci teme cheie. Unii

argumentează că instituțiile și actorii sunt o condiție pentru creșterea securității

apei și nu o dimensiune-cheie (scop) în sine.

Abordarea bazată pe risc

O abordare bazată pe risc la securitatea apei privește cum societățile înfruntă

variabilitatea. Ploaia, în special, poate fi neprevăzută și foarte variabilă.

Întotdeauna vor exista ani ploioși și secetoși și, în cadrul acestor ani, vor fi

perioade ploioase și secetoase. Multe societăți fac față variabilității prin creșterea

de culturi iubitoare de apă în perioadele ploioase, prin investirea în irigații și prin

construirea de rezervoare pentru a asigura alimentarea cu apă potabilă pentru

orașe. Oricare sunt pașii făcuți, nu este posibilă eliminarea tuturor riscurilor legate

de apă. Aceasta poate fi tehnic posibilă, dar s-ar putea să fie prea costisitoare.

Întrebarea este cât de mult risc este acceptabil din punct de vedere social.

Răspunsul depinde de impactul socio-economic al căderii sistemului. În

agricultură, un risc de 20% (1 în 5 ani) este adesea considerat acceptabil.

Proiectele pentru sistemele de alimentări cu apă potabile consideră mult mai

scăzut nivelul de risc acceptabil (de ex. 1 zi în 5 ani).

O abordare bazată pe risc pentru securitatea apei, în general, este alcătuită din trei

pași: (i) cunoașterea riscurilor, (ii) stabilirea țintelor și (iii) gospodărirea riscurilor.

Diferite cadre aplică această abordare (Rees, 2002; Renn și Graham, 2006;

OECD, 2013). Principala provocare este de a defini, în pasul (ii), riscurile care

sunt acceptabile, tolerabile sau intolerabile. Figura 1 ilustrează relația dintre

riscuri, probabilitate și impact.



Figura 1. Riscuri acceptabile, tolerabile și intolerabile. Sursă: Klinke și Renn (2012)

În timp ce riscurile ”prezente” ale variabilității climatice sunt rezonabil bine-

cunoscute din analiza statistică a înregistrărilor istorice, riscurile ”viitoare” sunt

necunoscute. Această incertitudine se aplică nu numai schimbării climatice și

dezvoltării socio-economice, ci și perspectivelor societății despre ce este

acceptabil și tolerabil. Perspectivele se pot schimba, în funcție de condițiile socio-

economice.

Două provocări merită o atenție specială în abordarea bazată pe risc.

În primul rând, unele țări cu venituri scăzute sunt foarte vulnerabile la dezastrele

legate de apă și slaba înzestrare cu resurse de apă. În asemenea țări, avansul în

creșterea economică poate fi adesea inversat într-un ciclu de secete și inundații.

Pentru a preveni aceste inversări, țările trebuie să reducă riscurile și să realizeze

un nivel (prag) minim de securitate a apei. Aceasta poate înseamna combinarea

investițiilor din infrastructură cu îmbunătățirile în guvernare pentru a-și pune

economiile în căi de dezvoltare mult mai durabile.



În al doilea rând, este provocarea de a armoniza perspectivele asupra riscului din

sectorul public și cel privat. Afacerile în creștere recunosc nevoia unui parteneriat

în orașe și bazine hidrografice pentru gospodărirea riscurilor pe termen scurt,

mediu și lung, într-o manieră integrată. În 2013, 70% din companiile angajate în

inițiativa United Nations CEO Water Mandate au raportat că expunerea la

riscurile legate de apă ar putea să le afecteze, în mod substanțial, afacerile (Orr,

2013). Totuși, cel mai adesea, guvernele, oamenii de afaceri și societatea civilă

continuă să vorbească limbaje diferite când se referă la securitatea apei, IWRM și

gospodărirea riscului. Această lipsă de comunicare efectivă poate împiedica

colaborarea și dezvoltarea unor soluții.

Definirea securității apei la scară

În timp ce există un acord mare că securitatea apei este un imperativ al dezvoltării

- nu numai pentru gospodărirea apei, ci și pentru o gospodărire durabilă - nu

există încă un acord unanim pentru definiția securității apei. Există un nivel

minim al securității apei care ar permite gospodăriilor, orașelor, bazinelor

hidrografice și țărilor să se dezvolte, fără riscul de a avea economiile distruse de

următoarea inundație sau secetă? Sau ar trebui să adoptăm o abordare orientată

spre dezvoltare pentru a realiza, în stadii, securitatea totală a apei? Și cum

exprimăm securitatea apei la scări diferite?

Grey și Sadoff (2007) oferă cea mai largă definiție acceptată a securității apei

(Caseta 5). Această definiție încorporează ferm dezvoltarea durabilă - dezvoltare

care caută să asigure o triplă linie de bază a rezultatelor sociale, de mediu și

economice. Mai mult, ea poate fi interpretată la scări diferite și recunoaște că

riscurile pentru populație, mediu și economii vor persista întotdeauna, indiferent

de cum este făcută pentru a îmbunătăți securitatea apei.

Caseta 5. Definirea securității apei Disponibilitatea unor cantități și calități acceptabile de apă pentru sănătate, existență, ecosisteme și producție cuplate cu un nivel acceptabil al riscurilor legate de apă pentru populație, mediu și economie. Sursă: Grey și Sadoff (2007)



Definiția UN-Water ”care funcționează” pentru securitatea apei (Caseta 6)

ilustrează dificultatea în atingerea unei definiții unanim accptate. UN-Water

folosește această definiție pentru a furniza un cadru comun pentru colaborare în

cadrul sistemului UN. Literatura științifică include mai multe definiții ale

securității apei (Cook & Bakker, 2012). Majoritatea au elemente similare celor

oferite de Grey și Sadoff și UN-Water. Definițiile, de asemenea, variază din punct

de vedere geografic, reflectând condițiile specifice care se aplică într-o regiune

sau țară. În zonele aride, cum sunt Australia și China de Nord, definițiile se

concentrază pe disponibilitatea apei. În Orientul Apropiat și Africa de Nord

(MENA), accentul este pus pe împărțirea unei resurse sărace între cererile

crescânde, într-o situație geopolitică instabilă. Definiții diferite pentru condiții

diferite pot încuraja recunoașterea și acceptarea conceptului de securitate a apei

printre părțile interesate și factorii de decizie.

Caseta 6. Scurt analitic al UN-Water asupra securității apei și Agenda Mondială Securitatea apei este capacitatea unei populații de a proteja accesul durabil la cantități adecvate de apă de calitate acceptabilă pentru susținerea existenței, bunăstării umane și dezvoltării socio-economice, pentru asigurarea protecției împotriva poluării apei și dezastrelor legate de apă și pentru conservarea ecosistemelor într-un climat de pace și stabilitate politică. Sursă: UN-Water (2013)

Unele definiții ale securității apei țin seama de problemele de guvernare. Totuși,

guvernarea poate fi cel mai bine văzută ca un mijloc pentru atingerea unui scop și

nu ca scop în sine. Securitatea apei este definită ca un scop și astfel se poate

argumenta că condițiile și procesele nu ar trebui incluse în declarațiile rezultate.

Securitatea apei se bazează pe managementul resurselor de apă la diferite scări, în

particular la scară națională, de bazin hidrografic și locală și include elemente

esențiale ale eficienței economice, echității sociale și durabilității mediului.

Oamenii atribuie sensul de concept al securităţii apei în funcţie de scara la care

acesta se aplică. Cele mai multe rapoarte se referă la securitatea apei la scară



naţională. Aceasta, împreună cu hrana şi securitatea energiei, subliniază

importanţa critică a securităţii apei pentru dezvoltarea durabilă a ţărilor.

Cel mai adesea, securitate apei se adresează la nivel de țară, bazin hidrografic,

oraș și comunitate. În unele cazuri securitatea apei poate fi luată în considerare

pentru o anumită regiune sau unitate, cum ar fi zona metropolitană, delta sau

insula. Deși definiția cuprinzătoare a securității apei este aplicabilă la toate

nivelurile, este logic ca, la fiecare nivel, să se concentreze pe problemele

specifice. Considerând securitatea apei la nivel național, aceasta faciliteaază

legături puternice cu scopurile naționale pentru securitatea hranei și securitatea

energiei. Pentru țările care împart resursele de apă, luarea în considerare a

securității apei la nivel național, ajută la clarificarea problemelor transfrontaliere.

Aplicarea conceptului la nivel de comunitate pune accent mai mult pe utilizatorii

individuali de apă și contextul lor social și de mediu.

Apa și alte securități

Aplicarea conceptului de securitate a apei la diferite scări ridică întrebarea - cine

beneficiază din securitatea apei? Acest lucru este critic din punctul de vedere al

echității sociale și beneficii echitabile din împărțirea resurselor de apă. La scară

națională, aceasta se poate aplica țărilor din aval sau amonte, care împart aceeași

resursă. Acolo unde transferurile de apă inter-bazinale sunt luate în considerare,

va fi important să privim impacturile pe care aceasta le are asupra folosințelor

potențiale alternative în bazinul care donează.

La nivel global, producerea hranei consumă peste 70% din toată apa retrasă, iar în țările aride circa 90%. Astfel, există o puternică legătură între securitatea apei și securitatea hranei. Țările trebuie să găsească o balanță între cantitatea de hrană pe care o produc local, folosind resursele de apă disponibile și cantitatea de hrană pe care o importă, care consumă apa din altă parte. Importul de hrană poate ”elibera” apa locală pentru alte scopuri care ar fi altfel consumate de culturi. Multe țări deja se bazează puternic pe hrana din import, întrucât nu au suficiente resurse de apă pentru a-și produce propria hrană. Întrebarea care apare - care sunt costurile



pentru asigurarea securității hranei? Costurile includ efectele de mediu (inclusiv apa) ale creșterii culturilor în țările exportatoare. În Marea Britanie, importurile de hrană se ridică la aproape 2/3 din apa consumată pentru preîntâmpinarea cerințelor de hrană ale națiunii (WWF, 2008). O parte din această ”apă virtuală” (Allan, 1998; Hoekstra & Chapagain, 2008) vine din zonele unde apa este deficitară, de exemplu în portocalele importate din Egipt (fluviul Nil) și cartofii din Israel (râul Iordan). Zeitoun (2011) descrie problemele sociale şi de mediu legate de exportul de asparagus din deșertul Ica Valley, din Peru, și pledează pentru o interpretare extinsă a termenului de securitate a apei care să includă și alte securități. Aceste exemple subliniază importanța de a ne referi la securitatea apei și la alte probleme de securitate luate împreună. Măsura în care acest lucru este important depinde de nivel. La nivel național, Zeitoun (2011) prezintă o ”rețea” globală pentru a demonstra modul în care securitatea națională a apei influențează, în mod explicit, celelalte securități (Fig. 2).

Figura 2. Rețeaua globală a securității apei naționale. Sursă: Zeitoun (2011)



Această abordare are sens considerând că marea majoritate a țărilor își stabilesc

ținte specifice în ceea ce privește hrana, energia și WASH (apă, salubritate,

sănătate). Dar, la nivel de bazine sau regiuni specifice, asemenea ținte adesea nu

sunt stabilite sau nu sunt aplicabile. Comunitățile urbane, de exemplu, se bazează

în mare parte pe hrana importată din afara zonei. Chiar și atunci, s-a ținut seama

de diferite dimensiuni-cheie pentru determinarea securității apei dintr-o astfel de

zonă. Acestea au puternice legături cu securitățile naționale.

În multe ţări, legătura dintre securitatea națională și securitatea apei este tot mai

mult recunoscută. Amenințările acțiunilor teroriste asupra instalațiilor-cheie de

apă, de exemplu, ar putea distruge în mod serios economia națiunii și securitatea

apei din gospodării. În SUA, cuvântul ”securitate” este puternic legat de

securitatea națională și de siguranța și protecția facilităților publice împotriva

amenințărilor. Aceasta a condus la căutarea unei alternative pentru termenul de

”securitate a apei” din discursul internațional.



DE LA IWRM LA SECURITATEA APEI

onceptul de securitate a apei este strâns legat de

managementul integrat al resurselor de apă (IWRM) ca toate

principiile sale, în special ideea de integrare, sunt încorporate

în conceptul de securitate a apei. Într-adevăr, IWRM

furnizează o parte integrală și importantă care să ducă la creșterea securității apei.

Originile IWRM

Originile IWRM fac parte acum din istoria resurselor de apă (Ait Kadi, 2014).

Înființarea Autorității Valea Tennessee (TVA) în 1933 este un exemplu timpuriu

de a aduce împreună diferite fațete ale folosirii apei, cum ar fi navigația, controlul

inundațiilor și producerea de energie pentru dezvoltarea economică (Snellen &

Schrevel, 2004). Însă ideile moderne despre nevoia de integrare în și dincolo de

sectorul apei își au rădăcinile în conferința internațională a apei din 1977, care a

condus la Planul de Acțiune Mar del Plata. În 1992, IWRM a fost încorporată în

ceea ce a devenit acum cunoscut ca ”Principiile Dublin”, precursoare încorporării

IWRM în Agenda 21 a Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului și

Dezvoltării (UNCED). Aceasta a fost despre îmbunătățirea gospodăririi resurselor

de apă prin conectarea multor servicii de apă diferite și asigurarea unei bune

guvernări, o infrastructură adecvată și o finanțare durabilă. În 1996, GWP a fost

înființată pentru a promova IWRM și a asigurat un forum de dialog între

corporații, agenții guvernamentale, utilizatori de apă și grupuri de mediu pentru a

promova stabilitatea prin dezvoltarea, gospodărirea și folosirea durabilă a

resurselor de apă. În 2002, Summitul Mondial asupra Dezvoltării Durabile (UN,

2005) din Johannesburg, a cerut dezvoltarea IWRM și toate țările au fost de acord

să dezvolte IWRM și planurile de eficientizare a apei.

IWRM a marcat o schimbare fundamentală de la tradiționala dare de soluții de sus

în jos la problemele apei dominate de tehnologie (McDonnell, 2008). Când apa

C



era din belșug și puțini utilizatori, regulile de împărțire a apei, în majoritatea

societăților, erau puține și de bază. Dar, pe măsură ce folosirea apei a crescut și s-

a instalat penuria și au crescut îngrijorările pentru impactul pe care acesta îl are

asupra mediului, au fost necesare instituții mai complexe pentru a negocia și

coordona împărțirea apei între diverși utilizatori. Administrațiile responsabile de

dezvoltarea și gospodărirea resurselor de apă trebuie să acorde mai multă atenție

la gospodărirea și protejarea resursei (Muller & Lenton, 2009).

Ce înseamnă integrarea

O abordare integrată a gospodăririi resurselor de apă este un concept pentru care

puțini ar dori acum să pledeze împotrivă. Aceasta este văzută ca cea mai eficientă

cale de gospodărire a resurselor de apă limitate în fața cererilor de apă concurente

și adesea conflictuale. Atât de mult încât ideea de ”siloz” sau abordare

fragmentată pentru gospodărirea apei ar putea părea arhaică astăzi.

La prima ”integrare” a însemnat reunirea soluțiilor conduse de resursele de apă,

inginerie și economie. Dar exista o înțelegere în creștere că felul în care este

administrat pământul afectează resursele de apă și vice versa, iar cantitatea de apă

nu poate fi gospodărită separat de calitatea apei. Pe măsură ce a crescut cererea de

apă, a devenit clar că era nevoie de poduri între oameni și sistemele naturale și

între sectorul apei și cel al economiei. De asemenea, era necesară o punte

”verticală” de-a lungul nivelurilor de luare a deciziilor de la local, provincial și

național la bazinele hidrografice și cele transnaționale. Astfel, a apărut ideea de

integrare care să includă abordările descentralizate ale gospodăririi apei care erau

holistice, ideile locale apreciate și gospodărirea cererii implicate (McDonnell,

2008). Însă, integrarea nu înseamnă că totul este necesar a fi împreună și

administrat sub ”un singur acoperiș” sau că luarea deciziilor la nivel sectorial

trebuie abandonată. Dimpotrivă, aceste mecanisme au fost considerate atât

indezirabile, cât și nefuncționale. Ce a fost clar a fost faptul că integrarea a

însemnat creșterea complexității și aceasta a contribuit, neîndoielnic, la

preocupările pentru totala ei realizare.



Caseta 7. Parteneriatul Global al Apei (2000) a definit IWRM “IWRM este un proces care promovează coordonarea dezvoltării și gospodăririi resurselor de apă și

pământ și resurselor înrudite pentru maximizarea bunăstării economice și sociale într-o manieră

echitabilă, fără compromiterea durabilității ecosistemelor vitale.”

IWRM este definit ca un proces; acesta nu oferă o abordare de ”plan” pentru gospodărirea apei. Resursele

de apă sunt diferite de la un loc la altul și, de asemenea, sunt priorități de dezvoltare și probleme sociale și

economice. Planificarea țării sau bazinului râului poate diferi, dar IWRM oferă o abordare comună și

arată că există trăsături comune tuturor. Acestea includ un puternic mediu propice; investiții sănătoase în

infrastructură, roluri instituționale clare, robuste și cuprinzătoare; și folosirea eficientă a instrumentelor

tehnice și de gospodărire disponibile. Acestea sunt elementele practice ale implementării IWRM (Muller

& Lenton, 2009).

Încă de la început, în 1996, GWP a condus o mișcare mondială spre IWRM. A ajutat țările din toată

lumea să: (1) recunoască principiile de bază care susțin o bună gospodărire a apei; (2) dezvolte un mediu

propice mai puternic de politici și legi; (3) construiască cadre instituționale mai adecvate; și (4) împartă,

adopte și adapteze instrumentele și mijloacele de gospodărire (Ait Kadi & Arriens, 2012).

De la angajarea de la Johannesburg, din 2002, multe națiuni au început să

dezvolte IWRM și planuri de eficientizare a apei. O dovadă substanțială de

sprijinire a unui proces integrat a venit de la raportul de stare al ONU asupra

Adordărilor integrate pentru Gospodărirea Resurselor de Apă (UNEP, 2012),



publicat în timp util pentru Conferința Rio+20, din 2013. 134 de națiuni din

întreaga lume au răspuns la sondajul efectuat pentru determinarea progresului spre

resurse de apă durabile folosind abordările integrate măsurate pe lângă astfel de

elemente practice precum un mediu puternic propice, investiții sănătoase în

infrastructură, roluri instituționale cuprinzătoare și clare; folosirea eficientă a

instrumentelor tehnice și de gospodărire disponibile (Muller and Lenton, 2009).

IWRM are și critici. Ei insinuează că se concentrază prea mult pe proces (mediu

permisiv, cadru instituțional, instrumente de gospodărire) și nu este specific în

ceea ce are rolul de a realiza. Alții spun că rareori s-a realizat în realitate IWRM

(Watson, 2007). Conceptul de securitate a apei depășește aceste critici prin

mutarea atenției de la proces la rezultate. Astfel, IWRM este important, dar nu

este un obiectiv în sine. Ceea ce contează, în ultimă instanță, este să

îmbunătățească serviciile pe care le furnizează o bună gospodărire a apei, cum ar

fi alimentarea cu apă de bună calitate, protejarea oamenilor de secete și inundații

și asigurarea unui mediu sănătos pentru oameni și ecosisteme. Acestea sunt

scopurile finale ale unei abordări integrate și împreună ele cuprind conceptul de

securitate a apei.

Procesul de gospodărire integrată a resurselor de apă a atins acum maturitatea. El

a schimbat modul oamenilor de a gândi la gospodărirea apei de la o abordare sub-

sectorială la una trans-sectorială care include apa pentru populație, hrană,

ecosisteme și industrie. IWRM se aplică, de obicei, la scara bazinului pentru a

include toate aspectele din aval și amonte. Scopul final este de a realiza un sistem

al apei care este eficient economic, echitabil social și durabil din punctul de

vedere al mediului. Împreună, acestea permit un echilibru mai bun între

gospodărirea apei ca serviciu și ca resursă.

Privind în perspectivă, gospodărirea apei trebuie să răspundă la mișcarea

mondială și entuziasmul față de folosirea durabilă a resursei și ”viitorul pe care

ni-l dorim”. Societățile au devenit deja mai conștiente de problemele legate de



insuficiența apei și de cum sunt ele strâns interconectate. Problemele schimbării

climatice, de exemplu, sunt interconectate cu problemele de securitate a apei,

securitatea hranei și securitatea energiei. Aceste interconexiuni sunt adesea

ignorate când cei care iau decizii politice concep răspunsuri parțiale la problemele

individuale. Ei cer instrumente mai largi pentru planificarea politicilor publice, cu

capacitatea de a încuraja clarificarea legitimă publică/colectivă a compromisurilor

și evaluarea potențialului multiplelor folosințe ale apei pentru a înlesni

dezvoltarea și creșterea.

IWRM și securitatea apei sunt simbiotice

IWRM și securitatea apei au, în mod clar, același obiectiv general - îmbunătățirea

condițiilor legate de apa pentru bunăstarea omenirii. Întrebarea care apare este

dacă aceste concepte se suprapun sau în ce măsură sunt ele complementare.

Ambele au o vedere de ansamblu asupra problemelor legate de apă și cer o

abordare integrată trans-sectorială și trans-scalară. IWRM s-a stabilit și înțeles

bine în multe țări, în timp ce conceptul de securitate a apei este încă în curs de

dezvoltare. Cineva se poate întreba dacă acestea sunt concepte similare dar numite

diferit (Lautze & Manthrithilake, 2012)?

Securitatea absolută a apei nu poate fi niciodată atinsă din cauza condițiilor care

se vor schimba, cererea de apă va continua să crească, iar resursele financiare

limitate vor constrânge ceea ce poate fi făcut. IWRM va ajuta la îmbunătățirea

securității apei, deși îmbunătățirile vor depinde în mare măsură de cantitatea și

calitatea resurselor. Astfel, IWRM și securitatea apei sunt simbiotice și acest lucru

se traduce printr-un ciclu de planificare continuă a IWRM (Fig. 3). Un pas

important în ciclul planificării este ”analiza situației” în care sunt identificate

problemele și stabilite scopurile. Securitatea apei cuantifică aceste scopuri prin

identificarea dimensiunilor securității apei și specificarea indicatorilor pentru

măsurarea acesteia, fiind de preferat includerea unor ținte clare.



Figura 3. Realizarea securității apei în ciclul de planificare IWRM

Unii sunt mai puțin siguri de complementaritatea dintre IWRM și securitatea apei.

Bakker și Morinville (2013) au analizat câteva dimensiuni guvernamentale ale

securității apei și au sugerat că IWRM nu se ocupă cu incertituudinile inerente în

gospodărirea apei și se concentrează prea mult pe bazinele râurilor ca unități de

planificare și gospodărire. Majoritatea preocupărilor provin din faptul că IWRM

este văzută ca o paradigmă rigidă, concentrată pe apă. În practică, IWRM oferă un

cadru pentru adresarea problemelor și aspectelor legate de apă. Cum se face

aceasta depinde de contextul specific și, în anumite cazuri ar trebui, să includă

abordarea adaptivă și bazată pe risc pentru a face față incertitudinilor inerente. În

cazurile unde obiectivele supra-regionale și legăturile multi-scalare sunt

importante, IWRM ar trebui să privească dincolo de scara bazinului hidrografic.

Un exemplu pentru aceasta este legătura apă-hrană-energie. Scopul IWRM este de

a se ocupa de aspectele alocării apei către utilizatori multipli și intersectorial, să

gospodărească compromisurile și să capitalizeze sinergiile. Dar, pentru a face

aceasta, managerii apei trebuie să iasă din ”cutia apei” și să învețe să lucreze

îndeaproape cu profesioniștii din alte sectoare.



Implicații pentru guvernare

Întrucât securitatea apei se concentrează pe scopurile finale ale gospodăririi apei,

există implicații pentru guvernarea apei. IWRM pune sistemul de apă în centrul

planificării și gospodăririi operaționale (”cutia apei”) care trebuie să țină seama de

balanța apei și de utilizatorii din amonte-aval atunci când dezvoltă și

administrează sistemele de apă. Aceasta se face cel mai bine la scara bazinului

hidrografic. Ca un următor pas logic, IWRM încurajează o abordare a guvernării

la scara bazinului de hidrografic prin intermediul organizațiilor bazinale, în care

sunt reprezentate toate părțile interesate. Totuși, rezultatele, cum ar fi apă

suficientă pentru securitatea hranei sau a energiei, nu se restrâng la bazinele

râurilor, dar sunt la nivel mai ridicat, adesea scopuri la scară națională. Procesul

IWRM adaptează aceste rezultate la diferite scări.

O abordare bazată pe risc pentru securitatea apei are, de asemenea, o importantă

consecință pentru guvernare. Cum viitorul este incert, este nevoie de o abordare

adaptivă pentru gospodărirea apei, care în schimb necesită o structură de

guvernare adaptivă, parțial bazată pe învățarea socială.

Bakker și Morinville (2013) se referă, de asemenea, la centralizarea puterii sociale

în negocierea conflictelor generate de tensiunile dintre diferitele scopuri finale ale

securității apei. Diferenţele din cadrul puterii sociale ar trebui adresate structurilor

de guvernare.

Problemele de guvernare în domeniul apei nu sunt noi; ele au fost frecvent

prezente în discuțiile despre punerea în practică a IWRM. Guvernarea a fost

abordată înainte, în particular în aplicarea IWRM la nivel național, cum ar fi

Planurile Naționale IWRM. Totuși, conceptul de securitate a apei nu a făcut mai

explicite aceste probleme. Ca şi în cazul IWRM nu există o soluție ”care se

potrivește tuturor” pentru a îmbunătăți guvernarea pentru securitatea apei.

Condițiile locale determină care va fi ”cea mai bună” structură de guvernare

pentru fiecare situație specifică.



Adaptarea la schimbare

Contextul securității apei se schimbă constant. Cererea de apă poate crește ca

rezultat al creșterii populației și activităților economice. Alimentările cu apă pot

descrește din cauza schimbărilor climatice. Protecția la riscurile legate de apă

poate deveni mai bună dacă se îmbunătățește stilul de viață al oamenilor. Punerea

IWRM în practică este un proces de gospodărire adaptativă - o spirală a creșterii

progresului și adaptării (UNESCO, 2009) care crește beneficiile economice,

sociale și de mediu ale resurselor de apă, în timp ce se menține o balanță între

utilizări și utilizatori (Fig. 4).

În orice loc, acțiunile de gospodărire a apei de azi se vor construi pe realizările și

experiențele din trecut. Procesul spirală este continuu pe măsură ce părțile

interesate din bazin construiesc pe puterile și experiențele lor, muncesc pentru a

gospodări nevoile curente și investesc pentru a pregăti bazinul hidrografic (și

orașele din bazin) pentru viitor. Oriunde și oricând, părțile interesate își pot evalua

situația și opțiunile și pot determina cea mai bună cale de urmat (chei pentru

succes) și astfel să deplaseze spirala în sus.

Figura 4. IWRM ca proces al managementului adaptiv – ducând la o spirală a progresului

(stânga), ilustrată de dezvoltarea planificării și managementului râului Brantas din Indonezia

(dreapta). Sursă: UNESCO (2009).



Valoarea economică a creșterii securității apei

Intervențiile infrasctructurale și de management în sistemele de apă sunt

costisitoare și deci analiza economică trebuie să ofere o perspectivă a costurilor și

beneficiilor intervențiilor, comparând prezenta ”stare a lumii” cu o viitoare stare

planificată. Estimarea costurilor este partea ușoară. Estimarea beneficiilor necesită

o puternică înțelegere a valorii apei pentru utilizatori, care este de obicei

dependentă de context. Mai mult, unele utilizări de apă nu sunt total consumatoare

și astfel pot fi utilizate din nou în același bazin. Aceasta face ca perspectiva

statului (guvernului) asupra valorii economice a apei să fie diferită de cea a

gospodăriilor. Statul trebuie să ia în considerare valoarea întregului sistem, în

timp ce gospodăriile privesc numai la valoarea directă pe care o are apa pentru

ele. Whittington ș.a. (2013) oferă o imagine de ansamblu a acestor probleme:

securitatea apei prin ea însăși nu poate fi exprimată în termeni de valoare

economică (Ceea ce pot economiștii oferi este valoarea economică a

mutării securității apei de la un nivel la altul, adică securitatea crescută a

apei.)

în deternimarea acestei valori economice trebuie ținut seama de

perspectivele diferite ale statului și gospodăriilor.

un stat trebuie să analizeze cu atenție percepțiile utilizatorilor despre

valoarea economică a intervențiilor în domeniul apei, pentru ca să poată

determina cum sunt folosite serviciile; și dorința utilizatorilor de a

contribui financiar la investiții, operațiuni și întreținere (recuperarea

costului)

deciziile individuale pentru investiții ar trebui să fie considerate ca pași

de-a lungul unei căi lungi de dezvoltare a apei. (Fiecare decizie trebuie să

fie justicată din punct de vedere economic. Pentru a ține cont de

incertitudinile din viitor, analiza scenariului trebuie folosită pentru a

explora viitoarea stare alternativă a lumii).



Capacitatea de adaptare și securitatea apei

Creșterea securității apei necesită adesea o combinație a intervențiilor techice,

economice, operaționale, legale și instituționale. Conceptul de securitate a apei

poate ajuta la determinarea măsurii care are prioritate. Alegerea măsurilor depinde

de condiții și scopuri. Fiecare situație specifică are propriile ei aspecte și context,

care influențează ce poate fi și ce ar trebui făcut. Tabelul 2 arată gradele de

constrângerae a apei (scăzute sau ridicate) și capacitatea finaciară și

guvernamentală de a face față problemelor legate de securitatea apei (Ait Kadi &

Arriens, 2012). Tabelul descrie problemele particulare de securitate a apei care

pot exsita în aceste condiții și măsurile care pot fi luate pentru creșterea securității

apei la nivel național.

Tabelul 2. Matricea securității apei la nivel național – ce se poate face în condițiile

solicitărilor de apă scăzute și ridicate Apă Capacitatea de a face faţă SCĂZUTĂ RIDICATĂ SCĂZUTĂ Probleme de securitatea apei:

Vulnerabilitate la inundații Poluare Creșterea nevoilor de apă și serviciile sanitare (în principal în orașele mari) Creșterea securității apei prin: Dezvoltarea unei infrastructuri de stocare adecvate (înmagazinare, controlul inundațiilor etc.) Legislație și instituții adecvate Planificare a apei integrată și cuprinzătoare

Probleme de securitatea apei: Reducerea poluării din trecut, prezent și viitor Ecosisteme care au nevoie de apă Cadre legale care să asigure accesul tututor Creșterea securității apei prin: Cadre legale eficiente la o serie de scări Stimulente economice Gospodărire mai etică



RIDICATĂ Probleme de securitatea apei Cererea de apă crește rapid Disponibilitatea apei scade la nivel de criză Supraexploatarea apei subterane Deficite agravate de poluare Eficiența scăzută a irigațiilor Vulnerabilitate la inundații/secete Creșterea securității apei prin: Combinarea optimă dintre creșterea alimentării și gospodărirea cererii Consolidarea capacităților instituționale șui adoptarea unui cadru legal mai coeziv și integrat Dezvoltarea mecanismelor adecvate pentru alocarea apei intersectorial

Probleme de securitatea apei: Scăderea resurselor de apă Reducerea poluării Cerințe de mediu Conflicte de folosire Creșterea securității apei prin: Conservarea apei și refolosirea ei Politici durabile și cadre legale și instituții pentru gospodărirea apei și prevenirea și rezolvarea disputelor Întărirea controlului apelor uzate și poluate prin mecanisme executorii legale și instituționale

La nivel național, măsurile de validare generale ar trebui să fie dezvoltate și

implementate. Dar, pot fi necesare acțiuni mult mai specifice la nivel regional și

local. Indiferent de nivel, va fi necesară o bună guvernare împreună cu o politică

sănătoasă, instutuții și instrumente legale și economice. Cu un nivel mai ridicat al

guvernării și instituționalizării, este mult mai probabil ca securitatea apei să

crească.

Apa virtuală, amprenta de apă1 și securitatea apei

Creșterea securității apei pentru o anumită țară sau bazin nu ar trebui să se facă pe

socoteala scăderii securității apei din altă parte. O cale de a crește securitatea apei

este de a reduce cererea de apă, de exemplu prin importarea hranei care cere

cantități substanțiale de apă din alte țări. Un alt exemplu ar putea fi de a reduce

deteriorarea mediului prin închiderea industriilor poluante de acasă și importarea

produselor din străinătate. Creșterea securității apei într-o țară prin importarea

”apei virtuale” în acest fel poate fi în detrimentul securității apei din țările

exportatoare. Având în vedere scopul final al securității apei, este de dorit ca

asemenea importuri să nu vină din țările sau bazinele care au probleme în

realizarea securității apei. Conceptele de apă virtuală și de amprenta de apă oferă

o perspectivă a conexiunlor globale și pot conduce la decizii mai raționale și etice

1 Amprentă de apă: volumul total de apă dulce folosit pentru a produce bunurile și serviciile consumate de persoane sau comunități.



despre unde ce să crească sau să se producă și, dacă sunt luate în considerare

importurile și de unde să se importe.

Majoritatea produselor folosite în viața zilnică necesită apă pentru a le produce.

Culturile au nevoie de apă pentru a crește. produsele industriale au nevoie de apă

pentru procesare, spălare și răcire. Apa conținută în produse se referă la ”apa

virtuală”. Allan (1998) a introdus conceptul de apă virtuală în studii care

exlorează posibilitatea importării apei virtuale (spre deosebire de apa reală) ca

soluție parțială la deficitul de apă din Orientul Mijlociu. Prin consumarea

produselor, consumăm și apa virtuală asociată cu aceste produse. Cu alte cuvinte,

consumul nostru de apă virtuală face parte din totalul nostru de amprente de apă.

Caseta 8. Volumele de apă necesare pentru a produce: 1 coală de hârtie A4: 10 litri

1 felie de pâine: 40 litri

1 ou: 140 litri

1 pereche de pantofi din piele: 8,000 litri

1 pereche de pantaloni: 11,000 litri

1 kg carne de vacă: 15,400 litri

1 mașină: 150,000 litri

Sursă: Hoekstra și Chapagain (2008)

Sursa apei virtuale poate fi ”albastră” sau ”verde” (Falkenmark, 2003). Apa verde

se referă la apa de ploaie, în timp ce apa albastră se referă la apa de suprafață sau

subterană. Abordarea ”amprente de apă” include și apa ”gri”. Aceasta ține cont de

apa poluată din canalizări, industrie și agricultură și se referă la volumul de apă

potabilă necesar pentru a scădea concentrația poluanților la niveluri acceptabile2.

De exemplu, producerea unei perechi de pantaloni necesită circa 6.000 de litri de

apă ”verde”, 3.600 de litri de apă ”albastră” și alți 1.400 de litri de apă dulce, care

să reducă concentrația poluanților din procesul de producție la un nivel acceptabil.

2 Termenul apă ”gri” în terminologia apei virtuale este diferit de cel folosit în industria apei care se referă la apă uzată.



Principalul mesaj al amprentei de apă este de a arăta folosirea apei raportată la

consum, în timp ce abordarea tradițională a echilibrului apei arată folosirea apei în

relațiile de producție. Având în vedere datele limitate despre disponibilitatea apei,

analizele amprentei de apă sunt realizate, de obicei, la nivel național și includ atât

apa folosită în producție (agricultură, industrie), cât și consumul de produse

(interne și externe). Împreună ele furnizează informații despre curgerile apei

virtuale în afara țării (producție minus consumul intern) sau în țară (consumul

extern).

Amprentele de apă ne ajută să formulăm întrebarea ”securitatea apei pentru cine?”

Informația despre amprentele de apă ne ajută să identificăm mai bine acele

aspecte ale producției responsabile de solicitările pentru apă și clarifică ce

cantitate de apă este ”exportată”. Analiza amprentelor de apă arată ce cantitate de

apă este consumată prin produsele importate. Produsele pot veni din țări sau

regiuni unde apa este insuficientă și astfel îngrijorările legate de securitatea apei

nu ar trebui să fie limitate la imediata noastră localitate. Acțiunile, cum ar fi

importul de hrană sau alte bunuri, pot foarte bine să crească insecuritatea apei în

țările exportatoare. Totuși, ”exportarea” apei nu este neapărat un lucru rău, chiar

și în situațiile apei insuficiente, când valoarea economică adăugată contribuie la

bunăstarea socială.

Economiștii tind să nu fie de accord cu minimizarea amprentelor de apă

(Falkenmark, 2003; Whittington ș.a., 2013). Cu toate acestea, în mod intuitiv,

aceasta are sens pentru a reduce amprentele de apă în același fel în care are sens

pentru a obține ”mai multe culturi per picătură” când se cresc culturile pentru

hrană. Totuși, în cazul producției de hrană, apa este numai un factor. Alți factori,

cum ar fi disponibilitatea muncii și calitatea terenului arabil, determină, de

asemenea, cea mai eficientă metodă de producție. Oricum, conceptual de

amprentă de apă ne ajută să înțelegem unele din cauzele insecurităţii apei şi ce fel

de acţiuni ar putea fi necesare pentru a îmbunătăţii situaţia.



Confruntarea cu viitoare incertitudini prin adaptare Creşterea securităţii apei necesită decizii asupra intervenţiilor şi investiţiilor. Luarea acestor decizii necesită răspunsuri la întrebările cum ar fi – Cum va arăta viitorul? Ce cantitate de apă va fi necesară? Ce cantitate de apă va fi disponibilă? Cum se vor schimba riscurile de secete şi inundaţii? Efectele dezvoltărilor socio-economice şi schimbărilor climatice sunt greu de prezis. Ca dovadă, nici una din schimbările care au avut loc în ultima decadă, nu a fost prevăzută la începutul secolului. Dezvoltările potenţiale trebuie luate în considerare, dar incertitudinile influenţează ce necesităţi trebuie îndeplinite şi când. Nu ne dorim să facem prea mult sau prea puţin; şi nu dorim să acţionăm prea devreme sau prea târziu. Aceasta ne cere să avem o abordare adaptabilă, ceea ce înseamnă că facem numai ce este absolut necesar acum şi în viitorul apropiat (de ex. în următorii 10 ani). Atunci noi monitorizăm ceea ce se întâmplă şi luăm măsuri suplimentare dacă sau când le cere situaţia. Însă, această abordare înseamnă că încă avem nevoie să anticipăm ce s-ar putea întâmpla într-un viitor mai îndepărtat (de ex. în următorii 100 de ani). Tehnicile, cum ar fi trunchiuri de decizie (Sayers ş.a., 2012), sunt disponibile pentru a analiza acest viitor îndepărtat, pentru a determina punctele de basculare3 (Kwadijk et al., 2010) şi a analiza căile. Figura 5 este un exemplu de analiză a căii în care nouă căi posibile sunt explorate, ţinând cont de punctele de basculare ale acţiunilor curente (după 3 ani) şi ale posibilelor acţiuni viitoare (intervenţiile).

Figura 5. Exemplu de schemă cu moduri de adaptare. Sursă: Haasnoot ș.a. (2012) 3 Un punct de basculare este condiția în care performanța unei anumite acțiuni politice devine inacceptabilă



Capacitatea de a construi şi parteneriatele

Abordarea tradiţională pentru evaluarea cantitativă era, mai degrabă, de a

mobiliza grupuri de experţi, consultanţi şi cadre universitare decât implicarea

părţilor interesate. Având în vedere multele dimensiuni diferite ale securităţii apei,

o abordare mult mai folositoare este de a aduce împreună părţile interesate care se

angajează la măsurare şi învăţare ca baze pentru acţiunile de colaborare

Ce alte noi practice sunt necesare? În primul rând, este critic pentru echipele

guvernamentale şi de experţi să găsească căi pentru a colabora cu sectorul privat

pentru a scădea riscurile pentru afaceri. În al doilea rând, este nevoie ca şi oamenii

de ştiinţă să fie implicaţi.

Oamenii de ştiinţă sunt cheia pentru a asigura cea mai bună folosire a datelor

disponibile, furnizând analize sănătoase şi soluţii care au credibilitate pentru

multe părţi interesate, inclusive media. În al treilea rând, analizele cantitative

oferă mari oportunităţi pentru părţile interesate pentru a înţelege şi a reduce

complexitatea, de exemplu prin pregătirea fișelor valorice. Analiza cantitativă

implică un design adecvat, colectarea datelor, analiză şi raportare. Părţile

interesate pot apoi folosi rezultatele pentru a-şi adapta acţiunile. Integrarea

analizelor cantitative în gospodărire poate încuraja proprietatea comună de

viziune a unui bazin de râu şi implementarea ei.

Organizaţiile bazinale pot juca un rol cheie în promovarea şi coordonarea

măsurătorilor legate de securitatea apei, aşa cum pot administraţiile oraşelor. Prin

implicarea oamenilor de ştiinţă, oamenilor de afaceri, societăţii civile şi media,

rezultatele pot fi diseminate pe scară largă pentru a genera mai multe achiziţii de

acţiuni pentru o gamă largă de investiţii în vederea creşterii securităţii apei.

Preluarea conducerii pentru creșterea securității apei

Guvernarea eficientă a apei este esenţială pentru creşterea securităţii apei şi pentru

negocierea compromisurilor dintre diferitele dimensiuni ale securităţii apei. Este



nevoie de un proces intersectorial şi multi-disciplinar care să ceară liderilor şi

conducerii să treacă de graniţele sectoriale pentru a crea sinergii între problemele

de sănătate, hrană, energie şi schimbările climatice legate de apă. Liderii, atât din

interiorul, cât şi din afara sectorului apei, vor trebui să participle la luarea

deciziilor. Asian Water Development Outlook 2013 recomandă un set de diverse

strategii care pot fi adoptate de lideri (Caseta 9).

Caseta 9. Mesaje de început pentru lideri despre accelerarea progresului spre o lume sigură a apei 1. Realizaţi cea mai bună utilizare a resurselor de apă deja dezvoltate prin investirea şi acordarea

de stimulente pentru sistemul “reduce, refoloseşte, reciclează”.

2. Deblocaţi performanţa utilităţilor de apă prin corporatizare.

3. Investiţi într-o mai bună salubrizare pentru a stimula sănătatea, productivitatea şi economia.

4. Mobilizaţi comunităţile rurale pentru un acces just şi echitabil la apă şi salubritate.

5. Îmbrăţişaţi provocarea legăturii apă-hrană-energie.

6. Începeţi gospodărirea apei subterane ca o resursă valoroasă şi limitată.

7. Revitalizaţi instituţiile de irigaţii pentru a transforma serviciile de irigaţii.

8. Faceţi o prioritate din gospodărirea integrate a resurselor de apă.

9. Mobilizaţi resurse suplimentare pentru a curăţa râurile.

10. Un om prevenit face cât doi.

11. Crearea mecanismelor de asigurare pentru a minimiza dependența de ajutor în caz de dezastre.

12. Noile probleme cer instituții abilitate pentru actualele provocări.

Sursă: AWDO (2013).



CUANTIFICAREA SECURITĂȚII APEI ÎN PRACTICĂ

e baza faptului că nu putem gospodări ceea ce nu putem

măsura, măsurarea este o parte fundamentală a creșterii

securității apei. Există o nevoie în creștere pentru abordările

practice de a aplica valori în activitățile de planificare și

gospodărire la nivel național și de bazin hidrografic. Cum securizăm apa la ora

acuală? Cuantificarea securității apei este importantă pentru:

concentrarea atenției planificatorilor, părților interesate și a celor care iau

decizii asupra problemelor curente și stabilirea țintelor pentru îmbunătățire

evaluarea efectului măsurilor planificate asupra creșterii securității apei și

determinarea unei strategii eficiente împreună cu părțile interesate

compararea statutului local al securității apei cu reperele și experiențele

din alte țări, bazine și orașe și învățarea lecțiilor din buna practică.

Conceptul de securitate a apei este ralativ recent, astfel că există puține exemple

de cuantificare ei. Dar există o experiență în creștere care poate ajuta utilizatorii

să construiască un cadru care să preîntâmpine nevoile lor.

Valorile de cuantificare își au propria lor terminologie (Caseta 10).

Caseta 10. Terminologia valorilor cuantificării Scop. O declarare amplă a unui rezultat dorit, de obicei pe termen lung, de la un program /

intervenție.

Dimensiunile cheie. Principalele componente ale scopului.

Indicatori. O variabilă cantitativă sau calitativă care să furnizeze o cale validă și sigură de a

măsura realizarea, evalua performanța sau să reflecte schimbările legate de intervenție pentru

fiecare din dimensiunile cheie.

Ținte. Obiectivul unui program/intervenții este realizarea, exprimată ca o valoare măsurabilă;

valoare dorită pentru pentru un indicator într-un anumit punct în timp.

Monitorizare. Urmărirea și raportarea informațiilor prioritare despre program/proiect,

consumurile și realizările planificate, rezultatele și impacturile.

P



Construirea blocurilor pentru cuantificare

Cum putem măsura securitatea apei? Există câteva dimensiuni implicate astfel

încât este necesară o combinație a câtorva indicatori. Mai mult, importanța

dimensiunilor poate diferi în funcție de situație și severitatea problemelor.

Securitatea apei s-ar putea să fie nevoie să fie măsurată în moduri diferite la nivel

național, de bazin sau oraș. Cu toate acestea, este posibil să obținem o structură

comună care susține managerii apei și factorii de decizie să-și descrie propriile

probleme specific legate de securitatea apei și să-i ajute să definească un set

indicatori relevanți pentru cuantificare.

Un cadru recomandat are următoarele elemente:

Viziune/scopuri – specifică rezultatele dorite ale sistemului de resurse de

apă

– bazate pe problemele existente în domeniul economic, social și de mediu

– bazate pe priorități (politice)

Dimensiunile cheie – dimensiuni relevante ale securității apei

– să atribuie o valoare bazată pe o notare compusă a indicatorilor specifici

– să faciliteze analiza comparativă, un set comun a dimensiunilor cheie

sunt selectate

– să faciliteze îmbunătățirile locale, sunt selectate dimensiunile cheie

relevante

– să faciliteze monitorizarea SDG, sunt alese dimensiunile cheie pentru

cuantificarea definiția global a Water SDG (Scopul dezvoltării durabile a

apei)

Indicatori – cele mai importante componente ale unei dimensiunil cheie

pentru un caz specific

– ar trebui să fie cuantificabili, de preferat pe baza datelor deja disponibile

– completați de aprecierea unui expert acolo unde nu sunt date disponibile

Criteriile IWRM – asigură selecția indicatorului care ţine seama de pilonii

IWRM

– echitate socială



– durabilitatea mediului

– eficiență economică.

Dimensiunile-cheie sunt indicatori agregați ale căror valori vor fi determinate pe

baza valorilor câtorva indicatori componenți selectați. Dacă scopul este de a

planifica măsurile specifice și de a întocmi strategii eficiente pentru o anumită

locație – o țară, un bazin hidrografic, oraș sau zonă proiect – dimensiunile-cheie și

indicatorii de sprijin pot fi selectați pentru a descrie cel mai bine principalele

probleme de securitate a apei în acea locație. Dacă, cu toate acestea, scopul este

de a compara performanța și de a învăța din experiență – dintre țări, bazine

hidrografice și orașe – va fi nevoie de un set comun de dimensiuni-cheie și

indicatori.

Oricare ar fi scopul, cadrul sau scala folosite, este important să ținem seama de

condițiile specifice din țara, bazinul hidrografic, orașul sau zona proiect care sunt

evaluate. De exemplu, o evaluare a a securității apei în zonele aride, cum sunt

Australia sau Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), ar trebui să acorde

atenție cantității de apă disponibile. În timp ce în țările cu climă umedă, cum este

Olanda, evaluarea ar trebui să acorde atenție protejării împotriva inundațiilor4.

Fiecare evaluare a securității apei ar trebui, prin urmare, să descrie în termeni clari

ce dimensiuni sunt incluse și de ce, preferabil prin identificarea indicatorilor

specifici pentru măsurarea dimensiunilor implicate.

Viziune/scopuri și dimensiuni-cheie

Primele două blocuri ale cadrului sunt viziunea și dimensiunile-cheie, care sunt în

mod clar asociate. Viziunea ar trebui să se adreseze celor mai importante venituri

din gospodărirea apei. Dimensiunile-cheie ar trebui să exprime rezultatele

așteptate de la o bună gospodărire a apei care contribuie la realizarea viziunii.

Viziunea și dimensiunile-cheie vor diferi, în funcție de condițiile locale, și de cât

4 La un nivel politic, traducerea germană a securității apei (water veiligheid) este exclisiv folosită pentru a indica protecția împotriva inundațiilor cauzate de râuri sau mare.



de restrictiv sau extins este încadrată securitatea apei. Exemplul pentru Java

(Caseta 3) ilustrează cum o condiție locală importantă, cum este eroziunea, care

este o problemă majoră în insulă și este menționată în mod specific în legea

resurselor de apă ca un scop, a fost inclusă ca dimensiune-cheie.

Când este considerat adecvat un cadru restrâns al securității apei ”în cutia apei” ,

poate fi ales un set de dimensiuni cheie restrânse corespunzător pentru a reflecta

cum publicul experimentează problemele legate de apă, de exemplu:

Dimensiunea- cheie 1: disponibilitatea apei (care se referă la deficitul de

apă sau ”prea puțină apă”)

Dimensiunea- cheie 2: siguranța inundațiilor (care se referă la riscul de

inundație sau ”prea multă apă”)

Dimensiunea -cheie 3: mediu curat (care se referă la poluarea apei sau

”apă prea murdară”)

Dimensiunea -cheie 4: apa și salubritatea (care se referă la nevoile de apă

și salubritate sau ”nu robinet sau toaletă”)

Notarea acestor dimensiuni cheie se poate face în termeni relativi sau absoluți, de

exemplu o scară de la 1 (sărac) la 5 (excelent), și se poate baza pe datele publice

disponibile și aprecierea unui expert. Rezultatele pot fi prezentate sub forma unei

pentagrame sau diagrame (Fig. 6).

Atunci când este cerută o încadrare largă a securității apei ”în afara cutiei de apă”,

de exemplu o societate sigură de apă, dimensiunile-cheie pot fi alese să reflecte

acest lucru. Indexul național de securitate a apei dezvoltat de o echipă Asian

Water Development Outlook (AWDO) este cel mai elaborat exemplu al unei

evaluări a securității apei de până acum. Metodologia era folosită pentru a evalua

securitatea apei în 49 de țări din Asia și Pacific (Tabelul 3). Makin ș.a. (GWP,

2014) au aplicat metodologia la câteva țări din Africa, Europa, iar la America de

Nord și de Sud într-o analiză ulterioară. Această metodologie a fost creată pentru

a sprijini liderii guvernamentali în ghidarea reformelor și investițiilor pentru a



crește securitatea apei. Această metodologie poate fi adaptată pentru bazine

hidrografice, orașe sau sub-regiuni

Tabelul 3. Indexul național pentru securitatea apei pentru țările selectate, în

conformitate cu abordarea AWDO Țara Evaluare Indicator

Securitatea Naţională Apă

Index KD1

KD2

KD3

KD4

KD5

Total

Australia 5 3 4 4 5 21 4.20 4 Brazilia 3 3 3 3 3 15 3.00 3 Bulgaria 5 3 2 1 3 14 2.80 3 Cambodgia 1 2 1 2 1 7 1.40 1 Canada 5 3 3 5 5 21 4.20 4 China, Republica Populară 3 3 2 2 2 12 2.40 2 Egipt 4 3 2 1 3 13 2.60 2 Ethiopia 1 3 2 3 2 11 2.20 2 Georgia 3 2 2 2 3 12 2.40 2 Republica Kârgâzstan 3 3 2 2 1 11 2.20 2 Mexic 3 3 2 2 3 13 2.60 2 Maroc 3 3 2 1 3 12 2.40 2 Mozambic 1 3 2 3 2 11 2.20 2 Nepal 1 3 1 2 3 10 2.00 2 Pakistan 1 3 1 1 1 7 1.40 1 Polonia 5 3 2 1 3 14 2.80 3 Slovacia 5 3 2 1 3 14 2.80 3 Spania 5 3 3 1 4 16 3.20 3 Tanzania 1 4 2 3 2 12 2.40 2 Uruguay 5 3 3 3 4 18 3.60 3 Notă: KD= dimensiune cheie, KD1=Securitatea apei pentru gospodării. KD2=Securitatea apei pentru economie. KD3=Securitatea apei urbane. KD4=Securitatea apei pentru mediu; KD5=Reziliență. Numerele subliniate boldate și italice indică o evaluare din punctul de vedere al specialiștilor (nu există date diponibile). Rezultatele pentru KD2, prezentate subliniat, indică acolo unde evaluarea s-a schimbat înaintea publicării AWDO 2013 ca rezultat al excluderii subindicatorului rezilienței din cauza lipsei de date comparabile pentru țările din afara regiunii Asiei și Pacificului.

Sursă: GWP (2014) Evaluarea securității apei cu indicatori adecvați. Dezbateri la workshop-ul

GWP.

Cadrul AWDO are cinci dimensiuni-cheie: (i) securitatea apei pentru gospodării,

(ii) securitatea apei pentru economie, (iii) securitatea apei urbane, (iv) securitatea

apei pentru mediu și (v) rezistența la dezastrele legate de apă. Notarea, de la 1 la 5

în fiecare dimensiune, s-a bazat pe datele publice disponibile, completate cu



apreciarea experților acolo unde nu erau date disponibile. Numerele care au

rezultat sunt prezentate în pentagrame.

Numărul pentru fiecare dimensiune-cheie este un compus din valorile unui număr

de indicatori care descriu subelementele din fiecare dimensiune-cheie. Indicatorii,

atât cât s-a putut, au fost selectați pe baza datelor publice disponibile. În rezumat,

scopul și indicatorii celor cinci dimensiuni-cheie sunt după cum urmează:

Dimensiunea- cheie 1: securitatea apei în gospodării

– scop: măsoară securitatea apei casnice la nivel de gospodărie

– indicatori: acces la apă curentă (%); acces la salubritate (%); igienă

(DALY5)

Dimensiunea-cheie 2: securitatea apei în economie

– scop: măsoară cum asigură țările folosirea productivă a apei pentru

susținerea creșterii economice în producerea hranei, industrie și energie

– indicatori: economii productive în agricultură (dependența agricolă,

eficiența utilizării); industrie (productivitatea industrială a apei, consumul

industrial); și energie (% potențialul hidroelectric dezvoltat, % dependența

hidroelectrică); cu un indicator elastic adăugat pentru înmagazinare și

variabilitatea ploilor intra- și inter-anuale

Dimensiunea-cheie 3: securitatea apei urbane

– scop: măsoară crearea unei mai bune gospodăriri și servicii ale apei

pentru a susține orașe vibrante și frumoase, sensibile la apă

– indicatori: alimentarea cu apă (%), epurarea apeolor uzate (%),

drenaj (pagube produse de inundații), cu factori adăugați pentru rata

urbanizării și sănătatea râului

Dimensiunea-cheie 4: securitatea apei pentru mediu

– scop: măsoară progresul reabilitării râurilor și ecosistemelor la

scară națională și regională

5 Vârsta standardizată a dizabilităților ajustate pe ani de viață (DALY) este o măsură a incidenței diareei per 100.000 locuitori



– indicatori: sănătatea râului, inclusiv presiunile/amenințările la

sistemul râului;

– vulnerabilitatea/elasticitatea la curgerile naturale

Dimensiunea-cheie 5: elasticitatea la dezastrele legate de apă

– scop: măsoară nivelul de hazard, expunere, vulnerabilitate

capacitatea de a face față

– indicatori: indexul de elasticitate bazat pe tipul de hazard (inundații

și furtuni, secete, valuri și inundații de coastă), măsurând: expunerea (de

ex. densitatea populației, rata de creștere), vulnerabilitatea populației de

bază (de ex. rata sărăciei, folosirea pământului; capacități care fac față cu

greu (de ex. nivelul de dezvoltare în telecomunicații); capacitîți care fac

față ușor (de ex. rata de alfaberizare).

AWDO a prezentat raportul șefilor de stat și guvern care au participat la 2nd Asia-

Pacific Water Summit, în 2013. Raportul a produs un larg interes în și dincolo de

Asia. Se așteaptă ca metodologia să stimuleze țările, să adune mai bine datele de

care au nevoie urgentă planificatorii şi factorii de decizie. Datele mai bune vor

ajuta și la îmbunătățirea în continuare a indicatorilor pentru următoarea evaluare,

pentru care a început deja pregătirea sprijinită de Asia- Pacific Center for Water

Security din cadrul Tsinghua University din Beijing. Domeniile pentru colectarea

datelor îmbunătățite includ calitatea și siguranța alimentărilor cu apă și a

serviciilor de salubritate, apa înmagazinată în apele subterane și rezervoare de

mărime mică-mijlocie, productivitatea agriculturii neirigate, variabilitatea

precipitațiilor și folosirea resurselor de apă pentru hidroenergie.

Fie că aplicăm un cadru restrâns, fie unul larg, perspectiva dorită de securitate a

apei este realizată prin concentrarea simultană pe dimensiunile-cheie selectate. Cu

toate acestea, analiza din cadrul fiecărei dimensiuni-cheie poate genera, de

asemenea, informații valoroase ”precum construirea blocurilor”. De exemplu, un

cadru restrâns poate fi făcută prin concentrarea oricăreia din cele cinci

dimensiuni-cheie folosite în analiza AWDO pe o bază de sine stătătoare.



International Water Management Institute (IWMI), care a făcut parte din echipa

AWDO, a publicat un studiu avansat care se concentra pe performanța economică

limitată la agricultură, folosind un cadru simplificat (Lautze & Manthrithilake,

2012). Dimensiunile-cheie folosite de IWMI au fost:

dimensiunea-cheie 1: nevoile de bază ale gospodăriilor

dimensiunea-cheie 2: producția agricolă (disponibilitatea apei)

dimensiunea-cheie 3: fluxul de mediu

dimensiunea cheie-4: managementul riscului (protecția împotriva

variabilității ploii)

dimensiunea cheie-5: independența de sursele externe

Selectarea indicatorilor

Indicatorii sunt folosiți pentru a exprima natura diemnsiunilor-cheie și selectarea

lor va depinde de scopul și aplicarea specifică a evaluării. AWDO a folosit de la

doi la patru indicatori (și uneori sub-indicatori) pentru fiecare din cele cinci

dimensiuni-cheie. Un scop inițial al evaluării AWDO a fost de a compara statutul

securității apei între țări; același set de indicatori a fost aplicat tuturor țărilor.

Pentru adaptarea metodologiei la fiecare bazin sau oraș, se pot face ajustări care

să reflecte prioritățile locale și seturile de date disponibile.

Selectarea indicatorilor buni este o provocare. Adesea, un echilibru pragmatic

trebuie să fie împărțit între ”ce ar trebui măsurat” și ”ceea ce poate fi măsurat”

(Mason & Calow, 2012). Indicatorii, în primul rând, au menirea de a informa

planificatorii și factorii de decizie. Colectarea datelor poate fi influențată mult mai

eficient îndată ce factorii de decizie recunosc beneficiul informației de calitate în

munca lor. Datele de calitate și indicatorii buni au următoarele caracteristici

(Dunn & Bakker, 2009):

ușor de accesat (folosirea, de preferat, a datelor publice accesibile)

ușor de înțeles (pentru părțile interesate și factorii de decizie)

oportuni (actualizarea datelor)

relevanți (pentru problemele specifice implicate, scară)



credibili, transparenți și preciși.

Indicatorii ar trebui să reflecte rezultatele preferate ale securității îmbunătățite a

apei. Dacă un indicator bun pentru un rezultat nu este disponibil sau datele pentru

determinarea indicatorului sunt greu de obținut sau nu sunt disponibile, pot fi

folosite rezultate intermediare ca un subtitut. Exemplele includ accesul la apă și

salubritate ca un rezultat intermediar pentru servicii de apă și salubritate de

încredere, sigure și la prețuri accesibile; suprafața irigată este un rezultat

intermediar al producției agricole; și ”clasele de calitate a apei” sunt un rezultat

intermediar pentru ”sănătatea ecologică”. De asemenea, indicatorii rezultatului

intermediar pot fi folosiți dacă sunt mai ușor de înțeles și acceptat de factorii de

decizie și părțile interesate.

Alte rezultate intermediare sunt legate de guvernare. Buna guvernare este un

mijloc de a îmbunătăți securitatea apei și nu un rezultat final în sine. Totuși, nu

este corect, din punct de vedere științific, să se includă indicatorii guvernării

atunci când se evaluează securitatea apei. Cu toate acestea, buna guvernare este o

pre-condiție importantă pentru creșterea securității apei, pe cât de importantă este

luarea ei în considerare atunci când se evaluează progresul. Acest lucru poate fi

făcut prin tratarea acestuia separat și ca o categorie transversală în plus la

dimensiunile cheie. În timp ce există un interes considerabil pentru dezvoltarea

unui index al guvernării specific pentru apă, multe aspecte ale bunei guvernări nu

sunt unice pentru sectorul apei. Astfel, poate fi suficientă, în guvernare, folosirea

seturilor de date globale care sunt deja disponibile, cum ar fi indexul de guvernare

al World Bank. Evaluarea AWDO compară ratele de securitate a apei folosind

seturile de date globale, PIB și altele.

Există multe lucrări despre selectarea indicatorilor, incluzând:

Al 4-lea Raport privind Exploatarea Globală a Apei (WWAP, 2012)



Setul de indicatori cheie în sectorul apei (UN-Water6)

indicatori propuşi de Grupul Expert privind Indicatorii, Monitorizare şi

Baze de date (EG-IMD) (WWAP, 2009)

Indexul privind Starea Apei (WWI7)

Evaluarea Securităţii Apei cu ajutorul Indicatorilor Corespunzători (GWP,

2014).

Lucrări de la Workshop-ul GWP.

Aceste surse sunt menționate în ‘Water and sustainability: a review of targets,

tools and regional cases’ - un raport pregătit de International Hydrological

Programme8 al UNESCO, în anul 2012. Acest raport furnizează o sursă și un

fond de inspirație pentru selectarea indicatorilor pentru cazurile specifice. Nu sunt

necesare toate elementele matricei. Uneori, un indicator poate fi suficient, iar în

alte cazuri, poate fi nevoie de doi sau mai mulți indicatori. În astfel de cazuri,

formulele și ponderea pot fi aplicate pentru a combina valorile indicatorilor într-o

singură valoare pentru dimensiunea-cheie. Tabelul 5 prezintă un exemplu de

folosire a indicilor pentru a sprijini procesul decizional

Tabelul 4. Matrice pentru determinarea indicatorilor pentru un caz specific Pilonii IWRM Dimensiuni-cheie

Eficiența economică Echitate socială Durabilitate de

mediu

KD1

Indicator 1 ... Indicator 2 ...

Indicator 3 ... Indicator 4 ... Indicator 5 ...

Indicator 6 …

KD2

Indicator 7 ... Indicator 8 ... Indicator 9 …

Indicator 10... Indicator 11 …

Indicator 12 …

KD3

Indicator 13 … Indicator 14 … Indicator 15 ... Indicator 16 …

KD4 Indicator 17 … Indicator 18 …

Indicator 19 … Indicator 20 … Indicator 21 …

KD5

Indicator 22 … Indicator 23 …

Indicator 24 … Indicator 25 … Indicator 26 …

6 http://www.unwater.org/activities/task-forces/indicators/key-indicators/en/ 7 http://www.watercentre.org/portfolio/awrf-global-indicators 8 Acest raport prezintă țintele de durabilitate actuale (2012) pentru sectorul apei și o prezentare generală a instrumentelor și abordoruilor selectate pentru a ajuta factorii de decizie să îndeplinească obiectivele de dezvoltare.



Acest tabel ilustrează un posibil rezultat al procesului de selectare a indicatorilor adecvați.

Numărul de indicatori pentru fiecare dimensiune cheie va depinde de situația care trebuie evaluată

și de performanțele părților interesate. Unele căsuțe din matrice pot rămâne goale. Din perspectiva

IWRM, este important să echilibrăm indicatorii pentru fiecare din cei trei piloni IWRM: eficiența

economică, echitate socială și durabilitatea mediului.

Indici compuși

Însumarea valorilor indicatorului într-un indice sprijină luarea deciziilor, dar

aceasta trebuie făcută cu grijă, întrucât diferitele dimensiuni nu sunt neapărat

comparabile și pot avea ponderi diferite. De exemplu, evaluarea AWDO

însumează valorile indicatorului în indici pentru fiecare dimensiune-cheie și îi

compilează într-un indice compus pentru securitatea apei. Toți indicii sunt

exprimați în 5 stadii: 5 este considerat ca model, 4 efectiv, 3 capabil, 2 angajat și

1 riscant (periculos, hazardat). Indicele compus este suma indicilor dimensiunilor

cheie (cu pondere egală) împărțită la 5. Indicii dimensiunilor-cheie pot fi

prezentați, în mod convenabil, sub formă tabelară (Tabelul 3) și grafică sub formă

de pentagrame (fig. 6).

Figura 6. Dimensiunile-cheie ale securității apei prezentată în pentagramă pentru Asia de Sud-Est

și economiile avansate din Asia.

Sursă: AWDO (2013).



Indicii compuși pot fi folositori, în special pentru evaluare. Pentru ca factorii

decizionali să fie informați, este recomandabil să se prezinte ambele valori ale

indicatorilor, precum și indicii compuși. Aceasta asigură că nu se pierd informații

valoroase despre indicatorii specifici

Evaluarea folosind abordarea bazată pe risc

Această abordare se concentrează pe elementele securității apei cu risc

semnificativ (probabilitate) ca o performanță acceptabilă să nu poată fi realizată

sau menținută. Creșterea securității apei este reflectată în realizarea și menținerea

nivelurilor acceptabile în patru zone de riscul legat de apă OECD (2013):

riscul de deficit (inclusiv secete): o lipsă de apă suficientă pentru folosul

beneficiarilor (gospodării, afaceri și mediu)

riscul de calitate inadecvată: o lipsă de apă de calitate corespunzătoare

pentru anumite scopuri

riscul de exces (inclusiv inundațiile): un preaplin sau o acumulare

destructivă de apă asupra zonelor care nu sunt, în mod normal, inundate

risc de subminare a elasticității sistemelor de apă potabilă: depășirea

capacității sistemelor de apă, posibil atingerea punctelor critice și

provocarea de pagube ireversibile funcțiilor sistemului.

Această abordare nu se concentrază pe elementele unde dezvoltarea durabilă este

necesară pentru realizarea unor standarde acceptabile, cum ar fi asigurarea

accesului la apă în condiții de siguranță sau servicii de salubritate. Prin urmare,

poate fi mai relevant pentru țările membre OECD care așteaptă niveluri mai

ridicate ale preformanței pentru satisfacerea nevoilor de bază.

OECD propune un proces în trei pași: ‘cunoașterea riscul’, ‘țintește riscul’ și

‘administrează riscul’ (Figura 7).



Figura 7. Abordarea OECD bazată pe risc la securitatea apei

Cunoaște riscul de apă

Primul pas este de a identifica riscurile și scara lor. Aceasta include nu numai

aspectele științifice și tehnice ci și percepția populației la risc. Cât de important

este riscul pentru populație? Ar trebui să se țină seama de toate riscurile: normal,

cele mai vizibile riscuri; probabilitate scăzută, riscuri cu impact ridicat; și riscuri

care se dezvoltă încet cu impacturi cumulative ridicate.

Stabilește niveluri acceptabile (ținte) pentru riscurile de apă

Nivelul acceptabil al riscului de apă pentru populație depinde de echilibrul dintre

consecințele economice, sociale și de mediu și de costul îmbunătățirii. Eliminarea

completă a riscului este, în majoritatea cazurilor, imposibilă din punct de vedere

tehnic sau prea costisitoare.

Administrează riscurile de apă

Odată țintele stabilite, pot fi identificate măsurile care realizează aceste ținte cu un

cost eficient pe cât posibil. În afară de măsurile infrastructurale, acestea pot

include instrumente bazate pe piață și suport financiar public. Abordarea bazată



pe risc atribuie riscurile actorilor care sunt probabil capabili să le administreze cel

mai eficient.

Se cere o atenție specială pentru ”dimensiunea socială”, inclusiv echitatea. O

abordare bazată pe risc poate ajuta la asigurarea unei distribuții echitabile a

riscurilor între părțile interesate și la prevenirea impunerii riscului preferențial.

Evaluare folosind o abordare a dezvoltării

Există trei pași importanți pentru cuantificarea securității apei folosind o abordare

a dezvoltării (Figura 8):

Etapa 1: determină indicatorii și dimensiunile cheie relevante pentru caz;

Etapa 2: evaluaeză scorurile indicatorilor; și

Etapa 3: prezintă rezultatele pentru a lua decizii sau a le compara cu alte

cazuri.

Figura 8. Trei pași în abordarea dezvoltării la o evaluare cantitativă a securității apei

Etapa 1 – Determină indicatorii și dimensiunile-cheie relevante

Acest pas este descris în secțiunile anterioare. Este important de amintit că

dimensiunile-cheie și indicatorii corespunzători care sunt selectați țin seama de

problemele specifice și de nevoile de informare ale părților interesate și factorilor



de decizie. Când evaluarea este folosită pentru a compara țările și bazinele,

indicatorii ar trebui să furnizeze un tablou complet al tuturor problemelor și

nevoilor de informare. Când evaluarea este făcută doar pentru un bazin sau țară,

indicatorii pot fi mult mai specifici la problemele și nevoile de informare ale

acelui bazin sau țări.

Etapa 2 – Evaluează valorile indicatorilor

Valorile pot fi exprimate pe o scară nominală sau ordinală. Scările nominale sunt

sau valori reale sau se referă la o scară cu proporții, de exemplu gradele unei

examinări pe o scară de la 1 la10. Scările ordinale exprimă ordinul rangului

valorilor, exemplele includ ++/+/0/-/--; excelent - bine - indiferent - rău - extrem

de rău; pozitiv - neutru - negativ; și folosind un scor de 1-5.

Preferabil, valorile se vor baza pe datele disponibile din bazele de date publice. În

multe cazuri, va fi necesar un anumit tip de analiză pentru determinarea valorilor

indicatorului. Când datele nu sunt disponibile, poate fi folosit avizul unui expert

pentru determinarea valorilor.

Dacă scopul unei evaluări este compararea, valoarea ar trebui să fie determinată

numai pentru o situație care, în majoritatea cazurilor, ar trebui să fie situația

prezentă, sau cel puțin ultima situație pentru care datele sunt disponibile. Dacă

scopul unei evaluări este de a lua decizii pentru o investiție, valorile ar trebui să

fie determinate atât pentru situația din prezent, cât și pentru viitor, cu sau fără

investiții. În luarea deciziilor asupra strategiilor alternative, ar trebui să fie

determinate valorile pentru aceste alternative.

Etapa 3 – Prezentarea rezultatelor pentru comparare sau luarea de decizii

După cum sunt prezentate rezultatele va depinde scopul evaluării. Pentru scopurile comparative, rezultatele pot fi prezentate în tabele sau grafice. Figura 9 prezintă două exemple ale reprezentării grafice AWDO. Graficul (a) compară securitatea apei dintre țări din regiunea AWDO. Graficul (b) compară securitatea apei din bazinul râului Brantas, din Indonezia (în verde, cu estimări mai scăzute și



mai ridicate) cu media națională din Indonezia (în roșu). Graficele arată că bazinul râului Brantas are o valoare medie mai ridicată decât cea națională pentru dimensiunea-cheie a securității apei pentru gospodării. Prezentarea rezultatelor într-o pentagramă este deosebit de folositoare întrucât evidențiază valoarea pentru fiecare din cele cinci dimensiuni-cheie. Evaluările făcute pentru sprijinirea luării deciziilor în relație cu investițiile nu numai că prezintă situația actuală, ci și situația așteptată după implementarea măsurilor sau strategiei. Țintele pentru diverși indicatori ar trebui, de asemenea, să fie incluse, precum și informațiile economice specifice necesare pentru luarea deciziilor, de exemplu totalul investițiilor cerute și raportul cost-beneficiu. Pentru acest gen de evaluare, vor fi necesare studii suplimentare, acesea necesitând o modelare pe calculator. Rezultatul poate fi prins într-o fișă de valori a securității apei (Tabelul 5). Avantajul prezentării rezultatelor în acest mod este că factorii de decizie pot vedea atât valorile de securitate a apei, valorile indicatorilor specifici, cât și țintele care se aplică indicatorilor specifici.

Figura 9. Exemple de prezentare care compară securitatea apei (a) compararea securității apei în

interiorul tărilor; (b) compararea securității apei într-un bazin hidrografic (Brantas, în gri închis)

cu media națională a securității apei (negru) în Indonezia9

Sursă: AWDO (2013) și o evaluare pilot a securității apei în trei bazine hidrografice conduse de

the Network of Asian River Basin Organizations (NARBO, 2012).

9 De notat că KD1, KD2 etc. se referă la dimensiunile cheie dezvoltate în AWDO (2013)



Selectarea indicatorilor cei mai decisivi este deosebit de importantă. Dar

însumarea indicatorilor, după cum se prezintă în figura 9 și în tabelul 5, riscă

pierderea unei cantități mari de informații despre performanțele sistemului

resurselor de apă. Cu toate acestea, doar adăugarea mai multor indicatori poate

complica tabloul. Prea multă informație poate crea confuzie și poate întuneca

problemele importante. Un echilibru va asigura că informația este atât completă,

cât și clară pentru publicul țintă.

Tabelul 5. Examplu de foaie de scoruri10 de luare a deciziilor pentru securitatea apei Dimensiuni cheie și indicatori

Unitate Bază 2010

Ținte Strategii alternative de investiții Strategia 1 Strategia 2 Strategia 3

2020 2030 Perfect 2020 2030 2020 2030 2020 2030 Index securitate apă 1-5 1,8 3,1 4,1 5,0 2,4 3,3 2,7 3,6 3,1 4,1

KD1: Apă și salubritate 1-5 2,0 2,8 3,6 5,0 2,8 3,6 2,8 3,6 2,8 3,6

%populație cu acces sigur la apa potabilă

% 50% 63% 73% 100% 63% 73% 63% 73% 63% 73%

%populație cu acces la facilitățile de salubritate

% 30% 50% 70% 100% 50% 70% 50% 70% 50% 70%

KD2: Producția de hrană

1-5 2,3 3,1 4,4 5,0 2,6 3,5 3,0 4,2 3,1 4,4

Suprafața irigată

1000 ha 24 30 35 40 26 28 28 31 30 35

# puncte de apă pt. animale # 300 500 900 1000 400 700 500 900 500 900

KD3: Industrie și energie 1-5 2,1 3,8 4,7 5,0 2,7 3,7 3,1 4,2 3,8 4,7

Apă furnizată pt. minerit % 30% 80% 90% 100% 40% 50% 50% 70% 80% 90%

Apă furnizată industriei % 70% 80% 90% 100% 70% 90% 80% 90% 80% 90%

Puterea hidroelectrică MWh 34 80 120 120 60 100 70 110 80 120

KD4: Mediu 1-5 1,8 3,3 4,7 5,0 2,4 3,3 3,1 3,7 3,3 4,6 Suprf. protejată din b.h. km2 1200 2500 3500 3500 2000 2500 2500 3000 2500 3500

Nr. izvoare /surse protejate # 300 600 900 900 400 600 500 700 600 850

Media calității apei din râuri I-V II III IV V II III III III III IV

KD5: Vulnerabilitate 1-5 1 2,4 3,3 5,0 1,7 2,3 1,7 2,3 2,4 3,3

Vulnerabilitate m€/a 120 78 50 0 100 80 100 80 78 50

10 În acest exemplu (o situație rurală, fără nici un oraș), au fost selectate 5 dimensiuni cheie și de la 2 la 3 indicatori pentru fiecare dimensiune cheie. Anul de bază este 2010 cu două cadre de timp pentru realizări: 2020 și 2030. Exemplul dă trei strategii alternative de investiții pentru ca factorii de decizie să aleagă între ele. Securitatea apei în fiecare din dimensiunile cheie este calculată ca o medie a valorilor indicatorilor selectați (pondere egală). Ponderea egală se aplică și la determinarea indicelui general al securității apei.



la inundații - media pagubelor

n

Vulnerabilitate la secete - media pagubelor

m€/an 200 50 30 0 120 80 80 40 50 30

Implementare informații

Investiții necesare m€ - - - 300 500 400 650 600 1200

Categorii economice ale raportului B/C (KD2, KD3)

- 1,3 1,2 - 1,4 1,3 1,3 1,2 1,2 1,1

Dezvoltarea în continuare a conceptului

Conceptul de securitate a apei, abordările pentru securitatea apei și metodele de

cuantificare a securității apei sunt încă în curs de dezvoltare. Prin cuantificarea

securității apei ne vom îmbunătăți înțelegerea atât a abordărilor pentru dezvoltare,

cât și a abordărilor bazate pe risc. Dar, în acest sens, va trebui să găsim un

echilibru între ce se dorește și ce se poate face. Deși securitatea apei este

complexă, factorii de decizie și părțile interesate trebuie să fie capabili să

înțeleagă aceste rezultate. Aceasta înseamnă că metodologiile, sau cel puțin

prezentările rezultatelor, trebuie să fie cât se poate de simple.

Nici un caz al securității apei nu va fi exact la fel. Să sperăm că exemplele date

oferă consultanță unui cadru sistematic și un proces în trei pași pentru

cuantificarea securității apei. Schimbul de experiență este valoros, cum ar fi

printr-o practică comună susținută de GWP.



BIBLIOGRAFIE

Ait Kadi, M. (2014). “Integrated Water Management: the international

experience.” Capitolul 1 p. 3-16 în Integrated Water Resources Management in the 21st Century, Revisiting the Paradigm. Editat de P. Martinez-Santos, M.M. Aldaya și R. Llamos. CRC Press/Balkema.

Ait Kadi, M. și W.L. Arriens. (2012). Increasing Water Security: a Development Imperative. GWP Perspectives Paper. Allan, J.A. (1998). “Virtual Water: a strategic resource, global solutions to

regional deficits.” Groundwater 36(4), p. 545-546. AWDO. (2013). Asian Water Development Outlook – Measuring Water

Security in Asia and the Pacific. ADB, Manila. Bakker, K. și C. Morinville. (2013). “The governance dimensions of water

security: a review.” Philosophical Transactions of the Royal Society, A Vol. 371, Nr. 2002: 20130116.

Cook, C. și K. Bakker. (2012). “Water Security: Debating an emerging paradigm.” Global Environmental Change 22. p.94-102.

Dunn, G. și K. Bakker. (2009). Canadian ap.roaches to assessing water security: an inventory of indicators. Policy Report. University of British Columbia, Canada

Falkenmark, M. (2003). “Freshwater as shared between society and ecosystems: from divided ap.roaches to integrated challenges.” Philosophical Transactions of the Royal Society of London B 358(1440), p.2037-2049.

Grey, D. și C.W. Sadoff. (2007). “Sink or Swim? Water security for growth and development.” Water Policy. Vol.9, Nr. 6. p.545-571.

GWP. (2000). Towards Water Security: A Framework for Action. Global Water Partnership, Stockholm.

GWP. (2014). Assessing Water Security with Ap.ropriate Indicators. Proceedings from the GWP Workshop. Global Water Partnership, Stockholm.

GWP. (2014). GWP Strategy Towards 2020 – A Water Secure World. Global Water Partnership, Stockholm.

Haasnoot, M., H. Middelkoop, A. Offermans, E. van Beek și W.P.A. van Deursen. (2012). “Exploring pathways for sustainable water management in river deltas in a changing environment.” Climatic Change 115(3-4), p.795–819.

Hoekstra, A.J. și A.K. Chapagain. (2008). Globalization of Water, Sharing the Planet’s Freshwater Resources. Blackwell Publishing.

ICA. (2012). Global Water Security. Intelligence Community Assessment 2012-08. USA.

Klinke, A. și O. Renn. (2012). Adaptive and Integrative Governance on Risk and Uncertainty. Journal of Risk Research. Vol. 15, Nr. 3, March 2012.



Kwadijk, J.C.J., M. Haasnoot, J. Mulder, M. Hoogvliet, A. Jeuken, R. Van der Krogt, N. Van Oostrom, H. Schelf hout, E. Van Velzen, H. Van Waveren și M. De Wit. (2010). “Using adaptation tip.ing points to prepare for climate change and sea level rise: a case study in the Netherlands.” Wiley Interdisciplinary Reviews: Climate Change 1, p.729–740.

Lankford, B., K. Bakker, M. Zeitoun și D. Conway. (Eds). (2013). Water Security, Principles, Perspectives and Practices. Routledge, Oxon și New York.

Lautze, J. și H. Manthrithilake. (2012). “Water security: Old concepts, new package, what value?” Natural Resources Forum, 36, p.76-87.

Makin, I.W., W.L. Arriens și N. Prudente. (2013). Indicators for the assessment of national water security: Asia Water Development Outlook 2013. Asian Development Bank, Manila.

Mason, N. și R. Calow. (2012). Water security: from abstract concept to meaningful metrics – An initial overview of options. Working Paper 357, ODI, London, UK.

McDonnell, R. (2008). “Challenges for Integrated Water Resources Management: How Do We Provide the Knowledge to Sup.ort Truly Integrated Thinking?” International Journal of Water Resources Development, 24:1, p.131-143.

Ministry of Public Works (DGWRD). (2012). Java Water Resources Strategic Study. Kementerian Pekerjaan Umum / Bap.enas, Jakarta.

Muller, M. și R. Lenton. (2009). Integrated Water Resources Management in Practice. Earthscan, London.

Network of Asian River Basin Organizations (NARBO). (2012). A pilot assessment of water security in three river basins.

OECD. (2013). Water Security for Better Lives. OECD Studies on Water, OECD Publishing

Orr, S. (2013). “Water stewardship: the business case for water management.” Waterfront. No .4, December 2013.

Rees, J.A. (2002). Risk and Integrated Water Management. TEC Background Papers, Nr. 6. Global Water Partnership, Stockholm.

Renn, O. și P. Graham. (2006). Risk Governance: Towards an Integrative Approach. White Paper. International Risk Governance Council (IRGC).

Sayers, P., G. Galloway și J. Hall. (2012). “Robust decision-making under uncertainty towards adaptive and resilient flood risk management infrastructure” p.281–302 in Flood Risk Planning, Design and Management of Flood Defence Infrastructure editat de P. Sayers. ICE Publishing.

Snellen, W.B. și A. Schrevel. (2004). “IWRM for sustainable use of water: 50 years of international experience with the concept of integrated water management.” Background document to the FAO/ Netherlands Conference on Water for Food and Ecosystems. Ministry of Agriculture, Nature and Food Quality, Netherlands.



UN. (2005). “Plan of Implementation of the World Summit on Sustainable Development” (UN, New York; www.un.org/esa/sustdev/documents/ WSSD_POI_PD/English/ WSSD_PlanImpl.pdf)

UNEP. (2012). “UN-Water Status Report on the Ap.lication of Integrated Approaches to Water Resources Management.”

UNESCO. (2012). “Water and sustainability: a review of targets, tools and regional cases.” International Hydrological Programme. UNESCO.

UNESCO. (2009). IWRM Guidelines at River Basin Level, Parts 1 &2. UNESCO, Paris.

United Nations. (2012). Resolution adopted by the General Assembly on 27 July 2012. 66/288. The future we want. United Nations General Assembly.

UN-Water. (2013). Analytical Brief on Water Security and the Global Agenda. (http://i.unu.edu/media/unu.edu/publication/34287/ UNWater_watersecurity_analyticalbrief.pdf)

Watson, N. (2007). “Collaborative capital: a key to the successful practice of integrated water resources management,” p.31–48 in Multi-Stakeholder Platforms for Integrated Water Management. Editat de J. Warner. London: Ashgate.

WEF. (2009). The Bubble is Close to Bursting; a Forecast of the Main Economic and Geopolitical Water Issues Likely to Arise in the World during the Next Two Decades.

Whittington, D., C. Sadoff și M. Allaire. (2013). The Economic Value of Moving Toward a More Water Secure World. TEC Background Paper Nr. 18. GWP, Stockholm.

World Water Council. (2000). A Water Secure World – Vision for Water, Life and the Environment. Commission Report

WWAP (United Nations World Water Assessment Programme). (2009). Final Report of the Expert Group on Indicators, Monitoring, and Data Bases (RG-IMD) Perugia, UNESCO.

WWAP (World Water Assessment Programme). (2012). The United Nations World Water Development Report 4: Managing Water under Uncertainty and Risk. Paris, UNESCO.

WWF. (2008). UK Water Footprint: The Impact of the UK’s Food and Fibre Consumption on Global Water Resources. London: Worldwide Fund for Nature

Zeitoun, M. (2011). “The Global Web of National Water Security.” Global Policy. London School of Economics and Political Science and John Wiley & Sons Ltd.



Seriile Documentelor Informative ale Comitetului Tehnic: Nr. 1: „Reglementarea şi participarea sectorului privat în Sectorul Apei şi Sanitaţiei” –

de Judith A. Rees (1998) Nr. 2: „Apa ca un bun social şi economic: cum să pui principiul în practică” – de Peter

Rogers, Ramesh Bhatia şi Annette Huber (1998) Nr. 3: „Principiile Dublin pentru Apă ca o reflecţie într-o apreciere comparativă a

Aranjamentelor Instituţionale şi Legale pentru Managementul Integrat al Resurselor de Apă” – de Miguel Solanes şi Fernando Gonzales Villarreal (1999)

Nr. 4: „Managementul Integrat al Resurselor de Apă” – de Comitetul Tehnic Consultativ al GWP (2000)

Nr. 5: „Scrisoare către Ministerul meu” – de Ivan Chéret (2000) Nr. 6: „Riscul şi Managementul Integrat al Resurselor de Apă” – de Judith A. Rees

(2002) Nr. 7: „Guvernarea eficientă a apei” – de Peter Rogers şi Alan W Hall (2003) Nr. 8: „Reducerea sărăciei şi IWRM” (2003) Nr. 9: „Managementul apei şi Ecosistemele: Trăind cu schimbarea” – de Malin

Falkenmark (2003) Nr. 10: „Managementul Integrat al Resurselor de Apă (IWRM) şi Planurile de eficienţă

a apei pentru 2005 – De ce, ce şi cum?” – de Torkil Jønch-Clausen (2004) Nr. 11: „Serviciile Urbane pentru Apă şi Sanitaţie, o Abordare IWRM” de Judith A.

Rees (2006) Nr. 12: „Finanţarea şi Gospodărirea Apei” de Judith A. Rees, James Winpenny şi Alan

W Hall (2008) Nr. 13: „Gospodărirea unui alt aspect al ciclului de apă: Transformarea apei uzate într-

un bun cu valoare” de Akiça Bahri (2009) Nr. 14: „Gospodărirea Apelor, Securitatea Apelor și Adaptarea la Schimbările

Climatice: Efecte Neîntârziate și Măsuri Esențiale” de Claudia Sadoff și Mike Muller (2010)

Nr. 15: „Echitatea Socială și Managementul Integrat al Resurselor de Apă” de Humberto Peña (2011)

Nr. 16: „Managementul Integrat al Apei Urbane” de Akiça Bahri (2012). Nr. 17: „Dreptul Internaţional – Facilitarea Cooperării Transfrontaliere privind Apa”

de Patricia Wouters (2013) Nr. 18: „Valoarea Economică a Trecererii către o Lume mai Sigură în ceea ce priveşte

Apa” de Dale Whittington, Claudia Sadoff şi Maura Allaire (2013) Nr. 19: „Guvernarea Apelor Subterane şi Agricultura Irigată” de Tushaar Shah (2014). Nr. 20: „Securitatea Apei: Punerea conceptului în practică” de Eelco van Beek și

Wouter Lincklaen Arriens (2014).

Această lucrare este printată pe o hârtie marcată cu o lebădă. Eticheta lebedei nordice îndrumă consumatorii către produsele cele mai prietenoase mediului. Pentru a obţine simbolul lebădei, producătorii trebuie să adere la ghidurile îndrumătoare care sunt in proces de revizuire. Această lucrare a fost elaborată conform acestor ghiduri.

securitatea apei: punerea conceptului în practică · managementul integrat al resurselor de apă...

Documents