1

I. MANAGEMENTUL APEI

I.1. Introducere

Majoritatea tarilor, in momentul actual, au politici pentru managementul resurselor de apa al caror scop este obtinerea unei utilizari sustinute a resurselor de apa prin protectia si imbunatatirea calitatii lor, in acelasi timp mentinand dezvoltarea economica si sociala. Atingerea acestor obiective necesita definirea dorintele si necesitatile comunitatilor fiecarei resurse de apa si ca aceste resurse sa fie protejate de degradare. Aceste nevoi ale comunitatilor sunt in general numite valorile inconjuratoare ale corpului apei (sau scopuri avantajoase) si pot include apa potabila, apa pentru pescuit si innot, apa pentru agricultura, si/sau pentru protectia ecosistemului.

Standardele pentru calitatea apei, furnizeaza informatii stiintifice si tehnice in vederea stabilirii obiectivelor in ceea ce priveste calitatea valorilor pe care trebuie sa le pastreze un anumit mediu.

In prezent, in tara noastra sunt valabile mai multe directive care definesc calitatea apei :

Nr. Denumire directiv

Transpunere in legislatie romaneasca

1.

Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de suprafat destinate prelevrii de ap potabil, Decizia 77/795/EEC privind procedura comun pentru schimbul de informatii asupra calitatii apelor dulci de suprafata (*)

HG nr.100/07.02.2002 (MO. nr. 130/19.02.2002) OM nr.1146/ 10.12.2002 (MO nr.197/27.03.2002)

2. Directiva 76/160/EEC privind calitatea

apei de mbiere

HG nr. 459/16.05.2002 (MO nr.350/27.05.2002) Legea nr.100/26.05.1998 (MO nr.204/01.07.1998) OM nr.117/28.02.2002 (MO nr.181/18.03.2002) HG nr.88/29.01.2004 (MO nr.133/13.02.2004) OM nr.536/23.06.1997 (MO nr.140/3.07.1997) OM nr.201/14.03.1997 (MO nr.348/09.12.0997)

3.

Directiva 76/464/EEC privind descrcarea substantelor periculoase (**) si 7 directive fiice: - D. 82/176 si D. 84/156 mercur; - D. 83/513 cadmiu si D. 84/491 HCH; - D. 86/280 tetraclorur de carbon,

HG nr.118/07.02.2002 (MO. nr. 132/20.02.2002) HG nr.472/09.06.2000(MO. nr.272/15.06.2000) OM nr.377/23.10.2001(nepublicat) OM al MAPM

2

DDT, PCP - D. 88/347 drinuri, HCB, HCBD, cloroform - D. 90/415 EDC, TRI, PER, TCB

nr.1406/03.03.2003 OM nr.35/02.04.20003 (MO nr.305/07.05.2003) OM nr.370/19.06.2003 (MO nr.756/29.10.2003) OM nr.501/04.08.2003 (MO nr.591/20.08.2003) OM nr.44/09.01.2004 (MO nr.154/23.02.2004)

4.

Directiva 80/68/EEC asupra protectiei apei subterane mpotriva polurii

cauzate de anumite substante periculoase (*)

HG 118/07.02.2002(MO. nr. 132/20.02.2002) OM nr.1049/13.11.2002 (nepublicat) OM nr.1141/6.12.2002 (MO nr.21/16.01.2003) OM nr.811/06.09.1999 OM nr.277/11.04.1997

5.

Directiva 78/659/EEC asupra calittii apelor dulci ce necesit protectie sau

mbunttire pentru a sustine viaa pestilor (*)

HG 202/28.02.2002 (MO. nr. 196/22.03.2002) Legea nr.192/19.04.2001 (MO nr.627/02.09.2001) Legea nr.26/24.04.1996 (MO nr.93/08.05.1996)

6. Directiva 79/923/EEC asupra calittii apelor pentru moluste (*)

HG 201/28.02.2002 (MO. nr. 196/22.03.2002)

7.

Directiva 79/869/EEC privind metodele de prelevare si analiz a apelor de suprafat destinate producerii apei

potabile

HG 100/07.02.2002 (MO. nr. 130/19.02.2002) Legea nr.458/08.07.2002 (MO nr. 552/29.07.2002 Legea nr.311/28.06.2004 (MO nr.582/30.06.2004) OM nr.1193/28.05.1996

8.

Directiva 91/676/EEC privind protectia apelor mpotriva polurii cu nitrati

proveniti din surse agricole

HG nr. 964/2000 (MO. nr. 526/25.10.2000) Ordin comun al MAPM nr.452/04.05.2001 si MAPDR nr.105951/8.052.001 (MO nr.296/06.06.2001) OM nr.740/08.08.2001 OM nr.918/08.10.2002 OM nr.1072/19.12.2003 (MO nr.71/28.01.2004)

3

9. Directiva 91/271/EEC privind epurarea

apelor uzate urbane si Decizia 93/481/EEC

HG 188/28.02.2002 (MO. nr. 187/20.03.2002) HG nr.352/21.04.2005 (MO. nr.398/11.05.2005) OM nr.1141/06.12.2002 (MO. nr.21/16.01.2003) OM nr.1241/16.01.2003 (MO. nr.104/19.02.2003)

10.

Directivele 98/83/EC si 80/923/EEC privind calitatea apei destinate

consumului uman

Legea 458/08.07.2002 (MO. nr. 552/29.07.2002) Legea nr.311/28.06.2004 (MO nr.582/30.06.2004 Legea nr.100/26.05.1998 (MO nr.204/01.07.1998) HG nr.974/15.06.2004 (MO nr.669/26.07.2004) OM nr.273/12.03.2004 (MO nr.259/24.03.2004) OM nr.1193/28.05.1996 (nepublicat) OM nr.536/23.06.1997 (MO nr.140/3.07.1997)

11. Directiva Cadru privind apa

2000/60/EC

Legea Apelor nr.107/25.09.1996 (MO nr.244/08.10.1996) Legea nr.310/28.06.2004 (MO nr.584/30.06.2004) HG nr.472/09.06.2000 (MO nr.272/15.06.2000) OM nr.281/11.04.1997 (MO nr.100bis/26.05.1997) OM nr.1146/10.12.2002 (MO nr.197/27.03.2002

* Prevederile acestor directive sunt incluse n Directiva Cadru 2000/60 ** Standardele de calitate a apei sunt incluse n Directiva Cadru 2000/60

Directiva 91/271/EEC a fost transpus n legislaia romneasc prin HG 188/2002 norme privind condiiile de descrcare n mediul acvatic a apelor uzate, care cuprinde: - Normele tehnice privind colectarea, epurarea i evacuarea apelor uzate oreneti

NTPA 011 (Anexa 1) - Norme privind condiiile de evacuare a apelor uzate n reelele de canalizare ale

localitilor i direct n staiile de epurare NTPA 002/2002 (Anexa 1),

4

- Normativul privind stabilirea limitelor de ncrcare cu poluani a apelor uzate industriale i oreneti la evacuarea n receptorii naturali NTPA 001/2002 (Anexa 1),

- Planul de aciune privind colectarea, epurarea, evacuarea apelor uzate oreneti.

I.2. Directiva cadru a apei 2000/60/EC

Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene considera ca " Apa nu este un produs comercial, ci este un patrimoniu care trebuie protejat, tratat si aparat ca atare". Aceasta idee nu este noua, ea a fost enuntata in cadrul mai multor intalniri ale organismelor Uniunii Europene. In anul 2000, dupa patru ani de dezbateri, a fost elaborata Directiva 2000/60/EC a Parlamentului si Consiliului European care cuprinde strategia si politica europeana in domeniul apelor. A devenit activa din data de 22.12.2000, cand a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Directiva Cadru de Apa (DCA) furnizeaza o baza pentru un management integrat si coordonat al apei in cadrul Uniunii Europene. Abordarea managementului apei este definita de rezultate ecologice si se adreseaza calitatii chimice si biologice a apei si a durabilitatii resurselor de apa. Obiectivul directivei este asigurarea unui management integrat al bazinului hidrografic in beneficiul biodiversitatii, dar si al populatiei.

Directiva stabileste urmatoarele obiective principale: extinderea sferei de cuprindere a protectiei apelor la toate tipurile de apa (de suprafata, subterane si tranzitorii); realizarea unei stari bune a tuturor apelor, pana la un termen limita prestabilit; gospodarirea apelor la nivelul bazinelor hidrografice; utilizarea unei abordari combinate - care presupune impunerea unor valori limita pentru emisii si a standardelor de calitate a apei; stabilirea unui pret corect pentru apa; implicarea mai accentuata a cetatenilor; consolidarea legislatiei.

Directiva impune statelor membre ale UE o serie de obligatii, clasificate n termenii: planificarii; adoptarii de reglementari; monitorizarii; consultarii si intocmirii de rapoarte.

Sub aspect practic, Directiva solicita: un evantai mai amplu de instrumente pentru monitorizarea si clasificarea apelor, in scopul de a evalua starea lor ecologica; un sistem de autorizare si inregistrare a prelevarilor si acumularilor de apa pentru protejarea starii ecologice a apelor; un sistem oficial de planificare la nivel bazinal si de aplicare a unor masuri corespunzatoare pentru limitarea poluarii difuze a apelor.

5

Directiva cadru precizeaza bazinul hidrografic ca fiind elementul de baza pentru utilizarea si protectia apelor. Asadar, prevederile Directivei cadru se refera la bazine hidrografice vazute ca entitati de referinta.

Problemele abordate de Directiva se refera la urmtoarele: 1. Coordonarea organizarilor administrative in cadrul Districtelor bazinelor hidrografice - Statele membre trebuie sa identifice bazinele hidrografice individuale aflate pe teritoriul lor si atribuirea acestora unor Districte. In cazul n care un bazin hidrografic depaseste granitele statului, acesta va fi atribuit unui district international (ex. Districtul Tisa). Statele Membre trebuie sa asigure modul adecvat de organizare administrative: Statele Membre trebuie sa asigure ca cerintele Directivei pentru indeplinirea obiectivelor de mediu din art. 4 si, in particular toate programele de masuri, sunt coordonate impreuna pentru intreagul District al bazinului hidrografic; 2. Obiectivul de mediu pentru ape de suprafata, subterane, arii protejate: obiectivul este "o stare buna" chimica a corpurilor de apa, dup cel mult 15 ani de la intrarea n vigoare a Directivei; 3. Caracteristicile Districtului bazinului hidrografic. Revizuirea impactului asupra mediului din cauza activitatilor umane si analiza economica a folosintelor de apa, conform celor prevazute in anexe; 4. Registrul ariilor protejate - pentru zonele care necesita protectie speciala; 5. Sursele folosite pentru captarea apei potabile - cuprind cursurile de apa care asigura minim 10mc/zi si care deservesc mai mult de 50 de persoane; 6. Monitorizarea strii apelor de suprafat, a apelor subterane si a ariilor protejate: pentru apele de suprafata astfel de programe trebuie s cuprind: volumul si nivelul sau valoarea debitului pan la limita relevanta pentru starea ecologica si chimic si potentialul ecologic, si starea ecologic si chimic si potentialul ecologic; pentru apele subterane astfel de programe trebuie s acopere monitorizarea strii chimice si cantitative; 7. Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de ap - Statele Membre trebuie s tin seama de principiul recuperrii cheltuielilor serviciilor de ap, inclusiv cheltuielile din punct de vedere al mediului si de resurse, avnd n vedere analizele economice si, n particular, n concordant cu principiul poluatorul pltete. 8. Modul combinat de abordare pentru surse de poluare punctuale si difuze; 9. Programe de msuri - fiecare stat trebuie s asigure stabilirea pentru fiecare district sau parte a unui district a unui program de msuri. Msurile prevzute n Directiv sunt considerate ca minime necesare. Ele se refer la implementarea Directivei Cadru, la controale asupra captrilor, reglementri pentru evacurile surselor punctuale care pot cauza poluare, msurile pentru prevenirea sau controlul intrrii poluantilor, interzicerea evacurilor directe de poluanti n apele subterane, etc. 10. Probleme care nu pot fi puse n practic la nivel de stat; 11. Planuri de gospodrire pe bazine - Statele elaboreaz cte un Plan de gospodrire la nivel de bazin hidrografic pentru fiecare district. Pentru bazine internationale se va elabora un singur Plan, dac statele sunt membre ale UE. Dac din anumite motive nu este posibil, fiecare stat va elabora un plan pentru partea sa de bazin hidrografic. 12. Informarea si consultarea publicului - este un element pe care se pune un mare accent; 13. Raportare la Comisiile UE; 14. Strategii mpotriva polurii apei - se va stabili o list de substante prioritare care prezint un risc important pentru mediu;

6

15. Strategii de prevenire si control a polurii apelor subterane; 16. Raportul Comisiei privind implementarea Directivei Cadru; 17. Penalitti - Statele Membre trebuie s determine penalittile aplicabile pentru nclcarea prevederilor nationale adoptate conform acestei Directive. Penalittile astfel adoptate trebuie s fie eficiente, proportionate si descurajante. Elementele noi aduse de Directiv sunt: - starea apelor se va caracteriza prin cinci criterii tinnd seama n principal de elementele biologice, deoarece acestea reflect global starea unui ru - defineste starea de referin pentru apele de suprafat - defineste "starea bun a apelor" - defineste categoria de "ape cu regim antropic foarte mult modificat" pentru care se doreste un potential ecologic bun - evalueaz impactul uman asupra calittii apei.

In concluzie, Directiva Cadru urmreste realizarea obiectivelor politicii europene n domeniul apelor, si anume: - realizarea unei bune colaborri internationale - integrarea folosintelor de ap la nivel de bazin - coordonarea msurilor de conservare si redresare a ecosistemelor acvatice - realizarea unor sisteme unitare de gospodrire a apelor la nivel de bazin hidrografic

- participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la gospodrirea apelor. Prezentarea noutatilor introduse de directiva:

A. Obiectivul anului 2015: O stare buna a mediilor acvatice Pentru anul 2015, Directiva Cadru fixeaza ca obiectiv starea buna a mediilor

acvatice. Aceasta stare buna va fi apreciata in special pe criterii ecologice corespunzatoare calitatii mediilor acvatice si permitand o arie mai extinsa de utilizare: apa potabila, apa pt industrie,agrement, etc. Anumite substante considerate periculoase sau prioritar periculoase trebuie reduse si respectiv inlaturate, in urmatorii 20 de ani.

Pana in prezent, obiectivele de calitate (altele decat normele de utilizare, ca de ex. cele referitoare la apa potabila) nu priveau decat cursurile de apa. Directiva insa face referire la intreg mediul acvatic: cursuri de apa, lacuri, ape subterane, litoral, etc care trebuie sa raspunda obiectivului legat de starea buna.

Practic, directiva instituie posibilitati de derogare, dar care trebuie justificate: - din motive economice (notiunea de cost disproportionat) - din motive tehnice (intarzierea constructiilor/lucrarilor) - din cauza unor conditii naturale (perioade de migrare a poluantilor, etc.) sau a utilizarii existente care au impact astfel incat obiectivul de stare buna nu poate fi atins din punct de vedere tehnic (notiunea de medii intens modificate).

Acestea fiind date, Directiva consacra locul mediilor naturale in politica europeana a apei si protejarea viitorului. Ea introduce obligatia prezentarii rezultatelor, metodei si a calendarului(perioada specificata de timp) si impune raportarea periodica a actiunilor, rezultatelor obtinute, dar si a intarzierilor constatate sau a unor esecuri previzibile. Astfel s-ar putea defini mult mai rapid eventualele actiuni de remediere.

7

B. Amenajarea teritoriului si consideratii socio-economice Directiva cere in primul rand sa se identifice scopurile in care este necesara

utilizarea apei (pentru agrement, imbuteliere pentru consum, pentru irigatii, in industrie, etc.) si sa se evalueze importanta economica a acestora.

Politica apei nu este unica reparatoare, ci dimpotriva, o politica integrata si parte pregnanta a altor politici sectoriale de amenajare a teritoriului.

Transparenta costurilor si aplicarea principiului poluatorul plateste: este cel de-al treilea punct nou al directivei, care cere sa se aiba in vedere recuperarea costurilor aferente utilizarii apei, analizand trei chestiuni la nivelul bazinelor hidrografice: - Daca preturile actuale acopera costul serviciului, acesta insemnand costuri de exploatare, dar in egala masura costuri legate de reabilitare? - Daca principiul poluatorul plateste se aplica astfel incat sa permita suportarea de catre poluatori a costurilor echivalente daunelor asupra mediului pe care acestia le-au provocat? - Care este repartitia costurilor pe diferite sectoare economice (menaj, industrie, agricultura)?

Directiva cere transparenta (cine, cat plateste si pentru ce?), dar nu impune acoperirea totala a costurilor. Astfel, se pot acorda subventii sau transferuri pentru motive sociale economice sau legate de mediu. Acestea trebuie evaluate si publicate in planul de gestiune si submise spre dezbatere publicului. Directiva face din tarifare un instrument de actiune care contribuie la realizarea obiectivelor legate de mediu. Pe langa nevoia de finantare a echipamentelor si serviciilor de apa, este necesara si o strategie de informare si comunicare.

Directiva cadru nu exclude colaborarea tuturor utilizatorilor in vederea remedierii mai rapide a dificultatilor constatate, dar cere transparenta.

C. O metoda de lucru participativa Conditia unei transparente totale este participarea efectiva a publicului prin

consultari prevazute pe tot parcursul procesului. O participare care nu se decreteaza, dar care se construieste in scopul unei informari prealabile asupra gestiunii apei (rolul si responsabilitatea fiecaruia) si a factorilor implicati. Acest fapt implica relatiile la nivel local intre colectivitati, asociatiile de consumatori si cele pentru protectia mediului. Modalitatile de informare, de consultare, de strangere si analiza a observatiilor publicului se vor baza pe transparenta costurilor, obiectivelor propuse si derogarile acordate, evaluarea si publicarea rezultatelor.

D. Un punct de referinta european pentru calitate In prezent, in cadrul Uniunii Europene, sistemele de evaluare a calitatii apei si

obiectivele propuse variaza considerabil de la un stat la altul. Fixand un punct de referinta pentru evaluarea calitatii apei, directiva permite realizarea unor evaluari corecte a situatiilor si strategiilor statelor membre, constituind astfel un garantie a transparentei.

Pentru fixarea acestui punct de referinta, directiva cere in primul rand identificarea maselor de ape, adica spatiile acvatice omogene (rauri, torenti, lacuri, sisteme carstice, tarmuri nisipoase etc). Astfel se vor putea defini pentru fiecare tip de

8

masa de ape (fluvii, rauri, estuare, etc.) indicatori de calitate si valori de referinta pentru o stare buna, facand posibile comparatii intre calitatea apei pentru diferite cursuri de apa.

I.3. Evoluia noii politici europene n domeniul apei

Obiectivele noii politici europene n domeniul apelor se refer la: - Prevenirea deteriorrii strii ecosistemelor acvatice, conservarea i dezvoltarea

biodiversitii florei i faunei acestora, a ecosistemelor terestre i a zonelor umede care au legatur cu ecosistemul acvatic,

- Dezvoltarea durabil a sistemului de gospodrire a apelor, prin protejarea pe termen lung a resurselor de ap disponibile, n vederea asigurrii alimentrii cu ap potabil i a alimentrii cu ap a celorlalte folosine,

- mbuntirea strii mediului acvatic prin msuri specifice de reducere progresiv a emisiilor i pierderilor de substane prioritare i reducerea i stoparea emisiilor de substane periculoase,

- Reducerea progresiv a polurii apelor subterane pentru prevenirea deteriorrii n continuare a calitii acestora,

- Prevenirea i diminuarea efectelor negative ale apelor inundaii si secete, - Atingerea obiectivelor relevante din conveniile internaionale, inclusiv cele

referitoare la diminuarea polurii mediului marin.

ncepnd cu anii 1970, nainte ca mediul s faca parte din Tratat, Uniunea European a elaborat primele norme i standarde pentru protejarea mediului i pentru prevenirea polurii apelor. Evoluia politicii europene n domeniul apei a parcurs de-a lungul timpului trei etape importante, prezentate n cele ce urmeaz:

Etapa I, desfurat ntre anii 19701980, a avut ca obiectiv general: Protecia folosinelor de ap stabilirea unor standarde de calitate a mediului care definesc limite specifice pentru resursele de ap utilizate pentru producerea de ap potabil i pentru folosinele de ap,

Etapa a II-a, desfurat ntre anii 19812000, a avut ca obiectiv general: Reducerea polurii la surs stabilirea unor valori limit admisibile pentru evacuarea poluanilor n mediul acvatic,

Etapa a III-a, desfurat dup anul 2000, are ca obiectiv general: Gospodrirea durabil a apelor atingerea unei stri bune a tuturor corpurilor de ap din Europa, ceea ce impune asigurarea unor condiii de via similare, din punct de vedere al mediului acvatic, pentru toi cetenii Europei.

I.3.1.Etapa I Protecia folosinelor de ap

n etapa nti au fost lansate urmtoarele directive: - Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de suprafa destinate potabilizrii, - Directiva 79/869/EEC privind metodele de prelevare i analiz a apelor de suprafa

destinate producerii de ap potabil,

9

- Directiva 76/160/EEC privind calitatea apei de mbiere, - Directiva 78/659/EEC privind calitatea apelor dulci ce necesit protecie sau

mbuntire pentru a susine viaa petilor, - Directiva 79/923/EEC privind calitatea apelor pentru molute, - Directiva 80/923/EEC amendata de Directiva 98/83/EC, privind calitatea apei

destinate consumului uman.

Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de suprafa destinate potabilizrii i Directiva 79/869/EEC privind metodele de prelevare i analiz a apelor de suprafa destinate producerii de ap potabil, au ca obiectiv protejarea resurselor de ap de suprafa, respectiv rurile i lacurile care sunt utilizate pentru producerea de apa potabil.

Directiva 75/440/EEC definete 3 categorii de ape de suprafa (A1, A2, A3), pentru prelevare, n funcie de calitile lor fizice, chimice i microbiologice: - categoria A1 ape care necesit tratare fizic de baz, - categoria A2 ape care necesit tratarea fizic i chimic, - categoria A3 ape care necesit tratarea intensiv fizic i chimic.

Apele de suprafa inferioare categoriei A3 vor fi utilizate n scopuri potabile numai n situaii extreme.

Prevederele Directivei 75/440/EEC i ale Directivei 79/969/EEC vor fi nlocuite de cele ale Directivei Cadru 2000/60/EC n decembrie 2007.

Directiva 75/440/EEC i Directiva 79/869/EEC au fost transpuse n legislaia romneasc prin HG 100/2002, care cuprinde: - Norme de calitate pe care trebuie s le indeplineasc apele de suprafa utilizate

pentru potabilizare NTPA 013, - Norme privind metodele de msurare i frecvena de prelevare i analiz a probelor

din apele de suprafa destinate producerii de ap potabil NTPA 014, - Anexa 1a la NTPA 013 definerea tehnologiilor standard de tratare pentru

transformarea apei de suprafa de categoria A1, A2 i A3 n ap potabil, - Anexa 1b la NTPA 013 caracterizarea apelor de suprafa utilizate la obinerea apei

potabile, - Anexa 2a la NTPA 014 metode de rereferin, - Anexa 2b la NTPA 014 frecvena minim anual de prelevare i analiz.

Responsabil pentru implementarea acestor directive este Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului, prin Administraia Naional Apele Romne.

Directiva 76/160/EEC are ca obiectiv stabilirea zonelor naturale amenajate pentru mbiere, monitorizarea acestor zone i luarea unor msuri pentru asigurarea calitii apei n conformitate cu limitele prevzute. Directiva este transpus n legislaia romneasc prin HG 459/2002, care cuprinde: - Norme de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru mbiere,

10

- Anexa 1 parametrii de calitate.

Responsabile pentru implementarea acestei directive sunt Ministerul Sntii, Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului i Ministerul Transporturilor, Construciilor i Turismului.

Directiva 78/659/EEC privind calitatea apelor n care triesc peti, are ca obiectiv protejarea i mbuntirea calitii apei pentru a asigura condiii corespunztoare de via pentru anumite specii de peti. A fost transpus n legislaia romneasc prin HG 202/2002, care cuprinde: - Norme tehnice privind calitatea apelor de suprafa care necesit protecie i

ameliorare n scopul susinerii vieii piscicole. - Anexa 1 indicatorii de calitate, metodele de analiz i frecvena de prelevare i

msurare, - Anexa 2 valori limit la indicatorii Zn total i Cu dizolvat corelat cu prevederile Anexei

1.

De implementarea acestei Directive este responsabil Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului.

Directiva 78/659/EEC va fi nlocuit de Directiva Cadru privind Apa 2000/60/EC n decembrie 2013.

Directiva 79/923/EEC privind calitatea apelor pentru molute, are ca obiectiv protejarea i mbuntairea calitii apelor de tranziie i a apelor costiere n scopul susinerii vieii i dezvoltrii speciilor de molute bivalve i molute gasteropode.

Aceast directiv a fost transpus n legislaia romneasc prin HG 201/2002, care cuprinde: - Norme tehnice privind calitatea apelor pentru molute, - Anexa 1 indicatorii de calitate ai apelor pentru molute, - Anexa 2 principalele specii de molute prezente n zona costier romneasc.

De implementarea acestei Directive rspunde Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului.

Directiva 79/923/EEC va fi nlocuit de Directiva Cadru privind apa 2000/60/EC n decembrie 2013.

Directiva 98/83/EEC privind calitatea apei destinate consumului uman, are ca obiectiv protecia sntii umane fa de efectele negative ale contaminrii apei folosite pentru consumul uman prin asigurarea c aceasta este sanogen i curat.

Aceasta directiva a fost transpusa n legislaia romneasc prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, care cuprinde: - Condiiile de calitate,

11

- Monitorizarea calitii apei potabile, - Msurile de remediere i restriciile n utilizare, - Asigurarea calitii tehnologiilor de tratare, echipamentelor, substanelor i

materialelor care vin n contact cu apa potabil, - Informarea i raportarea.

Rspund de implementarea acestei directive: Ministerul Sntii, Ministerul Administraiei i Internelor, i Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului.

I.3.2.Etapa a II-a Reducerea polurii la surs

Etapa a doua a avut ca obiectiv general reducerea polurii la surs. n acest scop au fost stabilite valori limit admisibile pentru evacuarea poluanilor n mediul acvatic.

n aceast categorie de Directive se ncadreaz urmatoarele: - Directiva 76/464/EEC privind poluarea creat de evacuarea unor substane

periculoase n mediul acvatic, i cele 7 directive fiice, - Directiva 82/176/EEC referitoare la mercurul din electroliza clor- alcanilor, - Directiva 84/156/EEC referitoare la mercurul din alte sectoare dect electroliza

clor-alcanilor, - Directiva 83/513/EEC referitoare la cadmiu, - Directiva 84/491/EEC referitoare la hexaclorciclohexan, - Directiva 86/280/EEC referitoare la tetraclorura de carbon, pentaclorfenol, DDT, - Directiva 88/347/EEC referitoare la drinuri, hexaclorbutan, hexaclorbutadien,

cloroform, - Directiva 90/415/EEC referitoare la 1, 2 dicloretan, tricloretilen, percloretilen,

triclorbenzen, - Directiva 80/68/EEC privind protecia apelor subterane mpotriva polurii create de

unele substane periculoase, - Directiva 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate oreneti, - Directiva 96/61/EEC privind prevenirea i reducerea polurii industriale.

Directiva 76/464/EEC are ca obiective: - stoparea polurii cu substane prioritar periculoase, prevzute n Lista neagr

(Anexa I din Directiv), - reducerea polurii, pentru ncadrarea n limitele stabilite de Directiva pentru

substanele prevzute n Lista gri (Anexa II din Directiv). Substanele prevzute n Lista neagr au fost identificate pe baza proprietilor lor fizice, de persisten i de bioacumulare.

Prevederile Directivei cu substane periculoase vor fi preluate pn n anul 2013 de Directiva Cadru privind Apa 2000/60/EC, cu excepia articolului 6. n Directiva Cadru privind Apa limitele ce se vor stabili pentru substanele prioritare vor fi cel puin tot att de severe ca i cele stabilite de Directiva 76/464/EEC.

12

Directiva 80/68/EEC privind protecia apelor subterane mpotriva polurii create de unele substane periculoase, are ca obiectiv protecia apelor subterane mpotriva polurii create de:

- substanele periculoase din Lista neagr, pentru care se vor lua toate msurile n vederea stoprii evacurii n apele subterane,

- substanele periculoase din Lista gri, pentru care se vor lua msurile de ncadrare n limitele stabilite.

Directiva 80/86/EEC nu dispune de prevederi specifice pentru prevenirea polurii apei subterane pe perioad lung de timp datorit efectelor de bioacumulare a unor substane poluante. Prevederile acestei Directive vor fi preluate de Directiva Cadru privind Apa 2000/60/EC n decembrie 2013.

Directiva 76/464/EEC privind poluarea creat de evacuarea unor substane periculoase n mediul acvatic, mpreun cu Directiva 80/68/EEC privind protecia apelor subterane mpotriva polurii create de unele substane periculoase, au fost transpuse n legislaia romneasca prin HG 118/2002 care cuprinde: - Programul de aciune pentru reducerea polurii mediului acvatic i apelor subterane,

cauzat de evacuarea unor substane periculoase, - Anexa 1 lista de substane prioritare / prioritare periculoase, - Anexa 2 componena Comitetului de Lucru Interministerial, - Anexa 3 criteriile pentru identificarea apelor poluate cu substane prioritare /

prioritar periculoase, - Anexa 4 liniile directoare de realizare a schemei cadru de prevenire i reducere a

polurii mediului acvatic i a apelor subterane.

Responsabile pentru implementarea acestor doua directive sunt: Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului, Ministerul Economiei i Comertului, i Ministerul Sntii.

Directiva 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate oreneti, are ca obiectiv stabilirea aglomerrilor umane i a normelor privind epurarea i evacuarea apelor uzate oreneti, precum i definirea unor zone sensibile pentru care condiiile de evacuare sunt mai severe, staiile de epurare trebuind s fie prevzute cu treapta teriar.

Directiva cuprinde norme privind: - condiiile de evacuare a apelor uzate n reelele de canalizare a localitilor i direct n

staiile de epurare, - stabilirea limitelor de ncrcare cu poluani a apelor uzate industriale i oreneti la

evacuarea n receptorii naturali.

Directiva 91/271/EEC a fost transpus n legislaia romneasc prin HG 188/2002 norme privind condiiile de descrcare n mediul acvatic a apelor uzate, care cuprinde: - Normele tehnice privind colectarea, epurarea i evacuarea apelor uzate oreneti

NTPA 011,

13

- Norme privind condiiile de evacuare a apelor uzate n reelele de canalizare ale localitilor i direct n staiile de epurare NTPA 002/2002,

- Normativul privind stabilirea limitelor de ncrcare cu poluani a apelor uzate industriale i oreneti la evacuarea n receptorii naturali NTPA 001/2002,

- Planul de aciune privind colectarea, epurarea, evacuarea apelor uzate oreneti.

Responsabile de implementarea acestei Directive sunt: Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului, i Administraia Naional Apele Romne, Ministerul Administraiei i Internelor, autoritile de administraie local i operatorii de ap locali.

Directiva 91/676/EEC privind protecia apelor mpotriva polurii cu nitrai provenii din surse agricole, are ca obiectiv protejarea apelor dulci, costiere i marine mpotriva polurii cu nitrai provenii din surse agricole.

Apele afectate de poluarea cu nitrati si apele care sunt susceptibile s fie expuse unei astfel de poluri vor fi identificate utilizndu-se, printre altele, urmtoarele criterii:

a) dac apa dulce de suprafa, utilizat sau n perspectiv de a fi utilizat ca surs de ap potabil, conine sau este susceptibil s conin cantiti ale azotului din nitrai n concentraii mai mari dect cele prevzute n standardele pentru categoria I de calitate,

b) dac apele subterane conin sau sunt susceptibile s conin cantiti de nitrai n concentraii mai mari dect limita maxim admisibil prin standarde,

c) dac apa dulce din lacurile naturale, alte surse de apa dulce, ape costale i marine sunt eutrofe sau ar putea deveni eutrofe n viitorul apropiat.

Directiva prevede: - identificarea, monitorizarea i caracterizarea att a apelor poluate cu nitrai din surse

agricole, ct i a zonelor vulnerabile, i realizarea unui registru al acestor categorii de ap,

- elaborarea Codului de bune practici agricole i implementerea acestora de ctre fermieri,

- ntocmirea unui plan de aciune n vederea reducerii polurii din surse agricole.

Directiva 91/676/EEC a fost transpus n legislaia romneasc prin HG 964/2000, care cuprinde: - Planul de aciune pentru protecia apelor mpotriva polurii cu nitrai provenii din

surse agricole, - Anexa 1 criterii pentru identificarea apelor afectate de poluarea cu nitrai, - Anexa 2 metode de msurare, - Anexa 3 coninutul cadru al Codului bunelor practici agricole, - Anexa 4 msuri incluse n programele de aciune, - Anexa 5 coninutul raportelor din Planul de aciune.

Responsabil de implementarea acestei directive este: Comisia pentru aplicarea Planului de aciune pentru protecia apelor mpotriva polurii cu nitrai provenii din surse

14

agricole, format din specialiti de la Ministerul Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului i de la Ministerul Sntii.

I.3.3. Etapa a III-a Gospodrirea durabil a resurselor de ap

Directiva Cadru privind Apa 2000/60/EC a Parlamentului i Consiliului European stabilete cadrul de aciune pentru arile din Uniunea European n domeniul politicii apei i recunoaste bazinul hidrografic ca: unitate natural i fundamental pentru formarea, utilizarea i protecia apelor.

Aceast directiv integreaz o mare parte din prevederile directivelor referitoare la protecia folosinelor de ap i la reducerea polurii la surs, i de asemenea legifereaz spaiul rmas ntre cele dou categorii importante de directive menionate anterior.

Directiva Cadru privind Apa aduce o serie de elemente revoluionare, precum: - gospodrirea apelor la nivel de bazin hidrografic, - caracterizarea strii apelor n cinci categorii de calitate, - definirea strii de referin pentru apele de suprafa, - definirea strii bune a apelor, - definirea categoriei de ape puternic modificate antropic, pentru care obiectivul este

reprezentat de obinerea potenialului ecologic bun, - clarificarea conceptului de reabilitare a rurilor.

Modul de implementare a Directivei Cadru privind Apa la nivel european

Implementarea Directivei Cadru 2000/60/EC necesit, n principal, elaborarea Planului de Management al Apelor pe Bazin Hidrografic, prin stransa colaborare att a rilor din Uniunea European ct i a rilor aflate n plin proces de aderare.

Planul de Management al Apelor pe Bazin Hidrografic reprezint instrumentul de planificare n domeniul apelor, la nivel de bazin hidrografic, care, pe baza cunoaterii strii corpurilor de ap, stabilete obiectivele int pe o durat de 6 ani, i propune msuri pentru asigurarea surselor de ap i pentru atingerea strii bune a apelor n vederea utilizrii durabile.

arile din Uniunea European au stabilit o strategie comun de implementare, pentru asigurarea compatibilitii, eficienei i transparenei.

Implementarea Directivei Cadru privind Apa este responsabilitatea fiecrui stat membru al Uniunii Europene.

Din punct de vedere organizatoric, de implementarea Directivei Cadru privind Apa rspunde Comitetul Directorilor de Ap din rile membre ale Uniunii Europene, care coordoneaz grupe de lucru n vederea realizrii n mod unitar a metodologiilor i ghidurilor de implementare.

15

Grupele de lucru sunt organizate pe urmtoarele activiti: - Analiza presiunilor i evaluarea impactului, - Condiii de referin ale apelor de suprafa, - Tipologie, clasificarea apelor de tranzitie i a apelor costiere, - Ape cu regim puternic modificat antropic, - Sisteme informatice geografice GIS, - Intercalibrare, - Monitoring, - Analiza economic, - Ape subterane, - Metode de planificare la nivel de bazin hidrografic, - Modul de raportare.

Statele semnatare ale Conveniei Internaionale pentru Protecia Fluviului Dunrea (ICPDR) au stabilit ca Planul de Management al Apelor n districtul Dunrii s se realizeze pe baza unei strategii cu dou nivele: - Naional de decizie, - Bazinul Dunrii de coordonare.

I.4. Implicaiile implementrii Directivelor Europene i a Directivei Cadru privind Apa n Romnia

Romnia acord o atenie deosebit implementrii Directivelor Uniunii Europene, i n special a Directivei Cadru privind Apa 2000/60/EC. Implicaiile privind implementarea n Romnia a Directivelor Europene i a Directivei Cadru privind Apa sunt de ordin: legislativ, organizatoric, stiinific, tehnic i economic.

Din punct de vedere legislativ: - au fost transpuse n legislaia romneasc toate directivele europene (!), - Directiva Cadru priivnd Apa va fi transpus n anul 2003, prin modificarea Legii

Apelor 107/1996.

Din punct de vedere organizatoric: - crearea Comisiei Interministeriale pentru protecia apelor, format din reprezentani ai

ministerelor i autoritilor centrale competente implicate i ai Administraiei Naionale Apele Romne pentru implementarea Directivelor Europene,

- crearea, la nivelul Ministerului Agriculturii, Pdurilor, Apelor i Mediului a Consiliului Interministerial al Apelor (prezentat n pagina alturat), format din reprezentani ai ministerelor i autoritilor centrale competente i ai Administraiei Naionale Apele Romane pentru implementarea Directivei Cadru. Consiliul Interministerial al Apelor are un preedinte care este i reprezentantul Romniei n Comisia Internaionala pentru Protecia Fluviului Dunrea (ICPDR),

- crearea grupelor de lucru pentru coordonarea i monitorizarea implementrii la nivel judeean,

16

- crearea Birourilor de Implementare a Directivelor Europene la nivelul Administraiei Naionale Apele Romne i a Direciilor de Ape. Planurile de management pe bazine hidrografice elaborate de Direciile de Ap ale Administraiei Naionale Apele Romne, pe fiecare bazin hidrografic, vor fi supuse spre avizare Comitetelor de Bazin, care reunesc principalii factori din domeniul apelor: statul, comunitile locale, unitile de gospodrire a apelor, reprezentanii industriei i agriculturii, organizaii neguvernamentale etc. Pe baza Planurilor bazinale, Administraia Naionala Apele Romne va elabora Planul de management al apelor din Romnia, care se va integra n Planul Districtului Hidrografic al Dunrii.

Din punct de vedere tiinific: - reorientarea planului de activitate pentru unitaile de cercetare din domeniul apelor,

pentru fundamentarea implementrii Directivelor Europene i n special a Directivei Cadru privind Apa. Una dintre cele mai importante implicaii ale implementrii Directivelor Europene i a Directivei Cadru privind Apa n Romnia o reprezint adaptarea sistemului naional de monitorizare a apelor i a programului de monitorizare la prevederile Directivei Cadru. Directiva Cadru privind Apa prevede o nou strategie de monitorizare a apelor, ce are la baz un nou concept de monitoring integrat al apelor, ce presupune o tripl integrare: a ariilor de investigare, a mediilor de investigare i a elementelor ce trebuie monitorizate.

Din punct de vedere tehnic si economic: Sunt necesare: - fonduri importante pentru monitorizarea parametrilor caracteristici ai mediului hidric, - fonduri pentru realizarea planurilor de msuri, n special cele pentru asigurarea cu ap

a aglomerrilor umane i pentru epurarea corespunztoare a apelor uzate. Realizarea acestor msuri va asigura condiiile necesare corpurilor de ap s ating starea buna n conformitate cu prevederile Directivei Cadru privind Apa 2000/60/EC a Uniunii Europene.

I.5. Managementul resurselor de ap

Utilizarea sustinuta a resurselor de apa implica asigurarea atat a calitatii cat si a cantitatii sursei.

Mediile de apa sunt sisteme variabile, cu particularitati in ceea ce priveste debitul si tipul de ecosistem. De aceea, orice sistem ce are ca scop organizarea resurselor de apa trebuie sa fie sensibil, flexibil si adaptabil. (Walters, 1986)

Un obiectiv cheie al managementului modern al apei este acela de a mentine integritatea ecologica a resursei. (Boon si colab., 1992 ; Sparks, 1995 ; Hart si colab.,1999)

Calitatea apei este influentata de modul de captarea si de activitatile ce se desfasoara la locul de captare.

Managementul resurselor de apa trebuie sa se adreseze nevoilor si dorintelor comunitatii, si pentru a obtine aceasta, comunitatea trebuie sa fie implicata in

17

procesul managerial.Informatiile tehnice si stiintifice sunt esentiale, dar nu si suficiente pentru un bun management al apelor.

Managementul apei implica decizii dificile intre diferite obiective incompatibile, precum protectia ecosistemului si utilizarea apei pentru irigatii.

In figura de mai jos se prezinta principalele etape pe care le implica procesul de management al resurselor de apa (Hart si colab., 1999):

Figura I.1. Schema managementului resurselor de apa

Cunoasterea sistemului : o buna cunoastere tehnica si stiintifica a sistemului acvatic este esentiala daca acesta trebuie sa fie condus in mod eficient Scopurile managementului : este esential in orice proces managerial sa se decida de ce un sistem este organizat. La nivelul cel mai inalt, scopul mangementului resurselor de apa naturale este de a creste binele comunitatii printr-o utilizare sustinuta si protectia mediului inconjurator. Valorile mediului: identificarea nevoilor si necesitatilor comunitatii in ceea ce priveste resursele de apa, reprezinta primul pas in definirea valorilor madiului inconjurator. Principalele domenii ale mediului luate in considerare in majoritatea documentelor sunt: - protectia ecosistemului - furnizarea apei potabile - utilizarea apei in scopuri curative - utilizarea apei in agricultura

Cunoaterea sistemului

Clasificarea ecositemului

Stabilirea scopurilor si obiectivelor

Actiunile de management

Performantele obtinute

Feedback

Cercetari si investigatii

Standarde

18

- apa pentru industrie Obiective si planuri: fiecare domeniu de mediu necesita mentinerea unui anumit nivel al calitatii apei. Calitatea apei destinata domeniilor mediului poate fi definita prin stabilirea obiectivelor calitatii apei, obiective ce devin scopurile actiunii manageriale. Acesta este un proces complex ce depinde de anumiti factori, precum fezabilitatea si costurile obtinerii calitatii dorite a apei si pierderile costurilor oportune ale comunitatii daca aceste obiective nu sunt atinse. Principalele obiective sunt : - protejarea cursurilor de apa (acelea care nu permit descarcarea deseurilor, extractia nisipului, si acelea care aplica restrictii la activitatile de captare) - restabilirea cursurilor de apa (programe de lucru pentru a prevenii eroziunile bancurilor, stabilizarea albiilor etc.) Indicatori cheie ai calitatii : aceste obiective ale calitatii apei sunt stabilite in termeni de indicatori cheie ai calitatii ce furnizeaza un mod de identificare si masurare a schimbarilor in mediu. Ele pot include masurari fizice, chimice, radiologice, microbiologice sau biologice. Exista trei tipuri de indicatori :

Indicatori care sunt in mod normal prezenti in apa si care pot fi monitorizati pentru a evidentia schimbarile in concentratie, cantitate si calitate (salinitate, nutrienti sau metale grele)

Indicatori care nu sunt in mod normal prezenti, dar care daca sunt detectati in anumite concentratii sau cantitati pot fi utilizati pentru identificarea variatiilor (concentratiile pesticidelor si a altor compusi organici toxici)

Indicatori care normal sunt prezenti, dar a caror absenta reflecta o schimbare.

Standarde : acestea furnizeaza criteriile de apreciere a calitatii Actiunile manageriale : obiectivele calitatii apei necesita actiuni pentru mentinerea si/sau atingerea calitatii dorite si deci obtinerea unor valori optime ale parametrilor. Programele sau strategiile ce pot fi dezvoltate pentru a atinge aceste obiective includ controlul descarcarii deseurilor, protectia calitatii apei, reducerea nutrientilor, reabilitarea raurilor, asigurarea unui flux adecvat de mediu. Performantele stabilite : se pune un accent deosebit pe agentiile de management al resurselor de apa pentru a stabili performantele lor si a expune rezultatele in mod public. Aceasta necesita a se realiza un program efectiv de monitorizare si a unui mecanism feedback pentru a confirma ca scopurile managementului sunt indeplinite sau revizuite. In trecut, performantele erau stabilite in functie de concentratiile indicatoriilor fizico-chimici care au fost obtinuti (oxigen dizolvat, nutrienti, pH, metale grele) (Loeb si Spacie,1994 ; Davis si Simon, 1995 ; Norris si colab.,1995 ; Wright si colab.,2000).

19

I.5.1. Indicatori de calitate ai apei

Standardele pentru protectia ecosistemelor folosite acum 10 ani sunt putin diferite de cele folosite in perioada actuala, in sensul ca inca se bazeaz pe indicatorii fizici si chimici, numai cateva incluzand indicatorii biologici (USEPA, 1986a; CCREM, 1991; ANZECC, 1992). Indicatorii fizico-chimici pot fi clasificati in doua mari grupe :

- cu efect toxic direct asupra biotei (metale grele, salinitate, pesticide si temperatura)

- cu efect indirect asupra biotei (nutrienti, turbiditate, materie organica in exces)

Indicatori fizico-chimici: - culoare (aceasta poate influenta productia primara) - oxigenul dizolvat (acesta poate afecta nefavorabil pestii si nevertebratele) - nutrienti (acestia pot rezulta in exces in perioada de inflorire a algelor

(alge albastre-verzi)) - pH ( ph-ul scazut poate afecta direct biota acvatica si poate pune in

libertate metalele grele din sedimente) - salinitate - materii in suspensie si turbiditate (acest parametru poate influenta

productia primara) - temperatura (atat temperatura scazuta cat si cea ridicata pot influenta biota

acvatica) Substante toxice : in prezent, exista un numar ridicat de baze de date ce contin

informatii despre toxicitate pentru multi compusi organici si anorganici si pentru organisme testate (pesti, zooplancton, nevertebrate, alge) (USEPA,1994 ; Warne si colab., 1998, 1999). Acestea in general contin multe date despre toxicitatea acuta si date mai putine despre toxicitatea cronica.

Indicatori biologici : - abundenta speciilor - compozitia speciilor - productia primara - functia ecosistemul

20

I.5.2.Indicatori noi bazati pe evaluarea riscului

Figura I.2. Aproximarea riscurilor de baza pentru evaluarea riscurilor problemelor ecologice datorate poluantiilor

Definirea apei

Definirea obiectivelor managementului

Identificarea rezultatelor

Test impotriva valorilor de declansare

Definirea valorilor de declansare

Investigatii specifice ale sit-ului Riscuri

scazute

Riscuri medii

Riscuri ridicate

21

I.5.3. Obiectivele managementului

O parte importanta a planului de management a calitatii apei si ecosistemului este stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse. Obiectivul pentru protejarea ecosistemului acvatic este protejarea diversitatii biologice si mentinerea proceselor si sistemelor ecologice (ANZECC, 1992). Inainte d ea fi stabite obiectivele managementului trebuie a se stabilii tipul ecosistemului urmarit.Acest lucru, in general, presupune stabilirea nivelului de protectie necesar pentru ecosistem. Dintre multitudinea nivelelor de protectie definite, noul stamdard din Australia si noua Zeelanda recomanda trei nivele :

conservarea ridicata a domeniilor ecologice ale sistemelor (parcuri nationale, conservarea rezervatiilor sau izolarea si/sau inaccsesibilitatea unor locatii) ;

perturbarea usoara sau moderata a sistemelor perturbarea sistemelor

Obiectivele managementului ecosistemului, pentru care pachete de norme au fost elaborate in standardele din Australia si Noua Zeelanda, cuprind (ANZECC/ARMCANZ, 2000) :

- efectele compusilor toxici (metale grele, compusi organici toxici) in masa apei ( schimbarile in diversitatea biologica)

- efectele compusilor toxici in sedimente - cresterea nedorita a plantelor acvatice (eutrofizare) - lipsa oxigenului dizolvat - materii in suspensie in exces - variatiile salinitatii - variatiile temperaturii - schimbarile pH-ului

I.5.4. Abordarea riscului

Riscul este definit ca probabilitatea producerii unui accident sau consecinta in cazul in care accidentul se produce, iar riscul ecologic este definit ca si probabilitatea unui efect ecologic ori consecinta acestui efect. Aceste evaluari ale riscurilor includ atat consideratii asupra gravitatii si probabilitatii rezultatelor. Spre exemplu, intr-o situatie in care un compus toxic (mercur, spre exemplu) este efectiv continut astfel incat ecosistemul sa nu fie expus in mod direct reprezinta un risc scazut. Pe de alta parte, un compus putin periculos (ortofosfat, spre exemplu) ce este pus in libertate in cantitati mari in mediu poate determina un risc ridicat, daca se produce inflorirea cianobacteriior (Burgman si colab., 1993 ; Swets si colab, 2000 ; Hart si colab,2001).

I.5.5. Definirea valorilor de risc scazut

Valorile de declansare a unui risc scazut sunt concentratiile indicatorilor de performanta pentru tipul de ecosistem sub care exista un risc scazut de producere a unor efecte biologice adverse. Ele nu sunt stabilite pentru a fi utilizate ca numere magice a caror depasire conduce la o problema iminenta a mediului. Ele pot declansa doua posibile raspunsuri :

22

- daca valorile testelor sit-ului luat in considerare sunt mai mici decat valorile de declansare, exista o sitatie de risc scazut. Raspunsul managementului consta in continuarea monitorizarii.

- daca valorile testelor sit-ului luat in considerare sunt mai mari decat valorile de declansare, exista posibilitatea unui risc accentuat. Raspunsul managementului in acest caz consta in introducerea unor actiuni de remediere sau de realizare a unor investigatii viitoare.Scopul investigatiilor sit-lui este de a determina daca exista sau nu o problema.

De obicei, se utilizeaza doua metode pentru a capata valorile de declansare a unui risc scazut :

- date despre efectele biologice : aceasta metoda este adecvata compusilor toxici (metale grele, compusi organici toxici, salinitate si amoniac), dar poate fi utilizate si pentru compusii naturali precum nutrientii(Chapman,1995 ;OECD,1995 ; Warne,2001).

- date despre sistemul de referinta :aceste date sunt obtinute fie de la acelasi ecosistem (neperturbat) (de exemplu, in amonte de posibilul impact),de la un sistem local dar diferit de cel afectat, sau de la un sistem de referinta regional.Aceasta abordare este utila ecosistemelor acvatice la care scopul managementului este de a mentine sistemul la conditiile naturale si in care exista resurse disponibile pentru a obtine informatiile necesare (Reynoldson si colab., 1997 ; Bailey si colab., 1998).

I.5.6. Standarde ca si pachete de informatii

Pentru fiecare scop stabilit, sunt furnizate pachete de norme, fiecare pachet de norme constand din doua componente :

Indicatori de performanta : acestia se utilizeaza pentru a lua o decizie initiala asupra riscului existent (ridicat sau scazut).

Un protocol pentru investigatii viitoare ale riscului cand valorile de declansare sunt depasite : in situatiile de risc ridicat, ecosistemul ce modifica factorii, ce pot schimba efectele biologice, trebuie a fi luat in considerare inainte de a fi stabilit riscul final.

23

II. MANAGEMENTUL APEI N INDUSTRIE

Managementul apei in industrie impune reutilizarea apei, care prezinta o adevarata provocare. Reutilizarea apei trebuie insa privita din doua perspective: una de reutilizarea apei fara a impune tratarea ei, care provine dintr-o anumita sursa si este utilizata ca sursa pentru o alta utilizare, asa numita cascada si cealalta de reciclarea apei care impune o tratare a apei. Aceste aspecte se bazeaza pe complexitatea acestui concept de reutilizare a apei pentru care trebuie sa se tina seama de: sursele multiple de apa care alimenteaza procesele iar calitatea apei la iesire este variabila, cu contaminanti diferiti; procese cu destinatii diferite care nu necesita o calitate ridicata a apei ; numarul tehnologiilor de tratare aplicabile. Cheia succesului recircularii apei este de a prezice si preveni problemele potentiale care afecteaza operarea procesului si calitatea produsului. Solutia optima in scopul minimizarii apei intr-o tehnologie trebuie sa satisfaca doua criterii importante, de fezabilitate tehnica si eficienta economica. Fezabilitatea tehnica acopera abilitatea proceselor de tratare candidate pentru a obtine gradul dorit de indepartare sau degradare a contaminantilor, operabilitatea fiecarui proces si aplicarea potrivita a controlului procesului. O analiza economica completa include: -costuri de investitie -costuri operationale si mentenanta -minimizarea cantitatii de apa si alte aspecte asociate cu minimizari de energie si materie prima. De asemenea, este necesara o abordare sistematica pentru a identifica si a evalua eficient solutiile potentiale cost-real de minimizare a apei.

Fig.II.1.Strategia procesului de reutilizare/recirculare a apei

Surse de apa Apa proaspata Apa de proces Efluent industrial Efluent municipal

Utilizare finala Apa de clatire Pompe de vacuum Echipamente rotative Diluare chimica Utilitati

Schimbari ale sistemului

Chimia apei Tratare chimica Tratare mecanica Monitorizare si control

24

III. SISTEME DE MONITORING N INDUSTRIE. PROIECTAREA SISTEMELOR DE MONITORIZARE A

CALITATII APEI III.1. Generalitati

Formularea problemei

Stabilirea obiectivelor

Pozitia si numarul statiilor

Parametri (variabile)

Durata de monitorizare

Program de prelevare a probelor

Selectarea echipamentului

Alegerea metodei de prelevare

Prelevarea pe teren

ETA

PA D

E PL

AN

IFIC

AR

E

Program de analiza a probelor

Prepararea probelor

Alegerea tehnicii analitice

Alegerea metodei de calibrare

Analize chimice

Program de prelucrare a datelor

Inregistrarea datelor

Analiza datelor

Prezentarea datelor

Prezentarea datelor si diseminarea informatiei

ETA

PA D

E LU

CR

U

FEED-BA

CK

I

II

III

IV

V

25

Fig. III.1. Etapele generale ale proiectarii unui sistem de monitoring (adaptat dupa A.Duta, 2002)

Programele de monitorizare a calitatii apei furnizeaza informatii pentru a raspunde intrebarilor legate de managementul apei si captarii acesteia.Aceste programe pot fi un singur exercitiu pentru a examina un anumit rezultat, sau pot fi programme de monitorizare pentru a asigura ca calitatea apei este mentinuta.

Programele de monitorizare bune obtin informatii si nu sunt doar programe de colectare a datelor. Aceste programe trebuie sa fie eficiente din punct de vedere al costurilor si in plus sa furnizeze informatii pentru darea in exploatare acestor colectii de date.

In cazul realizarii unui program de monitorizare este sential ca inainte de inceperea campului de lucru sa se stabileasca clar obiectivele si metodele de documentare ce vor fi utilizate la analiza datelor.

Programele de monitorizare necesita colectarea sistematica a informatiilor fizice , chimice si biologice, precum si interpretarea aceslor masuratori. Deciziile trebuie luate in functie de :

Informatia care este solicitata Cerintele specifice datelor Cand, unde si cum datele sunt colectate Medicina muncii Cum trebuie sa fie datele analizate si interpretate Cum trebuie stabilita calitatea datelor Ce proceduri sunt decesare a se asigura daca datele sunt in afara

standardului In ce mod datele trebuie utilizate, verificate si stocate In ce mod informatia trebuie prezentata si comunicata acelora care au

nevoie de ea

III.2. Stabilirea obiectivelor programelor de monitorizare

In momentul proiectarii unor programe de monitorizare trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte : cum, ce, cand, unde trebuie prelevate probele, precum si cum trebuie stocate si analizate aceste probe.Fara a stii raspunsul la intrebarea de ce, este dificil a gasi raspunsul la intrebarea cum.

Obiectivele se impart de obicei, in 4 categorii : Stabilirea valorilor mediului inconjurator (ecosistemului) si

managemetului pe termen lung, protectia si restabilirea ordinii ecosistemelor acvatice

Identificarea surselor contaminante si circuitul in ecosistemele acvatice precum si stabilirea magnitudinii problemelor si a masurilor ce trebuie luate pentru a proteja ecosistemele

Evaluarea performantelor managementului strategiilor Conformitatea cu standardele legislative si administrative

26

O data ce obiectivul a fost stabilit, ecosistemul acvatic luat in consideratie trebuie definit in termeni generali ; de exemplu, cheia procesului ce defineste modul de functionare al sistemului. Sistemul poate fi un rau, un lac, estuar, sau un tarm, si va avea o unica cheie a proceselor.

Conceptual modelele procesului pot fi simple diagrame. In orice caz, ele trebuie sa fie explicite pentru a ilustra componenetele si legaturile in sistem, pentru a putea fi monitorizate. Aceste componente prezinta factorii ce determina schimbarile in sistem si consecintele acestor schimbari. Modelele se bazeaza pe transportul de masa sau flux, consideratii de echilibru sau cinetica.

Conceptual modelele procesului pot fi utilizate pentru a defini : Care sunt componenetele importante ale sistemului si care sunt legaturile dintre

ele Intrebarile importante ce urmeaza a fi urmarite Cheia proceselor si realtiile cauza-efect Limitele spatiale Consideratiile temporare si sezoniere Scara la care sunt realizate masuratorile Alegerea sit-ului Conceptual modelele procesului pot fi un instrument important cand se discuta despre

ele. In ceea ce priveste partile implicate in programul de monitorizare, este de dorit ca acestea sa-si dezvolte propriul lor concept asupra sistemului si apoi sa integreze aceste modele conceptuale. Diferentele dintre modele pot fi importante pentru a stabili concluziile reale si obiectivele monitorizarii.Cand aceste proces nu este asumat, diferitele concepte ale sistemului realizate individual pot duce la neconcordante in ceea ce priveste deciziile operationale si importanta diferitelor tipuri de date. In consecinta, aceasta poate conduce la colectarea unor probe si date ce nu sunt necesare sau utilizate. In orice caz, toate modelele proceselor sunt simplificari ale realitatii si implica parerile personale. Ele nu trebuie sa fie atat de cuprinzatoare incat sa contina toate componentele sistemului, dar trebuie sa fie suficiente pentru scopul in care sunt investigate.

Este important sa tina cont de faptul ca modelul conceptual al procesului ce este utilizat poate fi incorect. Date ce par necorespunzatoare pot fi importante, conducand la importante progrese cand noul proces conceptual se desfasoara.

III. 3. Identificarea informatiilor cerute despre calitatea apei

Un aspect important in proiectarea sistemelor de monitorizare este acela ca trebuie sa se tina cont de studiile efectuate anterior pe sistemul interesat sau pe un sistem similar cu acesta. Datele existente trebuie sa fie colectate, verificate si puse intr-o forma general acceptata .Aceste date vor include masuratori ale calitatii apei; debitul inregistrat al cursului de apa, de maree sau curent ; si orice informatie biologice care poat fi obtinuta. O parte a acestor date trebuie sa fie publicate ; o alta parte se regasesc consemnate in cadrul departamentelor diferitelor agentii sau in departamentele universitatilor.

27

III. 4. Pronuntarea obiectivelor specifice programului

Stabilirea obiectivelor specifice programului de monitorizare de obicei vor merge dincolo de scopurile stiintifice, spre cele ale managementului. Aceasta inseamna ca mijloacele managerului trebuie sa fie implicate in aceasta negociere. Mijloacele pe care acesta le foloseste trebuie sa fie clare in ceea ce priveste modul in care informatia colectata va fi utilizata.

Obiectivele clare fac posibila proiectarea unui program de colectare a probelor pentru a obtine informatia ceruta. Tabelul urmator prezinta o lista a unor criterii care pot fi utilizate ca checklistpentru aceste obiective.

Tabelul III.1.Criterii pentru stabilirea unor bune obiective

Bun Rau Specific , precis General, vag Masurabil Nemasurabil Rezultat orientat Activitate orientat Realistic Nenerealistic semnificativ neinsemnat Concis si clar Elaborat, complex Logic, inteligibil Complicat, neinteligibil

III.5. Proiectarea studiului, tehnici de analiza a datelor si cerintele specifice datelor

Etapa de proiectare a studiului este fundamentala pentru a asigura criteriul cost eficienta al programului. In functie de obiectivele programului de monitorizare si conditiile convenite ale modelului conceptual al procesului, se pot lua urmatoarele decizii generale :

- limitele spatiale - scara masuratorilor - durata studiului - tipul studiului - masurarea parametrilor - prezentarea si interpretarea datelor

III. 6. Definirea limitelor de spatiu, scarile de masurare si durata studiului

O data ce modelul conceptual al procesului este stabilit, limite de spatiu ale sistemului fiind investigate poate fi stabilita scala masuratorilor. Aceste consideratii sunt importante, deoarece limitele necorespunzatoare pot focaliza studiul departe de factorii luati in considerare. Investigarea dezordinii (tulburarii) in rauri si estuare, spre exemplu, va necesita ca limitele de spatiu sa fie acelea ale captarii (colectarii apei).Punctul esential este acela ca persoanele ce proiecteaza studiul trebuie sa explice logica deciziilor lor in concordanta cu respectarea limitelor de spatiu alese.

28

Scarile de masurare ale programului de monitorizare trebuie sa determine scara ce se refera la unitatea de spatiu sau timp, la care sistemul este observat ( tabelul III.2).

Tabelul III.2. Procese conduse in bazinul de captare sau in corpul apei si scara utilizata Proces Scara spatiala sau temporara

Hidrologic

Urban Minute ore Rural Zile

Fizic

Particule sedimentate in namol/roci/noroi m/ora

Difuzia moleculara a oxigenului-fara amestecare

m/zi

Difuzia oxigenului ( microstartul de sediment oxidat)

1 cm/zi

Chimic Oxidarea fierului Minute Oxidarea manganului zile

Biologic

Cresterea bacterilor Ore Cresterea algelor Zile Organizarea comunitatii de macronevertebrate

Luni

Transportul de masa

Surse nepunctiforme Largimea bazinului de captare Surse punctiforme Metrii - kilometrii

Alegerea scarii masuratorilor trebuie sa fie facuta avand in vedere oportunitatile masuratorilor la diferite scari posibile si probabilitatea ca pot fi facute masuratori valide si sigure. Totodata, trebuie avut in vedere si costul colectarii datelor precum si uniformitatea in spatiu a parametrilor de interes. Cu cat suprafata de colectare a probelor va fi mai extins, cu atat heterogenitatea probelor si numarul de repetari va fi mai mare, pentru a avea aceeasi incredere in rezultate. O problema similara exista in luarea deciziei asupra duratei necesare pentru a obtine informatia ceruta. Durata corespunzatoare a unui program de monitorizare este de asemenea un important obiectiv care este adesea ignorat. Din partea putinor hidrologi se asteapta s fac o formulare definitiva asupra cantitatii resurselor de apa cu datele stabilite pentru cel putin 2 sau 3 ani.

29

III.7. Tipul studiului

Este necesar sa se decida daca programul de monitorizare trebuie sa aiba un scop descriptiv sau daca se focalizeaza pe intelegerea sistemului proceselor. Aceasta decizie va avea o influenta majora asupra regimului de prelevare ales si a analizelor ulterioare a datelor. Tipurile de studiu si aplicatiile lor sunt rezumate n tabelul III.3.

Tabelul III.3. Scopul studiului, proiectarii si aplicarii Scopul studiului Proiectare Aplicatii

Raportarea starii si a tendintelor

Studiul spatial si temporar al parametrilor pentru a obtine statistici sumare si tendinte

Documentarea starii sistemului sau prognozarea starii in viitoare sau in cazul unor circumstante schimbatoare

Masurarea schimbarilor datorita perturbarilor

1. Proiectare BACI (inainte/dupa/control/impact) in care probele sunt luate inainte si dupa perturbare, atat din locatiile de control cat si din sit-ul afectat

Detectarea schimbarilor ce intervin in mediu datorita unei activitati suspectate a cauza o perturbare

2. Inferenta (concluzia) datorita schimbarilor ce intervin de-alungul timpului, in care probele sunt luate din unul sau mai multe sit-uri inainte si dupa perturbare.

Inferenta datorita schimbarilor de spatiu in care probele nu pot fi prelevate inainte de perturbanta. Probele sunt prelevate din alte sit-uri si sunt utilizate pentru comparare in amonte de sit-ul supus perturbarii sau din ecosisteme acvatice similare

Previziuni Cuantificarea relatiilor dintre variabile pentru a dezvolta un model predictiv in functie de aceste variabile

Dezvoltarea unor modele pentru prognozarea uneia sau mai multor variabile din masuratorile celorlalte variabile. Adesea se utilizeaza in scopul compararii sit-ului de referinta si cel tetsta pentru a se stabili daca a avut loc o perturbare.

30

Studiile descriptive sunt legate de adunarea datelor si realizarea analizelor in vederea descrierii starii sistemului sau prognozarii evolutiei acestuia in timp si sub influnta unor circumstante diferite. Astfel se poate determina concentratia unui poluant intr-un flux si se poate compara aceasta concentratie cu valorile din normesau cu cele din diferite locatii sau se poate monitoriza variatia concentratiei cu timpul. De-asemenea se se pot cuantifica relatiile dintre diferite variabile si se pot dezvolta modele pentru predictia unei sau mai multor variabile pentru masurarea altora.Aceste modele descriptive pot permite a se realiza predictii ale valorilor numerice ale variabilelor nemasurabile in interiorul granitelor datelor prelevate.

In studiile realizate pentru a imbunatatii intelegerea acestor procese, trebuie sa se stabileasca cauzalitatea. Intelegerea relatiilor de cauzalitate dintre variabilele de operare intr-un sistem acvatic, ne permite sa realizam predictii legate de comportarea sistemului in afara granitelor datelor noastre. Daca programul de monitorizare trebuie sa stabileasca relatii de cauzalitate, programul de prelevare trebuie realizat pentru a indeplinii acest obiectiv de la inceput.

O alta abordare consta in propunerea unui model conceptual al procesului sistemului ce leaga cauza si efectul si apoi se fac observatii si masuratori ce combat sau sustin modelul propus. Daca modelul procesului nu este corespunzator, trebuie remediate aceste insuficiente modificand modelul. Aceasta abordare este importanta cand dorim sa demonstram ca o anumita activitate umana sau o anumita interventie in conducerea procesului va determina un efect specific in sistemul luat in considerare.

III. 8. Selectarea parametrilor

Principala decizie ce trebuie luata este legata de factori ce trebuie masurati : factori luati in considerare sau factori cauzali sau daca factorii ce rezulta sunt mai apropiati de scopul studiului.

In vederea selectarii parametrilor ce trebuie urmariti, se au in vedere urmatoarele aspecte:

relevanta validitate stabilirea valorilor: parametrul trebuie sa detecteze schimbarile in

conditiile ce se petrec de-alungul programului de monitorizare fiabilitate

Multe programe de monitorizare includ masurarea unor parametrii ce nu sunt legati de modelul conceptual al procesului si ca urmare nu au putere de previziune.De aceea, includerea acestor masuratori trebuie justificata. In tabelul urmator se prezinta un rezumat al parametrilor si al motivelor ce au stat la baza acestor masuratori.

31

Tabelul III.4.

Parametru Scop Conductivitate Salinitate Alge Cresterea algelor Clorofila Cresterea algelor Turbiditate Sodide in suspensie Coliformi Bacterii, virusi, protozoare BOD Carbon organic biodegradabil pH Aciditate Metale Potentialul de expunere al organismelor si

toxicitate Pesticide Potentialul de expunere al organismelor si

toxicitate Macronevertebrate Sanatatea ecosistemului

III. 9. Prezentarea si interpretarea datelor

In vederea prezentarii si transmiterii informatiilor continute de seturile de date, este necesara reducerea acestora utilizand statistici sumare prezentate in tabele ( medii aritmetice, frecvente, distributii, deviatii standard, functii de repartitie) sau grafice. Deciziile in legatura cu tipurile de date ce servesc scopului urmarit, trebuie luate inainte de colectarea acestora. Cea mai mare parte a interpretarii datelor se bazeaza pe analiza statistica a acestora. Exista doua mari categorii de statistici deductibile : estimari si teste ipotetice. Estimarea valoare sau domeniu de valori care este dat pentru a aproxima valori reale (limite de siguranta). Teste ipotetice se face o analiza despre diferentele spatiale si temporare sau cauza si efect.

III.10. Prelevare de probe

Prelevarea de probe implica colectarea acestora dintr-o populatie definita ce reprezinta populatia ca si intreg cu respectarea unor parametriide masurare. Prelevarea de probe poate implica colectarea fizica si indepartarea unei submultimi a sistemului pentru analize ulterioare au realizarea de masuratori in-situ la un anumit spatiu si timp. Cea mai mare problema a prelevarii probelor il reprezinta caracterul reprezentativ. Erorile in acuratete reprezentand un corp de apa sau populatie pot introdece erori in analize. Scopul unui program de prelevare este de a aduna date folositoare pentru obiectivele programului de monitorizare cu costuri minime.

III. 11. Selectarea sit-ului de prelevare

In timp ce selectarea preliminara a sit-urilor poate fi facuta utilizand harti si fotografii, este important a se initia o recunoastere a campului pentru a verifica sit-ul ales. Totodata trebuie verificat accesul sigur la sit-ul ales in diferite conditii.

32

III. 12. Caracterizarea variabilitatii spatiale si temporare

Obtinerea unor probe reprezentative este dificila datorita heterogenitatii, atat spatiale cat si temporare. Aceasta variabilitate va determina numarul sit-urilor, numarul repetarilor si frecventa colectarii probelor. Variabilitatea ridicata a mediului inconjurator, precum si constrangerile logistice si financiare legate de colectarea probelor si analiza acestora, adesea conduc la date ce sunt prea variabile pentru a detecta perterbatiile sau trendul.

Tipuri de variabilitate : variabilitatea spatiala a parametrilor datorita heterogenitatii mediului

inconjurator dependenta de timp si efectele temporale si sezoniere procese distructive ( spre exemplu, inundatii, secete, incalzirea globala) dispersia poluantiilor

Normal, proiectarea unui program de monitorizare va necesita o scurta perioada de monitorizare intensiva pentru a determina caracteristicile variabilitatii spatiale si temporare ale sistemului. Regimul si frecventa de prelevare trebuie sa furnizeze un profil reprezentativ al sistemului, ce poate fi determinat pentru fiecare parametru. Estimarea variabilitatii sistemului va permite a fi prelevate un numar adecvat de probe, ce va furniza precizia ceruta pentru interpretarea si analizarea datelor. Se utilizeaza trei tipuri de regimuri de prelevare pentru a explica variabilitatea spatial si temporala :

Prelevare sistematica : probele sunt colectate la diferite perioade de timp si spatiu. Sit-urile de prelevare sunt selectate astfel incat sa acopere cat mai bine zona.

Prelevare prin sondaj (haotica): este necesara pentru intocmirea datelor statistice. Probele dintr-un sit, sunt colectate aleator, astfel incat fiecare proba are o sansa egala sa reprezinte integul. Un numar aleator de tabele si grile cu o orientare haotica a axelor pot fi utilizat pentru selectarea sit-urilor aleatorii. Datorita variabilitatii inerente in sistemele naturale, prelevarea aleatorie va cere cel mai mare numar de repetari.

Prelevare prin sondaj stratificata : o substantiala reducere in variabilitate poate fi obtinuta utilizand acest tip de prelevare in loc de cea anterioara. In vederea realizarii prelevarii probelor, sistemul este divizat in diferite parti (strata). Acestea nu trebuie sa aiba aceeasi marime, iar numarul probelor este de obicei proportional cu marimea partii. Spre exemplu, la prelevarea probelor de apa in vederea obtinerii nutrientilor, clorofilei si a algelor, un lac poate fi impartit in 2 straturi (epilimnion si hypolimnion) iar un estuar poate fi divizat in functie de gradientul de salinitate.

Intr-un sit poate avea loc o variatie spatiala a parametrilor, de care trebuie sa se tina cont, deoarece in caz contrar paramertii pot avea o valoare imprecisa sau chiar incorecta. Spre exemplu, in apele stratificate din punct de vedere al temperaturii, adancimea la care se realizeaza prelevarea este importanta deoarece concentratia multor parametrii (spre exemplu, ionii de hidrogen, oxigenul dizolvat, nitrati, hidrogenul sulfurat si planctonul) poate varia foarte mult intre limitele superioare si cele inferioare ale starturilor. In rauri,

33

probele luate de la mal pot contine cantitati diferite de materii in suspensie decat cele luate din mijlocul curentului.

In functie de tipul stratului se pot face trei tipuri de prelevari : 1. Prelevare de probe dintr-un anumit strat. Spre exemplu, daca sedimentele

nisipoase sunt preponderente in substrat la toate sit-urile luate in studiu, poate fi considerabil sa se preleveze probe din substraturile nisipoase. In orice caz, inferentele sunt limitate la straturile nisipoase si nu pot fi generalizate la straturile din care nu s-au prelevat probe.

2. Prelevare de probe din fiecare strat. Spre exemplu, in cazul fiecarui sit in care exista o sursa de apa sau un lac, pot fi luate probe de apa din epilimnion si hypolimnion, dar aceste prebe trebuie prelevate separat, deoarece ne intereseaza compusii chimici din fiecare strat.

3. Prelevarea de probe dintre (intre) straturi. In acest caz, scopul este a estima valoarea fiecarui parametru masurat pentru fiecare sit, considerat ca un intreg, mai corect decat pentru fiecare strat in parte.

III. 13. Frecventa si cronometrarea prelevarii probelor

Frecventa prelevarii probelor depinde de procesul ce este investigat. In perioada de inflorire a algelor, numarul probelor de alge trebuie dublat la fiecare 2 sau 3 zile. In ceea ce priveste sedimentele in suspensie, nutrientii sau metalele grele, prlevarea probelor trebuie sa reflecte variatiile debitelor, ce la transporta in si din sistemul acvatic. Anumiti parametrii redau instantaneu conditiile existente, altii reflecta conditiile din ultimile (x) luni. Deciziile, legate de frecventa prelevarilor, trebuie sa ia in considerare:

- scopul pentru care sunt colectate datele - caracteristicile raspunsului - metodele statistice sau alte tipuri de metode ce sunt folosite pentru a interpreta

datele. Analizele in functie de timp necesita stabilirea unui anumit interval de prelevare, iar decizia critica este alegerea acestui interval.

- evenimentele ce pot avea loc in perioada in care au loc prlevarile si care nu pot fi detectate

III. 14. Precizia si repetarea

Este important sa se decida micile diferente si schimbari ce trebuie sa fie detectate, deoarece aceasta determina numarul repetarilor, precum si precizia dorita. Daca concentratia maxima admisa pentru cupru este 5 g/L, este important sa se poata identifica o concentratie de 5.01, 5.1 sau 5.5 g/L ? Aceasta este o decizie legata de importanta ecologica si socioeconomica a diferentelor si schimbarilor ce trebuie sa fie detectate. O data ce s-a stabilit marimea diferentelor si importanta tendintelor ce trebuie detectate, se poate determina si numarul repetarilor, efectuand calcule adecvate. Cea mai mare parte a programelor de prelevare vor necesita efectuarea unor prelevari intermediare pentru a imbunatatii precizia masuratorilor.

34

III. 15. Masuratori in-situ

Anumite masuratori trebuie a fi efectuate la fata locului, precum pH si temperatura, deoarece acesti parametrii se pot modifica in timpul transportului si depozitarii probelor. Masuratorile in-situ constau in :

date masurate cu ajutorul senzorilor in-situ detectari izolate observatii la fata locului masuratori in timp real prin mijloace automatizate Totodata este important a se asigura o calibrare adecvata a instrumentelor. Masuratorile in-situ ale parametrilor permit investigarea distributiei spatiale a poluantilor in timp real si cu costuri scazute. Din nefericire, precizia masuratorilor este de obicei scazuta, datorita limitelor de detectie scazute ale majoritatii contaminantilor.

III. 16. Prelevarea probelor

Prelevarea probelor se poate realiza pe 2 cai: - prelevarea de probe manual pentru analize ulterioare - luare automata a probelor

In cazul in care probele sunt prelevate pentru analize ulterioare, aparatura de prelevare trebuie sa fie testata pentru a demonstra eficacitatea sa in colectarea probelor reprezentative. Contaminarea probelor trebuie sa fie evitata cand sunt masurati poluantii in urme. Abilitatea aparaturii de prelevare de a colecta probe representative trebuie de-asemenea testate. Erorile aparaturii de prelevare nu pot fi reprezentate de metodele statistice, si in multe cazuri, ele vor fi nedetectabile pana la efectuarea unor teste specifice.Spre exemplu, in rauri, descarcarile pot produce schimbari de 2 ordine de marime, iar eficienta aparaturii d eprelevare pot produce schimbari peste aceasta gama de viteze. Aparatele de prelevare a probelor trebuie testate in cadrul unor conditii controlate pentru a determina daca colecteaza probele corect din punct de vedere cantitativ. Astfel, trebuie consultate studiile ce au comparat eficienta dispozitivelor de luare a probelor si documentate limitarile diferitelor alternative.Utilizand aceste informatii, poate fi facuta o alegere a dispozitivului de prelevare bazat pe matricea de prelevare si pe conditiile unice de la alegerea sit-ului de prelevare.Trebuie facute verificari ca dispozitivele de prelevare sa nu fie facute din materiale ce pot contamina probele.

35

III. 17. Conservarea si stocarea probelor

In majoritatea cazurilor, probele trebuie a fi stocate inainte de a fi analizate. O data ce probele au fost prelevate, de obicei va fi necesar a fi pastrate pentru a intarzia schimbarile fizice, chimice si biologice ce pot aparea. Conditiile de pastrare vor depinde de analizele ce urmeaza a fi realizate. Cateva din posibilele schimbari si proceduri de conservare/stocare sunt prezentate in tabelul III.5.

Tabelul III.5. Schimbarile si procedurile de conservare/stocare pentru probele fizice, chimice, biologice

Schimbari Tehnici de conservare Fizice Pierderi prin adsorbtie/absorbtie anorganic :acidulare

organic : adaugare solvent Pierderi prin volatilizare a nu se lasa spatii libere Pierderi prin difuzie Alegerea tipului corect de recipient si

utilizarea unor dopuri cu garnituri Chimice Descompunere fotochimica Utilizare unor recipiente de culoare inchisa precipitare pH scazut, evitarea substantelor chimice ce

pot provoca precipitarea (de ex. sulfati) Biologice

Reducerea pH-ului, adaugare de bactericide de exemplu, pentru sulfuri se adauga acetat de zinc

Microbiologice

inghetare Degradarea celulei Inghetare, adaugarea unor agenti de

stabilizare, spre exemplu formaldehida, etanol

( Maher , Cullen si Norris, 1994)

Consideratiile privind conservarea si stocarea includ selectarea si decontaminarea recipientelor pentru probe, selectarea unor tehnici de conservare si stabilirea unui interval de timp acceptabil intre prelevarea probelor si analiza. Alegerile ce urmeaza a face depind de parametrul ce trebuie a se masura, avand in vedere si standardele aflate in vigoare (ASNSZ, 1998).

Continutul recipientului pentru prelevare poate afecta stabilitatea probei, datorita adsorbtiei si reactiilor constituentilor cu peretii recipientilor. Spre exemplu, adsorbtia fosforului si a urmelor de metale din probele de apa au loc in sticlele de sticla si plastic, in timp ce gazele pot difuza prin sticlele de plastic (Batley, 1989 ; Mather and Woo, 1999).

Contaminarea probelor adesea se petrece de la contaminantii de dezalcalinizare din recipienti, spre exemplu metalele in urme de pe sticla sau substantele organice de pe plastic (Ahlers si colab., 1990). Bacteriile de pe peretii recipientelor pot utiliza nutrientii din solutii.Capacele recipientelor adesea contin adaosuri (carton, pluta, sau cauciuc), si

36

acestea trebuiesc indepartate.Recipientele trebuiesc curatate riguros, pentru a indeparta posibilii contaminanti si trebuie pastrate in asa maniera pentru a evita contaminarea. Spre exemplu, daca se vor analiza pesticidele dintr-o proba, se va evita utilizarea sticlelor si dopurilor de plastic datorita prezentei plastifiantilor, care chiar dupa curatirea recipientilor pot fi regasiti in proba.

Pentru a evita schimbarile chimice si biologice, probele sunt inghetate sau se adauga compusi chimici. Inghetarea (-10C) reduc dar nu elimina activitatea biologica in probe, aceasta fiind eliminata in totalitate numai la -40C. Substantele chimice, precum cloroformul sau acetatul de mercur se pot utiliza de-asemenea pentru a impiedica activitatea biologica. Acidul este adesea adaugat pentru a preveni adsorbtia metalelor pe recipienti ( si precipitarea sarurilor insolubile ), in timp ce solventii (de ex. hexan) sunt adaugati pentru a prevenii pierderea compusilor organici, ca hidrocarburi aromatice policiclice.

Totusi, conservarea chimica a probelor trebuie evitata, deoarece compusii chimici pot contamina proba sau pot interfera in analizele chimice si biologice. Indiferent de modul de conservare, probele prelevate pot fi pastrate doar o anumita perioada de timp. In unele cazuri aceasta perioada poate fi ani ( de ex., fosforul din apa de mare), dar in alte cazuri aceasta perioada poate fi mult mai scurta : zile sau chiar ore. ( de ex., 6 ore pentru E. coli).

III. 18. Asigurarea calitatii in prelevarea probelor

O data ce sit-ul pe care va avea loc prelevarea a fost determinat, locatia trebuie specificata corect, preferabil utilizand un sistem de pozitionare geografic.Totodata trebuie notata descrierea exacta a locurilor de unde s-au facut prelevarile pentru a permite confruntarea acestora cu cele specificate in protocolul prelevarii.Notarea orei la care s-au facut prelevarile este o cerinta evidenta, dar care adesea este omisa , in vederea realizarii unei definiri riguroase a probei.In cazul in care se utilizeaza dispoziteve automate de prelevare a probelor, trebuie fixat (calibrat) intervalul de timp la care sa se faca prelevarea.

Transferul rezultatelor la o baza de date trebuie realizat automat unde este posibil. Validarea datelor de intrare poate fi obtinuta prin sortare electronica fata de domeniul asteptat, alti analizori pentru acelasi sit, si fata de datele de prelevare si de domeniul de masuratori.

Documentatia chain of-custody reprezinta mijlocul formal de inregistrare al persoanelor ce au venit in contact cu o proba, de la prelevare la analiza. Acesta este obligatoriu in cazurile legale.

37

Tabelul III.6. Documentatia chain of-custody Etapa procesului Procedura de asigurare a calitatii

Domeniul de prelevare Inregistrarea numarului de probe, a sit-ului, a tipului/tehnicii, a timpului, a datei, tehnicianului, foii domeniului de date

Stocarea si transportul probei Inregistrarea numarului de recipienti transportati, a numarului de probe, timpului, datei

Adeverinta laboratorului pentru probe Inregistrarea la laborator a numarului de recipienti transportati, a numarului de probe, timpului, datei

Stocarea la laborator a probelor Inregistrarea la laborator a locului de depozitare tipului, temperaturii, timpului datei

Pregatirea probelor Inregistrarea probelor, numarului, pretratarii, datei, tehnicianilui

Analiza probelor Inregistrarea analizelor, calibrarii, tehnicianului, metodei standard, datelor, rezultatelor

Foaia de raport (de observatie) este obligatorie daca parametrii trebuie sa fie masurati in-situ. Toate datele sunt inregistrate in aceste foi de observatie, precum si instrumentele de calibrarea a datelor. Toate campurile de observatii trebuie completate pna la parasirea sit-ului de observare. De-asemenea toate observatiile si informatiile legate de conditiile prelevarii, ce pot ajuta la interpretarea datelor trebuie introduse in caietele de observatie.

III. 19. Controlul calitatii in prelevare

Obiectivul unui program de control al calitatii este de a controla erorile ce apar la prelevare la nivele acceptabile. Aceste proceduri sunt realizate pentru a preveni, detecta si corecta problemele in procesul de prelevare si de a le caracteriza din punct de vedere statistic, prin controlul calitatii probelor.

III. 20. Protocoale de prelevare

Erorile de prelevare pot fi minimizate, prin respectarea unor proceduri corecte in timpul prlevarii in-situ, transportului si stocarii. Protocoalele de prelevare ( proceduri ce trebuie urmate in timpul prelevarii, etichetarii, transportului si stocarii probelor si campurile de date auxiliare cerute) trebuie sa fie mentionate si respectate. Protocoalele vor specifica tipul si numarul probelor de control al calitatii ce trebuie a fi luate.Aceasta va necesita consideratii legate de natura erorilor ce trebuie a fi evaluate ( sistematice si haotice) si de acuratetea dorita. Sursele erorilor includ reactia cu proba sau

38

recipientul probei, contaminarea (instrumentele de prelevare si recipientele), instabilitatea fizica si chimica, si schimbarile biologice.

III. 21. Prevenirea contaminarii probelor

Principalele prevederi legate de evitarea contaminarii, ce trebuie a fi incluse in protocoale (procese verbale) trebuie sa contina :

masuratorile in-situ trebuie sa fie facute pe o proba intermediara de apa recipientele probelor trebuie sa fie curate trebuie sa fie utilizate pentru prelevarea probelor doar sticle recomandate pentru

fiecare analiza continutul recipientelor nu trebuie sa vina in contact cu mainile si obiectele recipientele probelor si unitatile de filtrare trebuie sa fie pastrate intr-un mediu

curat, ferite de praf, murdarie si fum recipientele pentru prelevarea probelor microbiologice trebuie sa fie sterilizate

III. 22. Reproductibilitatea si acuratetea (precizia)

In vederea asigurarii reproductabilitatii si preciziei prelevarii, se pot utiliza trei metode: 1. Probe martor: probele martor sunt obtinute prin divizarea unei probe in doua sau

mai multe subprobe. Aceasta permite a fi determinata magnitudinea erorilor ce au loc de la prelevare pna la analizarea probei.

2. Repetarea probelor : doua sau mai multe probe sunt prelevate simultan pentru a stabilii reproductabilitatea prelevarii.

3. Recuperarea reactivilor adaugati: realizarea unor probe intermediare prin adaugarea unor cantitati cunoscute de analit si masurarea ulterioara va permite masurarea schimbarilor.

III. 23. Sanatatea si siguranta ocupationala

Riscurile pe care le implica prelevarea trebuie sa fie identificate cu ocazia unei vizite preliminare a sit-ului. Tot personalul trebuie sa fie instruit corespunzator, in conformitate cu strategia de minimizare a riscurilor :

- familiarizarea cu riscurile mediului inconjurator cu care se pot intalni - familiarizarea cu protocoalele de prelevare - utilizarea echipamentului de prelevare - calificare pentru a conduce vehicule adecvate - familiarizarea cu procedurile de siguranta - calificarea in acordarea primului ajutor

Actiunile pentru reducerea riscurilor includ : - alegerea unor sit-uri sigure cu un acces sigur - asigurarea prelevatorilor cu imbracaminte adecvata - asigurarea trusei pentru prim ajutor

39

- pastrarea legaturii cu alte persone in momentul prelevarii probelor - evitarea c