DISCIPLINA: Introducere în studii de securitate şi strategice

TEMA 3: Securitate naţională şi interes naţional

Tema 3: Securitate naţională şi interes naţional

1

II. Concepte de bază:1. Definiţii: securitate naţională, potenţial de securitate, strategia de securitate, interesul naţional.2. Efectele globalizării asupra securităţii naţionale.3. Clasificarea şi stabilirea intereselor naţionale în contextul fenomenului globalizării.4. Statul, interesele naţionale şi securitatea naţională.5. Interesele naţionale de securitate ale RomânieiIII. Obiectivele temei:

Să familiarizeze studenţii cu noţiunile de bază care definesc securitatea naţională şi interesul naţional

Analiza principalelor abordări privind corelaţia dintre securitatea naţională şi interesul naţional;

IV. Cerinţe pentru studenţi:1.Bibliografie obligatorie: Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007; Strategia de apărare, pentru o Românie care garantează securitatea şi

prosperitatea generaţiilor viitoare, Bucureşti, 2010 Barry Buzan, ,,People, States and Fear: An Agenda of International Security

Studies în the past- Cold War Era”, Pearson Education, Harlow, 1991 sau varianta în limba română: Barry Buzan, ,,Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de după Războiul Rece”, Editura. Cartier, Chişinău, 2000;

2. Bibliografie recomandată: I.N.Sava, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti,

2005. . Activităţi în cadrul temei:

Studenţii vor studia bibliografia obligatorie şi vor asista la prelegere; Pentru seminar, studenţii vor pregăti individual fişe tematice cu

principalele abordări privind corelaţia dintre securitatea naţională şi interesul naţional şi vor participa la discuţii privind elementele de analiză ale securităţii naţionale şi interesului naţional.

4. Metode utilizate pe timpul predării temei: Expunere clasică; Argumentarea; Prelegerea.

1.Definiţii: securitatea naţională, valori naţionale, interesul naţional, potenţialul de securitate, strategia de securitate, 1.1.Securitatea naţională:

2

- presupune protejarea şi promovarea intereselor naţiunii atât prin mijloace militare cât şi non militare;

- se bazează pe un potenţial de securitate;- este multidimensională;

„dimensiunea militară, politică, economică, socială şi ecologică”.- este multidirecţională

„problemele de securitate pot fi în egală măsură vulnerabilităţi sau ameninţări”

-este multifuncţională, „ foloseşte o gamă largă de instrumente, de la forţa militară la

diplomaţie, servicii de informaţii şi asistenţă economică”1.- include apărarea naţională;- se operaţionalizează prin „ decizii, planuri, măsuri şi acţiuni menite să prevină şi

să contracareze eficient riscurile şi ameninţările ce pun în pericol valorile şi interesele naţionale2”

- în opiniile politologilor americani, ruşi şi europeni, securitatea naţională este definită prin perspectiva intereselor şi a poziţiei pe care le ocupă în raportul de forţe internaţionale şi al mijloacelor folosite;

- urmăreşte promovarea, protecţia şi apărarea valorilor şi intereselor naţionale.

- Valorile naţionale -elemente de natură spirituală, culturală şi materială L „libertatea, egalitatea şi supremaţia legii; respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; identitatea naţională şi responsabilitatea civică; pluralismul politic; proprietatea garantată şi economia de piaţă; solidaritatea cu naţiunile democratice; pacea şi cooperarea internaţională; dialogul şi comunicarea dintre civilizaţii”3

- interesele naţionale „caracterul naţional al statului, suveranitatea şi

independenţa, unitatea şi indivizibilitatea sa. ... forma republicană de guvernământ, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială, română”4

- sistemul securităţii naţionale este ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului de drept care au rolul de a realiza, a proteja şi a asigura interesele fundamentale ale statului.Criterii ale securităţii naţionale:

valorile de apărat; durata şi intensitatea riscurilor şi ameninţărilor; pericolele existente; natura politică a securităţii ca obiectiv de stat.

1 Strategia de apărare, pentru o Românie care garantează securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare, Bucureşti, 2010, p.5.2 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007, p.4.3 Ibidem.p.8.4 Strategia de apărare, pentru o Românie care garantează securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare, Bucureşti, 2010, p.8.

3

- funcţionarea sistemului securităţii naţionale prin securitate colectivă poate explica capacitatea statelor şi a naţiunilor de a-şi menţine identitatea şi integritatea lor funcţională în cadrul unor organizaţii de securitate colectivă.

- securitatea înseamnă capacitatea unei naţiuni de a împiedica un război, sau, dacă acest lucru nu reuşeşte, de a câştiga un război, pentru a nu-şi pierde integritatea şi independenţa naţională.

Obiectivele securităţii statelor sunt legate prin următoarele inele de securitate:a.promovarea şi protecţia drepturilor omului în interiorul statului;b.securitatea colectivă;c.apărarea colectivă;d. promovarea activă a stabilităţii prin folosirea mijloacelor politice,

internaţionale, economice şi militare.Potenţialul de securitate:- este constituit din totalitatea resurselor de care dispune naţiunea şi care pot fi

folosite pentru realizarea obiectivului securităţii naţionale;- cuprinde potenţialul politico - diplomatic, economico – financiar, demografic,

tehnico – ştiinţific, cultural, informaţional, militar.Strategia de securitate:

- defineşte interesele fundamentale ale naţiunii şi obiectivele pentru realizarea acestora;

„Strategia de Securitate Naţională a României reprezintă programul naţional de cea mai amplă cuprindere care are ca scop făurirea unui stat modern, prosper, cu un profil regional distinct, deplin integrat în comunitatea europeană şi euroatlantică, angajat ferm în promovarea democraţiei şi libertăţii, cu cetăţeni care trăiesc în siguranţă, într-o lume complexă, dinamică şi conflictuală”5.

-Scop -mobilizarea eforturilor naţiunii pentru accelerarea proceselor de modernizare, integrare şi dezvoltare susţinută, capabile să garanteze securitatea şi prosperitatea ţării,.

-urmăreşte: identificarea oportună şi contracararea pro- activă a riscurilor şi ameninţărilor; prevenirea conflictelor şi managementul eficient al riscurilor, al situaţiilor de criză şi al consecinţelor lor; participarea la construcţia securităţii transformarea profundă a instituţiilor şi îmbunătăţirea capabilităţilor naţionale;

- stabileşte direcţiile de acţiune pentru strategiile sectoriale.

2. Efectele globalizării asupra securităţii naţionale.Secolul XXI, caracterizat printr-un amplu proces de globalizare, aduce o

creştere puternică a interdependenţelor dintre state şi o multiplicare a numărului actorilor în viaţa internaţională, fie aceştia supranaţionali, transnaţionali sau subnaţionali.

Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte, pozitive şi negative.Ca elemente pozitive se evidenţiază:

amplificarea şi liberalizarea comerţului, a investiţiilor şi fluxurilor financiare; extinderea valorilor democratice; apărarea identităţii individuale; protecţia mediului înconjurător;

5 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007, p.17.4

„libera circulaţie” .Globalizarea va genera o prosperitate fără precedent, pe măsură ce tot mai

multe naţiuni vor participa la economia globală, iar fluxurile tehnologice şi financiare dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţ în dezvoltate vor determina o egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a întregii lumi.

Efectele negative ale globalizării: scăderea siguranţei la toţi indicatorii; globalizarea fenomenelor cronice locale şi regionale; mondializarea criminalităţii organizate (traficul de arme, droguri, persoane); radicalizarea fanatismelor etnice şi religioase; radicalizarea terorismului; fragmentarea culturilor naţionale în „subculturi”(homosexualitate, vârsta a

treia, fanii fotbalului etc.) sau „culturi de nişă” care nu oferă soluţii de integrare;

fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale.Globalizarea este un proces necontrolat, necondus, neguvernat. Globalizarea

economică scăpată de sub control politic, duce la haos economic şi la dezastre ecologice.

Privind influenţa globalizării asupra democraţiei, acesta pare să înlocuiască dictatura elitelor naţionale cu dictatura finanţelor internaţionale.

se deteriorează distribuţia veniturilor; se multiplică crizele financiare şi economice, cu mari efecte asupra vieţii

sociale şi politice; există pericolul dezintegrării statale; progresul economic este neuniform; structurile economice şi sociale care nu se adaptează rapid se tensionează la

extrem, putând cauza conflicte majore;favorizează apariţia şi proliferarea unor riscuri şi ameninţări a şi metrice.Studierea relaţiilor internaţionale, în epoca globalizării, necesită, în mod firesc,

descifrarea jocului intereselor naţionale ale statelor.Chiar şi în epoca globalizării, mobilurile care pun în mişcare statele sunt:

interesele naţionale; realismul în politică; securitatea colectivă.

Securitatea naţională este unul din indicatorii relevanţi ai influenţei globalizării asupra unei societăţi umane, deoarece, prin structura sa multidimensională, securitatea naţională, reflectă modul în care societatea îşi propune să se protejeze împotriva ameninţărilor de orice natură, evaluând riscurile şi tendinţele de evoluţie ale mediului internaţional de securitate.

Ulterior, pe baza concluziilor şi a rezultatului analizei comparate a tendinţelor de evoluţie a mediului internaţional de securitate cu interesul naţional, societatea îşi stabileşte modul în care se va adopta (va acţiona) pentru a reduce şi chiar a anihila efectele negative ale ameninţărilor şi riscurilor la adresa sa.

După cum se ştie, securitatea – una din cele mai importante funcţii ale statului – este multidimensională şi include componentele: politică, economică, militară, de mediu şi societală.

5

Toate aceste componente sunt interdependente şi orice modificare a uneia implică adaptarea corespunzătoare a întregului. În consecinţă, efectele globalizării, în oricare din domeniile menţionate vor influenţa securitatea la nivel naţional şi internaţional.

Cele mai multe din abordările referitoare la interacţiunea globalizării cu securitatea vizează:

relevanţa actualei ordini mondiale şi a instituţiilor sale tradiţionale; impactul asupra economiei şi finanţelor; degradarea mediului ambiant; proliferarea armamentului şi tehnologiei; terorismul; delictele transnaţionale;

Componentă a securităţii globale, securitatea naţională capătă, după încheierea războiului rece, o dimensiune nouă, deoarece, acum, ameninţările la adresa sa, după Barry Buzan, „devin din ce în ce mai difuze şi nu mai au un caracter exclusiv militar”.

Proliferarea ameninţărilor teroriste, ecologice, culturale, a riscurilor la adresa siguranţei naţionale incumbă apelul la mijloace diverse – militare şi non militare, naţionale şi internaţionale – care conduc la o întrepătrundere a elementului securitar naţional cu cel regional sau global, în măsură să asigure stabilitatea şi securitatea prin mecanisme de cooperare şi conducere, prin regionalizarea şi globalizarea relaţiilor militare şi de securitate.

3. Clasificarea şi stabilirea intereselor naţionale în contextul fenomenului globalizării

Unii specialişti apreciază că statele sunt preocupate de patru aspecte principale considerate a fi interese de bază:

apărarea naţională: protecţia fizică a cetăţenilor; păstrarea integrităţii teritoriale a statului;

bunăstarea economică: capacitatea unei naţiuni de aşi a şi gura hrana,

habitatul şi cele necesare traiului; capacitatea de a dezvolta bunăstarea economică;

ordinea mondială favorabilă: interesul unei naţiuni de a stabili şi păstra o conjunctură

internaţională, politică, economică în siguranţă.Când apare o situaţiei internaţională încordată sau o nouă problemă de

securitate, este necesar să se determine care dintre interesele naţionale de bază sunt afectate, gradul de intensitate al interesului, şi care este miza pentru naţiune.

În literatura de specialitate americană se apreciază că ar fi mai util să gândim în termenii a trei niveluri (grade de intensitate) de interese:

interesele vitale: acele situaţii sau evenimente internaţionale care ameninţă

supravieţuirea sau securitatea naţiunii pe care aceasta este pregătită să le contracareze, luând măsuri forte, inclusiv militare;

6

interesele majore: sunt considerate acele evenimente internaţionale

majore care ameninţă interesele de bază ale unei naţiuni, însă oferă perspectiva ca ameninţarea să poată fi diminuată în mod satisfăcător, eliminată printr-un compromis sau prin negocieri diplomatice

interese periferice: sunt acele probleme care nu implică o ameninţare la adresa

apărării naţionale a naţiunii sau nu afectează în mod serios stabilitatea comunităţii internaţionale:

protejarea cetăţenilor unei naţiuni în străinătate;promovarea unor interese private în străinătate:Gradul în care interesele de bază ale unui stat sunt ameninţate de evenimente

internaţionale determină securitatea naţională şi intensitatea statului respectiv (vital, major sau periferic), funcţie de aceasta adaptându-se şi măsurile de securitate.

Interesele naţionale pot fi clasificate: după scopurile urmărite:

economice; sociale; teritoriale; politice ; ideologice.

din punct de vedere al priorităţii: vitale; secundare.

în funcţie de permanenţă: stabile; variabile.

din punct de vedere al intereselor altor state: comune; complementare; conflictuale.

din punct de vedere al timpului (ca durată): pe termen lung; pe termen scurt interese istorice – sunt la rădăcina multor

conflicte etnice şi naţionale.

4. Statul, interesul naţional şi securitatea naţionalăÎn contextul globalizării, o serie de actori noi îşi fac simţită prezenţa pe scena

internaţională.

7

-actori de natura suprastatală (organizaţiile internaţionale, guvernamentale, interguvernamentale şi nonguvernamentale),

-actori multinaţionali (mari companii) sau transnaţionali (uniuni politice sau alte organizaţii sau companii fără o "identitate" naţională definită).

În ciuda sporirii numărului şi rolului actorilor internaţionali, alţii decât statele, literatura de specialitate, de toate orientările doctrinare (de la cele neorealiste la cele postmoderniste, cu diferite grade de acceptare), este unanimă în a aprecia că statele rămân pentru o perioadă nedefinită de timp principalii actori internaţionali.

În aceste condiţii, este util din punct de vedere analitic să definim ceea ce este scopul statului.

Teoriile normative utilizează: - conceptul de raţiune de stat (sau, în limba franceză, raison

d"état, în formularea cardinalului Richelieu, prim-ministru al Franţei la mijlocul secolului al XIV-lea),

Henry Kissinger demonstrează uriaşa însemnătate a conceptului de raison d"état în structurarea sistemului de state. Raţiunea de stat s-a impus ca un principiu normativ superior, deasupra oricăror alte interese individuale sau de grup în societate şi a devenit un principiu regulator al comportamentului internaţional al oricărui stat. Interesului de stat se supun toate celelalte interese. (Vezi H, Kissinger, Diplomacy)

- dimensiunea normativă a interesului, înţeles ca valoare socială ce încorporează o anumită aşteptare, dorinţă, dezirabilitate.

În literatura sociologică clasică, Tocqueville arată că, într-o democraţie, structurarea intereselor private poate avea loc doar în condiţiile definirii (construirii) unui interes public.

- W. David Clinton apreciază că „principiul interesului înţeles în mod corect nu generează acte majore de sacrificiu individual, însă induce acte cotidiene de autoreţinere (...) ... disciplinează un număr de cetăţeni în sensul obiceiului la regularitate, reţinere, moderare, prevedere, autocontrol...”6

- interesul public reprezintă o cristalizare a intereselor dintr-o societate,- interesul public este un bun public (public good).

Definirea interesului public permite statului să-şi îndeplinească obligaţiile de protejare şi promovare a binelui social. Pe plan extern, această funcţie a statului include abilitatea de a proteja societatea de pericolele externe şi de a se angaja în cooperare mutuală cu alte state.

În politica externă şi de securitate, interesul public se manifestă sub forma interesului naţional.

Interesul naţional permite statului să dezvolte şi să menţină o capacitate optimă de protejare a societăţii şi de promovare a propriului său public good.

În secolul al XIX - lea, lordul Palmerston aprecia că: „Noi nu avem nici aliaţi nici inamici eterni, avem însă interese eterne şi datoria noastră este de a le urma”.

Pe această bază s-a ajuns la concluzia că interesele naţionale există în mod obiectiv şi nu sunt inventate sau reformulate conjunctural, deoarece au caracter de continuitate, coerenta şi consensualitate.

6 W. David Clinton, The national interest: normative foundations, articol publicat în The Review of Politics, vol. 48,

no. 4, University of Notre Dame, 1986.8

Totuşi, reinterpretarea intereselor naţionale în fiecare etapă a dezvoltării unui stat este necesară din cauza mobilităţii relaţiilor internaţionale şi modificării balanţei raporturilor de putere.

După aproape un secol, preşedintele Franţei, De Gaulle, relua ideea afirmând că naţiunile n-au sentimente, ci doar interese. Astăzi, trăim într-o lume mai limitată şi mai interdependentă, ceea ce presupune că definirea intereselor naţionale ale unui stat să ţină seama de interesele altor state.

James Rosenau prin interes naţional înţelegea „tot ceea ce este mai bun” pentru o naţiune şi un instrument atât de analiza, cat şi de acţiune .

Ca instrument de analiza, el ajută la descrierea, explicarea sau evaluarea politicii externe ale unei naţiuni, iar ca instrument al acţiunii politice, ca mijloc de propunere, justificare sau condamnare a politicilor.

Interesele naţionale releva posibilităţile de alegere a politicii externe, pentru garantarea prosperităţii şi securităţii cetăţenilor şi protejarea valorilor naţionale şi menţinerea concepţiei despre afirmarea statului în cooperare sau în competiţie cu alte state.

O alta definiţie a interesului naţional aparţine Institutului Brookings, care susţine că acesta este „finalitatea generală şi continuă pentru care acţionează fiecare naţiune”.

Alţi autori consideră ca interesele naţionale exprimă „nevoile şi dezideratele unui stat suveran percepute în relaţiile cu celelalte state ce constituie mediul extern”. Profesorul Neuchterlein face referire la faptul că această noţiune este mai precisă dacă este exprimată prin sintagma „interesele naţionale”.

Interesul naţional poate fi definit ca „sumă de scopuri politice privite ca preocupări speciale ale unei naţiuni” sau concept care „desemnează nevoile şi năzuinţele vitale, felurile fundamentale şi mobilurile hotărâtoare ce călăuzesc şi animă acţiunea naţiunii şi a statului său în viaţa internaţională”.

5. Interesele naţionale ale RomânieiInteresele naţionale ale României sunt perene şi sunt definite în primul rând

prin Constituţia României. Interesele naţionale sunt acele nevoi şi aspiraţii esenţiale pentru afirmarea identităţii şi valorilor naţionale, existenţa statului şi asigurarea funcţiilor sale fundamentale.

- Interesele naţionale „vizează promovarea, protejarea şi apărarea a valorilor prin care naţiunea română îşi garantează existenţa şi identitatea, pe baza cărora îşi construieşte viitorul şi în temeiul cărora se integrează în comunitatea europeană şi euroatlantică şi participă la procesul de globalizare”7.

- Interesele naţionale sunt8: -caracterul naţional al statului, -suveranitatea şi independenţa, unitatea şi indivizibilitatea sa. -forma republicană de guvernământ, -independenţa justiţiei, -pluralismul politic

7 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007, p.18.8 Strategia de apărare, pentru o Românie care garantează securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare, Bucureşti, 2010, p.8.

9

- limba oficială, româna.- Prin aria lor de manifestare, ele se adresează cetăţenilor patriei care

trăiesc pe teritoriul naţional, dar şi tuturor celorlalţi oameni aflaţi în România, precum şi românilor care trăiesc sau îşi desfăşoară activitatea în afara graniţelor ţării.

În Strategia naţională de securitate, 2007, se precizează că pentru promovarea intereselor naţionale se are în vedere:

-transformarea profundă şi creşterea capacităţii de acţiune a instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;

-consolidarea rolului României în cadrul NATO şi al UE, concomitent cu întărirea capacităţii ţării noastre de a acţiona ca vector dinamic al politicilor vizând securitatea euroatlantică;

-dezvoltarea economică susţinută şi garantarea accesului la resurse vitale;-prevenirea şi contracararea eficientă a terorismului internaţional proliferării

armelor de distrugere în masă şi a criminalităţii transfrontaliere;-participarea activă, în spiritul legalităţii internaţionale şi al multilateralismului

efectiv, la operaţiuni de pace şi la alte acţiuni vizând soluţionarea crizelor internaţionale;

- reconfigurarea strategiei de securitate energetică a României în consonanţă cu strategia energetică a Uniunii Europene

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006 a stabilit căile prin care se asigură promovarea, protejarea şi apărarea intereselor naţionale sunt următoarele9:

• Participarea activă la înfăptuirea securităţii internaţionale;-promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional

şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă;-participarea la acţiunile desfăşurate în cadrul ONU, OSCE şi al

structurilor de securitate regională, precum şi cooperării cu alte state şi organizaţii care au o pondere semnificativă în securitatea diferitelor regiuni ale lumii.

• Construcţia noii identităţi europene şi euroatlantice a României;-În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, România va susţine dezvoltarea

politicii externe şi de securitate comună şi a politicii europene de securitate şi apărare, inclusiv prin creşterea contribuţiei la capabilităţile militare

-calitătea de membru al NATO a adus României certitudini în domeniul securităţii sale, garanţii reale de apărare, accesul la procesul de decizie privind securitatea euroatlantică, dar şi obligaţii corespunzătoare.

• Securitatea şi stabilitatea regională în contextul unei noi paradigme;-România urmăreşte să joace un rol substanţial în procesul de

definire şi implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare şi asistenţă de securitate ale NATO şi Uniunii Europene, în Europa centrală, de est şi de sud-est.

-România va sprijini activ, şi va contribui eficient, împreună cu statele din regiune, la înfăptuirea măsurilor şi programelor politice, economice şi de securitate în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.

- îmbunătăţirea statutului juridic, a condiţiilor de viaţă şi a tratamentului de care se bucură comunităţile românilor din statele vecine, în conformitate cu

9 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007, p.19.10

normele internaţionale, cu standardele europene şi cu angajamentele asumate prin acorduri bi- şi multilaterale.

• Asumarea rolului de vector dinamic al securităţii în regiunea Mării Negre;- regiunea Mării Negre este principalul spaţiu de tranzit şi –o sursă

pentru energia ce se consumă în Europa,- conflictele şi mişcările separatiste din estul şi sudul Republicii

Moldova (regiunea nistreană şi regiunea găgăuză), estul şi nordul Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah), sudul Federaţiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), reprezintă grave ameninţări la adresa securităţii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor confruntări violente.

- România promovează activ ideea necesităţii unei strategii europene şi euroatlantice pentru regiunea Mării Negre,

- România acţionează pentru instituţionalizarea Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat –va coopera strâns cu statele riverane Mării Negre – Bulgaria, Georgia, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina –, cu alte state din vecinătatea apropiată, precum şi cu alte state membre ale comunităţii euroatlantice.

- pentru soluţionarea conflictelor separatiste, România promovează strategii politice şi diplomatice active ce vizează soluţionarea prin mijloace paşnice a acestor conflicte.

- Principii- nerecunoaşterea regimurilor separatiste şi neîncurajarea lor în orice formă; contracararea fermă a terorismului şi a altor activităţi asociate terorismului; retragerea trupelor străine staţionate ilegal în perimetrul diferitelor enclave; evacuarea depozitelor de armament, muniţii şi explozivi sub control internaţional; desfiinţarea formaţiunilor

• Abordarea cuprinzătoare şi adecvată a problematicii securităţii interne;-asigurarea stării de legalitate, contracararea terorismului şi a

criminalităţii organizate, securitatea activităţilor financiar-bancare, a sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii,

• Buna guvernare – ca instrument esenţial în construcţia securităţii naţionale;- eficienţa administraţiei publice- îmbunătăţirea radicală a capacităţii instituţionale la nivel central şi

local, (asigurarea transparenţei, corectitudinii şi responsabilităţii în îndeplinirea funcţiei publice şi în cheltuirea banului public)

- eficienţa reală în lupta împotriva marii corupţii- transformări profunde în domeniul educaţiei, cercetării şi dezvoltării.

compatibilizăre cu sistemele europene de educaţie şi formare profesională. -îmbunătăţirea radicală a stării de sănătate a populaţiei şi realizarea unui

nou echilibru social-optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare şi

creşterea eficienţei energetice ( reducerea dependenţei de aprovizionarea din regiuni instabile sau din state care folosesc energia ca instrument de presiune politică; relansarea preocupărilor vizând creşterea producţiei de hidroenergie şi de energie bazată pe tehnologiile moderne de folosire a cărbunilor.

-restructurarea, dezvoltarea şi modernizarea industriei de apărare.• Economia competitivă şi performantă – pilon al securităţii naţionale;

11

• Transformarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;

- o politică externă dinamică şi creativă- transformarea Armatei României- transformarea în domeniul activităţii de informaţii, contra- informaţii şi

securitate• Dezvoltarea şi protecţia activă a infrastructurii strategice.

- de transport – în mod deosebit, construcţia de autostrăzi şi modernizarea rapidă a infrastructurii feroviare – şi reţeaua de management a traficului; infrastructura energetică; infrastructura de comunicaţii; managementul potenţialului hidrografic şi protecţia împotriva inundaţiilor; restructurarea sistemului bazelor militare.Pentru apărarea intereselor naţionale şi afirmarea valorilor, Strategia naţională

de apărare stabileşte următoarele obiective naţionale de securitate: apărarea şi promovarea drepturilor omului şi întărirea principiilor de

drept internaţional ca fundamente ale stabilităţii şi securităţii internaţionale; promovarea drepturilor românilor de pretutindeni; asigurarea unui climat de pace, de stabilitate şi securitate în vecinătatea

României; respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale; continuarea procesului de modernizare a României; o mai mare eficienţă în funcţionarea instituţiilor statului; asigurarea unei capacităţi de apărare armată necesară atât garantării

intereselor naţionale, cât şi respectării obligaţiilor internaţionale ce ne revin în urma apartenenţei la NATO şi UE;

creşterea influenţei internaţionale a României; dezvoltarea capacităţilor naţionale de gestionare a crizelor interne şi

internaţionale; dezvoltarea capacităţilor naţionale de gestionare a urgenţelor civile, în

special cele legate de calamităţi naturale sau pandemii; creşterea influenţei internaţionale a NATO şi UE în paralel cu

consolidarea cooperării dintre ele, ca şi a celei dintre SUA şi aliaţii europeni; dezvoltarea unei economii competitive, durabile şi inclusive, în

conformitate cu Strategia Europa 2020 a UE; asigurarea securităţii energetice, se va acţiona cu prioritate pentru:

promovarea unor proiecte multinaţionale care să asigure diversificarea accesului la resurse energetice de materii prime, în mod special de gaze şi petrol;

creşterea capacităţilor şi a producţiei de hidroenergie; creşterea ponderii producţiei de energie din surse

regenerabile sau alternative în balanţa energetică a ţării;

intensificarea preocupărilor pentru finalizarea şi consolidarea cadrului legal, a condiţiilor de funcţionare tehnologice normale legate de securitatea instalaţiilor, a capacităţilor de depozitare, a reţelelor şi

12

infrastructurilor energetice, inclusiv a instalaţiilor nucleare, în acord cu reglementările şi standardele tehnice europene;

încurajarea proiectelor destinate să asigure creşterea capacităţii de interconectare a sistemului electroenergetic şi de gaze naturale cu sistemele altor ţări;

îmbunătăţirea competitivităţii pieţelor de energie electrică şi de gaze naturale, corelarea acestora şi participarea activă la formarea pieţei interne de energie a Uniunii Europene, dar şi la dezvoltarea schimburilor transfrontaliere, ţinând seama de interesele consumatorilor din România.

asigurarea securităţii cibernetice, include:

armonizare cu prevederile europene şi internaţionale;

asigurarea interoperabilităţii structurilor de securitate cibernetică şi CERT-urilor din România în interiorul ţării, cât şi cu structurile similare ale Uniunii Europene şi internaţionale;

stabilirea unor standarde minime de securitate ce trebuie îndeplinite de organisme publice şi private în domeniul protecţiei infrastructurii informatice critice;

integrareaîntr-o politică unitară a reglementărilor, procedurilor operaţionale şi instrumentelor tehnice disponibile în domeniul securităţii tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor la nivel local, cu accent pe capacitatea de reacţie;

constituirea unei comunităţi de specialişti în domeniul securităţii informaţiilor şi reţelelor la nivelul României şi stabilirea punctelor de contact către comunităţile din alte ţări;

operaţionalizarea unui punct central de contact la nivel naţional care să răspundă la incidente de securitate cibernetică, conform cerinţelor europene şi NATO.

CONCLUZII Globalizarea nu generează, direct, disfuncţii şi ameninţări la adresa securităţii naţionale, insă insuficienta adaptare a instituţiilor la permanenta schimbare pe care o presupune acest proces, permite utilizarea beneficiilor globalizării şi de către grupurile de persoane care au ca obiect de activitate crima organizată transfrontalieră.

Chiar dacă actuala ordine internaţională şi instituţiile sale au fost create pentru o lume bipolară, care nu mai corespunde pe deplin realităţilor generate de globalizare, ea trebuie respectata până la construirea unei noi ordini şi a unui nou sistem instituţional. Distrugerea sistemului existent sau negarea acestuia fără să punem altceva în loc este un drum sigur spre instalarea haosului, în care singurul sistem de referinţă ar putea fi

13

forţa (hard power) iar actorii internaţionali ar putea fi angajaţi în relaţii conflictuale, în funcţie de interese, fără să mai apeleze la instanţele internaţionale.

Deşi globalizarea pare ca este benefică doar pentru cei pregătiţi pentru aceasta (aceia care s-au adaptat mai rapid la exigenţele procesului), este necesar ca şi celorlalţi să li se ofere o şansă, pentru a contribui la îmbunătăţirea securităţii internaţionale. Găsind soluţii pentru diminuarea respingerii şi mărirea atractivităţii procesului pentru cei mai puţin pregătiţi (prin cooptarea lor la elaborarea şi implementarea deciziilor, astfel încât să perceapă procesul ca fiind şi al lor, adică nu impus din exterior), construim pentru un viitor mai sigur deoarece soft power cere mai mult timp dar rezultatul este mai durabil.

Intr-o lume a interdependentelor, generate de procesul globalizării, orice modificare importantă în domeniile: politic, economic, financiar, militar si al mediului ambiant va avea influenţă asupra securităţii internaţionale.

Securitatea naţională şi modul de prezervare a acesteia trebuie redefinite pentru a se adapta corespunzător la tendinţele mediului internaţional de securitate. Esenţială este modificarea atitudinea, în special a decidenţilor politici, astfel încât aceasta să devină proactivă.

Pentru România, sunt esenţiale protejarea şi apărarea intereselor naţionale prin mijloace paşnice, însă statul român prin propria strategie de securitate îşi rezervă dreptul ca, în situaţii speciale, singur sau împreună cu aliaţii şi partenerii săi, să utilizeze toate elemente de putere, inclusiv capacităţile sale militare, ca soluţii de ultimă instanţă.

14