Secolul XX, intre democratie si totalitarism

Caracteristici generale ale evolutiei regimurilor politice din Europa in sec. XX1.-Forma de stat/de guvernarese refera laformarea, organizarea si competentele institutiilor de statClasificare: a) monarhie, b) republica (presidentiala, parlamentara, semipresidentiala)

2.Regimul politic- se refera lamodul de guvernare (de conducere)efectuat deinstitutiile de statExista2 principii de clasificare a regimurilor politice:-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre institutiile de guvernare(curentul liberal propriu-zis);-participarea cetatenilor la conducerea societatii (curentul liberal radical sau democrat-liberal sau democrat);

3.Monarhiile si republicile (ca forme de guvernare) Europei sec. XXau avut regimuri politice (ca moduri/practici de guvernare):I.democratice (liberale)II. autocraticeIII.totalitare (dictatoriale)

Europa sec. XX a cunoscut urmatoareleevolutii ale regimurilor politice-inainte de Primul Razboi Mondial: o varietate de regimuri-in timpul Primului Razboi Mondial: regimuri autoritare, militare specifice necesitatilor desfasurarii razboiuluiPractic, Primul Razboi Mondial este castigat de guverne care isi proclamau atasamentul fata de principiile liberale, dar care in realitate au aplicat un sistem de conomie dirijata si o dictatura militara. La inceputul perioadei interbelice majoritatea statelor Europei au preferat regimuri democratice, chiar si cele recent constituite pe ruinele fostelor imperii multinationale: Cehoslovacia,Polonia,Iugoslavia, Austria, Germania (Republica de la Weimar);Exceptie Rusia (devenitaURSS din 1923), unde s-a instaurat regimul comunist totalitar (1917-1990) In a doua parte a perioadei interbelice,statele Europei au fost dominate de regimuri nedemocratice: fascist (Italia, 1923-1944 si Spania, 1939-1978), nazist (Germania, 1930-1945), hortyst (Ungaria, 1920-1944), inclusiv in Romania (monarhic autoritar, 1938-1940 si antonesciano-legionar (1940-1941) in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: regimuri dictatoriale, militare specifice necesitatilor date de razboi, multe din ele subordonate regimului nazist german;In Romania, regimul militaro-antonescian nu a fost fascist - ci in alianta cu Germania nazista si Italia fascista. Razboiul a demonstrat falimentul istoric al regimurilor nedemocratice care se afirmasera dupa Al Doilea Razboi Mondial (perioada postbelica): majoritatea Europei Vestice a revenit la regimuri democratice monarhice sau republicane; doar in Spania regimul fascist s-a mentinut pana in 1978 (astazi este regim monarhic constitutional). In Europa de Est, ocupatia sovietica a influentat (in perioada 1944-1948) instaurarea regimurilor comuniste totalitare care s-au mentinut pana in 1989. Razboiul rece (1946-1990) a invalidat viabilitatea regimului politic totalitar comunist perioada postcomunista marcheaza victoria istorica a regimurilor democratice in Europa, valoare istorico-politica care face posibila integrarea europeana.Concluzie: Istoria sec. XX a invalidat viabilitatea regimurilor/practicilor politice totalitare si a validat eficienta celor democrat-liberale.

I.IDEOLOGII SI PRACTICI/REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE

1.Liberalismul, ideologia regimurilor/practicilor democratice/democrat-liberale

Liberalismulca ideologiereprezinta idei, valori, credinte careteoretizeazaoordine politica,socio-economica siculturalaPrin idei, valori, credinte, Liberalismul-aparut pe finalul sec. XVIII- promova interesele economice si politice a burgheziei in afirmare. A fost si este imbratisat si de alte categorii socialeDoctrina politica liberalacuprinde principii si teze fundamentale ale ideologiei liberale(motivate, justificate coerent) si este sustinuta de partide politice liberale in practica, respectiv in guvernare (regimuri de guvernare).Premisele liberalismuluise regasesc in ideile : -Umanismului Renasterii -miscarii de Reforma protestanta preiluministe (Th.Hobbes, J.Loke iluministe (Montesquieu, Rousseau, Voltaire, juristul Beccaria, istoricul Alexis Tocqueville)- fiziocratilor (Fr.Quesnay) si liberistilor economici (A.Smith, D.Richardo) Ideile/Tezele liberalismuluise refera la urmatoarele domenii :a)Liberalismul juridicpresupune/sustine:-obligatia institutiilor statale de a garanta si a face respectate drepturile si libertatile individuale, cetatenesti: dreptul la viata, dreptul la libertate (de gandire, de exprimare, religioasa, de asociere, de miscare), dreptul la proprietate, dreptul de a alege si a fi ales, dreptul la protectia legii s.a.Liberalismul juridic s-a alimentat din ideile preiluministe engleze si iluministe franceze privind teoria drepturilor naturale ale individului si teoria contractului social intre cetateni si guvernanti.-garantarea drepturilor naturale individuale si cetatenesti este conceputa printr-un regim constitutional in care raporturile dintre autoritati si cetateni si dintre cetatenisa se bazeze pe legi si institutii juridice independente, respectiv existenta statului de drept in care nimeni nu este mai presus de lege, legea fundamentala fiind constitutia (contract social). Superioritatea legii in relatiile sociale este legitimata prin respectarea principiilor reprezentativitatii si suveranitatii in cadrul parlamentarismului.Liberalismul juridic pune accent pe ideea de libertate si constitutionalism(liberalismul propriu-zis) insa,liberalismul juridic este strans legat de liberalismul politic.

b)Liberalismul politicpresupune/sustine:-participarea cetatenilor la viata publica de conducere in mod direct sau indirect;Liberalismul politic se confunda cu notiunea de democratie in care cea mai bunaexpresie a democratiei este votul universal.-realizeazarea democratieiprin institutionalizareaparlamentarismului si alegerilor parlamentare liberebazate pe:pluralism ideologic, libertate politica de asociere si intrunire, pluripartidism, libertatea presei si a dreptului de exprimare a opiniei.-functionarea societatii civile, deschise pluralismului si constituirii organizatiilor nonpolitice, nonguvernamentale, nonprofit care sa suplineasca unele neimplinirii ale guvernarii.

c)Liberalismul economicpresupune:-respectarea de catre stat a dreptului laproprietate privata si libera initiativa economicaintr-opiata economica capitalista liberabazata pe concurenta siautoreglarearaportului dintre oferta si cerereIn timp, liberalismul economic a cunoscuturmatoareledoctrine economice, deosebite intre ele dupa locul si rolul statuluiin viata economica:-Liberalismul economicclasic sustineaneinterventia statuluiin viata economica,rolul statului fiind limitat numai in asigurarea cadrului normal, legal al economiei capitaliste monetare libere de piata bazata pe concurenta si autoreglarea raportului dintre oferta si cerere; Liberalismul economic clasic s-a aplicat in sec. XIX pana la Marea criza economica din anii 1929-1933.Sustinea ca oferta, libera initiativa determina cererea pe piata.-Neoliberalismul-aparut la sfarsitul perioadei interbelice sustinand necesitateainterventieiactivea statului in viata economica in vederea evitarii crizelor economice, dezechilebrelor sociale si mentinerii armoniei sociale. Teoreticianul neoliberalismului a fost Keynes (neoliberalism = keynesianism). Neoliberalismul traseaza si directii de actiune statului democratic-neoliberal, chiar planificate: protectia sociala, investitii in probleme de interes public, stimularea cererii caretrebuiesa regleze, determine productia, libera initiativa economica. Sustine interventia statului asuprasustinerii cresterii cererii care regleaza/dezvolta oferta/productia-Liberalismul economicneoclasiceste reluarea liberalismului economic clasic in a doua jumatate a sec. XX si lainceputul sec. XXI. Fata de liberalismul economic clasic, cel neoclasic acceptainterventiapartialaa statului in domeniul asigurarii masei monetaresi circulatiei monetare pe piata. Sustine cu precadere interventia statului in orientarea ofertei care sa regleze cererea-Neoliberalismul si liberalismul neoclasic nu se confunda cusocial-democratiacare sustine statul social in sens socialist, egalitarist adicaservicii sociale in cadrul statului liberal pentru toti cetatenii indiferent de venit. Neoliberalismul si liberalismul neoclasic sustin servicii sociale alestatului liberal numai categoriilor saracepentru evitarea grevelor, asigurarea cererii pietei in vreme ce libera initiativa economica asigura profit proprietarilor intreprinzatori.

d)Liberalismul socialeste strans legat de liberalismul economicsi presupune interventia statului in reglemengarea raporturilor dintre patroni si salariati-Neoliberalismul sustineinterventia statului in raporturile dintre patroni si salariati, de aici si denumirea regimurilor democratice-neoliberale: statul asistential, statulprovidenta, statul bunastarii sociale, stat social.-Interventia sociala a statului liberal asigura respectarea si altor drepturi ale omului precum: dreptul la educatie, la munca, la securitate sociala odihna si timp liber, dreptul la un standard de viata adecvat.Observatie:-Regimurile democrat-liberalese aseamanain masura in care toate aplica practic ideile si principiile liberalismului politico-juridic (a+b)-Regimurile democrat-liberalese deosebescin masura in care se aplica practic ideile siprincipiile liberalismuluisocio-economic (c+d).Aceste deosebiri consacramodele economice liberale:englez, francez, german siscandinav. -Aceste deosebiri se adauga la cele privind formarea si functionarea puterilor in stat: monarhii parlamentare sau republici parlamentare sau presidentiale.

2.Trasaturile/principiileasemanatoaretuturor regimurilor democratice (democrat-liberale):-separarea puterilor in stat-democratia reprezentativa - bazata pe votul universal-parlamentarism si alegeri libere- bazate pe pluripartidism, pluralism ideologic, vot universal-respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti constitutionale

3.Trasaturispecifice (deosebiri)ale regimurilor democratice europeneMAREA BRITANIE-MB a intrat in sec. XX camonarhie ereditaracu regim constitutional. Specificul constitutionalismuluienglez a ramas faptul ca desi nu a avut si nu are o constitutie, aceasta este inlocuita printr-o suma de legi constitutionale care se completeaza reciproc. Revolutia glorioasa din 1688 a impus monarhieisistemul parlamentarismuluica expresie a democratiei liberale, Parlamentul fiind bicameral (Camera Lorzilor si Camera Deputatilor). Din1884sistemul electoral a fost devenit mai democraticprin inlocuirea votului censitar cuvotul universal numai pentru barbati, din1918 introducandu-se si votul universal pentru femei.Sistemul democratic-liberal englez s-a dezvoltat prin promovarealiberalismului ca ideologie, pluripartidism si rotativa guvernamentala intre doua partide politice de baza:

-Inainte de Primul Razboi Mondial viata politica a fost dominata de P. Liberal si P. Conservator, ultimul fiind promotorul conservarii privilegiilor ereditare ale aristocratiei engleze, altfel fara o ideologie si doctrina precisa.Marile progrese economice de dimensiuni mondiale din sec. XIX s-au datoratpracticii liberalismului clasic (neinterventia statuluiin economie) al Partidului Liberal.

-Promovarea serviciului militar obligatoriu in vremea Primului Razboi mondial de catre Partidul Liberal si lipsa unor solutii imediate in criza economica de dupa razboi au dus la caderea politica a acestui partid in perioada interbelica si postbelica.

-In perioada interbelica s-a ridicat un nou partid - Partidul Laburist ca partid nemarxistdar cu un program care aimbinat idei democrat-liberale cu socialiste, transformate inneoliberalism. Principalul partid de opozitie al laburistilor a ramas in sec. XX, Partidul Conservator al carui prestigiu s-a datorat activitatii lui W.Churchill ca prim-ministru in Al Doilea Razboi Mondial. Totodata, Partidul Conservator a preluatideile economice liberale in formaliberalismului neoclasic cu interventia partialaa statului in economie.-Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Partidul Laburist a iesit victorios din cauza conciliatorismului interbelic fata de revizinismul nazist si fascist practicat de Partidul Conservator si, asemanator Partidul Liberal pentru faptul ca nu a sustinut Programul Beveridgede asistenta sociala din 1945-1946.Partidul Laburist a intrat in fruntea vietii politice sustinand Programul Beveridgesipracticand neoliberalismul/keynesianformat din imbinarea ideilor liberale cu cele socialiste. Aflat la guvernare in anii 1945-1951, 1964-1979 a sustinut interventia activaa statului in economie(nationalizari si retehnologizari, investitii de interes public, asistenta sociala pentru someri s.a.) asigurand armonie sociala si prosperitate.Pe ansamblu, insa, politica neoliberala a Partidului Laburist nu a mentinut Marea Britanie in randul marilor puteri economice (locul 16 in lume), statul pierzand controlul asupra imperiului colonial devenit Comunitatea Britanica pe natiuni in care fostele colonii sunt independente, cu regimuri proprii, monarhia engleza fiind doar un simbol al comunitatii economice care se mentine in virtutea fostelor legaturi economice complementare.Din1979Partidul Conservatorajunge in fruntea vietii politice prin preluarea, conservarea si adaptarea liberalismului clasicdevenitliberalism neoclasic (interventia partialaa statului in economie). Condus deMargarete Thacher, Partidul Conservatora creatmodelul anglo-saxon in economie aplicand liberalismul neoclasic, caracterizat prin: * implicarea redusa a statului in problemele sociale, * reprivatizarea intreprinderilor nationalizate de laburisti, * promovarea liberei initiative economice, a pietei libere (anii 1979-1997). In traditia rotativei guvernamentale conservatorismului i se opune Partidul Laburist- promotor al neoliberalismului. Revenit la guvernare in1997 sub conducerea lui Tony Blair, Partidul Laburistsubordoneaza politica externa a Marii Britanii catre SUA in lupta contra terorismului international. Altfel, Anglia cunoaste cele mai multe actiuni teroriste intreprinse in Europa. In privinta raporturilor cu Scotia, Irlanda de Nord si Tara Galilorse constata o largire a autonomiei acestora prin acceptarea unui parlamentarism local/regional care prefigureaza tendinta de stat federal al Regatului Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord. Partidul Liberal aflat in criza de conducere si program a fuzionat cu P. Social-Democrat (1988) creand Partidul Liberal-Democrat.Concluzie. Specificul regimului democrat liberal englezconsta in:-sistemul de guveranre care este monarhia ereditara parlamentara-existenta constitutionalismului specific in sensul ca nu exista constitutie, aceasta este suplinita de legi constitutionale care se completeaza in privinta respectarii libertatilor cetatenesti-alternarea in viata economica a practicii doctrinelor economice liberale, neoliberale si liberalismului neoclasic de catre partide politice succedate la putere in traditionala rotativa guvernamentalaGERMANIAGermania a fost statul european care, ]n sec. XX, a cunoscut cele mai multe schimbari politice. In 1900 Germania era unimperiu multinational(Al II-lea Reich, 1871-1918) in jurul unui stat national federal (25 state confederate in jurul Prusiei)de tipmonarhie constitutionala. Vinovata de declansarea Primului Razboi Mondial, infranta la sfarsitul razboiului, Germania a suportat un regim dictatorial menit sa suporte ducerea razboiului pana la capat.Dezastrul militar, economic si moral a fost amplificat de prevederile Tratatului de pace de la Versailles, miscarea de reforma declansata urmarind inlaturarea regimului monarhic imperial cu un regim democratic-liberal. In 1918 revolutia democratica a determinat abdicarea imparatului Vilhelm II si a reusit sa infrangaincercarea impunerii unei republici comunistede catre gruparea de stanga (Spartakus) din cadrul Partidului Social-Democrat. Alegerile libere din 1919 au general o Adunare nationala Constituanta care a legiferat ConstitutiaRepublicii de la Veimar (numele orasului unde a fost votata Constitutia) pentru perioada 1919-1933Surprinzator, conform Constitutiei de la Veimar, republica se numea Reich (imperiu !)Constitutia prevedeavotul universal pe baza caruia: - era ales direct presedinteleReich-ului (al republicii), 7 ani-deputatii statelor federale (landuri) in Parlament (Reichstag), 4 ani-Parlamentul federal pregatea si vota legile comune republicii fedarale-Statele federale pastrau autonomie (guverne locale si parlamente locale)-Guvernul central, condus de un cancelar, prim-ministru, avea rol executiv in afaceri externe, finante, armata si era numit de catre presedinte-Presedintele avea dreptul sa suspende Parlamentul, Constitutia si sa ordone cancelarului sa conduca prin decrete-legi. In situatii deosebite Germania interbelica opta pentru un sistem de guvernare asemanator SUA (republica presidentiala federala).Situatia interna si externa a Germaniei in perioada 1919-1930 justificasuccesul ideologiei naziste fata de ideologia democrat-liberala.Dupa succesul electoral din 1932, presedintele a numit cancelar in 1933 pe Hitler, liderul partidului nazist, sprijinit tacit de marile monopoluri germane si grupuri militare (revizioniste si revansarde fata de urmarile Primului Razboi Mondial). Duparegimul totalitarist nazist (1933-1945)si pierderea celui de-Al Doilea Razboi Mondial de catre Al Treilea Reich (Hitler a fost si cancelar si Fuhrer in locul presedintelui), Coalitia antihitlerista si antifascista a determinat scindarea Germaniei indoua state cu regimuri diferite (1949-1990):-Republica Democrata Germana(RDG), in Est, curegim totalitar comunist si capitala Berlin(in realitate doar Berlinul de Est, Berlinul de Vest apartinea RFG si din 1961 cele doua zone au fost separate prin zidul Berlinului, simbol al razboiului rece)-Republica Federala Germania(RFG), in Vest, curegim democratic-liberal, capitala Bonn InGermania de Vest, formata din 10 landuri-state,in anii 1945-1949 pregatirea viitoarei vieti democratice pluripartidiste si parlamentare a fost marcata de crearea partidelor politice: Uniunea Crestin Democrata, Partidul Social-Democrat, Partidul Liber-Democrat; din 1956 este interzis Partidul Comunist-potrivit Constitutiei din 1949, a fostrepublica federala parlamentara-presedintele era ales prin vot indirect de catre Parlamentulfederal, 5 ani-Parlamentul ca putere legislativa era bicameral:-Bundesrat/ Senatul era numit dintre ministri celor 10 landuri pe principiul proportionalitatii demografice-Bundestag/ Camera deputatilor/reprezentantilor erau alesi direct de catre landuri-guvernul federal era condus de un cancelar federal ales de deputati la propunerea presedintelui-fiecare land avea organe legislative si executive proprii/autonome-in perioada 1952-1955 se fac demersuri pentru recunoasterea independentei de stat-rolurile politice principale le-a jucat Parlamentul si cancelarul Epoca Adenauer(1949-1963) poarta amprenta activitatiiUniunii Crestin Democratecondusa de Adenauer devenit cancelar.-programul politic economia sociala de piata a fost de fapt neoliberalismul-respectarealiberei initiative economice-interventia moderata a statuluiin plan economic si social: protectia victimelor de razboi, investitii urbane,asistenta sociala muncitorilor bolnavi, sistem de pensii de stat-valorificarea Planului Marshal initiat de SUA-integrarea in NATO (1955) si alinierea la tratatele care au dus la formarea UE (dupa 1950) In perioada 1963-1969 Uniunea Crestin Democrata a colaborat cuPartidul Social-Democrat care a renuntat la tezele socialiste de stanga in favoarea principiilor neoliberale Perioada 1969-1974-1982 a fost dominata politic de catrePartidul Social Democratcare a continuat politica neoliberala a economiei de piata,de fapt doctrina statului social sustinut desocial-democratiein sens socialist, egalitarist adica servicii sociale in cadrul statului liberalpentru toti cetateniiindiferent de venit.-cancelarul Partidului Social Democrat -W.Brandt(1969-1974) a reluat relatiile cu RDG-cancelarul social-democrat H.Schmidt(1974-1982) a reusit sa solutioneze valul grevist si terorist din acea vreme Perioada 1982-1990 a fost etapa decisiva pentrureunificarea Germaniei-a fostmeritul Partidului Crestin Democrat si cancelarului H. Kohl(1987-1990),cancelarul reunificarii GermanieiReformele lui Gorbaciov desi au fost respinse de catre comunisti (Partidul Socialist Unit German) in RDG au avut ecou: emigrari din RDG in RFG si manifestari populare de masa au dus la renuntarea de catre comunistii din Est la monopolul puterii si la caderea zidului Berlinului. - 1990 Kohl rezolva diplomatic problemele cu RDG, Polonia si Rusia si organizeazaalegeri libere in toata Germania -1990-dupa alegerile libere pangermaneGermania redevine stat unitar, modelul politic fiind cel din fosta RFG (republica federala parlamentara)-1990-1994 guvernarea apartine Partidului Crestin Democrat, sub cancelarul H.Kohl , care continuapolitica neoliberala/economia sociala de piata-1994-1998 guvernarea Partidului Crestin Democrat continua, in aliante cu alte partide-in 1998 alegerile au fost castigate dePartidul Social Democrat, revenit la putere dupa 15 ani, cancelarfiind G. Schroder -dupa 2000 Germania cunoaste o noua regrupare de forte sociale si politice coalitia de stinga: Partidul Social Democrat+ Partidul Verzilor/ecologist, cistiga alegerile din 2002 promoveaza continuarea politicilor neoliberale coalitia de dreapta: Partidul Crestin Democrat+ Partidul Liber Democrat, promovaliberalismul neoclasic.Astazi Germania este considerata puterea nr. 1 in Europa si nr. 3 in lume. Totusi,Partidul Social Democrat se orienteazacatre renuntare la politicile economice neoliberale, a statului socialin favoarea unui liberalism neoclasic cu interventia partialaa statuluiin favoarea liberei initiative private care sa aduca progresul economic. Concluzie.Specificul regimului democrat liberal german (pentru perioadele existetei Germaniei ca stat unitar)consta in:-trecereade lasistemul de guvernare republican presidential din perioada interbelicala sistemul republican parlamentar din perioada postcomunistain care presedintele este ales de parlament-in viata social-economica postbelica si postcomunista interventia statului liberal a fost foarte activa deoarecePartidul Crestin Democrat si Partidul Liber Democrat au sustinut doctrina neoliberalaiarPartidul Social Democrat doctrina social-democratacare se aseamana destul de mult in privinta serviciilor statului catre cetateni.FRANTADupa experimentarea mai multor forme de stat (monarhia constitutionala, republica) si a mai multor regimuri politice in perioada 1789-1848, dupa lichidarea primului stat comunist din istorie (Comuna din Paris- 18 martie-28 mai 1871 ), din 1871Franta se stabilea la forma de stat republicana (Republica a III-a, 1870-1940) Statul francez intra in sec. XX ca stat republican, Constitutia din 1875 consacrand un regim care garanta Drepturile omului si ale cetateanului ( din 1789) asigurand astfel pluralism politico-ideologic, parlamentarism bazat pe reprezentativitate nationala sivot universal introdus inca din 1848, liberalism economic clasic.Republica era parlamentarasi prin faptul ca Parlamentul bicameral alegea presedintele tarii.Dupa Primul Razboi Mondial regimul republican democratic-liberal s-a confruntat cu afirmarea fortelor politice totalitariste. Fortele politice democratice au reusit prin politica frontului popular sa apere regimul democrat-liberal republican (perioada 1936-1939).Evolutia celui de-Al Doilea Razboi Mondial pe teritoriul Frantei a distrus regimul politic republica democratic-liberal din perioada 1970-1940. Regimul a fost refacut dupa 1945 in cadrul celei de-a IV-a Republici(1946-1958): republica parlamentara. Guvernele de uniune nationala din perioada 1945-1958 au refacut Franta postbelica, au democratizat relatiile acesteia cu impeiul colonial si au integrat Franta in structurile Europei Occidentale (NATO, Comunitatea Economica Europeana).Perioada 1945-1958 s-a caracterizat prin pozitionarea in prim planul vietii politice aPartidului gaullist (de la numele lui Charle de Gaulles) care milita pentru modificarea Constitutiei si largirea atributiunilor presedintelui. Ales presedinte in 1958 Ch. De Gaulles a modificatConstitutia in 1958 proclamand cea de-a V-a Republica. Prin largirea rolului presedintelui in stat,dupa 1962 Franta devine republica presidentiala (presedintele este ales directde catre electorat si are largiatributii). In cadrul Republicii a V-a se disting urmatoarele evolutii:-perioada1958-1981,dominata de Partidul Gaullistcare a practicat opolitica economica liberala neoclasica, de interventie partiala a statului in viata socio-economica;-perioada1981-1993, caracterizata prin coabitarea la puterea unuipresedinte ce reprezenta Partidul Socialist(Francois Mitterrand) cu un prim-ministru de la Partidul Neogollist (vechiul partid reorganizat Jaques Chirac). Astfel, Franta a cunosct oimbinareaflexibila aneoliberalismului (interventie activa a statului sustinuta de P.Socialist nemarxist) cu liberalismul neoclasic (interventia partiala a statului sustinuta de P. neogaullist)din care a rezultat un model economic liberal de respectare a proprietatii private si imbinare a liberei initiative economice private cu cea de stat.-perioada1993-1997a fost dominata de Partidul Neogolistcare a detinutsi presedentia si guvernul. Politica de dreapta, liberalismul neoclasic starneste nemultumiri sociale, greve. Neogolistii desfiintau statul social de tip neoliberal.-perioada1997-2002, a cunoscut revenirea la coabitarea la putere, dar invers fata de perioada 1981-1993, a unui presedinte de la Partidul Neogolist (Jagues Chirac) cu un prim-ministru de la Partidul Socialist (Lionel Jospin).-perioada2002-2007 a fost dominata din nou de Partidul Neogolist: presedinte J.Chirac, premier Jean-Pierre RaffarinConcluzie:Specificul regimului democrat liberal francezconsta in:- regimul constitutional francez a modificat republicadin republica parlamentara in republica presidentiala;-Specificul republicii presidentiale a fost coabitarea la putere, in doua etape, a unor forte politice de orientari economice diferite. Aceasta opozitie a fost cauzata dedecalajul existent intre alegerile presidentiale (la 7 ani) si alegerile parlamentare (la 4 ani).Opozitia dintre Presedentie si guvernul care are majoritate parlamentara face dinrepublica franceza,practic,o republica semiprezidentialaprin temperarea atributiilor presedintelui.-coincidenta desfasurarii alegerilor parlamentare cu cele presidentialein 1993 si 2002 a asigurat detinerea puterii presidentiale si guvernamentale de Partidul Neogolist (adept al liberalismului neoclasic), partid de dreapta care tempereaza modelul statului social promovat dePartidul Socialist nemarxist care imbina idei neoliberale cu social-democraticesi chiar colaboreaza cu Partidul Comunist francez.