Tr. Ionescu-Nijcov

SCURTÁ MONOGRAFIE TOPONIMICA:

SATUL GRÁJDANA

Din foseaua raionalá, care duce de la Buzáu spre Nehoiu, acolo unde albia

Nifcovului, uscatá ca o copaie, stá rezematá de malul Buzáului, se desprinde

o §osea vecinalá, care apucá spre dealurile cu podgorii din stinga. Drumul

aleargá peste tarini pina la gura váii ,care se deschide pe neafteptate, trece prin

vadul apei fi lásind in urmá pintenul unui defileu, care stá sá inchidá intrarea,

ca muntii din poveste, calea o ia inainte pe malul sting al Nifcovului fi urca

mereu in sus, pina la izvoare. De o parte fi de alta a foselei, o salbá de sate

se tin lant de parca ar fi prinse intre ele.

Toponimia din aceastá regiune e in cea mai mare parte de origina slavá.

Dintre tóate denumirile de sate, cea care prezintá ín adevár o particularitate

fonética interesantá este fárá indoialá Qrájdana. Se pare cá satul Qrájdana e

o aparitie destul de tirzie. Pentru prima oará e mentionat intr-un document

din 29 mai 1717, ín care e vorba de „schitul de la Qrájdana’’1 fi apoi mult

mai tirziu, cínd „diaconul Calciu din Grájdana“ semneazá ca martor

intr-un zapis, din 8 ianuarie 17642. Dupa cum se ftie, satul fi-a luat

numele de la un schit, ináltat acolo, pe malul sting al Nifcovului, pe la sfir-

fitul sec. XVII, de Qrájdana, fata lui Jipa, cápitan de Vernefti. Jipa, care se

trágea din neamul lui Luca, episcop de Buzáu fi mitropolit al "fárii Rominefti

(1604— 1629), a avut patru copii, doi báieti fi douá fete. Una din fete, Qrájdana,

s-a cálugárit sub numele de Catrina fi a ridicat pe mofia tatálui sáu, din satul

Lunceni, un schit, cáruia i-a dat numele ei de mireancá3. . . „aceftii sárace

1 I. I o n a g c u , U n fost metoh al Pantelimonului: schitul Qrájdana (Buzáu), Buzáu,

1936, p. 48.

2 Ibidem, p. 53.

3 I. I o n a ^ c u , op. cit. p. 31, anexa 38. Acelagi, Minástirea Izvoranu (Buzáu), Buzáu,

1936, p. 25, nota 122 ?i I. C. Filitti, Vládica Luca (1629), strámo? al poetului buzoian, Vasile

C irlova, Buc., 1935, p. 2 si Biserici j i ctitori, Buc. 1932, p. 10.

21

de cálugáritá, anume Catrina, spune un document de la Constantin Brinco

veanu, din 20 iulie 1691, impreuná cu calugáritele, care vor fi cu dinsa, care

este lácaful ei la schit, la Grájdana ot Buzáu” . 4

Din documentul, cu data de 20 noiembrie 1695, in care Paraschiva cápitan

dá ciftig de cauzá maicii Qrájdana, in pira ce are cu popa Stan, pentru o mofie

din Lunceni, reiese ciar cá Jipa cumpárase aceastá mofie in 1683. 5 Afa dar,

schitul a fost ridicat intre 1683 fi 1691. Cu vremea, infiripindu-se un sat in jurul

schitului fi despártindu-se de Lunceni, care era totufi mai vechi, 6 noua afezare

de oameni fi-a luat numele, fie de la schitul de aláturi, fie de la numele de

mireancá al monahiei Catrina, care ifi pástrase, se pare, fi numele de Qrájdana 7.

Origina acestui nume e slava, insá purtátoarea lui era o romincá. Prin

urmare, nu poate fi vorba de o afezare slavá in aceste párti. Problema aceasta

e rezolvatá chiar de la inceput fi nu ne rámine decít sá vedem totufi cum s-a

format acest nume fi cum a pátruns in sfera toponimiei fi onomasticei ro-

minefti.

ínainte de aceasta, va trebui sá urmárim mai intii aria de ráspindire a

acestui nume in trecut, sub aspect onomastic si toponimic.

ín onomasticá: Cea dintii atestare se intilnefte intr-un document, de pe la

sfirfitul sec. alXVI-lea. La 21 august 1598, boierul Udrea, mare armaf sub Mihai

Viteazul, lasa surorii sale, Qrájdana, trei sate: Leurdenii, Bárbeftii de Sus fl

Stilpenii 8. Tot in aceiafi zi, Udrea testeazá conditionat mai multe sate in favoarei

so^iei sale, Mufa. ínsa, de se va márita sau de va muri, douá din sate vor trece

in posesia surorii sale, Qrájdana 9. Aceiafi Qrájdana e martorá intr-un zapis

din 5 iulie 1612, prin care fratele ei, Badea postelnic, vinde unui negustor partea

lui de ociná din Maxin 10.

Qrájdana aceasta, sorá cu Udrea armaf fi cu Badea postelnic, citefitrei

feciorii lui Radul clucer din Báleni, a fost cásátoritá de douá ori. In prima

cásátorie, a finut pe Badea comis din Sárata fi din Greci, iar in a doua pe

Leca postelnic11 care, in viltoarea evenimentelor de la inceputul anului

1611, fuge cu Radu §erban in Moldova. La 5 februarie 1613, noul domn,

Radu Mihnea, intárefte lui Leca, fost mare postelnic 12 fi so^iei sale, Qrájdana,

4 I. I o n a j c u , Un fost metoh., p. 32 — 33.

5 Ibidem, p. 36, anexa 70.

8 E pomenit intr-un act din 15 dec., 1672 (I. I o n a 5 c u, op. cit. p. 12).

7 Vezi doc. din 20 noiembrie 1695 $i 8 ianuarie 1708 (Ibidem, p. 37 j i 42).

8 DIR . Veacul X V I, B, vol. V I (1953), p. 344. Vezi ?i S t e f a n G r e c i a n u,

Qenealogiile documentate ale familiilor boierefti, Buc., 1913, I, p. 264.

9 D IR ., B. vol. V I, p. 344 — 345 j i S t . G r e c i a n u, op. cit.

10 Ibidem. Veacul X V II, B, vol. I I (1951), p. 87-88.

11 Vezi, I. C. F i 1 i 1 1 i, A rhiva Qheorghe Qrigore Cantacuzino, Buc., 1919, p. 24,

nota 2.

12 In vremea asta, Leca se intoarce in {ara ?i face act de supunere fa(a de noul domn

(D IR , Veacul X V II, vol. II, p. 146-147).

22

ocinâ in Marcenti 13. Aceiaçi ocinâ e întâritâ pentru a doua oarà la 17

februarie 1613 14.

Jupanita Qrâjdana e o boieroaicâ bogatâ §i sotia unui dregâtor, ajuns mare

spâtar. Sotul ei, Leca, a fost pînà la urmâ ucis de Radu Mihnea, fiind acuzat

de „hiclenie” 15, iar ea îçi apârâ avutul cu o înverçunare, caracteristicâ clasei

din care fâcea parte. De aceea, o vom întîlni pînâ la 1642 într-o serie de docu­

mente, în care e vorba de întâriri de ocine 16, de pîri eu streinii, eu nepotii çi

cumnatii e i17, de ràscumpâràri de sate çi de oameni, 18 de împuterniciri dom-

neçti19, de întâriri de rumini 20, hotârniciri §i alegeri de ocine 21, de conflicte eu

târanii 22, martora în acte de cancelarie domneascâ 23, schimb de çigani, etc. 24.

Tot în vremea asta, a mai existât o jupaniçâ eu numele de Qrâjdana, pe

care o gâsim mentionatâ numai într-un singur act, din 22 mai 1620. E fiica

lui Tudor iuzbaça §i vinde, împreunâ eu tatâl sâu, lui Preda vataf, un tigan 23.

Coniimporanâ eu aceste doua jupanite, mai întîlnim încà una purtînd

acelaçi nume. E vorba de Qrâjdana, sorâ cu Dima comis §i cu Leca spâtar,

cîteçitrei fui lui Mihu logofât. Ea tine în càsâtorie pe Buzinca mare comis care,

începînd din 1607 §i pînà la 1638, ocupâ diferite dregâtorii în T'ara Romîneascâ.

13 Ibidem.

14 Ibidem, p. 154 — 155.

15 Ibidem, vol. I I I (1951), p. 5, 6 §i doc. din 16 ianuarie 1641 (Acad. R.P .R ., CXXV/44).

Referindu-se probabil la Leca spàtarul, N. Iorga afirma cà el mai trâia in 1630. (Cf. Studii

fi Documente IV , p. C L X III, nota 1). Leca spâtar, despre care e vorba în doc. din 25 sep-

tembrie 1630 (Acad. RPR, X X X IX /1), e un altul.

16 DIR, Veacul X V II, vol. I II , p. 34 : doc. din 4 iulie 1616 ; G h. G i b â n e s c u , Surete

fi izvoade, IX (1914), p. 253 — 254: doc. din 6 sept. 1616 çi D IR , vol. III, p. 40 — 41; Acad.

RPR, CCXCVI/180 : doc. din 18 sept. 1618; D IR , vol. I II , p. 516; doc. din 5 mai 1620;

Ibide/n, vol. IV , p. 101; doc. din 21 martie 1622; Arh. St. Bue., CXII/37 ; doc. din 10 iulie

1639; Idem, C X II/6 : doc. din 21 aügust 1639; Acad. RPR, CXXV /44: doc. din 16 ianuarie

1641 ; Idem, XXX III/206 ; doc. din 17 ianuarie 1641 ; Idem, XX X III/188 : doc. din 21 ianuarie

1641; I. I o n a ç c u, Çtiri noua asupra minâstirii Ciolanu (Buzâu), Buzau, 1936, p. 26 çi

Arh. St. Bue., Episcopia Buzâului, L X II çi LXIII/11 : doc. din 3 martie 1642 çi Acad. RPR,

CCXCVI/191 ; doc. din 24 februarie 1647.

17 S t. G r e c i a n u, op. cit. p. 265 : doc. din 17 aprilie 1618 ; Acad. RPR, C C X C V I/

183; doc. din 6 iunie 1620; Idem, Pece^i 411: doc. din 6 aprilie 1619; Acad. RPR , X X X III/

204: doc. din 16 aprilie 1632; N. I o r g a, Studii fi documente, IV , p. C L X III, nota 1;

doc. din 17 aprilie 1632.18 DIR , Veacul X V II, vol. III, p. 559: doc. din 19 iunie 1620; „Revista istoricà”

X X IV (1938) 7- 9 , p. 207-210, D IR , IV , p. 83: doc. din 15 ianuarie 1622.

19 Ibidem, p. 176: doc. din 11 iulie 1622: çi p. 349: doc. din 11 octombrie 1623.

20 Ibidem, p. 113: doc. din 30 aprilie 1622; S t . G r e c i a n u , op. cit. p. 274 : doc.

d in 11 iulie 1622.21 Ibidem, p. 267 : doc. din 6 mai 1623 çi p. 275 ; doc din 20 mai 1623.

22 Ibidem, p. 380 — 381: doc. din 7 februarie 1624.

23 Ibidem, p. 341 : doc. din 15 oct., 1624 çi p. 485 : doc. din 6 martie 1625 ; I. C. F i-

1 i 1 1 i, op. cit. p. 24.

21 G. P o t r a , Contribuai la istoricul (iganilor din Rominia, Bucureçti 1939, p. 224.

25 D IR , veacul X V II, vol. I II , p. 534-

23

Divorfind de Buzinca, Qràjdana ia in càsàtorie pe Bunea logofàt, din Mogo§à$ti,

care mai fusese §i el càsàtorit odatà 2®. In aceastà situatie, de sotie a lui Bunea,

Qràjdana apare intr-o seamà de docilmente de pe la mijlocul sec. al XVII-lea,

din care se vede cà ?i ea a fost parte la diferite pricini §i ìntàriri de ocine 27.

Bunea era fiul lui Vilcu, fost logofàt §i mare vornic intre 1600— 1630

§i al Mariei. E primul Gradi$tean in ordine cronologica $i zide?te, impreunà cu

Qràjdana in 1657, la Gradi§tea (Vla?ca) biserica cu hramul Uspenia. In 1667,

Bunea nu mai tràia, iar Qràjdana vistiereasa dàrue§te fìilor sài $i ai lui Bunea

jumàtate din satul Gradi$tea 28.

A doua jumàtate a sec. al XVII-lea inregistreazà existenta unei alte boieroaice

cu numele de Qràjdana. $i anume, prin 1663, Draghici paharnic cumpàrà

ocina din Obidiji cu mori $i vii de la jupineasa Qràjdana, care a fost a lui

Ianiu, càpitan ,,ot Bàbeani ot sud Vlàci. . .29.

Làsìnd la o parte pe Qràjdana lui Jipa din Verne$ti, de care ne-am ocupat

mai sus, ìntr-un document de la Constantin Brincoveanu, din 1700, prin care

se intàre^te lui Cornea Bràiloiu, mare ban al Craiovei, ocinà in Vàdeni, e

vorba de o femeie cu numele de Qràjdana 30.

La inceputul sec. al XVIII-lea, printre martorii care sint de fa^à la o vinzare,

fàcutà de Barbu Bràtà§anu, figureazà §i Qràjdana Cocoràsca 31. Intr-un zapis

din 12 martie 1705, Qràjdana Cocoràscu vinde lui Ianache Vàcàrescu 200 stinjeni

din mo§ia Zlàtioarele 32. Alta datà, la 4 decembrie 1706, acciari Qràjdana dà

vàrului sàu, Iordache Cocoràscu, mare agà, un zapis pentru un tigan 33. De ase-

meni, pe un act din 1720 se poate citi cà la 21 noiembrie 1709 s-a nàscut o

copilà càreia i s-a dat numele de Qràjdana 34.

In afarà de Qràjdana, jupineasa lui Ianiu càpitan din Bàbeni, de care a

fost vorba mai sus, gàsim atestat in pàrtile Vilcei numele unei Qrejdana — in

aceastà formà orà§eneascà — care, impreuna cu sora sa Voica §i cu marna lor

Anastasia, doneazà schitului Bradu, pe la 1766, o livadà35.

28 I. C. F i 1 i 1 1 i, op. cit., p. 53, nota

27 Acad. RPR, C IX /19: doc. din 5 ianuarie 1650; Muzeul de Arheologie 51 Istorie a

Bue. Nr. 26898: doc. din 1654; Idem, Nr. 26862: doc. din 25 iunie 1654 j i I. C. F i 1 i 1 1 i,

A rh iv a ... p. 219; Muzeul de Arh. $i Istorie a Bue., Nr. 26817: doc. din 17 iunie 1668 §i

I. C. Filitti, op. cit. p. 224 — 225; Muzeul de Arheologie $i Istorie a Bue., Nr. 26911 : doc.

din 30 august 1669 51 I. C. F i l i t t i , op. cit. p. 225 — 226 51 p. 227 : doc din 7 iulie 1672.

28 Vezi Anuarnl £c. normale de invàfàtori din Qràdistea, Vlafca, 1919— 1930, Bue.

1930, p. 5- 6 .

29 N. I o r g a, Docilmente privitoare la familia Cantacuzino, Bucure?ti, 1902, p. 31.

30 G h . G h i b à n e s c u , Surete fi izvoade, Iaji, 1909, p. V I, 135.

31 I. C. F i l i t t i , Arhiva. . ., p. 121 : doc. din 24 iulie 1703.

32 Ìbidem.

33 Muzeul « Lupta revol. a poporului ». Fondul Bratianu, pach. X X V II, dos. 3/7.

34 I. I o n a 5 c u, Doc. bucureftene privitoare la minàstirea Colfea, Bue., p. 107.

36 Vezi, T. G. B u 1 a t, Contribujii documentare la istoria Olteniei, R . Vìlcea, 1925, p. 70.

24

în sfîrçit, pe un pomelnic de la mînâstirea Bradu (Buzàu), printre alte

nume e pomenitâ çi Qrâjdana 36, desigur pentru acte de donare fàcute minas-

tirii. Jinînd seamâ de faptul câ pomelnicul cuprinde çi numele unor boieri

çi igumeni din sec. XV II çi XVIII, s-ar putea ca aceasta sâ fie Qrâjdana, fonda-

toarea schitului de la Qrâjdana.

In ceea ce priveçte forma masculinà a acestui nume, ea a avut în "fara

Romîneascà o râspîndire foarte restrînsâ. O gâsim atestatà numai de doua

ori în a doua jumàtate a sec. al XVII-lea. Astfel un « Qrâjdan ot Vlâcâneçti (Dolj)

e martor într-un zapis al lui Paraschiva postelnic», din 13 mai 1664 37. Peste

cinci ani, în 1669, Nica ceauç de aprozi, vinde lui Qrâjdan paharnic, fratele lui

Gavril paharnic, cásele lui din Bucureçti 38, pe care, mult mai tîrziu, la 4 aprilie

1695, Marica, soçia lui Qrâjdan, ajuns între timp pîrcâlab çi mort la aceastâ

data, le vinde jupîniçei Stanca Brîncoveanu39. Puçinàtatea acestei forme s-ar

putea explica prin aceia câ forma femininâ, Qrâjdana, avea nu numai o tradiçie

mai veche ci §i o atractie neobiçnuitâ printre sotiile boierilor din "fara Romî-

neascâ.

Din cele de mai sus, trebuie sà retinem câ, în ceea ce priveçte Tara Romî-

neascâ, atît forma masculinà, Qrâjdan, cît §i cea femeninâ, Qrâjdana, atestate

în documente, au fost purtate de boieri çi boieroaice, soçii de dregâtori înstâriçi,

care au çtiut sâ-çi apere cu strâçnicie drepturile lor asupra pàmîntului.

Dacâ în Tara Romîneascà a existât o veche tradiçie a numelui Qrâjdana,

$i numai întîmplâtor documéntele atestâ, în a doua jumàtate a sec. al XVII-lea,

existenta a doi boieri contemporani, eu numele de Qrâjdan, unul la Bucureçti

çi celâlalt în Oltenia, în schimb, în Moldova situatia râspîndirii acestui nume

e toemai dimpotrivâ : în timp ce forma masculina s-a bucurat de o apreciabilâ

freeventâ, Qrâjdana e mentionatâ o singurâ datâ. Astfel, Sever Zotta crede câ Ion

Tâlâbâscul, care, pe la sfîrçitul sec. al XVII-lea, e pomenit ca logofât §i hotarnic

în tinutul Tecuciului, a avut o sorâ, Qrâjdana, soi;ia unui oarecare Cocealâ.

Origina acestuia nu se cunoaçte, însâ se pare câ pe la 1688 era pîrcâlab de Tecuci4n.

în ceea ce priveçte însâ numele masculin, el apare cu mult mai înainte,

spre sfîrçitul sec. al XVI-lea. Printre martorii, care au fost de fatâ la vînzarea

36 A. V . V a s i l e s c u, Mínástirea Bradu de pe Nifcov, « Biserica ortodoxa rominá »,

Bucurejti, LV (1937), 1 — 2, p. 62 — 63.

37 G. P o t r a , op. cit., p. 254.

38 Muzeul « Lupta rev. a poporului », tondul Bràtianu, pach. X X V I, dos. 4/17.

30 E. V i r t o s u j i I. V i r t o s u, A^ezámintele Eríncovenefti. O sutá de ani de la

infiinfare, 1838— 1938. Bucure?ti, 1938, p. 5 — 6 .

40 Cf. Dumitru Postelnicul, fratele lui Costin hatmanul fi descendenfa lui («Revista ¡sto­

rica », X I, 1925, p. 262). St. Nicolaescu admite ca Stefan cel Mare a avut o sora cu numele

de Qràjdana, insà farà sá dovedeasca documentar, numai fiindea « despre asta ne vorbesc

únele documente aflate pe la particulari ». (Cf. Doc. slavo-romíne, Bue., 1905, p. 366). Aser-

tiunea e pusà la indoialà, ca nefundatà, ?i de M . C o s t i c k e s c u (Cf. Documente moldo-

venefti de la Stefan cel Mare, la}i, 1933, p. 15, notài.

25

unei ocini, in ziua de 23 martie 1587, la Nicore§ti, figureazà §i un Qràjdean 41.

Lainceputul sec. al XVII-lea, in ziua de 10 iunie 1607, intr-un act de cancelarie,

printre boierii martori se poate citi fi un Qràjdan din Birlad 42. Dupà cum se

va vedea, numele de Qràjdan il vom intìlni la Birlad pina in cursul sec. al

XlX-lea, ceea ce ne indritue^te sa credem cà a existat acolo in permanenza

o familie cu acest nume.

Mult mai tirziu, la 10 aprilie 1650, Vasile Lupu intàre^te lui Iordache,

mare vistiernic, ocina la Cìrligi ({inutui Neamtului). Printre martori se afla §i

boierul Qràjdan, feciorul lui Iona$co Verde?43. Peste un an, in iunie 1651, un

Qràjdiianu, fiul lui Gavrila din Bizin, vinde lui Apostol, fost mare pitar, o ocina

§i un hele§teu in tinutul Orheiului44.

Tot in aceastà vreme, a trait in tirgul Bìrladului, un pisar cu numele de

Qràjdean, care a facut o copie a Raspunsurilor lui Varlaam dupa Catehismul

calvinesc. „TlHcaA rp'HJKA-kn w t rpkr H(wa,\,CKC>n”, adaogàel pe unul din textele

religioase, luate cu el in pribegie de Gheorghe §tefan45. Intr-un zapis din 15 sept.,

1661 e vorba de asemeni de un Qràjdan46, iar patru ani mai tirziu, adica la

12 martie 1665, Hinchichim, feciorul lui Qràjdianu, cupet din Birlad, darue§te

lui Toader Paladi partea lui de ocina din sat dela Minzati (Tutova)47. La

6 august 1665, Istratie Dabija intare§te lui Toma Cantacuzino, mare vornic al

Jarii de Jos, stàpinirea peste partile sale de ocinà din Pope?ti, làsind lui Dumi-

tra§cu §i nepo^ilor lui sa-§i fina partile lor, fàra ale lui Qràjdan 48.

Mult mai tirziu, la 10 iulie 1682, un preot, cu numele de Qràjdan din Ceu-

cani, (Tutova) ia parte ca martor intr-un zapis 49.

Tot la Birlad, printre martorii dintr-un zapis de vìnzare e vorba §i de «preutii

cei domne§ti Ignat §i Qràjdeanu ot tam» (din Birlad) 50. Probabil acela§i preot

Qràjdeanu ia parte ?i la redactarea zapisului din 1686 0l, §i in care Stefan §i cu

femeia lui, Todosia, vind lui Tranoli din Birlad o vie la Nicore§ti.

Printre martorii lui Stanciul Càlugarul din Odobe?ti, care i$i vinde via

in 1697, e vorba §i de o femeie Qràjdàneasa 52. In acest caz, nu poate fi vorba

decit de sotia unui Qràjdan.

41 D IR , Veacul X V I, A. voi. I l i , 1951, p. 344.

12 DIR , Veacul X V II, A. voi. II, 1953, p. 80.

43 Uricariul, XXV , p. 40 — 41. Data de 1643 e grecita.

44 N. I o r s a, Studii fi docilmente, X V I, (1909), p. 392.

15 N. D r a g a n u, Codicele pribeagului Qheorghe Stefan, vocirodili Moldovci, « Anuarul

Institutului de Istorie nafionalà », C luj, III, (1926), p. 182, 188.

46 G h . G h i b à n e s c u , Surete fi izvoade, X X II, p. 7.

47 I o a n A n t o n o v i c i , Docilmente birlàdene, Birlad, III, 1915, p. 143.

4" G h . G h i b à n e s c u , Ispisoace fi zapise, Ia?i, 1912, voi. II, p. II, p. 24.

49 G. P o t r à , op. cit., p. 263.

50 « M iron Costin », Birlad, I (1913), 5, p. 67.

61 T o m a B u l a t , Doc. minastirii Vàratec, Chi?inàu, 1938, p. 109.

52 N. I o r g a, Studii j i documente V II p. 61.

26

Ceva mai ìnainte de jumàtatea sec. al XVIII-lea, la 20 oct. 1742, Irimia

Qràjdianul, nepotul capitanului Pàtrà§canu, vinde impreunà cu aldi lui Cons-

tantin Palade, fost mare ducer, ocinà la Bàtine§tii de Sus 53. Intr-un alt zapis,

din 30 iunie 1755, se vorbe?te de „partea unui Qràjdian din satul Vrabià^ti,

tinutul Làpu§nii” 54. Intrucit, intr-o lista a celor ce locuiau in Vatra veche a

ora^ului Birlad, de pe la inceputul sec. al XlX-lea, se intilnesc citeva persoane,

care poartà numele de Qrdjdeanu 55, iar la 19 august 1866 un preot cu numele

de Ion Qrdjdeanu56, tot din Birlad, làsind o insemnare pe o carte bisericeasca,

intàre§te presupunerea noastrà de mai sus.

Intrucit la 21 august 1598 e atestat pentru intiia oarà in "farà Romineascà

numele de Qràjdana, iar la 23 martie 1587 — deci cu 11 ani mai devreme —

un document moldovenesc vorbe§te de un boier Qràjdean, se poate spune cà,

atìt forma femininà, cit §i cea masculinà, erau cunoscute in tarile noastre, incà

din a doua jumàtate a sec. al XVI-lea.

In toponimie. ìn ceea ce prive§te aspectul toponimie, el prezintà, cel putin

in momentul de fata, §i n-avem motive sa credem c-ar fi fost altfel in trecut,

— o ràspìndire foarte inegalà. In afarà de satul Qràjdana care, dupà cum am

vazut, e o aparitie destul de tìrzie — inceputul sec. al XVIII-lea— dictionarul

geografie al jud. Prahova ne relateazà cà ìn comuna Podenii Vechi existà un

deal cu numele de Qràjdana 57.

ìntr-un document de la Ieremia Movilà, din iulie 1599, e vorba de un schit

de càlugàri, Qràjdana, a§ezat undeva pe apa Birladului, càruia Vartic, fost mare

vornic, ii dàruise o sili§te 58. Actul e o copie din secolul al XVIII-lea §i ne lip-

sesc alte amànunte in legatura cu ìnfiintarea acestei mìnàstiri. Insà Vartic a

fost mare vornic al Jàrii de Jos intre 1583— 1587, sub Petru §chiopul,— deci

inlàuntrul acestei perioade de timp i-a putut face dania de mai sus. Cu alte

cuvinte, schitul exista inainte de 1583. Dupà o traditie localà se crede chiar cà

el a fost ìntemeiat de Petru Rare? 59.

Dupà numele unui boier Qràjdean, atestat in aceste pàr^i de documente,

dupà cum am vàzut, §i-a luat probabil numele satul Qràjdeni 60, situat nu departe

de schitul mai sus amintit sau poate chiar dela numele minàstirii, de oarece,

“ I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., p. 287 — 288.

54 G h . G h i b à n e s c u , op. cit., V i l i , 1914, p. 196.

55 I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., II, 1912, p. 343, 348, 354, 365.

58 Ibidem, I, 1911, p. 314.

57 Vezi, P a u l i n a B r à t e s c u , I o n M o r u z i si C. A l e s s a n d r e s c u ,

Dicfionar geografie al jud. Prahova, Tirgoviste, 1897, p. 226.

58 D IR ., Veacul X V I, A . IV , 1952, p. 264, G h . G h i b à n e s c u , op. cit., I, p. I,

p. 216 — 219 j i « Uricarul », X IV , p. 91 — 94.

59 I o a n A n t o n o v i c i , op. cit., IV , 1924, p. 269, nota 1. Ipoteza aceasta n-ar fi

exclusà mai ales dacà ne gindim cà, pe linie ctitorialà, Petre Vartic, tatàl lu i Ionascu Vartic

boier armean, fusese pe vremea lui Petru Rares pìrcàlab, portar si mai apoi hatman al Sucevei.

(Vezi, H. D j. Siruni, Cronica armenilor din Rominia, « A n i » , 1941, p. 373 si G h. G h i b à ­

n e s c u , Surete si izvoade, X X II , p. 114).

60 P e t r u C a n d r e a , Dicfionarul geografie al judefului Tutova, Bucuresti, 1887, p.43.

27

incepind de pe la 1659 ?i pina pe la mijlocul secolului trecut, intilnim intr-o

serie de hotárniciri atit satul cit ?i schitul, mentionate sub numele de Qrájdeni81.

Lásind la o parte o alta serie de toponimice, care contin rádácina ?i grupul

id 62, in forme oarecum mai depártate $i de mai mica importanta pentru pro­

blema noastrá, ne intoarcem din nou la patronimicul Qrájdana.

Cá Jipa din Verne$ti ?i-a botezat o ñica, in a doua jumátate a sec. al XVII-lea,

cu numele de Qrájdana, nu-i nicio mirare. Dupa cum am vázut, numele acesta

avea in fara Romineascá o traditie de o sutá de ani §i circula in deosebi inláuntrul

clasei boiere§ti. Deci nu ne mai intereseazá numele fiicei lui Jipa din Verne§ti,

ci acela? nume dat pentru india oará, catre sfir§itul sec. al XVI-lea, de Radul

clucer din Bábeni fiicei sale, devenitá pina la urmá soda lui Leca spátarul. Nu

trebuie sá uitám cá, in acela§ timp, daca nu chiar ceva mai inainte, o ctitorie

de cálugári de pe apa Birladului purta acela? nume. De buná seamá ca $i in

acest din urmá caz, ctitorul minástirii trebuie sá fi fost tot o boieroaicá.

+

In a doua jumátate a secolului al XVI-lea, limba slavoná din cancelariile

domne^ti este in pliná ascensiune, nu in ceea ce prívente intrebuinfarea ei — fiindcá

incep sá apara acte $i-n limba rominá, ci in legáturá cu evolutia ei

morfologicá ?i sintacticá. Se indínese acum in documéntele slavone o frazá

mai bogatá, al cárei lexic creóte continuu pina la cursivitatea textului din docu­

méntele din prima jumátate a sec. al XVII-lea. De aceia, vom intilni in actele

de cancelarle forme de limbá cu un fonetism aproape identic ca in toponimicul

nostru. Astfel, intr-un document din 7 decembrie 1593 se spune cá Stoica

a cápátat in Jideni: „(AH* aucto sa kSáí koahko yonrr <h©jkht sarpa^AeN” (Acad.

RPR, doc. LXXII/9). Sau un altul, ceva mai tirziu, din 10 iulie 1639, in care

Radul, mare vistier, cumpárá printre áltele o casá cu grádiná upo KC>Aa np’kAW

„K'KqiHiM A* C'KrpaJKAíNÍw r«cnoACKS,” (Arh. St. Buc , doc. CXII/37).

Desigur cá astfel de nume comune, care sá cuprindá grupul >ka, sint atestate

81 Arh. St. Ia§i, doc. P. 101/6; doc. P. 97/1 ?i 2; doc. P. 97/3; loan Antonovici, op. cit.,

II, p. 12, 30, 56, 142, 137, 157, 288, 305, 306; IV , (1924), p. 141, 196, 269; I, p. 31 5i de

acelaj, Frafii Qh. }t Neculai Ro$ca-Codrianu, Birlad, 1908, p. 11.

62 Qrájdánefti, comuna in Vlajca (At. I. I l ie v , Pomihcko Tohohumuh CJiaenHO-ótiMapCKU

npou3xodb « Sbornik na balgarskata akademija na naukata», Sofía, X V II, (1925), p. 40),

Qrajdul, vale in comuna Rincaciov, Muscel, (C. R. C o d i n, Muscelul nostru, C. Lung,

1922, p. 103), Qrajdurile, sat in Argej (G. l o a n L a h o v a r i , Dicfionarul geografic

al jud. Argef, Buc., 1888, p. 92), Q rajdu, vale in M ogojajti, O lt. (C. A 1 e s s a n-

d r e s c u §i I. G. S f i n t e s c u , Dicf. Qeogr. al jud. Olt, Buc., 1895, p. 111),

padurea Qrajdului, Mehedinfi (Idem, al jud. Mehedinfi, Buc., 1894, p. 140), Qrajdurile, sat

in Vaslui, (C. C h i r i % a, Dic f. geogr. al jud. Vaslui, Buc., 1889, p. 93); Valea Qrajdului,

sat in Botojani (I. T i $ u $i V. C. N á d e j d e, Dicf. Qeogr. al jud . Botojani, Buc., 1895,

p. 214), Qrajdiul piriu §i Qrajdurile deal in Suceava (S. I o n e s c u, Dicf. Qeogr. al jud.

Suceava, Buc., 1894, p. 142), Qrajdurile, deal in Chijcáreni, Ia$i (C. C h i r i g a , Dicf. Qeogr.

al jud. Ia?i, Buc., 1888, p. 108).

28

de mai multe ori in actele de cancelarie din aceastä epoca çi nu avem intenda

sà le mençionâm pe toate çi nici sà facem alta apropiere de patronimicul

Qräjdana.

N. Dragami, ocupindu-se de „Codicele pribeagului Gh. Çretan” admitea

cä „Qräjdean din tìrgul Bìrladului, despre care a fost vorba mai sus, ,,e mai

curìnd nume propriu decìt paleoslovenicul „ rpd/Kr\JHHHk”, „civis” , — deçi

nici acesta n-ar putea fi exclus”. (Cf. op. cit., p. 188, nota 3). Nu sînt de acord

eu aceastä ipotezâ. Dacà avem în limba nume ca „mirean” , „rîmlean” , al cäror

sufix -ean reproduce v. bulg. -ëninü çi -janinü = ënü ; janü + inü : rimljanin,

izrailitin 63, pe Qräjdean nu-1 avem nicâieri atestat eu sensul de cetafean.

Academicianul E. Petrovici afirmä cä grupul zd din toponimicele amintite

mai sus reproduce grupul dj çi sînt deci de Originä slavä meridionalä, de tip

räsäritean 84.

Existera în bulgarä a numelui Qruzdana, înregistrat de Miklosich, confirmä

aceastä provenienza 85. Pe de altä parte, la baza acestui nume stä vechea formä

slavä rpTiA'*»— grüdü + sufixul, -jan'b^jaHa, cu sensul de superbus66. Probabil

cä adjectivul acesta a continuât sâ-çi pästreze acceptiunea çi dupä ce a devenit

nume propriu. Numai aça se explicä de ce a fost folosit aproape exclusiv de

clasa boiereaseä. Aça trebuie sä fi fost çi la ìnceput, la slavii meridionali de

räsärit. De acolo, a fost foarte uçor sä pätrundä in färile noastre in cursul sec.

al XVl-lea, pe calea legäturilor freevente dintre clasele stâpînitoare dela nordul

çi sudul Dunärii.

Concluzii. 1. Frecventa restrînsâ a acestui nume în onomastica çi topo­

nimia romîneascà — çi mai aies circulaçia lui înlâuntrui clasei boiereçti — ne

îndreptâçeçte sä credem cä el n-a pâtruns în popor. Moda çi imitala, care

joaeä un roi atît de puternic în vremea noastrâ, erau mai putin operante în

trecut. Spiritul conservativ al poporului, ca çi antagonismul social dintre clasa

boiereaseä çi {äränime au fâcut ca o serie de nume proprii sä nu pätrundä în ono­

mastica popularä. Din motive sociale, fiica iobagului nu se putea numi Qräjdana,

Bogdana, Dragodana, Rädana s.a., fiindcä aceste erau rezervate boierimii87.

Multe dintre eie au dispärut odatä cu desträmarea clasei boiereçti çi cu apariçia

burghezieî înavu^ite, care çi-a îmbogâçit registrul stärii civile cu nume culese

din tiparele protipendadei fanariote çi din lectura romanelor franceze.

63 O . Densusianu, H istoire ..., I, p. 251.

84 Cf. CjiaeHHO-öOAzapcKaa monoHUMUKa na mepumopuü P H P ‘ „Romanoslavica" 1958, Ip . 12.

66 F r. M i k l o s i c h , Die Bildung der slaviscKen Personennamen in « Denkschriften

der kaiserlichen Akad. der Wissenschaften », Viena, 1860, Bd. X, p. 266 — 267.

86 Idem, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, p. 145.

87 Printre boieroaicele menzionate ìntr-un vechi pomelnic al M itropoliei din Bucureçti

se aflä ÿi astfei de nume : Qräjdana, Drägana, Dumitrana, Bogdana, Chiriana, etc. (Vezi, J.

V e n e 1 i n, Bjiaxo-öomapcKiH uau daKOC/iaemcKH ipaMomu. St. P. 1840., p 343 ?i « Archiva

¡storica », I. (1864), 12, p. 89). Eie au urmat acela; procès de râspîndire, in onomastica çi

toponimia noastrâ, ca çi Qräjdana.

29

2 . M o n o g r a f ia u n u i t o p o n im ie , u r m ä r i t s u b r a p o r t u l im p r e ju r a r i lo r isto-

r ic e , ca re i-au in le s n i t s a u n u r ä s p in d ir e a , i n t im p § i s p a ^ iu , n e d o v e d e $ te cä

n u t r e b u ie sä ex is te n u m a id e c ì t o le g ä tu r ä in t r e e t im o lo g ia t o p o n im ic u lu i f i

o r ig in a p o p u la £ ie i lo c a le . Ì n ce n e p r iv e § te , d e ce le m a i m u l t e o r i a v e m de-a

fa ce , ca i n c a z u l d e fa fä , c u a§e zä r i r o m in e f t i , a le c ä r o r d e n u m ir i , d e ? i d e

o r ig in ä s la v a , a u fo s t p u r ta te t o tu ? i d e r o m in i .

K P A T K H f t O M E P K T O I I O H H M H K H : C E J I O T P 3 > K ^ ,A H A

K nA T K O E COJIEP>KAHHE ,

B H acroH in en cTaTbe aß xo p n o c raB H ji ceöe 3aA aqy npocjieA H T b p acnpoc rpaH eH H e

HaHMeHOBaHHH rp a M cd a u a , K an b pyMbiHCKOH t o i io h h m h h , TaK h b 0 H0macTHKe,

Ha^HHaH OT n e p B b lX ynOM H Iia iIHH , HMdOmHXCH B APCBHHX pyMblHO-CJiaBHHCKHX

AOKyMeHTax a o X I X Bei<a BKJiioqHTejibHO .

C ß o e HccJieAOBaHHe aBTop HauHHax c T onoH HM H^ecK oro n a 3BaiiHH I 'p jM cd a ita ,

(ce jio , pacno jio>K e iiH oe b p aüoH e B y33y , n jio e in T C K o ii o ß j ia c r a ,) Ha3BaiiHE ,

B eA ym ero CBoe H an a jio o t CKHTa Toro >Ke HaHMeHOBaHHH, 0 CH0 BaHH0r 0 b KOHue

X V I I Bena.

B K ayecTB e hm chh o h o B n epB bie B crpe^ aeT cn b AOKyM em e o t 21 aB ry cra 1598

rosa, b K otopom pe*ib hact o r p a ztc d a u e , Ao^epn Pa^y Kny^epa h s Eajienb. /lo

X V I I I B e n a s t o hmh BcrpenaeTCH b AOKyMeHTax 8 p a3 ; ero h o c h jih npeH M ym ecr-

BeHHO SonpblHH.

H a p n /iy c sth m b BanaxHH ynoTpeÓJWJiact. b BecbMa orpamraeHHOM Macurraße h

My>Kci<a>i 4 >opMa — rp a o tcò a n . 0 6 a hm chh h o c h jih 6 o a p e a 6 onpbiH n.

B M ouAaBH H , r ^ e My>KCKoe hmh r p so te d n u 6 biJio a o b o jib h o pacnpocrpaH eH O ,

>KeHCKoe coöcTBeHHoe hmh rp a o tcò a n a BCTpeqaeTCH B ee rò ram ib o a h h p a 3 .

J la j ib r a e , aBTop yK a3biBaeT p acnpoc rpaH eH H H TonoH HM HqecK oro Ha3BaHHH

r p 3M cdaua h npnxoA H T k saKJiio^enHio, m to o h o io>KHOCJiaBHHCKoro nponcxo>K-

Aerara, BOCToquoro THna.

B 0 CH0 Be 3t o h <J)opMbi j i o k h t CTapo-cjiaBHHCKoe r p ’&n'i» = g r ü d ü npim eM

c y 4x:|)HKC— ja r ib , — j a n a , HMeeT 3HaqeHHe s u p e r b u s .

O h o Morjio o^eHb jierKO npoHHKHyTb b pyMbiHCKHe KHH>KecrBa o t io>KHbix

cjiaBHH b n aqajie X V I s e n a G jiaroAapn MHoro*mcJieHHbiM c b h 3hm, cym ecTB O BaB -

LUHM Me>KAy rOCnOACTByiOmHMH KJiaCCaMH JOJKHO-AyHaHCKHX H CeBepHO-AyHaHCKHX

oSjiacTeìi.