Sculptori celebrii ai Renasterii

Patrik Voicu – Teatrologie

În prima jumătate a secolului XV, sculptorii au adoptat noile formule spaţiale ale Renaşterii în sensul fluidizării şi omogenizării planurilor şi a traseelor compoziţionale. Un bun exemplu comparativ îl constituie cele două reliefuri executate de Filippo Brunelleschi şi Lorenzo Ghiberti pentru concursul destinat porţilor de nord şi de răsărit ale Baptisteriului din Florenţa (1401). Dacă în relieful lui Brunelleschi scena e redată discontinuu, cu personaje ce evoluează individual în cîmpul suprafeţei, cu veşminte ale căror falduri se răsucesc în volute dansante de tip gotic internaţional, în relieful (cîştigător) al lui Ghiberti relaţia între figuri şi fond este mai unitară, mai compactă, personajele sunt monumentale, modelate şi drapate în manieră antică; elementele decorului natural unifică acţiunea asemeni unui şuvoi oblic, întregul ansamblu alcătuind un întreg coerent şi, în acelaşi timp, puternic tensionat emoţional. In plus, Ghiberti se arată un maestru subtil al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor (fr. <raccourci). Arta sa se exprimă plenar în ansamblul scenelor ce alcătuiesc Poarta Paradisului (1424-1452), denumită aşa de Michelangelo. Relieful, extrem de sensibil modelat, transpune cu multă acurateţe tehnica perspectivei în special în redarea arhitecturii. In medalioanele de pe benzile laterale apar portrete expresive, printre ele fiind inserat şi autoportretul sculptorului. Portretistica, tocmai pentru că abordează calitaţile individuale ale personalităţii umane, este un gen care,inspirîndu-se după modelele antice, va cunoaşte o mare dezvoltare în Renaştere.

Lorenzo Ghiberti este unul din cei mai

importanti sculptori renascentisti din Florenta. Lucrarile sale au constituit

2

baza stilului si tehnicilor utilizate ulterior in renascentism. Ghiberti s-a nascut in Florenta si a lucrat ca bijutier. In sculpturile sale a respectat gratia formelor si perfectiunea tehnicii si a manifestat o preocuparea pentru greutate si volum.

In 1403 a rivalizat cu Filippo Brunelleschi si Jacopo della Quercia si a primit comanda de a realiza usile de bronz ale catedralei din Florenta. Un colectionar pasionat de antichitati, Lorenzo a fost de asemenea istoric, iar scrierile sale, desi neterminate, furnizeaza informatii pretioase despre alti artisti. El a realizat Poarta de est a Baptisteriului din Florenta care mai tarziu a fost supranumita de Michelangelo ,,Poarta Paradisului". Ghiberti inlocuieste tratarea abstracta a spatiiului si stilizarea formelor din Gotic cu modelarea formelor cu un nou spatiu plastic.Pentru sugerarea adancimii el foloseste o tratare diferentiala a reliefului ,de la planuri cu volume puternice in primele planuri ,si detalii abia schitate in fundal. Pe Poarta Baptisteriului din Florenta sunt realizate un nr de 6 panouri decorative in tehnica bazorelief-ului.Ghiberti isi dozeaza spatiul rational ,iar volumele sunt realizate in 3D dand impresia de miscare.

DonatelloDonato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (*ca.1386, Florenţa - †13 decembrie 1466, Florenţa) a fost un sculptor şi pictor Italian. Între anii 1404 şi 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului şi arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florenţa. Statuia de marmoră a lui David face o legătură între maniera gotică, încă liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituţia corporală. Evanghelistul Ioan va servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florenţa, care comandă la diferiţi sculptori statuile patronilor lor pentru biserica Or San Michele. Donatello dobândeşte un mare prestigiu prin

3

realizarea statuilor în marmoră ale Sfântului Petru, Sfântului Marcu şi Sfântului Gheorghe (1411-1416). Fidelitatea faţă de realitate şi naturaleţea figurilor, armonia proporţiilor şi raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul şi-ar fi realizat operele după modele. Relieful de pe piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este cea mai mare inovaţie a statuii. Sunt aplicate aici pentru prima oară regulile perspectivei în compoziţie. Donatello a fost artistul socotit un revoluţionar al limbajului sculptural. Şi el a abordat tema Cantoria (inspirată din Psalmul 150 al lui David), dar factura lui este mai complexă şi mai curajoasă. A relaţionat figurile dansante cu elemente de arhitectură (baluştri) ca într-un contrapunct muzical, dîndu-le expresia unei explozii de vitalitate. În plus, pentru a spori complexitatea tehnicii, plachează colonetele ,şi fundalul cu mozaic policrom, fapt ce amplifică exuberanţa temei. Dar lucrarea care a însumat calităţile noilor orientări umaniste a fost David (1432). Figura personajului biblic este redată ca nud, asemeni celei a lui Adam din fresca lui Masaccio. Lucrată în spiritul statuarei antice greceşti, lucrarea reia contraposto-ul accentuat, uşor efeminat, contemplativ, al clasicităţii tîrzii de tip Praxiteles. Formele sunt modelate cu o delicateţe ce aminteşte de maestrul său, Ghiberti, dar armonia, liniştea şi eleganţa întregii atitudini, şi mai ales siguranţa de sine interiorizată, toate acestea dovedesc pătrunderea ei de suflul umanist al epocii. O altă lucrare a lui Donatello de o importanţă deosebită pentru arta sculpturală renascentistă este statuia ecvestră a unui vestit condottiere denumit Gattamelata şi care domină piaţa din faţa catedralei din Padova (1444). Donetello face o adevărată demonstraţie de măiestrie ce frizează perfecţiunea artistică şi tehnică. Pentru prima data în epoca Renaşterii, statuara antică (la Roma s-a păstrat statuia ecvestră originală a împăratului Marc Aureliu) este egalată ca tehnică şi depăşită ca şi complexitate a concepţiei compoziţionale. Rigoarea geometrică a raporturilor formale, claritatea echilibrului dintre masele sculpturale şi golul pe care îl desenează în spaţiu fac din acest monument una din

4

expresiile cele mai desăvîrşite ale spiritului renascentist.

Andrea del Verrocchio [1435- 1488] a fost un sculptor, fierar şi pictor care a lucrat la Curtea lui Lorenzo de Medici în Florenţa, iar printre elevii s-au numărat Leonardo da Vinci, Perugino şi Botticelli dar l-a influenţat şi pe Michelangelo. Încă nu a fost confirmat faptul că a fost ucenicul lui Donatello, însă se ştie că în jurul anului 1460 a lucrat alături de Filippo Lippi. Andrea Verrocchio, cunoscut si sub numele de Andrea di Michele di Francesco de' Cioni a fost un important sculptor si pictor italian.El a fost unul dintre cei mai cautati sculptori ai renasterii,avand propriul sau atelier.Este sculptorul care scoate in evidenta imaginea eroului ,astfel cea mai cunoscuta lucrare a sa este David.Aceasta reflecta o schimbare de viziune:trupul este energic,tanarul este elegant imbracat iar atitudinea sa este mandra,reflectand vointa si putere.Chipul este animat de un suras misterios.Andrea Verrocchio reia si el modelul statuii ecvestre.Lucrarea sa Il Colleoni realizeaza imaginea perfecta a mandriei si puterii .Incordarea calului si atitudinea mandra si aroganta a personajului pun in valoare forta fizica si cinizmul. In materie de pictura, „Fecioara cu pruncul" este singura lucrare semnată de Verrocchio iar începând cu 1470 s-a dedicat sculpturii. Conform spuselor lui Vasari, între 1474-1475, a fost asistat la lucrarea „Botezul Cristului," de Leonardo da Vinci pe atunci un copil, care s-a ocupat de pictarea fundalului dar a pictat şi un înger în partea stângă care a excelat calitativ faţă de restul lucrării iar Verrocchio nu s-a mai atins de pensule de când a fost întrecut de ucenicul său. Cu Andrea Verrocchio se abordează sculptura din a doua parte a secolului XV. Deşi mai puţin novator în viziune decît Donatello, Verrocchio reprezintă noul tip de artist al Renaşterii florentine mature: om de cultură complex, polivalent ca şi formaţie artistică, avea un vestit atelier în

5

care au ucenicit, printre alţii, Leonardo da Vinci şi Perugino. Mai mult decît învăţarea unui excelent meşteşug, Verrocchio le oferea elevilor săi o educaţie artistică de calitate, le deschidea orizontul cultural conform idealurilor umaniste de la curtea lui Lorenzo de Medici. Dintre lucrările sale importante amintim versiunea statuii lui David, dar mai ales ecvestra sa numită Il Colleoni din Veneţia.

Luca della Robbia este un alt

important sculptor al Renasterii Florentine, membru al unei prestigioase familii de sculptori si ceramisti florentini. O lucrare reprezentativă este Cantoria, un amplu relief terminat în 1438, executat pentru catedrala Santa Maria del Fiore. Inspiraţia antică este evidentă în modelarea personajelor şi în atitudinea lor, dar ritmul alert, dansant, farmecul naturaleţii şi graţia curteană, toate acestea sunt de factură renascentistă. Della Robia a dezvoltat sculptura in teracota, facand astfel lucrarile mult mai durabile in aer liber, adecvate pentru exterioarele cladirilor. Opera sa este de remarcat pentru farmecul ei, mai degraba decat pentru teatralitate si expresie. O teracota impresionanta a lui Luca della Robbia, de pe la 1460 este Madona cu marul, unde Maria apare ca o fetiscana naiva, un pic confuza si neajutorata (un copil cu copil ), expresia ei facand un izbitor contrast cu privirea foarte vie si fara temeri a pruncului Iisus. E o lucrare emotionanta in felul ei, chiar daca ignori toata incarcatura religioasa (sau mai ales daca o ignori). Luca della Robbia a fost comparat de catre compatriotul sau Leon Battista Alberti, datorita geniului cu alti sculptori precum Lorenzo Ghiberti sau Donatello, cu arhitectul Flippo Brunelleschi si cu pictorul Masaccio. Lucrand cu asistenti, inclusiv cu membri ai familiei sale Luca della Robia a creat un numar impresionant de reliefuri si piese de altar pana la sfarsitul vietii. Sculptorul a murit in Florenta in februarie 1483.

6

Michelangelo Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia

Arezzo - d.18 februarie 1564, Roma), alături de Leonardo da Vinci, este cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului. Sculptura a reprezentat intotdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, graţie grupurilor statuare Pietà şi David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât şi la Florenţa.Pietà din 1499, realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndepărtează cu mult de modul tradiţional de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânără, cu trăsături imaculate. Suferinţa ei înobilează dragostea şi frumuseţea, cufundată în durere, stă cu capul uşor aplecat, ţinând tragic în braţe trupul inert al fiului, care pare să curgă ca o undă de pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a genului şi contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului. Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al Florenţei. David apare ca un personaj plin de energie şi forţă, chipul minunat finisat şi privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât şi brav. Cioplit într-un bloc de marmoră având o înălţime de patru metri, personifică forţa şi siguranţa. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piaţa Signoria din centrul Florenţei. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piaţă fiind ocupat de o copie. Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt Moise (în biserica San Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănţuit şi Sclav murind (prevăzuţi pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în

7

Muzeul Luvru di Paris), grupul statuar Ziua şi Noaptea, Amurgul şi Aurora la mormântul lui Giuliano de Medici, Il Pensioroso (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (aşa zişii Giganţi), sculpturi neterminate aflate în Muzeul Academiei din Florenţa. Ultimele sculpturi cu tema Pietà se deosebesc de cea din tinereţe printr-un dramatism impresionant. Sculptorii renascentisti au contribuit la dezvoltarea artei, aducand noutate, prospetime si viziune creativa. Impreuna cu artistii din pictura, muzica sau arhitectura, Renasterea a dat un suflu nou artei, progresand in toate domeniile. Poate ca fara Renastere nu am mai fi ce suntem azi, poate nu am putea aprecia arta in sensul ei adevarat, instinctiv dar adevarat.

8