,p

SUPLtMSNT LA

REALITATEA ILUSTRATĂ

S C R I S O R I C E L E B R E = = N U V E L E > = =

P A L P I T A N s E P A S IO N A N T E

U N F O A R T E I N T E R E S A N T

= A R T I C O L P A S I O N A N T =

Mii*. 8 3 8 , — A n u l X I # î i ¡ 5 2 2 ¡ a f i l í e 1 9 4 3

STÂNGA» sns: U n pod im p rovi­za t în reg iu n ea lacu lu i I lm en; ireapta : R egele îm p ă ra t a l Italiei, decorând pe fiu l u n u i viteaz, m o rt p e front.

MIJLO/C: In sta n ta n e u din p*adu-< rile V aldei; dreapta: Cu barca trasă de u n cal p rin m la ş t in i le 'Cu* b anulu i.

JOS: ¿Patrioţi birm ani instru iţi de japonezi p en tru a fi în ro laţi ca voluntari.

CUilOZITÂŢI - HUMOR R E P O R T A G I I A C T U A L I T A Ţ I

Alead d¡» Aburii pâsnsi

Că „aburii” alcoolului sunt p ri­mejdios! mat a les atunci când se suie !a cap o ştie toată lumea. Dar tî era greu să-î v ină în minte cuiva să caute alcool în aburii pâineî puse la cuptor.

Se ştîa încă m ai de m ult c ă a- tunci când se ooaoe pâine diintr’o su tă de kilogram e de făînă se pro­duce şî peste un litru, de alcool. A sta mu înseam nă c ă b ru tarii nu a- veau decât să-şi umple toiurile la gura cuptorului. D im potrivă proce­deul de ex tragere al alcoolului este foarte complicat. Totuşi el a fost pus la punct în ultim a^vrem e în Germ ania aşa cum a ra tă dr. Karl Roif Dietrich în tr’un artico l pu­b licat recent. Cea mai m are parte din alcoolul produs rămâne am es­tecat cu apa din pâine nu maî îin fabrícele de pesmeti şi de biscuiţi u scaţi pentru arm ată care produc

Îm materia] absolut uscat m erită ecuperaiî vaporii de alcool. In pâinea albă mai răm ân încă 10 la

su tă dîn alcoolul produs, pe când in cea neagră răm âne până la 60la sută. ,

P e aceste date s’a instala t intr o m are fabrică de pesm et o serie de apara te care perm it să se culeagă vaporii si să se condenseze aşa încât producţia zilnică de alcool este egală cu acelei a uaiei^ m art distilerii agricole. Chiar dacă com­p licaţia metodeî de producţie face «ca generalizarea ei să fie foarte, grea nu este mai puţin adevăra t că m intea om enească găseşte veşnic nouî izvoare de bunuri. Şî în acea ­s tă priv in ţă germenii s’au a ră ta t totdeauna cei niaî buni m eşteri.

Câit>eceie călugăriţelor lui Gsutsma Buddha

In cadrul unui mare concert al Ofi­ciului cultural din Daruzig, s’a executat pentru prima oară un ciclu din Cânte, cele călugăriţelor lui Gautama Buddha pentru soprano şi pian, compus de Jo­hannes Hannemann după Theragat-ha iui Palikanon. Acest compozitor din Danzig a reuşit să dea o formă m u», cală renunţării budiste, care vorbeşte din aceste cântece, Înţelegând Şi pă­trunzând adânc această lume străină nouă.

In Germania toată lumea are Radio

Cât de departe merge în Germania grija pentru omul sărac o dovedeşte ju_ bileul de 10 ani de existenţă a apara­tului de radio popular care a fost ser. bat zilele acestea. îndată după venirea la putere a naţionaLsocialismului d-rul Goebbels a îndemnat fabricile de radio să studieze cât mai degrabă un aparat teftjn care să dea putinţa celei mai mo. deşte gospodării germane să se bucure de binefacerile radio.ului.. Un concura din 1933 a făcut să se aleagă aparatul const î-uit de inginerul Grîessing care a fost apoi realizat în sute de mû de exemplare, prin concursul a 100 de fa­brici diferite, cari au fost puse in mă_ sură să producă cât mal Ieftin. Când a •părut întâia oară aœst aparat la o expoziţie de radiofonie s’au vândut 100 mii de bucăţi într’o singură zi. Cu tot războiul, producţia lui continuii încă şi astăzi, dar mai mult pentru nevoile celor de pe front pentru care radio în­seamnă, acolo departe în gheţurile Nor_ duluj sau pe stâncile fierbinţi ale Cre­tei, cea mai rapidă legătură cu ţara. Când în cazematele întunecoase răsună un cântec de acasă, aceasta, se dat.o_ reşte şl acelor cari au făcut din radio bu un lux rezervat câtorva bogă'aşi, ci Hn bun. de tout« bilele Wiv’̂ dcyÂv popu-

Ë rî'afâf-S'pô Ck^’ä’Fisaiä a u i j f e s c i f f a l u n |nrefi© 5 iraîEii?us(crss

n o u s*

Nu poate fi o bucurie mai mare pen­tru un savant decât atunci când, după an* de zile de muncă, reuşeşte să poată ceti un manuscris străvechiu scris în . tr’o limbă necunoscută, sau care era în tr’o stare atât de rea încât, părea că nu mai poate fi cetit, o asemenea bu­curie a avut-o de curând cercetătorul german Hugo Ibscher.

In 1930 s’a găsit la Fayum, în Egipt, un manuscris care cuprindea opera total dispărută a lui Mani, un întemeie. tor de relig'e care a jucat un rol im­portant în Orient. Mani era numit „Trimisul Luminii”. învăţătura Iul: s’a împrăştiat în secolul al 3_lea D. H. asu­pra tuturor ţărilor de cultură ale lu­mii. Mani s’a născut la 216 D. H.. şi a tost răsignit în 2f73. Datorită faptului că numeroasele lucrări ale lui Mani ş' ale ucenicilor săi au fost cu inâărătni. cie distruse şi de creştini şi de musul­mani, şi de ¿metişi oriunde au fost gă_ Bite, şti n ţa era nevoită să-şi culeagă cunoştinţele sale asupra filoeofiei cos­mice a Iul Mani din afirmaţiile adver­sarilor săi.

Starea în care se găsea, manuscrisul aflat la Fayum — părea un pachet de frunae vechi, .presate de vremuri —

făcea pe special'şti să..şi ia aproape ori ce nădejde de descifrare. Directorul de muzu german Hugo Ibscher a reuşit ca după o muncă neînchipuit de grea 6ă facă să vorbească pachetul acesta ds- noroiu uscat, smuls pământului E- gip.-uliii, după 15 veacuri de uitare.

Hugo Ibscher a mai salvat manus. crise socotite pierdute in lumea în­treagă, începând cu papirusuri aro. tneice şi cu Codom Argenteus, tradu­cerea got'că a «Bibliei făcută de Ulfila şi până la manuscrisul A vestei, pe care a reuşit să le aducă în stare de a -1 cetite. Ibscher, care a murit de curând, socotea el singur că cea mai grea nv_ sjune a sa „reînvierea manuscriselor lui Mani”. Cu ajutorul tehnicei sale neinchpuit de fine şi cu răbdarea fără margin:, Ibscher a reuşit totuşi să des­prindă una câte una, filele subţiri ca foiţa de ţigare, din pacheoil inform, să le conserve şi să facă scrisul lor vizibil. De ip ani muncea la această operă şi abia a realizat 2/3 din ea-, adică a pre. lucrat până acum vreo 1200 de foi, din totalul de 1750, cât conţinea maiiuscr - sul. 150 din aceste foi au şi fost publi. cate şi traduse.

O istorie a muncii

„Istoria muncii în Iţalia” este_ tit­lul unei recente lucrări, publicată de unul dintre cei mai fecunzi şi mai originali Istorici de pe tărâmul econo* mici, Amintore Fanfani. Perioada de care se ocupă istoricul italian este aceea care începe din veacüi al XV-lca şi merge până la începutul ce­lui al X V III-lea. Lucrarea lui Fan­fani se integrează în planul de lucru întocmit încă dîn 1918, de prof. Ric- cardo Del Giudice — pe care am avut prilejul să-l auzim conferen- ţiind şî în România — plap menit s i întocmească o istorie a muncii în Italia din vremurile romane şi până în zilele noastre după criterii r i ­guros ştiinţifice şî originale.

Iniţiativa prof. Del Giudice. va avea asfârşit în 1944, şi ea va fi rea­lizară din punct de vedere al tiparu­lui de mare editor Giuffre d‘n̂ Mi­lano. „Istoria muncii în Italia” va

cuprinde, în afară de volumul lui Fanfani, alte şase. Primul este în» chinat muncii până la căderea impe­riului roman, şi el a fost scris de F. M. de Robertis dela Universitatea din Bari; cel de al doilea va cuprin­de Evul Mediu şi va fi tratat de Franceschini-, al treilea va cuprinde epoca dela sfârşitul Evului Mediu şi va fi scris de Bărbieri dela Universi- tetiia din Bari. Pentru veacul alX V III-lea şi până la începutul celui de al XIX-lea. munca în Italia va fi sUidia'ă de Dai Pane dela Universi­tatea din Perugia- Al' şaselea volum, care cuprinde epoca veacului alXIX-lea şi cea a celui al XX-lea până Ia 1922, a fost încredinţat lui G. Haranini dela Universi’-atea din Florenţa; iar volumul al şaptelea (1922—1940) va fi alcătuit de Del Giudice, de Chiarelli şi de Spaventa dela Universitatea din Roma.

Un „Corpus P h i l o s o p l i o r u r a ” al Evului Mediu

Pentru întocmirea unui „Corpus tui ..Corpus” au intrat în corespon-Philosophorum Medii Aevi”. prof, iţa- denţă cu direcţia Bibliotecii. Iu ceealian Franceschini, secretarul Comis:«; Ce priveşte manuscrisele spaniole, că- Internaţlonale a procurat descrierea rora jj se pierduseră şî lor descrie«uneia din cele două manuscrise^ por- . . , e din ric;na războiului civil, artugheze al lui AristoteL tradus_m a- organizatori au intrat în r*la-tma Evului Mediu, pas-rat la Biblio Martin la Torre, delateca Naţională dela Lisabona Pentru ' ,. Tuja(iridcelălalt manuscris, înfăptuitorii aces- Biblioteca Naţionala dm Madr d.

A A P Ă R U T

Cea m ai plăcută revistă pentru copii si tineret, care publică săp tăm ân al povestiri distractive, fabule , hum or, desene şi versuri

ale cititorilor —

Z IA R U L C O P IIL O RO publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tu tu ro r acelora care o c i t e s c

1 6 P A G I N I 2 0 LEI

C e l maî mao*1© muzeu c i n e m a t o g r a f i c « is a l u m e

Ultimile lucrări în vederea în-, fiinţării, în Italia, a celui mai mare muzeu cinematografic din lume, au luat sfârşit. Iniţiativa creării acestei instituţii d cultură se da-oreşte re» vistei italiene. „Cinema”, care a lu­crat sub auspiciile Ministerului Cul­turii Populare. Mteterialui privind ac* tiviitlatea cinematografică pe tărâmul filmului mut şî sonor, este foarte numeros şi este rânduit după ultime* le norme ale muzeologiei. Muzeul Cinematografului cuprinde şi o sală de proecţie, un studio, puse la dispo­ziţia acelora care vor să studieze is­toria filmului.

Un laborator utilat cu instrumen» tele cele mai moderne are rolul de a copia şi întreţine peliculele vechi cât şl cele noi. Biblioteca Muzeului cuprinde tot ce s’a scris despre cine­ma- reviste, cărţi, broşuri, programe, articole de ziare etc. i|

Care e orâyina iiiunelui Downing Street

După condamnarea la moarte a lui Gara] I al Angliei, toată puterea se af’ta în mâinile Lordului-Protector Cromwell. Pe atunci mulţi dintre credincioşii regelui au trebuit să se urce pe eşafod din cay zu unui anu­me George Downing.

La sfârşitul secolului al 17-lea, când lucrurile au Juat din nou alt as­pect, Downing a intrat şi el in rân-: duriie partizanilor noului rege, Ca­rol II. De dala aceasta victimele sale erau credincioşii' lui Cromwell. Era foarte tare în intrigi, i se oieri şi un titlu aristocratic, far pentru serviciile sale ca ambasador al regelui în O- landa, a prim it d>n partea acestuia un teren foarte preţios in apropierea palatului regal, Downing Street de astăzi.

Şi la Haga Downing a intrigat ¡nai departe, lucrând în contra uniuniiAn.gţia-Suedia-Olnnda, care se în- drepta în contra lui Li- io.vic ai XlV-lea. El a fost recWmai. a ajuns în Anglia şi a fost ţinut -0 de zile în celebrul Tower Pus «lin nou în libertate, a construit pe terenul pri­mit o casă, călădirea ilin Downing- streei 10, în care-şi a re reşedinţa Preşedintele consiliului de miniştri engiez. Aci a murit Downing.

Baie cu rE tiw ă p t w i p w caiUnul dintre ce e ruai ct JOscute is-

voare terapeutice japoneze este cel din apropierea lacului dela Holkkai- do. Apa ţâşneşte acote |. i pământ cu o temperatura constantă de 30 grade şi este foarte bogată în săruri. Făile sunt deosebit de eficace pentru boli de piele de tot felul. Şi iarna se pot face aci băi, deoarece cristalele sărurilor formează pe piele un strat care a.pără în contra frigului.

Deoarece apa coboară' poste nişte stânci prăpăstioase în adâncime, bolnavii fac odată cu baia şi un ma­saj foarte eficace. De curând s’a in­stalat şi o secţiune specială pentru cai bolnavi.

îndeosebi caii m ilitari, raniţj sau obosiţi din cauza eforturilor făcute, sunt aduşi la acest izvor pentru a-şi reface sănătatea. S’au obţinut .Şccese m ari cu această terapie la caii bol­navi. Desigur că baia curativa pen* tru cai dela Hokkaido este singura de felul ei din lume. <

T e a t r e l e japonezeJaponezii sunt mari admiratori ai ar.

tei Gramatice. In sezonul de iama din acest an teatrele japonez® au putut în­registra cifre record în privinţa numa. rului vizitatorilor.

Cele 430 de teatre din Tokio au juqat zttulc cu cassa închisă. In timp de răz­boia s’a oferit şl unor cercuri largi ale poporului, care Înainte n ’aveau mijloa. cete necesare, posibilitate», s» vizite»® teatrele.

BATRANUl SERVITORO IMPRESIONANTĂ NUVELĂ DIN VIAŢA POLONEZILOR

In afară de economii, pădura­rii şi ce lM îi funcţionari ad­ministrativi, bătrânul scriitor

formează în Polonia un tip deose­bit, ce tinde să dispară şi el ̂în­cetul cu încetul. Mi-aduc aminte pă, în timpul copilăriei mele, trăia unui din aceşti mamuţi la părinţii

me*‘ tPe bătrânul nostru servitor îl chema Mikolai Suchoîwolski şî era un şleachţit din satul cu acelaş nume, de care pomenea adesea ori în istoriile lui. Tata îl lusse ca moştenire dela tata mare, la care fusese ordonanţă în timpul răsboaelor napoleoniane. Când a intrat în slujbă la tata mare, nu ştia nici el bine; dacă-l întrebai, trăgea tab te pe nas şi-tî răspun­dea :

— Ei, eram tânăr de tot, şi dom- jiul colonel, Dumnezeu să-l ierte, pii' ’a cu dinţii în cămăşuţă.^

In casa p ărin tească , îndeplinea to t felul de s lu jb e : e ra p a h a r ­nic, lacheu, vara u n fel de eco­nom, îm i ales în t im p u l seceri­şului ; ia rn a e ra supraveghetor la maşina de tree rat, chelar, m aga­ziner ; avea cheile dela rach îerie şî dela toate căm ările cu provizii ; pe lângă asta în to rcea toate cea­sornicele dîn casă, d a r m a! ales părea des tina t să critice o>rîce.

Nici n u mi-1 pot înch ipu i a ltfe l decât m orm ăînd . N u ena m u lţu ­m it nici cu tata, nici cu m a m a ; eu m ă tem eam de el, ca de m am a focului, deşi i i iubeam . L ei bucă ­tărie se certa cu .bucă ta ru l ; pe băeţi îi trăgea de ureche şî veci­nie era n em u lţu m it.

D acă băuse ceva m ai m u lt, lucru ce se în tâ m p la cam o d e tă pe să p tăm ân ă , apoi

toată lu m ea se ferea de el.Nu făcea scandal şî pe boerî îi

lăsa în pace, d£r dacă se agăţa de cineva, apoi îl u rm ă re a ca um bra sa, m orm ăind şi în ju râ n d toată ziua. La masă, s ta vecinic în spa­tele tatii şi, ch ia r d acă n u ne servea eh supraveghea pe servi­torii ceilalţi şi le făcea zile fripte.

— Cască g u ra , m ă băiete , că ai păţit-o cu m ine ! Bravo’! frum os! In loc să te m işti şi să-ţi vezi de treabă, te tâ răşti ca o vacă b ă trâ ­nă. Auzi, tîcălosu ! Nicî n ’su d e că-1 ch îam ă boeru. Schim bă fa r ­furia cucoanei. Ce căşti gura , m ă? Ia priviţi-1, m ă rog !

Dacă era vreo d iscu ţie la ma­să, se am esteca şi el şi era în to t- deE'una de p ă re re opusă. Se în ­tâmpla câte o d a tă ca ta ta să se întoarcă în spre el şî să-i spu ie :

— Mikolaîi să-i sp u i luî M atei să puie caii la t r ă s u ră ; vrem să ieşim la p lim bare.

— La p lim b are ? m orm ăia Mi­kolai — de ce n u ? A devărat ! Caii pen tru asta su n t făcuţi, ca să-şi frângă picioarele pe d ru m u ri rele. Fireşte, trebue să ne ducem I ei vizite. Slobod ţ N u m ă opuî ! De ce nu ! D ijm u irea poate s ’aş- tepte, tot asem enea şi m aşina de treerat. Vizite!« în a in te de toate !

— Mare pacoste e şî cu Miko- îaî ăsta ! — striga’n cele d în u r ­

sii a l p rost —-, în cep u Mikolaî din nou. Ş tiu că s im t prost. Econo­m u l a plecat la Nîewodow. Se în ­vârteşte pe lângă ju p ân easa de a- colo şi boeriî să nu plece şi eî I ei vizite ? Ce e îngădu it servito­ru lu i, se cade şî p e n tru stăpân .

Şi m ergea g u ra b ă trâ n u lu i ca o m o ară stricată, fă ră ca să-l p o a tă opri cineva. Noi, ad ică eu şî f ra ­tele m eu, ne tem eam de eL m ai m u lt decât de guvem orul nostru , P a te r Ludovic, şi în to t cazul m ai m u lt decât de p ă r in ţi i noştri.

FEiţă de surorile m ele e ra m ai politcos. L e zicea „dom nişoară“ , chiar dacă erau m aî tinere, pe noî ne tu tu ia fără m u ltă cerem o­nie. P e n tru mine, Mikolai avea u n fa rm ec deosebit, căci purtE' în to tdeauna capse în buzunar. De m ulte ori, d u p ă lecţie, m ă d u ­ceam la ei şi-î spuneam :

— B ună d im ineaţa Mikolai ! Cureţi puştile MikolEÎ ?

— Ce c au ţi aici ? Mă u it la câr­pele de şters. Asta-î tot. Apoi a- dăuga, im itându-m ă :

— Mikolai, M ikolai ! Dacă vrea

ceea ce făcea un efect foarte cara ­ghios. M ikolai îl p rivea pe furiş ; duşi îl iubea şi-l respecta peste m ă su ră de m u lt, tot n u se p u tea opri de a-i sp u n e :

— E i ! Sfinţia ta, m ergi ca o vacă bă trână .

E u, ca m ai m a te d in tre copii, e ram sub com anda lu î şi sufe­ream m ai muilt. Cu toate acestea, când a fost vorbEi să plec la oraş, la şcoală, Mikolai urla, ca şi cum s’a r fi în tâm p la t cine ştie ce ne­norocire m are . P ă rin ţii m i-au spus că d ouă săp tăm ân i de zile, avea ochii plini de lacrim i şi m or­m ăia în tr iuna : „Iacă au trim is copilul, c ine ştie unde. Dar dacă o m u ri acolo ? Vai, vai ! Le tre­b u i; ' şcoala ? Nu e p ro p r ie ta r ? Auzi, să înve ţe latineşte ! Vor să facă u n Solomon d in el. Ce pros­tie ! Copilul se p răpădeşte la si­gu r“ .

A stăzi încă m i-aduc am inte , când n i’am în to rs acasă în - tâ îa ş d a tă de să rbă to ri ;

era o dim îneEţă de ia rnă şi n in­gea de m am a focului. L in iştea n u

O Î N T Â M P L A R E c u u r m ă r i

G R O Z A V E P E T R E C U T Ă I N

C A D R U L A L B A L UNEI VREMI

NEMAIPOMENITE

capse, Et unei M ikoai în sus, Mi- koaî în jos, altfel p o a te să-l m ă- punsei eu pe ju m ă ta te p lângând.

— Ai învăţa t. H m ! învaţă în- nân ce lupii. Mai b ine vezi-ţi de carto !

— Mi-am îv ă ţa t lecţiile — răs- v£ ţă şi tot n u ştie n im ic . Nu dau n icio capsă. S’a isprăvit. (L a a- ceste cuvin te se că u ta p r in buzu ­n a re ) . O să-ţi d ea odată vreo caps’n ochi şi atunci toa tă vinE' cade pe Mikolaî. Cine-î de vină, M ikolaî ? Cine l-a lăsa t să îm p u ş ­te ? M ikolai.

T ot o cărând , se du cea ’n o- daia tatiî, lua u n p isto l d in părete , îl cu ră ţa de praf,

ju rân d u -se pe ce avea m aî scum p că n u face d o u ă p a ra le ; apoi a- p rindea o lu m ân a re , p u n ea o capsă şi-mi da pisto lu l să ochiesc. Acum începea cczna m are .

— Ia u ite cu m ţin e p isto lu l ! Maî b ine a! s tinge lum ânările la b iserică cu paracliserul. Popă să te facî, nu soldat.

I n t r ’aceea ne’n v ă ţa şî a rta mili­tară. De m u lte ori, d u p ă m asă, făceam m arşu ri sub com anda luî. P a te r Ludovic m ergea cu noî,

e ra în tre ru p tă decât de scâ r ţâ îtu l găleţii dela p u ţ şî de lă tra tu l câi­n ilo r dela lăptărîe. O bloanele de la ferestre erau lăsate în jos ; n u ­m ai bucă tă ria era lum inată . Pe a- t iui ci e ram tr is t , a m ă r î t şi plin de team ă. P r im u l m eu certificat n u p rea era grozav. D în această p r i ­c ină m ă tem eam de tata, m ă te­m eam de m u tra severă şi de tă­cerea sem nifica tivă a lu i P a te r Ludovic, care venise de m ă lu sse d in Varşovia- Cum vedeţi, nu prea aveam cu ra j, când deodEtă se deschise uşa bucătărie i şî ap ă ru b ă trâ n u l Mikolai, cu d ouă ulcele de sm ân tân ă . L a vederea m ea strigă : „ scu m p u l m eu dom ni­şor !“ R ăstu rnă ulceieie in ză­padă, m ă lu ă în b ra ţe şi începu să m ă s trângă şi să m ă săru te . Dîn acest tim p îm i zicea „dom ni­şo ru l“ . Totuşi, tim p de două săp­tăm ân i n u a p u tu t u ita sm ân tân ă vărsată în zăpadă.

Tata Evea de gând să m ă pedep­sească p e n tru notele p roaste ce le ob ţinusem la caligrafie şî la lim ba germ ană. Ii îm pied icară pe de o pErte lacrim ile dulcii m ele m am e, de o p a r te asigurările

m ele că ittS vohi îndrespta în se ­m estru l u rm ă to r ; dar, m a i m u lt decât orice, zgom otul in fernal ce4 făcu M ikolai. N u auzise p â n ă a- tuncî de o făp tu ră oe se cheam ă caligrafie şî pedeapsa pen tru ne- ştiin ţa lim bii germ ane î s« p ă ru ceva absurd .

— Ce-i păgân ? strigă el. Dom­nul colonel a ş tiu t n em ţeş te ? Sau

întorcându_se în sp re ta ta — d-ta ştii nem ţeşte ? Când ne-am în tâ ln it cu N em ţii la... D um ne­zeu ştie cum îi zicea locului... n ’am vorbit nem ţeşte cu eî, căci n u le-am văzut decât spatele.

Bătrânul^ M ikolaî avea particu ­la rita tea să vorbească foarte rar d asp re expediţiile războinice la ca re luase parte. Când e ra în să cu chef şi i se dezlega lim ba, mîn_ ţea n u m ă ru u n u . E ra în să de b u n ă cred in ţă , căcî în b ă trân u l său cap faptele se am estecau şl luau un caracter cu totul fa n ta ­stic. Cele auzite în tinere ţea luî, le Emos teca cu în tâm p lă rile din viaţă, p u n ea pe b u n icu l m eu în frun te şi astfel credea şi ei în in­venţiile acestea. F o a r te des po­vestea lucră to rilo r isp răv ile lui ; oam enii se opreau d in lu c ru şî căscau gura la el. De în d a tă ce băga de seamă, se ră s te a la eî.

— Ce-aţi căsca t gu ra la m ine, leneşilor ?

D e înda tă ce por negi lucru l, b ă trâ n u l începea d in n o u ;

— Fiusl, m eu îm î scrie că s ’a făcu t general la regina PaL m yra. E m u lţu m it, leafa-i bună, doar c ă p re a e frîg pe-acolo.

Cu această ocazie voî spune că nu-i prea sem ănu copiii. Avea în a d ev ăr/u n băia t, c a re era un tîcă» los desăvârşit. Când s ’a făcu t mE| m are, s ’a dus în lum e fără să sa m ai ştîe n im ic de el. F îică-sa 9 fost, în vrem ea eî, o m in u n te d® f ru m u s e ţe ; în cele d in u im ă s ’ţ în ăd it cu u n u şi a ltu şi a m urit, d u p ă ce-a născu t o fetiţă . P e Esta o chem a H ania ; era de vârsta! m ea. Ne ju c a m îm p reu n ă dea soldaţii. H an ia fâcëa pe tam b u ru l şi urzicile e rau duşm anii noştri. E ra b u n ă şi b lândă ca u n îngei. O aştep ta o so a rtă g rea pe p ăm ân t, dar esta n u in tră în sub iec tu l no­stru .

Să ne în toarcem la b ă trâ n u l M ikolaî şi la poveştile lui război­nice. De câte ori n ’am auzit is­toria celor 1800 caî de călăraşi, carî, în galopul cel m aî tu rb E t au sărit b a r ie ra şl au in tra t în Var­şovia. Se părea că sosise z iua ju ­decăţii de apoi ; su te de oam eni îşi găsiră moETtea sub picioarele cailor. Altă d a tă ne povestea în c u rte :

— D acă m ’am b ă tu t b ine ? De ce n u ? M i-aduc am in te , că odată aveam război cu A ustrîacîî. E rem iu fro n t. De o d a tă vîne u n gene­ral, se înţelege d in partea duşm a­n ilo r şi când m ă zăreşte :

„Ha, tu eşti, Suchow olcki ? T e cunosc ! De-om p une m ân a pe tin e , s’a isp răv it războiul“ .

— De colonei n ’a pom en it n i­m ic ? — în trebă ta ta ?

— Fireşte că d a ! Am sp u s lă­m urit : pe tine Şi pe colonel.

(Continuare ia pag. 4)

ñ HENRIK S

Pater Ludovic p ie rd u rä b d a m i şi Spuse : M inţi Mîkolai, ca şi cum te-ar p lăti cineva pen tru asta.

F ru n te a b ă trâ n u lu i se poso­m ori ; a r fi s ă r it în sus, dar tăcu, fiindcă respecta

pe preot. D upă câteva m om ente, începu din nou :

— L ucru l ăs ta m i l-a spus şi preotu] cazărm ii Sieklucki. Când am prim it odată dela Austriaci o lov itura de baionetă sub coasta douăzecea, vreau să zic ; sub a cîncea, n u era bine de loc, cu m ine. Mei ! ziceam eu, trebue să mori. Mă spovedii de păcate şi preotul asculta. In cele din u rm ă îm i spuse : „Tem e-te de D um ne­zeu. Mikolaî, toate câte mi le-ai spus, sunt m in c iu n i“ . Eu ii ră s ­punsei : „Se poate, dar n u m ai m î-aduc m i in te.

— Te-au vindecat ?— F ireşte că m a u vindecat. Ce

era de vindecat ? M’am vindecat singur. Am pus d o u ă încărcătu ri de p ra f de puşcă în tr ’u n p a h t r cu rachiu şi am băut asta înainte de-a m ă culca ; a doua zi e ram sănătos tun...

Nu m ai pu team de dragul ăstor anecdote delicioase, dar P ater L u ­dovic îl opri pe Mikolai „să m ă zăpăcească“ , cum zicea el. Săr­manul P ater Ludovic n u ştia, că fiecărui tânăr, pe care fu r tu n a l-a aruncat !n zgomotoasa arenă a vieţii, trebue să i se zăpăcească pu ţin capu l şi că nu bă trân ii ser­vitori, cu poveştile lor, ci alte fiinţe iau asupră-le sarcina acea­sta.

Influenţa lui M ikolaî de altfel nu pu tea fi dăunătoare, căci, d im ­potrivă, bă trânu l avea o deosebită grije de progresul nostru . E ra u n om conştiincios în adevăratu l în- ţe 'es al cuvântu lu i. Dîn cariera Iui de soldat îi răm ăsese această p a r ticu la r ita te ; conştiinciozitatea in îndeplin ire unei însărc inări.

M î-aduc foarte bine am in te de u rm ătoarea în tâm p la re . E ra în tr ’o ia rn ă ; lupii se în m u lţise ră gro­zav şî făceau pagube enorm e. To­ţi', un vânător renum it, voia să facă o goană generală. P rincipalul lucru era, ca vécinul nostru , Pan Ustrzyckî, u n is te ţ vânăto r de lup î, să ia conducerea goanei. Iî scrise aşa1 dar o scrisoare, chem ă pe M ikolaî şi-j spuse :

— C ârd u m aru i se duce la oraş; du-te cu el ; în d rum te opreşti •a U strzyca şi-i dai dom nului scri­soarea asta1. T rebue n eap ă ra t să am un răsp u n s . Să nu te întorci fă ră răspuns.

M îkolai lu ă scrisoarea şî o porni la d rum cu cârcîu- maruiî. Seara, c â rc iu m aru l

se întoarse fără Mîkolai. T ata cre­dea că o fi răm as la vecin şî că o să se în toarcă £■ doua zi cu a- ce'a.

In tr ’aceea tre c u ră trei zile şi Mi. kolai n u mai sosea de loc. Toată lum ea era speriată. T e ta credea, că poate l-o fi m ân ca t lupii ; tri­m ise oam eni în tóete direcţiile. Căufară, dar nu găsiră nicîo u r ­m ă. T rim eseră ta Ustrzyca ; te i mi se spuse că Mîkolai fusese acolo, că nu găsise pe boer acasă şî că s’a r fi in teresat să afle unde e dom nul. Apoi luase cu îm p ru m u t iSela lacheu p a tru ru b 'e şi o por­nise, fă ră ca lum ea să ştie în ­cotro o luase. Ne frăm ân ta răm ; toate de geaba.

A doua zi se în toarseră şi oa­menii trimişi în direcţie- opusă, fără ca să fi putut afla ceva. în­cepurăm să-I plângem, când toc­mai în a şeasea zi auzirăm un zgomot şi u n mormăit ta uşă. E ra

BĂTRÂNUL SERVITOR(Urmare din pag. 3)

Mîkolai, slăbit, îngheţat, obosit şi cu m ustă ţile îngheţate.

— Mikolaî, p en tru num ele luiD um nezeu, unde-aî fost ? s trigă tata.

— Unde am fos | şî ce-am făcut ! m orm ăi M ikolaî. Ce era să fac ? N’am găsit pe boeru k* Ustrzyca şi m ’am dus la Bzin. Acolo m i se sp u se că P an Ustrzycki plecase la Korolowka. O lu a î n t r ’acolo, dar nu-,1, m ai găsii. N u poete să um ble unde o vrea ? Nu e stăpân ? In cele din urm ă-i găsii în oraş şi-î dăd u i scrisoarea.

— Ţi-a dat ră spuns ?— Mi-a da t — d a r maî b ine

nu-m i da1. Râdea, că i se vedeau măselele.

— S tăpânul tău m ’a poftii la vânătoare pen tru Jo i şi tu-m i dai scrisoarea Dum inecă. Acum s’a isprăvit vână toarea .

— Şi ce-aî m âncat în vremeii esta ?

— Ce-am găsit. De ieri n ’am m ai m ân ca t nimic. Ce, m or de foam e ? Nu o să m ă n ân c acum ?

Din vrem ea Esta, oii de câte ori îl trim etea Mikolaî în câte vreun loc, î se spunea ce treb u ia să facă în caz de n u găsea perso an a a-C E S ă .

Câteva luni în u rm ă , Mikolaî se duse la iarm aroc, în o raşu l a- propîat. ca să cum pere cai de că­ru ţă . Se pricepea grozEv la cum ­p ă ră tu r i de astea. Scara se în ­toarse economul, şi spuse că Mî- kolaî a sosit cu caii, dar că era b ă tu t m ăr1 şi că-î ruşine să vie. T e ta se duse la el. !

— Ce ai Mikolaî ?— M ’am b ă tu t — m orm ăi el.— Nu ţi-e ruşine să te baţi. Ai

înebunît ? Bătrân şi prost. Pe al­tul l-aş gonî n u m ai decât. Să-ţi fie ruşîne ! De sigur că aî fost beat. In Ioc să le faci oam eniloro pildă, tu mî_i strici.

T ata se supărase foc şi n u era de glum it cu el. Partea curioasă era că Mikolaî,

care în astfel de îm p re ju ră r i nu prea tăcea din gură, de astăda tă n u su flă o vorbă. T oate în trebă ­rile fu ră zadarnice, n u puteam scoate n im ic dela el. Se răsteai la noi şî nu ne spunea nim ic. 11 bă tu se ră ră u de tot. A doua zi a trebuit să chem ăm doctorul. Ace­sia ne dete lăm uririle necesare. Cu o săp tăm ân ă în a in te gonise pe un scriitoraş. Acesta in tră in ser­

viciul d o m n u lu i de Zoll, cEre era duşm anu l tatii. I-a ia rm aro c eraşi dom nul acesta, scriitorul şi câţiva servitori, ca re aduse ră boi de vânzare. Domnul, de Zoll î l zări pe M îkolaî, se apropie de c ă ru ţa lu i şi începu să-l vorbească de rău pe tata. Mikolai nu-î rămase nim ic dato r şî, la un m om en t dat, îi t r í s e un a cu bîcîu. A tunci scrii­torul şi servitori! se a ru n c a ră a- supra luî Mikolai şî-,], u m p lu ră de sânge. Tatii i se om p lu ră och’u de locrămi, când auzi aceasta. Nu putee1 să u ite că certase pe Mîko­lai. II certă prieteneşte. Pe dom ­nul de Zoll, tata-1 provocă la duel şi-l pedepsi p recum m erită .

F ără doctor, je r tfa lu î Mikolai a r fi răm as necunoscută . Pe doc­torul acesta, Mîkolai îl urî« din toată inima, d in tr ’o p r ic in ă cu iotul deosebită. Eu aveam o m ă­tuşe încân tă toare , sora tatii, ca re şedea' la noi. O iubeam peste m ă ­sură de m ult, căcî, pe cât era de frum oasă, pe a tâ t era de bună. Nu m ă m iră de loc că o iubea toată lum ea şi în tre alţii şi doc­torul. Când însă acesta începu să vie maî des în cesă şi cu anum ite in ten ţii p e n tru m ă tu şa M arynia, Mikolai n u -1 m ai p u tea suferi. Se p u rta eu el cuviincios, dar foarte rece. Dacă se întâmpl£> ca docto­rul să zăbovească m ai m ult, atunci Mikolai începea să m u rm u re când îi ţinea paltonul. B unul doc­tor p ricepu num ai decât cum stă­teau lucrurile .

D in fericire p en tru tân ă ru l Escitlap, mătuşE' mea nu ­trea pen tru el sen tim ente cu

fotul, altele decât ale lui Mikolaî. Se în tâm plă aşa dar, în t r ’o seară frum oasă, că una luminE' salonul din cale afară de rom an tic , m iro­sul de iasomie p ă tru n d e a p rin fe­reas tra întredeschisă, m ătuşica Marynia' şedea la p îan şi cân ta : lo questa note soţ/no, când doctorul n os tru se aprop':e de ea şî o în tre ­b ă cu vocea trem u rân d ă , dacă-1 crede când ii spunea că nu poate să trăiască fără dânsa. Se vede că m ătuşca s’a cam în d o it de acest lucru , în tot cazul f tn n a ră asigu­rări d in lr ’o p a r te şî d in tr ’a lta , luna fu lu a tă de m arto ră si pro­babil că s’au m ei în tâm plat unele lucruri, dîn câte se în tâm p lă de obîceiu 'a astfel de îm p re ju ră r i Din nefericire, tocm ai a tunc i în ­tră Mikolai de-i pofti la cea'.

irD O A M N A

Cereţi ¿a iie- ^care 1 şi 15 ale s§fiecărui luni la g to ţi chioşcariiţ i depozitarii jg

de ziare =

MARIANAESTE R E V I S T A CARE ÎM PLINEŞTE TOATE D O R I N Ţ E L E D-VOASTRA DE

F R U M U S E Ţ E , M O D Ă ,

G O S P O D Ă R I E SI L I T E R A T U R Ă

MARIANĂ

Spectacolul ce se oferi înaintea ochilor lui îl făcu să alerge num ai decât la ta ta ; nu-i găsi în casă, căci era ocupat la 'ăptărie. B ătrâ­n u l de te fuge.' la m am a, care în să -1 rugă cu zâm betu-i obişnuit să nu se amestece de loc. B ătrânul, ruşinat, tăcu, toa tă seara o duse în tr ’o supărare şi, când tata, în a ­in te de culcare, se duse în b irou ca să scrie câteva scrisori, Mîko- ai se lu ă d u p ă el.

— Ce voeşti, M ikolai? îl în tre ­bă tata.

— Ei, ăla... cum îl chiam ă... aş v rea să în treb pe dom nu, e ade- varat că se m ărită dom nişoara noastră?

— Ei da, e adevărat.1— Nu se poate, este peste p u /

t in ţă ca dom nişoara noastră să se m ărtie cu bărbierii ăsta.

— Ce bărb ier? Ai înebun it, Mî- k o l E Î ? In toate părţile trebue să-ţi vâri nasu l !

— Nu e dom nişoara noastră , nu e fata dom nulu i colonel ? Dom. nul colonel nu s ’ar fi învoit nicio­dată. C um ! D om nişoara noastră nu m erită să i r un p ro p rie ta r ca lum ea? Ce e un doctor? Să a ju n ­gă dom nişoara noastră de râs?

— Doctorul e un om înţelept.— în ţe lep t, nevoie m are. Crezi

d-ta că eu n ’am văzut doctori în v ia ţa m ea? U m b 'fu forfota p rin lagăr şi nu făceau nîcio treabă. Când era la lup tă , nîcî u n u n u era acolo.

D om nu l Colonel îi n u m ea cavaleri cu lanţete. D acă omu-i sănătos, doctorul nu

se atinge de el. ; n um ai când o fi cineva pe ju m ăta te m ort, gata-i Şî doctorul C U lanţetele si cuiUa- şele lu î. Nu e lucru m are să tai Pe un om, care n u se poate îm po­trivi. I a să încerce când o fi sănă ­tos şi cu carabina în m ână. Ho, ho ! Grozavă în ţelepciune e să um bli oam enilo r cu cu ţitu l prin oase ! Toate astea nu fac două parale ! Domnul, colonel s ’a r scula din m orm ân t, când ar auzi una ca asta. Ce fel de soldat e un doc­to r ? Un p ro p rie ta r de m oşie e altceva. Nu se poate ! N’o să-i ia dom nişoara !

Din neferic ire p e n tru Mikolai lucrurile se petreeau cu to tu l alt­fel. D ună o ju m ă ta te de an se făcu nu n ia şî dom nişoara noastră , fiică de colonel, părăsi casa, u r ­m ată de b inecuvânările şi lacri­m ile rudelo r şî a¡e tu tu ro r din casă. Mîkolai n u era supăra t pe ca, căci p rea o îubea m u lt ; pe doctor în să n ’avea ochi să-i vadă. Arareori îi p ronun ţa num ele şi-şi da to a tă osteneala să nu-i pom e­nească In treacăt voi observa, că m ătuşica' M arynia era foarte feri­cită cu doctoru l Stanislaus. După un an, D um nezeu le dete un băiat m inuna t, apoi veni o fa tă şi aşa m ai departe. M ikolai iubea pe i’op:i, ca şi cum ar fi fost ai lui. îi ducea în b ra ţe si-i să ru ta toată ziua. Cu toate acestea tot nu pu tea *ă uite m esalian ţa m ătuşîi mele. O dată eram strânşi cu toţii de Crăciun şî aşteptam rude multe. Afară se auzi u ru itu l unei trăsuri. Tata-i spuse lu i Mikolaî :

— Ia vezi cine a sosit ?Mikolai se duse afară, dar se

întoarse num ai decât cu faţa stră- lucitoare de bucurie.

— A sosit dom nişoara ! strigă el, de departe .

— Cine ? în trebă tata, deşi ştia prea b ine despre cîne eru vorba.

— D om nişoara !— Care dom nişoară ?

(Coatinuare ln pa«. I) ,

M. O. P. RPROFINTERN

A M Ă N U N T E INEDITE A S U P R A M E C A N IS M U L U I

■: IN T E R N A Ţ IO N A L E I A TREIA ------ --------

O cunoaştere maî în deaproa- pe a organizaţiei „dîzolvan- te‘‘ a Cominternului ne <a-

rată că nu s’a renunţat la nîcio singură armă dintre cele pe care Cominternuj ie-a folosit intr’o ac­tivitate de douăzeci şi patru de anî.

Stalin a recurs ia o manevră de camuflare, anunţând acum câtva tttnp dizolvarea organizaţiei Inter­nationale Comuniste din lume. To­tuşi atât în tabăra „amicilor* cât şi în cea a adversarilor, bănuelile au crescut.

O rganul cel mai înalt care re­prezintă Internaţionala Co­munistă, Congresul Mondial,

alcătuit din reprezentantă partide­lor comuniste dîn toate ţările, şi tn fata căruia capitalismul „agoni­zant“ ar trebui să tremure, nu mai există formal.

Conform art. 8 al regulamentului Cominternului, Congresul Mondial, urina să se întrunească în fiecare doi ani. Stalin nu Ja convocat însă decât de trei ort: în Í924, 1928 şi 1935. Dat fiind faptul că rostul Cominternului este de a executa o febrilă activitate clandestină şi de a-şî concentra toate puterile pentru înfăptuirea planurilor sale de cu- terirc a lumii, prin forţa armelor. Congresul Mondial, cu discursurile şi moţiunile sale, nu ar fi făcui de­cât să sporească neîncrederea fată de rafinatele sale planuri.

Ca şei al Internaţionalei Comu­niste, Stalin a lucrat deci în ultimii opt ani fără Congres Mondial, con­ducând — ca să spune aşa — „'lle­gar' activitatea Cominternului, cu ajutorul organizaţiei mondiale de care dispune. Renunţarea la Con­gresul Mondial pentru durata răz­boiului — care de altfel îî face şl aşa imposibilă convocarea — nu schimbă nimic.

S’a renunţat şi la celelalte orga­ne centrale, la Congresul Execu-

» f.

tiv (IKKO. Ia Consiliul Prezidenţia] al acestuia, la secretariat, la bi­rourile permanente şi la comîsîu- uea de control. Şî aici „jertfa“ este numai aparentă. Această întreagă a- paratură biurocratieă după siste­mul „centralismului democratic* a fost înlocuită prin organizaţii mai 'sigure. Nici nu era nevoo de ea fiind­că Stalin şî Dimitrov, secretarul său general, tin în realitate toate firele in mâini şî s’au adaptat conditiu- nilor de războiu cu ajutorul repre­zentantelor diplomatice, al organi­zaţiilor de spionaj şt al agenţilor. Numeroasele asociaţii, uniuni şî or- ganizatiunî internationale comunis­te, maî mult sau maî puţin comu­fla to, nu au fost dizolvate, după cum au anuntat în mod expres „A- jutorul Roşu International“ (MOPR) şt „Internaţionala Sindicală Roşie“ (PROFINTERN).

MOPR este de multă vreme un instrument care funcţionează fn mod strălucit pentru im­

portantele transactîunî financiare.PROFINTERN-uI, înfiinţat încă

dîn 1920, număra zece anî mai târ­ziu peste 18,3 milioane membri în 48 tărî. Conducătorul lui, Iosovski

(Continuare în pag. 14)

D upă munca

§i oboseala zilei,

V IN Ş A M P A N IE

R H E I N

LUMEA SE FACE TOT M A I MARE

Problema distribuţii materiei in cosmos, distribuţie uniform ă sau nu. egală sau ierarhizai ă, este ca şi problema mişcării acestei m aterii una din întrebările de bază a astro ­nomiei moderne, şi aproape tot atât de veche ca sî aceasta, adică încă din vremea când Oopemic a aşe­zat soarele în centrul sistemului p lanetar şi de când Newton a for­m ulat prin legea gravitaţiei univer­sale mecanice acestui sistem.

Această problemă s’a pua num ai atunci când privirea astronom ilor,—

ŞTI AŢI OA R E

ACEST LUCRU ?

"■»■■i- i

C/Ve5 T „Â / e v r f a se raz I * * / *O u v i a /

Unele din cele mai sensibile organe ale omului sunt rinichii, uretrele şi băşica udului. Acestea trebuesc adeseori su­puse unei desinfeefiuni radicale, pentru o înlătura agenfii patogeni. D eaceea i

facefi o curâ cu f “ Ä/

«HELMiTOLD« vânzare la foafo farmaciile.

- “ l

privire directă prin lentilele lune­telor sau privire spirituală prîn sim­bolurile matematicilor. — a trecut dincolo de hotarele sistemului solar, m ăsurând cele dintâiu depărtări fa ţă de stelele fixe. La început sa cău ta încă, sub imperiul ideei me­canicei nev; ioni ene, soarele central în ju ru l căreia s’a r roti milioanele de sori de pe cer dintre care soarele nostru este unul din cei m ai mici. Această încercare de a întinde m aî departe metode de gândire bazata pe sistemul solar, a dispărut atunci când s'a descoperit că soarele cu în ­treg sistemul lui face parte d in tr’o nebuloasă spirală, ale cărei p ă rţi m ai dense le adimirăm pe cer în Calea Laptelui. S 'a putut apoi stabili că soarele nu e deloc în centrul a~ cestui sistem cu un diametru de jre o 200.000 de ani — lum nă în care sunt un iţi după A. K ühn vreo 300 de miliarde de sori, ci dimpotrivă stă în m arginea lui, la vreo 50.000 de ani-lum ină depărtare. (Să nu uităm că viteza lumîneî e de 300.000 de fcm. pe secundă şl că un

(Continuare ö> pag. U)

5

Un pictor necunoscutCine vrea să facă o călătorie prin

It;dita, nu are decât să se lase condus de Antonio Baldini, după ce a îoat ¡mai întâi să citcască, bineînţeles, »olumul său de curând publicat, pe eare-1 putem socoti ca pe una din «»Ie mai bune „întâlniri”.

Prieteniile preferate de acest au­tor: literaţi, scriitori, poeţi şi artişti, ajung curând şi uşor şi pretenil n aş­trii, căci prin el reuşim să-i cunoaş­tem şi să ne îmbogăţim cu experienţa lor, cum se ’ntâimplă totdeauna cu bunii prieteni. In seria portretelor j«ale, imaginaţia şi memoria pornesc mână 'n mână, contopind la o laltă am intiri de lucruri văzute şi pura fantezie. Pretutindeni se desprind ¡din paginile cărţii o libertaie zâmbi­toare şi politicoasă în interpretarea tipurilor şi a caracterelor, ce devine öneori un sentiment mai adânc. Bal­dini găseşte totdeauna la alţii ceva care îi seamănă şi aceşti „alţii” sunt aproape toţi artişti sau literaţi, ca de pildă scriitorii BaccheJli, Cec- chi, Papini, Malaparte, pictorii De Chirico, Oppo, poetul Ungaretti, Bcriitorul-pictor Soffici. Din sutele de mici fapte personale, autorul reu­şeşte să extragă unul noo prin care să desvălue esenţa tuturor celorlalte îa un loc şi stăpâneşte ca puţini al­ţii arta desenului şi a coloritului p rin instrumentul limbi, reuşind să redea trăsăturile cele mai şterse sau cele mai îndrăzneţe.

Plăcerea pe care o încerci citin- du-1, nu ştii dacă se datoreşte lucru­rilor spuse sau felului său boeresc, neglijenţei senioriale, acea ,,sprezzia- tura cum o numea p rin tr’un cuvânt intraductibil în secolul de aur al li­teraturii italiene, în Cinquecento, Baldassar Castiglione, teoreticianul ,,Curteanului”, al omului perfect şi ideal. Te poţi bizui pe Baldini când el spune despre unul dintre priete­nii săi: „Ne părând plictisitor sau greoi, el e tovarăşul ideal”.

Cartea e dedicată memoriei a doi m ari dispăruţi: Alfredo Panzini şl a unui pictor care a fost după părerea autorului cel mai mare din câţi au onorat arta italiană din ultimul pă­trar de veac: Armando Spa dini A- cest pictor atât de drag lui Baldini, încât numele său ar putea fi pus la începutul unui tratat sau nou dialog De AMICIŢIA, nu e în deajuns de cunoscut în afara Italiei. Autor al a- proape 500 de tablouri şi al câtorva sute de desene (în tr’adevăr puţin cu­noscute chiar Italienilor, căci majo­ritatea se găsesc în colecţii particu­lare), este antiteza modernei tradiţii italiene roluate.

Deşi florentin de origină, forma­ţiunea lui artistică s’a înfăptuit sub influenţa coloriştilor veneţieni şi ápaníolí, iar pasiunea lui constantă a fost de a putea să îmbine figurile şi locurile în efecte de lumină. A fost «wreu de lucrul iu aer liber,dorinţa de lumină, manifestându-se printr’o predilecţie de tonalităţi de roz, violet şi sidefiu, o preferinţă care nm devine însă niciodată ma­nierism. Stau mărturie cele mai cu­noscute şi mai variate compoziţii:

„Pincio”, Copii Ia soare”. ’.Pălărie de Pae”. La scaldă”. Figurile sunt deseori tratate în maniera largă, ve- neţiană, dar ceea oe-1 caracterizează mai ales, este armonia dintre simpli­citatea mijloacelor expresive, gândul constructiv, vast şl într’unele tablouri aproape monumental şi bărbăteasca diufceaţă a inspiraţiei. Tema care l-a atras cel mai mult a fost desigur a- ceeta a graţiei feminine şi copilăreşti, într’o surâzătoare natură. Această temă a prezentat-o sub toate aspec­tele exprimând-o deplin prin capo­dopera : „Moise regăsit”. La acest ma­re tablou a méditait am putea spune, o viaţă întreagă. El se preta minu­nat la o îmbinare a fantasticului cu sentimentalul, legendarul şi fami-

B Â T R Â K Ü L(Urmare

— DomnîşoETa noastră , ră s p u n ­se b ă trân u l.

A tu n c i in tră şi dom nişoara cu tre î copil. F ru m o asă dom nişoară. B ătrânu l n u

voia cu n îc iun chip să-i zică alt­fel. In cele d in u rm ă şî an tipa tia lu i p e n tru doctorul Stas luă sfâr­şit. H a n ii’, nepoata b ă trân u lu i Mî- kolaî, se Îm bolnăvi de tifos. P en ­tru m ine, aceste zile erau zile de ch inuri. Hania e ra de o vârs tă cu m ine , tovarăşa m ea de joc şi o iubeam cs< pe o soră. Doctorul Stas n u Ieşi tre i zile din odăiţa el. B ătrânul, care o iubea pe H ania la nebunie, era ca şi tu rb a t în tim ­p u l bo::lci. N u m ânca, n u dor­m ea Si şedea la uşa odăiţei, căci în a fa ră de m am a, nu avea n i­m eni voie să în tre la bolnevă. Bă­t râ n u l suporta în tăcere durerea ce-1 aş tep tau : „e scăpată !“ , bă- po triva du rerii fizice şi a lovitur- rlor soarteî, dar boala fetei îl do- b o ra la p ăm ân t. Când, în sfârşit, d u p ă m ulte zile, doctorul deschise încet uşa odăiţei, sp u n ân d celor ce-1 aş tep tau : „e săp a tă !” , bă ­t r â n u l n u se. m ai p u tu stăpân i. Urlă şî se a runcă la picioarele doctoru lu i, exclam ând în tr ’u n a : „binefăcătorul m eu ! b inefăcătorul m eu !”

H ani? se făcu b ine şi pe docto­ru l Stas M ikolai î l iubea ca pe ochii d in cap.

Ca la un an d u p ă această în ­tâm plare , în cep u şi b ă trâ n u l să se prăpădească. Mergea încovoiat, n u m ai ocăra, n u m aî m in ţea şi, când a ju n se aproape nouăzeci de ani, căzuse cu to tu l în vârsta co­p ilărie i. F ăcea la tu ri de prins pă­sări şî avea o m u lţim e de păsărele in odaia luî. Câteva zile îna in te de m oarte , nu m ai recunoscu pe cei d în juru-î» în zîus< m orţii în să era în toa te m in ţile . P ărin ţii mel_ erau în străinătate, din prîc înă că m am a era cam suferindă .

Şedeam în t r ’o seară la gura so­bei cu Kszim ierz, fra te le m eu şi cu P a te r Ludovic, care şi el îm ­bă trân ise . Z ăpada b ă tu tă de vânt lovea în ferestre , p reo tu l se în ch in a iar en inspectam puşca pen tru

1 lanul, ce puteau fi armonizate intr’o »cţiune de demnitate clasică, populată de femei frumoase, şi un scenariu cald şi bogat în plante şi ape. Ta­bloul, care în Goleria de artă m o­dernă din Milano, a rămas neisprăr vit, căci autorul a m urit la 42 de ani, In pragul gloriei 51 al desăvârşirii celei m ai frumoase «pere.

Ştiam cu toţii că viaţa lui Arman­do Spadini a fost grea şi obositoare, aflăm din cartea lui Baldini însă, că ea a fost una din oele m ai triste vieţi de artist. Amintirile personale ale autorului şi notiţele scrise pe foi răzleţe şi uitate apoi prin fundul ser­tarelor de către pictor servesc spre a da viaţă portretului lui Spadini. Un fel de uşurare a sufletului, de

S E R V I T O Rdin pag í)

vânătoarea de a doua zi. A tunci veni c ineva de ne spuse că b ă trâ ­nul Mikolai trage sa m oară. Preo­tu l se duse num aî decât la capelă, c& să ia sfânta îm părtăşan ie , ia r eu, în t r ’un suflet, alergai la bă trân . Zăcea în tin s pe pat, gal­ben şî pe ju m ă ta te ţe sp ăn . în să liniştit şi în d ep lin ă cunoştin ţă . Capu-î ap ro ap e chel, îm podobit cu două cicatrice, e ra cu adevărat frum os : era capul u n u l b ă trâ n soldat şî £'1 u n u i om de treabă .

L u m ânarea sfin ţită arunca un palid reflex asupra pă- re ţilo r odăii. In colţuri ciri­

peau păsărelele îngrijite de el. Bă­t râ n u l ap ăsa crucifixu l pe p iept cu o m ân ă , pe când Hftnîa, gal­benă ca un crin , să ru ta pe cealaltă. P reo tu l în t r ă şi în cep u să spo­vedească pe b ă trâ n ; m u rib u n d u l dori să m ă vadă.

— S tăp ân u l şî s tăpână-m ea su n t departe, şopti el, de aceea m or cu greu. Dar d-ts<, scum pul m eu dom nişor, eşti aici... Să în ­grijiţi de orfana asta... Dum nezeu să vă răsplătească. Iartă-m ă... dacă am fost vinovat cu cevs*... Am fost credincios...

T ăcu , închise ochii, dar îi des­chise în cu rân d şi s trigă cu voce tare :

— D om nişoru le !... S tăpânul m eu... Orfana.., în m âna D-voa- stră... D um nezeule...

— In m â n a Ta încred in ţez su ­fletul £ cestu i viteaz soldat, servi­to r credincios şi om cinstit ! — încheiă preo tu l în mod solem n.

B ătrânu l nu m aî Irăia. Ingenu- chiarăm lângă patu l lui, pe când preotul s lu jea de mort.

J | u iţi ani au trecu t la mijloc. M orm ântul bă trânu lu i ser­v itor era acoperit cu iarbă .

V rem uri tris te ?u venii peste noi. F u r tu n a a d istrus vatra sfântă şî liniştită a să tîşorului meu.

Părin te le Ludovic odihneşte în m orm ânt, m oartă-i şi m ătuşa Ma- ryn îa , ia r eu îm i câştig p â in ea de toate zilele cu condeiul. Şi Ha­nia.. G ândindu-m ă la ea, lacrim i şi mai ca lde isvo< ăsc din ochi-mi.

dureroasă spovedanie a zilelor când nu m ai avea culori cu ce să picteze şi nici curajul să iasă din vizuină.,. „Când sunt afară, scria el, sunt un! biet şoarece căruia i se pare că vede pisici la tot pasul”... Aceste însemi nări fac parte dintr’una d in cele mai fericite perioade ale activittăţii acestui artist îndrăgostit de lumină, dar şi din cea m ai dureroasă înfrâna gere, când trăia eu soţia şi cei pa-¡ tru copii la periferia Bornei, în tr’O cameră oferită de milă şi care-i ser-? vea, despărţită p rin tr’un paravan, drept atelier, bucătărie şi dormitor,,

Din puţinele pânze pe care reuşea să le vândă, de abea îşi putea cum-, păra culorile. „...Am strigat suferin* ţele mele tuturor, dar au ridicat din umeri. Implor să fiu salvat, nu vreau să urăsc pe nim eni” ... Prin tre hâr­tii apar rânduri ou diferite reflexii asupra vieţii şi a artei, printre care e şi documentul foamei” cu o listă de 15 zile şterse până la a 7-a, unde se citeşte: „...nu m ai pot!...” Mâni dria tui înăscută, îl împiedeca ade-: seaori să vorbească şi să se roage tocmai de aceea de care ar fi avut mai multă nevoie. Scria unui dintre ei: „...Sper că nu voi mai avea de- aface ou persoane care sunt num ai bogate..." Să nu-mi trim iteţi secretai rul Dv., deoarece sunt obişnuit să vorbesc direct cu cei interesaţi. Sunt un artist nu un furnizor...”

Era iute din fire şi superstiţios, dar mai ales ian chinuitor al lui în­suşi. Publicarea hârtiilor sale sunt un nou contribui pentru o niai pro­fundă cunoaştere a omului, pe care arta lui nu te lasă a o bănui măcar. După cum spune Baldini, scrisul lui ar putea fi numit pe drept cuvânt „negativul” tragic al p icturii sale. Acolo unde aceasta e numai lumină, cealaltă e întunerec şi amărăciune, una chipul viu al fericirii pământe­ne, cealaltă, spectrul desnădejdii.

Cartea lui Baldini vorbeşte deiJa suflet la suflet, ca un bun prieten pe care-1 simţi că-ţi stă alături şi ţi se spovedeşti, făcându-te să ai par’căo mai mare înţelegere pentru străve­chiul obraz al lumii.

G e rm an ia a r e 170.000 milioane de locuitori

Institutul bibliografic din Deipzig a editat un interesant manual statistic mie ca volum dar foarte concludent. Câteva cifre publicate în acest comp. tendiu sunt demne de remarcat. De pildă Reichul german dispunea în 1919 de o suprafaţă însumând 170.000 de km. pat taţi şî avea o populaţie de a» proape 60 de milioane de locuitori. As_ tăzi Reichul german are o suprafaţă, de 900.000 de km. pătraţi şi o populaţie de 170 milioane de locuitori, inciuelv protectoratul şi Guvernământul Gene­rat, Reichul german are 3 oraşe cu o populaţie mai mare de 1 mii. Berlinul cu 4.3 mii. de locuitori, Viena 1,9 mii. şi Hamburg cu 1,7 m l., 11 oraşe ger­mane innumâră mai mult de 150.000 de locuitori iar alte 11 au ma* mult de300.000 de locuitori. In sfârşit alte 51 de oraşe au o populaţie mai mare de100.000 de locuitori. Prin urmare există astăzi în teritoriul Reichului 76 de mari Oraşe faţă de 57 în anul 1937. Cifra po­sturilor de emisiune radiofonice aut sporit tn anul 1939.

Î m prejurul Puiei, aproape de că­tunul Dalidend, ce ţine de co­m una Saint Savoia, C liarenta

făcea o cotitură. Acolo-i plăcea d-lui Haudard să pescuiască. Dincolo de puntea de lemn se în tindea o uvede largă, uda tă de un pârâiaş şi m ăr­ginită cu păduri. In fa ţă era un os­trov mic, foarte verde şi foarte stu- tfos, în care cine vrea pu tea trece cu o luntre veche. Locul era umbros şi după câ t părea plin de peşte. D -nu H audart m ă pofti în tr ’o Dum inică să merg şi eu acolo îm preună cu ne- yastă-sa. Plecarăm după m asă. Dân- 6U1 o luă înain te cu und iţa la sub­ţioară; noi, eu şi cu Rose-Lise, îl urmam m ai înapoi, ducând pe rând coşul.cu de ale m âncării. Cum ajunse în ostrov, secretarul Prim ăriei se aşeză la locui său obişnuit, momi pççtele s¿ aruncă und iţa ; în vremea aceasta noi puserăm în apa în tune­coasă nişte plase m ici pen tru prins raci. Din când în când ne duceam de le scoteam a fară şi găseam me­reu câte doi trei raci, oe cari îi aruncam în coş, ia r restul vremii

*" citeam Rose-Lisei, un rom an senti­mental ce luasem cu mine P arcă

' văd şi acum locui: apa m ângâind malurile erângoiase cu valuriie-i le­neşe, casele spoite cu var, D alident la stânga şi m ai încolo pometurile Saint-Saviolului, care nu ne lăsa să vedem satul. D -na H audart s ta jos, rezemată de o salcie. Rochia sa, ra- şie, întinsă, nu lăsa să i se vadă de cât vârfurile ghetelor, ca o p a tă ve­selă pe verdeaţă. Eu, în tin s pe pân­tece, cu coatele pe iarbă, întorceam foile fără să ştiu ce citeam , căci wchii îmi erau m ai ades pe fa ţa Rose-Lisei de câ t pe carte. La doi paşi. apa neagră vâjia p rin tre butu­rugile de să’cii, ducând cu dânsa fire de iarbă ori insecte, cari alune­cau dând din aripi. Puţin m ai încolo in apă, se oglindea pălăria si fa ţa spână a d-lui H audard care sta P e- cat asupra undiţei. în fă ţişa rea lui, văzută în unda adorm ită, era aşa de răbdătoare, aşa de încrezătoare, în cât mă făcea să-m i fie milă, când mă uitam ia ei şi pe furiş şi n u în ­drăzneam să şoptesc Rose-Lise} nici un cuvânt de iubire. Nu ştiu dacă răutăcioasa fiin ţă băgase de seamă pricina ce m ă făcea să fiu aşa de respectuos: dar, asigu ra tă de în fă ţi­şarea mea sfioasă şi visătoare, se silea să m ă scoată din pepeni, miş- cânduşi mereu picioarele sub îndoi­turile ridicate ale rochiei, a ră tân - du-şi până la cot braţele-i catifelate, făcând cu ochiul şi toate acestea în-

tr 'u n chip a tâ t de nevinovat, aşa de fecioresc, în câ t nici p rin gând num i trecea să o învinovăţesc de cocht- tărie.

e la şease c inarăm pe iarbă, as­cu ltând de nevoe pe d-nu H audart, care ne spunea isto­

rii de peşti; apoi, m ai pe înserate, pe când strângea undiţa, Rose-Lise şi eu ne urcarăm în lun trea cea veche, pe care dânsa o deslegă dela mal. Mă sluji de o p ră jin ă în lcc de lo­pată, şi pornirăm încet, lăsându-ne in voia luntrii, să ne ducă printre cerul pe care răsăreau cele d in tâi stele şi apa închisă în care se oglin­deau. L untrea se freca, făcând un zgomot plăcut, de nuferii de pe apă şi Rose-Lise, aşezată la cârm ă, îşi uda braţele goale în apa căldicică. Eu in picioare şi aplecat pu ţin d’a­supra ei, deosebeam în um bră ochii săi strălucitori şi capul d a t pe spate şi form a frumoasei sale talii. Mai îndrăzneţ din pricina singurătăţii şi întunericului, în care ne găseam, m ă sim ţeam grozav de ispitit. Lăsai p ră jin a jos, de-a curmezişul luntrii, şi m ă aşezai la picioarele tinerei fe­mei. Fiindu-m i team ă să nu m ă fac m ai îndrăzneţ de cât a r fi crezut şi ridicându-se niţel in sus, m ă în tre ­bă deodată: Vrei să-ţi c ân t ceva? înţelesei că trebuia să rupă tăcerea prim ejdioasă şi, fă ră să m ai aştepte răspuns, începu o barcarolă foarte La modă pe vremea aceea, compusă pe cuvintele lui Tlieophile G autier: Pe a stă vreme furtunoasă Spune-m i dragă unde mergi,Căci pe fa ţa ta Frăgezimea o să-şi ştergi.

ra laşul său, pu ţin exercitat, dar bine tim b ra t şi Întins, zbura cu o mişcare caden ţa tă pe

sub bolta sem ănată cu stele şi, în loc să m ă liniştească, îmi în tă râ tă mai rău pofta nebună ce o aveam să cuprind pe cân tă rea ţa în braţe şi să o acopăr cu săru tări. N’o lăsai să-.ci sfârşească rom anţa Şi îi spu­sei ;

— Ce m ult te iubesc!— Bagă de seamă, îm i răspunse

dânsa, punându-m i m âna pe braţ, suntem lângă m al şi poate să ne audă bărbatu-m eu.

t r a m începător şi team ă să nu o fac să p a ţă ceva m ă opri. Mă mul­ţum ii să-i iau m âna şi s’o ţin în tr ’ale mele, urm ând cursul apei, innecaţi în tro toropeală dulce.

Ajunserăm lângă ostrov.— Doamnă, strigă un. glas, ce ve­

nea din spre livadă, m l pare că vă cheamă d-nul H audart.

SPCN e t e d .

/ / / \ f

şi lu c io sca mata sea éste vârful

fiecărei peniţe

Deaceea peniţa Kaweco

alunecă pe hârtie uşor

„ca pana"- In orice magazin

de specialitate vi se prezintă

cu plăcere produsele Kaweco.

Scăpai m âna Rose-Lisei şi m ă ri­dicai în picioare. S ta tu ra în a ltă a tui Pressac se zugrăvea în fundul ce­rului înstelat, ca o stafie rău-făcă- toare.

— Mă dusesem să m ă plimb pe la Dalident, începu el, ca şi cum a r fi vrut să dea desluşiri. V’am cunoscut glasul şi am venit până aici, unde am văzut că d-nul H audart era ne­lin iştit de lipsa dumitale. Din pri­cina asta, adaugă cu u n pic de iro­nie, am îndrăznit să vă supăr.

Eram înfuriat. Rose-Lise n u pă­rea m ira tă de loc. A junserăm ia m al; «a sări jos d in luntre şi ne aflarăm lângă secretarul primăriei, oare nici gând n ’avea să se neliniş­tească. îşi învăluia peştele ce prin ­sese, jn iarbă. Vrusei să-i dau a ju to r ca să-i plac.

Mă credeam, în nevinovăţia mea dator, să a ju t pe bărbat, ca să-i răs­plătesc prin m uncă rău l ce-i prici­nuia iubirea ce aveam pentru ne- vastă-sa. Ba încă îl rugai să-m i dea voe săi duc eu până acasă coşurile cu raci, lucra ce dânsul prim i fă ră m ultă vorbă.

Coşurile erau straşnic de grele, ceea ce m ă făcea să nu pot umbla iute, astfei că Rose-Lise şi d-nul de Pressac o luară înainte. Mângâierea mea fu însoţirea d-lui H audart, care voia să-m i descopere, cu orice preţ tainele pescuitului cu undiţa, pe care abia le ascultam , căci căutam să aud ce vorbea d-nui de Pressac cu d-na H audart, eram prăpădit: gelozia m ă m uşca de inim ă, coşurile îmi rupeau manele şi drum ul mi se părea nesfârşit.

Când in tra răm în oraş, d-nul de Pressac, vrând s’o ia pe strad a Lu­dovic al X lII-lea veni de îmi dădu

bunăsoara cu un ton batjocoritor; It întorsei spatele şi nu m ai vorbi ni­mic, tocm ai ca peştii d-lui Haudart;; apoi, fă ră să ridic ochii asupra Rose- Lisei, fă ră să o strâng de m â a .\ când ajunserăm acasă in tra i îa odaie şi m ă aruncai pe p a t zăpăcit* prăpădit şi p lângând de necaz.

doua zi, cum plecă d-nul Haitt- dard la primărie, m ă cooortl la Rbse-Lise. ca să-i spui câ t

rău îmi făcuse cochetăria şi vicleni» s'a.

O găsi în odaia în care lucra şl care y. slujea de salon. Cosea la ghfiav ghef. Din pricina căldurii celei m art perdelele erau lăsate de acea n u Văr zui când in tra i decât punctele lu ­minoase ale ochilor săi.

— Ah! făcu dânsa, dum neata eşO, domnule încruntat? îm i pare bÜM că te văd, ca să-m i spi ce era sujpjfc- rarea a ia pe dum neata eri?

Şi zicând aceste cuvinte, ridJcft spre mine figura sa de fecioară se u ită cu o privire aşa de nevino­vată, în câ t m ă îm buna pe loc. M& dădusem jos să-i vorbesc cu s trăş ­nicie şi sub privirea acelor ochi al­baştri ca Cicoarea, m ânia m i se to ­pea ca zăpada la soare.

— Dece, zisei, aşezându-m ă jt* lângă ea pe un scăunaş, dece xm m i-ai spus că ţe-ai vorbit cu d-iMÉ de Pressac, Să & în tâ ln şti acolo?

— Să m ă întâlnesc? întrebă clâa- sa râzând, aveam şi unde!... c e tfc- n ă r eşti! Când vrea femeia să se î n ­tâlnească cu cineva, face as t i 3]ruu ştie bărbatul nimic... Nu m i aş­teptam să văd pe d-nul de Press»«, cum nu te aşteptai nici dum naa*a_ Ba încă mie m i-a venit cam peste mână... Mâncase la Saint-SaviO!

(Continuare în pag. 10)

7

an n w w» w w w

B iv u a c u r i g e rm an e u n d e v a pe D o n e ţ upí

C o p ii Itaixen^ în a e r liber

O ISTORIOARĂ A M U Z A N T Ă *

C easornicul meu» nou şi fru­mos, a mers optsprezece luxă, fără să apuoe în-

nainte sau să rămâe înnapoi, fără să i se strice vreodată m e­canismul, măcar câtuşi de pu­ţin* sau să sieti pe loc. De aceea îmi era aşa de drag ceasornicul meu, încât nu mă puteam des­părţi de el, si ajunsei să cred !a urma urmei că maşinăriile şi

; roţile dintr’ânsul sunt nemuri­toare. Dar într’o zi l-am scăpat

§ jos. Mă supurai foarte mult, pen- trucă prevedeam o m are neno­rocire. încetul cu încetul, însă, începui să mă înveselesc şâ dă­dui (hacului presimţirile melc superstiţioase. Dar, pentru ca să mă .încredinţez dc-a binelea şi să fiu sigur că ceasornicul meu

K n'a : fj i i t nicio nenorocire, m ’ainii|| «in ia cel mai bun ceasornicar fi din oraş, să mi-! îndrepte. Cea- $ sor:«>carul îmi luă ceasul din j| mâi .V ii cercel A cu luare ;.min- n te, apoi îmi spuse:

„Ceasul este cu patru minute J înnapoi. Regulatorul trebue îm- !n pins innainte”,

i ncercai să-l împiedic, să-l I fac să înţeleagă că merge

foarte bine, ceasul —- dar Í degeaba! Toate sforţările orne-

:ii neşii n’ar fi putut împiedeca pe , ]; ceasornicar să nu-mi spue că I ceasul merge eu patru minute ! întârziere, — şi regulatorul tre- I buia împins puţin întoainte.

Şi asi i ci f pe când m ă învâr- ’ j teaii; eu groază împrejurul cea­

sornicarului, rugând u-î să-mi lase ceasul în pace,:—el cu sânge

'] rece şi liniştit, săvârşi actul 4 infam. Ceasul meu, se înţelege,

începu să meargă înnainte. Şi în j fiecare zi începu, bineînţeles,

să înnainteze aşa de mult, încât,I după o săptămână se Îmbolnăvi

de friguri grozave, şâ pulsul a- |< junsese să i se bată de o sută

cincizeci de ori pe minută. Du- i pă două luni lăsă cu mult îndă-

j răt toate ceasornicele oraşului şi W n m eaiendarul cu vre*î trei­sprezece zile. încă nu căzură frunzele de toamnă şi ceasul a- junsese pe la mijlocul lui Noem- vrie, când de obiceiu fulgii de o- măt încep să cadă şi să se joace

de A N D R E

prin aer. Plăteam totdeauna chi­ria înainte, datoriile, în sfârşit, tot ce aveam de plătit. O!1 ajun­sesem într’o situaţie îngrozitoa- toaxe.

A trebuit să m ă duc iar la cea­sornicar, să-mi reguleze ceasul din nou. Ceasornicarul m ’a În­trebat dacă l-am mai reparat vreodată. I-am răspuns că până azi mu l-am reparat, fiindcă n’am avut nicio nievoe să-l re­par. Mă privi cu oarecare rău­tate, apoi deschise ceasul, îşi a- şeză o lunetă mică în ochi, şi privi maşinăriile lui. Îmi spuse:

„Ceasul trebue numai decât curăţit şi uns. După asia îl. voi regula. Să veniţi peste 8 zile”.

După ce l-a curăţit, l-a uns şi l-a regulat, ceasul m eu începu să meargă foarte încet, ca un ceas tie perete, sau, mai bine zis, ca un clopot care sună la inter­vale lungi şi regulate... Începui să pierd trenurile şi eram în în­târziere totdeauna cu plata da­toriilor. Ceasornicul m eu îmi dă­dea cu plăcere câte două-trei zile de păsuială, aşa că pierdeam totdeauna zilele dc scadenţă şi poliţele mele erau veşnic pro­testate. Treptat, treptat mă în­torceam la ziua de ieri, la ziua de alaltăeri, şi tot aşa mai de­parte, până când am ajuns să b ă esc c u câteva săptămâni în- napoi de lum ea cealaltă, oare se îndepărta mereu, pânăce am ajuns să n’o mai pot vedea. Par­că simţii cum se năştea în inima m ea un fel de simpatie pentru mum ia din m uzeu, şi cum îmi creştea in suflet dorinţa de a vorbi cu dânsa ceva despre cele din urmă întâmplări din lume. Mă dusei din non, la Un ceasor- ricar

Individul desfăcu ceasornicul suibt ochii mei şi-mi spuse cu îngâmfare, ca un bun cunos-

căîor, că cilindrul este „dilatai Apoi îmi făgădui că peste trei

ceaso rn lcu ] W f i r e p a ra i

complet, aşa cum vream.După această reparaţie, în

medie, ceasul merse bine, dar trebue să spun, că tot nu ajun­sesem la un rezultat bun. D e di-

T Ü E U R E E T

O b a t î r ie a n tia e r ia n ă -- în s ta r e de a la rm ă

U n poüt de m itra l ie re

O ISTORIOARĂ A M U Z A N T Ă

mineará şi până la atuiază sfo­răia. latra, $pp, nCétíezat, gâia-ia şi sufla cu atâta putere, încât îm i turbura toate gândurile, — şi-mi închipui că’n toată ţana nu s’ar l i găsit un al doilea ceas, care să meargă aşa die repede ca el. D upă amiază, însă, începea să1 meargă încet, se juea, îşi pier­dea vremea degeaba, până când ceasurile, care odinioară rămă­seseră îndărăt, — îl întreceau. Astfel, când se împlineau două­zeci şi patru de ore, cu cât mer­gea îimaiţite şi cât răm ânea în urmă, ceasul meu Sini arată, a- pixKtpe punctual, timpul adevă­rat. Dar a merge jumătate de zi îmnainte şi jumătate, innapoi, deşi după douăzeci ţ« patru de ore minotarul arăta ceasul exact e numai o virtute sfârtecată pentru un ceasornic; şi de aceea m ’a m hot ă ri l să-l duc din nou la un cea>somicar. îm i «puse că

e stricată axa. l-ani răspus: îmi pare bine că e numai atâta*, şi nu e ceva maî serios. Vă spun

însă drept că n’aveam idee ce este o axă, dar ceea ee câştiga ceasul pe de o parte, pierdea pe de alta. Pleca un moment, apoi se oprea, fără nicio grijă şi fără nicio regulă în mişcări. Şi de câte ori pornea făcea o mişcare întocmai ca o armă care zmu- ceşte

Câtva timp mi-am um plut bu­zunarul cu vată, ca să nu aibă loc unde să se mişte, dar în sfâr­şit a trebuit să mă duc din nou la um alt ceasornicar. Acesta îl desfăcu, de altfel, ca şi ceilalţi, privi cu lupa maşinăriile, apoi îmi spuse: „trebue să îndreptăm regulatorul”. Puse regulatorul la loc şi cură ţi complet ceasorni­cul. In sfârşit, ceasul a început să meargă foarte bine, — atâta num ai că, la fiecare zece minu­te, minutarele se încrucişau ca nişte foarfece, şi îşi arătau do­rinţa de a călători împreună.

Cel mai mare filosof din lume ar f i fost incapabil să Ştie eâte pcnwiri mint când s ’ar fi uitat pe ceasornicul meu. Şi din noii a trebuit să-mi dau ceasul la re­parat.

D e diata aceasta, vinovat ă^afa sticla, —• Émpiièdeca nier-

sul minotajrelor, — şi, cai acest prilej, ceasornicarul m ai spuse că o bună parte dîn maşinării fcrefouesc reparada. El a făcut tot ce a putut, şi ceasul meu începu să meargă minunat, aferă numai că, după ce mergea o jum ătate de zi bine, începea după amiază să i se mişte roti­ţele dinăuntru şi să băzăe ca o albină, ter minutarele începeau să se învârtească aşa de repede în cât abia-abia puteam să lé mai văd pe cadranul alb. In trei sau patru minute, ceasorineul meu sfârşia de umblat cele 24 de cea­suri.

Qu inima mâhnită m ’a m du.« din nom la un ceasornicar şâ p li ­veam cu mare atenţie cum des­făcea toate şuruburile. Voiam să m ă interesez, de aproape, pentru eă chestiunea devenia prea im­portantă. Când l-am cumpărat am dat pe ceasornic 200 de do- Tari; acum, după atâtea şi atâtea reparaţii, m ă costa două sau trei mii. Dar, pe când observam cu atenţie, bag de seamă că cea­sornicarul era o veche cunoştin­ţă a mea, unul din acei potlo­gari cu care am avut de aface, şi care mai degrabă poate sa dreagă o m aşină de aburi dela vreun vapor, scos din uz. decât să dreagă un ceasornic.

Potlogarul cercetă toate părţjle ceasornicului cu mare grijă, ca şi ceilalţi, apoi îmi spuse ou si­guranţă.

„Are viteza prea mare, trebue să lăsaţi deschisă supapa de si­guranţă”.

Drept orice răspuns îi dă »tui u lovitură puternică în cap. Bietul om muri şd-a trebuit să-l îngrop pe cheltuiala mea.

— Răposatul m eu m oş W il­liam, — Dum nezeu să-l ierte !- avea obiceiul să spună întotdea­una că un cal este un cal bun, până în ziua în care a murit, — şi un ceasornic bun, este bun până im ziua când l-ai dat pe m âna ceasornicarilor.

Şi întotdeauna se întreba cn mirare; ce-ar face oare spoitorii, armurierii, cârpacii, mecanicii, fierarii, dacă nu le-ar merge a- facerile? Dnr nim eni mu i-a pu­tut răspunde la această între­bare.

T e A N D R E TU EU R I E T

Doi cam arazi d e 1- u n i t ă t5 d i f e r ' r e v â r S n d . r -;e

contra »zaiiiior, a ta c de loueu r» şi g re n a o ic i

v.v coast.: de pe C ie ta

miiratt^ft i}i c lib.n

i

fUrmare din pa«. 7)

s’a în tâ ln it eu noi clin Întâmplare... Acum eşti m ulţum it?

— Nu Ş t i u , ştiai, ori nu ştiai, —

diar în tâln irea a-ceoa m ’a făcu t să sufăr mult. I n t r ’un chin ara dus’o, câ t ai um blat cu el Pe calea ce nu se m ai sfârşea.

— Ti! nu ţi-e ruşine, gelosuâe! Dece n ’ai venit să vorbeşti ou noi, în loc să stai înapoi, îm bufnat?

— Cum era să las singur pe d-nul H audart?

l>ădu din umeri, apoi urm ă:— De-ai fi venit lângă noi, ai fi

văzut că Vorbeam de dum neata. Ii spuneam d-lui de Pressac că-ml placi m ult şi că sunt fericită că am un ascmenea prieten... Cel puţin, m ărturiseşte că dacă avea cineva drept să fie gelos, apoi era el, căruia te lăudam aşa de mult.

Plecai ochii în jos. Glasu-i m ân- gâios şi privirea-i dulce inii gomirà cele diii urm ă bănueli şi, în tr ’un sfârşit, o crezui.

— Ei, ai, te iert, îmi zise, m ân- gâindu-m ă pe obraz, dar cu condi­ţie să nu m ai păcătueşti... Vrei să fim prieteni?... Eu, ca să-ţi dovedesc c ă iţi sunt, îţi dau voie să vii la mine in toate zilele, după ce pleacă băr­batul meu.

M , folosii de această voie. Oh! ce încântătoare erau ceasurile petrecute cu dânsa! Şi ce în fă ­

ţişare primitoare avea odiaia, în r ă ­coare întunecoasă!

In t r ’o zi, stând amândoi, m ă în­trebă dacă ştiu să fac versuri? Fă­ceam, vai ! şi proaste de tot. îm i spu­se că ar vrea să-i fac şi ei şi-mi pe- trecui toată noaptea rim ând, ia r a doua zi le adusei, copiate pe hârtie trandafirie.

Din bucata aceea plină de am intiri din Musset, îr. care m ă sileam să pui tot ce nu îndrăzneam să-i spui în proză, nu-m i aduc am inte de cât cele din urm ă strofe;

IJe-a dragostei în tinsă mare Sus pânzele să ridicăm,Şi’n tim pul verei cu înfocare Să ne iubim şi să sburăm ;Căci noaptea-i plină de parfum e Şi stelele pe cer vorbesc Să ne uităm de-această lume Şi de dezgustul omenesc...[toc- -Acum e timpul de iubire Oh! Lasă-mă pe a.l tă u sân Să sim i în treaga fericire Un ceas cu tine să *ămân.

Un ceas! şi moarte’n urm ă vie,Căci nu voi zice: n ’am tră it;Aceia mor cu bucurie Câţi au Ştiut că s’au iubit.

Luă manuscrisul, îi citi ra r şi cu acea mulţumire ce simte o femeie, ch iar neliteratâ, când citeşte rân ­duri rimate, făcute în tr ’adins pen­tru dânsa, şi în urm ă se roşi.

— Ce arzătoare sunt! şopti. Apoi îndoi h â rtia şi o vâra în sân, lucru care îmi păru cea m ai frum oasă lau­dă ce m i-ar fi pu tu t aCtmce.

Dar c.u toate rimele mele, treburile nu înain tau nici de cum. Rcse-Lise m ă lăsă să jcc rolul de amorezat, asculta zâmbind declaraţiile de iu­bire ce-i făceam, dar cum m ă în­tindea,m mai mult, căci vream să a- jung ¡a fapte, m ă oprea scurt, cu o aruncătu ră de ochi încruntată . Nu m ă folosea,m de câ t cu câte o s trân ­gere de m ână la sosire şi la plecare şi ra r c-u câte o sărutare grăbită pe braţu l gol... Şi pentru a tâ ta lucru î l făceam curte câte două trei ceasuri ! E ra o fiin ţă ciudată. îndrăzneaţă şi prudentă, —• m ângâioasă si fa-

Ffemeia-i schimbăcioasă In ea să nu te inerezi,

Inţeifepciunea recomandă totdeauna c“a ca fenomenele ©conomico.cultiirale, c a r t

m iliara câte-odatâ, d ar in stare să se împotrivească cu tărie când vream să trec pe.;te marginilece hotărâse dânsa de m ai înainte. Se întoarse, se u ită la mine, zâm-M ărturisesc că şi eu eram prea stan - bind cu rău ta te şi, s ti ângându-m ăgaci şi nepriceput in asemenea de b ra ţ cu degetele lui osoase, glă-lueruri. Un cuvânt m ai scurt, o pri- sui:vire m ai rece, inii tă ia în d a tă a/vân- — Mititelule, m i se pare că-ţi plactuli, proverbele, să-ţi spui şi eu unul:

A veam pen tru ari ce femee un „Simţirea fa lşă a femeii e sem n de respect ce m ă făcea să-m i p a ră rău ta te“.

nişte siluiri, nevrednice de un — D um neata l-ai plăzm uit iiom bine crescut, acele prozaice şi ne- întrebai. S c h i n s l N i f ¡¡(tsc raa rä lo r cSeîn lăturate încercări, ce face omuil — Nu l-a plăzm uit unufl Publius ocaziepentru a ajunge să aibă o femeie. Syrus, un sciitor vechi, pe care teCei îndrăzneţi vor rânde de mine, sfătuesc să̂ -1 citeşti când ţi-ord ar eu m ă îndrept spre sfioşi: co- tuleele. apar in condiţiile excepţionale, «fă fieboare-se în funduj inim ii lor, am in- IŞi batea joc de mine! lin i venea încadrate in tr’o reglementare normalitească-şi faptele tinereţii, şi ta ţi vor să-i dau un pum n să m ă ţie minte, şi să nu fie comprimate, gonindu-le ingăsi in «a ajcelaşi respect nevinovat, d ar văzul pe unchiul Destx>rdes că viaţa clandestină a „pieţii negre”. Ast.

In felul meu însă eram si eu feri- se u ită la mine în c ru n ta t şi m ă fel in toate ţările în războiu sunt plinec i t M . tace, B t a t o . a S T A “ « ! Siubirii. Toate m a liBanta.»: s trânse- « orbete d-lal ae_ pressac iiu ă ,.oiura ,Ln„,rile de m ână pe furiş, vremea când ™ inc p u ra a m a cam m grija. guie n >a văzut asetnene¡a anunţuri?aşteptam în grădină să plece d-nui De câteva zile Rose-Lise se p u rta in Germania, »a Koenigstoerg s’aH audart de acasă, până şi frica ce cam ciudat. In loc să stea seara a - creiat o instituţie oficială pentru înles.simţeam, văzândlu-l cuim se u ita pie- casă, când se ducea d. H audart la nirea acestor schimburi cu evitarea ex-ziş la mine. cafenea, dânsa pleca îm brobodită si P1'oaiár¡i şi speculei. Sub conducerea

In tr ’o zi după prânz, pe o ta d stam umbla prin nişte uliţe in tortochiate ^la genunchii Rose-Lisei şi-i spuneam » rau luminate, pe oare n u sta teau luarea* celor variate obiecte s’a»că o iubesc, secretarul prim ăriei se decât săraci şi, fiindcă nu-m i vorbea oreat mari săii de expoziţie in cari stauîntoarse acasă: auzirăm p rin coridor niciodată de aceste plim bări de alături obiecte de îmbrăcăminte, mo.paşii şi sunetul ce făceau cheile ce noapte, începui să am bănueli. Dacă bile, covoare, porţelanuri, tâmpi, ju-ţinea in m ână, izbindu-se unele de s ’a r în tâ ln i undeva cu substitutul? cării, tigăi, pielărie şi galar,ter!e, lustru,altele. Nu m ai puteam de frică şi re- in t r ’o noapte, fă ră lună stă tu i a - mente de muacă, cărucioare de copii,pede m ă sculai si m ă dusei să m ’asez fa rs sl când niecă m ă luai dumă i de radio aparate fotografice,ne Vin « , , n donarte rie d TTai, Ş P ’ P bijuterii, obiccte de arta, ceasuri, etc.. ' ’ ^ “ ea. în tâ i se u ită Şi în dreapt şi in Două principii trebuesc totdeauna res-

d a rt care cosea nn iştit la gherghef, j - - , pectate: 1. Cine vrea să capete unulB arbatul deschise uşa. Se u ită în o- s tan Sa> sa n u o vadă cineva, apoi o ^ obiecte!e expuse> u-efc(ue să döa ^daie şi nu zisë decât aceste cuvinte, luă înainte pe strada Douves. Du- obiect in schimb; 2. Obiectele intre carecând m ă văzu pe mine: — Ei, ei, d-le cea o legătură grea lucru ce o fă- se face schimbul trebue să fie oaia de

~ incet' “ * • 04 s » â â î t â sum blând prin oâaia de alături, des- PI<Tä dln ocW' Dul>a c a tra oc<>l °“ Mm"' B M n tMW o» nu e m mchizând” un "didain si a n J r ie c â n d se °Pri dinaintea unei căsuţe mici. sa *e Potrivească numaidecât oel carecm zana un a m ap şi apoi piecana. - __ . ■ vinde căruciorul de copil cu cel oareRose-Lise ridică puţin capul, zâmbi B atu la uşa şi, cand i se deschise, ar<j costumul de haine care trebue_ pen.cu nevinovăţie şi-mi făcu semn să văzui cu m ulţum ire că femeiea care tracă direcţia magazinului de schimbm a a.?ez ia r la picioatele sale. deschisese era cea care era la Fuie - ^®e ea compensaţia la valorile stabilite,

— N’o fi ascu ltat la uşă? în trebai „ând PUlesese nrunele ’ in CadrUi ??”eral al ^ n i z ă r i i maga. e înpTijat cana cu-esese pruneie. zmului. Astfel, unei nevoi de rasiboau i. 13 J-‘, ‘ — De sigur că-i ducea niscaiva s’a răspuns cu o organizaţie tveeă-

Mi-era team a, n u pentru mine, n is c a i^ rufe toare- menitîă să disPară «iată cu răz.dar pentru dânsa: Dădu din cap. rm e Sa 16 speie ̂ o n niscaiva ruIC boiul.

— Eu ş tiu ' răspunse... Ei! N u-ţi Pent ru copii, m ă gândii; şi, ru şina tfie team ă; o potrivesc eu. de bănuiala-m i neîntem eiată, o luai q ^ , | ¡ p a n t s '« f r o n t

Lucrurile astea m ă făcură să iau î^ p o i spre casă. Dnitr’o statistică recent publicată dem serios roiul meu de amorezat. D ar i, la drept vorbind, trebuia Biblioteca de front a armaTel germane cum făcui, cum dresei, peste o săp- s§. m ai am pu ţină răbdare, reese că numărul cărţilor vândute s’a

căci ştiam bine că d. de Pressac ra să m ai stea m ult la Saint-

_ _ __ __ entin Fusese chem at de două

& 0rl Ä POitierS de ®eneral’ daţiîor,0 care cuprinde astăzi peste 225

tăm ână tot oraşul ş tia că iubeam pe K V - , . . . . ă . p ridicat dela circa 5.000 în ar,ui 1939 lad-na H audart. Numai d-nul de Pres- ” caxn. ştiam bine ca d. de Pressac 6 milioane în anul 1942sac părea că nu prea bagă de seamă. n u era sa ma-î stea m ult la S ain t- Această urcare Inimaginabilă se ex- Nu era vina mea; eu, dim potrivă în Clementin Fusese chem at de două Plicâ Prin desvoltarea generoasă a a.

cestei opere de ocrotire culturală a soU

ţişare ca de cocoş. In tr ’o seara, după căcj artlzise că nu se prea p u rta bine de ’bibiiotecf d ^ fro n t P e^ngă^aâastă

cari asi mdâ?isuf ” ^ ä ^ ¿limb™ l i lăsase S^ 1 alea^ă : ori să treacă vânzar? doe cărţi, există, după cum » cari şi aansui sa se plimbe la . . . ştie, bibliotecile uriaşe ale armatei ger.câmp, începui a cân ta încetinel, um - 111 a lta parte, ort sa-şi dea demisia. manej înfiinţate datorită punerii la dis- blând înapoia lui: In to t chipul, eu to t scăpăm de el. poziţie a cărţilor de către poporul ger­

man.

DIN N IC I O CASĂ nu trebue să lip - se^scă excelenta revistă de popularizare a problemelor medicale în România [:

n OSTRUcare cuprinde în fiecare număr articole scrise special de cei mai reputaţi medici români şi străini,^ sfaturi medicale spre folosul oricui şi îndrumări în viaţa sexuală. P ractica educaţiei fizice. Sfaturi igienice gospodăreşti şi de frumuseţe.

JOUĂ PAGINI DE CONS. MUSICALE GRATUITE

PARE LA 1 şi 15 ALE FIE C Ă R E I LU N I

2 5 L E Í --------- 2 5 L E

I

Aceste biblioteci cuprind 30 milioane de volume, care pot fi împrumutate de soldaţi.

V or f i p u b l ic a t e to a te o p e r e l e m a r e lu i co m p o s i ­

to r A n to n io WiwaliliIntre Academia Regală a Italiei,

Academia Chigî dîn Sîetina si In­stitutul de înaltă Cultură din Mila­no s’a încheiat o convenţie în ve­derea publicării întregii opere ale marelui compozitor italian din vea­cul al XVIII-lea, Antonio Vivaldi, a căruî artă a înflnenfat st pe Jo­hann Sebastian Bach. Pe măsură ca cercetătorii adâncesc opera lui Vi­valdi, îş î dau seama de neegalata ei valoare şî de marele aport pe care l-a adus la muzica europeană. VOr fi publicate toate operele dîn It^Iîa, Germania şi cliîar de pesté Obéati, aflătoare în îâiiitee $î bi­b lioteci.

10

BgBl

S

şi, tocmai ca durerile de cap, ră­

celile fi gripa, ele po t primejdui

in mod grav săn ă ta tea Dvî . Admi­

nistrarea la timp a S a i i p y r i n e i ,

împiedică reumatismul fi răceala

[a. M iw i d e c a p , m c e a li, fn p â -

SALIPYRINE F I C A C E . E FT IN

La lo t t e (afm.ii-.iiie • fuburl <u 10 fl 20 lablete.

m«

&a■B

F(a£aE3mæ

m i■» m

M■■■18OHfcR18fiî»»

distrugepancz i f i i

= Câteva d ate necu n oscu te ©sypra y raes regiuni de mare actualitate

Insula Sicilia este astăzi de si» gur cel m ai im p o rtan t şi cel ma> puternic bastion pe frontul sudic al Puterilor Axei, fiindcă unele puncte ale acestei ¿nsule triunghiu* îars se găsesc la num ai 160 Km. de Tunisia, recent ocupată de en ­glezi şi am ericani., O p riv ire pe hartă arată că strîm toarea Messina, larffă de abea p u ţin m ai m ult de 3 Km. este d ru m u l cel m ai co* mod şi mai rap id pen tru aprov* zionarea trupelor Axei care sta» tionează în S ic lia .

De aceea oraşul sicilian M essina şi multe localităţi m ai mar» sau mai mici de po am bele ţă rm u ri ale Strâmtorii su n t de câtva tim p, a* proape zilnic, obiectivul bom bar' damentelor aeriene britan ice şi a* mericane. Se in ten ţionează astfel, paralizarea transportu lu i de sub* zistenţe ale Axei p en tru Sicilia, chiar în strâm toarea M ess:na.

Nu departe de M essina se în tâ l ­nesc, este un fel de a spune, capă* tul peninsulei apeninice. Calabria, şi coltul de nord»est al Siciliei. Apa oare desparte acesle d ouă ca* pete se aseam ănă cu o pâln ie care se îngustează sp re nord , şt al cărei gât este larg în partea cea mai nor* dică de exact 3285 m etri.

In nord se în tinde M area Tire* mană — o m are in ternă d a l ia r ă — în sud Marea ionică. In t im p ce In partea sudică a strâm torii M es«im se găsesc multe adânc im i de 100

r & t S B an ienŢ

H l Ä “ ^ 1008 f 0BIEM

f e Ä i s L i 0 Ü , _ IAN0

metri, deacurm ezişul s trâm torii m erge un vai de g ran it a cărui coam ă stă la ma¡ pu ţin de 100 m etri su b suprafa ţa apei.

i i r i r e Sei&fca ş i C a r i b r f a

Faptul că o şuviţă de apă adâncă de n u m ai 100 m etri şi lată de 3285, leagă două im portante ba* zinc* ale M editeranei. duce la des* lăn ţu irea u n o r curente regu la te şi pu tern ice in acest loc. Cauza es'e existenţa unei deosebiri în ce pri* veşte m om entul m areelor din Ma* rea T ire n iană si Ionică. La fiecare 6 ore ana cu rse în strâm toare cam 9 Km. pe oră d inspre nord spre s»d, sau invers. In p rim u l caz apa

din s trâm toare creşte cu 15—20 cm., în al doilea scade cu aceeaşi înălţim e. A dâncim ea m ică şi pro* filul neregulat al fundu lu i m ăr i şi stâncilor de pe coaste, in acest punct, fac să se producă în an uni i* te locuri anafoare (vârtejuri), peri* culoase care îngreuiază navigaţia

L ucrurile stăteau la fel şi în an tichita te şi în Odiseea Hom er vorbea de prim ejdiile care ame* n in ţă pe navigatori când a ju n g ,între Scilla şi C aribda“ . In Cân*

tul X II Homer descr e o fiin ţă u ria şă şi înspăim ântătoare, Scilla, fiica lui Grataeis. Un fel de mon* Ætr.u înalt .de 4 m etrj şi cu şase capete de câine lă trân d fără in.ee*

tare. Scilla stătea pe vârful unei stânci p ân d in d anim alele m ării şi în tinzând capetele pen tru a le apuca. Nu scăpau de această, soartă nici m arinarii care se aventurau cu corăbiile pe acolo

La o a runcă tu ră de săgeată, stă* tea pe o altă stâncă u n alt mon* st.ru, Caribda, care sugea apele la fiecare 6 ore şi apoi le d&ie» din nou afară. însuşi NepL»».. j i t i m ărilor, n u putea să salveze pe n a r in a ru l care ajungea între Scilla şi Caribda.

Cercetătorii antichităţii şi-au dat u rând seam a că în legendă este

.orba de curenţii per culoşi pro* Iuşi de m aree ji vânturi. D ar le*

genda m onştrilo r uriaşi care pân* dese la strâm toarea Messinei a con tinuat să tră iască până târziu în Evul M ediu. în poezii şi chiar în scrieri ştiinţifice.

Vin peştii ifin adc -̂cus*!Curenţii din S trâm torea Messi­

nei. care au o iuţeală de 9 km . pe oră, au fost poate pentru micile vase din antichitate un pericol serios. P en tru traficu l naval al epocei m oderne ele n u pot con* stitui însă decât cel m ult o uşoară jenă. ceea ce face ca nav igaţia să ren u n ţe la punctu l cel m ai in* erust al strâm torii şi să se facă m u lt m ai la sud, în tre oraşele Reggio di .Calabria şi Messina.

( C M ţ l i a s a r « î n p a f i - 12 )

11

SCRISORI CELEBRECORESPONDENŢA REGINEI V ICTORIA

Este inu til a se cerceta care au fost motivele p rincipale ce au dus la duşm ănia puternică, m editată şi dârză pe care a arătat=o R egina Victoria a Angliei, fată de u n ita 5 tea italiană, cu toate că personaje britanice influente s’au arătat, în- t r ’ö oarecare m ăsură, binevoitori, şi ou toate că aceeaşi reg ină nu se ara tă a n u tr i aceeaşi agitaţie când a fost vorba de unita tea germ ană.

Aceasta, care era s trâns legală de m ulte d in familiile dom nitoare d in G erm ania, — dar şi cu fami* liile regale ale F ran ţei, P o rtu g a ­liei şi Belgiei — credea poate că drep tu rile suveran ilor în teritoriul g erm an s’ar putea m enţine şi res* peota. şi ştia că acelaş lucru n u se pu tea în tâm pla în Italia. Poate se tem ea de o înţelegere prea strânsă între F ran ţa şi o Italie Unită, cât tim p încă am in tirea epocii napoleoniene nu era şi nu putea fi uitată. R egina Victoria tinea foarte m u lt la tratatele din 1815, care priveau Ita lia şi, b in e înţeles îa toate celelalte tratate p r in oare A nglia ob ţinuse avan* taje politice şi teritoriale.

In traducerea franceză a celor trei volum e de aproape 800 pagini fiecare, cup rinzând corespondenţa sa in tim ă (I, 1837—1843; II, 1844— 1853; III, 1854—1861), frazele cele m ai aspre , m ai tari, m ai violente— de o violenţă rece, dar hotărîtă— privesc num ai Italia. Est« o trăs sa tu ră pe care Bardoux, în în tro5 ducerea sa, fireşte, n ’a înfăţişat-o, cu atât m ai m u lt cu cât această lucrare a fost publicată în anul 1907, când relaţiile italosanglo» franceze şi, m ai cu seam ă acelea d in tre R om a şi Londra, erau cel pu ţin în aparen ţă cordiale, şi pen trucă d iferendul italo=austriac d in acea epocă atrăgea atunci toată atenţia. E ra oportun ca italienii să nu se ' m ai gândească la u ra v ictoriană contra lor. D ar p refă5 ta toru l n u s ’a p u tu t feri de a a f irm a că „o destăinuire capitală a acestei corespondenţe inedite era tă ria cu care ea apăra tronurile m icilor suveran i ita lien i“. Tărie, ad au g ă prefaţatorul „im posibilă de p riceput dacă n u se ţine seam ă că ea vedea în m onarh ie am in tiri trecute şi simbole constituyo* nale“. (Se crede că opera a avut ¡un auto»patronaj al Regelui E* fduard al V IH ea , ale căru i scrisori reg a le au fost sever controlate şi ¡Cântărite de către m in iş tri şi pro» ïeso ri, că m ulte d in ele au fost excluse dela publicare, poate cele m ai interesante.

sau negocia în ciuda obiecţiunilor ei, reg ina lupta cu atâta tenacitate ca săd zăpăcească, ş i profită de p r im u l inc ident spre ad obliga să demisioneze din funcţiile sale. E xperienţa n u i-a potolit u ra con5 ţna Italiei, atât în 1848 şi cât şi în 1859, ea se opune „cu în d ă ră t ' niese“ la un ita tea italiană. Aceasta este realitatea istorică.

Intre p r in c :piul na ţionalită ţii şi tratate, ea a făcut alegerea ei, şi în tre form ula pe care o credea num ai idealistă şi pactele sem nate nu adm itea discuţie. Aceste Iu* cruri au fost repetate cu îndestu* lare, şi to tdeauna în m od oficios. Suverana scria în 1848 vicontelui P alm erston (este o scrisoare no* datată): „Nu pot pricepe de ce ar

fi necesar ca regele Sard in ie i să berto“. (Aceasta explică înclinareaanexeze un nou terito riu la al lui Palm erston pen tru cauza iba*său, şi că a r fi p referabil să se liană). Neînţelegerea dintre regina

__ şj Palmerston ajunseseacţioneze im ediat şi n u să se aş tepte propunerile italiene, care ar fi desigur de o ex tavagantă ridi* colă“. La 1 Iulie 1848 a s tă ru it pe lângă Palm erston : „Mi»e ruşine de politica pe care o u rm ăm în conflictul italian; noi susţinem cauza nedreaptă cu scopul de a obţine in fluenţă în Ia lia“. Italienii vor sim ţi ceea ce înseam nă patria şi uitatea, şi se vor sacrifica, vor m uri. Dar reg ina vedea lucrurile d in tr’un pu n c t de vedere diferit. Ea scria la 25 Iulie 1848 lui John Russell: „Lordul Palm erston ar vrea să a ibe regatul „său“ în nor* dul Italiei, g u verna t de Cario Al*

Strâmtoarea Messinei(Urmare din paq. 11)

Când M editerana e bân tu ită de fu ru n i şi vân tu rile îm p ing cu fu* r ie valurile în pâln ia strâm torii, b ic iu indude , când deci curenţii devin deosebit de puternici, ies la suprafa ţă peşti de adân cu ri cu ochi u riaş i şi co rpuri fosfores* cente. D iferenţa de presiune îi ucide încă înainte de a a'junge în stra turile superioare. Şi num eroşi astfel de peşti ciudaţi împodobesc casele pescarilor după ce au fost p repara ţi pen tru a se păstra fără să se altereze.

S trâm toarea M essinei este una d in tre cele m ai bogate reg iun i în peşte din toată M editerana. Aici se găsesc foarte m ulţi „P lan k to n “, un m ic an im al m arin care ser* veşte ca h ran ă peştilor. Nume* roase bancu ri de peşti trec strâm* toarea p en ru a*şi depune icrele în apele lin iştite ale M ării T ire5 niene. In S trâm toarea Messinei ş iru rile de bărci pescăreşti cu ca5 targe înalte şi puternice su n t o im ag in ă ob işnu ită şi pitorească. Aceste bărci vânează peştele mare. I n t r ’u n fel de nacele legate la vâr* ful catargului, pescarii pândesc apariţia peştilor m ari pe cari îi atacă cu lancea.

mai nou şi m ai m odern oraş al Siciliei. F ap tu l care a determ inat acest contrast este cunoscut: cutre* m u ru l din 28 Decemvrie 1908, care a n im icit în tr’o jum ăta te de m inut, 80.000 de vieţi omeneşti şi a cauzat pagube de m ai m u lt de un m iliard lire aur. Tot ce crease m ân a o m ulu i în decursu l a două m ilenii şi jum ăta te , a căzut jertfă îngrozitoarei catastrofe în num ai 30 de secunde.

De s igur că forţele N aturii n ’au pu tu t d ău n a cu n im ic frum useţile locurilor. Ca şi înain te, p riv irea se în tinde cu încântare peste în tinsa panoram ă a o raşu lu i aşezat lângă m unţi. Ca m ulte alte oraşe ale Siciliei, Calabriei şi Apeliei, M es5 s ina a avut u n Dom n o rm an d

Victoriaatât de departe, încât suverana îşi vărsa focul cu R ussell v(la 7 0c» tom vrie 1848): „P ărtin irea lordu* lu i P alm erston în această ches* ti une italiană su rp rin d e de»a drep tu l orice im aginaţie, şi face ca reg ina să fie ne lin iştită pentru renum ele şi onoarea A ngliei“. Ea îşi destăinu ia su ferin ţa şi regelui belgienilor, la 10 Octomvrie 1848, d a r p u n ân d degetul pe alte răni. Şi aci se poate găsi pric ina ade* văra tă a urei regale engleze con» tra un ită ţii italiene. „Este imoral de a forţa A ustria să renunţe la d rep tu rile ei legitime, în timp ce noi înşine ţinem sub puterea noastră Irlanda, care geme sub strânsoare^şi este gata, în orice m oment, să scuture ju g u l. Ce vom spune dacă Malta, Canada, etc., vor începe să ne p u n ă piedici? Toate acestea m ă m âhnesc pro* fu n d “.

Unitatea ita liană poate simbo* liza independen ţa irlandeză şi cu tim pul, p ierderea Canadei. (Des* pre Canada reg ina pomeneşte încă în tr’o scrisoare către Russell, la 7 Septem vrie 1848 : „M ultă lume poate să gândească că noi am fi fericiţi fără I r landa şi Canada“, şi pomeneşte în p riv in ţa păstrării de către A ustria a Lom bardiei). Ar* putea de asem enea sim boliza anu> m ite lucru ri noi pen tru Malta, de oare reg ina V ictoria se interesa de oarece în insu la catolică se ridi* case o b iserică protestantă. (Re* g ina M am ă a Angliei, călătorind prin M editerană, scria, la 13 De» cem vrie 1838, noii regine Vie* toria, „ca uneia ce era în fruntea bisericii anglicane“, deoarece ,,îm« plinise un gol dezonorant pentru pa tria noastră“. Astfel Malta a,

care, ca atâtea altele, s ’a p răbuşit avut b iserica protestantă). Desigur,

R eg ina V ictoria sim boliza poli* ttoa engleză, ch ia r dacă uneori 0a5 meni ca Palm erston, şi tocm ai în ceea ce privea Italia, voiau să facă contrariu, cre ind astfel neînţele* geri şi ch ia r mai m ult, cu suve* rana căreia „Foreign Office"=ul trebu ia să-i tr im eată telegram ele ce treb u iau să plece şi cele care so* seau, penlrw a le aproba. S uve* ra n ă constitu ţională____ şi liberalădeci” tn~fbÎoÎ'*eir*Ba'*modifică, taie.’ Cutremurul din

Istorüeîn că d in antichitate se ştia că

S trâm toarea M essinei este cheia pen tru stăpânirea Siciliei. In_sec. 9, îna in te de Hristos, colonişti greci s ’au aşezat pe locul u nde se află astăzi m arele oraş M essina şi pe coastele d in fată ale Calabriei. Pe atunci M essina se num ea „Zankle", ceea ce în sem nează „se5 eeră", n u m e dat de coasta por» tu lu i M essina, care are în adevăr această form ă. In v rem ea roma* nilo r o raşu l a p r im it num ele pe care îl păstrează şi astăzi. Cele două m om ente cu lm inan te în des* voltarea cu ltu ra lă şi politică a M essinei au fost: epoca domina* tiei greceşti, în ju ru l sec. 5 în. Hr., ş i s tăpân irea n o rm an d ă din sec, ll*lea.

Messinaopreşte m esajele politice. Şi când Messina este una dintre cele 1-almerston, expedia sistematic te* mai vechi aşezări omeneşti din légrame, fără ca ea să le fi văzut, istorie; este însă totodată si cel le - a acordat-o.

1 2

cu ocazia cu trem uru lu i. A fost reclădit, folosindu-se toate re s tu 5 rile care m ai pu teau fi în treb u in 5 ţaţe; s’au refăcut şi vechile p re5 tioasele mozaicuri. Astăzi M essina este d in nou un oraş cu peste 150 m ii locuitori.

In faţa M essinei stă Reggio di Calabria, al cărui n u m e este gre* cesc şi se trage dela cuvân tu l „R hegion“, crăpătură. Cele două oraşe su n t legate p r in tr ’u n trafic regulat, trenu rile v en ind d in Ite» lia trecând cu ferry=boat,urile pe insulă. Locul cel m ai îngust al strâm torii este aproape nelocuit, fiindcă m alurile se rid ică ab rup t d in m are şi curen ţii sun t totdea* u n a prea pu tern ici pen tru a per* m ite activitatea pescarilor sau cir* culaţia navelor.

Locuitorii Messinei şi ai ora* şu lu i Reggio au avut m ult de su5 ferit în u ltim u l tim p de pe u rm a a tacurilo r teroriste an g lo 'am eri5 cane. D ar aceste atacuri pot zdrun* cina cu ra ju l sicilienilor tot atât de pu ţin cât şi m arile eforturi pe care ei su n t nevoiţi să le facă zi şi noapte. Ele n u pot nici jena operaţiun ile de aprovizionare pe care forţele A xei le execută pen tru garn izoana acestui im p o rtan t bas5 tion sudic. A părătorii Siciliei sun t dem ni de istoria m ilenară a insu* lei şi de încrederea pe care pa tria

s’a ocupat de M alta şi după aceea când patru reg im ente îi părură puţine, „în această preţioasă in* sulă a tâ t de expusă“.

Că victoria austriacă dela No v a rra a d is p u s a , a r fi prea puţin de zis. R egina scria, la 10 Aprilie 1842, regelui belgienilor: „Victo* r ia dela N ovarra pare să fie w zuitatul une ia d in cele mai îndâr* j Ite şi m ai strălucite bătălii pe care am avut-o de=a-lungul anilor Dacă m ’aş lăsa dusă, aş putea a junge la un g rad de înaltă exal* tare după aceste rezultate, căci eu nu ad m ir n im ic m ai mult ca vite jia“.

Şi Vittorio E m anuele al IHea, com unicând reginei Victoria a Angliei, la 30 M artie 1849, suirea sa pe tron, îi m ărturisea: „via re* cunoştiin ţă pen tru afectia cu care Casa m ea a p rim it dovezi însem* nate d in partea Dumneavoastră". „Vă rog — a adăugat — să*mi îngădu iţi a nu tri încrederea pe care eu m ă pot b izui în conţi'* n u a rea acestor înclinări atât de p rie teneşti“. Şi înclinările priete* neşti ale suveranei au continuat

nesch im ba '

p i§ p ®

K t a i i äAti fost vreodată la Taíloíres ?

Dacă geniul cei bun v’a dus la Anecy şi dacă a ţi ocolit lacul,

aţi văzut fără îndoială colţul fericit, Verde şi tăcut, în care dormitează a- cfst sat la poalele munţilor. S tânca Chere ce îşi întinde până în mijlo­cul lacului promontoriul său crăpat, ccrotoşte de vântul de miazănoapte Cile cinci sau ş»ease vile, c^le treizeci de case şi schitul cel vechi, prefăcut in han: toafe clădirile din Talioires. Satul se răspândeşte printre vii, în clin, la adăpostul nucilor.

înapoi se ridică cele d in tâi culmi dt munţi, acoperite cu stejari şi cu fagi, apoi, deasupra unui deal. pe care se întind ţarine de si-cară şi de civăz, păduri de brazi şi păşuni co- verăsc ou verdeaţa lor, m ai întune­cată ori mai deschisă, stâncile în vârful cărora Lanfonţ şi Tournette îşi zugrăvesc pe cer piscurile aurite ¿e soare.

Jos lacul îşi întinde apa albastră ?i netedă pe care se încurcă câteva bărci cu pânze în trei colţuri şi în care se oglindesc plopii de pe am ân ­două malurile Şi se oglindesc po­vârnişurile repezi şi piscurile colţu­roase de pe malul de dincolo. Lu­mina cernută prin sita de nori fru ­moşi, colorează în tr 'un chip m inu­nat circul de m unţi ce înconjură capătul lacului.

Verdele închis, albastru întunecat, cenuşiul argintiu, se amestecă, prin treceri nesimţite cu albastrul ca penœeaua al apel şi cu verdele for- forßscent ai viilor. Asupra acestui peisaj măreţ şi in tr’aceaş vreme intim, domne?i? o linişte mare. ne- turburată decât de sunetele clopo­telor din sate, de ciripitul Păsărilor si de trecerea unui car tras încet de doi boi.

Acolo să vie cineva să guste bucuria iubirilor fericite şi tot acolo să se ascundă, daca are vreo_ durere mare de alinat. Mi,-osu! de izmă şi de iarbă cosîiă pe care 1 aduce vântul dela m u n - , te m ângâe cu dragoste, îţi alină jalea am intirilor amare, iţi lămădue ca un balsam, rănile Pricinuitoare de moarte.» « ai alaltăieri am întâlnit _ pe jjfi'ş drumul Tournettei tre î turişti.

Se ccborau cu alpenstccuri în mâni cu sacurile la spinare şi cu pălării împodobite cu câte un m ă­nunchi de cyclamene. Erau uşori, viei "si tineri: cel maî în vârstă să lot îi fost de douăzeci si cinei de ani. M‘am uitat cu duioşie la dânşii, cum treceau şî, la vederea tinereţii k>r vesele, toate amintirile din vre­mea când eram de douăzeci de ani toi veniră în mînte. Parcă m ă ve­deam coborând vesel acelaş drum, cu flori la pălărie întovărăşit de doi camarazî voioşi şi, tot ca şi piscurile munţilor, ce sse răsfrângeau în loc amintirea vremurilor trecute mi a’ întinse înaintea cehilor ca un miraj, cu formele sale h o tă râ t', cu culorile, cu parfumurile, de odi­nioară.g ntv’o seară acum douăzeci şi B cinci de ani, tot in satul în care

eram să poposim acum noaptea, după ce ne coborâsem din vârful munţilor — abia in tra.sem în fru ­moasa alee de castani din fa ţa schitului, când văzurăm ridîcându- se ţie pe o bancă si um blând încet înainfea noastră, sub verziş o fată

frumoasă, care nu pu tea fi mai m are de optsprezpce ani. Albă. m i ­nunat făcută, cu p ă r bălai, dies, căzându-i în inele pe umerii de zână. Rochia de culoare deschisă, cu cute lungi, m ătura iarba cu coada şi-i a ră ta <}e m inune subţirimea mijlocului şi rotunjim ea şoldurilor. Mersul îi era falnic şî, când se în ­toarse, auzindu-ne şoaptele de adm i­raţi?, zărirăm un profil de patri- cîană, cu buze r-oşii dispreţuitoare, cu nasul un pic ridicat în sus, cu ochi frumoşi şi mândri.

_Ne sfârâ îră inimile la câte trei şi. u itând osteneala, o urm am de de. parte, de-a-lungul unei poteci ce ser» puia printre vii. La nişte răscruci, dădu brânci unei uşi ascunse die verdeaţă şi se făcu nevăzută, c â n d ne î n l o r s P r ă m ia schit întrebarăm cine era. ferm ecătoarea fiin ţă ce în ­tâlniserăm . Era prinţesa V., o ru ­soaică şi sta cu familia în tr’o vilă pe m alul lacului. Rusoaică, prinţesă şi frumoasă... Avea tot ce trebue ca să ne zăpăcească si să nu vo,-bim ch cât de dânsa. CU toate acestea, oste­neala vinul cel bun din Talioires. făcură pe tovarăşii mei să se simtă cam greoi şi contenind-o dîn vorbă, se duseră să se culce. Eu n ’aveam de fel poftă de somn şi plecai cu gând să m ai văd odată a r is to c ra ­tica >4 alba vedenie. Ceara era m i­nunată. Din partea despre Annecy, soarele pierise în tr ’o glorie de nori purpurii.

de copil, curate şi îmbufnate, ieşau exclamaţii de ciudă.

— Ah ! Doamne. ce plicticos lucru! rosti ea.

— Daţi-m i voie, zisei eu, înain­tând repede şi, îngenunchind d,es- nodai lan ţu l m ăcar că îmi zdrelii niţel degetele.

D ânsa şi sări in luntre şi m ă m ă­sură cu ochîi, din cap până în p i­cioare.

Petrecusem opt zile în munţi, umblând pe soare şi pe ploaie, cul- cându-m ă pe fân şî găteala nu prea îmi era îngrijită: ba,-ba prea lungă şi nepieptănată pălăria de pâslă moale, pleoştită, hainele mototolite, ghetele pline de pământ.

Crezu de sigur că sunt vreun luntraş.

— Iţi mulţumesc îmi zise scurt; acum a du-m ă până la Duingt, vrei?

— CU dragă inimă, răspunsei, cu inima bătându-mî de bucurie.

Sării şi eu in luntre şi d in tr’o dătătură de lopeţi, împinbând-o de­parte de mal, începui să vâslesc, in vrpme ce dânsa în fa ţa mea. mâ- nuia cârm a Luna care se urca îmi a ră ta acum m ai deosebit drăgălaşa eî figură vioaie şi m ândră. în care luceau doi ochii negri, în tunecaţi şi m ai m ult de um bra ce le făceau ge­nele lungi. La brâu avea un m ă­nunchi mărişor de cyclamene, al căror miros pătrunzător, asemenea cu al m ărgăritaruluî, ajungea până la mine.

nA m in tir i duioase din t i ­nereţe pe care autorul le descrie cu un farmec de = = = = = nedescris... = = = = =

înapoia stâncilor Tum ettei. luna plină se ridica şi lum ina povârnişu­rile întunecoase ale muntelui, cele dintâi raze cari găureau ca nişte săgeţi negura rápelo,-. In toate p ă r ­ţile în câm pia adormită, se auzeau cântece de greeri, amestecate cu no­tele limpezi aie brotăceilor. La pi­cioarele mele. apa lacului clepăia molatic. Umblam pe m arg iiva unei livezi căreia apa îi m ângâia malul şi. tot punând un picior înaintea celuilalt, cu ochii în sus. visam o nouă în tâln ire cu tânăra rusoaică născoceam întâm plări romantice, cari ne am fi adus pe unul în fa ţa altuia. începeam cu dânsa o convor­bire închipuită. în care spuneam lucruri foarte de spirit si foarte alese, in vreme ce îmi treceau prin cap aceste închipuiri netemeinice auzi sub o salcie zgomotul unui lan ţ de luntre zguduit rî apoi. la cinci paşî, văzui mişcându-se o form ă albă...

Era prinţesa.C e silea să desnoade lanţul ce

1 : ga luntrea de un par bătut bine în păm ânt dar nu putea. In zadar îşi zdrobea degefeele-î mici de lanţu l ruginit. De necaz, bă tta cu piciorul în păm ânt şî d in buzele sale

Vream să fac m ai de mult plimbarea, crezu dânsa ds cuviinţă să-mi spue în chip de desluşire, dar mătuşii mele îi era frică de apă. Miss Gray e o curcă plouată. M’am hotărât deci să ies singură şi. de nu era aşa de rău înodat lanţul, acum eram depar te.

Vorbea franţuzeşte foarte curat, cu un accent străin, care îi m ărea farmecul cuvântării.

Dar cu totul adm iraţiei în care era-m cufundat nu m ă gândeam să-i răspund şi m ă m ulţum eam să vâslesc cu putere, ca să ajungem m ai repede în mj locul lacului.

— Dar, în sfârşit, ai venit la vre­me, urm ă dânsa şi, fiindcă ţl-a i pierdut vremea e drept să te mul­ţumesc cu ceva...

Vorbind, scoase din buzunar o punguliţă pe cave luceau două li te re de argint şi era s ’o deschidă, când o oprîî c’o mişcare de m ână;

— Iţi mulţumesc, d-ră, nu sunt luntraş şi sunt răsplătit in deajuns şi cu prisos chiar prin plăcsrea de a vă fi întovărăşit în această plim­bare.

Ridică repede capul, fruntea i se încreţi şi sie u ită la mine supăi-ată şi oarecum speriată.

•— Atunci cine eşti? m ă în trebă ea.— Un turist, prea fericit c ă îift

t ampiare a l-a făcu t să poată face un serviciu.

F a ţa i se însenină pu ţin si s® hotăra să zâmbească.

— A! făcu fîâesa, a tiarei trebue să-ţi cer ertare. Am făcut o fap'Î^J nesocotită... D acă n u te superi. să B© inoarcem la Talioires...

C ârmi, şi eu începui să vâslesc^ dai; de asită dată m ult m aî încet. — Luna, ce sie uröa

mereu, arunca o rază largă pe toată lungimea lacului. M unţii acoperiţi de aburi argintii aveau o înfăţişare feerică şi, departe în spre DouS- sardi un foc, aprins de vreun cio­ban pe o culme, ne trim itea lum ina ei roşie.

—Ai fost dum neata la Mont. Blanc? m ă întrebă tâ n ă ra prinţesă, care, încred in ţată fă ră indoală de purtarea mea, socoti că a r fi cu­viincios să vorbească ceva cu mine.

— Acum viu deacolo... Am ajuns la lacul Anecyuluî, trecând prin gâturile Aravisuluî, Thonului şi Toumtettei.

— Va să zică ne cunoaşteţi bine lacul!... Nu e aşa că e f rumos?

— Da. m ai cu seam ă acum. 1 1— E frum os totdeauna, răspunse

repede. Câte odată e aşa de lim­pede şi de străveziu. în cât îţi vine să te arunci într'însul!... Ah! apa., îmi place apa la nebunie!., zise ea, vărându-şi cu poftă m âna în urm a ce lăsa lu n trea.

— Poate că eşti vre-0 zână de-a lacului acesta, zisei eu privind-o minunat.

— Aşi vrea să fiu... Se zice că lacul are zâne, căci ştii?., eşti pe un lac cu legende.

— Adevărat ?Ea, oamenii de pe aici povestesc

că, în locul unde suntem noi acum s‘a cufundat un sat, fiindcă locui­torii nu au vrut să dea sălaş unei cerşetoare bătrâne, care era zână.

In nopţile când e lună plină, occoşii satului cufundat cân tă în fundul lacului şi clopotele bat ca pentru slujbă... Ascultă... Nu auzi un sunet depărtat die clopote?

S tă aplecată pe m arginea luntrii şi ascultă râzând şi lăsând să-i picure printre degete picături, care scântrîau la lum ina lunii.

— Auzi? mă întreabă iar.M ă apropiasem. Capeteie noastre

mai-mai se atingeau şi ascultam cu supunere. Ca să răm ân acolo, aşi fî crezut şi m ărturisit tot ce ar fi do­r it dânsa şi chía,- în realitate m i se părea că aud o muzică nehotărită şi d sm ierdătoare. Poate că erau bătăile inimii mele, căci eram tare mişcat lângă prin ţesă aceea d ră ­gălaşă, cu mijlocul subţire, cu părul bălai şî ochii fermecători. Apoi m i­rosul îm bătător al cyclamenelor mi se urca la cap.

— Ştit!.. u rm ă dânsa cu o înfă­ţişare tăinui ice re punându-şî dege­tul ud pe baze ne chiam ă zâna lacului.

In tăcerea nopţii se auzea în de­părtare sunetul unui corn şi, prîn- tr‘un ciudat efect de acustică, fan ­fa ra depărată părea că este din fundul lacului.

— Ba m i se pare că e un corn de vânătoare, reluă dânsa începând să râdă, când îm i văzu fa ţa încre-

(Coni»nuare în pag. Î4)

N TO SCURTĂ NUVELÁ DE AN DRE THEURIET

l i

LUMEA SE FACETOT M A I JWARE

(UrmaTe d'tm pag. 5)

1 0 . 0 0 0 T O N E

# LA FUND

an-lum lnă însem nată d istanţa par­cursă de lum ină în tr’un an cu acea­s tă • viteză).

Deosebit de im portantă pentru pu tin ţa de a răspunde la întrebarea asupra' mişcării materièi în spaţiu a" fost descoperirea nebuloaselor dîn Bilara sistemul ui Căii Laptelui, aşa â a r a unor sisteme de aceiaşi ordine de mărime ca acel al Căii Laptelui {¿1 <|in care cel m ai m are este nebu­loasa Andromeda, o nouă descope­rire senzaţională là început á fost că toatè aceste nebuloase, fă ră nici 6 'esccepţie. au în spectrul lor o de- 'p lasare spre roşu, adică că se de­părtează toate de noi şî anum e cu n işte viteze care depăşesc cu m ult Pe toate cele cunoscute până atunci în cosmos. Acum vreo 40 de an i a- Ceasta a stârn it un interes general şl a pus problem a dacă lum ea nu pe face tot m ai m are împr&ştiindu- m ca fragm entele exploziei unui obuz. care se îndepărtează în veş­nicie imul de altul. Ca surse de e- ruergie a acestei explozii se vorbeşte astăzi, în poca fizicei atomice, bine înţeles de energii atomice.

U na din m inunile matematicei, e Că aceasta este în stare ca pe baza unor anum ite ecuaţii care form ulea­ză fenomenele naturale observate şi pe baza unor anum ite ipoteze, să desvolte teorii cosmologice care per­mit să se scoată concluzii sigure pe baaa elementelor date, m ergând cu concepţiile sale asupra felului cum a r putea să fie lucrurile p ân ă în puncte şî la în trebări unde posibili­tăţile noastre de observare nu ajung încă sau nu vor ajunge niciodată. O asem enea întreprindere este aceea făcută de Otto Heckmann în cartea sa „Theorie des Kosmologie", 1942, Springern Verlage.

In prim ul rând trebue să rem ar­căm că în această carte problemele nu sunt tra ta te num ai pe baza m e­canicei clasice ale lui Newton cu Spaţiul Euclîdic cu 3 dimensiuni, ci tot aşa pe larg şi pe baza teorel re­lativităţii a lui. Einstein, ca şi pe

menită, ochii deschişi şi gura căs~ cată.

— Dumneata, zisei atunci cu o P om ire ds dragoste, dum neata e ş t i

zâna care îm părtăşeşil lacului toate farmecele d-tale.

începu să râdă iar, şi. fiindcă acum vâsleam, traserăm curând la mal lângă o vie dincolo de care. la lumina lunii, o vilă frumoasă îşî arăta acoperişurile de olane cu două foişoare înapoi, unite p rin tr’o log­gia italienească, pe care se căţărau plante suitoare.

D e odată o form ă neagră, aple- cându-se peste parm alâcul loggei zise feteî:

— Nadia, Nadia... sue-te sus, să nu răceşti.

— E mătuşă-mea, şopti Nadia... I ţi îM ţum esc, domnule şi noapte bună. fii bun de leagă luntrea... Fiindcă nu eşti lun traş nu-ţî pot plăti tre ­cerea şi cu toate astea aşi vrea să-mi plătesc datoria ce am către d-ta.

Păru că se gândeşte puţin, apoi luând repede m ănunchiul de cyola- mene şî aruncându-mi-1, rost:

baza nouei teorii asupra structurii lumii a englezului Miine. Tot aşa de in teresant e faptul ce se pune asupra posibilităţilor de aplicare, a teoriei relativităţii, ca un exemplu tipic a- supra atitudinei ştiinţei germane fa­ţă de această teorie'*. Ştim astăzi că în dinam ica sistemelor solare nu se deschide decât o neînsem nată a- dâncîrş a înţelegerii acestora prîn folosirea mecanicei relativiste, dar se „câştigă“ m ari complicaţii m atem a­tice. A tâta vreme cât nu se cerce­tează cazuri cu totul extreme şi a- normale. A“*^el de pildă nu putem spera să căşdgăm din m ecanica re- relativistă concluzii m ai largi asu­p ra naturii nebuloasei spirale decât din mecanica clasică şi teoria g ra ­vităţii“.

Una din concluziile cele m aî ne­aşteptate la care ajunge Heckmann pe baza acuaţiîlor sale este aceea că goana nebuloase în afa ra Căii Lap­telui depărtându-se de noi, care tre­zeşte în primul rân d m irarea celui in iţiat, „aste din punct de vedere şi al mecanicei clasice şi a celei relati­viste un fenomen natu ra l“, şî că în cadrul lor nu e de loc greu să în ţe ­legi expansiunile cosmice“. In tra i tă parte se spune: ,,Daeă considerăm totalitatea materiei care umple spa­ţiul finit sau infin it ca un sistem mecanic închis, atunci nu este cu pu 'in ţă decât prin artificii să in ţs- iîgem static distribuţia materiei, pe când con tracţiunile, expansiunle şî curenţii sunt fenomene dela sine de aşteptat“. Bineînţeles că este 6 condiţie prealabilă pentru aceasta ca deplasarea roşie din spectrul ne­buloaselor din afara Can Lapíeluí să fie în tr’adevăr datorită e ii setului Doppler, adică să fie datorite fugei nebuloaselor dela noi şi unei alte cauze pe cari nu le cunoaştem. Se poate încă — şi asupra acestiei pro­bleme calculele nu ne pot da încă indicaţii — ca această aşa de pam­pos num ită „expansiunea cosmosu­lui“ să nu fie decât o dilatarţ? loca­lă în fr’un domeniu extrem de re ­strâns.

O porni pe mal înainte si, în curân. pieri sub paltinii vilei.'

A doua zi de dim ineaţă, eu şl 'ovaraşii mei plecarăm si de atunci n ’am m ai văzut pe drăgălaşa p rin ­ţesa.

S î iată-m ă peste douăzeci şi cinei de anî ia r pe malul a-

s cestul lac fermecat, v ila se vede şi acum între vii, cu foişoarele ei, cu acoperişurile de olane şi loggia verde... Cyclamenele desçhid mereu pe m arginea pădurîlor de brazi florile lor roşii, îmbălsămate. Turiştii tineri, curagîoşî şî sprin­teni tot coboară, cântând povârni­şurile răpoase ale Tournetteî...

M‘am dus cu barca pe lac la lo­cul unde s’a cufundat satul legen­dar... D ar de geaba am ascultat! N’am auzt nici glasul zânei nici clopotele bătând... N‘am m ai auzit bătând de cât num ărul celor cinci­zeci de an î ai mei, în vreme ce no­tele melancolice ale brotăceilor pă­reau că duc cernîrea tinereţii mele, care a zburat, şi a tovarăşilor mei cari au m urît.

(PK). — Submarinul patrulează de săptămâni întregi în apele °" ceanului Indian. Oamenii au uitat, în uniformitatea zilelor care se scurg, de când sunt aici. Dar sunt mândri că au putut^ Înregis­tra o victorie şi speră că nu va rămâne singura. Aşteptare şi iar aşteptare, asta este pâinea amară a marinarului de submarin. Dar în fiecare călătorie norocul se pre- z in tă numai odată, aşa că^ trebue să fi totdeauna gata să nud scapi din mână. Iar oamenii de pe „U X“ şi comandantul stăteau gata. Nu vor mult, odată, numai odată să le apară în faţă o pradă» pe care să o dea la fund, şi se de3 clară mulţumiţi.

Dar până a tunc i su b m arin u l trece p r in tr ’o întâmplare, neobiş­nuită: în tr 'o noapte înstelată „U X “ e sg u d u it deodată de o lovi* tu ră puternică. O am enii sa r d in pa tu ri şi com andan tu l se repede la utrelă. S in is tră a fost ciocnirea, dar m ai sin istră este tăcerea care urm ează. Tăcere de ju r îm preju r, acea linişte de m oarte a nopţilor tropicale, când stelele clipocesc, m area străluceşte în culori vii şi su b m arin u l pare a târî d upă el o trenă de argint. N im ic n u explică ce s‘a în tâm plat: nicio stâncă, n ic iu n inam ic. Abia târziu, în zori, se desleagă enigm a: subm a­rinu l a în tâ ln it epave care plutesc la în tâm plare , colaci de salvare, lăzi goale şi bucăţi de lem n aduse de curen t d in cine ştie ce depăr- tare. O astfel de epavă trebue că a lovit subm arinu l, restul vreunui vas s fă râm at de alte subm arine germ ane, altundeva.

D im ineaţa se cercetează dacă s’a avaria t ceva. N’a fost n im ic de seam ă, su b m arin u l a răm as n u ­m ai cu nasu l cam turtit. Un ma* r in a r spune: „D om nule căpitan, dacă m ai m erge aşa, cu g reu o să găsim pe ocean d ru m lib e r i“

Dar îl găsesc. Găsesc şi u n vas

(Dridso), era acela ca re la Coti- greşul Mondial a dec la ra t deschis că comunismul international îşi poate schimba doctrina după îm ­prejurări. Este d e închipuit că Lo- sovski fine şi acum, după transfor­m area survenită , puternicul Proî- întern la dispoziţie pentru cuceri­rea [urnii. Nu se schimbă nimic prin faptul că partidele bolşevice dît# diferitele ţări nu se maî numesc „secţiuni“ .

In statele a lia te Uniuni! Sovie te ­lor şi în cele neutre ele sunt con­duse cu m ână şi mat s trânsă decât până acum de că tre diplom aţia so­v ietică şt agenţii ei.

In ţările anti-com uniste insă p a r ­tid e le comuniste» atunci când e-

de care se apropie imediat. Este „o bucăţică grasă“, un fost vas di pasageri de vreo 10.000 tone, care merge în zig-zag protejat de o ooverfâ. Comandantul submarine lui stă la periscop şi observă. Cop veta nu şi-a văzut încă duşmanul, Pentru o clipă se pare că vasul şi-’a arătat profilul — poziţie detragere idea lă__dar se întoarceimediat. Obiöctivul se subţiază. Pentru fiecare marinar de pe sub‘ marin clipele sunt încordate: mai vine odată, ori îl scăpăm în ulti­mul moment? Şi atunci degeaba am mai pregătit torpilele...

Dar vesuI, îşi urmează soarta: devine din ce în ce mai mare. 0- feră cea mai buna poziţie de tra­gere, Torpilele ţâşnesc de pe „U X”. Lovit In inîjloc, se sguduie pu- ternie si începe să se scufunde re- pede.

A cum insă începe adevăratul pericol p en tru „ lupul cenuşiu“ care ş iaa da t p rad a la fund. Cor­veta a observat u n d e se găseşte d u şm an u l de m oarte şi se apropie cu presiune m ax im ă de locul u nde acesta s ‘a d a t la fund. Bom= bele de apă explodează deasupra, dedesubt, în lă turi, unele îngrijo’ ră tor de aproape, altele mai de* parte. E ca şi cum corveta vrea să’şi răzbune, cu p rin să de furie, pu iu l p ierdut. Exploziile nu mai contenesc.

E ch ipa ju l su b m a rin u lu i a ascul« ta t în tăcere detunăturile . A auzii în ră stim puri şi gemetele vasului lovit de m oarte, vâjâitul apei care îi p ă tru n d ea în corpul sfârtecat, apoi iarăşi elicea corvetei. După activitate intensă m arinarii au trebu it să stea d in nou nemişcaţi. In sfârşit d ru m u l e liber. Din centrală se aude vestea elibera» ratoare: „Nu m ai suntem amenin> ta t i ! “ Ga scăpat d in tr ’u n cerc de fier, râ su l care exprim ă deslinde* rea şi b u cu ria izbucneşte printre m arinari.

p rescrip t iun tlor program ului Comtn- ternului — ca reze rv e d e război ale M oscovei, ¡ar bandele de franctî- torî comunişti sunt numite în co­municatele oficiale dela Moscova »trupe ale a rm ate i sovietice*.

H otă«1r©a comitetului prezi­denţial al IKKI ia ca exem­plu d izolvarea primei Inter naţionale d e că tre Kar! Mari

in 1876, şî declară că mobilizarea m asseior pentru o rapidă victorie a comunismului I» fiecare stat ur­m ează a îî u şu ra tă prin aceasta m ăsură,

Niciun adversar al Comîr.ternu­lui n’a r îi putut a ră ta mai limpede 'icopiiS aparentej „dizolvării“.

P R I N Ţ E S A(Urmare din pag. 13)

— Adio! Păstrează florile acestea în am intirea zânei lacului!

M.O.P.R. Şi PROFINTERI(Urmare din» jmu¡|. 5)

xistă, sunt considerate — conform

14

Longofbardo râde, şi, în vrem e ce paserda este tra să la ţă rm , din pieptul său ie rm idab it izbucneşte deodată urarea de război:

V '— Cu D um nezeu îna in te !„Pier Cf.pponi” d ă d ru m u l 'a

legături şi de pe pu n tea de com an­dă Romei sa lu tă în că odată , apoi Începe să îm partă ordinele:

— Mola la pupă!... m ola la proră !

Se aude szgomotui, caracteristic al eublurilor de oţel irecându-se de lamier'ele şu m b arîn u lu i şi apoi ilueralul, m oslrom ulu i care a n u n ­ţă „gaia” .

— D rii d ru m u l la m otoare în ­cet. Cârma la centru .

Subofiţerul 1’ăee ecoul o rd inu lu i prin telegraf m aşinilor:

— Daţi d ru m u l — m otoare — încet . , ,

Apoi u rm ează tim o n ie ru l care repela o rd in u l: '

Cârma la cen tru . . ' ■Ap,;i. începe să se frăm ân te , sub

acţiunea esticilor. S ubm arinu l se îndepărtează de ehei. E ch ipa ju l a- ■liniat pe covertă, cot la cot, răs­punde în poziţie de d rep ţi la sar lutul identic al cam arazilo r de pe celelalte nave, care m ărtu risesc prin acest sobru r itu a l urarea, lo¡r pentru cei ce p o rnesc în lar£.^

Glasul lui Romei, ru p ân d tăce­rea, ordonă în că oda tă , calm , se­nin :

— Maşina delà tribord pe loc! Comanda, În liniştea am urgulu i,

se pierde în tr’n n ecou:Maşina delà tribord , p e loc.

Pnu';.' su m b arin u lu î „P ie r Cap- poni” se în d re a p tă u şo r spre dreapta, în vrem e ce rân d u rile se rup şî toată lum ea d ispare în pântecele subm arinu lu i. Cei d în urmă tras grelele sab o rd u rî d e la pupă şi dela p rora .

Maşina delà tribord să por­nească norm al. Echea la dreapta!

Şi acest o rd in îşi are un pre­lung ecou. Apoi u rm ează u n or­din către sala m aşin ilo r:

- Daţi d rum ul 1« tot regim ul m.Kşinilor !

Submarinul se reculege o clipa asupra lui însuşi, apoi în fru n tă apa pe drum ul ind icat de rem or­cher. In tr’o vâ lto are de spum ă, nava porneşte d rep t spre destinu l ei de glorie.

După ce. a navigat toată noap tea pentru c& să poată a ju n g e în zona unde urm« să Iacă pândă, „P ie r Capponi” se leag ăn ă acum în lu­mina tim idă a p rim elo r raze de soare. Zorile cuceresc repede în ­treaga boltă £' ceru lu i. Com andan­tul şi vedetele cercetează cu a ten ­ţie luarea p â n ă ta linia orizontu­lui, o analizează palm ă cu palm ă, mai cu seam ă p en tru ca să se convingă că la o m ie, doua mii, cinci mii de m etri, nu există la suprafaţa apei acei douăzeci de centimetri de oţel tubular, cu o lentilă în cas tra tă în tr’o p a rte care eonstiutesc ochiul unu i alt submarin, şî care în acest caz n u putea să tie decât inam ic. A so­sit ceasul a fundării. încep e deci viaţa aspră a ab isu lu i. D upă ce s’ai mad oprit p u ţin că să observe zona din îm p re ju r , co m andan tu l Romei dă o rd in :

^ Gata p e n tru îm e rs îu n e ! Motoarele fu n c ţio n ân d cu com­

bustibil, au încetat să m aî func ­ţionez»; şi pe axa clicilor su n t gre­vate motoarele electrice şi_tîm oa- nele care, Ia p ro ră au în fă ţişa rea a două înnotătoare obHce, s’au întins orizontal. Se aude zgomo­tul apei care învăleşte în duhu l fund şi şueratul ae ru lu i, d a t « Ia ră cu putere prin supape. Na>va se

§ f i

( U n r , a i e d i n p s ţ j . Ï 6 )

a fu n d ă repede în t r o învo lbu ra re delicate. T oata lum ea tace. Estetie s p u m ă ; apoi apa, lacom ă să o tăcere so lem nă de aştep tare ,înghită su b m arin u l, cu p rin d e tu- Ochii, m ai m u lt decât urechile,reia p â n ă când şi an tenele radio- stau ţin tă , în toate co m partnnen -uiu i si învelişul periscoapclor dis- tele su b m arin u lu i, la d ifuzorulpar. Şueratul aeru lu i, da t a fa ră d în inieifom ilui. De odată se au d ecam erele de im ersiunc, a înceta t, o rd inaliP re tu tin d en i in p ân tecu l subm arL — Torpilori dela p ro ră şi delanui ui invadează zgom otul carac- p upă , a ten ţie !teristic al m otoare lo r electrice. Pe C om andantu l Rom ei, ca.Te s ’aindicatoru l de adâncim e săgeata u rca t Pe acoperişul tu relei, p en trua ra tă , douzeci de m e tri. F iecare a p u tea conduce m ai b în e lupta,om este la p o s tu l luî. Şi b u că ta ru l strigă:R im a, cu cră tiţile sale electrice — M arinari! Trageţi o lov itu răeste în funcţie . „P ie r C apponi”, dela' proră !ca re - ŞÎ-a în cep u t p rim a sa zi de război, navighează.

O în sp ă im ân tă to a re explozie brăzdează tăcerea no p ţii şi se vede

N oaptea sp re 22 Iuinie. D upă traectoriai lu m in o asă a prfocc^ şaisprezece ore de im ersiune , s tră - tilu lu i, trecând p r in fa ţa pro re i bă tând abisul, co m andan tu l Ro- navei de transport- Aceasta, în loc m ei o rdonă: să se oprească, şî-a sporit iu ţea la

— L a cotă periscopică. Cât m ai încercând să fugă de soarta careavem pân ă lt> apusul soarelui?

Subşeful electrician coboară în- —, tre rupă to ru i şi, la fel ca un b u r- gjm ! ghiu, periscopul se ridică cu zgo­m ot d in tu b u l său . Oiiţerul de

o aşteap tă .P u n e ţi m aşin ile în p lin re-— o rdonă a tunc i Rom ei.

„P îe r C apponi”, sub ac ţiu n ea « iw u»i» Mwub p u tern ică a elicelor ca re a u rm a tr u ta Rando iŞi aşeaza ochiu l accelerării eilindi'elor func ţionând d rep t în ţa ţa lentilei şi cu m ane- e_ COranrim aL îxsntru spori­te le la tera le dă repede roată îm -'î 11: reat v iteză , a leargă peste valurip re ju r . Discul roşu al_ soarelui ca Q paralel cu nava deabea a coborî t de p e lu n a 01 izon- | ranSp o rt. Aceasta, p a re h o tă r î tătului, înca incend ia tă de ultinnlo scum p pielea, căcireflexe. Apoi lu m in a zilei începe deschide focul cu tu n u l dela p u p ă .sa se stingă încet. Cand se face p 10jeiC(j|ele şueră în p rea jm anoap te ra su n a o rd inu l: subm arinu lu i, p ric in u in d în că-

— A er p e n tru em ersu iue! dere coloane de apă. U nul dinDe da ta accasta este aerul com- t,je ţrece ţ)C lângă capul com an-

p rim a t care m taptueşte procesul tuHiî Romei, în vrem e ce elinvers, d ân d a ia ra din cam ere .

— T rageţi la p ro ră ! — ?j d în jpricîna violentei dep lasări abea' a avut v rem e să se p rin d ă de cor­pul; perîscopulu i ca să nu Re as-

apa,— D eschideţi sabordul!Aerul năvăleşte im petuos în in­

teriorul, navei, iar ech ip a ju l îl as­p iră lacom, în vrem e ce puterni-p ira lacom, in vrem e ce purei 111- " r > , ’ 4 ~ca adiere a com presoarelor accc- p a r f i t în m are . A ra m a s a s u m t

Ä f t Ä Ä Ä EŞS Ä X Äsiuni. Com andantul Romei se u rc ă ru • ..în turelă, îm p re u n ă cu o fiţeru l T unarii noştri au cen tra cu u n secund si cu vedete. P rivesc apoi f°c accelerat de m ai m u e cu benoclurile de ju r îm pre ju r . Şi tm ta . l u n u l dela p ro ra nave» de tim onieru l şî-a luat postu l în pri- transport ca re deschisese şi el m ire. Subm arinul „P ie r Capponi” , focul, a tost redus la tăcere 51 a- sub ac ţiunea m otoare lo r electrice, PWyJi acela d d a pupa , care pro- alunecă tăcu t pc valurile liniştite, babij ca şi-a văzu servanţii dcci-

A trecu t u n ceas. Vrem ea pe m aţi de proiectilele su b m arin u lu i bordul u n u i subm arin la p â n d a „ P ie r Capponi . In ’5 te ‘10™1 S p ' n u a re valoare decât în m om en- m arin u lu i lum ea traeşţe m om en ­tu l a tacu lu i. D eodată, o m ân ă a- tul dram atic M aşunş . au da tinge braţul Iui Rom ei şi arată m aşin ilo r mţreg r e ţ i n u i . Totul spre dreapta . Com andantul cerce- vibreaza ca m t r u n in te rn . O id i- tează în tunericu l şî izbuteşte să nele se mt-uesc, caci de auzit nici descopere o m assă m ai neag ră vorba dm pricina zgom otuhu Sub- care se m îscă. F ă ră să-şi îa privi- Şeful m aşin ist Toson supraveghea- rîle d in această direcţie, duce be- za m.lectorul de m oto rina , m an e . noclut la- ochî si o rdonă înce t ti- v rând m anetele cu o u şu r in ţa m - înnniprnliii- m îtoare d a to n ta forţei sale hercu-

™ Trîbordează în c e t ' ^ n e . „P ier Capponi” , la, o depăr-r , - , , . ta re de aproxim ativ şase sute de

- T rib o rtíe z .^ ^ c e grade '« h e . ! m elri p â n ă a tu n c i 'datorită C om andan ta l « c u n d o rdona 5¡ ¿ e t o „ sp ílr, 5¡

— T u n a ri la a r m ă ' a p o i să-l acosteze pe d reap ta DelàCa din S n p r in sabordul de la tu r e lă se au d e glasul metalic al

p u p ă ţâşneşte u n m ăn u n ch i d e co m an d an tu lu i: .m arinari, care se în d reap tă _ sp re — T u b u l n u m ă ru l do., atw tun . T unarii su n t conduşi de ţîe... adânc im e tre i m etri ! sub locotenentu l M ariani. I n sfâr- P ro ra , a ten ţie ! — rep e tă şe-Şit, îa tă in am icu l! Jos , oam enii au ^ torpilor, în vrem e ce p e ca- s im ţît în d a tă mirosul, de pu lbere , pu]sa ţilo r electrice, a rătă-

r itua lu l j í T p o ^ u í 1 de "luptă '.".“ p e torul subşefu lu i electrician P tvo - bordul u n u i su b m arin în m isiune ne, că ru ia îi revine cinstea lovi- de război, aceasta este c lipa cea ţa r i i , îşi m ân g â ie b u to n u l pe. eare m aî frum oasă , cea m ai su b lim ă s t~ scris n u m ăru l 2. Subm arinul în care nervii, urechile, i n i m a J i p d a Rrorïï, care a lcă lu -

S te 5°p^rf«SăCOT o ţ S r a v e l şi cu «§te cu c e n t « * navei inam ice o v iaţa m iilo r de m aşin i de aparate perpend icu la ra . ^

H r

— T ubu l doi, afară! — răsuni scurt o rd inu l lu i Romei, şi apoi subşeful a p a să pe buton.

„P ie r C apponi” are o zguduitu- ră u şo ară în so ţită de o răbufn ire pu te rn ică , ce este caracteristică expulzării torpilei, şi apoi se dis­tinge lim pede dâra albicioasă a acestu i proecitil, care aleargă ţin ­tă sp re nava inam ică . Trec câteva clipe — in te rva lu l dintre lansare şi explozie •— apoi o explozie în­spă im ân tă toare răsună în în tu n e ­ricul nopţii, u rm a tă de o zgudui- tu ră grozavă şi de o coloană de ap ă înaltă, care se ¡'îdică pe flan­curile vasului, lovit de m oarte , D in tu re la subm arinu lu i, m arii n a r i i as is tă la o privelişte de groa, ză. Nava inam ică s ’a' ru p t — pen* tru că e ra în că rca tă cu m aterial explozibil — exact în două, ieşind d in a p ă cu o b u n ă pa rte d în chi­lă ; apoi cele d ouă frân tu ri în - do indu-sc în „V ” , se scufundă î a acolas tim p. Com andantul Romei, aflându-se foarte ap roape de coa­s ta inam ică, face o roată cu be , noel ut la ochi şi, am intindu-şi de p roverbul persan al Căpeteniei de G rup Longobardo, d ă o rd in :

— Im ersiune ! ! !

P â n d a continuă to t mai aproap* pe de coastele inam ice. Norocul treb u e că este, fă ră îndoială , de par,tea subm arinu lu i nostru , căci in noap te u y nă toare , navigând la su p ra fa ţă pen tru a-şi încărca a- cum ulatoare le , vedeta, care cerce, tează în tu n e r icu l nop ţii fără lu n ă sp re pforă , cu voce înceată sp u n e :

— D om nule C om andant, vedeţi colo o lum ină a lbastră ?

în d rep tân d benoclul în d irecţia indicată, Romei vede în bezna nopţii, la aproxim ativ cinci su te de m etri, două pu n c te slabe alba­s tre deasupra apei.

— E chea la stânga ! ’’Timonierul execută ordinul, în

vrem e ce o fiţeru l de r u tă Rando dă a la rm a pen tru in terioru l sub ­m arinu lu i. Ca p r in farm ec, zgo­m o tu l m otoarelor term ice înceteEv za şi apoi la megafon se aude :

— Gata m otoarele electrice ?Glasul lui Romei răsună :— Echea în centru , înainte cu

ju m ă ta te din iu ţeală.— T u b u rile dela pupă, a ten ţie !

— Reglaţi torpilele la adâncim e de p a tru m etri!

S ubm arinu l con tinuă să oco­lească spre stânga, îndrep tându-se

cu p u p a sp re cen tru l celor două fedinare.

>— P u p a’! L ua ţi sondele de si­guran ţă ... Şi la p ro ră fiţi gata pen ­

tru lansa j !Câteva m in u te m ai trec pân ă

când p upa luî „P ier Capponi” este îndrep tată spre ţintei lum inoasă , care n u este altceva decât un sub­m a rin inam ic în croazieră de p ân d ă , şî apoi com andan tu l Ro­

m ei o rd o n ă :Tubul 6 afsră !

•— Im ers iu n e rap id ă ! T oată îtl- m ea jo s! — m ai s trigă com an­dan tu l.

Sabordul se înch ide deasupra capu lu i vedetei cafe coboară dupa comandant, când o expozie ^ pu ­ternică răsună în abisul marii, tv dai pa j u izbucneşte m urale, feri» eit din* pricina nou«» biruinţe. M

•iHhiftcsrinuî f r a g e cu t o a t e armele delà bord

Cum a fost torpilat un vopor cuira- sat de catre un submarin italian

L a baza G rupului III de Subm a­r i n e tinerii co m an d an ţi şi echi­p a je le trăesc m om ente le de în fr i­gurare ale plecărilor ce se succed sp re obiectivele desem nate de Co­m andam entul, Flotei S ubm arine italiene care, în ta in a b irourilo r sale în tinde firele sub ţiri şi nevă­zu te ale războiului subm arin . Dîn clipa în care Ducele dela balco­nu l P a la tu lu i V eneţia a tă ia t no­durile gordiene ale pirateriei b r i ­tan ice în Marea N ostrum , p ăm ân ­tul a începu t să ardă sub picioa­re le subm arinîştilor. Cu toţii a r fi vtfut să ia calea m ării înda tă , să înceapă lupta. Au fost şi subm a ­rin işti norocoşi care au rid ica t an . cora num aidecât, dar aceea care a ş teap tă m u rm u ră şi protestează. P r in tre aceştia, şi mai nem ulţum it decât toţi ceilalţi, se afla căp ita ­nu l de corvetă Romeo Romei, italian din D a lm aţia ; un om înalt, puternic , cu o privire hotă­râ tă ; com andantul su b m arin u lu i „P ie r Capponi” . D ar ie tă că a so­sit Şi rân d u l său.

in baru l Cercului Marinei, pu ­ţin d u p ă masă. ofiţerii com andanţi ai subm arine lo r, în că în radă, dis­cu tă cu în su f le ţire despre m isiu ­nii® de p ân d ă şi de torpilare , şi tiec£:re îşi spune părerea cu pri­vire la chipul cel m ai potriv it nen 'i 'u a în fru n ta b a ra je le şi a de juca vânătorii de subm arine en ­glezi. Când discu ţia era în toi, a in trat în bar u n furier care s ’a o p rit în poziţie de d rep ţi în faţa grupu lu i de ofiţeri şi com unică abea p ro n u n ţâ n d cuvin tele d in pricina răsu flării ce re î se tăiase în urm a goanei dată p ân ă ac i:

— Comandantul, Rom ei este ru ­gat să poftească în d a tă la Căpe­ten ia G rupului.

In t r ’o m ică odaie a scundei ca­zărm i a subm arinîştilor, în pe­n u m b ra o b lo an d o r dela ferestre, aşezat la m asa de lucru, se află

căpitanul de fregată P rim o Lon- goburdo, sard mi ol dela La Mad- dalena', un om bine legat, cu pă­ru l ras pe cap, cu doî ochi lim­pezi, pă trunzăto ri, şî cu o g u ră pe care f lu tu ră veşnic u n su râs ironic. Pe p iep tu l iu i larg, p r in ­tre num eroasele panglici ale deco­ra ţi i lo r sale, străluceşte şi s teaua de argint pe câm p a lbastru a Me­daliei de A rgint p e n tru V irtu te M ilitară, căpă ta tă în u rm a acţiu ­n ilo r subm arine în făp tu ite în t im ­p u l războiului d in Spania. Este a- celaş com andant care ceva m ai târziu , pe u n su b m arin în A tlan­tic, a p ric in u it grele p ie rde ri Ira- iicuiui b ritan ic , fa p t care i-a adus ca ră sp la tă citarea de d ouă ori pe C om unicatul C artierului General al fo rţe lo r arm ate . Căpetenia Gru­p u lu i a sp u s p lan tonu lu i să iasă , cu o voce cu accente baritonale, m vrem e ce in t r a com andan tu l Romei.

— Ţi-a sosit rân d u i! — şi dupa ce s ’a u ita t la tâ n ă ru l com andan t cu obişnuita sa privire pă tru n ză ­toare i-a în m â n a t u n plic sigilat, pe care s c r ia : „C om andantu lu i subm arinu lu i „P ie r Gapponi” ̂secre t — personal — urm ează a fi deschis în la rgu l m ării” .

Rom eî îa p licu l, îl în toa rce pe o p a r te şi pe alta. In ad â n c u l o- chilor săi s tră fu lgera b u cu ria şi m ân d ria că poa te pleca în sfârşit. Longobardo, fixând cu aceeaşi p ri­vire pe tânăru l com andant, îl p ri­veşte câteva clipe ca şî cum ar vrea să-i spună : „Iată-te m u lţu ­m it, a cu m n ’ai să m a i ai p r ile ju l să m ai m u rm u r i” — şî apoi în ­cepe :

— Veţî p leca a s tă seară la cea­surile şap te !... — şi se în toarce ca să privească pe ca lendaru l cu. foi m ari, pe care-1 a re fixat pe pere te le din spate : M arţi 17.

Toţi m ari narii su n t supersti­ţioşi. Rom ei a în ţeles în d a tă :

— N ’aveţi nicio grijă . D om nule C om andant, două ghine egale şi contrarii, ca şi în cunoscutu l p r in ­c ip iu (te fizică, se nim icesc. Nu­m ăru l acesta îm i va aduce noroc, s u n t sigur.

Ştiind cu cine a re de aface, m a i ales d u p ă acţiun ile tem erare în ­făp tu ite de Rom ei cu u n d isp re ţ suveran faţă de p im ejd ie în cam ­p a n ia dîn Spania, Longobado ţine să-i a trag ă a ten ţia :) -— T e rog s ă ai g r ijă s ă nu

u m b li d u p ă aventuri!... să n u u iţi n ic iodată die voitba în ţe leap tă per­san ă : O m ul a re nevoie de în ­drăzneală, d a r p re a m u ltă nu-î prieşte to tdeauna.

— N u vă fie team ă , D om nule C om andant. Mai aveţi a lte o rd ine să-m i daţi?

— Mai târziu.Rom ei salu tă d u p ă uzul ro m an

şi p leacă. Se îndreaptă £poî spre ţă rm . Aci cînci nave negre îşi în d reap tă p ro re le ascu ţite spre larg: cinci nave erm etic închise, cu sabordurile dela p ro ră şî dela p u p ă trase, cu coverta pustie , cu p upa s tru n ită cu cab lu ri. P e p u n ­tea de com andă, lângă m itraliere, d ouă sen tine le păzesc sc ru tân d cerul. In vrem e ce cu paşi grăbiţi com andan tu l Rom ei se apropie de nava sa, ofiţerul secund Stea, un loco tenent de vas n u m ai vieaţă, vă- zându-1, sare pe ţă rm :

— Sun tem gata?— Suntem gata. P lecăm ?— Da, d îseară la şapte.— In sfârşit !Soarele, ap u n ân d , colorează cu

m ii de reflexe casele şi m u n ţi i d in p re ju r . In m area tăcere a p r i ­m elor um bre ce se lasă peste bază, activitatea m isterioasă se desfăşoară cu în fr igu rare . La che­iu l subm arinelor, glasuri de m ari­nari, fraze rostite în toa te dialec­

tele Ilaliei, în su fle ţesc atmosfera în p re a jm a lui „P ie r Capponi”, P regă tirile se fac cu febrilitate, oam enii c a ră m uniţie , saeî şi co­şuri cu alim ente , toate cele tre b u in ţă p e n tru u n răstim p de m ai m u lte zile şî p e n tru maî bine de cincizeci de oametnî; zgomotul acestui, du te-vino este brăzdat de ord ine scu r te şi de dialoguri trun- cliiate. Pe pun tea de lemn, co- m an d an tu l secund Stea şi ofiţerul de ru tă Rando, u n tânăr bine pre­gătit, care v ine d in m arin a de co. m erţ, u rm ăresc, conversând, ulti- mîLe pregătiri care se desfăşoară în tăcere şi cu disciplină. La chei a sosit, în salopetă , cu glugă şi cu m ănuşi polare, comandantul Romei îm p reu n ă cu Căpetenia GrupuUji şî cu căpitanul de cor. vetă Mucci, „ ta tă l” ( submarinista lor) Se opresc la capătul pasere, lei de lem n care uneşte submari* nul cu cheiul. Glasu] lu i Longo., bardo p red o m in ă şi se manifestă ! ca b u b u itu l îndepărta t al unui tu n e t:

— Să aveţi grijă , băeţi, să nu faceţi nicio n esoco tin ţă tînereas. că!

—- Nu vă tem eţi, domnule co­m andan t, pe toţi aceia pe care-1 vom întâlni...

D alogu] se încheie cu o izbuo« nîre de râs generală şi cordială, Intervine apoi ofiţerul secund st spune :

— S untem gaita.— Bine. începeţi manevfaL

C om andantu l se u rc ă în turelă, ia r Căpetenia G ru p u 'u i strigă d u p ă el:

— L a revedere Rom eî — şi a. m în teşte-ţi de proverbul persianl

— N ’aveţi nicio grijă , domnule com andan t!

(Comfimiaîie în pag. 15)

Vas românesc de război pctrulond pe Ma>ea Neagra

S i l