povestioare si nuvele

62
Basme,povesti si nuvele Văduvele de Barbu Ştefănescu Delavrancea  Oamenii, când n-au ce face, se-apucă de gâlceavă. Se dau la vorbă, şi destul e unul s-o apuce anapoda, că cearta e gata. Prostia pândeşte mintea omului cum pândesc lupii rana oilor. !ând inima e spre rele, apoi velin"e de #ori să-i semeni, că tot ciulini şi pălămidă dă şi, de n-o găsi $n miere %ere, iepuri la biserică, câini cu covrigi $n coadă şi apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai "ii, Pârleo, că nu-şi mai vine  $n voie măcar de i-ai da tot mărun"işul şi pe deasupra şi toiagul lui vodă pe spinare.  Se $ntâmplă, câteodată, şi mai altfel de cum gândeşti. &ici lene, nici prostie, nici răutate să nu %e la mi'loc, şi totuşi sare omului "âfna din senin, din iarbă verde. Ba că s- a gândit la cutare lucru când a is cutare cuvânt( ba că a tras cu coada oc)iului când se uita la mine( ba că $i dau din toată inima şi-mi răspunde* +ş, la ce te mai superi+ Şi pe- aşa povârniş, până nu s-o ibi omul de vale, nu se mai opreşte. Din bună prietenie a'ungi să te ui"i c)iondorâş, şi avistie, şi c)iloman tocmai când crei că lumea toată este a ta.  şa e. !ă de ne-om cântări cuvântul cu cântarul şi ne-om măsura privirea cu cotul, ori să numeri câte pa)are de vin a băut omul la masa ta ca să nu-l $nşeli la a lui, s-a dus prietenia pe copcă, c-aşa e făcută să %e dragostea, fără ştreang de gât şi fără căluş $n gură.  !ine a auit şi nu s-a crucit de ne$n"elegerea mamei ana cu mama /)ira0 Din vecine de omenie, cu datini frumoase, acum, toată grânărimea ştie, de la fetişcane până la bunici, c-au a'uns la cu"ite. Se minuneaă până şi copiii( şi când, călări pe bă",  $şi $ncură armăsarii de-abia să-i "ie, pe dinaintea caselor lor, furişeaă câte-o privire, şi- ascut urec)ile, doar d-or prinde ceva, să alerge apoi să spună că +ce e nu e bine+, +s-a făcut lumea rea+, +se dă răilor şi umblă cu şoalda+.  1ama ana şi mama /)ira erau văduve. 1ama ana avea pe rina, mama /)ira pe 2ăducanu. tât rămăsese din două neamuri )arnice, c-adusese muscalul boleşni"e şi boli de seceraseră lumea $n toate păr"ile.

Upload: zven-yala

Post on 04-Nov-2015

82 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

nuvele

TRANSCRIPT

Basme,povesti si nuvele

Vduvelede Barbu tefnescu DelavranceaOamenii, cnd n-au ce face, se-apuc de glceav. Se dau la vorb, i destul e unul s-o apuce anapoda, c cearta e gata. Prostia pndete mintea omului cum pndesc lupii razna oilor. Cnd inima e spre rele, apoi veline de flori s-i semeni, c tot ciulini i plmid d i, de n-o gsi n miere fiere, iepuri la biseric, cini cu covrigi n coad i apa Dunrii prin curtea vecinului, atunci e atunci, s te mai ii, Prleo, c nu-i mai vine n voie mcar de i-ai da tot mruniul i pe deasupra i toiagul lui vod pe spinare.

Se ntmpl, cteodat, i mai altfel de cum gndeti. Nici lene, nici prostie, nici rutate s nu fie la mijloc, i totui sare omului fna din senin, din iarb verde. Ba c s-a gndit la cutare lucru cnd a zis cutare cuvnt; ba c a tras cu coada ochiului cnd se uita la mine; ba c i dau din toat inima i-mi rspunde: "A, la ce te mai superi!" i pe-aa povrni, pn nu s-o izbi omul de vale, nu se mai oprete. Din bun prietenie ajungi s te uii chiondor, i zavistie, i chiloman tocmai cnd crezi c lumea toat este a ta.Aa e. C de ne-om cntri cuvntul cu cntarul i ne-om msura privirea cu cotul, ori s numeri cte pahare de vin a but omul la masa ta ca s nu-l neli la a lui, s-a dus prietenia pe copc, c-aa e fcut s fie dragostea, fr treang de gt i fr clu n gur.Cine a auzit i nu s-a crucit de nenelegerea mamei Iana cu mama Ghira? Din vecine de omenie, cu datini frumoase, acum, toat grnrimea tie, de la feticane pn la bunici, c-au ajuns la cuite. Se minuneaz pn i copiii; i cnd, clri pe b, i ncur armsarii de-abia s-i ie, pe dinaintea caselor lor, furieaz cte-o privire, i-ascut urechile, doar d-or prinde ceva, s alerge apoi s spun c "ce e nu e bine", "s-a fcut lumea rea", "se d rilor i umbl cu oalda".Mama Iana i mama Ghira erau vduve. Mama Iana avea pe Irina, mama Ghira pe Rducanu. Att rmsese din dou neamuri harnice, c-adusese muscalul bolenie i boli de seceraser lumea n toate prile.Da, slav Domnului, nimeni pe-atunci nu pierea de foame, nici c rmnea la Crciun fr porc, la Pate fr veminte noi i la Moi fr donii i ulcioare i poman morilor.Amndou aveau de la rposai acareturi bune, aezate cu temei, s tot ie i s nu mai putrezeasc; ceva bani cheag, ogrzi cu pruni i zarzri, grdini cu flori i legume, toate ocolite cu garduri-pleturi, s nu vezi prin ele, i umbrite cu streini de mrcini.C dup cum se sftuiau ntre ele: "Omul e srac numai cnd dorete ce nu are i nu se mulumete pe ce are; cine rvnete la bunul altuia numai cinstit nu este, c, de-ar putea, l-ar fura; bine e s rmi ntr-ale tale".i cnd se ndemnau la lucru, urzind pnza ca un bru alb ntins de-a lungul curii, ori se crcnau n duzi s-i umfle orurile cu frunz pentru gndaci, se mngiau cu cuvnt bun i aezat:- Vezi d-ta, leic Ghiro, cnd te mulumeti pe puin, d i D-zeu. Prunilor notri li se frng crcile de ncrcai ce sunt.- Poi da, leic Iano. Da gndacii d-tale merg bine? Ai mei mnnc de sting pmntul.- N-au cum s fie mai bine. Sprncenaii mai ales, bat-i sntatea, sunt ca pe det i parc-s ncondeiai, s zici c le-a tras cineva sprncenele, tocmai ei, care se deoache i de-un copil.- S tii c de Sfnt Mrie o s tai curcioaica a mai gras i s ntindem o mas stranic n fundul grdinii, c prea ne-au mers dup plac cu toatele! i Rducanu meu e un zmeu de flcu, c n postul Crciunului mplinete aptesprezece ani i mn caii mai abitir ca bietul rposat, D-zeu s-l ierte. esala, esal; pologul lui n-are pic de gaur; s fie sntos, c, de pune vrtejul, ridic crua cu cinci chile parc n-ar fi nimic.- Ei, leic Ghiro, nu c rvnesc, dar i spun i eu, uite, mie mi-e mai greu, c alta e flcul, i alta e fata la vatra vduvei. Irina mea e vrednic de n-are cum mai fi, da tot se simte c nu e cruce de voinic n cas. Vezi d-ta, e altfel cnd trece brbatul prin bttur; unde calc, colo, rar i ndesat i mi-i stpnete c-o privire ct ine curtea; i psret, i cel, i purcel se dau n lturi i se fac teac de pmnt c trece stpnul, nu glum. neleg i lighioile ce gndeti d-ta? Da pe Irina ceii o ntind de rochie, purcelul ridic rtul n sus, procletul, i-i gui a mncare, fofologii de ra fug de la cloc i-i dau trcoale cscnd ciocurile lacom.- i ce socoteti d-ta, leli, c-aici adic s nu fie nici o potriveal? Ce, dumitale i-ar prea ru ca s facem din dou curi una, din dou mese una mai mare, i lighioile noastre, toate la un crd, s aib i stpn ca s le rsfee, i stpn s le porunceasc, iar d-ta s ai i fat, i biat, iar eu s am i biat, i fat?- S dea Dumnezeu, cumtr!- Ce, n-ai luat seama cum se-nvoiesc ei? Apoi o veni vremea i s-or alege btrnii cu btrnii i tinerii cu tinerii.- S dea Dumnezeu!- C aa se primenete omenirea. Ca mine o s te vd cu unul n poal, cu altul n crc i cu altul n troac, i bunico, ncoa, bunico, ncolo, mai nelegi, capule, dac-i d mna!- S dea Dumnezeu!- C de-o lege suntem, doar n-o s ne legm pe pricopseal cu greci, cu bulgroi, cu turci i cu hanttari.- Fereasc Dumnezeu, cumtr! ntr-o zi, ca niciodat, mama Ghira, dup aa vorb bun, o aduse cam n sfrcul biciului, fr vrun gnd ru:- Leli Iano, da ce-ai pit s lai pe peretele alb ca laptele o pat de pmnt galben? Niel var stins, niel nisip cernut, nu e a treab. C i casa, ca i noi, are obraz. Ce-ai zice d-ta de mine s m vezi cu crie pe obraji?- Uite, ca pcatele, am uitat, mnca-m-ar pmntul- Apoi, cumtri, asta e dat fetei s ngrijeasc de curenia casei. Aa am apucat noi de la prinii notri.- De, leli, o mn de fat am, n-am zece. Cine s depene, cine s fac eav, cine s deretice, cine s aduc ap?- Iar cocenii i cojile de dovleac prea v stau n pragul uii. i curtea, ca i masa, se cuvine s fie curat. Ce-ai zice d-ta de mine de-a pune bucatele pe-o mas ptat?- Aa e, leli Ghir, cum m-oi da jos, am s cur ca n palm.- Da, cumtr, dar s tii de la mine, curtea e a fetei; c de n-o nva de-acum ale ei, nici nu le mai nva. De n-o pune mna pe trn, trnul nu-i strig "aoleo".- Poi, s-i mai crezi i d-ta, c la paisprezece ani nimeni n-a avut douzeci de ochi.- O dat s crezi lenei, a doua oar i crezi fr s vrei. Lenea e ca porcul scarpin-l o dat pe burt, a doua oar dai n el, i el intr n cas.- Vezi d-ta, aici ai vorbit cu pcat, c Irina mea numai lene nu este.- Se prea poate; da eu, cnd eram ca dnsa, m nvrteam ntr-un clci; nici un lucru nu se clintea din locul lui. Pe dinuntru odile ca paharele, pe-afar curtea ca o tav, i prispa de s-ar fi cojit, mcar ntr-un locor, mi-a fi tiat minile din cot.Fu de ajuns mamei Iana. i iubea fata ca lumina ochilor. Trase necjit un vlstar de dud, ndes foile n or i, dregndu-i glasul, dup ce se terse la gur, zise cam nepat:- De, cumtria mea, fiecine i spal rufele n albia ei, i, de-a fi floare, de-a fi crbune, pe umerii lui i poart cmaa. Mie, din mila Domnului, Irina, atta suflet mi-a rmas pe sufletul meu, i de-a avea vro vin, nu pot s-o jupoi de piele. Ca copilul, nu e picat din soare, i d-ta i fi trgnd multe cu Rducanu d-tale- Fereasc Dumnezeu! Nu s-a pomenit! Unde se afl! N-a avut la cin-s vad!- Apoi s ne vedem cu bine! zise mama Iana i, nfigndu-i orul n bru, se dete repede din vrful dudului.- S-auzim de bine, rspunse uscat mama Ghira, apoi, ca i cum i-ar fi adus aminte de demult, ngn sfios i mndru: Mine e rndul vostru. Venii la noi? S v-ateptm cu masa?Iar mama Iana, strecurndu-se printre prunii brumrii, ncurc dou-trei vorbe:- S vedem om veni c de mai cu deretecatul curii mai cu crpitul casei om veni s vedemMama Iana, cum ajunse acas, trnti frunzele n mijlocul odii. Gndacii se trau n crduri grase i blaie pe velinele de frunze. i nici c se uit la ei. Nici o vorb bun nu le spuse, de unde pn aci i mngia cu ochii i cu cuvntul. Irina depna. i barem n-o ntreb ce face. De-a dreptul la trn. l smulse din colul magaziei i ncepu s mture n toate prile cteva coji de dovleac i doi-trei coceni, c numai grmjuie nu-i fcea. Apoi lu grabnic un bulgre de var, l stinse i trase cteva bidinele pe pata din perete. Irina ls rodanul i iei dup m-sa, care robotea tcut.Cmaa ei subire i crea, cu mnecue largi i scurte, se aduna n cute la betelia rochiei, se lipea de spinare i se ncovoia pe snu-i rotund i cucuiat. Aa de fragezi i erau obrajii, aa de curat i limpede privirea ochilor si negri, umezi i lucioi, ca ai unui viel de trei zile, c ai fi neles pe loc de ce durea aa de mult pe mama Iana cnd ai fi atins mcar la degetul l mic pe Irina ei.Mama Iana era posomort cum nu fusese de mult. Avea ceva greu pe suflet, c ddea o dat cu bidineaua, i tot i vra mereu tmplele crunte sub bariul verde, i mica buzele parc ar fi spus ceva n mintea ei. Mai la urm, Irina deschise gura cu sfial i-i zise drgstos:- Da ce ai, mam? Cin te-a necjit? Eu am isprvit evile. De ce nu mi-ai zis mie s mtur curtea?- Nimica, maic, rspunse mama Iana. Iat lumea, cum e lumea fcut. Ba c nu e mturat curtea; ba c nu sunt curai pereii; c hr, c mr, i te seac la inim. Ia, alde Ghira, ce-i cun i ei s-a sculat cu plapuma n cap a clcat cu stngul azi-dimineaIrina se puse pe gnduri. S-i fi zis mama Ghira vreo vorb rea? S fi rs de ei? i ce i se prea mai ciudat e c nu-i putea nchipui cum poate fi cineva ru, mai ales mama Ghira, ea, care are un biat aa de voinic i de vesel, ea, care totdeauna le-a pit i prsit pragul cu vorb printeasc: "Bun gsit, leli", "Bun rmas, leli", "Ce mai ala-bala?", "Irino, -llalt obraz", "D-mi i ochii", "Aa, s te faci mare, puica maichii". Cum, adic omul o fi i altfel de cum se arat? C mama Ghira dac privete pe bttura lor gtele cu bobocii care pasc, ginile cu puii care ciugulesc troscotul i curcile cu puii lor plpnzi i cu fulgii zbrlii, pune minile n olduri, i rd ochii i zice din toat inima: "Bat-v s v bat sntatea de lighioi, s v nmulii ca nisipul mrii!" Vrea s zic c le vrea binele. Atunci cum de-a mhnit pe mama Iana? i, necjindu-se c nu nelege nimic, rezem capul de perete i ntreb pe m-sa, s-i spun:- Cum e omul cnd se nriete? i uit de zilele de pn n ziua aia? Nu mai vede naintea ochilor? Nu se mai ntoarce n toat viaa?- Ei, Irin maic, rspunse Iana cu un zmbet amar, aa e omul se ntoarce, c i lstunii se ntorc Da vezi tu, de cade pustia de ploaie srat pe oimanele de bucate, le plete foile, le seac spicul, i bucatele nu se mai ntorcIrina oft. Ar fi plns i-i fu ruine. Bnuia multe din vorbele m-sei.- Mam, mine e duminic i e rndul nostru, mergem la mas l-alde maica Ghira?- S alegi fasole de fiertur i mine diminea s arzi estul pentru azim, s coci ceva ardei i ptlgele vinete O s mncm acas.Aa rspunse Iana intrnd n cas. Irina rmase locului. O apuca cu clduri: i se btea ochiul drept; i-ardea o ureche; nghiea n sec; i, nemaiputndu-se stpni, ncepu s plng, ca i cum ar fi dus la groap o mum din cele dou i n-ar fi tiut pe care din ele.Duminica asta nu mncar mpreun. i unora, i altora le prea ru. Alde Ghira se gndi:"Aa e s zic c eu a fi de vin da, tocmai de-aia, de ce s nu vie ele la mine? Slab ndejde dac de-o vorb le sare fna"Alde Iana nghii cu noduri. "Bine s zic c eu m-am zbrlit de poman dar cine-a nceput? i ce, a grozvie era s mai vie o dat i s-mi spun omenete: "Ia fugi de-acolo, leli, i poftim la mas la noi"Azi aa, mine aa, pn ncepu s le fie team una de alta. La nceput i mai ddeau bun ziua n fa, pe urm plecar ochii i sfrir cu o moial drept "bun vremea" i "mulumim d-tale".Ba mai pe iarn se plnser copiilor, care ascultau triti i tcui:- M! da repede mai trece Iana pe lng mine ca o vijelie!- Bre! da s-a clugrit Ghira, pune ochii n pmnt pe lng mine parc-a fi luat vederile cuiva!- Poi ce fel, mai bine d Iana prin noroi dect s se ntlneasc cu mine pe-o potec- Vezi d-ta, Ghira plou, Ghira zbicete, ea e nor, ea e vnt, ea e soare ale ei sunt potecile de m vede, abia trece poteca, ca s m ie smirna n capul cellalt- tii, Rducane, c Iana a dat drumul gleii cnd m-a vzut c vreau s apuc de roata puului? Te-ai fi gndit la una ca asta?- Aa, Irino mam, cum m vezi i te vd, eram la biseric, am ntins lumnarea s mi-o aprind de la lumnarea ei, s-odat s-a fcut c-i cade jos, ca s se sting. Toate muierile au neles.Uneori mai venea Rducanu pe la mama Iana, da sttea mai mult rezemat n picioare dect pe pat. Aa, se mai ducea Irina pe la Ghira. "Ce mai facei?" -atta tot.Astfel trecur aproape toata iarna. Nu se uitau de iese ori nu fum pe coul celeilalte. Dac s-auzea una buind s taie lemne, cealalt o atepta s isprveasc, ca nu care cumva s o zreasc prin gard. Ei, dar la lsatul-secului de Pati e mai mare pcatul s nu-i fac barem datinile motenite de la prini. S nu mnnce plcinta cu brnz mpreun, s nu bat alvia biatul i fata la aceeai grind, da cel puin s schimbe doi bulgri de alvi i dou lumnri de seu.Se aternuse zpada de trei palme. De pe courile caselor se ridicau suluri de fum ca nite copaci. Pe sear ceaa se ls uurel i neca mahalaua. Grdinile i acoperiurile caselor abia se mai zreau albstrii-neguroase. n geamurile vecinilor, lumini glbui.- F degrab, Irino, de lumnri i de alvi pentru alde Ghira, zise mama Iana, c vd eu de turta din spuz.i, dup ce plec fata, mama Iana, ea, care se gndise s apuce naintea Ghirei cu omenia, tot ea bombni necjit:- Parc le-ar fi czut nasul i gionatele sa vie ei nti Ghira, cum vzu pe Irina cu lumnri i alvi, ncrei fruntea, se roi, zbrci din nas, se gndi: adic cum, vecina s-o umileasc apucnd nainte cu "Doamne ajut"? i fr mult vorb:- Bre, ce pari de lumnri! O s ardem pn la anu pe vremea asta!Erau cam micoare lumnrile. Biata Irina sruta mna mamei Ghira, ddu bun seara Rducanului, puse ochii n pmnt, apoi plec mhnit c nu mai nelegea lumea.Rducanu veni i el la mama Iana. Iana se uit cruci la dnsul, se posomor i-i zise, dnd capul pe-un umr:- M, da stranic alvi! Ne scoatem i mselele ntr-nsa. Unde o gsiri voi cu attea nuci?Ce e drept, alvia era cam sfrmat, cam negricioas i nu prea se vedea s aib nuc. Raducanu se roi; i strnse cciula la piept; i, dup cteva bineuri ncurcate, se uit lung la Irina, care abia i inea lacrimile. Plec. n poart mormi, ars de nimicurile astea:- De hotrt, i mama i m-sa i-au pierdut minile. Aa se nvrjbir, fr sa vrea, ca i cum Necuratul i-ar fi vrt coada. Bombnea una ntr-o parte, alta ntr-alta. ntr-o bun diminea, ce i se pru Ianei? C Ghira ar fi aruncat peste gard lturile la dnsa. Ca sorbit de vntul turbat, aa veni de ctrnit i-i zise fie-sei:- D-apoi ce, Irino, s-a sfrit pmntul? Alt loc nu gsea s-i verse murdriile? Eu nu pun palma la scuipatul nimnui.A doua zi i-arunc lturile i gunoiul peste gard, la mama Ghira. Vecinii i vecinii vecinilor ncepuser a opi: c btrnele prea sunt de tot, prea se ocolesc, prea se uit chiondor, prea-i dau, la vreme de btrnee, bariul pe ceaf i poalele peste cap.Zvonurile astea le mpuiar urechile i le aar una contra alteia, fr ndejde de pace, ceea ce le ustura i mai ru.ntr-o zi, spre primvar, mama Iana nh de or pe Irina i-i zise cu mnie:- Vezi, tu zici c nu tiu ce i nu tiu cum, dar cine mi-a cioprit toi prunii de pe lng gard dac nu dumneaei, cu mnuia dumneaei?- Poate c vntul, mam, rspunse Irina.- Vorb s fie; s vorbim s n-adormim! Vntul frnge plopul, pluta, nucul, salcmul, zarzrii, perii, merii i gutuii, dar nu prunii, cnd n-au pic de frunz i de rod n ei. Aa? Las pe mine, au s treac vijeliile i pe la ei!De-a doua zi ncepu s reteze crcile prunilor care treceau peste gardul ei. Prunii de pe lng gard se njumtir i la una, i la alta.Mahalaua se crucea. Doamne ferete! Ce e s nu mai fie! Mai era ca la trei degete de zpad, ncolea urzica i ghioceii. Mama Iana iei din cas i se duse aa, n netire, n ograda cu pruni. Ce n-ar fi dat s fie tihnit i cu vechea prietenie, prietenie. i, n vreme ce-i nvrtea gndurile n cap, ce i se pru ochilor c o scurteic neagr s-apropie de gard i o mn omeneasc azvrle, n grdin la ea, un strv de cioar.Aa! lumea-i bate joc de buntatea ei? Ea se ciete, i ceilali rd i-i scutur puricii n cojocul ei? S vedem: care pe care? i ncet, p-p, se apropie de cioar, o lu de sfrcul aripilor, o nvrti de cteva ori -o azvrli ct putu n grdina Ghirei. Cioara se ntoarse napoi, i iari se duse, i iari veni. Fiecare din btrne, cu capul n jos, aduse de mijloc, cutau n pmnt ca doi cocoi care se las din btaie i se pregtesc s nceap din nou ateptau, tremurnd, bombnind, cu nerbdare, cu necaz, s arunce strvul n ograda vrjmaei. i srau inima cnd auzeau cum rbufnea de pmnt mortciunea. Iana plec i rmase Ghira. Se ntoarse Iana i plec Ghira. Cu aa poft se mrie cinii cnd i despart gardurile.- Vaszic, ograda mea vine ca un fel de groap de murdrii pentru Iana zise Ghira, vorbind cu Rducanu, i-i frec buricele degetelor ngheate.- Adic de ce s nu-mi mnjeasc casa, de ce s nu-mi puie cuitul dac i descarc toate scrbele n curtea mea? lrino mam, s nu-i mai calce piciorul pe la ei! S cread lumea c mori dup cine tie ce?Aa se tngui Iana fie-sei. Iar Ghira, mnioas foc:- Rducane, una i cu una fac dou. Cinele care cerete din u n u nu pzete nici o cas. Din dou praguri, unul: al meu sau al lor! Ce, vrei s zic mahalaua c te-au obrocit?Copiii sufereau pe tcute i, de ce sufereau mai mult, mai mult doreau s se vad, s-i vorbeasc, s-i verse foculBtrnele vedeau prjol naintea ochilor. Adeseori visau c le ia casa foc, c vin turcii, de oelite ce erau una contra alteia.Se puseser Babele cu un ger n netirea lui Dumnezeu. Ce s te pomeneti cu Ghira, ce i se pru ei, c ar fi lipsind cteva nuiele din gard, tocmai de unde ncepea mpletitura ei.- Ei! apoi sti-mi-te, jupneas Iano de-alea mi-ai fost? A doua zi, cu noaptea-n cap, ncepu s scoat nuiele din gardul mpletit de-alde Iana. i smulse, i smulse, pn ce vzu prin gard ca prin geam. Iana, prinznd de veste, muri i nvie.- Aa? aa? aa? Bine! bine! bine! Pe la miezul nopii se scul binior de lng Irina, se mbrc, trase ivrul uii i se duse puc la gard. Msur ce msur, de colo pn colo, apoi, cnd se ncredin bine care era partea gardului mpletit de-alde Ghira, ncepu s smulg pleture ntregi.- Na, dac e-aa! na! na! na! Pn la Fiorii, una rupnd, cealalt smulgnd, din gard nu mai rmsese dect parii, niruii ca dinii unui pieptene rar.Toate bune. Ajunseser btrnele la cuite, da ce stricau copiii? O via ntreag mpreun. Copilria cu desiul ogrzilor, cu fluturii, cu zarzrele crude, cu ghicitorile, cu basmele, cu spaimele care i ghemuiau unul ntr-altul naivitatea c ar fi "nevasta i brbatul" cnd Rducanu venea c-o troac cu nisip, ca i cum ar fi venit cu gru de pe drumuri i ea, legndu-se la cap, l atepta la umbra deas de mturic, de poala Maichii-Precistei Rducanul i-aducea crie, calomfir i busuioc, busuiocul i foile de calomfir s le bage n sn, iar criele s le puie la ureche. Greu s triasc unul fr altul. i aa, fcndu-se din zi n zi mai mari i mai tcui, se iubir din ce n ce mai mult. Cte nu le spunea primvara cu florile, vara cu poamele i cu psretul vesel? Cte nu simeau, fr s neleag, simind, lmurit, unul lng altul, c le ard umerii lor lipii! i cnd, la aisprezece ani, Rducanu nclec rotaul din stnga i pocni arpele de bici pe deasupra cailor, lundu-i ziua bun de la Irina, fu mndru, dei ar fi dat i cai i cru, numai s nu se despart de Irina, care-l privi pn l pierdu din ochi ntr-un nor de praf i ntr-un blngit deprtat de clopote.Pcat de Dumnezeu! Copiii, de la un crd de vreme, i pierduser veselia. Cap greu, inim grea, ochi galei, obraji plii.- Rducane mam, i zise Ghira n ziua de Pasti, de ce nu te piepteni? i ce-ai tu de eti ofilit la fa?El tcu, iar btrna furi o privire spre alde Iana i bombni nghiind n sila un ou rscopt.Mama Iana se prplea cu Irina la soare.- Irino mam, i-ai pus rochia cu gura sucit, orul oldiu, coadele pe ceaf i mrgelele ale mai urte tocmai n ziua de Pati? i te jigreti s juri c cu tot dinadinsulIrina tcu. Mama Iana fulger o privire spre alde Ghira, ddu din cap i oft "Ei! he!"Frumoase i blnde nopi! Luna argintie plutea n vzduhul plumburiu i limpede.- Rducane, ce tot iei nopile afar? Nu eti bine? Aa mormi Ghira la un miez de noapte. Biatul se strecur pe u, n vrful picioarelor, uurel, ca o pisic.- Irino mama, un te duci? ntruna ai ieit nopile afar N-ai fi bine ai?Aa ntreb Iana, trezit din somn, iar Irina, tresrind, rspunse ncetinel:- Ei, i dumneata Nu trecuse sptmna luminat. Ghira i Iana se trezir din somn. Pipir locurile goale i calde ale copiilor. Le sget la inim acelai gnd. i fcur cruce, se mbrcar grabnic i ieir n vrful picioarelor, cutnd cu ochii n toate prile. Intrar n ogrzile lor. Piti-piti, se strecurar prin ramurile nesate ale prunilor. Cum ajunser n mijlocul ogrzilor i aruncar ochii la gardul din care nu mai rmseser dect parii niruii, nmrmurir de ce le vzur ochii. Pmntul li se nvrti sub picioare.ntre doi pari, Rducanu i Irina stteau unul lng altul i unul pe altul se rugau s nu mai plng. Luna, deasupra lor, ca un taler de argint, le nflorea vemintele albe.- Spune drept, Rducane, i-e frig ie?- Mie nu Dar ie?- Nici mie- Irino, vrei s te duci, spune drept- Eu? Dar tu?- Nici eu Btrnele pndeau ca doi cini, ncremenii cu gtul ntins n faa vnatului. Se vzur una pe alta i nu ndrznir s se mite nici una, nici alta.Rducanu i Irina scoaser din sn cte un ou rou i ciocnir.- Hristos a nviat, Irino!- Adevrat c-a nviat, Rducane! Rducanu srut pe Irina.- Sa ciocnim i cu vrful zise Rducanu.- Vrei nc-o dat?- Hristos a nviat!- Adevrat c-a nviat! i Rducanu ncolci braele pe dup mijlocul ei subirel i o srut.- Irino, tu iei din cuvntul mamei Iana?- Nu, Rducane, fereasc Dumnezeu- Nici eu! Dar de nu s-or mpca- Niciodat? M-arunc n fntn- i eu n picioarele cailor Btrnele tresrir. Fiorul morii le cutremura pe-amndou i plecar nbuindu-i plnsul, de team "s nu-i sperie copiii". Toat noaptea au plns. Cum, s rmn far de copii? "Eu sunt de vin!" "Capul meu l sec!" "Fudulia mea!" "M duc eu la dnsa". "Eu? M spnzur n ua ei". i nu-nchiser ochii pn se lumin de ziu.Copiii dormeau obosii. Ele, pocite, cu capul n jos, pornir una spre alta, gndindu-se cum s nceap vorba. Cnd ridicar ochii din pmnt, se ntlnir, fa n fa, tocmai lng parii unde copiii i vrsaser focul.Fr vorb i ddur mna i se privir mult vreme- Cumtr Ghiro, cine are mai mult minte, noi ori copiii? Ghira-i fcu cruce.- Nu-i spuneam eu d-tale, c toate se potrivesc pe lume cnd vrea l-de-sus s le potriveasc? Necuratul ne ndemna: "Rupei-v gardul", iar Dumnezeu, bunul: "Bine, mpeliate, tu rupi gardul, i eu voi face din dou curi o singur curte"Dup zece ani, bunicile, cu prul alb ca zpada, sorbeau din ochi pe nepoii pletoi, crlionai i nebunatici- Ba, Cioca seamn m-sei ca dou picturi de ap- Ba, Udrea buflei e tat-su gol, leit-poleit Aa ndrugau, torcnd la umbra salcmilor c-aa fusese s fie

Floria din codrude Ioan SlaviciA fost ce-a fost; dac n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

n mijlocul codrilor; lng drumul cel mare, lng drumul cel de ar, pe unde umbl i trece mpratul cu voinicii si, era odinioar o crm, la crma aceea era o crmri; crmria avea o fat, i pe fat o chema Floria. Fata asta nu era ns fiica crmriei, i crmri nu era mama fetei: fata era fat fr prini, i crmri maic de suflet a fetei Cine s fi fost prinii fetei chiar nici cei mai btrni i mai cu sfat oameni nu pot s-o spun; asta nimeni n-a putut s-o neleag ntr-o bun diminea, crmarul s-a dus dup lemne la pdure i iac ce s vezi: pe o poian limpede i plin de flori a aflat o feti ce se juca cu nite pui de cprioar. Cum, cnd i de unde s fi ajuns copilia asta prin codru, aceea minte pmnteasc nu poate s-o priceap. Doar a crescut ca i florile din pmnt; doar a czut ca i stelele din cer; sau s-a prefcut cumva, pe nepricepute, din vzduhul curat. Destul cum c-atta era de frumoas fetia asta, nct, de-ar fi fost s fie din om, ar fi trebuit s fie cel puin fat de mprat. Cine tie? vreun mprat ce domnete n ascuns prin adncul codrilor Crmarul s-a lsat de lemne, a luat fata n brae, a dus-o acas i de aici nainte a fost fata de suflet a lui i a crmriei.Aa a crescut apoi fata la crm. n toat ziua se fcea mai mare, i cu ct se fcea mai mare, cu atta mai frumoas la fa, mai plcut la fptur i mai dulce i mai neleapt la vorb. Pentru aceea oamenii o numeau Floare, Floarea cea frumoas de la crma din codru.Nu numai Floria, ci i maic-sa, crmri, era ns frumoas. Crmri nu era ns aa de frumoas ca i Floria, i Floria altfel iar, nu ca i crmri. Crmri era frumoas ca i o pan de pun; Floria era frumoas ca i o floare ce crete ascuns n umbra tufelor. Crmri era frumoas nct nimeni nu se putea rbda ca s nu vorbeasc cu ea i nimeni nu cuteza s priveasc la ea; Floria era frumoas nct nimeni nu se putea rbda ca s nu priveasc la ea i nimeni nu cuteza s vorbeasc cu ea. Crmria atta era de frumoas nct, dac-i vedeai faa oglindit n faa vinului, i se prea cum c vinul e mai tare i mai nfocat; Floria atta era de frumoas nct, dac-i vedeai faa oglindit n faa vinului, i se prea cum c vinul e mai dulce i mai moale.A mers dar vestea n lume i n ar cum c la crma din codru se bea vinul cel mai bun, crmria din codru e cea mai frumoas crmri din ar, i cum c Floarea Codrilor e cea mai frumoas fat din lume. Ci drumei treceau prin ar, toi se opreau la crma din codru, gustau un strop de vin, vorbeau o vorb cu crmria i aruncau o privire la Floria, i apoi, ct triau pe lume, vinul cel bun, vorba cea dulce i faa cea frumoas nu le ieea din minte.ntr-o zi de diminea trece vestea din gur n gur pn ce ajunge la crma din codru cum c peste ziu are s treac mpratul pe aici pe lng crma, cu voinici, cu curte i cu mare lucru i treab, precum trec adec mpraii. Crmria acuma tim noi cum sunt muierile! D n dreapta, d n stnga, sparge, terge, curete, s-a chitit, s-a pieptnat cum fac adec muierile cnd nu e ca totdeauna. Din zori de zi pn n prnzul cel mare nu s-a mai micat de la cuttoare: tot s-a sucit i dessucit, pn cnd nici ea singur nu tia ce are s mai fac. Cnd se simi gtit cum se cade, ea se puse naintea cuttoarei, privi ndelungat i cu drag la faa sa, apoi gri: Frumoas sunt, oglind? Frumoas, zu, rspunse cuttoarea; pe de o sut i pe de o mie de ori e ns mai frumoas Floria, pentru c ea are fa ca zorile dimineii, ochi ca i cmpul cerului i trup ca raza soarelui.Crmria nu mai asculta nici o vorb, ci iei afar, izbi ua, intr n crma i se puse cu vorb aspr i nempcat la Floria: c nu e bun, c e proast, c e lene c e toate, numai aa nu, precum ar trebui s fie. Dup ce i s-a fcut apoi destul de vorbe, a dat porunc aspr ca Floria de aici nainte n toat ziua s se scoale dis-de-diminea, s mture casa, crma, curtea, s fiarb mncare i iari s mture, s spele, s taie lemne, s fac foc i mncare pn ce s-o face noapte; iar dac s-a fcut noapte, s se suie n podul casei, s-i coboare un sac de gru necernut i s-aleag gunoiul din el, ca numai seminele curate s rmn; numai dup ce va sfri toate aceste lucruri i era iertat s se culce i s doarm pe trei scnduri de goron.mpratul veni, gust o pictur de vin, gri o vorb cu crmria cea frumoas i-i merse mai departe n cale.Floria srmana de Floria! ea trei luni, trei sptmni i trei zile trase-n jugul cel aspru fr s griasc o vorb fr s plng o lacrim, fr s-nceteze a-i cnta cntecele vesele i pe ct muncea mai mult, pe atta i se prea mai rumen la fa, mai vie la privire i mai harnic, i mai sprinten, i mai drgstoas.Peste trei luni, trei sptmni i trei zile iari sosi vestea cum c mpratul era s treac cu voinicii pe lng crm, Crmria se gti nc mai cu oroi dect n cel dinti rnd i, cnd se simi gtit, iari ntreb pe cuttoare: Frumoas sunt, oglind? Frumoas, zu! rspunse cuttoarea, dar pe de o sut i pe de o mie de ori e mai frumoas Floria, pentru c ea are faa ca mrul, ochi ca i cprioara i trup ca i criniorii.Ce vorbe a zis, ce vorbe n-a zis crmria ctre Floria, aceea nici n-o mai spun: tie acuma fiecare cum c, zu! muierile n-aleg la vorbe cnd li-a trecut de glum Vai i amar d-acela care n lume n-a avut parte de bine, care n-are maic, n-are taic, n-are frai, n-are surori, ci st aa singur, ca i frunza agat d-un pianjen Bag sama, aa e dat, ca unul s strng i altul s frng.Crmria n suprarea ei cea mare, porunci ca Floria de aci nainte s nu mai ias la faa soarelui, ci tot n pivnia cea mare din fundul grdinii s munceasc. Ls apoi s se fac un rzboi cum nici nainte de aceea, nici dup aceea n-a fost altul: numai suveica era atta de mare, nct voinic trebuie s fie acela care s i-o ridice de la pmnt. Cum au trebuit apoi s fie celelalte! Pe acest rzboi a trebuit apoi s ese Floria pe toat ziua nou coi n lung, o pnz n care urzeala era din fire nct nu le vedeai cu ochii, iar nsdeala din funii, pe care nici cele mai slbatice fiare nu le-ar fi putut rupe, i apoi s eas, nct nici nsdeala s nu se vad prin urzeal, nici n urzeal s nu se fac crmpi. Dac Floria i-a fcut lucrul, ea are s capete o bucic de pne, fcut jumtate din pazme, jumtate din cenu, i un ulcior de ap clocit la soare.mpratul a venit, i-a gustat pictura de vin, i-a grit vorba ctre crmria cea frumoas i i-a fcut calea mai departe.Floria nou luni, nou sptmni i nou zile a muncit, srmana de Floria, n ntuneric, ascuns sub pmnt i chinuit, i flmnzit, i batjocorit ca vai i amar de ea!Peste nou luni, nou sptmni i nou zile, acuma de-a treia oar, iari sosi vestea cum c mpratul vrea s treac pe lng crm cum nainte de asta n-a trecut nc, adec cu mare lucru i treab cu mult socoteal Era ca ast dat nu numai copitele, ci i cozile i coamele cailor s fie aurite i fel de fel de lucruri, de care nainte de asta nici nu s-a vorbit Era adec s fie lucru mare i mprtesc! Se zicea cum c-acuma vine i feciorul mpratului, un voinic voinic ca i un fecior de mpratCrmria? trei zile i trei nopi ea n-a stat n loc n zorile de-a treia ziu crma era mai curat dect ghiocelul i crmria mai chitit i mai hoscocorat dect ce-a fost ea nsi cndva. i apoi, aa cum era, se puse, acuma de-a treia oar, naintea cuttoarei. Frumoas sunt, oglind? Frumoas, zu! gri cuttoarea, dar pe de-o sut i de-o mie de ori mai frumoas Floria, pentru c ea are fa ca i fagurele topit, ochi ca i nevasta unui mprat i trup ca i rouoara de pe flori. Crmria nu mai zise nici o vorb, i nghii mnia, i, plin de gnduri amare i de necaz nestmprat, se aez pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-atepte i s vad sosirea mpratului Iac ntr-un trziu, cam pe cnd st soarele la prnzul cel mic, se vzu din deprtare c vine, c s-apropie, c-acui s-ajung ceva ca i un nor strlucit.Venea mpratul cu voinicii i cu feciorul su, venea, ns, nct copitele cailor nici nu fceau colb i pulbere, ci numai aa din strlucitul aurului celui mult simeai cum c acui va s fie aici Cnd crmrita i oamenii ce stteau de vorb naintea casei vzur cum c de aici nainte nu e glum i rs, ci chiar va s fie ceva, ei cu toii se scular n picioare i fcur adec cum fac oamenii de treab cnd are s fie lucru cu cinste i mare Poi ti acuma ce e aceea cnd vine chiar mpratul cu oamenii i cu feciorul su! Crmria i tocmi ctrina, se scutur de colb i se supse la buze; oamenii i luar plriile din cap i se netezir la pr Iar Floria toca din rzboi.Abia fur gtii, pn ce sosi i mpratul i nvli cu ceata cea strlucit asupra crmei. mpratul, feciorul cel de mprat i voinicii cei mndri se coborr toi cu toii de pe cai, ziser "bun ziua" i bur vin de cela bun Dup ce i-au but vinul i i-au zis vorbele, nclecar apoi i se duser nc mai repede dect cum au fost venit De Floria nimeni n-a ntrebat, nimeni nu s-a ngrijit Numai feciorului de mprat i se prea cum c nu e precum ar trebui s fie: cum c vinul nu e ca lauda, cum c, crmrita nu e ca vestea Ce s faci ns? i el i dete pinteni la cal i se repezi mai departe cu ceata cea strlucitDup ce mpratul, voinicii i feciorul de mprat s-au fost deprtat, crmrita chem la sine pe Baba Boana, o vrjitoare vestit, care era atta de btrn, nct inea minte cnd codrii erau ca iarba, munii ca muunoiul i vile ca i creturile la ea pe fa att de btrn era Boana i de cnd triete n-a fcut alta dect vrji i alte lucruri ascunse i nepricepute Acuma era vorba ca s fac ce va face cu srmana de Floria.Dup mult vorb i ndelungat sftuire, crmrita se nelese cu Boana ca asta s lege pe Floria la ochi, s-o duc n codru, s-i scoat ochii i s-o lase acolo, ca s-o mnnce fiarele i alte grozvenii de acelea din pdure i de prin guduroaiele ntunecoase.Mult sfat nu s-a fcut dup aceea. Boana merse n pivni, leg pe Floria la ochi si fcu precum i s-a fost zis.Cnd ele ajunser n adncul codrului, pe unde fiin ome neasc n-a clcat de cnd e lumea, Boana scoase cuitul cel mare, dezleg legtoarea cea neagr de pe ochii Floriei i fcu, ca s-i fac treaba Abia privi ns la Floria n fa i n ochi, ea scp cuitul din mn i stete uimit i ncremenit cura st omul cnd mare lucru i se pune n cale Muli ani a trit i mult lume a umblat Baba Boana: pe Fio ria n-a vzut-o dect odat De frumoas ce-o vedea, i p rea cum c nici n-o vede, ci numai i-o gndete Floria sta i ea uimit de ce vedea: ea srmana! nu tia ce are s i se fac, ce are s peasc.Cum Floria i Boana stteau aa uimite, deodat, ca din puc, sri o cprioar dintr-un tufar, i cum sri, cum trecu pe lng Floria, cum privi la ea, aa privi, nct ochii amndoi, i cel de-a dreapta, i cel de-a stnga, i srir din cap i czur la Floria n poal.Baba Boana mulumi lui Dumnezeu cum c nu e silit s fac un pcat mare, lu ochii cei de cprioar i-i duse, ca s spuie crciumriei cum c i-a scos de la Floria din cap.Floria rmase singur i prsit Ce s fac? Porni ncotro o duser ochii i norocul.Multe zile i multe nopi a pribegit Floria aa singur prin codru, fr s-aud grai pmntesc, fr s vad fiin omeneasc.Numai din cnd n cnd i se ivea cte o fiar slbatic n cale i asta rmnea ns privind din deprtare, o urma o bucic de cale i apoi se ascundea n tufele dese. Floria mergea cntnd mai departe Unde nici ea singur nu tia Mergea mergeantr-attea i attea zi, tocmai n revrsatul zorilor, pe cnd se dezvelea ziua din noapte, vzu cum c vede ceva, aa ca -o cas, zrindu-se printre frunzele copacilor. naintea casei lucra un om ghebos ceva nu tiu ce aplecat la pmnt, dar lucra, nct nici cu trsnetul n-ai fi putut s-l trezeti de la lucru Dar cum lucra? nu ca alt lume. Toate le fcea ntoarse i sucite, ca i omul adec care nu pricepe lucrul de care s-a prins. El lucra la un pui Mai nainte l ciupeli i numai dup aceea l opri cu ap fiart mai nainte l drese i numai dup aceea l ciupeli i opriCnd Floria vzu ct de necioplit mi se mica ghebosul, ea nu se putu rbda ca s nu mearg s-l nvee i s-i ajute Bun lucru, bdi! gri Floria blnd ca totdeaunaGhebosul privi ndrt cnd auzi, aa ca prin vis, vorba cea dulce a Floriei, i cnd privi i vzu ce vede poate acuma fiecare s tie ce trebuie s fie atunci cnd un ghebos privete n faa Floriei, Ghebosul scp i cuitul, i puiul, i toate le scp din mn, i sta naintea Floriei, nct i se prea c-acuma nici nu e ghebos mai mult Dar nici Floria nu sta la flori i frunze! Ghebosul era att de hd, ct Floria de frumoas: cu gura ca grapa, cu ochii ca ceapa, cu nasul crlig, cu prul prlit Ce ai de gnd cu puiul? ntreb Floria dup ce-i mai trecu ameeala. Am s-l frig pentru tovari, rspunse ghebosul cam cu jumtate de gur, ca omul din care scoi vorba cu fric. Ce tovari? l ntreb Florica.Ghebosul privi lung la Florica, ca un om care ar vrea s zic ceva i nu tie cum s-o scoat mai nimerit. Vezi casa asta? zise el de la o vreme, mai cu inim. Asta e casa celor doisprezece hoi de codru. Ei s-au dus la hoit, i eu am rmas ca s le fac de mncare.Aa e, doisprezece hoi hoi de codru i grozavi, cu cpitanul lor cel nfricoat au locuit n ast cas i tie toat lumea cum c hoii de codru se spal n toat dimineaa cu snge de copil nebotezat i snge de fete mari, iar n fa de om nu pot s priveasc pentru c simesc junghi n spete, i-n cap, i pe toate laturile Nu e minune, dar, dac Floria a cam tresrit cnd a auzit vorbe att de mari Hei! dar Floria nu s-a nfricoat zu nu s-a nfricoat, ci, cu vorb vesel i rs pe buze, a zis ctre ghebos: Un pui pentru doisprezece hoi? Nici pe-o msea n-are s le ajung. Vezi bine c doar nu am eu atta pricepere, rspunse ghebosul fcndu-se i el nelept. Ieri le-am fript un juncan, i ei m-au btut c-a fost prea mult: astzi tiu c nu m-or bate. Iar azi te-or bate pentru c le-ai fript prea puin Aide ca s te nv eu ce, cum i ct s faci, zise Floria srind sprinten, cum era ea, peste pragul casei.Acuma tie patru pui i-i fierse, tie doi purcei i-i fripse, fcu o zmu bun i cald i art ghebosului cum are s fac de aici nainte. Iac aa, dragul meu, i aa i aa, l nva adec precum nva o maic bun i ngrijitoare.Ca nu cumva s se ntmple ceva cu hoii, ghebosul spuse Floriei cum c s-i spuie lui pe cnd are s fie gata cu mncrile, s fug ct o duc picioarele ca s nu cad n minile hoilor, cci el numai atunci va cnta din fluieraul cel mic, care cheam pre hoi la prnz.Floria gti mncarea, puse vasele pe mas, mai curai, mai netezi, fcu casa, nct numai de-un drag s ezi n ea, apoi se puse la vorb cu ghebosul i vorbir vorbir pn ce uitar de hoi, de fluieri, de toate.n adncul codrului hoii ncepur s flmnzeasc, s se supere i, care de care mai cu greu gnd la inim, s por neasc ctre cas Hei! ghebosule, ghebosule, mare necaz i-ai fcut! Ce se simte aici? ntreb Floria simind ceva, ca i cnd ar fi snge sau aa ceva Vai! srmanul de mine! strig ghebosul nspimntat. Vin hoii! Fugi! Ba nu fugi, cci n-ai vreme de fug Ascunde-te sub pat.Floria de fric, ce s fac? se ascunse sub pat. lar cei doisprezece hoi de codru veneau tot unul dup altul, i nc din deprtare s-auzea cum ziceau c au s-l ucid, s-i turteasc, s-l taie bucele pre ghebosul Cum nu? cnd ei rbdau de foame ei hoi ca dnii!Ghebosul le iei n cale, ca s-i roage de iertare i s le spun cum c le-a fcut mncri bune. S taci deloc! gri cpitanul. Nu-mi priete mncarea pn ce nu m spl cu sngele tu.Dup aceea intr n cas pentru ca s-aduc cuitul cel mare; iar ceilali prinser pe ghebos i-l fcur nod. Cnd cpitanul intr pe prag, el rmase stnd uimit n loc; i se prea c ast cas neted i curat nu e a lui.-Mi oameni! gri ctre cei de afar, venii ncoace! Ce e? ntrebar cei de-afar.Venii cnd zic!Cnd hoii pir pe prag, ei privir nc mai uimii dect cpitanul la casa lor Aa privind, le trecu de mnie i iari le veni foamea; se aezar unul dup altul la mas. Ghebosul, ca i omul care era s-o peasc, se fcu sprinten, fugi la vatr i intr cu mncrurile n cas.Cnd cpitanul smi mirosul aburilor din zeam: Mi! gri ctre ghebos, pentru c mi-ai curit casa, te lsm pn dup prnz.Dup aceea lu lingura, gust din zeam i o purt prin gur. Ce mncare e asta? ntreb dup aceea. Zeam, cu cinste s fie zis, zeam cldu, rspunse ghebosul. Bun mncare! gri cpitanul. Lu dup aceea lingura, dete la fiecare ho cte trei linguri, i ce rmase i inu sie.Hoii i mncar prticica i dup aceea privir, lingndu-se pe buze, la prticica cpitanului. Ghebosul intr cu carnea cea de pui. Ce e aceasta? ntreb cpitanul. Pui, pui fript, rspunse ghebosul.Cpitanul. i tie o bucic, gust i apoi gri ctre ghebos: Mi! asta s-o fi adus tu mai nainte! Pentru c ne-ai fcut att de bune mncri, noi cu toii te iertm!Dup aceea lu cuitul, tie la fiecare ho cte o bucic i ce rmase i inu sie.Hoii i mncar bucelele, dup aceea ncepur s priveasc la bucile cpitanului, lingndu-se pe degete Iar cpitanul de la o vreme ncepu s rsufle cu greu i s mnnce cu rita, numai de ici, de colea cte o bucic, cte un fir, ca i omul care ar mnca i nu mai poate mnca de stul ce e, sracul Frate cpitane, gri unul dintre hoii cei flmnzi, tu te-ai sturat: d-ne nou ce a rmas! 5 Ce? i zise cpitanul, sau n-ai avut i voi: asta o in pentru mine pentru ca s-o mnnc desear. S nu fie suprare, gri ghebosul, mai sunt nc i alte mncri. Auzii voi? zise cpitanul, celelalte sunt ale voastre. Ba nu! grir hoii, noi vrem s mncm din asta, cci asta e bun!Vorb din vorb: hoii ncepur a se certa Unii c asta, alii, c ceea; treaba sta ru, i dac ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripi n cas, zu nu cred c nu s-ar fi ntmplat un lucru nesfrit. Cnd ns mirosul fripturii le intr n nas, ndat se stmprar. Ce e aceea? ntreb cpitanul. Purcel, purcelu fript! rspunse ghebosul.Cpitanul gust Aa ceva pn acuma nici n vis n-a gustat. Mi prostule! gri ctre ghebos, acuma trebuie s aduci tu pe acesta? S mi-l pui mie pe sar, i dete puii la ceilali hoi. S ne dai purcel! grir hoii, ai zis c ce vine e al nostru. Ce? sau n-ai zis voi c puii s vi-i dau? zise cpitanul mniindu-se urt.O vorb nu zic mai mult! Hm! aceea nu e glum cnd cpitanul zice aa vorbe ctre tovarii si flmnzi Poate acuma fiecare s tie ce e aceea cnd unsprezece hoi se bat cu cpitanul lor Srmana de Floria! dac ar fi tiut ea cum c asta are s fie din mncrile cele bune Zburau, Doamne, sbiile, cuitele i fel de fel de lucruri, i se bteau hoii precum se bat nourii n capete i se prpdesc Aa lucru n-a fost nc de cnd e lumea!i Floria? Bun e sufletul bun! Doamne, bun e! bun ca i darul i mna lui Dumnezeu! Cnd hoii se bteau, sfrmau i prpdeau mai a pieire, Floria nu se mai putut rbda, ci iei de sub pat i se puse tocmai n mijlocul lor, i cum s-a pus, a stat acolo ntre ei, ntre hoii cei nfricoai, btui i hoi de codru.Ce-a fost dup aceea, cum s-a fcut, cum s-a sfrit, aceea e acuma treaba lor Oare, Doamne cnd vede cineva pe Floria, s-ar mai putea bate i supra, i-ar mai putea veni gnd ru i nempcat? Hoii steter toi ncremenii, i amuir, i scpar sbiile, cuitele i fel de fel de lucruri ce aveau n mn: li se prea cum c a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor, ca s-i trag la socoteal pentru pcatele lor cele multe n rutatea lor cea mare i nfricoat i hoeasc Iar Floria le gri n graiul ei cel blnd:- Nu v suprai, bdiorilor, c, dac dorii, iari v fac mncrile nc mai bune i mai cldue dect cum au fost cele de astzi.Hoilor li se prea c cerul s-a drmat asupra lor, i munii, i codrii, cnd auzir vorba Floriei De aici nainte Floria rmase la casa hoilor; i ngriji, i curi, le fcu mncri bune, i inu la poveti frumoase i la vorbe blnde; iar hoii nu se mai micar de-acas. Le prea c de aici nainte nici n-au ce s cerce n lume Aa merse asta pn ce li se sfrir mncrile: ajunser c abia mai aveau bucate pentru trei zile i trei nopi. Apoi nici unul nu voia s se urneasc de acas pentru ca s ctige; fiecare voia s taie lemne, s fac foc, s spele, s mture, s vruiasc, s ngrijeasc grdina cea cu flori, s fac adec dup placul i dorina Floriei.ntr-o zi, Floria merse n grdina cea cu flori, ca s vad cum i ce, i afl c un porc slbatec a fcut mare zguduire printre straturi i, aflnd, tare i mult s-a ntristat. Hoii, cum auzir, toi cu toii srir la putile cele ruginite i merser i gonir i nu se oprir pn ce nu-l mpucar pe porcul cei slbatec. Cnd cpitanul, care era cel mai sprinten dintre toi, venea cu el n spate, aa pea de flos, aa privea de mndru, nct erai s crezi c-a stat de vorb cu Sf. Petru De aici nainte fiecare ho voia s fie cel mai harnic, mai de treab i mai voinic. Ghebosul, cel mai nelept dintre dnii, i mpri n dou: ase ini trebuiau s mearg n toat ziua la, ctig, iar alii ase aveau s rmn acas pentru ca s lucreze dup porunca ghebosului i dorina Floriei.Cei mai istei dintre hoi se duser n cetatea mpratului i cumprar cu muli bani fel de fel de lucruri frumoase i le aduser, ca s le pun la cptiul Floriei, aa ca nimeni s nu tie cine le-a pus i apoi li se nnebuneau minile cnd vedeau cum c Floriei i sare inima de bucurie cnd dimineaa i afla crpele cele frumoase la cptiul patului. Aa curgea traiul hoilor de cnd ei au dat de Floria i aa traiul Floriei de cnd ea a dat de hoi. i rde inima cnd i aduci aminte!Hei! dar lumea e rea! Bag sam, nici Dumnezeu nu vrea ca n lume s fie numai bine! Crmria dup mult vreme iari privi n cuttoare, iari ntreb, cuttoarea iari i rspunse i iari fcu vorb cu Baba Boana Ce-i e muierea viclean! nici n fundul lumii nu-i las pace i trai bunBaba Boana i fcu trebile, afl cum i ce e cu Floria i unde se afl ea, porni apoi n cale ctre codrul cel vestit Cnd ea era s-ajung la casa hoilor, afl c vede nite oameni vorbind: erau cei ase hoi ce stau cu ghebosul la sfat. Ea lu apte frunze verzi de pe creanga unui stejar, gri asupra lor cteva cuvinte ce sunau a vraj, sufl de trei ori asupra lor. Baba n-a suflat bine, pn ce frunzele se vetejir i hoii adormir toi apte, unul dup altul.Acuma Baba Boana intr la Floria n cas, spuse cum c-i aduce "sntate i voie bun" de la maica sa cea bun; i dete apoi un inel de aur, frumos i rotund. Floria dar de unde s poat gndi ru prin capul ei! ea trase inelul pe degetul cel mijlociu i nici nu-l trase cum se trage, pn ce i czu la pmnt.Dup ce Boana i fcu treaba, ea i lu crja de dup cuptor i o terse din cale. Nu-i venea la socoteal ca s stea nc mult, fiindc tia cum c mult vreme n-are s treac pn ce hoii se vor trezi din somn. i hoii cei din codru, zu! nici pentru o Boan nu sunt lucru de glum.Cnd hoii intrar n cas i cnd ceilali sosir, tie acuma fiecare ce e acea cnd doisprezece hoi de codru plng din ruptul sufletului, nct pietrele se mic numai Floria nu se mica, cci ea era moart; moart ca i moart. n durerea lor cea mare, n-avur ncotro: hotrr s-o mbrace frumos pe Floria, s-i fac un mormnt, i vai -amar cnd vine pn ntr-atta! Cum steteau ei ns aa lng mort, vzur ceva ce nc n-au vzut: inelul Boanei Ct ce traser inelul de pe deget, Floria i deschise ochii i se fcu mai vie dect ce a fost cndva. n bucuria lor cea mare, hoii merser n cealalt zi n satul mpratului i cumprar toate inelele i tot aurul ce se afla n trg i-l deter Floriei, pentru ca s nu mai primeasc de la alii. i apoi grijeau Doamne! cum pot numai hoii s grijeasc pe Floria, cnd se tem c o vor pierde.Peste apte luni, apte sptmni i apte zile, crmria iari privi n cuttoare, iari auzi vorbele suprtoare, iari chem la sine pe Baba Boana i iari trimise primejdia asupra Floriei. Boana fcu ca i cellalt rnd, i dup ce adormir hoii iari intr la Floria, i zise "sntate i voie bun" i i dete o rochie de mtase, grind: Iac, i-a trimis-o maica ta cea bun ca s te mpodobeti cu ea.Floria, de bucurie c a primit veste de-acas, mbrac rochia ca s vad cum i ade. Nici nu trebuie s spun c ast dat Floria czu mai moart. Boana fugi mai iute, durerea hoilor fu mai mare i nvierea mai puternic i mai mbucurtoare dect nainte de asta cu atte sptmni.Acum hoii cumprar toate mtsurile i frumuseile ce se aflau la negutorii cei mari i mprteti; iar ngrijirea lor se fcu pe de apte ori cte apte mai mare dect ce a fost cndva.Peste nou luni, nou sptmni i nou zile crmria, acuma de a treia oar, adec de a doua oar de a treia or, iari se fli ctre cuttore cu frumuseea sa. Eti frumoas, i rspunse cuttoarea, dar Floria e mai frumoas, de o sut i o mie de ori mai frumoas dect ce-a fost ea nsi cndva, i triete ca o mprteas.Dup aceste vorbe, crmria n-a mai chemat pe Boana la sine, ci i-a legat catrina i ea nsi s-a dus la coliba babei. Ce-au vorbit, ce n-au vorbit, ce sfaturi au fcut, aceea nu se poate spune Bune gnduri cu de-a bun seam nu le-a trecut prin minte Vai i amar de acela ce d de ru cu muierile!Boana se suflec, acuma chiar de a treia oar, i aceea nu e glum cnd o vrjitoare ca i Boana se suflec, cum nainte de asta nu s-a mai suflecat nc De ast dat nici nu porni pe picioare, ci n miez de noapte, clrind pe o prjin strmb Mare primejdie trebuie s fi fost n gndul ei c s-a opintit att de bbete!De cnd Floria murise n dou rnduri, hoii nu mai dormeau nici ziua, nici noaptea, ci stau la paz, cum stai cnd de mare necaz i primejdie te temi. Pentru ca nu cumva s-i cuprind somnul, unul dintre ei totdeauna trebuia s se culce pe un pat de spini, iar subt pat era jratec viu i nfocat Boana vzu c acuma cu una, cu dou n-are s-o isprveasc; ea fcu dar lucruri, vrjitorii i fel de fel de taine, nct mintea curat nici nu le putea gndi Pentru ca s adoarm pe hoi, ea acuma nu fcu vraja cea mai mic, cu frunzele de stejar, ci vraja cea mai mare i nemaipomenit, nct i se ridic perii n vrful capului cnd gndeti la ea. Lu un ac subirel i mic, dar mic i subirel, nct nici cu vrful limbii nu puteai s-l simeti, dar nc s-l vezi cu ochii, mpunse doisprezece stejari cu acest ac, gri o mulime de zicli nclcite, se-ntoarse de trei ori peste cap, i hoii, toi doisprezece, mpreun cu ghebosul, chiar i acela de pe spini i jratec, adormir ca mori.Cnd Boana intr, acuma de a treia oar, n cas la Floria, ea nu zise numai "sntate i voie bun", ci alte vorbe care de care mai frumoase i mai dulci, cum vorbesc adec babele cnd voiesc s-i strice firea iar Floriei i srea inima de bucurie cnd auzea atta veste bun i frumoas de la "ai si". S te mpodobesc ca pe o mprteas, mi-a poruncit maic-ta cea bun, gri Boana ntr-un trziu. S-i pieptn eu prul i s i-lDe unde ar putea Floria s nu fac precum a dorit maic-sa cea dulce? Ea ls ca Boana s o pieptene, i Boana o pieptn, atta de frumos o pieptn, att de frumos i mpleti prul, nct i se ncurcau ochii cnd privea la ea i nu tia pe unde o vede mai frumoas. Dar Boana nici nu fuse gata cu pieptnatul, pn ce Floria i czu moart, mai moart dect ce a fost cndva n viaa ei Boana i-a fost mpletit firul morii n pr.Dup ce Boana i fcu pcatul, ea se sui pe prjina cea strmb i se deprta mai rpede dect Vntoasele.Cnd hoii aflar cum c iari nu e bine, ei defer a fugi care ncotro, a se opinti din ruptul sufletului, ca doar cumva s nvie pe Floria i de a treia oar. i traser inelele de pe degete, i dezbrcar rochia, i luar salba de pe piept: dar Floria rmase moart, i hoii cei doisprezece hoi grozavi din fundul codrului ncet-ncet, unul dup altul, ncepur s plng, nu cum plng copiii, ci cum plnge omul cnd vede c acuma toate s-au sfrit, c de aci nainte nu mai are ce s fac. Cnd Floria fu cu totul dezbrcat, hoii ncetar a plnge i rmaser cu toii ncremenii: li se opri suflarea i-i prsi sufletul. S-o despletim! gri ghebosul. S fereasc Dumnezeu! rspunse cpitanul; aa de frumos numai ea tie mpleti cu degetele ei cele mrunele! Da, da! ziser ceilali hoi! Dac a venit acuma pn ntr-atta, s fie mcar i moart precum a fost mai frumoas-n via.De aci nainte hoii mult vorb nu fcur; nici n-aveau ce s-i mai zic: mbrcar pe Floria n cele mai frumoase giulgiuri, i puse fiecare cte un crinior pe frunte, aleser cel mai frumos copac din codru, fcur un cociug, cum ei l tiau a face mai frumos, aezar pe Floria n cociug i-i aprinser la cap o lumin de cear curat, topit tocmai din fagurele n care a fost s fie matca albinilor Dup ce le gtir astea, cutar cea mai nalt poian din codru i unde erau cele mai multe flori, fcur un mormnt de trei ori mai adnc dect ce era de lat i de trei ori mai lat dect era de lung i apoi srut fiecare peFloria n mijlocul frunii i o luar, i o duser Ho! stai! gri ghebosul cnd vzu c hoii voiesc s arunce pmnt asupra Floriei. Pmnt pe trupul ei? Nu v temei de maica lui Dumnezeu?Hoii toi, unul dup altul, lsar pmntul din mn; le venea s intre n pmnt de ruinea pcatului ce era s fac.Cnd erau s porneasc ctre cas, nici unul nu putea s fac nceputul: erau legai de pmnt i simeau c acas nu au ce s mai caute Se aezar dar jur mprejur pe lng mormntul Floriei i privir privir, pn ce, privind, murir toi doisprezece, unul dup altul. Doisprezece hoi au murit i ghebosul mpreun cu dnii Srmanii de ei! mai c-au fost oameni de treab. Bag sama aa a fost s fie.Mult, foarte mult vreme a stat Floria aezat n mormnt; pe lng mormnt, peste pmntul ce sta n jurul gropii, au fost crescut tot flori din flori, care de care mai frumoase i nemaipomenite, i florile nu cresc ca i bureii peste noapte Dup mult vreme dar, feciorul mpratului a venit cu muli oameni i cu mare treab ca s vneze prin codru Deodat auzir cum fac cinii mare larm i mult ltrtur. Feciorul mpratului trimise pe civa argai dintre cei mai tari la inim, ca s vad ce e, cum i pentru ce.Argaii venir i spuser c s-au adunat cinii ntr-o poian nalt i luminoas i, suindu-se pe un dmb cu flori, toi cu toii, cu mic cu mare, au nceput nu s latre, ci s urle, cum url cinele cnd vede bufnia strignd pe hornul casei, ori cnd arde casa stpnului su, s urle adec a primejdie.Feciorul cel de mprat fecior de mprat adec, care nu se mulumete cu una, cu dou porunci argailor s-l atepte i se duse ca s vad el cu ochii i s-aud cu urechile lui de treaba cnilor. Cnd simir cnii apropierea stpnului lor, ei ncetar a da semn de primejdie i deter a-i mica cozile. Hei! dar din loc nu se micar pn ce nu pi feciorul cel de mprat n florile cele frumoase Fecior de mprat, fecior de mprat doisprezece oameni mpietrii nu sunt glum! zu, i chiar un fecior de mprat trebuie s tresar cnd i vede printre flori i apoi cnd privi n mormnt? Feciorului de mprat i pru cum c chiar i al lui suflet a mpietrit cnd vzu pe Floa-rea Codrilor El a vzut multe fete de mprat: Floria e ns Floria Cnd vzu dar c Floria e moart, el se ntrista, dup aceea se supr i, mai la urm, atta de grozav se amr, nct i venea ca s ia lumea n gheare i aa s deie cu ea de pmnt, nct toat s se sfarme, ca nici smna s nu rmn de ea!Ei! dar feciorii cei de mprat sunt scuri la vorb. "Dac n-am vzut-o vie, s-o vd cel puin moart", i zise el, i apoi merse la argai, le porunci ca s porneasc ctre cas. Numai doi oameni credincioi inu la sine, i cnd se fcu noapte, cu aceti doi mpreun scoaser pe Floria din mormnt i o duser prin ascuns la curtea mpratului Dup ce Floria fu bine pus, ca nimeni s nu afle de ea, feciorul mpratului porunci argailor s tac despre cele ce au fcut i vzut i n-au mai vzut, i-i fcu treaba mai departe. El alese cele mai frumoase dousprezece case ce se aflau n curtea mpratului, aez pe Floarea Codrilor n cea mai frumoas dintre ele, porunci ca douspreze fete, cele mai sprintene, s grijeasc pe Floria zi i noapte, s o aeze ntr-un leagn de aur i s o legene ca i cnd ar fi vie. Faa Floriei i acuma era rumen; criniorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vetejit i prul ei i acuma tot att de frumos era pieptnat i mpletit; feciorul cel de mprat dete porunc aspr ca nimeni s nu ating faa, criniorii i prul De aici nainte, Ft-Frumosul mprtesc, de diminea pn seara i de seara pn dimineaa, nu se mic de la leagnul Floriei: privea, privea n faa cea frumoas, pn ce adormea privind i cu ochii deschii.Cele dousprezece fete ce aveau s grijeasc pe Floria nu mai ncetau a-i sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. "Oare pentru ce s nu atingem criniorii i pentru ce s nu-i despletim prul? i dac am face, ce s-ar face? cum ar fi?" se ntrebau ele n gndul lor. Aa e muierea! n-are odihn pn ce nu afl ce ar dori s tie. tii voi ce? gri cea mai ireat dintre ele. Feciorul mpratului doarme: aide s-atingem i s despletim; pn cnd el se trezete, noi iari facem precum a fost.La astfel de lucruri mult vorb nu fac muierile: ele ncepur s despleteasc pe Floria, i cum o despletir, i scoaser firul morii din pr; iar Floria, Floarea Codrilor, se fcu mai vie, mai frumoas i mai sprinten dect ce a fost cndva n viaa ei. Cnd fetele vzur morii rznd, ele, nspimntate i nvrjbite, fugir care ncotro. Din larma ce fcur se trezi i feciorul cel de mprat. Acuma poate fiecare s tie ce e aceea cnd feciorul cel de mprat vede pe Floarea Codrilor chiar vie, privete n ochii ei cei blnzi i aude vorba ei cea dulce. nfricoat, i grozav, i nemaipomenit de frumos lucru trebuie s fie aa ceva.Feciorul mpratului nici trei vorbe n-a grit pn ce a i mers vestea n curte cum c "iac aa i aa", c s-a ntmplat adec ce s-a ntmplat cu minune i cu tain nepriceput; i cnd a venit mpratul cel btrn ca s vad ce e, cum i pentru ce, el att de tare s-a speriat, nct i nnegrir perii capului i njuni cu aptezeci i apte de ani! Dup ce oamenii se dezmeticir, Floria stete de vorb cu ei i le spuse cum i ce, de unde i pn unde, iac ncoace i ncolo, adec toat ntmplarea i patimele ei. mpratul cel btrn asculta, precum asculi la copilai cnd ncep s vorbeasc, asculta adec nct i sta rsuflarea n loc, i precum asculta, el tare i foarte mult se supra cnd auzea cte toate despre suferinele srmanei de Floria; iar cnd asta ncet cu vorba, el gri ctre ea cu vorba lui cea blnd i mprteasc: Ftul meu, draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca s vii tu la casa mea, s mi fii mie nor i nevast feciorului meu.Floria nu zise nimic, ci privi numai aa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de mprat iar feciorului i se fcur vorbele nod i crmpi tocmai pe vrful limbii.Pn ce zici "una, dou, trei", vestea despre cununia feciorului de mprat ajunse pn n cele patru coluri ale lumii. Pn i orbii i chiopii pornir n cale, ca s vin, s vad i s nu mai uite ct vor tri. Crmria cea frumoas nici ea nu se putea s rmn acas: se gti dar, cum numai ea tia, i cnd fuse gtit, iari ntreb pe cuttoare, acuma de a aptea oar, de-a aptea oar, asta nu e glum! Frumoas, zu! rspunse cuttoarea, dar Floria e mireas de mprat!Cnd crmria auzi aceste vorbe, ea porunci ca s lase tot vinul s curg, s sparg toate vasele, i porni ctre fiica sa cea drag i ginere-su mprtesc.Se fcu apoi o nunt, o cununie i un osp dect care mai vestit i mai minunat de cnd e lumea n-a fost: chiar i copiii cei de igan mncau cu linguri de aur, iar dup ce-au mncat i le duceau cu sine acas, ca s le aib i s in minte. Dup nunt, mpratul porunci ca s se fac o cas cu preii de oglind, s se adune cele mai frumoase neveste din ar i s nchid pe crmria cea viclean cu ele, pentru ca s vad i, vznd, s se surpe n gndul ei, cum c nu-i ea cea mai frumoas n ar.Iar Floria i feciorul cel de mprat trir fericii i fr suprare, cum triesc oamenii buni la suflet i nelepi la minte, nct vestea despre ei ajunse chiar i pn la noiStan Bolovande Ioan SlaviciAu fost odat, ntr-o margine de sat, un om, pe nume Stan, i muierea lui. Ea era trist mereu i degeaba ncerca soul ei s afle de ce, c ea nu voia s-i spun, cci, zicea ea, avea s fie i el trist dac afl.

Dar Stan nu se ls i pn la urm ea i spuse c e suparat c nu au copii i, ntr-adevr, omul se ntrist i el. ntr-o bun zi, sosir la ei n cas Domnul Iisus Cristos i Sfntul Petru.I-au primit bine, i-au hrnit i le-au spus vorbe bune, iar cnd s plece, Cristos l-a ntrebat pe Stan ce i dorete, pentru c el are s-i ndeplineasc trei dorine. De trei ori l-a ntrebat, de trei ori a spus c vrea copii, de trei ori i-a dat copii, aa c Stan a rmas cu o sut de copii.n cteva zile copiii au nceput s strige de foame, iar cei doi prini hotrr ca tatl s plece n lume, s caute un dar de la Dumnezeu, hran pentru copii. A umblat ct a umblat Stan, dar nu a gsit ce i trebuia. A ajuns pn la marginea lumii, unde se amestec ce este cu ce nu este, i acolo a dat peste o stn cu apte pcurari. Acolo afl c un zmeu vine n fiecare noapte i le ia cte trei oi, dar i laptele de la aptezeci i apte de oi, pe care l ducea zmeoaicei btrne, s se scalde n el ca s ntinereasc. Atunci Stan ntreb ce i-ar da ei dac i-ar scpa de zmeu, iar ciobanii i spuser c i dau a treia parte din oi.Pe la miezul nopii auzi Stan un zgomot grozav, apoi l zri pe zmeu apropiindu-se de stn. i strig s stea i i spuse c el e Stan Bolovan, care ziua mnnc stnci, iar noaptea pate copaci. Zmeul spuse c nu se va atinge de turm dac se va ntrece cu el, iar Stan scoase din traist o bucat de ca spunnd c e o piatr, i zise zmeului s ia i el o piatr de pe malul rului i s scoat zer din ea. Zmeul strnse piatra n pumn de o fcu praf, dar zer nu curse din ea. Atunci Stan strnse i el caul, zerul ncepu s curg, iar zmeul ncepu a se uita pe unde s fug ca s scape de un aa voinic.Gndindu-se el c nu va putea s scape, i zise lui Stan s vin acas la el, c mam-sa are nevoie de o slug pentru un an. Aflnd Stan c anul e de trei zile, iar simbria de apte saci de galbeni pe zi, se nvoi i plec cu zmeul. Ajunser nu departe de cas, iar Stan o zri pe mama zmeului, btrn i groaznic la vedere. Zmeul l ls s atepte afar i se duse s-i spun maic-si c l-a adus pe omul la, care mnnc bolovani i stoarce zer din piatr, pentru ca ea s l scape de el.A doua zi zmeoaica le zise s dea semn n lumea zmeilor cu buzduganul cel ferecat de apte ori. Zmeul trebuia s-l arunce cale de trei pote, apoi Stan, tot cale de trei pote, apoi iar zmeul i tot aa. Cnd i veni rndul lui Stan, acesta privi ngrijorat la el, socotind c el i cei o sut de copii ai si nu ar izbuti nici s l ridice de la pmnt. Atunci i spuse zmeului c e pcat de buzdugan, fiindc el l va arunca aa de tare c va rmne pe lun. Atunci zmeul zise c l arunc el, Stan se fcu a nu vrea i nu se ls pn cnd zmeul nu i fgdui s i dea apte saci de galbeni ca s l lase pe el s arunce buzduganul. Se duser acas, iar zmeoaica se cam ngrijor i ea cnd afl c vrusese s arunce buzduganul tocmai n lun.Diminea i trimise la fntn, s umple fiecare cu ap cte dousprezece burdufuri, fcute fiecare din pielea unui bivol, i s aduc apa acas. Zmeul umplu ct ai clipi burdufurile, dar Stan abia trse pn la fntn burdufurile goale. Scoase el o custur de la bru i ncepu s zgrie pmntul de jur mprejurul fntnii. Cnd l ntreb zmeul ce face, spuse c are de gnd s aduc fntna acas, ce s se mai ncurce cu pieile de bivol. Zmeul rmase cu gura cscat i, ca s stea pe loc fntna rmas de la mou-su, zise c i duce el i burdufurile lui. Stan se fcu a nu vrea i nu se nvoi dect dup ce zmeul i fgdui ali saci de galbeni.n ultima zi a anului de munc, zmeoaica i trimise la pdure, dup lemne. Pn ai numra la trei, zmeul scoase din rdcin o sumedenie de copaci i i aez la un loc. Stan ncepu el s priveasc la copaci, apoi s-i lege unul de altul, zicndu-i zmeului c el nu st s ia copacii unul cte unul, ci duce toat pdurea acas. Atunci zmeul i spuse c duce el i lemnele lui Stan, numai s lase pdurea la locul ei. Stan nu se nvoi pn cnd zmeul nu-i fgdui c va primi simbria de apte ori cte apte saci cu galbeni.Acas, zmeoaica nu prea se ndura s i da atia bani i i zise zmeului s l omoare pe Stan la noapte, s-i dea cu buzduganul n frunte cnd va dormi. Numai c Stan auzise i puse n pat n locul lui troaca porcilor, iar el se culc sub pat. Zmeul veni i sfrm troaca cu buzduganul, apoi plec mulumit c a scpat de Stan. Diminea i el i zmeoaica rmaser ncremenii cnd l vzur pe Stan viu i frumos ca un mr. l ntrebar cum a dormit i el spuse c a dormit bine, dar l-a picat un purice de frunte.Speriai de aa voinic, i ddur banii, numai s plece, dar el, ngrozit c nu va putea cra atia saci cu galbeni, se fcu c vrea s-i mai slujeasc un an. Atunci zmeul i mai ddu nc de apte ori cte apte saci cu galbeni i-i spuse c i duce el toat comoara asta acas. Stan se nvoi bucuros i plecar, dar, cnd se apropiar de casa lui, ncepu s se team c zmeul, tiind unde st, va veni s i ia banii napoi. l scpar de grij copiii lui, care, de cum zrir zmeul, nvlir flmnzi, cu cte un cuit i o furculi n mini, strignd c ar mnca toi carne de zmeu. Zmeul arunc sacii i fugi nspimntat i de atunci nu a mai cutezat s se arate n lume.Iar Stan, tocmai cnd numra galbenii cu nevasta i copiii, se trezi c vin i ciobanii cu oile pe care le promiseser dac i scap de zmeu, c de, cnd d, Dumnezeu d cu amndou minile!Fata cu pieze relede Petre IspirescuA fost odat un mprat. El avea doisprezece feciori. Cnd se punea la mas, copiii stau mprejuru-i cunun deplin. El era totdauna cu voie-bun, fiindc vedea c trebile i merg strun.

mpraii, vecinii lui, rvnea la traiul lui cel ticnit. Vezi c i el era bun la inim, i nu se supra ntru nimic pe popor, i nu asuprea pe vduv, nici pe siriman.Adec, de! nimeni nu tia ce vierme l rodea la inim i pe dnsul. Ar fi dorit, boieri d-voastr, s aib i o fat barim, la atia feciori.i mai una, i mai alta, dete Dumnezeu n cele din urm de i se mplini i aceast poft a inimei: nevasta lui, mprteasa, rmase grea i peste nou luni fcu o fat, frumoas, de seamn pe lume n-avea.De unde se atepta acum mpratul ca s fie pe deplin fericit, ai! unde? iaca se adeveri i la dnsul, ca la toat lumea asta pctoasa, povestea cntecului:n lume nscut,Nimeni n-a sttutA fi fericitCu desvrit.ncepu a-i tnji trebile mpriei. ncepu adec a da ndrt. Ba cutare mprat l amenin c voiete s se scoale cu rzboi asupra lui, dac nu o face cutare lucru; ba, cutare mprat cere cutare lucru; ba, supuii lui vor s fac rzmiri; ba, vitele de pe moiile lui a clcat hotarele altei mprii i sunt luate de pripas; ba, c moartea a dat n ele, i cte neajunsuri toate se ineau lan, de ajunsese bietul mprat n sap de lemn.Se silea bietul mprat, cu toi cei doisprezece fii ai si, s fac pace, s fie ntre oameni bun nvoire, s opreasc relele ce-l bntuiau, dar geaba, pagubele curgeau grl.n cele mai de pe urm chem un cetitor de stele s-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda i nu poate s dea nainte.Dac veni filosoful, i puse la stele, i a doua zi i zise s bage de seam n trei zile d-a rndul cum i dorm copiii.Trecnd cele trei zile filosoful veni din nou.mpratul i spuse c bieii dormeau care cu minile deasupra capului, care ntr-o parte, care cu minile pe piept, i care pe spate i cu minile pe lng dnii, iar fata doarme pe brnci, ori strns fcut ghem, sau cu minile ntre genunchi. Aceasta este piaza rea a a mpriei tale, rspunse filosoful; de nu o vei deprta din cas, nu se va alege nici praful de d-ta i de copiii dumitale.mpratul bgase i el de seam c se cam adevereau zisele filosofului, c de cnd, adec, dobndise fata, d-atunci i el d ndrt. Dar nu tia ce s fac, cum s scape de prpd pe cei doisprezece copii.Bietul mprat! i acesta i era copil. N-ar fi vrut, vezi, s piar nici unul. n cele din urm se ls dup povaa filosofilor. Ei ziceau c mai bine este s piar unul i s scape doisprezece, dect toi s ajung ca vai de ei i de rsul lumii.Se ndoia mpratul, se ndoia mprteasa s fac o aa fapt, dar nteii de toate relele ce-i npdea din toate prile, se nduplecar la sfaturile celor mai aproape de dnii, i se hotrr n cele din urm s fac o jertf dect trisprezece.Vorbi deci mpratul cu credinciosul su cum s fac. S zic adec c vrea s mearg la vnat, s ia i pe fat cu dnsul, mai cu sear c tot zicea ea c-i place s vaz cum merg oamenii la vnat, i s o lase acolo n pdure. Aceasta ns fr s tie ea.I se rupea rrunchii mpratului de mhnire pentru rpunerea fiicei sale, se mhni mprteasa pn n fundul sufletului ei cnd i aeza merinde n co, sub care puse primeneli, i cteva giuvaiericale d-ale ei.Cnd fu crua gata, puse coul cu merinde, un urcior cu ap, i se urcar i ei, adec fata i cu credincerul mpratului. Pornir i ajunser ntr-o pdure mare. n urma lor acas se bocea mpratul, mprteasa i fraii fetei, de-i venea s-i iei lumea n cap.Dac ajunser n pdure, stete crua mai d-o parte la o potec, luar cu dnii coul i urciorul, i plecar prin pdure dup vnat. Stnd la un colnic, fata se dete s culeag nite floricele, s-i fac un mnunchi; iar credincerul mpratului umbla razna prin pdure dup psrele, i, ncet, ncet se deprt o bucat bun, ajunse la cru, se puse ntr-nsa i pe ici i-e drumul.Cnd bg de seam fata mpratului, credincerul nu e. Ddu chiot, strig, ip, dar nimeni nu-i rspuns. Ce s fac ea? Iar dac vzu c d nde sear, fata se urc ntr-un copaci, se uit ntr-o parte, se uita ntr-alta, nu care cumva vede vro colib ceva. Nu e. Se mai ntoarse de se mai uit i n alte pri i zri, tocmai ce! ntr-o deprtare licrind o lumin ca o stelu. Atunci se dete jos i cu coul ntr-o mn, iar cu urciorul de ap ntr-alta, tr dup dnsa, merse drept la lumina ce zrise.Aci dac ajunse, dete peste o colib, n care ardea un opai n ciob. Btu la ue i-i deschise. Acolo edea o btrn ceretoare. Fata se rug ca s o adposteasc i pe dnsa. Sraca o priimi; dar i spuse c n-are ce s-i dea de mncare fiindc tot avutul ei este o gin, un cel i o pisic.Fata scoase din co i dete i btrnei.A doua zi cnd se scular, btrna ncepu s se vaiete c i-a murit gina pe cuib. Ea se plngea acum c are s moar de foame, deoarece cu ouorul ce lua de la gin pe fiecare zi se hrnea ea.Biata fat de mprat i dete o giuvaierica d-ale ei, ca s-i cumpere o alt gin cu care s se hrneasc.Baba cam cu mrial, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei i tcu.A doua noapte i muri celuul. Atunci ea zise: Fata mea, s-i iei ale trei fuioare i s te duci din casa mea, c de cnd ai venit tu, pagubele se in lan. Celul sta nu l-a fi dat nu tiu pe ce, fiindc mi pzea coliba, i-l am de atia mari de ani. Las, mmuoar, nu te supra, i dau eu cu ce s-i cumperi altul, ba nc s-i mai i rmie.i scoase de-i mai dete o giuvaierica.A treia zi gsir i pisica moart. S te duci, fetico, din casa mea, zise baba i ndrt s nu te mai ntorci. Te vz a fi fat de oameni, te vz c ai scule, dar lips de aa bogii. Mai bine eu cu srcia mea i s triesc n ticn. De cnd ai venit tu, belele mi-au tiat inima. Du-te, dragul mamei, i ia mpreun cu tine tot ce ai adus n casa mea i bun i ru.Fata n-avu ncotro, i ct s plece din coliba babei. nainte ns de-a pleca, se dezbrc de hainele sale cele bune i ceru de la bab nite zdrene d-ale ei. Baba ca s scape de dnsa, cut pe dup perne, pe sub pat, pe culme, i-i dete nite oale de puse pe dnsa, numai s se duc din casa ei.Hainele ce le ls fata, baba le scoase din cas i le dete n celarul ce avea lng coliba ei.i aa fata, mbrcat n haine de ceretoare, plec din casa babei i ncepu a orbci prin bungetul cela de pdure, c doar d-o gsi vro potec care s o scoat la lume.i tot mergnd aa, dete peste o stn de oi. Acolo nu gsi pe nimeni, cci stpnii erau trei tovaroi, carii se duceau ctetrei cu oile. Aci dac ajunse, fata mpratului se puse de mtur coliba, rndui fiecare lucru la locorul lui, fcu focul i atrn cldrua n crcane. Pn una, alta, mai spl vasele, precum i vedrele i hrdaiele n care adunau ciobanii laptele. Apoi se ascunse.Venind ciobanii i vznd toate astea, se mirar. Se uitar ncoace i ncolo, dar nu vzur pe nimeni. Atunci ziser: Cine ne-a fcut st bine, de va fi biat, frate s ne fie, iar de va fi fat, sor s ne fie.Fata mpratului atunci se art. Ea se rug s o primeasc a locui cu dnii cci era o nenorocit i n-avea unde s se adposteasc, nici s-i plece capul.Ciobanii o primir i i spuser ce are s fac. Seara cnd venir gsir iari toate gata, i de mncric i hrdaiele, n care fceau brnz, curate, i toate bune la stn.ns unul din tovaroi se plnse c nu tie ce au oile de tnjesc de azi-diminea; pasmite dase boala n ele, cpitaser ori nu tiu ce li se ntmplase.A doua zi se plnse altul c a dat vrsatul n oi, i nu tie cte vor scpa.A treia altul veni cu nu tiu ce brum de oi. El spuse c voind a trece peste o punte, pe unde trecea n toate zilele cu oile, de ast dat nu tie cum i fcu nluc o oaie i sri n ru, dup dnsa alta, dup asta alta, pn ce se npustir oile i srir mai toate n ru. Se sili bietul cioban s le opreasc, dar ai! pe dracu s-l opreti? cnd intr spaima n oi, degiaba toat munca; abia scpase vro cteva oi, cu care veni acas.Se luar de gnduri bieii ciobani, cum de n cele trei zile de cnd venise fata aia la stna lor s dea ei peste o aa pagub. Ei vzur c surata lor trebuie s fie piaz rea, i c a czut ca o pacoste peste dnii. Atunci se vorbir ca s o goneasc de la dnii, i i ziser: Surat, cum ai venit, s te duci de la noi unde mila Domnului te va povui. Noi nu te mai putem ine. Tu ai intrat n coliba noastr cu srcia. Paguba ce am ncercat n aceste trei zile de cnd etu tu la noi, nici n zece ani nu o vom putea pune la loc.Fata n-avu ce zice. Vzu i ea c aa este. Se scul dar i cerndu-i iertciune de rul ce le fcuse fr voia ei, plec ntr-o doar, ia, aa peste cmp unde o vor duce-o ochii. i mergnd ea cu inima plin de obid i cu lacrmile iroaie, zri ntr-o deprtare mare nite palaturi. ntinse pasul i se duse ntr-acolo ca s nu nsereze pe drum. Acolo edea o arpoaic bogat.Se rug de slugile palatului s o primeasc. Arpoaica, care o vzuse de sus cnd intr pe poart, porunci s o aduc naintea ei. Cum o vzu, o cunoscu, i puse de o mbie frumos, o mbrc cu nite haine curate i o lu pe lng dnsa.i aa, ntr-o zi arpoaica o puse s-i caute n cap, cci, zice-se c arapii ct de curai s fie, tot se gsesc condrnei n capul lor: pentru c le e prul mbcsit, pslos i des, nevoie mare! Fata mpratului vznd n capul arpoaicei, ce nu mai vzuse de cnd o fcuse m-sa, i se fcu scrb i i veni s scuipe.Se uit n dreapta, se uit n stnga, i nu-i dete de ochi dect scumpeturi, pe care i fu mil s scuipe. S se duc ceva mai ncolo, nu putea, cci arpoaica adormise cu capul n poala ei. Se apuc i ea de scuip n laele arpoaicei.Arpoaica, ca dracu, simi i o dat se scul. Ea se uit cu mil la fat, i i zise: S nu te tiu cine eti, ai vedea tu ce ai pi din mna mea. Dar aa, te iert. S te gteti c mergem la un loc. Zi s prinz caii la cru.Pn se gtir ele, crua trase la scar. Se deter jos i se puser n cru. Arpoaica spuse vizitiului unde s mearg. Pe drum ns nv i pe fat ce s fac acolo unde merg.Abia sfri de vorbit arpoaica i ajunser n curtea unui palat cu mii de mii de cmri. Cum se dar jos din cru, arpoaica merse la o cmar unde erau doi oameni: unul tnr i gras, edea ntr-un pat de aur rsturnat i se juca cu dou gheme de mtase; altul moneag umbla de colo pn colo i astmpr nu mai avea. El se cocoase de munc, era trenros i slab i pipernicit de credeai c este alt aia, nu fiin de om. Pasmite, tnrul era norocul fetei, iar btrnul norocul arpoaicei.Cum vzu fata pe tnr, jucndu-se cu ghemele de mtase, o dat se repezi la dnsul, dup cum o nvase arpoaica, i smulse ghemele din mn, i pe ici i-e drumul! Iei fuga, se sui n cru, vizitiul dete bice cailor i nu sttur dect tocmai acas.Cela, greoi i mototol cum era el, pn s se scoale, pn s ias afar, pn s se ia dup dnsa, rmase cu buzele umflate, c n-o mai putu ajunge i, ntorcndu-se crua, lu pe arpoaic i o duse i pe dnsa acas.Tocmai atunci mpratul locului aceluia se hotrse s se nsoare, c era holtei. Logodnica i ceruse s-i fac o hain de mtsrie foarte scump. Fcu ce fcu mpratul, gsi o asemenea mtsrie i o dase la croitor. Dar ce-i faci necazului, c mtsria nu ajungea. i mai trebuia un petec. Puse mpratul s-i caute petecul, dar asemenea mtsrie nu se mai gsi n toat mpria.Ei! cum rmne cu haina miresei? Dac n-o face-o dup artul ei, logodnica nu o priimete; dac n-o gsi petecul ce-i trebuia, rmne haina neisprvit. i aceasta nu se putea, adic s rmie nunta dintr-un fleac de nimic.Mai pusese mpratul oameni de cercetar i afl c la arpoaica cutare se gsete un petec de mtsrie aidoma celeia ce cuta mpratul, i tocmai att ct i trebuia.Pasmite n ghemele luate de fata mpratului de la norocul ei cel lene se afla acel petec de mtsrie.Trimise mpratul oameni s-l cumpere. Arpoaica le spuse c petecul l d celuia ce i va da ati galbeni cari s trag la cumpn ct i mtsria. Puse, deci, ntr-un taler al cumpenei petecul de mtsrie i ndat braul cumpenei cu petecul se ls jos. Puse i galbeni n cellalt taler, dar el rmase sus. Mai puse, mai puse i iar mai puse, dar cumpna nu se lsa n jos, puser oamenii mpratului toi banii ce avur la dnii, cumpna sta tot sus.Atunci se duser de spuser mpratului. Se mir mpratul de ntmplarea aceasta. Trimise civa saci cu galbeni, dar trimiii se ntoarser i spuser c diavolia de cumpn nu vrea s se lase n jos de loc, de loc. Atunci mpratul lu cu dnsul nc civa saci cu galbeni i se duse singur, ca s vaz cu ochii lui ast minune, cci altfel nu-i venea s creaz.Ajungnd i intrnd n cas la arpoaic, vzu pe fata mpratului, ceea pe care o gonise tatl su mpratul ca p-o piaz rea, i-i rmase la inim. Vezi c nu era urt; avea nuri, avea pe vino-ncoace, cum se zice, avea nvtur, m rog, dac era fat de mprat; dar fusese seac de noroc.Vzu i mpratul cumpna. Braul cu talerul n care erau pui banii sta n sus! Puse un sac cu galbeni de care i adusese, i ca s se lase cumpna n jos, ba. Mai puse unul, ba nc unul, cumpna habar n-avea. Puse toi sacii, cumpna pare c era propit acolo sus. Atunci ce-i veni mpratului, se sui i el deasupra banilor, cam cu necaz, i o dat braul cu talerul n care era pui banii se ls n jos i sttu drept la linie, tocmai pe tocmai cu cela n care era petecul de mtase, veni adec la cumpn dreapt. Care va s zic, petecul sta de mtase se poate cumpra numai cu mine, zise mpratul, care nelesese el noima acestei cumpene, ca un mprat ce era el acolo. Cam aa, mprate, rspunse arpoaica. Apoi dac este aa, mie mi-ar fi voia s stric logodna cu nzuroasa aia de fat cu care sunt n vorb, cnd a ti c stpna mtsriei tia m-ar vrea. Cum socoteti d-ta c n-ar vrea ea, rspunse iari arpoaica, cnd d-ta vezi bine c nsui petecul de mtsrie al cui este el te vrea.i aa se fcu vorba i apoi nunta, nu dup mult vreme, cu mare veselie i dragoste.Darmite tatl, muma i fraii fetei cnd auzir de una ca asta, ce bucurie gndii c n-avur?Se ntrolocar cu toi cu totul i fcur o nunt d-alea mprtetile de se duse vestea de dnsa.

Zna Zorilorde Ioan SlaviciA fost ce-a fost: dac n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.

A fost odat un mprat, un mprat mare i puternic; mpria lui era att de mare, nct nici nu se tia unde se ncepe i unde se sfrete.Unii ziceau c ar fi fr de margini. Iar alii spuneau c in minte de a fi auzit din btrni c s-ar fi btut odinioar mpratul cu vecinii si, din care unii erau i mai mari i mai puternici, iar alii mai mici i mai slabi dect dnsul.Despre mpratul acesta a fost mers vorba ct e lumea i ara, cum c cu ochiul cel de-a dreapta tot rde, iar cu cel de-a stnga tot lcrmeaz nencetat. n zadar se ntreba ara, c oare ce lucru s fie acela, c ochii mpratului nu se pot mpca unul cu altul. Dac mergeau voinicii la mpratul, ca s-l ntrebe, el zmbea a rde i nu le zicea nimic. Aa rmase vrajba dintre ochii mpratului o tain mare despre care nu tia nimeni nimic, afar de mpratul.Crescur feciorii mpratului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori n ar ca trei luceferi pe cer! Florea, cel mai btrn era de un stnjen de nalt, cu nite umeri nct nu l-ai putea msura cu patru plmi cruci.Cu totul alta era Costan: mic la statur, ndesat la fptur, cu braul de brbat, cu pumnul ndesat. Al treilea i cel mai tnr fecior al mpratului e Petru: nalt, dar subire, mai mult fat dect fecior. Petru nu face mult vorb: el rde i cnt, cnt i rde de diminea pn n sear.Numai cte odat-l vede omul mai ntunecat, d cu mna pletele n dreapta i n stnga de pe frunte i atunci i se pare c vezi pe un btrn din sfatul mpratului. Mi Floreo, tu eti acum mare; du-te i ntreab pe taica, pentru ce-i plnge lui un ochi, iar altul rde pururea.Aa zise Petru ctre frate-su Florea ntr-o bun diminea. Dar Florea nu s-a dus: el tia nc de mic c mpratul se supr, dac-l ntreb cineva de ast treab.Tot aa o pi Petru i cu frate-su Costan. Nu cuteaz nici unul; las c-oi cuteza eu, zise la urm Petru. Vorba fu zis; lucrul fu gata. Petru merse ca s ntrebe. Oarb-i fie mum-ta! ce treab ai tu de aceea?! i zise mpratul mnios, i-i dete o palm pe de-a dreapta i alta pe de-a stnga.Petru se duse suprat i spuse frailor si cum a pit-o cu tatl su.De cnd a ntrebat Petru de treaba ochilor, se prea cum c ochiul cel din stnga plnge mai puin, iar cel de-a dreapta rde mai mult.Petru i ntri inima i mai merse o dat la mpratul. O palma e o palma i dou-s dou! Gndi i fcu.O pi din nou, cum a mai pit-o.Ochiul cel din stnga lcrma acuma numai din cnd n cnd, iar cel din dreapta se prea a fi njunit cu zece ani. Dac e treaba aa, gndi acum Petru, apoi tiu eu ce-oi face. Atta m duc, atta ntreb, atta rabd la plmi, pn ce nu vor rde amndoi ochii.A zis-o, a i fcut-o! Petru nu zicea nimic de dou ori. Ftul meu, Petre! zise mpratul, acuma mai blnd i rznd cu amndoi ochii. Eu vd c ie nu-i iese grija din cap; i-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi, ochiul acesta rde de bucurie, cnd vd c am aa trei feciori ca voi; iar cellalt plnge pentru c m tem c voi nu vei fi n stare s mprii n pace i s aprai ara de vecinii cei vicleni. Dac-mi vei aduce ns ap de la fntna Znei Zorilor, ca s m spl cu ea pe ochi, mi vor rde amndoi ochii, cci voi ti c am feciori voinici, pe care m pot rzema.Aa zise mpratul. Petru-i lu plria de pe prisp i se duse s spun frailor si ce-a auzit. Feciorii mpratului se puser la sfat i gtir lucrul pe scurt, cum se cade ntre fraii cei buni. Florea, ca cel mai btrn dintre cei trei, se duse n grajd, alese calul cel mai bun i mai frumos puse aua pe el i apoi lu ziua-bun de la cas i mas. "M duc, zise ctre fraii si, i dac nu voi veni ntr-un an, o lun, o sptmn i o zi cu ap de la fntna Znei Zorilor s vii tu Costane dup mine". Se duse.Trei zile i trei nopi Florea nu mai sttu; calul zbur ca nluca peste muni i peste vi pn ce n-ajunse la marginile mpriei.Jur mprejur pe lng mprie era o prapastie adnc i peste aceast prpastie o singur punte. La puntea asta mai sttu Florea o dat: s priveasc napoi, apoi s ia "ziua-bun" de la ar.Fereasc Dumnezeu i pe sufletul pgn de aceea ce vzu Florea acum, cnd era s plece mai departe. Un balaur! dar balaur cu trei capete, cu nite fee grozave, cu o falc-n cer, cu una n pmnt.Florea nici nu mai atept ca balaurul s-l scalde n vpaie, ci dete pinteni la cal i se duse ca i cnd nici n-ar fi fost aici.Balaurul suspin o dat i pieri fr de urm.Trecu o sptmn! Florea nu mai veni; trecur dou; de Florea nu se mai auzea nimic. Trecu o lun; Costan ncepu a alege ntre cai. Cnd crpar zorile de un an,o lun, o sptmn i o zi, Costan se sui pe cal, i lu ziua-bun de la frate-su mai mic. "S vii i tu, dac voi pieri i eu" zise i se duse cum s-a fost dus frate-su.Balaurul de la punte era acum mai nfricoat; capetele lui erau mai ngrozitoare i fuga voinicului mai repede.Nu se mai auzi de amndoi fraii: Petru rmase singur. M duc i eu n urma frailor mei, zise el ntr-o zi ctre tatl su. Apoi mergi cu Dumnezeu, i zise mpratul, doar vei avea mai mult noroc dect fraii ti.i cel mai tnr fecior al mpratului lu dar "ziua-bun" i porni ctre marginea mpriei.Pe puntea cea mare sttea acum un balaur i mai mare i mai grozav, cu flcile i mai nfricoate i mai deschise. Balaurul avea acum nu trei, ci apte capete.Petru sttu n loc cnd vzu dihania asta nfricoat. "Feri din cale!" strig apoi. Balaurul nu feri. Petru mai strig o dat i nc de a treia oar; dup aceea se repezi la el cu sabia scoas. ndat i se ntunec cerul de nu vzu alta dect foc! Foc n dreapta, foc n stnga, foc pe dinainte, foc pe dinapoi. Balaurul arunca la foc din toate apte capetele.Calul ncepu a horcni i a se arunca n dou picioare nct voinicul nu putea s lupte cu sabia. "Stai! c-aa nu-i bine!" zise el i se cobor de pe cal. n mna stnga calul, n mna dreapta sabia. Nici aa nu merse: Ft-Frumos nu vedea alta dect foc i vpaie. Acas dup alt cal mai bun! Petru zise, nclec i se duse ca iari s vin. Cnd sosi acas, l atept lpttoarea sa baba Birsa n poarta curii. Hei ftul meu Petre! am tiut cum c iar ai s vii fiind-c n-ai plecat bine. Cum s fi plecat dar? ntreb Petru pe jumtate suprat, pe jumtate trist. Vezi, dragul meu Petre, ncepu a-l nva acuma baba, tu nu vei putea merge la fntna Znei Zorilor dect dac vei clri pe calul pe care a clrit tat-tu mpratul n tinereea sa; mergi, ntreab unde i care e calul acela. Dup aceea ncalec i te du.Petru mulumi de nvtur i apoi se duse, ca s ntrebe de treaba calului. Neagra-i fie lumina! se rsti acum mpratul. Cine te-a nvat ca s m ntrebi tu pe mine aa? Cu de-a bun sam vrajitoarea cea de Birsa. Ai tu minte? Au trecut cincizeci de ani de cnd am fost eu june: cine tie pe unde au putrezit oasele murgului meu de atuncea?! n podul grajdului mi pare, cum c mai e o curea din fru. Atta am i mai mult nimic din cal.Petru icni suprat i spuse babei "cum i ce". Ateapt numai strig baba rznd de bucurie. Dac st lucrul aa, apoi st bine. Du-te i ad bucata din fru. Doar voi ti eu face un lucru cu cale din ea.Podul era plin de frie, de ele i de curele. Petru alese cele mai roase, mai ruginite i mai nengrijite i le duse babei, ca s fac precum a fost zis. Baba lu friele, le afum cu fum de tmie, zise peste ele o zicl din cuvinte mrunele i gri dup aceea ctre Petru: Ia friele i d cu ele de poarta casei.Petru fcu precum i se zise ca s fac.Vraja babei a fost bun. Abia dete Petru cu friele de poart se i ntmpl nu tiu cum un lucru naintea cruia Petru stete uimit Un cal sttea naintea lui dect care lumea n-a vzut mai frumos! Cu o a plina de aur i pietre scumpe cu nite frie, la care s nu priveti c-i piere lumina ochilor.Frumos cal frumoas a i frumoase frie pentru Ft-Frumos. Sari voinice n spatele Murgului, strig baba facnd cruce peste cal i clre: mai zise apoi o zical de cteva cuvinte i intr n cas.Dup ce Petru sri pe cal simea cum c de trei ori este mai puternic la bra i de attea ori mai pietros la inim. S te ii bine stpne, c-avem cale lung i trebuie s mergem iute. Aa zise Murgul; dar i-a aflat voinicul Se duser se duser, zburar cum nu s-a dus i nici n-a zburat cal i vonic nainte de aceea.Pe punte sttea acuma un balaur cum n-a mai stat, un balaur cu dousprezece capete, grozave, mai pline de vpaie! Hei! dar i-a aflat voinicul. Petru nu se nspimnt, ci ncepu a se sufleca la mneci i a scuipa n palme: "Feri din cale!" Balaurul ncepu a scuipa la foc.Petru nu mai fcu dar mult vorb, ci scoase sabia i se grbi s se repead spre punte. Stai! astmpr-te stpne!, gri acuma Murgul, "f cum zic: nepenete-te cu pintenii la mine n bru, scoate sabia i stai gata, c avem s srim peste punte i balaur. Cnd vei vedea apoi c suntem tocmai pe deasupra balaurului, taie capul cel mai mare, terge cu mneca sabia de snge i o bg n teac, ca s fii gata pe cnd ajungem la pmnt".Petru strnse din pinteni, scoase sabia, tie capul, terse sngele, bg fierul n teac i fu gata pe cnd simi pmntul sub picioarele calului.Aa trecur puntea. S mergem mai departe, ncepu Petru vorba dup ce mai privi o dat ndrt la ara sa. S mergem! i rspunse Murgul. Numai spune-mi acuma stpne cum s mergem? S mergem ca vntul? S mergem ca gndul? S mergem ca dorul? Sau s mergem chiar ca blestemul?Petru privi nainte i nu vzu alta dect cer i pmnt un pustiu la a crui vedere i se ridicar perii n vrful capului. S mergem tot una dup alta, nici prea tare s nu ne obosim, nici peste msura s nu ne ntrziem. Zise apoi merser o zi ca vntul, una ca gndul, una ca dorul i una ca blestemul. Pn ce n-ajunser, n crpatul zorilor zilei a patra la marginile pustiului. Stai acum! D n pai! S vd ce n-am mai vzut, strig Petru tergndu-se la ochi ca omul care se trezete din somn, sau ca acela care vede ceva i-i pare c numai i pare Naintea lui Petru se ntindea o pdure de aram cu copaci, pomi i poame de aram, cu frunze de aram, cu tufiuri, iarb i flori care de care mai frumoase tot de aramPetru sttu i privi cum privete adic omul, care vede ce n-a mai vzut i despre ce n-a mai auzit. Intr n pdure.Florile de pe marginile cii ncepur a se luda i a ndemna pe Petru ca s le rup i s-i fac cunun din ele Ia-m pe mine, c eu-s mai frumoas i dau putere celui ce m rupe, zicea una. Ba ia-m pe mine, c cine m pune n plrie pe acela-l iubete cea mai frumoas nevast din lume, zicea alta i iari se mic alta i alta care de care mai frumoas i mai dulce la vorb, pn ce n-ademenir pe Petru ca s le rup.Murgul sri n lturi cnd vzu c stpnul su pleac dup flori.. Pentru ce nu rmi n pace?! zise Petru cam cu rstita. Nu rupe, c nu e bine s rupi! zise Murgul sftos. Pentru ce s nu fie bine? Pe florile acestea zace blestemul: cine rupe din ele acela are s se lupte cu Vlva pdurii! Ce vlv?! Acum d-mi pace! Ascult de mine: privete la flori; nu rupe ns din ele, ci rmi n pace. Aa zise calul, i mersera n pai mai departe.Petru o tia din pite cum c e bine s-asculte de Murgul; i rupse dar gndul de la flori. n zadar ns! Dac se pune odata necazul pe capul cuiva, nu scpa de s-ar i feri din toate puterileFlorile tot i se mbiau i el tot ntr-una slbea din inim: Fie ce e dat s fie! zise Petru de la o vreme. Barem voi vedea i Vlva pdurilor. S vd, ce e? Cu cine am de lucru? Dac-mi va fi ursita s mor de ea, voi muri i aa; dac nu apoi scap s fie o sut i-o mie de iele! Se puse la rupt de flori N-ai fcut bine! zise acum Murgul plin de grij. Dac ai fcut-o, ns e fcut! te ncinge acuma i fii gata de lupt, c acu, vine Vlva!Abia rosti Murgul vorba, abia fu Petru gata cu cununa pn ce i ncepu un vnt uor din toate prile.. Din vnt se fcu vifor Viforul crescu crescu pn ce nu se vzu alta dect ntunerec i noapte i iar numai noapte i ntunerec Lui Petru i prea, cum c a luat cineva lumea n spate i a ncrct-o la fuga cu ea, aa se cutremura pmntul sub el. Fric i-e? ntreb murgul scuturnd din coam. Ba! rspunse Petru ntrindu-se pe inima, dei spatele ncepu a-i furnica. Dac e acuma aa, aa apoi fie cum e! Nici nu-i fie fric! ncepu a-l ndemna Murgul. Ia frul de la mine din cap i umbl ca s nfrni Vlva cu el.Alta nu mai zise, cci Petru nici nu avu timp s desfrne cum se cade pn ce i ajunse Vlva la eiPetru nu putea privi la ea aa era de grozav i de nfricoat.Cap n-are dar nici fr cap nu ePrin aer nu zboar dar nici pe pmnt nu umbl Are coam ca i calul, coarne ca cerbul, fa ca ursul, ochii ca dihorul i trupul e de toate numai de fiin nu Aa era Vlva cnd se repezi ctre Petru.Petru se sprijini n fere, se ridic n picioare i ncepu a lucra cnd cu sabia, cnd cu braul, iar sudorile mergeau dup el c prul.Trecu o zi i o noapte; lupta nu mai ajunse la capt. Stai S ne mai ntrim oleac! zise Vlva rsuflnd cu greu.Ft-Frumos ls spada n jos. Nu sta! strig murgul cu grbita.Petru iari ncepu a lucra din toate puterile.Vlva rnchez acuma o dat ca i calul apoi url ca lupul i se repezi din nou la Petru.Lupta mai curse o zi i o noapte i mai nfricoat ca pn acuma. Petru simea abia c se mai poate mica de obosit ce era. Stai acuma, c vd c am cu om de lucru! Stai, zise Vlva i de-a dou oar. Stai! S ne mpcm.Petru se lupt mai departe dei abia mai putea rsufla. Nu sta! vorbi Murgul.Dar nici Vlva nu se mai repezi ca pn acuma, ci ncepu a se purta mai cu cale i treab, cum se poart adic toate cnd nu mai simt putere n sine.Aa curse lupta pn-n zorile de-a treia zi. Cnd ncepur zorile a crepei, Petru fcu ce fcu, destul c arunc frul n capul Vlvei obosite Deodata se fcu din Vlva un cal, cel mai frumos din lume. Dulce-i fie viaa, c m scpai de la robie! zise acuma Vlva prefcut n cal i ncepu a se dezmierda cu Murgul.Mai n urm nelese Petru din vorb i cuvnt cum c Vlva nu fusese alta dect un frate al Murgului, pe care l-a blestemat Sfnta Miercure nainte de asta, cu attea i attea sute de ani.Petru leg Vlva de calul su, se sui pe ea i se puse din nou pe cale Cum a mers? Nici nu e nevoie s spun. Repede a mers pn ce n-a ieit din pdurea cea de aram. Stati pe loc! Dai n pai s vd ce n-am vzut! zise Petru mai odat cnd ieir din pdurea cea de aram. Inaintea lui se ntindea acuma o pdure nc mai minunat dect cea de aram, cu tufi mai strlucitor, cu flori mai frumoase i mai ademenitoare el intr n pdurea de argint.Florile ncepur a vorbi nc mai dulce, mai ndemntor dect cele din pdurea de aram. S nu mai rupi din flori zise Vlva cea legat de Murgul, cci frate-meu e de apte ori mai puternic dect mine.Nu se opri ns Ft-Frumos cel fr de fric! Abia trecu una dou, pn ce Petru i ncepu a rupe flori i a le mpleti n cunun.Se fcu vifor mai turbat, noapte mai neagr, pmntul se cutremura mai tare dect n pdurea de aram; Vlva pdurii de argint se repezi la Petru c-o grozvie de apte ori mai mare dect cum a fost n pdurea de aram. Nici el nu fu ns lene! Lupta mai curse o dat trei zile i trei nopi; i-n crepetul zorilor zilei a patra, Petru nfrna i pe a doua Vlva. Dulce-i fie fericirea, c m-ai scos de la robie! zise i ast-dat Vlva, apoi se ntinser la cale cum s-au mai ntins i pn acum. Ho, stai pe loc! Dai n pai!. S vd, ce n-am mai vzut nc, strig clreul acuma de a treia oar, puse dup aceea palma pe ochi, fiindc se temea c-i va pieri lumina de razele ce veneau din pdurea cea de aur.El mai vazuse lucruri minunate, dar despre aa ceva nici nu a visat pn acuma. S stm pe loc! C nu e bine, strigar caii deodat. Pentru ce s nu fie bine? ntreb Petru. Tu iari ai s rupi din flori. tiu c nu te va rbda firea! i fratele nostru cel mai tnr e de aptezeci i apte de ori mai puternic i mai grozav dect noi toi trei laolalt. S nconjurm dar pdurea! Aa vorbi Murgul. Ba nu! rspunse Petru, s mergem! S le vedem pe toate dac am vzut ceva. N-avei fric, nici eu n-am!Nu e nevoie s spun, cum c Petru iari a fcut fcut-o Doamne! dar cum s nu o fac.Abia mpletit cununa, pn ce i ncepu s fie ceva cum n-a mai fost Acuma nu era mai mult vifor, nu mai mult ntunecos; pmntul nu se cutremura mai mult. Se fcea nu tiu ce i nu tiu cum destul c lui Petru i prea c-a intrat cineva n miezul lumii i a nceput s