SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI

2019

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „GH. ASACHI” IAȘI Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Aniversări și comemorări. 2019

/ Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. – Iaşi: Asachiana, 2019

ISBN 978-606-94358-3-0 821.135.1(498-Iași).09(038) 81’374:821.135(498-Iași).09 Tehnoredactor: Laura MAHU

Copyright © – Toate drepturile rezervate Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 10, 700063 Telefon: (+4) 0332 110044 E-mail: contact@bjiasi.ro Web: http://www.bjiasi.ro/

3

SCRIITORI ŞI PUBLICIŞTI IEŞENI CONTEMPORANI

ANIVERSĂRI ŞI COMEMORĂRI

2019

Editura Iași • 2019

4

NOTĂ:

Ordinea personalităţilor a fost stabilită în funcţie de luna şi ziua naşterii, în secţiunea „Aniversări”, respectiv de luna şi ziua morţii, în secţiunea „Comemorări”.

Schiţele biografice fost preluate din volumul „Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Dicţionar. 1945-2008” de Nicolae Busuioc, ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura „Vasiliana ’98”, 2009.

Selecţia a fost efectuată de Constantin Acozmei, bibliograf în cadrul Serviciului Catalogare, Achiziţii, Informare bibliografică.

5

ANIVERSĂRI

6

7

IANUARIE

BRUMARU Emil, n. 1 ianuarie 1939 – m. 5 ianuarie 2019, comuna Bahmutea, judeţul Tighina, Basarabia. Poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează Liceul Naţional (1955) şi Facultatea de Medicină din Iaşi (1963). Medic la Dolhasca (1963-1975), corector şi redactor la revista Convorbiri literare (1983-1990). Debutează cu poezii în Luceafărul (1966) şi editorial cu două plachete de versuri (1970): Versuri

(Bucureşti, Albatros) şi Detectivul Arthur (Bucureşti, Cartea Românească). Colaborează la România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Tribuna, Steaua, Familia, Argeş, Echinox, Convorbiri literare, Cronica etc. Alte volume: Julien Ospitalierul (Bucureşti, Cartea Românească, 1974), Cântece naive (Bucureşti, Cartea Românească, 1976), Adio, Robinson Crusoe (Bucureşti, Cartea Românească, 1978), Dulapul îndrăgostit (Bucureşti, Cartea Românească, 1980), Ruina unui samovar (Bucureşti, Cartea Românească, 1983), Dintr-o scorbură de morcov (Bucureşti, Nemira, 1998), Poeme alese (1959-1998) (Braşov, Aula, 2003), Opera poetică, antologie de autor, vol. 1-2, 2003, vol. 3, 2005 (Chişinău, Cartier), Fluturii din pandişpan (Iaşi, Cronica, 2003, Chişinău, Ştiinţa, 2008); Poezii, carte la borcan (Bucureşti, Humanitas, 2003), Cerşetorul de cafea, memorii-jurnale-corespondenţă (Iaşi, Polirom, 2004), Submarinul erotic, poezii şi CD, (Bucureşti, Cartea Românească, 2005), Infernala comedie (Timişoara, Brumar, 2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, publicistică-eseu (Iaşi, Polirom, 2006), Cântece de adolescent (Timişoara, Brumar, 2007), Ne logodim cu un inel din iarbă, carte-obiect (Iaşi, EIS ART, 2008), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei cu lindic zglobiu, poezie erotică (Editura Trei, 2008), Opere I. Julien Ospitalierul (Iaşi, Polirom, 2009); Opere II. Submarinul erotic (Iaşi, Polirom, 2009). Volume disponibile on-line: Commedia dell’Arte, vol. I-III (Editura LiterNet, 2005-2006). Deţine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1970), Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera omnia (2001) şi Premiul de Excelenţă la ediţia a XXVI-a a Festivalului George Bacovia, pentru întreaga activitate scriitoricească (2005). „Poezie a jocului, fanteziei şi ironiei, alimentate de o fervoare senzorială susţinută, creaţia lirică a lui Emil Brumaru abrogă luciditatea pentru a proiecta utopia unui eden domestic” (Ioan Moldovan).

8

PROCA Vasile, n. 2 ianuarie 1949, în localitatea Curături, jud. Iaşi. Poet, prozator şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară în satul natal. Studii gimnaziale şi liceale la C. Negruzzi şi Al. I. Cuza din Iaşi. Absolvă, în 1972, Şcoala Postliceală Comercială din Iaşi. Îşi continuă studiile cu profil economic, este student (I.D.) între 1977 şi 1980, la AISPA (azi SNSPA), pe care le abandonează din cauza

unei boli grave. Frecventează Cenaclul Junimea între anii 1978 şi 1988. Debutează, în 1967, cu poemul Trecând prin timp, în primul număr al revistei Licăriri, a liceului Al. I. Cuza, la îndemnul criticului literar Aura Pană, pseudonim al profesoarei sale, Aurelia Stoleriu. Adevăratul debut are loc în revista Convorbiri literare (1978), având girul criticului literar Daniel Dimitriu. Colaborează la importante reviste literare din ţară şi străinătate: Cronica, Luceafărul, Familia, Dacia literară, Poesis, Acolada, Ziua literară, Poezia, Ziarul de Duminică, International Notebook of Poetry, Nova Revista, Alforja, Gradina (Serbia) etc. Redactor la revista Poezia între anii 2000 şi 2006, unde a semnat rubrica Catalogul manuscriselor (poşta redacţiei), folosind pseudonimul Abatele de Cumania. În prezent, este redactor sef adj. la revista Marmaţia literară, care apare la Sighetul Marmaţiei. Prezent în antologii de poezie din ţară şi străinătate, tradus în franceză, rusă, italiană, engleză, spaniolă, sârbă, ucraineană. Debutează editorial cu Ruperea ritmurilor (Iaşi, Junimea, 1987), carte drastic cenzurată. Apoi, publică volumele Ambigua (Iaşi, Moldova, 1992), Cerul pe pământ, cu o prefaţă de Emil Iordache (Iaşi, Timpul, 1998), Abatorul îngerilor (Oradea, Cogito, 1998). Pentru aceste două volume a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Prada din Rai, cu o postfaţă de Gheorghe Grigurcu, seria La Steaua – poeţi optzecişti (Botoşani, Axa, 2000, Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetul Marmaţiei); Duminica din trăsnet (Bucureşti, Cartea Românească, 2002), Premiul Festivalului Naţional de Poezie George Coşbuc de la Bistriţa. „Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanţieri a realului, într-o notificare a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică… Frânturile unui epos tenebros ţâşnesc din abisurile care dovedesc că negaţia însăşi doreşte a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică” – Gheorghe Grigurcu; Jocul de-a Dumnezeu / Playing God, trad. în engleză de Olimpia Iacob (Cluj-Napoca, Limes, 2002, Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetul Marmaţiei); Povestiri din Cumania (Iaşi, Timpul, 2004); Ambigua, antologie cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu, colecţia Dictatură

9

şi Scriitură (Iaşi, Junimea, 2005); Variaţiunile Goldberg (Iaşi, Princeps Edit, 2008). În 2005 primeşte Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri literare, iar în 2008 primeşte Marele Premiu pentru Poezie Ronald Gasparic la Festivalul de Literatură româno-canadian.

VASILIU Lucian, n. 8 ianuarie 1954, Puieşti-Bârlad, jud. Vaslui, fosta regiune Iaşi. Poet şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990). Membru PEN (din 1990; se retrage în 2007). Studii: liceul Mihai Eminescu, Bârlad (1968-1972), Şcoala Postliceală de Biblioteconomie din Bucureşti (1972-1974), Facultatea de Litere Iaşi (1976-1981). Între anii 1974 şi 1980 este bibliotecar al Bibliotecii Universităţii

Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi. Între toamna 1974 şi început de an 1976 împlineşte stagiul militar. În perioada studenţiei a fost redactor al revistei studenţeşti Dialog (coordonator, criticul literar Al. Călinescu). De la 1 decembrie 1980 este transferat la Muzeul Literaturii Române din Iaşi. În perioada 1990-2007 a fost director al acestei instituţii (în 1990 coordonează întreg Complexul Muzeal Moldova). Din 2007, redactor-şef al revistei Dacia literară (a iniţiat apariţia seriei noi în anul 1990). Debutează în revista Convorbiri literare (nr. 16, 30 august 1973, graţie poetului Ioanid Romanescu). Cronologic, publică următoarele cărţi (selectiv): Mona-Monada (Iaşi, Junimea, 1981); Despre felul cum înaintez (Bucureşti, Albatros, 1983); Să alergăm împreună (Iaşi, Junimea, 1985); Fiul Omului (Bucureşti, Cartea Românească, 1986); Verile după Conachi (Iaşi, Junimea, 1990); Mierla de la Casa Pogor (Iaşi, Euchronia, 1994); Dincolo de disperare (Timişoara, Helicon, 1995); Tanz der Monaden (poeme, ediţie româno-germană, Dionysos Verlag, 1996); Poeme/ Poèmes (ediţie româno-franceză, Cogito, 1999); Lucianograme (Botoşani, Axa, 1999); Cambei în China (Jurnal de turism cultural, Iaşi, Sedcom Libris, 2000); Grenade şi îngeri (proză, Iaşi, Junimea, 2001); Atelier de potcovit inorogi (Iaşi, Junimea, 2003); Şobolanul Bosch (Piteşti, Paralela 45, 2006). A mai publicat (singur sau în colaborare) ediţii, albume Iaşi, reeditări adnotate. Deţine, între altele, premiile naţionale pentru literatură Nicolae Labiş (Suceava, 1979), Mihai Eminescu (Iaşi, 1983), premiile Uniunii Scriitorilor (filiala Iaşi, în 1990 şi 1994). Ordinul Meritul Cultural Naţional în grad de ofiţer. Tradus în peste 20 de ţări. „Talentul lui Lucian Vasiliu se vede bine în poemele în care bucuria lui de a lua în răspăr convenţiile poeziei este slujită de o mai mare inventivitate…” (Eugen Simion).

10

GRĂDINARU Mihail (Friedrich Michael), n. 9 ianuarie 1969, la Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale, liceale şi Facultatea de Drept a Universităţii M. Kogălniceanu Iaşi. Colaborează la publicaţiile: Cronica, Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară, Dialog, România literară, Viaţa Românească, realizează emisiuni la Radio Iaşi şi Tele M.

În perioada 1997-1998 susţine, în revista Convorbiri literare, rubrica permanentă Dialogul ideilor. Membru în Comitetul de redacţie al revistei Dialog. Publică volumele Eusebeia (Iaşi, Septentrion, 1991), Poetică şi poezie modernistă (Iaşi, Septentrion, 1994), Cuvinte de taină (Iaşi, Septentrion, 1996), Cânturi paideice şi iniţiatice (Iaşi, Septentrion, 1999), Marea unificare (Iaşi, Editura T, 2003), Nichita Stănescu – profet al naturii (Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2004).

PRICOP Constantin, n. 20 ianuarie 1949, la Piatra Neamţ. Poet şi critic literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Ştefan cel Mare din Suceava (1967) şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1967-1972). Corector, apoi redactor şi secretar general de redacţie la Convorbiri literare (1972-1991), redactor şef adjunct al revistei Sud-Est (1991-1993), redactor al Analelor

Universităţii Al. I. Cuza, secţia litere (din 1998), lector, apoi conferenţiar la Facultatea de Litere Iaşi din anul 1992, iar din 2005, profesor la Catedra de literatură română a aceleiaşi facultăţi, prodecan al Facultăţii de litere (2004-2006). Doctor în filologie (1999). Debutul literar şi-l face în Sinteze, revistă a Liceului Ştefan cel Mare. Colaborează la principalele publicaţii culturale şi literare din Iaşi şi din ţară, între care Cronica, Convorbiri literare, Dacia literară, Dialog, România literară, Contemporanul, Ateneu, Tomis, Vatra, Steaua, Tribuna etc. Conducător al Cenaclului literar Junimea şi al revistei Convorbiri literare (1986-1988). Este autorul volumelor Viaţă fără sentimente (Bucureşti Editura Eminescu, 1982), Marginea şi centrul (Bucureşti, Cartea Românească, 1990), Seducţia ideologiilor şi luciditatea criticii (Bucureşti, Integral, 1999) pentru care obţine Premiul Asociaţiei Scriitorilor pentru critică şi istorie literară (1999), Literatura şi tranziţia (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000), Literatura medievală şi stabilirea canonului literaturii române, în colaborare (Iaşi, Junimea, 2000, 2002), Naratori şi modelare umană şi medievalitatea românească, în colaborare (Iaşi, Junimea, 2000, 2002), Literatura română postbelică (Iaşi,

11

Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2005). Începuturile literaturii române. Analize, sub tipar. Îngrijeşte ediţia Între ziaristică şi filosofie de Nae Ionescu (Iaşi, Timpul, 1996). Fondator al revistei Continent, organizator al redacţiei din România a revistei basarabene Sud-Est. Deţinător al Premiului Asociaţiei Scriitorilor Iaşi pentru critică şi istorie literară (1999), al Premiului Fundaţiei Culturale a Bucovinei, component al Juriului care acordă premiile anuale ale Asociaţiei Uniunii Scriitorilor Iaşi.

GHEORGHIU Val, n. 25 ianuarie 1934, Dorohoi, jud. Botoşani – m. 28 mai 2017, Iaşi. Pictor, prozator şi eseist. Studii gimnaziale şi Liceul Teoretic din Dorohoi (1948-1952), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1953-1957). Îmbrăţişează în acelaşi timp pictura. Redactor în presa locală ieşeană, redactor la revista Cronica (1967-1977), redactor pentru cartea de artă la Editura Junimea (1977-1985). Debutează în Iaşul

literar cu proză scurtă (1960). Publică proză, articole, eseuri pe teme de artă în principalele reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Participă la numeroase expoziţii de pictură organizate în ţară şi străinătate (Paris, Veneţia, Skopje, Istanbul, Amsterdam, Lisabona, Cairo, Roma, Berlin, New Delhi, Rio de Janeiro, Lublin, Barcelona, Moscova, Ankara etc. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1968). Publică volumele de poeme în proză şi proză scurtă Arlechin în iarbă (Iaşi, Junimea, 1972), Viaţa în teleferic (Iaşi, Junimea, 1979), Vieţile după Vasari (Iaşi, Junimea, 1980), Madona cu gâtul lung (Bucureşti, Cartea Românească, 1987). În 1985, la Editura Meridiane, apare albumul-monografic Val Gheorghiu (în seria Artişti români contemporani). Continuă cu Mă-ntorc în Bermude, nuvele (1999), volumul antologic Pretenţiile barcagiului Caron (2000), albumul de artă Uşi celebre. Uşi umile (2002), jurnalul Cinci degete-n ochi, 1990-2006 (2007). Figurează cu pictură şi desen în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate. Deţine Marele Premiu pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici (2000), Premiul de excelenţă al U.A.P. Iaşi (2004) şi Premiul de excelenţă la Salonul anual de Carte, Iaşi (2008). „Val Gheorghiu atestă o vocaţie destul de singulară a exerciţiului narativ ce trece de simplul violon d'Ingres şi conferă autorului o identitate precisă în perimetrul prozei noastre româneşti” (Marian Papahagi). „Uşile lui Val Gheorghiu denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esenţial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu” (prefaţă de Alexandru Zub la albumul Uşi celebre, uşi umile). „Nu e o aglutinare, ci chiar fuziune, proces prin care, ca într-un puzzle

12

reuşit, fragmentele completează ritmic desenul. O frescă prin prisma căreia vedem curgerea vremii peste vieţile noastre” (prefaţă de Liviu Antonesei la Cinci degete-n ochi, jurnal, 1990-2006).

PARASCAN Constantin, n. 26 ianuarie 1944, comuna Măgireşti, jud. Bacău. Prozator, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Măgireşti, Şcoala de chimie la Târnăveni, liceale la Tg. Ocna şi Oneşti, Facultatea de Filologie, secţia română-italiană, din Iaşi (1967-1972). Doctor în filologie (2000). Muzeograf (1972-1984), şef secţie (1984-1989) la Muzeul literaturii române din Iaşi, din

1990 muzeograf la Bojdeuca Ion Creangă din Ţicău Iaşi. Debutează în revista Alma Mater (1970). Colaborator la Opinia studenţească, Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Dacia literară, la ziare şi almanahuri din Iaşi, Bacău, Bârlad, Chişinău, Bucureşti. Fondează, împreună cu Daniel Dimitriu, Cenaclul literar Junimea (1975) şi Cenaclul literar Ion Creangă (1991) de pe lângă Bojdeucă, coordonează Concursul naţional de poveşti. Publică romanele Uşile nopţii (1981), Sufletul nostru dintâi (1984, ed. a II-a, 2004), Vămile iubirii (1988), Orga de argint (1994), autor al monografiei Povestea vieţii lui Ion Creangă (Iaşi, Regina, 1996), al albumului monografic (în colaborare) Ion Creangă – „Nu ştiu alţii cum sunt...” (1983). Apar, apoi, Ion Creangă şi lumea în care a trăit, 1837-1889 (Iaşi, Sagittarius Libris, 1999) şi Ion Creangă – Măştile inocenţei, viaţa şi opera, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi o postfaţă de Liviu Leonte (Iaşi, Junimea, 2000, ed. a II-a, Chişinău, Prut Internaţional, 2006), pentru această monografie primind Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi. Realizează ediţia şi postfaţa la Scrierile lui Creangă, 2 vol., reeditare a ediţiei princeps 1890, 1892 (Iaşi, Junimea, 1996), continuă cu volumele: Eminescu şi Creangă la Junimea (Iaşi, Timpul, 2002), Preoţia lui Ion Creangă (Iaşi, Sagittarius Libris, 2003), Monografie sadoveniană toponimico-literară (Iaşi, Timpul, 2004), Cum i-am cunoscut… Portrete literare (Iaşi, Convorbiri literare, 2004), Gimnastica umbrelor (Iaşi, Junimea, 2004), Istoria Junimii postbelice, I (Iaşi, Timpul, 2006), Acasă la Ion Creangă. Povestea Bojdeucii din Ţicău la 90 de ani (Iaşi, Sagittarius Libris, 2008), Acasă la Ion Creangă. Humuleşti – Neamţ şi Ţicău-Iaşi (Iaşi, Panfilius, 2008). A îngrijit ediţiile Poveştile de la Bojdeucă (10 volume, din 1994 şi până în prezent) şi Cele mai frumoase poveşti de la Bojdeucă (2008). Obţine Premiul special al Salonului de carte de la

13

Chişinău (1999, 2005), Premiul revistei Convorbiri literare (2004), Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, prin Decret prezidenţial (2004).

APETROAIE Adrian Liviu, n. 28 ianuarie 1974, în Vadu-Moldovei, jud. Suceava. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Tg. Neamţ, Liceul militar Ştefan cel Mare la Câmpulung Moldovenesc (1988-1992), Facultatea de Filosofie, Universitatea Al I. Cuza Iaşi (1993-1997), absolvent al modulului de Studii aprofundate de Teoria interpretării (1998-1999). Redactor la Independentul,

Ziua de Iaşi, Radio Iaşi, Biroul de presă al Camerei de Comerţ Iaşi, consilier la Centrul cultural al Americii Latine şi Caraibelor. Din 2002, muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi şi redactor la revista Dacia literară. Debutează cu grupaje de versuri în Convorbiri literare (1998). Colaborează la Cronica, Dacia literară, Convorbiri literare, Ateneu, Hyperion, Bucovina literară cu eseuri, comentarii critice, poezii. Publică volumele Alegorii sub papirus (Iaşi, Junimea, 2000), cu care obţine Premiul editurii Junimea şi al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi, la Concursul Naţional de Poezie Porni Luceafărul..., Botoşani, 2000, Geometria deşertului, poeme (Iaşi, Junimea, 2002), Sadoveanu şi Iaşii (1904-2004), album fotodocumentar (Iaşi, Opera Magna, 2004) Oglinda sumară, poeme (Iaşi, Opera Magna, 2008), Minutul de prelungire, publicistică (Iaşi, Feed Back, 2008).

ANDREI Aurel, n. 29 ianuarie 1949, Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău. Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Studii elementare şi profesionale la Râmnicu-Sărat, studii medii la Liceul nr. 4 din Braşov (1967-1971). Centralizări-telecomandă C.F.R. Braşov, tehnician la I. M. Nicolina din Iaşi (1975-1990), redactor-şef al Editurii Canova Iaşi (din 1990), în prezent, referent în cadrul Centrului

Judeţean de Promovare a Culturii Tradiţionale Iaşi. Debutează cu proză în revista Cronica (1981), colaborează la Vatra, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Contemporanul etc. Publică volumele Cazul profesorului Roşatu, proză (Iaşi, Moldova, 1990), Tânăr, proză (Iaşi, Moldova, 1990), Teatru pentru mai târziu (Iaşi, Canova, 1997), cu un cuvânt înainte de Val Condurache, Altarul, teatru (2000), O dimineaţă neobişnuit de lungă, teatru (2002), Povestea Căpcăunului…, proză pentru copii (2004),

14

Martinel şi vârtejul de zăpadă, proză pentru copii (2005), Poveste cu Moşi Crăciuni şi un Pitic, proză pentru copii (2006), Trecutul zilei de mâine, teatru (2000), Teatru, (2007), Miros de iarbă crudă în adierea nopţii, teatru (2008). Sub tipar: Cartea cu coperţi albastre, proză poliţistă, un volum de teatru pentru copii şi două volume de teatru care vor cuprinde 14 piese, cu un studiu introductiv de Ioan Holban. Deţinător al mai multor premii la concursuri şi festivaluri de literatură (proză şi teatru – preşedinţi de jurii Ileana Berlogea, Val Condurache, Dumitru Solomon, Mircea Ghiţulescu): Premiul pentru dramaturgie Mihail Sorbu (1990), Premiul pentru dramaturgie Bogdan Amaru (1991), pentru cartea Altarul, Premiul pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru cartea Teatru (2008). Mai multe piese au fost transmise radiofonic, între care Altarul la Radio Iaşi prin vocea actorului Teofil Vâlcu, nominalizat la Premiul Camil Petrescu (1995) şi la UNITER (2004). Premiera piesei Trecutul zilei de mâine a avut loc la Teatrul V. Alecsandri din Iaşi (2005), într-o distribuţie actoricească de excepţie.

15

FEBRUARIE

ŢAŢOMIR Nicolae, n. 2 februarie 1914, în Hârlău, judeţul Iaşi – m. 26 ianuarie 1996. Poet, eseist şi jurist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale şi Facultatea de Drept la Iaşi. Practică avocatura, profesor la aceeaşi facultate, parcurgând toate treptele didactice universitare, şeful Catedrei de teoria statului şi dreptului, decan al Facultăţii ieşene. Obţine titlul de doctor în drept cu teza Criminalistica în literatură

(1947). Debutează (la îndemnul lui George Topîrceanu) cu versuri în Bloc, Adevărul şi Însemnări ieşene, iar editorial, cu volumul Lebede negre (1936). Redactor şef al revistei Iaşul nou, redactor la Iaşul literar. Colaborează la Adevărul literar, România literară, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Steaua, Transilvania, Contemporanul etc. Apreciat şi apropiat de George Călinescu, George Lesnea, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ion Istrati, Nicolae Barbu, Fl. M. Petrescu, Constantin Ciopraga şi alţii. Remarcabila sa operă măsoară 18 volume de poezie, 2 romane şi o carte de eseu. Amintim câteva: Eternul spirit (1940), Melos (1970), Cartea mea de lut (1971), Elipse orfice (1976), Cosmograme (1977), Ţara albatroşilor (1982), Lebede albe (1983), Anabasis (1985), Paşii Licornului (1989). Critica literară îi descoperă tumultul romantic, accentele elegiace, melosul persuasiv, fulguraţiile plastice, ecouri de glas interogativ în limba cosmosului într-un vers tăiat cu artă de geometru. Membru al Academiei de Ştiinţe, deţinător al unor importante premii şi distincţii, poetul şi juristul Nicolae Ţaţomir rămâne o personalitate de prim plan în viaţa spirituală a Cetăţii. IONEL Nicolae, n. 4 februarie 1944, Bucureşti. Poet, dramaturg şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Adjud, Liceul Internat C. Negruzzi, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1961-1966). Profesor la Şcoala generală Şaru Dornei, jud. Suceava, muzeograf la Casa memorială V. Alecsandri Mirceşti, profesor la Şcoala generală Perieni, jud. Iaşi, din 1990 redactor la revista Convorbiri literare, din 1995 redactor la Editura Junimea. Debutează cu poezii în Familia (nr. 2, 1971), editorial, cu volumul Cuvânt în cuvânt (Iaşi, Junimea, 1972). Publică apoi volumele de poezii: Poezii (Iaşi, Junimea, 1979), Calea vie (Bucureşti, Cartea Românească, 1983), Scara de raze (Iaşi, Junimea, 1990), Carul Mare (Bucureşti Cartea

16

Românească, 1991), Venirea (Iaşi, Sagittarius, 1995), Vederea (Iaşi, Junimea, 1995), Prezenţa (Constanţa, Pontica, 1996), Flori de cireş (Iaşi, Fides, 1997), Răsăritul chipului (Bucureşti Cartea Românească, 1998), Haiku (Iaşi, Fides, 1998), Crinul deschis (Iaşi, Junimea, 1999), Dor din dor (Iaşi, Fides, 1999), Cântece de leagăn (Iaşi, Fides, 2000), Cât îi ceru’ şi lumea (I – Iaşi, Fides, 2000, II – Iaşi, Tehnopress, 2005, III – Cluj-Napoca, Napoca Star, 2007, IV – Cluj-Napoca, Napoca Star, 2008), Marginea singurătăţii (Iaşi, Fides, 2001), Nume pe ape, (Iaşi, Junimea, 2003), Cuvânt în cuvânt, antologie (Iaşi, Junimea, 2004), Celei de nenumit (Iaşi, Tehnopress, 2004), Umbra miresmei (Iaşi, Tehnopress, 2005), Gând oprit (Târgu-Lăpuş, Galaxia Gutenberg, 2005), Drumul spre nume (Iaşi, Tehnopress, 2005), Bethel (Iaşi, Tehnopress, 2005), Tot în totul (Iaşi, Ştef, 2007), Umbra ta, Ruth (Iaşi, Tehnopress, 2008). Volume de teologie: Rugăciune (I – Iaşi, Fides, 1996, II – Iaşi, Fides, 1999, III – Iaşi, Tehnopress, 2004), Întrebătoare răspunsuri (Iaşi, Tehnopress, 2006). Volume de teatru: Vlad Ţepeş (Iaşi, Junimea, 1984), Jeanne d'Arc (Iaşi, Moldova, 1992), Oedip. Meşterul Manole (Iaşi, Junimea, 1997), Constantin Brâncoveanu (Iaşi, Fides, 2001), apoi de folcloristică: Floarea florilor, antologie de lirică populară (Iaşi, Junimea, 1999, ediţia a II-a – Iaşi Junimea, 2003), Literatura populară din judeţul Iaşi (Iaşi, Tehnopress, 2006). Realizează numeroase traduceri din literatura universală. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie – 1984, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi pentru poezie – 1990 şi 1996, Premiul Saloanelor de carte de la Iaşi pentru traduceri (1997) şi Cluj-Napoca pentru Aeneis (1997), Premiul Fundaţiei Cella Delavrancea (Bucureşti, 1998) pentru Opera omnia.

CAZIMIR Otilia (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu), n. 12 februarie 1894, în comuna Horia, judeţul Neamţ – m. 8 iunie 1967, Iaşi. Poetă, prozatoare şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale, liceale şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. Debutează cu versuri la Viaţa Românească (1912), revistă căreia îi rămâne colaboratoare fidelă. Cu volumul de poezii Lumini şi

umbre (1923) îşi face debutul editorial. Urmează Fluturi de noapte (1926) şi Cântec de comoară (1931). Publică permanent în Însemnări ieşene, Adevărul literar şi artistic, Lumea, Bilete de papagal, Iaşul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica. Publică volumele de proză Din întuneric, Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese) (1928), Grădina cu

17

amintiri şi alte schiţe (1929), În târguşorul dintre vii... (1939), şi romanul A murit Luchi (1942, 1996). I se decernează Premiul Academiei (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru poezie (1937), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1942). Pentru copii scrie Licurici (1930), Jucării (1938), Poezii (1939), Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini (1948), Stăpânul lunii (1948), Baba Iarna intră-n sat (1954), Albumul cu poze (1957), Poezii (1959). Evocările au fost adunate în volumul Prietenii mei scriitorii... (1960). Alte volume: Cele mai frumoase poezii (1965, cu prefaţă de Constantin Ciopraga), Scrieri în proză, I-II (1971-1972), studiu introductiv de C. Ciopraga, Inscripţii pe marginea anilor (1973), ediţie îngrijită de G. Sanda, Scrieri despre teatru (1978), ediţie îngrijită de G. Sanda, numeroase alte reeditări din opera scriitoarei şi alte volume realizate în colaborare. A tradus din literaturile franceză, rusă şi sovietică (Maupassant, Gorki, Cehov, Fedin, Bulatov, Kuprin, Kassil, A.N. Tolstoi, Voynich, Mihalkov etc.). „Remarcabilă este Otilia Cazimir şi în schiţele în proză, mici instantanee, drame în miniatură (...), în acelaşi spirit evocativ şi discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu, Hogaş şi Ionel Teodoreanu” (G. Călinescu).

CRĂCIUN Boris, n. 12 februarie 1939, în Chişinău – m. 21 februarie 2018, Iaşi. Prozator şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară la Aradul Nou şi Ruginoasa, Liceul pedagogic V. Lupu (1956), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia română (1961). A fost, pe rând, reporter-colaborator la Radio Iaşi, instructor cu filmul la Întreprinderea cinematografică Iaşi, profesor şi director

de şcoală la Dumbrăviţa-Ruginoasa. În 1964 vine din nou la Radio Iaşi ca reporter, apoi şef de secţie până în 1985 (când postul este desfiinţat). După 1989, revine la Radio Iaşi ca şef de secţie. La 1 ianuarie 1993, înfiinţează Editura Porţile Orientului (după titlul propriului roman), unde este director, publicând un impresionant număr de cărţi, scrise sau în redactarea sa, mai ales volumele de mare tiraj şi succes din colecţiile Dinastia sau Carte şcolară ilustrată. Debutează în volum cu monografia Ruginoasa (1969), este autorul romanelor La porţile Orientului (1980), Taciturnul (1990), Moldova plânge (1993), Bandiţii şi jandarmii (1993), al cărţii de reportaje şi anchete Metropola de pe şapte coline (1985), al volumului Teatru istoric (1995), cuprinzând câteva dintre piesele de teatru difuzate la Radio Bucureşti şi Radio Iaşi, grupate într-o adevărată „epopee dramatică a neamului românesc” (Triumful lui Burebista, Ştefan şi Marinka, Onoare

18

şi mărinimie, Cuza la Ruginoasa, Fântâna lupilor). A mai publicat cărţi ilustrate sau albume de vădită popularitate precum: Istoria ilustrată a literaturii române, Istoria românilor în 1000 de imagini, Regii şi reginele României, Legendele neamului românesc, Povestiri şi legende despre plante şi animale, Legendele geografice şi istorice ale poporului român, Copilăria lui Iisus, Legenda Copoului, Vampirul păcălit, Portrete istorice, Galeria scriitorilor, Dicţionarul ilustrat al limbii române pentru elevi, Păcală şi Tândală, Pe urme de domnitori şi doamne, regi şi regine, Călătorii extraordinare, Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române, Faimoşii inventatori, Povestea limbii române, Viaţa ilustrată a poetului nemuritor (Mihai Eminescu), Povestea unui castel blestemat – Ruginoasa, Bîrnova, dragostea mea, Sfintele Paşti, Vine iarăşi Moş Crăciun, Viaţa ilustrată, minunile, parabolele şi patimile lui Iisus Hristos, O istorie legendară a Iaşilor ş.a. A repovestit pe scurt, pentru copii, cărţi şi poveşti celebre din literatura universală, în volume sau antologii şcolare (Epopeea lui Ghilgameş, Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Ali-Baba şi cei 40 de hoţi, Baronul Münchhausen, Colţ Alb, Singur pe lume, Tartarin din Tarascon, Inimă rece ş.a.). A îngrijit ediţii care se folosesc intens în lumea actuală a şcolilor: Eminescu şi copiii, Caragiale şi copiii, Creangă povestind copiilor, Amintiri din copilărie (cu 200 de imagini), Bolintineanu şi copiii, Ştefan cel Mare, precum şi serialele Comoara literaturii române şi Capodopere din literatura universală. De un real succes în şcoli şi librării se bucură serialul de biologie şi literatură Planeta animalelor, din care au apărut până acum 20 de volume. „Boris Crăciun demitizează un personaj legendar şi îl investeşte cu alte calităţi, umane, a căror investigare conduce la o realizare artistică superioară” (Ioan Holban).

CRĂCIUN Georgeta (G. Popa), n. 13 februarie 1934, în Dorohoi. Prozatoare. Studii gimnaziale şi liceale la Buzău şi Rădăuţi, superioare la Iaşi – Facultatea de Filologie-Istorie (1953-1957), doctorat în istorie (1986, la acad. Gh. Platon). Bibliotecară la Biblioteca M. Eminescu (1958-1961), muzeograf la Muzeul Unirii (1961-1990), director al Editurii Noel (din 1994). Publică studii şi cercetări de istorie în publicaţii ieşene. Autoare

a volumelor de proză Prizonierii misteriosului gheţar (1969), Formula magică (1993), Pe raza lunii (1994), apoi Moldova în vremea domnitorului Grigore Alex Ghica 1849-1856 (1996), Luceafărul de

19

noapte (2000), Despre Iaşi (Noel, 2002), Luceafărul de zi (Noel, 2002), Aproape de soare (Noel, 2002).

STOICIU Constantin, n. 15 februarie 1939, la Iaşi. Prozator şi scenarist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Aurel Vlaicu şi de filosofie în capitală. Activitate deosebită şi îndelungată la Studioul cinematografic Bucureşti. Din 1982 se stabileşte în Canada, unde înfiinţează la Montreal Editura Humanitas. Debutează cu volumul de povestiri Dimineaţa (1966). Continuă cu romanele Peştele de

fontă (1968) şi Trufie (1974), apoi Pasarela (1979), Le roman du retour (1992), De l’insouciance (1994), Fragments frivoles d’éternité (1998), Le fuyard (2002), Pelerinii (2003). Colaborează la principalele reviste culturale româneşti. Este autorul multor scenarii de film.

LEONTE Carmelia, n. 15 februarie 1964, Vârfu-Câmpului, jud. Botoşani. Poetă şi eseistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii: Şcoala generală Gh. Asachi, Liceul V. Alecsandri, Liceul industrial de chimie din Iaşi (1970-1982), apoi Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română – limba şi literatura franceză, a Universităţii Al. I. Cuza (1983-1988). Profesor la Liceul nr. 1 din Iaşi (1988-1990),

muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi, Muzeul V. Pogor (1990-1996), redactor la revista Dacia literară (din 1996). Debutează cu poezii în Convorbiri literare şi Luceafărul (1982). Publică versuri, proză scurtă, eseu, recenzii în reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Moderator la Cenaclul Junimea din Iaşi. Editorial debutează în Invocaţii (Iaşi, Junimea, 1986). Autoare a volumelor de versuri Procesiunea de păpuşi (Timişoara, Helicon, 1996), Libelula mioapă (Bacău, Editura Plumb), Melancolia pietrei, poeme (Iaşi, Junimea, 2003, 2005), Death seaches for you a second time (Minnesota, S.U.A., Anderson Center, 2004), translated by Michael Waters and Mihaela Moscaliuc, a volumului de povestiri pentru copii Doi galoşi (Iaşi, Junimea, 1988). În curs de apariţie: Semnul liniştii, poeme şi Ieşirea din oglindă, eseuri critice. Publică numeroase studii de filosofie creştină în revista Dacia literară. Prezentă în antologiile: City of Dreams and Whispers, an Antology of Contemporany Poets of Iasi, by Adam J. Sorkin, Iaşi, Oxford, Portland. The Center of Romanian Studies; Mississippi Review, volume 28, No. 3, World poetry, 2000; The Southern

20

California Anthology, vol. XVII, University of Southern California, Los Angeles, 2001. Colaborări în revistele din străinătate – traduceri de Michael Waters şi Mihaela Moscaliuc: Mid-American Review, volume XI, No. 2, Spring, 1999; Great River Review, Spring-Summer, 1999, Center for Interdisciplinary Studies, Minnesota; Kestrel 13, Spring, 1999, School of Language and Literature Fairmont, State College; UMES Maryland Review, Winter-Spring, 2000, No.12, University of Maryland Eastern Shore; Mississippi Review, World Poetry 2000, The Center for Writers, The University of Southern Mississippi; Mid-American Review, volume XIX, Number 2, Department of English Bowling Green State University, Ohio; Controlled Burn, Winter, 2001, vol. 12, Kirtland Community College, Michigan; Great River Review, Fall-Winter, 2001-2002, Anderson Center for Interdisciplinary Studies, Red Wing, Minnesota; Connecticut Review, Spring 2002, Southern Connecticut State University; Two Rivers Review, Fall 2003, Biannal Journal of poetry, New-York; One Trick Pony, Number seven, Banshee, Philadelphia, 2004. „Voit şi discret autobiografică, atât numai cât să ofere un minim de verosimilitate trăirii, poezia Carmeliei Leonte este un examen lucid al dezastrului lent, căutarea momentelor de ruptură precizând etapele unui proces interior care începe cu sechestrarea bucuriei, a elanului vital şi sfârşeşte la zidul plângerii, într-un acut sentiment al iminenţei morţii” (Ioan Holban).

MOISII Dan, n. 18 februarie 1954, în Hlipiceni, jud. Botoşani. Poet şi publicist. Studii gimnaziale la Şcoala generală din Victoria, com. Hlipiceni (1969-1972), îşi continuă studiile la Liceul industrial Nicolina din Iaşi, maistru instructor la Liceul cu acelaşi nume, apoi la Liceul industrial nr. 8 (C.U.G.) din Iaşi. Debutează cu poemul Copil frumos în revista Convorbiri literare, coordonată de poetul Corneliu Sturzu (1976). Editorial debutează în volumul colectiv Incantaţii (Iaşi, Junimea,

1983). Este autorul cărţilor de versuri: Ninsoarea cireşelor (Iaşi, Cronica, 1996), Amiezile celui mai lung anotimp (Chişinău, Arc, 1999), Hoinar prin sângele meu (Iaşi, Cronica, 1999), Cămaşa de iarbă (Chişinău, Arc, 2006), Şi mâine e o zi (Iaşi, Samia, 2007), Clopotul din frunze (Iaşi, Samia, 2007). Colaborator al publicaţiilor Cronica, Luceafărul, Convorbiri literare, România liberă, Vatra, Amfiteatru etc. În prezent, este reporter la publicaţia Mesagerul din Chişinău.

21

PÎRÎIALĂ Gheorghe (G. Pârău), n. 19 februarie 1959, Popeşti, jud. Iaşi. Poet. Studii gimnaziale la Doroşcani, Liceul mecanic Iaşi, Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic din Iaşi. Inginer zootehnist, şef de fermă la IAS Buzău şi Gorban, director A.E.I. Răducăneni, şef serviciu F.N.C. Iaşi. Debutează în Convorbiri literare cu poezia E vremea salcâmilor (1978). Publică volumul Oul împuşcat (Iaşi, Axis, 1996).

CĂRCĂLEANU Eleonora, n. 21 februarie 1939, în com. Echimăuţi-Orhei, Republica Moldova. Profesor, critic şi istoric literar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studiile preuniversitare la Liceul Iulia Hasdeu din Bucureşti; Facultatea de Filologie din Bucureşti, secţia de limba şi literatura italiană. Obţine titlul de doctor în 1975. Activează din 1967 ca asistent, apoi ca lector, conferenţiar şi profesor la Universitatea

Al. I. Cuza din Iaşi. Burse de studiu în Italia (Roma, Urbino, Perugia), unde a audiat cursurile de literatură italiană ţinute de Natalino Sapegno şi Carlo Bo. A participat la simpozioane internaţionale de italienistică (Bucureşti, Roma, Bari, Lublin, Iaşi) şi a fost visiting professor la Universităţile din Perugia, Padova, Bari, Pescara, Chieti. Colaborează la diferite reviste literare cu articole privind, prioritar, aspecte ale culturii italiene. Este autoarea următoarelor volume: Giuseppe Ungaretti şi alte contribuţii literare italiene (Iaşi, Ars Longa, 2008), Miscellanea italica (Iaşi, Junimea, 2003), Eugenio Montale. O lectură a poeziei (Iaşi, Universitas XXI, 2002), Tre correnti letterarie italiene. L’Umanesimo, il Rinascimento e il Barocco (Iaşi, Corson, 1999), Due secoli di litteratura italiana. Il Duecento e il Trecento (Iaşi, MydoCenter, 1998; ed. a II-a, Corson, 2000), Repere româno-italiene (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1998), Leopardi în România (Bucureşti, Minerva, 1983), Antologia della letteratura italiana. Dalle origini al Quattrocento (Iaşi, Centrul de multiplicare al Universităţii Al. I. Cuza, 1979).

ISTRATE Gavril, n. 23 februarie 1914, Nepos, jud. Bistriţa-Năsăud – m. 30 ianuarie 2014, Iaşi. Profesor, filolog, istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale la Nepos şi Năsăud, Liceul George Coşbuc din Năsăud. Facultatea de Litere, secţia limba română, din Iaşi (1938). Profesor secundar la Liceul Naţional, la Seminarul Veniamin Costachi Iaşi, la Liceul M. Kogălniceanu şi la Liceul

22

militar (până în 1948). Doctor în filologie (1949). Asistent, conferenţiar şi profesor, decan al Facultăţii de Litere de la Universitatea ieşeană (1949-1968). Profesor emerit, deţinător al Diplomei de excelenţă oferită de Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în revista Vatra din Năsăud cu articolul Panait Istrati (1935), urmează studiul lingvistic Graiul satului Nepos (1937), apărut în Buletinul Institutului "A. Philippide". De-a lungul vremii colaborează la numeroase ziare şi reviste din Iaşi şi din ţară. Publică volumele: Limba română literară. Studii şi articole (1970), Originea limbii române literare (1981), Studii eminesciene (1987), Transilvania în opera lui Sadoveanu (1999), George Coşbuc în ultimii 50 de ani (2001), Studii şi portrete (vol. 1 – 2001, vol. 2 – 2002, vol. 3 – 2003, vol. 4 – 2003, vol. 5 – 2005), apoi Un rapsod de pe Valea Someşului (2003), El n-a murit... E numai dus (2003), Crăciunul de altădată (2004, ed. a II-a 2007). Editează Drumuri Basarabene. Orhei şi Soroca de M. Sadoveanu (2001), Scrieri alese de G. Coşbuc (2001), autor a numeroase prefeţe şi postfeţe, a peste 700 de studii şi articole de istorie literară, filologie şi lingvistică, a iniţiat cercetări dialectale în Moldova, a semnalat patru ediţii necunoscute din poeziile lui Eminescu şi două din povestirile lui Creangă. A fost prezent la numeroase simpozioane şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi străinătate. Pentru toate acestea a fost distins cu titlul de membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Filologice, membru de onoare al ASTREI şi al Societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău. Este deţinătorul celui dintâi premiu al ASTREI, după ce Asociaţia Transilvană şi-a reluat activitatea, în anul 1990. Premiul de excelenţă a Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor. Ca urmare directă a activităţii culturale remarcabile, i s-a acordat titlul de Cetăţean de onoare al oraşelor Târgu-Neamţ şi Năsăud, precum şi al comunei Fedru din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şcoala din Nepos îi poartă numele.

SAVA Doina Mihaela, n. 23 februarie 1959, Negreşti-Vaslui. Poetă şi traducătoare. Studii gimnaziale la Bârlad (1966-1973), liceale la Iaşi, Liceul C. Negruzzi (1974-1976) şi Liceul M. Eminescu (1977-1978), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia franceză-spaniolă (1978-1982). Lector la Catedra de limbi străine a Universităţii Tehnice Gh. Asachi Iaşi, lector de limba franceză la Universitatea P. Andrei din

Iaşi, doctorand în filologie. Debutează cu poeme în revista Cronica (1974), editorial în 10 poeţi tineri, antologie, Junimea, 1978. Colaborează la Cronica, Convorbiri literare, Dialog, Astra, Ateneu, Opinia studenţească

23

etc. În 1981 obţine Premiul N. Labiş (Suceava). Publică volumele de poezii O călătorie spre centrul inimii (Iaşi, Junimea, 1978) şi Cântece pentru şarpele casei (Iaşi, Junimea, 1984). Traduce Poveşti de Andersen (1990) şi Femeia invizibilă de A. M. Houdebine-Gravaud (1997). Participă la congrese naţionale şi internaţionale cu studii şi comunicări ştiinţifice.

DIMITRIU-PĂUŞEŞTI Al., n. 24 februarie 1909, Iaşi – m. 7 noiembrie 1977, Bucureşti. Istoric literar şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară, Liceul Naţional şi Facultatea de Filologie (secţia franceză) la Iaşi. Studii de specializare la Paris. Profesor la diverse licee, printre care şi Şcoala normală V. Lupu, Iaşi, apoi la Bucureşti, la Liceul Gh. Lazăr. Lector şi conferenţiar la Catedra de

literatură franceză din Bucureşti. Cu teza Imaginea poetică la René Char obţine titlul de doctor în ştiinţe filosofice. Activitatea de publicist se regăseşte în colaborările de la Lumea, Însemnări ieşene, Contemporanul, Universul etc. Este autorul cursului de Istoria literaturii franceze, sec XX, coautor al Dicţionarului literaturii franceze (1972) şi al dicţionarului 111 scriitori francezi (1977). Remarcabil traducător al romanului ciclic Familia Thibault de Roger Martin du Gard, al volumelor Izbânda familiei Rougon de Emile Zola, Locul supliciului de Vl. Pozner, Inamicii publici de P. Kessel.

DIMA Gabriela Eugenia, n. 25 februarie 1974, în Iaşi. Critic şi istoric literar. Studii liceale la C. Negruzzi Iaşi (1988-1992), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza, secţia Limba şi literatura italiană – Limba şi literatura engleză (1992-1996). Titlul de Doctor în filologie (2007). Asistent (din 2001), apoi lector (din 2008) la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza

din Iaşi, Departamentul de limbi moderne. Cursuri de specializare în Italia şi România, visiting professor Erasmus la Universitatea din Padova (2008). Colaborează cu studii şi articole în Convorbiri literare, Quaderni di Studi italiani e romeni, Tritti gli anni di Svevo, Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, cât şi în numeroase volume colective. Autoare a volumului Influenţe greco-latine în teatrul neoclasic italian (în curs de apariţie), coautoare la Dicţionarul enciclopedic ilustrat junior. Nume proprii (Chişinău, Cartier, 2004, ed. a

24

II-a, 2005, coordonator Florin Faifer), la Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române (Chişinău, Arc şi Gunivas, 2007).

PETRESCU Dan, n. 26 februarie 1949, în Bucureşti. Prozator şi eseist. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Studii gimnaziale şi liceale la Roman, absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1981. După exmatricularea de la Facultatea de Filologie din Bucureşti (1972), pe motive politice, exercită tot felul de meserii. După terminarea

facultăţii de la Iaşi, profesor, bibliotecar, apoi liber profesionist până la revoluţie (1989), unul din importanţii dizidenţi anticomunişti din Iaşi. După 1990 este ministru adjunct în Ministerul Culturii, apoi consilier editorial la cunoscuta editură Nemira din Bucureşti. Debutează în revistele Dialog şi Opinia studenţească (1980), colaborează la Orizont, România literară, Viaţa românească, Contrapunct, Timpul etc. Autor al volumelor: Tentaţiile anonimatului (Albatros, 1990), În răspăr (Nemira, 2000), Ce-ar mai fi de spus, convorbiri libere într-o ţară ocupată (cu Liviu Cangeopol, Minerva, 1990), ediţia a II-a (Minerva, 2000), Deconstrucţii populare (Polirom, 2002). Împreună cu M. Gliga şi M. Moroiu reeditează traducerea volumului Pergamentul diafan. Ultimele povestiri de Ioan Petru Culianu (postfaţă de Dan Silviu Boerescu).

25

MARTIE

IURAŞCU Constantin (Tataia), n. 1 martie 1929, în Vaslui. Poet şi epigramist. Şcoala primară şi liceul le absolvă la Vaslui (1936-1948), apoi urmează cursurile Institutului Agronomic Bucureşti (1949-1954). A lucrat ca inginer în domeniul îmbunătăţirilor funciare (cercetare şi proiectare) până la pensionare, în 1990. În perioada 1994-2007 este documentarist şi arhivist la Ziarul de Iaşi. Debutează literar în revista Urzica (1953).

Publică epigrame, cronici rimate, fabule, rondeluri epigramatice, note satirice în publicaţii de profil: Epigrama, Haz de necaz, Hohote, Ag pe rime. Obţine numeroase premii şi distincţii la festivaluri şi concursuri cu profil umoristic. Publică volumele: Politice… nepoliticoase, vol. 1, prefaţă George Petrone (Iaşi, Multiprint, 1999), Politice… nepoliticoase, vol. 2, prefaţă George Petrone (Iaşi, Bolta Rece, 2001), Atacuri şi riposte (Iaşi, D.I.G., 2002), Armaghedonul lui Tataia, prefaţă de George Petrone (Iaşi, Miremis, 2003), Flagrant delict de… umor, prefaţă de Eugen Deutch (Iaşi, D.I.G., 2004), Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, prefaţă de Eugen Deutch (Iaşi, D.I.G., 2005). Este prezent în peste 30 de culegeri şi volume colective.

PANAITE Nicolae, n. 1 martie 1954, în Şcheia, jud. Iaşi. Poet, publicist şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale în comuna natală, liceale la Emil Racoviţă din Iaşi (1969-1974), cursuri de ştiinţa informării, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice Iaşi. A fost, pe rând, pedagog, instructor practică profesională, operator comercial, inspector I.J.R.V.M.R., proiectant. Membru

fondator al Studioului de Poezie Iaşi (1983-1987). Director al Editurii Moldova (1990-1999), redactor şef al revistei Moldova, director al editurii Alfa (din 2000), redactor la revista Convorbiri literare din Iaşi. Editează, în perioada 2003-2005, revista Calea, Adevărul şi Viaţa. Debutează cu poezii în Convorbiri literare şi Cronica (1972), publică versuri, cronici, note în România literară, Cronica, Luceafărul, Steaua, Viaţa românească, Opinia studenţească, Transilvania etc. Obţine Premiul Uniunii Scriitorilor la Concursul naţional de poezie Nicolae Labiş (Suceava, 1976), câştigător al Concursului de debut al Editurii Cartea Românească (1979). Debutează în

26

volum cu Norul de marmură, versuri (Bucureşti, Cartea Românească, 1981), apoi publică Alergarea Copacului roşu, versuri (Iaşi, Junimea, 1985), Semnele şi înfăţişarea, versuri (Bucureşti, Cartea Românească, 1989), reeditare cu adnotări şi completări (Iaşi, Moldova, 1995), Aproape un cerc, versuri (Iaşi, Alfa, 2002), Vestirea (Iaşi, Alfa, 2004), Glorie anonimă, versuri (Iaşi, Timpul, 2007), pentru care obţine Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. A fost tradus în suedeză, rusă, spaniolă, arabă. A fost organizator al mişcării împotriva dictaturii şi totalitarismului din 14 decembrie 1989, de la Iaşi. Pentru întreaga activitate literară, Preşedinţia României îi conferă medalia Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004). „Nicolae Panaite cultivă câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanţări până la epuizarea lor. [...] Postura obişnuită este a reacţiei directe la invazia sacrului, mistica fiind un mod de cunoaştere prin apropiere de obiect până la suprapunere. Cu aceste mijloace şi în aceeaşi tonalitate reţinută este propus un tulburător tablou al lumii «de dincolo»” (Liviu Leonte). LUTIC Adrian, n. 5 martie 1974, la Medgidia. Poet. Studii liceale în oraşul Hârlău. Secretar la Notariatul din Hârlău. Publică grupaje de versuri în presa locală şi ieşeană. Este autorul volumului de poezii Visez la steaua mea, apărut în Israel, 1997. Scrie apoi Cine sunt eu, mamă?, volum de teatru (în colaborare cu Paul Iancu).

BOTEZ Constantin Th., n. 11 martie 1929, în Bacău – m. 21 februarie 1992, la Iaşi. Istoric şi eseist. Şcoala primară şi Liceul comercial la Bacău, apoi Institutul de studii economice şi planificare la Iaşi. În 1954 obţine postul de asistent la Facultatea de ştiinţe economice, apoi lector şi profesor titular. În 1969 îşi ia licenţa în istorie. Publică lucrări mono-grafice, studii, articole, recenzii, eseuri etc. Scrie, între altele, Cronica Cotnarilor (1971,

în colaborare), Epopeea feroviară românească (1978, în colaborare), Pagini uitate de cultură economică (1983), Bolta Rece la două secole de existenţă (1988), Prin hanurile Moldovei (1988, în colaborare). Postum, apare volumul Cu Iaşii mână în mână (1996, în colaborare). În 1992 i se acordă Medalia şi Diploma de Onoare pentru merite deosebite în protejarea şi punerea în valoare a documentelor din Fondul arhivistic naţional al României, iar în 1995 Asociaţia Jurnaliştilor de turism îi atribuie post-mortem titlul de Senior al profesiei.

27

TERTULIAN N. (Nathan Veinstein), n. 12 martie 1929, la Iaşi. Estetician, eseist şi critic literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii de filosofie la Bucureşti, licenţiat în 1959. Redactor la Contemporanul, şef secţie la Viaţa Românească, şef al Catedrei de estetică la Şcoala de literatură M. Eminescu, din 1969 lector la Facultatea de Filosofie. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei N. Grigorescu din Bucureşti

(1977-1980), doctor în filosofie cu teza Benedetto Croce şi Georg Lukács sau despre raporturile dintre estetică şi filosofie (1972). Din 1980, cercetător la Institutul de filosofie al Universităţii din Heidelberg (Germania), profesor asociat la Facultatea de litere şi filosofie din Siena, Italia (1981-1982) şi director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris (din 1982). Scrie Probleme ale literaturii de evocare istorică (1954), Eugen Lovinescu sau contradicţiile estetismului (1959), Eseuri (1968), Critică, estetică, filosofie (1972), Experienţă, artă, gândire (1977), Georges Lukács. Etapes de sa pensée esthétique (1980), Perspective contemporane (1981), Ontologia der sur social, Mexico (1991). Colaborează la publicaţii importante din ţară şi străinătate. Studiile sale sunt analize meticuloase ale aspectelor ideologice ale operelor unor scriitori români sau străini, adesea tributare direcţiilor politice impuse.

COZAN Viorica Ana, n. 22 martie 1949, Stulpicani, jud. Suceava. Poetă. Studii gimnaziale la Şcoala generală Stulpicani (1956-1964), Liceul umanistic Stulpicani (1964-1967), Şcoala postliceală de biblioteconomie din Bucureşti (1970-1972), specialitatea bibliotecar secundar. Preparator CTC la Mina Leşu Ursului, Suceava (1967-1968), bibliotecar în comuna Doineşti, Iaşi (1968-1970), bibliotecar în comuna Focuri,

Iaşi (1972-1975), bibliotecar la Biblioteca Universităţii Tehnice Gh. Asachi, Iaşi (din 1975). Debutează cu versuri în Zori noi (Suceava) în anul 1966, publică în Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Luceafărul, România literară, Opinia etc. Autoare a volumelor de poezii Întâlnirea cu mine (1982), Privilegiul surâsului (1987), Durata surâsului (Iaşi, Demiurg, 1997). „Viorica Ana Cozan este o poetă autentică [...]. Scrie într-un fin contrapunct, are o notă personală puternic vibrantă” (Cezar Ivănescu). „Durata surâsului. Iată un titlu racordând temporalul şi viziunea tandră! În acest al treilea grupaj de versuri sub semnătura Viorica Ana Cozan, partiturile definitorii, unele remarcabile, introduc în spaţii magice –

28

un indicator fiind amintirea difuză, obsedantă, transfiguratoare. Din fondul folcloric de adâncime, poeta cu rădăcini bucovinene preia, asimilează şi potenţează mirajul unor vremi uitate; voci ale înconjurimii prezente, ale oamenilor, pădurilor şi păsărilor cerului, se asociază vocilor trecutului, înscriindu-se într-un sistem de relaţii muzicale, de unde un delicat ceremonial de litanie, modulaţii, pulsiuni şi refrene venind din vrăji şi incantaţii” (Const. Ciopraga).

ARUŞTEI Petru, n. 23 martie 1939, Podu Iloaei, judeţul Iaşi – m. 17 august 1984, Iaşi. Poet şi pictor. Studii gimnaziale în comuna natală (1949-1957), Şcoala populară de artă Iaşi (1957-1960), secţia pictură, avându-l ca profesor pe Dan Hatmanu. Practică mai multe meserii, între care desenator artistic, creator de produse artizanale. Participă la expoziţii de grup şi personale la Iaşi şi Bucureşti, expoziţii retrospective la Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor) din Iaşi. Postum apare

volumul de poeme în proză Moarte şi renaştere. Supravieţuire (Iaşi, Institutul European, 1994), cu un Memorial de Cezar Ivănescu şi un Eseu de Ioan Constantinescu, în colecţia Scriitori români, sub îngrijirea lui Dorin Spineanu. Se află în pregătire a doua ediţie, revăzută şi completată cu lucrări inedite, corespondenţă şi iconografie. Asociaţia Scriitorilor din Iaşi îi acordă post mortem Premiul pentru literatură pe anul 1994.

LĂZĂRESCU Florin, n. 28 martie 1974, în satul Doroşcani, comuna Popeşti, jud. Iaşi. Prozator şi eseist. Studii liceale la Garabet Ibrăileanu din Iaşi, Facultatea de Litere, secţia română-engleză, a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Profesor suplinitor în satul natal (1992-1994). În 1997 înfiinţează, în colaborare, Asociaţia culturală Outopos şi Editura Outopos. Master în literatură comparată (1998-2000). Redactor la revista Timpul (din

2000), angajat la Editura Polirom – promovare şi relaţii cu presa (din 2001), apoi intră în Colegiul de redacţie al revistei Suplimentul de cultură (din 2005). Împreună cu Lucian Dan Teodorovici, scrie scenarii pentru serialul Animal Planet Show. Din 2005, redactor la Editura Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Autor al volumelor: Cuiburi de vâsc, povestiri (Iaşi, Outopos, 2000), Ce se ştie despre ursul panda, roman (Iaşi, Polirom, 2003), Şase moduri de a-ţi aminti un cal, povestiri (2003), Trimisul nostru special, roman (2005), Lampa cu căciulă (2005), scurt metraj în

29

regia lui Radu Jude, cu care ia Premiul internaţional la Montpellier. Cu acelaşi scurt metraj obţine şi premiile de la Cottbus, Bilbao şi Trieste. Publică constant în Monitorul, Ziua, Timpul, Contrafort, Vatra, Dilema, Observatorul cultural.

30

APRILIE RUSU Silviu Ioan, n. 3 aprilie 1929, la Băiţa-Frunzeni, judeţul Mureş – m. 31 martie 1982, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale şi Facultatea de Drept, cu licenţa în ştiinţe juridice (1962). Cu responsabilităţi culturale în cadrul Comitetului regional pentru cultură, în Comitetul judeţean pentru cultură şi director al Centrului de îndrumare a creaţiei populare a judeţului Iaşi. Prima poezie îi apare în Contemporanul (iunie, 1959), descoperit fiind ca poet de Miron Radu Paraschivescu. Colaborează la Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica etc. Autorul volumelor de poezii Întoarcerea lui Făt-Frumos (1969), Sunt (1971), Rost (1972), Pământul din frunze (1976), Însemne în porţi (1979), Uimiri (1981). Postum, apar Obsesii (1983), ca un testament, „cea mai bună carte a lui Silviu Rusu” (Daniel Dimitriu).

RUSU Maria, n. 7 aprilie 1954, în comuna Deleni, jud. Iaşi. Poetă. Absolventă a Liceului pedagogic Vasile Lupu din Iaşi, promoţia 1974. Este învăţătoare, gradul I. Din 1974 şi până în 1989 a funcţionat ca învăţătoare în comuna Deleni. Din 1990, la Şcoala D. A. Sturdza din Iaşi. Debutează cu poezie în Ginta latină în 1997. Iniţiază şi coordonează cercul de creaţie literară Muguraşii şi revista cu acelaşi nume ale Şcolii D. A.

Sturdza. Debutează cu volumul de poezie Dintre toate stelele cerului, prefaţă de Const. Mănuţă (Iaşi, Junimea, 2006), urmează volumul Stropi de rouă, prefaţă de Vasile Filip (Iaşi, Pim, 2008). Sub tipar, volumul Când va plânge întrebarea.

LEONTE Liviu, n. 8 aprilie 1929, în comuna Cepleniţa, jud. Iaşi – m. 28 februarie 2018, Iaşi. Profesor, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul Internat C. Negruzzi (absolvit în 1947) şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al I. Cuza Iaşi, secţia limba şi literatura română (1947-1952). Redactor la revista Iaşul nou (1952-1953), cercetător în colectivul de lingvistică de la

Filiala Iaşi a Academiei Române (1953-1961), lector la Facultatea de Litere Iaşi, lector şi maître de conférences associé la Universitatea Paul Valéry din Montpellier, Franţa (1964-1968), redactor şef al revistei Cronica (1970-

31

1979), profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (din 1990), lector şi profesor invitat la Universitatea Toulouse Le Mirail (1990-1994). Debutează cu recenzii în Iaşul nou (1950), colaborează la Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, România literară, Contemporanul, Studii şi cercetări ştiinţifice etc. Deţinător al Premiului Perpessicius al Muzeului de literatură pentru Opere I de C. Negruzzi (Bucureşti, Minerva, 1974), al Premiului Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române pentru monografia Constantin Negruzzi (Bucureşti, Minerva, 1980), al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru Opere II de C. Negruzzi, ediţie critică (Bucureşti, Minerva, 1984). Este autorul volumelor de critică şi istorie literară Istoria literaturii române. Proza contemporană (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1980), Constantin Negruzzi, monografie (Bucureşti, Minerva, 1980), Prozatori contemporani (Iaşi, Junimea, 1984), Prozatori contemporani II (Iaşi, Junimea, 1989), Scriitori, cărţi, reviste (Iaşi, Cronica, 1998), La Réception de l’oeuvre de Marcel Proust en Roumanie (Lille, Atelier national de reproduction des thèses, sept. 2005), A la Recharche du Roman moderne (Iaşi, Institutul European, 2006). Deţinător al Premiului de excelenţă al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1998) şi al Ordinului Naţional Serviciul Credincios, în grad de Cavaler (2002). A fost numit Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques de către Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa (19 aprilie 2002) şi i s-a decernat titlul de Profesor emeritus de către Senatul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (24 oct. 2008).

LAZĂR Elena, n. 10 aprilie 1949, com. Băiceni, jud. Iaşi. Poetă şi prozatoare. Licenţiată în ştiinţe juridice. Studii postuniversitare M.B.A., Universitatea tehnică Gh. Asachi Iaşi. Publică volumele Înfiorare, poeme (Ed. Junimea, 1999), Ioana, roman (Iaşi, Sakura, 2000), Zâna din vis, povestiri pentru copii (Iaşi, Vasiliana ’98, 2000), Dacă suferinţa..., poeme (Iaşi, Sakura, 2001), Verde crud, roman (Iaşi, Sakura, 2001), Pasărea

măiastră, poveşti pentru copii (Iaşi, Sakura, 2001). Prefeţe şi articole în presă au apărut sub semnăturile lui Virgil Cuţitaru şi Marius Chelaru. PANAITESCU Val (Valeriu Stoleriu), n. 11 aprilie 1924, la Iaşi. Profesor, critic şi teoretician literar, comparatist, traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează cursurile Liceului Naţional, apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi, licenţiat în limba şi literatura franceză (1946), în limba şi literatura germană (1948), doctor în

32

filologie – literatura franceză contemporană (1972), la profesorul N. I. Popa. Bibliotecar la B. C. U. Iaşi (1946-1949), asistent la Catedra de estetică şi literatură comparată (1949-1952), profesor la diverse şcoli ieşene (1952-1955), lector de literatură universală la Facultatea de Filologie (1956-1958), secretar literar la Teatrul Naţional din Iaşi (1959-1962), lector la Conservatorul de muzică Iaşi (1962-1965), lector, conferenţiar şi apoi

profesor de literatură franceză contemporană (1965-1988), şef, de două ori, al Catedrei de franceză a Universităţii din Iaşi. Profesor emerit din 2008. Lector la Sorbona IV, Paris, în 1974. Membru al Asociaţiei Raymond Queneau (Les Amis de Valentin Bru, Paris) din 1980. Publică numeroase studii, articole şi cronici în reviste ieşene, din ţară şi din străinătate (Vie et langage, Paris; L'Herne, Paris; Dialogue, Montpellier; Temps Mélés. Documents Queneau, Belgia; Oeuvres et critiques, Paris-Tübingen). Publică volumele de istorie literară Satira lui Rabelais (Bucureşti, ESPLA, 1957), La littérature française du symbolisme au surréalisme (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1977), Umorul lui Raymond Queneau (Iaşi, Junimea, 1979), Humorul. Sinteză istorico-teoretică, 2 vol. (Iaşi, Polirom, 2003), declarată Cartea anului la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 2003. Coordonator al volumelor: Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (1983), L'Analyse du poème (1987), Terminologie poetică şi retorică (1994). Remarcabile traduceri, studii introductive şi prefeţe la Opere alese de Alfred de Musset (1959), De la pământ la lună de Jules Verne (1963), Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand (1969), Vipera sugrumată de Herve Bazin (1967), Amicul meu Pietrot de Raymond Queneau (1971), Florile albastre de Raymond Queneau (1997, 2007), Regii taumaturgi de Marc Bloch (1997), Lupta cu îngerul de Jean-Paul Kauffmann (2007), Interviu cu moartea (1967) şi Cel mai târziu în noiembrie (1973) de Hans Erich Nossack, Contribuţii la teoria culorilor de Johann W. Goethe (1995), Moştenirea Europei (1999) şi Actualitatea frumosului (2000) de Hans Georg Gadamer, pentru cea de-a doua lucrare ia Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Europa luminilor de Ulrich Im Hof (2002), Humorul ca sentiment vital (Marele humor) de Harald Höffding (2008). PANCU-IAŞI Octav, n. 14 aprilie 1929, Iaşi – m. 16 aprilie 1975, Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Îşi termină studiile în Bucureşti şi se stabileşte aici din 1947. Redactor la Radiodifuziune (1947-1958), în cinematografie (1959-1962) şi la revista

33

Cutezătorii (1967-1969), secretar al Secţiei de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Debutează editorial cu volumul de versuri Timpul stă pe loc? (1949). Opera sa însumează aproape 30 de volume care se adresează în special copiilor şi tineretului, între care: Marea bătălie de la Iazul mic (1953), Cartea cu ochi albaştri (1959), Mai e loc pe genunchi (1955), Ala bala portocala (1956), Schiţe cu

pantaloni scurţi (1958), Scrisori pe adresa băieţilor mei (1960), Ariciul din călimară (1964), Tartine cu vară şi vânt (1968), Nu fugi, ziua mea frumoasă (1970), Vişine aproape coapte (1972), Băiatul de la gară (1972). Postum apare culegerea Mai e mult până diseară? (1977), cu o prefaţă de M. Sântimbreanu. Este cunoscut şi ca publicist din paginile a numeroase ziare şi reviste, din emisiuni la radio şi televiziune destinate copiilor. Deţinător al mai multor premii pentru unele dintre cărţile sale. Este tradus în mai multe limbi.

NICOLAU Anca (Adriana Anca Ichim), n. 15 aprilie 1949, la Ploieşti. Poetă. Studii liceale de muzică şi arte plastice în Ploieşti, Conservatorul George Enescu din Iaşi, promoţia 1976. Profesor de muzică şi bibliotecar la Şcoala nr. 34 din Iaşi. Membru fondator şi coordonator al Cenaclului literar pentru elevi Trubadurii păcii (1984-1990), membru fondator al Cenaclului Lupta cu inerţia din Iaşi, al Cenaclului Tinerii muzicologi din Bucureşti

(sub coordonarea muzicologului Viorel Cozma). Debutează în cotidianul Flamura Prahovei din Ploieşti cu grupaje de poezii (1962). Colaborează cu versuri, cronici muzicale, note la Convorbiri literare, Cronica, Timpul, Luceafărul, Tribuna, Amfiteatru etc., emisiuni la Radio Iaşi şi la Radio Trinitas. Editorial, debutează în volumul colectiv 11 poeţi tineri (Iaşi, Junimea, 1978). Autoare a volumelor de versuri Ploaie de sunete (Iaşi, Junimea, 1979), Rug de lumină (Iaşi, Junimea, 1987), Lacrima albă (Iaşi, Trinitas, 1999), Duhul lacrimei albe (Iaşi, Trinitas, 2002). ADĂSCĂLIŢEI Vasile, n. 24 aprilie 1929, în satul Floreşti, com. Hurujeşti, jud. Bacău – m. 30 iulie 2007, Iaşi. Folclorist şi eseist. Cursul inferior la Liceul C. Negruzzi Iaşi (1940-1944), cursul superior la Liceul Unirea Focşani (1944-1948), Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1948-1952). Susţine doctoratul în filologie la Universitatea din Bucureşti (1970). Profesor în învăţământul

34

preuniversitar (1952-1959), secretar al Societăţii de ştiinţe filologice din România, filiala Iaşi, asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie (1959-1990), în perioada 1990-2000 a predat cursul de etnografie românească şi la Facultatea de Geografie din Iaşi. A funcţionat la lectoratele de limbă română de la Universitatea din Lyon (1962-1964) şi la Universitatea din Praga (1974-1976). Fondează Arhiva Seminarului de

folclor din Iaşi, coordonează Buletinul Filialei Societăţii studenţilor folclorişti din România. Publică numeroase articole, studii şi eseuri pe teme de literatură populară în revistele ieşene şi din ţară, iar în străinătate la Demos (Berlin), Journal of the internaţional folk music council (Cambridge), Makedonskji folklor (Skoplje) etc. Activitatea ştiinţifică şi publicistică se regăseşte în volumele monografice Pluguşorul. Istoria unui obicei (Iaşi, Junimea, 1967), Teatru folcloric din judeţele Bacău şi Neamţ (1968), Teatrul folcloric din judeţul Iaşi (1969) etc., apoi în antologiile tematice De-ale lui Păcală – Snoave populare (1964), Cuza Vodă în tradiţia populară (1970), Predu, predu pohadku (Praha, 1980) şi altele.

PETERCĂ Vladimir, n. 24 aprilie 1944, Mirceşti, judeţul Iaşi. Preot-profesor şi eseist. Studii la Institutul teologic romano-catolic Iaşi, la Universita Gregoriana din Roma, la L’ecole biblique şi Universita Ebraica din Ierusalim. Profesor la Institutul teologic romano-catolic din Iaşi, rector la Institutul teologic Sf. Tereza din Bucureşti. Debutează cu articole de exegeză biblică în revista Biblische Zeitschrift (1985), colaborează la

Telegraful român, Biblische Zeitschrift, Kirche und Leben, Frankfurter Allgemaine Zeitschrift, Actualitatea creştină, Caietele Institutului biblic, Cronica etc. Autor al volumelor De la Abraham la Iosua (1996), Itinerar tainic (1997), Ceasul adevărului (1997), Drama lui Iov, drama omului (1997), Regele Solomon în Biblia ebraică şi în cea grecească (1999), Wege zum Biblestudium (2001). HUŞANU Constantin, n. la 25 aprilie 1929 în Pungeşti, judeţul Vaslui. Prozator şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare în satul natal. Absolvă Liceul comercial în Iaşi (1948). Din cauza interdicţiilor pe caz de „origine nesănătoasă” va urma şi absolvi Facultatea de ştiinţe juridice din Iaşi mai târziu (1974). Funcţii de-a lungul vieţii: contabil la ferme agricole din judeţul Bacău (1948-1950), elev la

35

Şcoala militară politică din Inău, pe care o absolvă în 1952, ofiţer în Batalionul 404 Transmisiuni, Braşov (1952-1954), apoi, contabil la Uzinele de Tractoare din Braşov şi redactor al ziarului Tractorul. Este exclus din PCR şi devine muncitor rectificator, apoi muncitor la Fabrica de rulmenţi din Bârlad şi redactor al ziarului Rulmentul, elev la Şcoala de partid de un an din Iaşi, redactor la Radio Iaşi, redactor la ziarul Vremea nouă din

Vaslui (1974-1980), economist la Uzinele Nicolina Iaşi şi Combinatul de utilaj greu Iaşi, de unde iese la pensie în 1991. Redactor la editura Moldova Iaşi (1992-2007), secretar de redacţie la revista Moldova. Debutează în ziarul Apărarea patriei cu povestirea Telefonistul (1953), după care publică schiţe şi nuvele (povestirea Caietul cu amintiri este distinsă cu premiul I pe ţară la concursul ce-l iniţiase revista Clubul) în revistele Cronica, Flacăra, Moldova, Convorbiri literare, Academia Bârlădeană, în culegerile: Inscripţii, Înălţimi, Arc peste timp; în ziarele Opinia, Flacăra Iaşului, Monitorul; prefaţează o serie de cărţi: Cumpăna semnelor de A. Ganci, Poezii de Gelu Năduf, Ars longa – vita brevis, versuri de Cătălin Anuţa, Tratament naturist integral de Viorel Paşcanu, ediţia din 2000, Atitudine mistică şi misticism… de Cicerone Teodorescu, Dincolo de lumină, versuri de Maria Hodoroabă, Amintirile verbului, poeme de Aurel Ştefanachi. Povestiri cu… tâlc de Sidonia Simionescu, Mama nu e vinovată, roman de Constantin Clisu, Talion, versuri de Gh. Târziu, Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene de Ion N. Oprea, Cine a descoperit Europa, roman de Nicolae Ariton, O nouă filosofie despre om, eseu, Stelian Baboi, Vaslui – Ţara de Jos – în presa vremii, 1875-2005 de Ion N. Oprea, Dictatura – o tragedie românească de Cezar Zugravu, Picătura de amar, versuri de Vasile Comaniţă. Publică romanele: Pe fluviu la deal (1992), prezentare de Ioan Holban şi Adi Cristi, Clubul Paradis (1995), Preţul fericirii (1995), Ademenirea (1996), Vitrina cu fantasme (1998), cu o postfaţă de Adina Avram, Pastile contra morţii (2001), Erotica (2002 – reeditare), Jurnal tardiv, vol. I, (2007). În manuscris: Facerea (roman) şi Monografia Curseşti. CRISTI Adi (Rosentzveig A.), n. 27 aprilie 1954, la Bacău. Poet, prozator şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la M. Sadoveanu (1964-1968), Liceul Energetic din Iaşi (1969-1974), Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi (1975-1979), Facultatea de Ştiinţe politice a Universităţii Petre Andrei Iaşi, promoţia 2006. Şef cabinet propagandă tehnică şi reclamă internaţională la

36

Combinatul de Utilaj Greu Iaşi (1983-1989), redactor şef al ziarului 24:ORE (1990-1991), director general al Trustului de presă 24:ORE Iaşi (din 1991), directorul cotidianului 24:ORE. Debutează cu poezii în revista Cronica (1974), publică în principalele reviste din Iaşi şi din ţară. Deţinător al Premiului pentru literatură Nicolae Labiş (1979). Autor a peste 30 de volume de poezie, publicistică şi proză: După sentimente (Iaşi, 1979), Play

Back (Fiinţa lucrurilor) (Bucureşti, Albatros, 1983), Înţelepciunea semnelor (Iaşi, Junimea, 1989), Clopote pentru amândoi (Iaşi, Moldova, 1995), Noi (Despre cealaltă parte a lumii) (Iaşi, 24:ORE, 1997), Despărţirea în silabe (Iaşi, Tipo Moldova, 2003), Pasărea fără aripi (Iaşi, Tipo Moldova, 2003), Dezertare din Paradis (Iaşi, Tipo Moldova, 2004), Anatomia culorii (Editura ACP, 2004), Valsificatorul de tablouri (Editura ACP, 2004), Coborârea cu picioarele pe pământ (Iaşi, Tipo Moldova, 2004), 366/24 (trei sute şaizeci şi şase de zile în 24 de ore), publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2004), Poeme de închiriat (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), Dictatura poemului (Editura ACP, 2004), Palma şi celălalt obraz, poeme (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), Paratrăsnet (365 de zile în 24:ORE), publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), 24 de întrebări în 24:ORE, publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), Nici o zi fără tine, poeme (Iaşi, Tipo Moldova 2006), Pe frontul de vest al cuvântului scris, publicistică (Iaşi, Edict, 2006), Cu bani sau fără bani, întotdeauna Cuba, jurnal de călătorie (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Revoluţia la Iaşi, publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Dialoguri provocate cu Valer Dorneanu, publicistică (2006), 24 de întrebări în 24:ORE – 2006, publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), 6000 de zile sub nopţi, publicistică, (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Sinea Mea, proză (Iaşi, Edict 2006), O antologie a poeziei române de astăzi (Iaşi, Cronica, 2005), Întoarcerea la popor, poezie (Iaşi, Tipo Moldova, 2007), „Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut”, poezii (Iaşi, Cronica, 2007), Zidul, poezii (Iaşi, Cronica, 2008), Această moarte care mă învie, poezii (Iaşi, Cronica, 2008), 24 de întrebări în 24:ORE – 2007, interviuri (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), Anatomia culorii / Anatomy of colour, album de pictură şi poezie, ediţie bilingvă, engleză-română, proiectul Iaşi 600 (Editura ACP, 2008), Prizonieri unul altuia, poezii (2009). În curs de apariţie: Anotimpurile, poezii, Amprenta zilei, publicistică, Provocarea, roman, două volume. Pentru unele dintre volume a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi. Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (din 1990), vicepreşedinte al U.Z.P. din România. Deţinător al Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), al

37

Premiilor Vasile Pogor (2002, 2003), al Premiului U.Z. din România (2007), al Diplomei de excelenţă acordată de U. S. (2008).

DIMITRIU Georgeta Paula (Paula Dinea), n. 28 aprilie 1929, în Iaşi. Epigramistă şi sonetistă. Cursuri primare şi liceul în oraşul natal. Apoi, Institutul de Medicină şi Farmacie şi Conservatorul George Enescu din Iaşi. Profesează ca medic la spitalul C. I. Parhon. Debutează cu pseudonimul Paula Dinea în Iaşul nou, în 1950, cu poezia Primul cântec. Frecventează Cenaclul Flacăra Iaşului, apoi Academia Liberă Păstorel. Este membru

fondator al Cenaclului Epigramiştilor din Iaşi. Colaborează la Flacăra Iaşului, Urzica, Haz de necaz, Hohote, Ag… pe rime, Ziarul de Iaşi, Viaţa Buzăului, Rebus, Epigrame etc. Este inclusă în 30 de volume colective. Debutează în volum cu Epigrame (Iaşi, Panfilius, 2006), apoi Candela, sonete şi rondeluri (Iaşi, Cristal, 2006), Mărgăritare, sonete şi rondeluri (Iaşi, Pim, 2007), Mărţişoare, epigrame (Iaşi, Studis, 2008). Este membră a Uniunii Epigramiştilor din România.

38

MAI

MANIU Leonida Lucian, n. 2 mai 1939, în comuna Turdaş, jud. Hunedoara. Critic, istoric literar, eseist şi traducător. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale în Alba-Iulia, Facultatea de Filologie la Iaşi. Doctor în filologie din 1980. Profesor universitar. A susţinut, până la pensionarea din 2005, la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi şi la Universitatea de Litere şi Ştiinţe din Bacău, cursuri de

Literatură universală, Literatură comparată şi Estetică. Debutează cu recenzii la revista Iaşul literar în 1965. A colaborat la următoarele reviste: Iaşul literar, Convorbiri literare (Serie nouă), Cronica (Serie nouă), Collegium, Neamul românesc (Serie nouă), Ateneu, Vitraliu, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, Anuar de lingvistică şi istorie literară al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Studii şi cercetări ştiinţifice. Universitatea din Bacău, Studii eminescologice, Acta Iassyenssis Comparationis etc. În 1983 publică volumul Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu (Bucureşti, Minerva), apoi Poezia lirică a antichităţii greco-latine (Iaşi, Universitas XXI, 2000), Dor şi armonie eminesciană (Iaşi, Institutul European, 2000), Coordonate literare universale (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Între estetică şi critică literară (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Tragedia greacă. Înflorirea şi declinul conştiinţei tragice eline (Iaşi, Cronica, 2005). A îngrijit ediţia critică Eminescu de Mihail Dragomirescu (Iaşi, Junimea, 1976) şi Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir (Bucureşti, Minerva, 1981). În colaborare, realizează volumele De la „Viaţa românească” la „Ethos” (1989), Scriitori români. Comentarii şi analize literare (1990) şi Spiritul elen. Sinteze europene (Iaşi, Cronica, 2008). Traduce Sonetti de Dante (Iaşi, Institutul European, 1997), iar, în colaborare, traduce Înflorirea în pustiu de Rita Boumi-Pappa (Univers, 1974), Un cântec despre România. Poezie contemporană greacă (Iaşi, Junimea, 1980), Surâsul Afroditei (Iaşi, Cronica, 1995), Soarele Verghinei (Iaşi, Cronica, 2003) şi Zăvorăşte, Grecie, în inima ta. Poeţi greci contemporani (Iaşi, Junimea, 2005). Realizează transpunerea în proză, prefaţa şi notele la Epopeea lui Ghilgameş (Iaşi, Institutul European, 1999) şi la Faust de Goethe (Iaşi, Institutul European, 2007).

39

PASCU Alexandru, (Al. Ştefan), n. 2 mai 1944, Piatra-Olt, Slatina – m. 12 iulie 2015. Publicist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Liceul C. Negruzzi Iaşi (1950-1962), Facultatea de Educaţie Fizică Iaşi (1962-1965), Facultatea de Filologie, secţia engleză (1965-1969). Reporter, redactor, publicist comentator la revista Cronica (1969-1992), autor al rubricii La limita umanului la aceeaşi revistă

(1980-1992), fondator-director al gazetei Bursa de est, consilier al Inspectoratului pentru cultură Iaşi (1993-1998). Actualmente conf. univ. la Universitatea Petre Andrei din Iaşi. Debutează în Viaţa studenţească (1965). Publică poezie, proză, dramaturgie, cronici şi reportaje în principalele reviste ieşene, din ţară şi în presa ţărilor anglofone. Traduce din literatura engleză şi americană peste 20 volume, iar în colaborare peste 10 volume, între care: Poeme de G. G. Byron, Walden de H. D. Thoreau, Felix Hoit – radicalul de G. Elliot, Crimă şi ştiinţă de J. Thorwald, Brâncuşi – Sărutul de Sidney Geist, Modern Romanian – an anthology şi în limba engleză: Post-socialist România (1999), The Danger of underdevelopment (2000), ambele volume de N. G. Niculescu şi I. Adumitrăcesei, România on the road to european integration (2001). Referinţe critice au apărut în presa literară şi culturală ieşeană şi din ţară. ILADE-COSTEA Monica, n. 15 mai 1969, în Paşcani, jud. Iaşi. Istoric literar şi traducător. Studii gimnaziale la Topile, Liceul M. Eminescu şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Profesoară de limba şi literatura română la Liceul teoretic M. Sadoveanu din Paşcani, doctorand la Universitatea ieşeană (prof. univ. Dan Mănucă). Colaborează cu studii şi articole de critică literară la Convorbiri literare, Moldova, Timpul, Limba română (Chişinău), Analele Univ. „Al I. Cuza”, Neamul Românesc etc. Îngrijeşte ediţia critică Joc secund de Ion Barbu (Iaşi, Institutul European, 1996) şi Poezii de Mihai Eminescu (Iaşi, Institutul European, 1997). Traduce Muza departamentului de Honore de Balzac (Moldova, 1992), O viaţă de Maupassant (Moldova, 1992) ş.a. CORAN Patricia (Purcaru Anca-Raluca), n. 15 mai 1984, în Iaşi. Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolventă a Liceului M. Eminescu din Iaşi (1999-2003), Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (2004-2008), Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, specializarea Management, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (2004-2008),

40

master în Filosofia artei şi management cultural şi doctorand la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, specializarea Filosofie, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Talent promiţător în genul epic, are deja şapte volume publicate sub girul a trei edituri: Princeps, Junimea şi Timpul. Iată titlurile cărţilor sale de proză: Iluzii vânate exotic (Iaşi, Junimea, 2000), Zvâcnet amorţit (Iaşi, Princeps, 2000), Aventura (vol. 1, Iaşi,

Princeps, 2000; vol. 2, Iaşi, Junimea, 2001), Arte (Iaşi, Junimea, 2001), Fără pseudonim (vol. 1, Iaşi, Junimea, 2004; vol. 2, Iaşi, Timpul, 2005). Obţine premiul Mecena la Salonul Internaţional de carte (Iaşi, 2006). „Destinul Patriciei Coran se compară uşor cu cel al Iuliei Hasdeu. Prin talent şi precocitate, este la şaptesprezece ani autoare a cinci cărţi substanţiale. Arzând etapele, tânăra prozatoare nu se află nici pe departe într-o fundătură calofilă, romantică, ci în plin şi furtunos câmp al prozei postmoderne” (Daniel Corbu, 2002).

PARFENE Constantin, n. 16 mai 1929, în comuna Bogdana, jud. Tutova – m. 12 ianuarie 2003, Iaşi. Filolog şi eseist. Studii la Liceul M. Kogălniceanu din Vaslui, cursul inferior (1940-1944), Colegiul Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, cursul superior (1945-1948), Facultatea de Litere din Iaşi (1948-1952), doctorat în 1973 cu o teză despre Victor Ion Popa. Profesor, director al Complexului şcolar din Bârlad (1963-1965), director

al Teatrului Victor Ion Popa din Bârlad (1965-1968), lector şi conferenţiar la Institutul Interregional de Perfecţionare a Personalului Didactic, filiala Iaşi (1970-1980), conferenţiar şi profesor la Facultatea de Litere, Catedra de literatură română şi comparată Iaşi (din 1980). Debutează în Iaşul nou (1952), colaborează la principalele periodice din Iaşi şi Chişinău, apoi la România literară, Collegium, Revista de pedagogie, Viaţa românească, Ateneu, Porto-Franco, The Word of Truth (Canada), Studii şi cercetări ştiinţifice etc. Autor al volumelor Literatura în şcoală (1977), ed. a II-a (1997), Compoziţiile în şcoală (1980), ediţia a II-a (1996), Teorie şi analiză literară (1993), Analize şi interpretări literare (1994), Victor Ion Popa – eflorescenţă policromă (1995), Receptarea poetică (Iaşi, Polirom, 1998), Metodica studierii limbii şi literaturii române (Iaşi, Polirom, 1999), Mihai Eminescu – note privind stilul publicisticii (Cutia Pandorei, 2000), Aspecte teoretice şi experimentale în studierea literaturii în şcoală (Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000). Asigură note, comentarii şi

41

introduceri la antologiile Din Cartea Patriei (Iaşi, Junimea, 1976) şi Din Cartea Eroilor (Iaşi, Junimea, 1978). Publică, în colaborare, mai metodici de predare a limbii şi literaturii române.

DANCĂ Wilhelm, n. 18 mai 1959, în Buruieneşti, jud. Neamţ. Preot-profesor şi eseist. Studii la Liceul Roman Vodă, Roman, Seminarul Sf. Iosif Iaşi, Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi, Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Licenţa în teologie în 1986, master în antropologie filosofică (1993) şi doctor în filosofie (1996) la Universitatea Pontificală Gregoriană (Italia). Vicar parohial la Nisiporeşti (Neamţ) şi Piatra-

Neamţ (1986-1988), paroh la Sf. Tereza, Bucureşti (1988-1991). Lector şi conferenţiar la Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi şi la Institutul Sf. Tereza din Bucureşti, decan al Institutului ieşean (1997-1999), rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif din Iaşi (din 2001). Profesor asociat şi conducător de doctorat la Facultatea de filosofie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, membru al Comitetului de conducere al Union Mondiale des Sociétés Catholiques de Philosophie (fondată în 1948 de J.M. Bochenski). Activitate jurnalistică deosebită la Radio Vatican, la redacţia Viaţa spirituală şi la revista Dialog teologic, colaborator la Actualitatea creştină, Mesagerul „Sf. Anton”, Caietele Institutului Catolic Bucureşti, apoi la Cronica, Vatra ş.a. Autor al volumelor: Definitio sacri. Il sacro come „Il significativo” e „I destino” e la sua relazione con Il metodo storico-fenomenologico nell'opera di Mircea Eliade (Roma, PUG, 1996), Mircea Eliade. Definitio sacri (Iaşi, Ars Longa, 1998), Bazele filosofice ale teologiei (Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 1998), Introducere în Teologia Fundamentală (Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 1998), Euharistia în viaţa Bisericii (coord.), (Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 2000), Creştinii laici. Identitate şi misiune (coord.), (Iaşi, Sapienţia, 2001), Logica filosofică. Aristotel şi Toma de Aquino (Iaşi, Polirom, 2002), Fascinaţia sacrului (Iaşi, Sapientia, 2002), Sacro e simbolo in Mircea Eliade, în italiană (Iaşi, Sapientia, 2004), Fascinaţia adevărului (Iaşi, Sapientia, 2005), Fascinaţia binelui (Iaşi, Sapientia, 2007), Anton Durcovici. Lecţii tomiste despre Dumnezeu (1936-1940) (ed.) (Iaşi, Sapientia, 2008), Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life (ed.), The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2008 (în engleză). Participă la numeroase conferinţe naţionale şi internaţionale, este posesor al unor premii şi distincţii, între care: Ordinul Meritul cultural în grad de ofiţer

42

conferit de preşedintele României (2004), Medalia jubiliară şi Diploma de Merit conferite de P.S. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (2004), Diploma sinodală conferită de P.S. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, la încheierea Sinodului diecezan – Iaşi 2001-2004 (2004), Premiul Carte de religie, la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 5 octombrie 2006, pentru volumul Fascinaţia adevărului, Diploma şi Medalia de aur conferite de Institutul Român pentru Drepturile Omului (Bucureşti, 2007), Diploma conferită de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României în 10 noiembrie 2007, Premiul de Excelenţă pe anul 2007 conferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti) în 17 decembrie 2007, Premiul Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, pentru cartea de religie, la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, pentru volumul Anton Durcovici. Lecţii tomiste despre Dumnezeu (1936-1940), în 8 octombrie 2008. FLOREA-RARIŞTE Dumitru, n. 21 mai 1914, la Ilişeşti, Suceava – m. 14 martie 1989, Iaşi. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Suceava (Liceul Ştefan cel Mare), Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1939). Este şi absolvent al Şcolii Normale Superioare din Iaşi şi Bucureşti. Examenul de capacitate îl susţine la Bucureşti (1946) cu Al. Rosetti şi Perpessicius. Profesor la Iaşi, Suceava, Cluj, Sibiu şi în alte localităţi. A debutat în 1931 cu versuri la revista Ţara fagilor (condusă de Eusebiu Camilar). Colaborează la numeroase publicaţii, între care Cuget moldovenesc, Arhiva, Pleiada, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Universul literar, Ateneu, între 1955-1958, redactor la revistele Steaua şi Tribuna. Publică volumele de versuri Maria Magdalena (1937), Valuri împietrite şi Rătăcire prin vis (1941), poemele Bobâlna (1950) şi Doja (1952), eseul critic Conştiinţa artistică la Tudor Arghezi (1939), studiul lingvistic Din limbajul şcolarilor (1939), Poezia ochilor la Eminescu (1940). A tradus versuri din Ovidiu, Heine, Goethe, Hugo, Baudelaire, Puşkin, Nekrasov, din lirica maghiară clasică şi contemporană, mai ales în perioada anilor 1970-1989. IGNEA Dimitrie, n. 22 mai 1919, la Iaşi – m. 23 ianuarie 2009, în Iaşi. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Şcoala Gh. Mârzescu. Şcoala de perfecţionare în artele grafice Bucureşti (1946). Combatant pe frontul de Est şi prizonier (1941-1945). Secretar de redacţie la Lupta Moldovei din Iaşi (1946-1948). Tipograf, ziarist la Iaşi şi Constanţa (1946-1952), redactor la Viaţa Românească (1952-1955),

43

redactor şef la Iaşul literar şi la Convorbiri literare (1955-1972), secretar al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1959-1969). Debutează cu proză la Tipograph (Cluj, 1937). Publică recenzii, articole, proză la Viaţa românească, Gazeta literară, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica etc. Autorul volumelor Povestiri (1955), Strada primăverii (1956), Taina celor cincisprezece litere (1960), Omul cu părul cărunt

(1961), Condamnat la moarte (1971), Sub aripa timpului (1988), La Crimeea, peste mare, roman (2002) şi drama transmisă la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti Prietena mea noaptea. Îngrijeşte ediţia Pe-un prag de fum de George Lesnea (1983).

DOROBĂŢ Dumitru, n. 25 mai 1944, Ivănceşti-Putna, jud. Vrancea. Istoric literar şi traducător. Şcoala generală la Jariştea, Vrancea (1951-1958), Liceul V. Alecsandri din Bacău (1958-1962), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia engleză-română (1963-1968). Doctor în filologie (1989). Visiting professor (Fulbright) la Universitatea Washington, Seattle, U.S.A., unde a predat cultură şi

civilizaţie română la Jackson School of International Studies şi Depart. of Slavic and East European Lgs. (1995-1996), profesor şi şef al Catedrei de engleză a Universităţii din Iaşi (1992-1996), unde ţine cursuri de Literatură engleză medievală şi renascentistă, cursuri speciale: Stilurile lui Shakespeare, Biblia ca literatură şi Metodica predării limbii engleze. Debutează cu traduceri în revistele Cronica şi Ateneu, colaborează la o serie de periodice din ţară şi din străinătate (Casa Română, Hayward, California, S.U.A.). Publică volumul The Reception of American Literature in România (Washington, Seattle, U.S.A., 1996), urmează apoi Modelul American (Iaşi, Junimea, 1999), Predarea limbilor străine în România, în colab. (1997), Din Ţara făgăduinţei (Iaşi, Institutul European, 2000), Mutual Understanding: 125 Years of Anglo-Romanian Diplomatic Relations, coautor (Bucureşti, Humanitas, 2005). Realizează mai multe lucrări şi volume în colaborare, traduce Firul evidenţei de Bernard Pieton (Iaşi, Junimea, 1975), Un secol de luptă cu delincvenţa de Jürgen Thorwald, în colaborare cu Gh. Scripcaru (Junimea, 1981, ediţia a II-a, Moldova, 1997), Basme populare engleze, cotraducător (Iaşi, Junimea, 1981), Profesiunea lui Cashel Byron de G. B. Shaw (Iaşi, Junimea, 1983) şi Basme populare din Ţara Galilor (Iaşi, Junimea, 1989). La Editura

44

Institutul European îngrijeşte colecţia Opera Magna. În această calitate prefaţează numeroase traduceri din W. Shakespeare, Regele Lear, John Webster, Ducesa de Amolfi, Thomas Heywood, Femeia omorâtă cu blândeţea, Washington Irving, Viaţa lui Mahomed, Mihai Stroe, Dicţionar biblic englez-român şi W. Shakespeare – an Introductory Guide (Iaşi, Tehnopress, 2004). În limba engleză a publicat manuale şcolare şi universitare: Limba engleză. Texte interpretate, coautor (Bucureşti, EDP, 1972), Twentieth Century Short Stories of the English Speaking World, coeditor (Bucureşti, EDP, 1978), A Reader to Medieval Literature, coautor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1981), A Guide to American Literature, coordonator şi coeditor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1981).

45

IUNIE

BORDEIANU Cătălin, n. 1 iunie 1954, Brăila. Poet, eseist şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul M. Eminescu Iaşi, promoţia 1973, Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1975-1979). Profesor la Liceul sanitar Iaşi, instructor la Casa studenţilor Iaşi, redactor şi şef secţie la Scânteia tineretului (1980-1990), muzeograf la Muzeul de artă

Iaşi (1991-1992), secretar general de redacţie la ziarul 24:ORE, corespondent special la Azi, şef cabinet la Senatul României, preşedinte al Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română (din 1996). Doctor în ştiinţe umaniste (1999). Profesor universitar la Universitatea Petre Andrei Iaşi, director al Institutului de Cercetări Interdisciplinare Petre Andrei, preşedinte al Clubului UNESCO Gh. Asachi; din 2008, director al Bibliotecii Jud. Gh. Asachi Iaşi. Debutează cu versuri în Flacăra Iaşului (1968), publică în presa ieşeană şi din ţară, realizează emisiuni la Radio şi T.V. Scrie volumele de poezii: Doi (1975), Fluturii de smalţ (1976), Poesii (1978), Calendar (1981), Grădina gânditoare (1986), Mic tratat dinspre copilărie (1995, ed. a II-a, 2002), Sub axa de iarnă (1996), În zodia gemenilor (1997), Contrapunct (1998), Les mots d’or roumain (1999), Alexandra sau poveste despre umbră (2004), Dragostea, viaţa şi moartea mea (Novi Sad, Serbia, 2004), Mă visez în zodia Inorogului (2007), Poesii ’55 (Iaşi, 2008). Inclus în peste 20 de antologii de poezie contemporană în ţară şi 3 în străinătate (Belgia, Franţa, Iugoslavia). Laureat al mai multor concursuri naţionale de creaţie literară pentru poezie, dramaturgie, eseu (1970-2002). Publică volumele: Aspecte ale tacticii şi strategiei social-democraţiei în Occident (Iaşi, 1990); Patrimoniul cultural românesc, încotro? (Iaşi, 1991); Naţional şi universal în colecţiile Muzeului de Artă din Iaşi (Iaşi, 1992); Social-democraţia – tradiţie românească şi contemporaneitatea doctrinei (Iaşi, 1993); Studii de sociologie românească (Republica Moldova, Chişinău, 1997); Introducere în sociologia clasică (Bucureşti, 2003); C. Dimitrescu-Iaşi. Studiu monografic (Republica Moldova, Chişinău, 1999); Decenii dominante ale democraţiei în Occident. Franţa, Germania, Anglia (Iugoslavia, Pancevo, 2003). Este colaborator la volumele: Tineretul României între tradiţii socio-culturale şi valorile contemporaneităţii (volum difuzat ca document oficial al Ministerului Tineretului la al IV-lea Congres al FMACU –

46

UNESCO, Bucureşti-Sinaia, 1995); Informare şi consiliere pentru carieră, volum colectiv editat de revista Un viitor pentru fiecare (Bucureşti, 1999); Dicţionarul de filosofie, (Institutul de Filosofie si Psihologie Constantin Rădulescu Motru al Academiei Române) cu articolul: Al. Dima. Este coautor al următoarelor lucrări: Antologia literaturii şi artei din comunităţile româneşti. Banatul iugoslav (1998); Weber – ieri, Weber – azi (1998); Contradicţia sociologiei lui Vilfredo Pareto: metodă sau sistem? (1999); Dileme epistemologice la Durkheim (1999); Teodor Dima – Currente calamo, monografie (2003); Trei postfeţe neterminate – Laudatio Mihai Cimpoi ’65 (2007); Dimensiuni ale modelului valorii cunoaşterii sociale la Petre Andrei (2007); Petre Andrei. Opere / Works, ediţie critică bilingvă (2008); Alexandru Husar în conştiinţa contemporanilor, monografie (2008); Dan Mănucă în conştiinţa contemporanilor, monografie (2008); Carte veche în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” din Iaşi (2008); Poezia Salonului, antologie (2008); Iaşi – Cernăuţi 600, album (2008). Îngrijeşte ediţiile critice: Fascismul de Petre Andrei (1995), Despre ideal. Despre fericire, Valorile estetice şi teoria empatiei de Petre Andrei (1996), Antologia literaturii şi artei din comunităţile româneşti. Banatul iugoslav (Iaşi, 1998), Ion Creangă: opera didactică (Iaşi, 1999), Ludwig Albrecht Gebhardi: Istoria politicească a Dachiei şi a neamului românesc (Iaşi, 1996), Mioara, versiunea V. Alecsandri – 1852, cu ilustraţii de Constantin Brâncuşi (Iaşi, 1996), Colinde şi cântece de stea (Iaşi, 1997), Voivodina în patru prieteni (Iaşi, 1998), C.G. Stere: Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept (Iaşi, 2000) ş.a. Deţinător al unor premii şi distincţii literare: Premiul Mircea Florian al Academiei Române (1999), Premiul pentru eseu (1989), Diploma UNESCO (1995), Premiul Ethos românesc (1997), Premiul Relaţii culturale (1998), Diplomă pentru merite deosebite în promovarea ideilor umaniste şi cultivarea valorilor radiofoniei româneşti prin creaţii literare şi ştiinţifice, acordat de Societatea Română de Radiodifuziune (1998), Premiul Podul lui Traian, pentru promovarea literaturii fără frontiere, Uzdin, Iugoslavia (1998), Premiul pentru cea mai reuşită colecţie editorială: Rezistenţă şi deschidere în comunităţile româneşti (1998), Premiul pentru cea mai bună carte de sociologie a anului 1999, pentru volumul Contradicţia sociologiei lui Vilfredo Pareto: metodă sau sistem? (1999), Placheta Lumina pentru contribuţia adusă la dezvoltarea relaţiilor culturale româno-iugoslave, acordat de Casa de Editură şi Presă Lumina (Pancevo, Iugoslavia, 1999), Diploma de onoare pentru trilogia Sociologia întemeierii (Iugoslavia, 1999), Diplomă de merit şi sculptura Săgeţi rupte, pentru poezia Pyмyнcko pиcмo (Scrisoare

47

română) (Pancevo, Serbia, 2000), Diploma de excelenţă cu distincţia de aur Inventica acordate de Societatea Inventatorilor Români, Institutul Naţional de Inventică, pentru promovarea politicilor culturale transfrontaliere (2002), Premiul Petre Andrei pentru volumul Decenii dominante ale democraţiei în Occident (2003), Diploma de excelenţă cu distincţia de aur Mihai Eminescu acordată de Societatea Inventatorilor Români, Institutul Naţional de Inventică, pentru volumul Introducere în sociologia clasică (2003), Diploma pentru Currente calamo (2003), Premiul Academiei Internaţionale Mihai Eminescu pentru eseu politic, acordat de Fundaţia Europeană Mihai Eminescu şi Academia Internaţională Mihai Eminescu (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru Alexandra sau poveste despre umbră (2004); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru Petre Andrei. Omul şi Opera (2007); Cupa de Aur Marele Premiu pentru Petre Andrei – Opere (ediţie bilingvă, 5 volume), Medalia de aur pentru Poezii ’55, acordate la European Exhibition of Creativity and Innovation (2009); Diplomă specială şi Ordinul Leonardo Da Vinci pentru activitatea managerială a instituţiilor de cultură acordată de Forumul Inventatorilor Români (2009); Diploma de excelenţă pentru patrimoniul naţional acordată de Asociaţia Naţională de Patrimoniu (2009). Este membru al Societăţii Ziariştilor din România, al delegaţiei Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO la proiectul Identităţi culturale (1993), al delegaţiei permanente a României la Federaţia Mondială a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO (1995-2000), membru de onoare al Societăţii literar artistice Tibiscus din Uzdin – Republica Serbia, al Societăţii de limba română din Voivodina – Republica Serbia, al Casei Limbii Române din Chişinău – Republica Moldova, al Societăţii Mihai Eminescu din Cernăuţi – Ucraina. Membru fondator al Academiei Internaţionale Nichita Stănescu din Pancevo – Serbia, membru corespondent al Academiei Internaţionale Mihai Eminescu din Craiova – România, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Serbia şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Membru Honoris Causa al Clubului Literar Lumina, Pancevo, Serbia. Participări la manifestări ştiinţifice internaţionale (Sofia, Beijing, Bruxelles, Bremen, Praga, Berlin, Moscova, Kiev, Novi Sad, Vidin, Uzhorod, Cernăuţi). „Cătălin Bordeianu, muzical, generos, scrie versuri ample, explicite, cultivând cu delicateţe metafora în favoarea poemului patriotic, pastelului şi poeziei de iubire” (Constanţa Buzea). „Cătălin Bordeianu este însemnat cu pecetea culturii, a harului şi neliniştii creatoare, adeptul unei democraţii în faptă şi gândire; pentru el, democraţia este starea la care se ajunge prin iubirea şi ajutorul aproapelui şi prin strivirea egoismului şi a ignoranţei. În plus, el este un iubitor de ţară şi

48

de ceea ce este valoare românească până la sacrificiu; prietenii lui de peste hotare pot întări aceste spuse” (academician Teodor Dima).

ANDRIEŞ Andi, n. 3 iunie 1934, Iaşi. Dramaturg şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare şi liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani (1945-1951), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1951-1955). Redactor şi redactor şef adjunct la Iaşul literar şi Convorbiri literare (1954-1971), redactor şef adjunct la Cronica (1971-1979), director al Editurii Junimea Iaşi (1981-1990;

1993-1997), director al Teatrului Naţional Iaşi (1994-1996). În 1992 iniţiază şi conduce noua serie a revistei Însemnări ieşene. Debutează în 1948, cu versuri în ziarul Clopotul din Botoşani. După volumul de versuri Urcuş (Iaşi, 1958), se afirmă ca dramaturg. În 1960, piesa Postul de pe strada Rareş este reprezentată la televiziunea naţională, apoi Vecinii soarelui (1960), Mâna de oţel (1961), Oaspetele fără nume (1963), Instanţa de duminică (1965). Debutul pe o scenă profesionistă îl constituie comedia Grădina cu trandafiri (1963, Teatrul Naţional din Iaşi), ulterior jucată la numeroase teatre din ţară şi străinătate, precum şi, în trei variante, la televiziune. Urmează piesele Verbul galben (1968), Duet (1970), Interludiu (1972), Vârsta zero (1973), Destinul – vioara a doua (1975), M-am jucat într-o zi (1978), prezentate, de asemenea, la mai multe teatre (Naţionalele din Iaşi, Cluj, Craiova, teatre de stat din Bucureşti, Ploieşti, Arad, Bacău, Piteşti, Botoşani etc.). Realizează colaborări constante cu televiziunea şi radioul: Vecinul soarelui, Duet, Mâna de oţel, Alexandru Ioan – unele zile, Interludiu, Corabia de la etajul cinci. Volume: Urcuş, versuri (Iaşi, 1958), Interludiu, teatru, cuprinzând Grădina cu trandafiri, Interludiu, Destinul – vioara a doua, Verbul galben, Duet (Bucureşti, Editura Eminescu, 1973), Ochii şi lumea, memorialistică, note de călătorie, cu desene aparţinând autorului (Iaşi, Junimea, 1974), Neştiuta strălucire (Iaşi, f.a.). A colaborat la revistele: Iaşul literar (Convorbiri literare), Contemporanul, Tânărul scriitor, Tribuna, Teatrul, Cronica, Viaţa românească, Steaua, Luceafărul, Ateneu, Însemnări ieşene (serie nouă), Literatura şi arta ş.a. Premii literare: Premiul naţional Vasile Alecsandri pentru piesa într-un act Postul de pe strada Rareş (1959), Premiul pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1973), Premiul dramaturgiei pentru copii acordat piesei M-am jucat într-o zi. Piese reprezentate în străinătate: Duet (Lublin, Polonia), Interludiu, Grădina cu trandafiri (Berlin, radioteleviziunea germană).

49

BUZATU Gheorghe, n. 6 iunie 1939, în comuna Sihlea, jud. Vrancea – m. 20 mai 2013, Iaşi. Istoric, publicist şi eseist. Liceul Regele Ferdinand din Râmnicu Sărat (1953-1956), Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1956-1961). Doctor în ştiinţe istorice (1971). Cercetător principal şi secretar ştiinţific la Institutul de istorie A. D. Xenopol al Academiei Române (1964-1991), cercetător ştiinţific principal şi director al

Centrului de istorie şi civilizaţie europeană, Filiala Iaşi a Academiei Române (din 1992), redactor-şef al publicaţiei Europa XXI (din 1992), profesor la Universitatea din Craiova, Catedra de istorie contemporană a românilor (din 1996). Fondator şi membru al Centrului pentru Istoria Românilor Constantin C. Giurescu, Bucureşti (din 2006). Publică numeroase studii şi cercetări istorice, articole, eseuri în principalele reviste ieşene şi din ţară. Este autorul a peste 50 volume dintre care amintim: Nicolae Iorga. Omul şi opera (Iaşi, Junimea, 1971), Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. l, 1998; vol. 2, 1995, Războiul secret 1939-1945 (Iaşi, 1973), România cu şi fără Antonescu (Iaşi, 1991), România în arhivele Americii (Iaşi, 1992), România şi războiul mondial din 1939-1945 (Iaşi, 1995), Mareşalul Ion Antonescu în faţa istoriei, în colaborare (vol. I-IV, 1990-1999), Stalin cenzurat /necenzurat (Ev. Românesc, 1999), Românii în arhivele Kremlinului (Bucureşti, 1996), Aşa a început holocaustul împotriva poporului român (Bucureşti, 1995), O istorie a petrolului românesc (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998), România şi Marile Puteri. 1939-1947 (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003), Trilogia Antonescu, din care Hitler, Stalin, Antonescu (2005), Stalin, Hitler, Antonescu (2007), Antonescu (2008), A History of Romain Oil, I-II (2004-2006). Participă la importante congrese de istorie în străinătate, îngrijitor al unor ediţii critice şi lucrări în colaborare: Istoria Românilor de N. Iorga, Povestea vieţii mele – Regina Maria, Francmasoneria de N. C. Paulescu, Titulescu şi strategia păcii, Istoria românilor în sec. XX 1918-1948, cu Ioan Scurtu (Paideia, 1999), Radiografia dreptei româneşti 1927-1941, cu C. Ciucanu şi Cr. Sandache (1996), România şi al doilea război mondial, cu V. F. Dobrinescu şi H. Dumitrescu (2000), Diplomaţie şi diplomaţi, cu V. F. Dobrinescu şi H. Dumitrescu (2001). Membru al Senatului Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1980-1990), fondator şi membru al Clubului istoricilor N. Iorga (din 2000), membru al Asociaţiei Americane de Istorie (1986-1990), preşedinte al Ligii Mareşal Antonescu (1990-2003), parlamentar şi vicepreşedinte al Senatului României (2000-2004). Premii şi distincţii: Premiul Academiei

50

Române (1981, 1983), Premiul de excelenţă al UNESCO (1999), Premiul revistei Flacăra (1991), Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios (2004), Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa (2007). Remarcabil cercetător al documentelor istorice româneşti aflate în marile arhive şi biblioteci din lume (S.U.A., Marea Britanie, Rusia, Germania, Italia, Israel, Belgia, Franţa).

CĂLCÂI Liviu, n. 6 iunie 1939, în Chişinău, Basarabia. Poet şi epigramist. Absolvă Facultatea de Pedagogie-Psihologie şi apoi Facultatea de Ştiinţe juridice ale Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Colaborează în presa locală, iar din 2007 are la Flacăra Iaşului o rubrică săptămânală de epigrame intitulată Colţul lui Călcâi. Debutul în volum îl face în 2003: Cu materialul clientului, epigrame şi catrene epigramatice (Suceava,

Bucovina, 2003), apoi al doilea volum Cu materialul clientului (Suceava, Bucovina, 2004) iar în 2006 vede lumina tiparului al treilea volum Cu materialul clientului (Suceava, Bucovina). „Din orice unghi ai privi cartea lui Liviu Călcâi e o reuşită. Ea confirmă un condei ager şi exersat. Avem, aşadar, de-a face cu un umorist de vocaţie” (Ilie Dan).

BICER Petrache, n. 6 iunie 1944, com. Burdusaci, jud. Bacău – m. 15 septembrie 2006, în Iaşi. Pictor, publicist şi critic de artă. Studii: Şcoala generală Vasile Conta, Liceul de artă Octav Băncilă, Facultatea de Desen din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Pe rând, desenator creaţie la Fabrica de mătase Victoria din Iaşi, profesor la Şcoala gen. din Golăeşti, tehnician UCECOM, redactor cultural la ziarul Evenimentul din

Iaşi, redactor şef al revistei Info Artis, secretar general la aceeaşi revistă. Publică articole, note, reportaje, eseuri, cronici de artă în principalele ziare şi reviste ieşene. Participă la numeroase expoziţii de grup şi personale, în Iaşi şi în ţară. Deţinător al unor premii obţinute la concursuri şi festivaluri pe probleme de artă. Se impune ca important pictor şi grafician, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Iaşi (din 1996). Publică volumele Cântecul de lumină, cronici de artă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), O ploaie de stele, pasteluri ale lui Călin Alupi, apoi cărţile de proză scurtă Ringo, buclucaşul (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002) şi Troiţa (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002).

51

DARIE Neculai, n. 8 iunie 1914, Pădureni, jud. Vaslui. Poet şi epigramist. Studii elementare în satul natal. Şcoala de arte şi meserii Iaşi (1928-1933). Desenator tehnic la Casa modei din Iaşi (1950-1959). Debutează cu epigrame în revista Urzica (1960). Frecventează Clubul de literatură Ion Creangă şi Cenaclul epigramiştilor Păstorel din Iaşi. Publică în antologiile 15 ani de epigrame (1984), Epigrama (1992), În dulcele târg al

epigramei (1995), Surâsul epigramei (1997), Definiţii epigramatice (2000), Tranziţii (2000), Perle de umor (1999), Cimitirul vesel (1998), Ce-mi şopteşte mie muza (1997). Este membru al Uniuni epigramiştilor din România. Autorul volumelor de versuri Povara zborului (Bucureşti, Litera, 1989), Pulberi de toamnă (Iaşi, Cronica, 1993), Aripi frânte, poezii, parodii, epigrame şi Zâmbete de neuitat, cu o prefaţă de George Petrone (2000). Deţinător al Premiului Festivalului de umor G. Topîrceanu (1996) şi al Premiului Festivalului de la Gura Humorului (1994).

BOICULESI Valeria, n. 12 iunie 1919, în Andrieşeni, judeţul Iaşi – m. 6 decembrie 1984, în Bucureşti. Poetă şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Şcoala Normală din Iaşi şi Şcoala de literatură Bucureşti (1950-1952). Educatoare în judeţul Suceava, redactor la Editura tineretului şi la revistele pentru copii Luminiţa şi Arici Pogonici. Colaborează cu versuri la Viaţa românească, Luceafărul,

Gazeta literară, Contemporanul, Flacăra etc. Debutul editorial a avut loc în 1954 cu volumul Din însemnările unei şcolăriţe. Urmează Fete în uniformă (1956), Zi cu soare (1957) şi un număr de peste 20 de plachete şi volume, toate pentru copii. Apoi, Cântece de lună (1968) şi Prispa cu statui (1969), Ora singură (1972), Şoapta vântului (1978), Lutana (1979), foarte bine primite de critica literară. Traduce: A. Barto. Fratele cel mic (1956), E. Tutneva. Glasuri dragi (1957). FILIP Mircea, n. 14 iunie 1939, Ismail – m. 11 octombrie 2015, Bucureşti? Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Ştefan cel Mare din Suceava (1954-1957), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1961-1966). Diplomat universitar în specialitatea limba şi literatura română (1966). Secretar literar la Teatrul V. Alecsandri din Iaşi (1966-1984). Bibliotecar principal la Biblioteca Centrală a Universităţii

52

Politehnice Bucureşti (1985-1999). Debutul în presă în anul 1965. Publică reportaje, interviuri, anchete sociale, cronici dramatice, note şi consemnări, articole teoretice, recenzii în Amfiteatrul, Cronica, Convorbiri literare, Contemporanul, Luceafărul, Teatrul, Ateneu, Arlechin, Naţiunea, Revista română, Revista FED – Milano. Debutul editorial, în anul 1969, cu volumul de proză Prinţul nisipurilor (povestiri). Publică Visând la

California, povestiri fantastice (1977) şi Audienţă de noapte, roman (1983). Dramatizează textele Povestea vorbii de Anton Pann (1975) şi Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare, 1973). Pentru teatru radiofonic scrie textele Neuitata restanţă (1979) şi Planeta Sadoveanu. Mai publică Horia – Vulturul răzbunării, libret de operă (1980, Roma) şi Arcade peste timp, libret de oratoriu (Filarmonica Moldova, 1977). Scrie scenariul de teatru Marea Unire, 1983, şi scenariile pentru spectacolele de sunet/lumină Dobrovăţ – o pogorâre în istorie, jucat la Mănăstirea Dobrovăţ (1982) şi Mirceşti – grădina poetului, jucat la Casa Vasile Alecsandri din Mirceşti (1983). Traduce piesele Celestina de Fernando de Rojas, (premiera 1972) Amfitrion de Peter Hacks, (premiera 1975) şi Căpitanul din Kopenick de K. Zuckmayer, (premiera 1979). Îngrijeşte ediţiile Arhitectura apelor de Dorin Pavel (1976), Scrieri despre teatru de Petru Comarnescu (1977) O'Neill şi renaşterea tragediei de Petru Comarnescu (1986), Jurnal de Petru Comarnescu – anii 1926-1938, Revista FED Milano 1990-1993. Primeşte în anul 1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru – dramatizarea Istoriei ieroglifice. În anul 1984 i se acordă premiul revistei Tribuna pentru cultură teatrală, pentru editarea (împreună cu Val Condurache) a revistei Arlechin.

ZUGUN Petru (Eloae), n. 18 iunie 1939, Iaşi. Lingvist şi istoric literar. Şcoala generală, Liceul Naţional din Iaşi (1953-1957) şi Facultatea de filologie a Universităţii Al. I. Cuza (1957-1962). Parcurge toate treptele didactice ale învăţământului universitar. Îndeplineşte funcţia de prodecan al Facultăţii de Litere (1991-1995). Lector de limbă şi civilizaţie românească la Universitatea de Stat din Lima, Peru (1976-1977) şi la University of

California, Los Angeles, S.U.A. (1977-1978). Îndrumător ştiinţific de teze de doctorat la specializarea Filologie. Publică numeroase studii, cercetări, articole în volume colective şi în principalele reviste de specialitate (lingvistică), literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Este autorul, în

53

colaborare, al volumelor Prelegeri de limba română (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1984) şi Formarea cuvintelor. Teorie şi practică (Iaşi, Sedcom Libris, 2005). Publică volumele Limba română contemporană. Fonetica şi fonologia (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1974), Unitate şi varietate în evoluţia limbii române literare (Iaşi, Junimea, 1977), Cuvântul. Studiu gramatical (Bucureşti, E.S.E., 1983 şi Iaşi, 2003), Mihai Eminescu. Fascinaţia izvoarelor Cuvântului (Iaşi, Junimea, 1994) şi Lexicologia limbii române. Prelegeri (Iaşi, Tehnopress, 2000). Îngrijeşte ediţia tematică în trei volume a poeziilor şi poemelor lui M. Eminescu, Opera poetică (Iaşi, Tehnopress, 2002). ISTRATE Teodor, n. 19 iunie 1929, în comuna Duda, jud. Vaslui. Prozator. Studii gimnaziale în satul natal şi la Huşi, apoi liceale la Iaşi (1955-1959), cursuri de specializare în automatizări la Iaşi (1964-1966). Şcoala populară de artă, secţia pictură şi sculptură (1963-1966). Tehnician specialist în instalaţii electrice (1966-1990), practică sculptura în lemn. Frecventează Cenaclul de literatură Ion Creangă şi Cenaclul de arte plastice Th. Palade din Iaşi, din 1996 coordonează Cenaclul de istorie, literatură şi artă N. Iorga de la Centrul militar Iaşi. În 1995 publică volumul Naştere şi destin (Iaşi, Cronica), apoi romanul Lunca uliilor (1997).

PLATON Mircea Alexandru, n. 23 iunie 1974, Iaşi. Eseist, poet şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul E. Racoviţă şi Liceul M. Eminescu din Iaşi (1988-1992), Facultatea de Drept a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, (1992-1996). Redactor la Departamentul cultural al cotidianului Monitorul Iaşi (din 1995), redactor al editurii Agora din Iaşi. În prezent este doctorand în istorie la Ohio State University at

Columbus. Debutează în presa literară cu poezii (1988), publică apoi eseuri pe teme de istorie şi actualitate literară în Gândirea, serie nouă, Monitorul, Revista de limba şi literatura română, Idei in dialog, Convorbiri literare, Cuvântul, 22 etc. Colaborator permanent al revistei Rost. A fost unul dintre membrii fondatori ai revistei Biserica şi problemele vremii. Scrie volumele Paseism polemic sau încercare de naţionalism critic, eseuri (Iaşi, Agora, 1996), Adversus haereticos, versuri (Iaşi, Agora, 1997), Teologie şi haiduci, eseuri (Timişoara, Marineasa, 1998), Jocuri sub ulm, poezii (Iaşi, Timpul, 1999), Literatura cu blazon, eseuri (Iaşi, Timpul, 2000), Fără îndoială, isprăvi critice, cu un cuvânt de însoţire de Cassian Maria Spiridon (Iaşi, Timpul, 2001), Ortodoxie pe litere (Bucureşti, Christiana, 2006) şi

54

Cine ne scrie istoria? (Iaşi, Timpul, 2007). Traduce, în colaborare, Taina mea de Petrarca (1995) şi Mareşala d'Ancre (1995), realizează prefaţa la Galateo – Della Casa (1996).

55

IULIE

HOLBAN Ioan, n. 2 iulie 1954, Fălticeni, jud. Suceava. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la Şcoala generală nr. 6 şi la Liceul A. T. Laurian din Botoşani (1961-1973), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia română-franceză (1974-1978). Profesor de limba română şi limba franceză la Şcoala nr. 4 Iaşi şi la Şcoala nr. 2 Paşcani (1978-1980), cercetător la Institutul de lingvistică A.

Philippide Iaşi (1980-1990), redactor şef al revistei Cronica (1990-1996), secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1990-1996), director general al Teatrului Naţional V. Alecsandri (1996-2006), director al Teatrului Luceafărul (din 2006). Doctor în Ştiinţe umaniste (1998). Debutează cu Ion Creangă – spaţiul memoriei în revista Dialog (1975). Publică numeroase studii, articole, cronici şi recenzii literare în publicaţii din ţară şi străinătate. Deţinător al Premiului revistei Cronica pentru critică literară (1982), al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1995), al Premiului revistei Ateneu pentru critică literară (2002), al Premiului pentru promovarea dramaturgiei româneşti contemporane (2004), al Premiului CopyRo pentru critică literară (2004), al Premiului pentru critică şi istorie literară al Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi (2006), al Premiului de excelenţă pentru întreaga activitate al Primăriei Municipiului Iaşi (2008). Deţinător al Ordinului Serviciul credincios în grad de Cavaler (2001). Este autorul volumelor: Proza criticilor. G. Ibrăileanu. E. Lovinescu (Bucureşti, Minerva, 1983), Ion Creangă. Spaţiul memoriei (Iaşi, Junimea, 1984, ediţia a II-a, Iaşi, Princeps Edit, 2005), Hortensia Papadat Bengescu (Bucureşti, Albatros, 1985, ediţia a II-a, Iaşi, Princeps Edit, 2002), Profiluri epice contemporane (Bucureşti, Cartea Românească, 1987), Literatura subiectivă. Jurnalul intim. Autobiografia literară (Bucureşti, Minerva, 1989), Salonul refuzaţilor (Iaşi, Moldova, 1993), Poarta lumii. Jurnal în China (Iaşi, Sedcom Libris, 1999), Istoria literaturii române. Portrete contemporane, vol. I (Iaşi, Princeps Edit, 2003), Platon Pardău, monografie (Mayka, 2004), Cortina de sticlă (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Istoria literaturii române contemporane, I-III. Poezia. Proza. Critică, eseu, memorialistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Literatura română subiectivă de la origini până la 1990 (Iaşi, Tipo Moldova, 2007), Proza română contemporană, I-II (Achibooks, 2008), Cortina de sticlă, II (Iaşi, Sedcom Libris, 2009). Lucrări în colaborare: Albumul Iaşi (Iaşi, Cronica,

56

1995), Cimitirul Eternitatea (Iaşi, Cronica, 1996), Prin Iaşii de odinioară (Iaşi, Cronica, 1997), Iaşii, între legendă şi istorie (Iaşi, Institutul European, 1997). Îngrijeşte numeroase ediţii din operele lui G. Ibrăileanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Bacalbaşa, Jean Bart, Lucian Blaga, Ion Creangă. Realizează traduceri din B. M. Koltès şi Yukio Mishima. Peste 5000 de articole pe teme literare şi teatrale, în presa culturală din ţară şi în câteva publicaţii din străinătate. „Laborios, aplicat cu voluptate şi metodă la text, construind un demers modern şi riguros, autor de ipoteze originale şi de proiecte îndrăzneţe, parte deja materializate, Ioan Holban ocupă un loc proeminent în ierarhia ultimelor promoţii de critici şi istorici literari” (M. Zaciu).

DIACONESCU Traian, n. 14 iulie 1939, com. Bălceşti, jud. Vâlcea. Istoric literar, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Liceul Ion Neculce din Bucureşti (1950-1953), Liceul teoretic din Balş (1954-1957), Facultatea de Litere a Universităţii C. I. Parhon din Bucureşti, secţia limbi clasice (1958-1963), licenţiat în limbi clasice. Preparator (1963-1965), asistent (1965-1970),

lector (1970-1989), conferenţiar, apoi profesor (din 1990) la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Doctor în filologie clasică (1974), şef de Catedră (din 1990). Debutează cu studiul Mihai Eminescu şi arta traducerii din poeţi greco-latini (1965) în Analele ştiinţifice ale Univ. Iaşi, apoi V. Alecsandri şi marii poeţi latini din vremea lui Augustus în Iaşul literar (1965). Publică numeroase traduceri, articole şi studii de istorie literară. Obţine Premiul literar internaţional Francesco Petrarca (Avignon, 1979) şi Premiul Academiei Române I. L. Caragiale (Bucureşti, 1984). Conducător ştiinţific de doctorat în domeniul Filologiei clasice. Realizează, în colaborare, volumele Antichitatea şi moştenirea ei spirituală (vol. 1, 1980, vol. 2, 1993), Istoria literaturii latine, vol. I-IV (1986). Publică Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus (Bucureşti, 1974), Eminescu şi clasicismul greco-latin (Iaşi, Junimea, 1982), apoi Poeţi latini postclasici, antologie bilingvă (Institutul European, 2000), Tragedii de Seneca (vol. 1, 1979 şi vol. 2, 1984), volume laureate cu Premiul Academiei Române, Etnogeneza românilor. Lecţiuni controversate în istoriografia română, ediţie trilingvă (2003), Balada Carmina: Mioriţa, Meşterul Manole, Toma Alimoş, Soarele şi Luna, ediţie bilingvă româno-latină (2005, ed. a II-a, 2007), Anotimpul Acropolei, micropoeme (2009), Meridianul Socrate, micropoeme (2009), Flăcări în Itaca (2009).

57

Elaborează studii introductive, postfeţe, note şi comentarii la ediţii din Petru Movilă, Mihai Eminescu, Cicero, Bacovia, Blaga, Al. Macedonski, Arghezi, Marco Bandini, Cato, Esop etc. Este prezent în numeroase volume în colaborare. Cu lucrări ştiinţifice recenzate în Grecia, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Elveţia. Este preşedinte al Societăţii de studii clasice din România, filiala Iaşi (din 1980), membru al Societăţii de filologie română, membru al Uniunii de studii latine (din 1990), membru al Societăţii de dramă antică de la Siracuza (din 1992). Visiting professor la Madrid, Barcelona, Murcia şi Padova. Remarcabilă activitate de traducere, între altele Fabule de Esop (1972), Scrieri alese de I. Sommer şi Chr. Schaeseus. În colaborare, realizează, de asemenea, Horatius, Opera omnia (1980), Homer, Odiseea (1996), Platon, Gorgias. Despre retorică (1999), Viaţa lui Despot Vodă de A. M. Graziani şi I. Sommer. Documentări în străinătate: Perugia (1972), Freiburg (1985), Viena (1985), Atena (1992), Madrid (1994), Salonic (1996), Barcelona (1998), Creta (2000), Padova (2002), Veneţia (2004), Padova (2006). Participă la numeroase conferinţe şi întâlniri internaţionale (Viena, Atena, Madrid, Creta, Padova, Veneţia, Bari, Barcelona etc.).

ARHIRE Vasile, n. 18 iulie 1959, la Huşi, jud. Vaslui. Publicist. Urmează cursurile Facultăţii de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi (1979-1984). În perioada 2002-2004 face masterul în Comunicare şi Relaţii Publice, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice David Ogilvy Bucureşti. Din 2005 – Doctorand în Management la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. În 1975 debutează în activitatea jurnalistică. În 1977 debutează la

Radio Iaşi. În perioada 1981-1983 este redactor şef adjunct la Opinia Studenţească şi şef al subredacţiei Iaşi la aceeaşi revistă. Între 1984 şi 1985 este inginer constructor la TAGCM Iaşi, apoi cadru didactic şi director adjunct la Liceul Industrial nr. 6 Iaşi (1985-1990). În perioada 1990-1994 este redactor la Studioul de radio Iaşi – Departamentul Actualităţi, apoi şeful acestui departament (1995-1997). Din 1997 şi până în 2003 este publicist comentator în cadrul Departamentului Eveniment, producător de emisiuni Călătorind prin ţară (TVR 2). Din 2003 este director al Studioului Teritorial Iaşi. Din 2003 şi până în 2007 – lector universitar asociat la Universitatea Ştefan Lupaşcu Iaşi. Este autorul a numeroase articole în presa centrală şi locală, realizator al multor emisiuni de radio şi televiziune. În 1997 i se acordă Premiul Naţional pentru televiziune al Asociaţiei Presei Sportive din România. Deţine alte 8 premii naţionale şi unul internaţional la

58

Festivalul de Film documentar. Debutează în volum cu Fenomenul Penicilina – publicistică (Iaşi, Altius Academy, 2001). Urmează în 2007 Curajul de a crede în victorie – publicistică (Iaşi, Timpul). Actualmente, vicepreşedinte al Asociaţiei scriitorilor şi jurnaliştilor de turism din România (din 2007) şi membru în Consiliul Naţional al Ziariştilor Profesionişti din România (din 2008). Ecouri favorabile despre cărţile sale sunt semnate, printre alţii, de eseistul şi comentatorul sportiv Cristian Ţopescu.

PÎRÎIALĂ Olga, n. 19 iulie 1959, în Deleni, jud. Iaşi. Poetă şi prozatoare. Absolventă a Liceului Pedagogic Vasile Lupu Iaşi, specializarea învăţători şi a Facultăţii de Drept a Universităţii Ecologice Dimitrie Cantemir Iaşi. Continuă cu master la aceeaşi facultate cu tema Drepturile omului şi justiţia constituţională. Este profesor de discipline socio-umane (Cultură civică) la Şcoala Petru Rareş, Hârlău şi la Liceul Ştefan cel Mare,

Hârlău. Primele texte le publică în Convorbiri literare (proză) şi în Porni Luceafărul… (poezie). Colaborează la revistele Convorbiri literare, Cronica, Candela Moldovei, Tribuna învăţământului etc. Face parte din colectivul de redacţie, este iniţiator şi coordonator al revistelor pentru copii: Copilăria, leagăn de vis…, Jurnal de Dascăl, Les Amis du français, Enjoy English. Participă cu lucrări la numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane la nivel naţional şi internaţional. Iniţiator, membru sau coordonator al unor proiecte lingvistice. Autor al volumelor: Literatura pentru copii (vol. I, Iaşi, Vasiliana ’98, vol. II-III, Bucureşti, Aramis, 2004, 2005), Lumină lină… (Iaşi, Trinitas, 2006), Ferestre spre cer (coautor, Iaşi, Vasiliana ’98, 2008), Iaşi, constelaţia nemuririi (coautor, Iaşi, Vasiliana ’98, 2008), coordonează lucrările Proiecte didactice (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004) şi Cântec pentru Tine… (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005), autor de manuale şi auxiliare: Abecedar (câştigător al Concursului Naţional al Manualelor Şcolare organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti, Aramis, 2004), Caiet de scriere (Bucureşti, Aramis, 2004), Îndrumător pentru folosirea abecedarului (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007). Distinsă cu numeroase premii şi diplome: Premiul Poesis acordat de revista Cronica, 2005, Gradaţia de merit Spiru Haret (2004-2008) acordată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Distincţia Gheorghe Lazăr, clasa a II-a, acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, 2008.

59

MUREŞANU Marina (născută Ionescu), n. 29 iulie 1949, în Bucureşti. Critic şi istoric literar, traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă Liceul M. Eminescu Iaşi în 1967, Facultatea de Litere, secţia franceză-română în 1972. Doctor în filologie (Bucureşti, 1982), conducător prof. dr. Paul Miclău, cu teza Techniques de la prose chez Gérard de Nerval. Profesor titular (din 1996) la Catedra de limba şi

literatura franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi, şef de Catedră (din 1992). Este expert CNCSIS (din 2005), conducător de doctorat (din 2007). Debut publicistic în revista Cronica (1968), publică apoi poezii, articole şi studii de critică literară în Convorbiri Literare, România literară, Luceafărul, Ramuri, Cronica etc. Cu stagii de pregătire la Grenoble, Franţa (1975), la Strasbourg, Franţa (1992), apoi la Lille I (multimedia) şi Liège, Belgia (poetică, retorică), la Brighton, Anglia (multimedia) şi la Universitatea Rennes II (traducere, terminologie). Lector de limba română la Universitatea din Angers, Franţa (1992-1994). Urmează şi alte stagii de specializare în Geneva, Elveţia, cu bursă AUPELF, la Lausanne, Elveţia, la Bourgogne, Dijon (Franţa). Participă la numeroase conferinţe în Spania, Italia, Elveţia, Franţa, Danemarca şi Polonia. Membră a Societăţii de ştiinţe filologice din România, a Societăţii Gérard de Nerval (Franţa), a Asociaţiei de literatură generală şi comparată, a Asociaţiei române a departamentelor universitare francofone; fondator şi preşedinte. Cu multă experienţă în management cultural şi ştiinţific. Deţinătoare a unor premii şi distincţii. Premiul de critică literară Lucian Blaga al Academiei Române, 1990, pentru volumul Eminescu şi intertexul romantic, Premiul revistei Cronica şi al Centrului Cultural Francez din Iaşi pentru promovarea francofoniei, 1995, Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques, „pour services rendus à la culture française”, acordat de Republica Franceză, 1997. Autoare a volumelor: Didactique du français langue éntrangère (1987), Eminescu şi intertextul romantic (1990), în colecţia Eminesciana, La littérature – un modèle triadique (1995), ediţia a II-a sub titlul Pour une sémiotique du naratif. Une lecture de Nerval (2007), Literatura – un discurs mediat (1996), Didactique du français langue étrangère, curs univ. (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1987), L'enseignement du français langue étrangére. Reperes theoriques (Iaşi, Institutul European, 2007), Eminescu et Nerval: un intertexte possible, (Iaşi, Institutul European, 2008). Coautor la volumele: Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (Iaşi, Junimea, 1993), Terminologie poetică şi retorică (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1994), Culture et

60

francophonie. Dictionnaire des relations franco-roumaines (Cluj-Napoca, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2003), Dicţionarul general al literaturii române, Academia Română (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, vol. II, 2004, vol. IV, 2006). Coordonează şi realizează, în colaborare, mai multe volume, între care Reception de la littérature française en Roumaine (1988), Interdisciplinaritatea şi problemele învăţământului umanist (1991), Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (1983), Terminologie poetică şi retorică (1994), Journées de la Francophonie, vol. I-V (1996-2000). Traduce din franceză Retorica poeziei de J. M. Klinkenberg şi colab. (Bucureşti, Univers, 1997), Vis şi cogniţie de Jacques Montangero (Iaşi, Polirom, 2003), Iniţiere în semiotica generală de Jean-Marie Klinkenberg, (Iaşi, Institutul European, 2004), Cea mai frumoasă poveste a fericirii de André Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge (Bucureşti, Art, 2007).

61

AUGUST

BARAN Neculai, n. 2 august 1909, în Tomeşti, Iaşi – m. 14 mai 2005, în Iaşi. Profesor, eseist şi traducător. Şcoala primară în satul natal, Liceul Naţional din Iaşi (1922-1929) unde i-a avut ca profesori pe M. Costăchescu, V. Marineanu, D. Gafiţeanu, Alex. Triandaf, C. Botez. Urmează Facultatea de Litere (1929-1933) pe care o absolvă cu magna cum laude. Doctor în filologie clasică (1971). Profesor la Liceul Naţional şi

Liceul Internat din Iaşi, la liceele din Tighina, Chişinău şi Ismail. Apoi la Râmnicu Vâlcea şi din nou la Liceul M. Sadoveanu. Parcurge toate gradele didactice, ajungând profesor la Catedra de latină a Universităţii Al. I. Cuza. Debutează în revista Cercetări filosofice cu studiul Scepticismul grec şi filosofia indiană. Autor a numeroase articole, studii şi traduceri. Colaborează la Iaşul literar, Cercetări filosofice, Moldova, Convorbiri literare, Cronica, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Studii clasice, apoi la Vox latina, Separata de romanitas (Rio de Janeiro), Aion (Paris), Walter de Gruyter (Berlin), Pau (Avignon), Revue des études latines (Paris) etc. Publică studii ample despre Lucreţiu, Ovidiu, Cicero, Petrarca, Horaţiu ş.a. Participă la numeroase congrese de latină la Avignon, Varşovia, Praga, Bucureşti, Rappallo, Genova. Este membru al unor Societăţi de studii clasice din România, Franţa, Brazilia, Italia, Germania. Autor al volumelor Maxime şi cugetări latine în opera lui M. Eminescu (Iaşi, Editura Apollonia, 1997) şi Jurământul lui Hippocrate (Iaşi, Editura Apollonia, 1998). Coautor la Contribuţii arheologice la istoricul Tomeştilor în epoca feudală şi la Elements chromatiques chez Lucrèce. A tradus, între altele, De civitate Dei de Sfântul Augustin. Profesor universitar asociat al Universităţii Apollonia, Iaşi. Premii şi distincţii: Premiul Ştefan Lupaşcu (1999), Medalia de argint (Cambridge, 2001), Cetăţean de onoare al comunei Tomeşti. Este prezent în importante lucrări de referinţe: International Biographical Centre, Cambridge, Anglia, American Biographical Institute (ABI), S.U.A. ş.a. PETRESCU (Dincă) Lăcrămioara, n. 9 august 1964, Iaşi. Filolog şi istoric literar. Studii liceale la Liceul Mihai Eminescu din Iaşi (1978-1982). Facultatea de Filologie, specializarea română-franceză, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi (1982-1986). Profesor de limba şi literatura română la Bârlad (1986-1989) şi Iaşi (1989-1990). Asistent la Catedra de

62

Literatură română a Facultăţii de Litere (1990), apoi lector (1996) şi conferenţiar (2002). Doctor în filologie (1999). Membru în Comitetul de redacţie al Analelor Universităţii Al. I. Cuza, secţiunea Literatură. Debutează în revista Cronica, în 1980. Publică studii şi articole în Analele Universităţii „Al. I. Cuza”, Revista Societăţii de Ştiinţe Filologice, „Collegium”, Caietele Colocviului Naţional „Mihai Eminescu”, Dialog, Convorbiri

literare, Jurnal literar, Contrapunct, Dacia literară, Cronica. Publică studii în volume colective: Avantgardistische Literatur aus dem Raum der (ehemaligen) Donaumonarchie (Rohring Universität Verlag, 1997), Eonul Blaga. Întâiul veac (Bucureşti, Albatros 1997), Patrimoine littéraire européen (De Boeck Université, Belgia). Semnează volumele Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu (Iaşi, Junimea, 2000), Discursul liric (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001), Retorica ironiei în proza românească (Iaşi, Junimea, 2002). Traduceri: Frederic II, Anti-Machiavel, în Măştile puterii (Iaşi, Institutul European, 1996).

BUSUIOC Nicolae, n. 12 august 1939, Fereşti, Vaslui. Bibliolog, eseist şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în satul natal şi la Soleşti, Liceul M. Kogălniceanu din Vaslui, Facultatea de Biologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1960-1965). Profesor în învăţământul gimnazial, ziarist la Flacăra Iaşului şi Vremea nouă, bibliograf principal la Biblioteca Gh. Asachi Iaşi, director al Bibliotecii Gh.

Asachi (1990-2001). Debutează cu recenzii şi prezentări în presa literară (1970). Activitatea publicistică se regăseşte în numeroase articole, recenzii şi prezentări, interviuri, eseuri şi note de călătorie, în lucrări de specialitate (biologie şi biblioteconomie). Colaborează la Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Tribuna României, Revista română, Forum cultural, Symposion etc. Cu rubrici permanente: Fascinaţia lecturii (Cronica), Tezaur de înţelepciune (Symposion), Biblos (Dacia literară), Aperto libro (Convorbiri literare). Este codirector al revistei Biblos. Fondator al Bibliotecilor de carte românească de la Chişinău (Republica Moldova) şi Novi Sad (Serbia). Efectuează studii de documentare în Danemarca şi Franţa. Deţinător al Premiului pentru publicistică pentru anul 1994 (acordat de revista Cronica), al Premiului Saloanelor internaţionale de carte (1995, Chişinău; 1996, Cluj-Napoca; 1997, Vaslui; 1998, Novi Sad – Serbia; 2002, Iaşi), al Medaliei Mihai Eminescu (Republica Moldova), 2000, al

63

Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004. Asociaţia Bibliotecarilor din România îi acordă Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate biblioteconomică, 2001. Publică volumele: Oglinzile cetăţii. Dialoguri ieşene (Iaşi, Omnia, 1993), Oglinzile cetăţii. Dialoguri ieşene, vol. 2-3 (Iaşi-Chişinău, Omnia-Ştiinţa, 1994-1996), Oglinzile cetăţii. Dialoguri la Chişinău, vol. 4 (Chişinău, Ştiinţa, 1996), cartea de eseuri Fascinaţii. Drumuri şi cărţi (Iaşi, Omnia, 1995), La pas prin Paris (Iaşi, Sedcom Libris, 1997), Scriitori ieşeni contemporani. Dicţionar biobibliografic (Iaşi, Junimea, 1997, ed. a II-a, Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), Semnele înţelepciunii. Schiţă eseistică de istorie a cărţii, grafică de Ion Truică (Iaşi, Sagittarius Libris, 1998), Cartea ca regăsire a lumii, eseuri (Timişoara, Augusta, 1999), Jurnalul unei biblioteci (Chişinău, Ştiinţa, 2001), Iaşii dintre milenii, pictură şi grafică de Dan Hatmanu (Iaşi, Universitas XXI, 2001), Saloanele naturii, eseu (Iaşi, Vasiliana ’98, 2003), Academia de la Pavilion (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Cetatea gânditoare, cronici cordiale şi dialoguri în timp (Iaşi, Cronica, 2005), Semne în labirint, cronici cordiale II (Chişinău, Ştiinţa, 2008), Biologie şi literatură, o viziune transdisciplinară (Iaşi, Princeps Edit, 2008). Cetăţean de onoare al comunei natale Fereşti-Văleni. Este şi membru al Uniunii Scriitorilor din Basarabia, membru al Societăţii culturale Junimea 1990, membru CopyRo. Prezent în volume colective, între care: Ioanid Romanescu în amintirile contemporanilor (2006), Constantin Ciopraga. Interviuri (2007), Grigore Vieru în amintirile contemporanilor (2009).

MUSCALU Ion, n. 13 august 1949, Scobinţi, jud. Iaşi. Prozator şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare în comuna natală, Liceul Naţional M. Sadoveanu din Iaşi (1968-1972). Şef sector şcoli profesionale, secţia culturală Iaşi (1972-1982), primar al comunei Scânteia, jud. Iaşi (1982-1990), conservator la Muzeul de literatură al Moldovei (1990-1992), preşedinte fondator al Fundaţiei culturale Eco’Art

Iaşi, director al Editurii Danaster Iaşi (din 1996). Debutează cu nuvele şi povestiri la Radio Iaşi (1979). Apare periodic, în cadrul unor emisiuni cu tematică istorică, la Radio Iaşi şi Bucureşti, la Trinitas, iar în 2004, în anul omagial Ştefan cel Mare şi Sfânt, susţine un moment istoric săptămânal, timp de un an de zile, în cadrul emisiunilor Drumuri Moldave, realizate de Radio Bucureşti, dedicate marelui voievod. Începând din 1994 apare în anumite emisiuni cu tematică istorică şi culturală la TVR Iaşi, TVR Bucureşti, TVR Cultural, TV BIT şi realizează pentru TVR 2 scenariul

64

filmului de scurt metraj, Călăuza, în regia lui Ion Gostin. Este autorul volumelor de proză Piatra Şoimului (Iaşi, Porus, 1991), Cântecul ciocârliei, cu o prefaţă de Const. Parascan (Iaşi, Danaster, 1997), Răpirea de la mănăstirea Căpriana (Iaşi, Danaster, 1998), Primarul din Poarta ţărnii (Iaşi, Danaster, 2000), Lupu alb, cu o prefaţă de Liviu Leonte (Iaşi, Danaster, 2002), Sub sabia cu straja-n cruce, vol. I – Cetatea lui Duma Negru, cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Junimea, 2003), Hanul Răzeşilor, cu o prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, DramArt XXI, 2004), Sub sabia cu straja-n cruce, vol. II – Bătălia de la Valea Albă, cu o prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Danaster, 2004), Acvila Neagră (Nunta domniţei Olena) cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Danaster, 2006), Taina Stejarului (Iaşi, Danaster, 2006), Osândă şi izbândă, dedicat omagierii a 375 de ani de la decapitarea voievodului martir Miron Barnovschi, cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Danaster, 2007), Sub sabia cu straja-n cruce, vol. III – Bătălia din Codrii Cozminului – Războiul de 13 ani (Iaşi, Danaster, 2008), Dafina Doamna. Viaţa plină de mister şi legendă a Doamnei lui Dabija vodă, cu o prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Danaster, 2009). Realizează, îngrijeşte şi publică: Monografia Dobrovăţ, Monografia Bujoreni, Monografia Podeni. A obţinut distincţii în cadrul Saloanelor internaţionale de carte de la Iaşi, Chişinău şi Cernăuţi, premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru romanul istoric Osândă şi izbândă, în 2008. De remarcat predilecţia pentru romanul istoric, ca o modalitate de cunoaştere a trecutului istoric, de păstrare a identităţii şi demnităţii naţionale. Sensibil la frumos şi iubitor de artă, Ion Muscalu este un fervent susţinător al conservării monumentelor istorice (Biserica Mănăstirii Bârnova, monumentele istorice de la Poiana cu Schit etc.), al extinderii taberelor de sculptură (a fondat tabăra de sculptură de la Scânteia) şi un sprijinitor generos al întâlnirilor culturale.

SOROHAN Elvira, n. 21 august 1934, Vaslui. Critic, istoric literar şi eseist. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul Pedagogic din Vaslui (1948-1952). Studii superioare la Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1952-1956). Carieră universitară parcursă de la asistent la profesor la Catedra de Literatură română a Facultăţii de Litere. Doctorat în 1972 cu monografia Miron Costin.

Conducător de doctorat la specialitatea Literatură română între anii 1997 şi 2006. Pensionată în 2004. Calitatea carierei didactice a fost recunoscută prin Diploma de Profesor Emeritus, acordată de Senatul Universităţii Al. I.

65

Cuza Iaşi. Debut critic în Iaşul literar, 1965. A publicat peste 200 de studii, articole şi recenzii în Revista de istorie şi teorie literară, Analele Universităţii „Al. I. Cuza”, România literară, Convorbiri literare, Jurnal literar, Adevărul literar şi artistic, Cronica, Dacia literară, Ateneu, Vitraliu, Cultura, Revista de istorie şi teorie literară a Institutului „G. Călinescu” (Bucureşti), Dialogue (Montpellier) ş.a. Volume publicate: Iluminismul transilvan (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1974), Cantemir în cartea hieroglifelor (Bucureşti, Minerva, 1978), Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu şi Mihai Eminescu (Bucureşti, Minerva, 1982), Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu (Bucureşti, Minerva, 1984), Miron Costin. Permanenţe ale mentalităţii româneşti (Iaşi, Junimea, 1995), Introducere în istoria literaturii române (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1997, ed. a II-a, revăzută, 1998), I. D. Sârbu sau suferinţa spiritului captiv (Iaşi, Junimea, 1999), Naratori şi modelare umană în medievalitatea românească (în colaborare – Iaşi, Junimea, 2000 şi ediţia a II-a revăzută, 2001), Singurătatea scriitorului (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2004), Călinescu în autoportret (Iaşi, Timpul, 2007). Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi, pentru critică şi istorie literară, (1978 şi 1997), Premiul revistei Convorbiri literare, pentru critică (2000). Autoare a numeroase prefeţe şi postfeţe la ediţii ale operelor lui Miron Costin, V. Alecsandri, C. Negruzzi, D. Cantemir, Ion Creangă, Ion Neculce, Machiavelli şi a volumului de texte comentate Cartea cronicilor (Iaşi, Junimea, 1986). A colaborat la Patrimoine littéraire européen (Namure, Belgia, 1998) şi la Dicţionarul general al literaturii române (sub egida Academiei Române). Susţine numeroase comunicări ştiinţifice şi conferinţe pe teme de literatură română, în ţară şi la Debrecen, Cernăuţi, Chişinău. A susţinut dialoguri radiodifuzate şi la TVR Iaşi.

CEAUŞU George, n. 22 august 1954, în oraşul Hârşova, jud. Constanţa. Prozator, critic literar şi filosof. Studii gimnaziale şi liceale în Hârşova şi Constanţa, licenţă în informatică la Facultatea de matematică (1978) şi licenţă în filosofie (1995) la Facultatea de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Programator, apoi programator principal la Oficiul de calcul TAGCM Iaşi (1978-1989). Doctorand în informatică (1990-1995),

doctor în filosofie (1998), lector în cadrul Catedrei de logică şi filosofie sistematică (1990-2002) şi conferenţiar (din 2003). Cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Inventică Iaşi (1992-2002), lector asociat la Fundaţia pentru ştiinţă şi cultură Ştefan Lupaşcu (1998-2001). Publică peste 300 de

66

articole, relatări, eseuri în publicaţii culturale, apoi studii şi articole în volume colective, numeroase comunicări în reviste de specialitate. Redactor la revistele Dialog (1976-1982), Fantastic Magazin (1982), Quark (1981-1989), Holograma (1983), Jurnalul SF (1992-1995), Quasar Q’ (1991-1992), Super Nova (1992-2001), Quanticipaţia, supliment al Opiniei Studenţeşti (din 2002), realizator al serialelor TV Filosofia artelor marţiale (1997), Explorări în enigmatic (1997-2000) şi Oxigen – cultura ca suflu vital (1999), preşedinte al Clubului UNESCO Quasar al Casei de Cultură a Studenţilor Iaşi (din 1992). Obţine numeroase premii naţionale pentru povestire şi nuvelă SF, Premiul pentru scriitor tânăr la Convenţia europeană de SF de la Vilnius (1996), membru al World SF Writers Association, membru al juriului naţional „Vladimir Colin”. Coordonează programe de cercetare ştiinţifică, îndrumător al unor studenţi în stadiul de licenţă, programator în limbajele Pascal, Prolog şi Lisp şi în sistemul FoxPro. Autor de povestire, nuvelă şi roman, scrie volumele: Înstelata aventură (Iaşi, Junimea, 1988), antologator de povestire, apoi Arta, filosofia şi religia faţă în faţă cu teoremele de incompletitudine ale lui Gödel (Iaşi, Media-Tech, 2000), Douăsprezece expuneri de filosofia minţii (Iaşi, Performantica, 2002), Logica mirabilis (Iaşi, Alfa, 2004), Spaţiul literar românesc şi „postmodernismul fără postmodernitate” (Iaşi, Princeps Edit, 2005), Curs de filosofia minţii în Filosofie. Învăţământ la distanţă, coord. Petru Bejan (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2007). Autor al unor lucrări incluse în antologii şi al unor lucrări literare originale.

MOCANU Traian, n. 26 august 1954, Iaşi. Pictor, poet şi eseist. Liceul de artă Octav Băncilă pe care îl absolvă în 1973, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, promoţia 1977. Este proiectant în perioada anilor 1977-1978, scenograf (1978-1980), profesor (1980-1989), preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Iaşi (1990-1993), consilier la Inspectoratul pentru cultură Iaşi (din 1999). Debutează cu poezie în revista

Luceafărul (1972), publică cronici plastice, studii, eseuri în Cronica, Convorbiri literare, Contemporanul, Dacia literară, Luceafărul, Symposion, Forum cultural etc. Este autorul volumului de poezii La marginea nimicului (Iaşi, Junimea, 1997), pentru care obţine premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Iluzia ontică, poezii (Iaşi, Grama, 2003), Atelierul (poem), Mocanorfoze, I, (Iaşi, Timpul, 2008), Atelierul (poem), Mocanorfoze, II, (Iaşi, Timpul, 2009), al eseurilor Artă şi artişti (1999) iar în pregătire, romanul Ventuza de cenuşă, Simeze, eseuri şi albumul Eugen

67

Ştefan Bouşcă. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1990). Participă cu expoziţii personale în ţară şi în străinătate (Franţa, S.U.A., Canada, Germania etc.). „Nonconformismul îl plasează pe autor într-o originalitate demnă de invidiat. Creaţia lui Traian Mocanu se «citeşte» transpirând, totul se fundamentează pe o simbolistică ambiguă, fantastă şi pe alternanţa planurilor reale cu cele fictive, încât comunicarea aceasta între creaţie şi publicul rafinat este remarcabilă” (Nicolae Busuioc).

RUSU Valeriu, n. la 28 august 1939, în Bucureşti – m. 1 mai 2014, Iaşi. Medic şi eseist. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi (1964) şi al Facultăţii de Filosofie – Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1974). Profesor universitar – şeful disciplinei de biofizică medicală şi medicină nucleară, Facultatea de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi şi şef al Laboratorului de medicină nucleară din Spitalul Universitar Sf. Spiridon, Iaşi. Doctor în ştiinţe

medicale (1975). Burse şi stagii de specializare în Franţa, în biofizică şi medicină nucleară (1974-1977), iar ulterior, burse de cercetare. În perioada 1996-2004 a fost decan al Facultăţii de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi. Prin decretul din 19 aprilie 2002, al Primului Ministru al Franţei, a fost decorat cu l’Ordre de Palmes Académiques, cu rang de Chevalier. Este membru al unor societăţi ştiinţifice printre care Societatea Franceză de biofizică şi medicină nucleară, Societatea Europeană de medicină nucleară, Academia de Ştiinţe din New York. Publică: Biomembrane şi patologie (Editura Medicală, vol. I, 1988, vol. II 1991), prim autor, în colab. cu T. Baran şi D. Brănişteanu, premiată de Academia Română (1991, premiul Victor Babeş), cap. Elemente de fiziologie ambientală, în Tratatul de Fiziologie umană (prof. dr. I. Hăulică, Editura Medicală, 1989); numeroase alte lucrări de biofizică medicală şi medicină nucleară. În anul 2007 a publicat, împreună cu prof. dr. Ciprian Ştefănescu, monografia De la fizica şi biofizica radio-farmaceuticelor la imagini funcţionale şi moleculare şi volumul Biophysics and Medical Physics: An Introduction. Ca publicist, debutează în revista Tribuna (Cluj, 1962); colaborează cu eseuri la Cronica (Iaşi) îndeosebi în perioada 1969-1977, Viaţa studenţească (1970-1986) – unde a fost cotitular al rubricii Evrika; Coordonate literare şi Suceava (suplimente ale ziarului Zori noi, în perioada 1965-1974); Dialog, Symposion, Opinia studenţească; Flacăra Iaşului; Muncitorul sanitar şi săptămânalul Viaţa Medicală. A fost redactor-şef al revistei Symposion din I.M.F. Iaşi (1969-1973), al revistei Opinia studenţească, pe care a întemeiat-o (1974-1976), iar din 1996 este redactor-şef al Revistei Medico-

68

Chirurgicale a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (cea mai veche publicaţie din ţară, cu apariţie continuă din 1887). Cărţi în relaţie cu publicistica şi eseistica: Mic dicţionar medical (2 vol. 1983); Glosar de terminologie medicală (1994); Retrospectivă 1901-1995 – Laureaţii premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină (Iaşi, Omnia, 1996); Dicţionar Medical (Bucureşti, Editura Medicală, ed. I, 2001, ed. a II-a, 2004, ed. a III-a, 2007, ed. a IV-a, în pregătire). În anul 2001 a fost distins pentru a doua oară cu premiul Victor Babeş al Academiei Române şi cu premiul CopyRo pentru Dicţionar medical. Colaborări la diverse volume de publicistică. Este titular al rubricii „Lexis” din săptămânalul Viaţa Medicală unde publică îndeosebi articole asupra terminologiei medicale, dar şi eseuri asupra relaţiei cultură – medicină – ştiinţă. Este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. Recenzii sau comentarii asupra cărţilor publicate şi a activităţii publicistice au apărut printre altele în Viaţa Medicală, România literară, Cronica etc.

SIMION Ana, n. 28 august 1954, în Iaşi. Prozatoare. Studii gimnaziale şi Liceul teoretic Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 1973, Şcoala de ofiţeri activi N. Bălcescu din Sibiu şi Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Corpul de armată Iaşi. Face parte din redacţia periodicului Corpului 10 armată Scutul Moldovei. Debutează în Viaţa armatei, colaborează la mai multe

periodice, realizează emisiuni la Radio şi T.V. Iaşi. Autoare a romanelor Singurătate şi speranţă (Bucureşti, Editura Militară, 1990), Scaune cu lanţuri (Bucureşti, Editura Militară, 1994), Marioneta (Iaşi, Gramma, 1995) şi Canon (Iaşi, Eurocart, 2000). Participă la congrese SF, între care cele organizate la Glasgow, Los Angeles, San Antonio.

69

SEPTEMBRIE GRĂDINARU Mihail, n. 1 septembrie 1934, la Iaşi – m. 22 aprilie 2004. Eseist şi filosof. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea de Chimie. Cercetător ştiinţific principal la Centrul medical pentru servicii de sănătate Iaşi. Consilier editorial al Societăţii Cultura fără frontiere, director al editurii Septentrion. Colaborează la Convorbiri literare, Cronica, Timpul, Ateneu, Luceafărul, România literară, Ramuri, Amfiteatru, Radio Iaşi. Este autorul volumelor Prolegomene (1972), Compendiu metafizic (1992), Fantezia pedagogică (1992), Încercarea de resurecţie a vechiului spirit grec (1993), Heidegger – drum către depăşirea metafizicii (1994), Noica – modelul ontologic (1994), Periphyseon – pentru a treia Renaştere (1995). Traduce Mistica Orientului şi Mistica Occidentului (1993).

BADEA Gheorghe, n. 2 septembrie 1944, în satul Cuparu, com. Dragodana, jud. Dâmboviţa. Poet şi traducător. Absolvent al Facultăţii de filologie clasică şi teologie Bucureşti. Este membru al Societăţii de studii clasice din România, al Societăţii biblice interconfesionale, al Comisiei interconfesionale de traducere a Noului Testament. Colaborează cu prezentări, studii şi traduceri în Mitropolia Moldovei şi

Sucevei, Teologie şi viaţă, Candela Moldovei, Independentul, Convorbiri literare, Poezia, Cronica etc. Colaborator la volume colective şi reviste de specialitate, participant la manifestări ştiinţifice în România şi străinătate. Este autorul volumelor de versuri: De moarte, de uitare şi iubire (Iaşi, Alfa, 2002), Nu se nasc gânduri sub cerul senin (Iaşi, Alfa, 2002), Decastihuri (Iaşi, Junimea, 2002), Iubire şi viermi (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2002), Zece cântece din crâşmă şi alte poeme (Iaşi, Alfa, 2003), Sub semnul lui Solon, antologie, (Editura Alfa), sub tipar. Remarcabile traduceri (selectiv): Flori alese din învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur (Iaşi, Ed. Sf. Mina, 2002), în colaborare, Sfinţii Părinţi despre pace, în colaborare (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2002), Icoana făcătoare de minuni a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu „Cea cu trei mâini” de la Sf. Munte, în colaborare (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2002), Epistolele pastorale ale Sf. Apostol Pavel, în colaborare (Bucureşti, SBI, 2000), apoi fragmente în Convorbiri literare, Poezia, Cronica, Moldova, Candela Moldovei etc. Traduce şi Dicţionar grec-român şi român-grec al Sfintei şi Dumnezeieşti

70

Liturghii a celui între sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur (Iaşi, Moldova, 1997), Dicţionar grec-român al Noului Testament (după M. Carrez şi Fr. Morel), Bucureşti, 1999. Traduceri ale unor fragmente apar şi în Studii eminescologice, Curierul Atenei, Teologie şi viaţă.

RĂDUCANU Emil, n. 2 septembrie 1949, la Iaşi. Publicist şi muzicolog. Absolvă Facultatea de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Iaşi în 1974. În perioada 1974-1992 lucrează în domeniul construcţiilor, la Galaţi, apoi la Iaşi. Colaborează la Radio Iaşi din 1984 cu o rubrică într-o emisiune muzicală a redactorului Mircea Verusi. Reia colaborarea cu Radio Iaşi în 1990. În 1992 este angajat redactor al

săptămânalului Bursa de Est. Din 1993 este angajat al Studioului Teritorial de Radio, în cadrul Redacţiei muzicale, redenumită în prezent Grupul de producţie emisiuni muzicale şi divertisment. Colaborează în presă la JazzClub (Jazz-Rock) în perioada 1981-1982, Almanahul Convorbiri literare (1984), săptămânalul Distinct (1993), cotidianul Independentul (1998), Cotidianul Monitorul (2000), revista Cronica (2004), revista Sunete (2005). Emisiuni muzicale la Radio Iaşi: Galaxia Rock (1991-1996), Jazz în comentariu şi sunet (2003-2005), Orele muzicii (2005-2006), Muzica tinereţii (din 2006 şi până în prezent) etc. În 1996 publică Vârstele rockului, vol. I şi II (Iaşi, Bolta Rece), lucrare ce-şi doreşte evaluarea unei forme muzicale strâns legată de evoluţia culturală şi socială a secolului al XX-lea.

PRUS Elena, n. 2 septembrie 1959, în Dângeni, Ocniţa, Republica Moldova, actualmente cu domiciliul în Iaşi. Critic şi istoric literar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Absolventă a Facultăţii de limbi străine USM, Chişinău (1981), doctorat la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1991-1995). Obţine titlul de Doctor habilitat în filologie – literatură universală şi comparată (1998),

studii postdoctorale (2001-2004). Profesor universitar, director al Institutului de cercetări filologice şi interculturale ULIM, redactor-şef adjunct al revistei Lecturi filologice (din 2006), membră a Asociaţiei de literatură generală şi comparată din România (din 2000), membră a Consiliului administrativ al Ligue Internationale de l’ensignement, de l’éducation et de la culture, cu sediul la Paris (din 2007), consultant

71

ştiinţific la Editura Institutul European din Iaşi, Seria Academica (2006), expert al Centrului european de limbi moderne al Consiliului Europei (1999-2001). Colaborează la importante reviste cu profil literar şi publicistic, între care: Secolul 21, Dacia literară, Literatura şi arta, Lumina lină (S.U.A.), Limba română, Lecturi filologice, Semn, Revista de lingvistică şi ştiinţă literară etc. Semnează articole, eseuri, recenzii şi în publicaţii din Franţa, Canada, Siria. Autoare a volumelor de critică literară Pariziana romanescă – mit şi modernitate (Iaşi, Institutul European, 2006), Poetica modalităţii la Proust (Chişinău, Editura Ruxanda, 1998). Este autoare de manuale şi ghiduri didactice.

POPESCU-SIRETEANU Ion, n. 13 septembrie 1934, în Mănăstioara, Siret, jud. Suceava. Filolog, prozator şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Siret, Timişoara şi Oradea, Facultatea de Filologie (1954-1958) la Iaşi. Doctor în filologie cu teza Termeni păstoreşti în limba română (1976). Profesor la Drăguşeni, jud. Iaşi (1958-1961), inspector şcolar la Bârlad (1961-1962); din 1962, cadru

didactic la Facultatea de Litere din Iaşi, şeful Catedrei de limba română pentru studenţii străini (1990-1999). Debutează în Contemporanul (1965). Publică în numeroase periodice, autor de antologii: Poezia ieşeană contemporană (1968); Amintiri despre scriitori: Eminescu, Sadoveanu, Maiorescu, Ibrăileanu (două vol.), N. Iorga, L. Rebreanu, Ion Creangă (două ediţii); îngrijitor de ediţii: George Tutoveanu, I. H. Rădulescu, I. C. Săvescu, N. Grămadă, Eugenia Iacob (în colaborare cu Silvia Popescu), autor al unor prefeţe, studii introductive şi note bibliografice. Autor al volumelor Contribuţii la cercetarea terminologiei păstoreşti în limba română (1980), Chestionar păstoresc (1983), Limbă şi cultură populară. Din istoria lexicului românesc (1983, 2008), Cuvinte româneşti fundamentale (1995, 2007), coautor al lucrării Tezaurul toponimic al României. Moldova, I, partea I, 1991, partea a II-a, 1992, Ed. Academiei; coordonator şi autor principal al volumului Siretul – vatră de istorie şi cultură românească (1994), Păcală şi ai săi (1994, ed. a II-a 1999, ed. a III-a 2002, ed. a IV-a 2008), Mic dicţionar juridic (1996), Memoria limbii române (I şi II, 1997, 1998), Oraşul Siret şi împrejurimile şi cu variantă în limba engleză The Town Siret and its Environs, traducere de Laura Cuţitaru (1999), Limbă şi istorie românească (Memoria..., vol. III, 2003), Vechi nume româneşti (Memoria..., vol. IV, 2003, 2009), Înţelepciunea limbii române. Studii şi articole (2004), Moldovenii în istorie. Cartea

72

unui impostor şi falsificator agramat (2004), Termeni păstoreşti în limba română, vol. I, (2005), Apelative şi nume româneşti vechi (2006), Dicţionar de verbe româneşti, cu traducere în limbile engleză, franceză, spaniolă, greacă modernă, în colaborare (2007), Între două veşnicii (1996, 2004), De dragoste (1999), Cale şi drum (2001), La porţile norocului (2002, 2003), Oameni şi întâmplări din satul meu (2002), Vânturi şi valuri (2005), Bucovina. Oameni şi cărţi (2005), autor al scrierilor pentru copii Fabule pentru copii (1995, 1998), Şoricelul Chiţ (1995), Poveşti şi povestiri (1996), Iepuraşul năzdrăvan (1997), Boul orator. Fabule (2007). Deţinător al Premiului Timotei Cipariu al Academiei Române, al Premiului Meritul cultural, Salonul de carte românească, Chişinău, 1994. Cetăţean de onoare al oraşului Siret. Diplomă de Excelenţă acordată de Societatea Scriitorilor Bucovineni. Premiul Ethos Românesc acordat de Studioul Regional de Radio Iaşi. Premiul de Excelenţă acordat de Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor.

PANĂ Aura (Aurelia Stoleriu), n. 14 septembrie 1929, Iaşi – m. 18 ianuarie 1997, Iaşi. Critic literar. Absolvă Liceul Oltea Doamna din Iaşi în anul 1948 şi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza în 1952, licenţiată în limba şi literatura română. Profesoară în învăţământul preuniversitar, ultimii 25 ani de activitate la Liceul Al. L Cuza din Iaşi, secretar ştiinţific al Societăţii de ştiinţe istorice şi filologie, filiala Iaşi (1953-1960). Mulţi ani a

susţinut cronica literară la Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare. Publică volumul Scriitorii şi lumea, reflecţii antologice (Iaşi, Junimea, 1996), îngrijeşte antologia Cartea naturii, studiu introductiv şi îndrumar analitic (Iaşi, Junimea, 1977). Referinţe critice au apărut în presa literară şi culturală ieşeană şi din ţară.

LUNGU Dan, n. 15 septembrie 1969, în Botoşani. Prozator şi dramaturg. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Studii gimnaziale şi liceale la Botoşani – A. T. Laurian (1984-1988), un an de studii la Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, apoi Facultatea de Filosofie, secţia sociologie-politologie, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1990-1995), şef de promoţie, doctor în sociologie. Este reţinut ca preparator

la Catedra de sociologie şi etnologie, în prezent, conferenţiar la Catedra de sociologie a Universităţii Al. I. Cuza. Redactor la Caiete botoşănene (din

73

1995). Efectuează stagii de documentare, cercetare şi de pregătire a lucrării de doctorat în Franţa şi Italia, studii postdoctorale la Sorbona. Redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). Preşedinte executiv al Colegiului de sociologie Delphi. Este responsabil al paginii Monitorul Arte (1997-2000), bursier al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (1998), invitat pentru lecturi publice la Salzburg şi Viena (2001). Redactor, apoi red. şef adj. al revistei Timpul (2001-2002), fondator al Clubului 8. Debutează cu versuri în ziarul Clopotul, publică în Timpul, Contrapunct, Convorbiri literare, Dacia literară, Cronica, Orizont, Cuvântul etc. Este prezent în antologia Junimea, azi (1996) şi în Poveştile de la Bojdeucă (1996). Obţine Premiul Editurii Eminescu la Concursul Porni Luceafărul... (Botoşani, 1994), Premiul Societăţii Junimea pentru activitate literară pe anul 1993, Premiul Editurii Junimea la Concursul Nicolae Labiş (Suceava, 1995), Premiul Editurii Nemira (1997), Premiul Centrului Cultural German Iaşi (2001). În 1996 publică volumul de versuri Muchii (Iaşi, Junimea), apoi Cheta la flegmă, proză scurtă (1999), cu o prefaţă de O. Nimigean, distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, prezent în antologia Club 8 (Edit. T, 2001). Publică, apoi, Construcţia identităţii într-o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra scriitorilor (2003), Proză cu amănuntul (2003, ed. a II-a, 2008), Nuntă la parter, teatru (2003), Raiul găinilor, fals roman de zvonuri şi mistere (2004, ed. a II-a 2007), tradus în franceză, germană şi slovenă, Băieţi de gaşcă, proză scurtă (2005), tradus în germană, Sînt o babă comunistă, roman (2007), tradus în franceză, maghiară şi germană, Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism, volum colectiv (2008), Cum să uiţi o femeie (Iaşi, Polirom, 2009). Este prezent în numeroase volume colective (proză, teatru, eseu, sociologie etc.).

74

OCTOMBRIE

NEGURĂ Neonila, n. 2 octombrie 1939, Costuleni, Basarabia. Filolog şi istoric literar. Studii la Liceul Oltea Doamna (1953-1956), Facultatea de Filologie, secţia limba rusă (1956-1960), Facultatea de Filologie, secţia engleză-română (1964-1969) din Iaşi. Doctor în filologie cu lucrarea G. C. Byron şi Poemele sudice ale lui A. S. Puşkin (Bucureşti, 1979). Profesoară în învăţământul preuniversitar (Hălăuceşti şi Leţcani, 1960-

1964), asistent la Institutul Politehnic Gh. Asachi Iaşi (1964-1971), lector univ. de limba engleză – limba rusă la Academia de Arte G. Enescu Iaşi (1971-1990) şi conferenţiar dr. de limba engleză la Universitatea de Arte G. Enescu Iaşi (din 1990). Colaborează cu studii critice literare la Cronica, Convorbiri literare, Ethos, cu studii critice muzicale la Muzica, Arte etc. Specializări în Anglia, Irlanda de Nord, Germania, Portugalia etc. Este autoarea volumelor G. C. Byron şi A. S. Puşkin în lumina romantismului european (Iaşi, Editura I.N.S.C.R., 1996), Amold Schoenberg – bazele compoziţiei muzicale, în colaborare cu Hrubaru Alex. (Iaşi, Editura I.N.S.C.R., 1998). Realizează, în colaborare cu D. Vitcu, volumul George Enescu în spaţiul muzical american (Iaşi, Omnia, 1994), obţinând Premiul revistei Cronica (1994) şi volumul Roman Vlad – exeget al operei lui Igor Stravinski, împreună cu Viorel Munteanu (Bucureşti, Editura muzicală, 1997). Realizează traducerea capitolului: Some people: Dialogues and a Diary, publicată în Roman Vlad, Recitind „Sărbătoarea primăverii” de Igor Stravinski, ediţie îngrijită de Viorel Munteanu (Bucureşti, 1997). Publică şi manualul: The Language of Arts English – texts, Grammar and Exercises (2002).

FRUNZĂ Dumitran, n. 8 octombrie 1929, la Mirosloveşti, judeţul Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la „Barbu Ştirbei” din Buftea, apoi Şcoala de ofiţeri. Este ofiţer în perioada 1951-1960, redactor la Radio-Televiziune (1960-1967). Studii de filosofie un an la Iaşi şi următorii la Bucureşti, licenţă în 1972. Debutează la Albina, publică volumele Viaţa în lucruri (1966), Echilibru

(1974), Mişcarea sentimentelor (1975), Umbra focului (1975).

75

ŞOLEA Marius Marian, n. 10 octombrie 1974, în Bucureşti. Poet şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala generală din Bumbeşti-Jiu, Liceul industrial şi Şcoala normală Spiru Haret din Tg. Jiu, Liceul teoretic din Vicovu de Sus, Suceava, Facultatea de Teologie, secţia patrimoniu cultural, din Iaşi. Colaborator la Radio Contact şi TVR Iaşi (din 1995), preşedinte al Asociaţiei de tineret Ginta latină,

preşedinte al Mişcării pentru Europa, filiala Iaşi (din 1996). Debutează cu versuri în Literatorul (1990), publică în Cronica, Symposion, Convorbiri literare, Opinia etc. Autor al volumelor de versuri Mereu secunda, mereu şi Dumnezeu (1995), Universul din piatră (1996), Posibilităţi înfrânte, Paşii de sub simţ (1998), Semantice umbre (Iaşi, Junimea, 1998), Cobiliţa cu furnici şi alte proceduri (Cluj-Napoca, Clusium, 1999), Lungul poem haiku de o mie de strofe (Bucureşti, Albatros, 2000), Blestemul bărbăţiei şi alte imagini sociale (Bucureşti, Editura Eminescu, 2002), Un peşchir şi o ţâră dragoste (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2004), Contemporan cu Dumnezeu (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2005), Graiul vostru. Viziunea ţăranului din Gorj asupra lumii (Cluj-Napoca, Eikon, 2006), Crimă şi pace bună, roman (Piteşti, Paralela 45, 2007), Ministerul groazei, demnitarii crimei (Bucureşti, Libra, 2007), Liber (Bucureşti, Vinea, 2008).

ZUB Alexandru (Al. Constantin), n. 12 octombrie 1934, în com. Vârful Câmpului, jud. Botoşani. Istoric, istoric al culturii şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala Normală (Pedagogică) din Şendriceni (Dorohoi) (1946-1953), Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1953-1957), doctor în istorie (1973). Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Filologie Iaşi (1957-1958), detenţie politică în

penitenciare şi lagăre de muncă – Iaşi, Jilava, Gherla, Balta Brăilei (1958-1964), muzeograf la Bacău (1964), bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu din Iaşi (1964-1968), cercetător ştiinţific (din 1968) şi director al Institutului de Istorie A. D. Xenopol Iaşi (din 1990), profesor la Universitatea Al. I. Cuza (1990-2001), membru în diverse organisme interne şi internaţionale de profil, director de onoare al revistei Dacia literară. Distins cu titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et les Lettres, cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Comandor şi Crucea Casei Regale a României (2008). Membru titular al Academiei

76

Române (din 2004), corespondent (din 1990), preşedinte al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice (din 2005), Directeur d’Etudes à l’Ecole des Hautes Etudes, Paris (1993, 2004), Doctor honoris causa al Universităţilor: 1 Decembrie 1918 Alba Iulia (2005), Dunărea de Jos Galaţi (2004), Ştefan cel Mare Suceava (2004), Ovidius Constanţa (2006), medalia Eroul Libertăţii, acordată de Republica Ungară, cu ocazia semicentenarului revoluţiei din 1956 (2006), membru corespondent al Südosteuropa-Gesellscaft, München, membru corespondent al Academiei din Lisabona (propunere 2000), preşedinte al Comisiei Mixte Ceho-Române de Istorie, membru în diverse asociaţii profesionale din România şi străinătate: Comisia Internaţională de Istoriografie, Asociaţia Istoricilor Europeni, Asociaţia Istoricilor Americani, Societatea Internaţională pentru Studiul Timpului, Board of Eminent Scholars in History, Académie Internationale de Droit Linguistique, membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (în virtutea recluziunii din anii 1958-1964). Debutează în Viaţa studenţească (1957) cu eseul Ştefan cel Mare şi posteritatea, publică un număr impresionant de studii, monografii şi eseuri de istorie şi istorie culturală în reviste de specialitate şi de cultură din ţară şi străinătate. Autor al volumelor: Mihail Kogălniceanu. Biobibliografie (1971), A. D. Xenopol. Biobibliografie (1973), Mihail Kogălniceanu istoric (1974), Vasile Pârvan, efigia cărturarului (1974), Vasile Pârvan. Biobibliografie (1975), Junimea, implicaţii istoriografice (1976), M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978), A scrie şi a face istorie (1981), L'historiographie roumaine à l’age de la synthese: A. D. Xenopol (1983), Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), Biruit-au gândul (1983), Les dilemmes d'un historien: Vasile Pârvan (1985), Mihail Kogălniceanu (1984; ed. a II-a, 2004), De la istoria critică la criticism (1985, 2000), Cunoaştere de sine şi integrare (1986), Istorie şi istorici în România interbelică (1989), Istorie şi finalitate (1991), ed. a II-a cu subtitlul În căutarea identităţii (2004), În orizontul istoriei (1994), La sfârşit de ciclu (1994), Eminescu. Glose istorico-culturale (1994), Impasul reîntregirii (1995, ed. a II-a 2004), Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997), Discurs istoric şi tranziţie. În căutarea unei paradigme (1998), Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and the Romanian Culture (2000), Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000), Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România (2002), Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002), Istoriografie română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol (2004), Mihail Kogălniceanu, arhitect al României moderne (2005), Romanogermanica. Secvenţe istorico-culturale (2005), Clio sub semnul

77

interogaţiei. Idei, sugestii, figuri (2006). Îngrijeşte ediţiile critice V. Pârvan. Corespondenţă şi acte (1973), M. Kogălniceanu, Opere II 1976), V. Pârvan, Scrieri (1981) ş.a., coautor la alte numeroase studii şi lucrări publicate în volume, coordonează reviste de specialitate, autor a peste 1000 de articole, eseuri, prefeţe, introduceri la volume de studii etc. Susţine prelegeri la diverse universităţi şi institute de cercetare din Europa şi S.U.A., participări la Congresele internaţionale de ştiinţe istorice din 1980, 1985, 1990, 2000. Opera impresionantă, istorică şi eseistică, a lui Al. Zub se înscrie pe linia iluştrilor săi înaintaşi în domeniu.

IVĂNESCU Dumitru, n. 17 octombrie 1939, în Bârlad, jud. Vaslui – m. 4 septembrie 2011, Iaşi. Istoric şi istoric literar. Studii gimnaziale şi liceale la Liceului Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, universitare la Iaşi, Facultatea de Istorie-Filosofie, specialitatea istorie (1958-1963). Arhivist (1963-1967), arhivist principal (1967-1969), director adjunct (1969-1983), director (1984-1988) la Arhivele Statului Iaşi, cercetător ştiinţific

(1988-1990) şi cercetător ştiinţific principal (III, II, I) din 1990 la Institutul de Istorie A. D. Xenopol al Academiei Române, secretar al Consiliului ştiinţific la acelaşi institut (2000-2008). Doctor în istorie al Universităţii Al. I. Cuza, cu lucrarea Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii, premiată de Academia Română cu premiul Mihail Kogălniceanu (2003). Profesor asociat al universităţilor Al. I. Cuza şi M. Kogălniceanu din Iaşi. Coordonator al colecţiilor Acta et testimonia (Fundaţia Academică A. D. Xenopol) şi Historia Magistra Vitae (împreună cu Dumitru Vitcu, la Editura Junimea din Iaşi). Conducător de doctorate în domeniul istoriei moderne a românilor. În 1965 debutează în revista Cronica cu studii de istorie literară. Editorial, cu volumul Alexandru Ioan Cuza. Acte şi scrisori (Iaşi, Junimea, 1973). Preocupările pentru studii istorice se regăsesc în volumele: Îndrumător în Arhivele Statului Iaşi, vol. IV, Colecţiile (Bucureşti, 1970), Epitropia generală a Casei Spitalelor „Sf. Spiridon” din Iaşi, 1824-1948 (Bucureşti, 1971), Alexandru Ioan Cuza. Acte şi scrisori (Iaşi, Junimea, 1973), Arhivele Statului Iaşi (Bucureşti, 1981), Titulescu şi strategia păcii (Iaşi, Junimea, 1982), Universitatea „Al. I. Cuza”, vol. I, Rectoratul 1860-1944 (Bucureşti, 1985), Românii în istoria universală, vol. III (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1988), Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii (Iaşi, Junimea, 2001), Vârstele Unirii. De la conştiinţa etnică la unitatea naţională (Iaşi, Dosoftei, 2001), Modernizare şi construcţie naţională. Rolul factorului

78

alogen (1831-1918) (Iaşi, Junimea, 2002), Franţa, model cultural şi politic (Iaşi, Junimea, 2003), Mihai Costăchescu. Corespondenţă (Iaşi, Junimea, 2003), De la revoluţia paşoptistă la întregirea naţională (Iaşi, Junimea, 2004), Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagonişti (Iaşi, Junimea, 2005), Stări de spirit şi mentalităţi în timpul Marelui Război (Iaşi, Junimea, 2005), Istorie şi societate în spaţiul estcarpatic, secolele XIII-XX (Iaşi, Junimea, 2005), La Roumanie et la Grande Guerre (Iaşi, Junimea, 2005), Congresul de pace de la Paris (1856). Prefaceri europene, implicaţii româneşti (Iaşi, Junimea, 2006). Cercetările de istorie literară sunt reflectate în Documente din arhive ieşene, vol. I (Bucureşti, Minerva, 1973), vol. II (Bucureşti, Minerva, 1976) şi vol. III (Bucureşti, Minerva, 1988), Eminescu în documente de familie (Bucureşti, Minerva, 1976) şi ediţia a II-a (Junimea, 2001), Eminescu: sens, timp şi devenire istorică, vol. 1-2 (Iaşi, 1988-1989), Documentul între biografie şi operă (Iaşi, Alfa, 2004). Îngrijeşte Tălmăciri din teatrul universal de Al. Philippide (Bucureşti, Minerva, 1982) şi Preocupări de teatru de M. Sadoveanu (Iaşi, Junimea, 1986). Colaborări numeroase la Cronica, Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Ateneu, Tribuna, Dialog, Manuscriptum, Însemnări ieşene, Dacia literară etc.

FOTEA Mircea, n. 20 octombrie 1939, comuna Voineşti, jud. Iaşi. Etnolog, filolog şi istoric literar. Studii primare şi gimnaziale în satul natal (1947-1954), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1958-1963), doctorat în filologie la Universitatea din Cluj-Napoca (1978). Preparator şi asistent la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic (1963-1970), asistent şi lector la Facultatea de Filologie a Universităţii

ieşene, conferenţiar la Facultatea de Litere Iaşi (din 1990). Secretar al Societăţii de Ştiinţe Filologice, filiala Iaşi (1972-1974), membru fondator al Subcomisiei de antropologie şi etnologie, filiala Iaşi (din cadrul Academiei Române). Publică studii şi articole în Ateneu, Cronica, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Convorbiri literare, Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” etc. Publică volumul Simion Florea Marian, folclorist şi etnograf (Bucureşti, Minerva, 1987), iar în colaborare cu Anca Dorobăţ Limba română (1994), Limba română de bază / Essential Romanian (Iaşi, Institutul European, 1999), Româna de bază, vol. I-II (Iaşi, Institutul European, 2000).

79

IRIMIA Dumitru, n. 21 octombrie 1939, la Roman, jud. Neamţ – m. 3 iulie 2009, Iaşi. Lingvist, critic şi istoric literar, traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Roman Vodă din Roman, al Facultăţii de Filologie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Doctor în filologie (1976) cu lucrarea Limbajul poetic eminescian. Profesor universitar doctor, specialitatea

lingvistică, stilistică, poetică. Conducător de doctorat, specialitatea stilistică şi poetică. Decan al Facultăţii de Litere (1990-1992), preşedinte al Societăţii de ştiinţe filologice, filiala Iaşi, vicepreşedinte al Societăţii de ştiinţe filologice din România, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetări Umaniste de la Veneţia, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Veneţia (Italia, 1999-2001). Iniţiator şi organizator al multor manifestări ştiinţifice şi culturale cu caracter naţional şi internaţional. Publică numeroase studii şi articole de critică şi istorie literară, de lingvistică şi stilistică în periodicele ieşene, din ţară şi străine, între care Parole e metodi Singolare (Torino), Plurale (Bari). Obţine Premiul Lucian Blaga (1995). Publică următoarele volume: Structura gramaticală a limbii române. Verbul (1976), Structura gramaticală a limbii române. Sintaxa (1983), Structura stilistică a limbii române contemporane (E.S.E Bucureşti, 1986), Structura gramaticală a limbii române. Numele şi pronumele. Adverbul (1987), Morfo-sintaxa verbului românesc (1997), Gramatica limbii române (1997, ediţia a II-a, 2000, ediţia a III-a, Polirom, 2008), apoi Limbajul poetic eminescian (Junimea, 1979), Mihai Eminescu. Opera poetică (Polirom, 1999), Introducere în stilistică (Polirom, 1999). Îngrijeşte ediţiile M. Eminescu, Despre cultură şi artă (1970) şi M. Eminescu, Poezii (1969, 1996, 1997, 2000). Coordonator şi coautor la alte volume de lingvistică şi dicţionare. Traduce Ziarul de Nino Palumbo, apoi din Alfredo Balducci, Giorgio Strehler şi Eugen Coşeriu, texte ştiinţifice şi texte literare, Mario de Micheli, N. Iorga ş.a. Coordonează mai multe volume colective, între care Caietele Colocviului Naţional Studenţesc „M. Eminescu” (1981-1989), coordonator al Dicţionarului limbajului poetic eminescian, odată cu înfiinţarea Catedrei Eminescu. Iniţiator şi redactor principal al publicaţiei Collegium (1985-1990). Îngrijeşte mai multe ediţii, între care M. Eminescu. Poezii (1994, ediţia a II-a 1997, ediţia a III-a 2000), M. Eminescu. Opera poetică (1999, ediţia a II-a, 2006), Z. Dumitrescu Buşulenga. Eminescu. Viaţa (Putna, 2008).

80

SPINEANU Dorin, n. 21 octombrie 1954, Timişoara – m. 2 decembrie 2015, Iaşi. Prozator şi publicist. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Absolvă cursurile Liceului Mihai Eminescu din Iaşi. Operator la Centrul de calcul al Universităţii Al. l. Cuza, redactor, secretar general de redacţie la revista Timpul, director literar-artistic la Editura Boema, director marketing la Editura Polirom. Debutează cu versuri în

Opinia studenţească. Colaborează la Cuvântul, Monitorul, Convorbiri literare, Dreptatea, Astra, Familia, Steaua etc. Din 1997, cu rubrică permanentă la Radio HIT. Deţinător al Premiului pentru proză A. E. Baconski al revistei Steaua şi al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Moldova (1992). Autor al volumelor Zile sălbatice, postfaţă de Liviu Antonesei (Iaşi, Institutul European, 1991), Răfuială în oraş (Iaşi, 1992), Nataşa blues, povestiri (Polirom, 1998), Iulia, povestiri (Polirom, 2002).

DUMITRIU Mihai, n. 23 octombrie 1924, Roman, jud. Neamţ. Publicist şi eseist. Studii la Liceul Roman Vodă (1935-1944) şi Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia istorie (1967-1971). Ziarist la Studentul român (1947-1948), redactor la Scânteia ((1948-1951), redactor şef la Albina (1951-1955), redactor şef la Flacăra Iaşului (1955-1979), secretar responsabil de redacţie la Cronica (1979-1985).

Debutează cu proză şi poezie la Studentul român (1947), publică reportaje, schiţe şi eseuri în diverse ziare şi reviste. Autor al volumelor Când visezi zimbri (Iaşi, Junimea, 1968) şi Vârsta metamorfozelor (Iaşi, Junimea, 1988).

COSTEA Dimitrie, n. 24 octombrie 1919, în Bogaţi, jud. Argeş (fost Dâmboviţa). Critic, istoric literar şi poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Liceul Militar Mânăstirea Dealu (1931-1936) şi la Liceul Militar Iaşi (1936-1939). A urmat Şcoala de Ofiţeri Activi de Administraţie (1941-1948), de unde a ieşit, prin demisie, cu grad de locotenent. Se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi

(1941-1948), obţinând diploma de Licenţiat în Filosofie, cu teza Devenirea şi rolul ei în filosofia greacă (încă nepublicată). A funcţionat ca asistent universitar la catedra de Literatură română (1949-1952), de unde a fost scos

81

din motive politice, apoi ca profesor de istorie în învăţământul mediu. Timp de 17 ani (1955-1972) a condus secţia de Critică şi istorie literară a revistei Iaşul literar (Convorbiri literare), scriind articole, studii, cronici literare, polemici. Din 1972 şi până la pensionare a lucrat ca cercetător principal la departamentul de literatură al Institutului de Filologie A. Philippide, Filiala Academiei Române din Iaşi. Activitatea literară a început-o încă din liceu, publicând mai multe poezii în Revista Tinerimii Române, Flamuri (revista liceelor militare) şi un poem lirico-dramatic inspirat de sfârtecarea României prin dictatul arbitrar de la Viena (inclus în volumul Spre Ideal, 1941) reprezentat la teatrul Muncă şi lumină condus de scriitorul Victor Ion Popa. În anul 2005 îi apare primul volum de versuri, Visînd de-a lungul anilor (Iaşi, Universitas XXI), iar în 2008, un al doilea volum, Întoarcerea la Poezie (Iaşi, Editura T).

BEJAN Dimitrie, n. 26 octombrie 1909, Hârlău, judeţul Iaşi – m. 21 septembrie 1995, Hârlău. Preot şi prozator. A urmat seminarul teologic Veniamin Costachi din Iaşi, apoi cursurile Facultăţii de Istorie şi Teologie din Bucureşti. În perioada studenţiei a obţinut bursă de studii în Israel şi Grecia. A făcut parte din echipa de cercetare sociologică coordonată de D. Gusti. Diacon la Biserica Sf. Nicolae din Bălţi, apoi preot hirotonit în 1938, din

1940 preot militar, prizonier din 1942 până în 1948. Întors în ţară trăieşte martirajul de la Jilava, Aiud, Canal, Bărăgan (1949-1964). Preot la Ghindăoani în perioada anilor 1965-1970. Scrie de-a lungul vremii studii şi articole în special pe probleme creştin-ortodoxe. Este autorul volumelor Hotarul cu cetăţi (Bucureşti, Editura Tehnică, 1995), Oranki (Bucureşti, Editura Tehnică, 1996), apoi Viforniţa cea mare (1996), Bucuriile suferinţei (2 vol., 1996), Satul blestemat şi Ştefan Vodă pe la noi.

CIOBOTARI Călin, n. 26 octombrie 1979, la Timişoara. Poet, prozator, publicist şi dramaturg. Studii liceale la Grupul şcolar Laţcu-Vodă din Siret (1994-1998), Facultatea de Filosofie, secţia filosofie, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, şef de promoţie (1999-2003). Masterat în Filosofie – Teorii şi practici ale interpretării, Universitatea Al. I. Cuza (2003-2005), cursuri de Teatrologie în cadrul Universităţii de Arte

George Enescu Iaşi (2008). Redactor al revistei Hermeneia (2002-2004), în prezent redactor şi editorialist la Flacăra Iaşului, redactor la revista Dacia

82

literară, cu atribuţii de muzeograf la Casa Pogor (din 2006), secretar al Societăţii Culturale Junimea ’90 (din 2007). Colaborator cu articole ştiinţifice şi literare, reportaje şi interviuri la Hermeneia, Oglinda literară, Feed Back, Dacia literară, Timpul, Convorbiri literare, Revista Română, Contrast etc. Autor al volumelor: Toate scuzele, versuri (Suceava, Muşatini, 2000), Vocaţii pentru altceva, versuri (Suceava, Muşatini, 2002), Nu contează, versuri (Suceava, Muşatini, 2002), Planeta singurătăţii şi alte povestiri, proză scurtă (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Meridian Blaga (Cluj, 2006), Gânduri în aplicaţie, publicistică, coordonator (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Securitatea se plictiseşte de moarte, tovarăşe Comandant, teatru (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Şşşt! Generalul visează…, roman (Iaşi, Polirom, 2007), Actual şi inactual în metafizica lui Lucian Blaga (Iaşi, Princeps Edit, 2008), Junimea de ieri, Junimea de azi, interviuri (Iaşi, Junimea, 2008). Activităţi teatrale: la Teatrul Luceafărul din Iaşi i se joacă piesa Sânge, sex, scandal, presă, în regia lui Ion Sapdaru (2008), la Teatrul Vasile Alecsandri din Iaşi i se pune în scenă piesa Iov şi salubrizarea în regia lui Ovidiu Lazăr (2008). Deţinător al mai multor Premii între care Premiul pentru jurnalistul cultural al anului 2005, acordat de Ateneul Tătăraşi, Premiul I la secţiunea Dramaturgie, în cadrul Festivalului internaţional de Neoavangardă (Iaşi, 2006), Premiul pentru proză, acordat de Fundaţia culturală Bucovina (Suceava, 2008).

83

NOIEMBRIE

LĂUDAT Ion D., n. 3 noiembrie 1909, în comuna Bărbăteşti, judeţul Gorj – m. 8 noiembrie 1996, Iaşi. Filolog, istoric literar. După studiile primare şi gimnaziale urmează Şcoala Normală Vasile Lupu Iaşi, Seminarul Teologic Central Bucureşti şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, obţinând licenţa în 1938. Predă limba şi literatura română la mai multe şcoli din ţară şi din Iaşi. Parcurge toate treptele didactice din

învăţământul superior în cadrul Facultăţii de Filologie din Iaşi (1951-1975). Îşi susţine doctoratul cu Contribuţii la cunoaşterea lui G. Ibrăileanu în prima etapă a activităţii sale (1889-1900). Colaborează la realizarea Istoriei literaturii române vechi (3 vol.) şi la Istoria literaturii române (Editura Academiei, 1964). Publică numeroase studii şi monografii despre Grigore Ureche, Dosoftei, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, despre Şcoala Normală V. Lupu Iaşi şi Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Publică volumul Dimitrie Cantemir – viaţa şi opera, apărut la Editura Junimea, 1975. Autor şi coordonator al Metodicii predării limbii şi literaturii române (Bucureşti, E.D.P., 1973).

LUDO Isac, n. 4 noiembrie 1894, Iaşi – m. 23 mai 1973, Bucureşti. Publicist, romancier şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale întrerupte din cauza lipsurilor materiale. Funcţionar de birou, corector la ziarele ieşene Opinia şi Iaşul, redactor la diferite publicaţii. A debutat în 1913 în propria-i revistă – Absolutis. A fost director al revistei Adam (1929-1940), la care au colaborat importanţi scriitori

români. Opera principală: ciclul Paravanul de aur din care fac parte volumele Domnul general guvernează (1953), Stare de asediu (1956), Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul bastion (1960). Înaintea acestor cărţi publică Hodje-Podje, nuvele umoristice (1928), Mesia poate să aştepte (1934), Domnişoara Africa (1935). Urmează romanele: Gura de lup (1954), Corsetul (1955), Războiul lui Tănase Cireş (1958), Ilustrul N. N. din N. N. (1958), Soluţia a patra (1960) ş.a. Face traduceri din Şalom Alehem, Saltîkov-Scedrin, Gorki, Ehrenburg.

84

HAREA Mihail, n. 9 noiembrie 1939, la Chişinău – m. 23 iulie 2008, în Iaşi. Publicist şi prozator. Absolvent al Facultăţii de biologie-geografie, secţia geografie, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963). În perioada 1963-1968, profesor, bibliotecar, muzeograf, meteorolog, apoi redactor la secţia culturală a ziarului Vremea nouă Vaslui (1968-1974). Din 1975 va lucra din nou în învăţământul preuniversitar la Liceul Mihai

Eminescu (1986-1990) şi Şcoala Ion Simionescu Iaşi (1990-2000, de unde se va pensiona). Debutează cu eseuri în revista Ateneu (1965). Publică proză, cronici plastice, articole şi eseuri în Iaşul literar, Cronica, Amfiteatru, Opinia studenţească, Tribuna, Convorbiri literare, Dacia literară, Symposion, Bucovina literară etc. Între 1996 şi 1998 participă la redactarea Revistei române. Autor al volumului de proză Milionarii (Iaşi, Cermi, 1997). Îngrijeşte cartea de memorii Vasile Harea: Amintiri din primăvara reîntregirii (Iaşi, Cronica, 1998); colaborator al prof. univ. dr. Sorina Bălănescu la îngrijirea volumului de studii literare Vasile Harea: Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh (Iaşi, Editura Universităţii Al I. Cuza, 1999). Publică apoi volumele de proză Câinele părintelui Ioan (Iaşi, Tehnopress, 2005) şi Marele Nepoftit (Iaşi, Cronica, 2006).

BOŢOIU Mona-Alina, n. 9 noiembrie 1979, în Iaşi. Critic literar şi eseist. Facultatea de Litere, secţia română-engleză, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, promoţia 2002. Master, secţia Literatură română şi hermeneutica textului literar (2004), doctorand cu lucrarea Neoclasicismele clasicismului francez, la prof. dr. Viorica S. Constantinescu. Autoare a volumului Caligrafii critice (Iaşi, Princeps Edit, 2008), coautoare la

Dicţionarul de curente literare moderniste (Iaşi, Universitas XXI, 2008), sub coordonarea prof. Viorica S. Constantinescu. Traduce Philadelpho Menzenes – Poezia interactivă: o perspectivă asupra poeziei experimentale (2005). Scrie numeroase studii şi analize critice, între care: Vasile Voiculescu, actualitatea unei parabole; Ironic şi ludic în poezia lui Emil Brumaru; Dan Brown – Codul lui Da Vinci; Emil Brumaru – măştile poetice; Sara pe deal – devenirea unui poem; Vasile Voiculescu – animismul magic ca sursă a fantasticului; Geo Dumitrescu – voluptăţile sarcasmului; Fericirea prin poezie, toate publicate în revista Feed Back, în perioada 2005-2008. Obţine Premiul I la secţiunea Eseu la concursul de

85

creaţie literară B. Fundoianu, din cadrul Festivalului de Neoavangardă, Iaşi, 2006.

FAIFER Margareta, n. 10 noiembrie 1914, în Bivolari, judeţul Iaşi – m. 27 mai 1999, în Iaşi. Medic şi epigramist. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi (1925-1932) şi Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi (absolvită în 1945). Preparator, medic de circă, medic primar la mai multe clinici şi spitale din judeţ şi din Iaşi, autoare a multor lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate. Publică în ziare şi reviste epigrame,

distihuri, rondeluri, scenete ş.a. Colaboratoare la Flacăra Iaşului, Făclia, Urzica, Papagalul, Epigrama, Viaţa, Almanahul umorului, Almanahul Convorbiri literare, Opinia ş.a. Membră a Cenaclului de satiră şi umor din Iaşi. Figurează în antologii şi dicţionare, precum Cascada epigramelor (1982), 15 ani de epigramă (1984), Epigrame alese. Antologia epigramei româneşti (1985), Satiricon. Eterna epigramă (1993), În dulcele târg al epigramei (1995), Săgeţile Afroditei (1997), Trei decenii de epigramă (1999), Epigramişti români contemporani (2002), Epigramişti ieşeni contemporani (2003), Antologia epigramei româneşti (2004). Obţine mai multe premii la concursurile de gen din Brăila (1987), Bistriţa (1988) ş.a. Publică volumul Zâmbete pe şapte coline (Iaşi, Editura Dab, 1992), cu o prefaţă de Grigore Ilisei. Din 1983, membră a Cenaclului Cincinat Pavelescu, iar din 1990, membră a Uniunii Epigramiştilor din Moldova. În 1998 i s-a conferit diploma de membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România.

BORDEIANU Mihai, n. 12 noiembrie 1929, Drăguşeni, judeţul Suceava – m. 31 decembrie 1985, Iaşi. Filolog şi istoric literar. Studiile secundare la Liceul C. Negruzzi, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Cercetător la Filiala Iaşi a Academiei Române (1954-1960), bibliotecar, director adjunct şi director al Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu din Iaşi (1960-1985). Realizează, în colaborare, Glosar regional,

Scrisori către Ibrăileanu, Octavian Goga în corespondenţă, Învăţământul românesc în date, Scrierile pedagogice ale lui Mihai Eminescu. Publică numeroase articole şi studii în Anuarul Institutului A. D. Xenopol, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Viaţa românească etc. În 1974

86

publică volumul Versificaţia românească, la Editura ieşeană Junimea, şi în versiune franceză în 1983. Studii documentare în Germania.

TĂMAŞ Christian, n. 13 noiembrie 1964, com. Letca, jud. Sălaj. Eseist şi prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România şi al LITTER ART XXI (S.U.A.). Studii gimnaziale şi liceale la Liceele Emil Racoviţă şi M. Eminescu din Iaşi, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, specialitatea arabă-franceză (1984-1988). Redactor la

revista Moldova (1990), lector la Universitatea Ecologică Iaşi (1991) şi la Universitatea din Chişinău, Catedra de limbi romanice (1991-1992), profesor de limba arabă la Centrul de limbi străine şi formare continuă, Facultatea de litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, cercetător ştiinţific principal, Departamentul de studii socio-umane al Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, redactor la Editura Junimea (1992), redactor şef la Editura Graphix (1993-1995), director la Editura Ars Longa (din 1995). Debutează cu proză scurtă în revista Moldova (1990), colaborează la Dacia literară, Cronica, Convorbiri literare, Vatra, Timpul, Poesis, Echidistanţe, Scena şi lumea etc. Autor al volumelor Cavalerul negru (Iaşi, Junimea, 1992), Blestemul Catharilor (Iaşi, Graphix, 1993), Labirint (Iaşi, Ars Longa, 1995), Trezirea la nemurire (Iaşi, Ars Longa, 1997), Negura albă (Iaşi, Ars Longa, 2002), Dimensiunea contemporană a sacrului în Orizont sacru (Iaşi, Polirom, 1998), Conservatorismul ortodox în Un destin istoric: Biserica Română Unită (Tg. Mureş, Vatra, 1999), Crize contemporane: disoluţia sacrului (Iaşi, Ars Longa, 2003), Crize contemporane: ofensiva islamului (Iaşi, Ars Longa, 2004), Nuvele (Iaşi, Ars Longa, 2004), Liniştea albă, proză (Iaşi, Ars Longa, 2007), The White Silence (Jounieh – Liban, Naji Naaman Publishing House, 2007), Strategii de comunicare în Coran (Iaşi, Ars Longa, 2007), Comunicarea religioasă în contextul neopăgânismului contemporan în Pentru o democraţie a valorilor: Strategii de comunicare religioasă într-o societate pluralistă (Bucureşti, Colegiul Noua Europă, 2002), Relativism şi etnocentrism în Educaţia pentru valorile culturale (Bucureşti, IRDO, 2005), Paradigme antropologice: spiritul românesc între homo occidentalis şi homo orientalis în La cultura rumena tra l’Occidente e l’Oriente: gli umanesimi greco-bizantino, latino e slavo (Treviso – Italia, Fondazione Cassamarca, 2005), The Quran: the miracle of sign, the miracle of silence în Semiotics beyond Limits. Proceedings of the First ROASS Conference

87

(Bacău, Alma Mater, 2007), Marele Anonim şi destinul fiinţei umane în Caietele Blaga, publicaţie a Festivalului internaţional Lucian Blaga, ed. a XXVII-a (Alba Iulia, Altip, 2007), Liniştea albă (fragment) în Minutarele gîndului. O antologie a prozei ieşene contemporane (ed. Valeriu Stancu), (Iaşi, Cronica, 2008). Îngrijitor de ediţii, între care Psyche de Pierre Louys (1994), Exerciţii spirituale de Ignaţiu de Loyola (1996), Un taur în august, proză scurtă de John B. Keane (Iaşi, Ars Longa, 2004), Dulci şi aspre, antologie de poezie de Carles Miralles (Iaşi, Ars Longa, 2008). Numeroase şi importante traduceri din literaturile arabă, spaniolă, franceză, engleză, portugheză şi celtă. În 2007 primeşte Prix Naaman pour la littérature, Beirut, Liban, iar în 2008, Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi.

TACU Alexandru Mălin, n. 19 noiembrie 1969, Oneşti, judeţul Bacău – m. 21/22 decembrie 1986, Iaşi. Poet. Este fiul poetului Alexandru Tacu şi fratele poetei Alina Tacu. Studii elementare la Şcoala nr. 20 Copou şi Liceul de filologie-istorie M. Eminescu din Iaşi. Cu lecturi de substanţă din literatura română (Eminescu, Arghezi, Voiculescu, Stănescu, Labiş, Romanescu etc.) şi din literatura universală (Poe, Rimbaud, Shakespeare, Rilke,

Baudelaire, Harms ş.a.). Debutează cu versuri la vârsta de 9 ani în revista Cronica, la concursul Autori: copiii. Laureat de mai multe ori al acestui concurs literar. Scrie volumul de poezie Călătorul profund, tipărit post mortem, cu o prefaţă de Ioanid Romanescu şi o postfaţă de Liviu Antonesei. Este selectat în antologia Tineri poeţi români de dincolo de Styx, realizată de Gellu Dorian, în dicţionarul Bacăul literar de Eugen Bulău, în Iaşi – chipuri în bronz, marmură şi piatră de Const. Liviu Rusu şi colab. Cu trei ani înaintea evenimentelor din decembrie 1989, Mălin a căzut într-o comă stranie şi suspectă după care şi-a dat sfârşitul. Poetul Nichita Danilov, determinat de unele coincidenţe ciudate, scrie tulburătorul articol „Mălin – vestitorul Revoluţiei”. În anul 2006 apare antologia cu acelaşi titlu Mălin – vestitorul Revoluţiei, de Ion N. Oprea. Ecouri despre harul tânărului poet au apărut în diverse ziare şi reviste, între care Dacia literară, Cronica, Symposion, Zburătorul, Neamul românesc, Monitorul, Evenimentul, Opinia ş.a. Un talent curmat prin trecerea grăbită în nefiinţă. Pentru veşnică neuitare, familia Tacu elaborează antologia Vinovaţi de poezie.

88

SÂNGEORZAN Zaharia, n. 23 noiembrie 1939, în comuna Feldru, jud. Bistriţa-Năsăud – m. decembrie 2002. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii medii la Liceul G. Coşbuc din Năsăud, studii superioare – Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963-1968). Doctor în filologie (1980, Bucureşti). Bursă de studii în Italia (1991, 1992). Redactor la revista Cronica (1968-

1989), publică articole, cronici, interviuri, studii pe teme de critică şi istorie literară în principalele reviste ieşene şi din ţară (Luceafărul, România literară, Tribuna, Steaua, Viaţa Românească etc.). Autor al volumelor: Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale (Bucureşti, Minerva, 1976), Pelerini români la Columna lui Traian (Bucureşti, Sport-Turism, 1979), Conversaţii critice (Cluj-Napoca, Dacia, 1980), Anotimpurile criticii (Bucureşti, Cartea Românească, 1983), Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan (Craiova, Literatorul, 1992). Îngrijeşte ediţia Studii de literatură comparată de N. I. Popa (Iaşi, Junimea, 1981). Numeroase referinţe critice apar în reviste literare din Iaşi şi din ţară.

89

DECEMBRIE

BAGHIU Bogdan, n. 5 decembrie 1974, în Iaşi. Poet şi filosof. Liceul Ştefan Procopiu din Iaşi (1990-1994), licenţiat al Universităţii Al. I. Cuza, Facultatea de Filosofie. Din 2005 este doctor în ştiinţe umaniste al Universităţii Al. I. Cuza, domeniul Filosofie, cu teza Logosul în filosofia stoicilor şi în unele scrieri patristice. A fost redactor la Radio Vox T (1993), redactor şi editorialist la Opinia Studenţească, Independentul,

Obiectiv, asistent cercetare la Academia Română, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale Gh. Zane Iaşi (2006-2007), editorialist la cotidianul Evenimentul zilei, ediţia de Moldova (2007-2008), asistent europarlamentar la cabinetul prof. univ. dr. Dumitru Oprea (2008). În prezent, editorialist revista presei la Departamentul de monitorizare a presei din cadrul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. În perioada 1998-1999 a fost vicepreşedintele Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) – filiala Iaşi. În 2003 a fost preşedintele comitetului de iniţiativă pentru înfiinţarea Asociaţiei Tineretului Universitar cu Disabilităţi din România (asociaţie ce se înfiinţează în 2004). A debutat cu poezie în revista Timpul în 1995. Premii literare – în 1995, 1997, 1998 – la Concursul Naţional de Poezie Junimea. Debutează cu volumul de poezie Evanghelia după Om (2000). În 2003, al doilea volum de versuri: Pe ţărmul nebuniei tale. În 2006 apare volumul Scurtă istorie a logosului (Iaşi, Lumen). Este prezent în antologiile Junimea, Azi şi Virtualia 2. Numeroase studii şi comunicări în volume şi reviste de specialitate şi în cadrul unor simpozioane şi întâlniri pe teme filosofice sau pe probleme de disabilităţi.

IORDACHE Emil, n. 16 decembrie 1954, în Movileni, jud. Iaşi – m. 11 octombrie 2005, Iaşi. Critic şi istoric literar, eseist, traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii generale în Movileni (1961-1969), Liceul de construcţii Iaşi (1969-1974), Facultatea de Filologie a Universităţii Al I. Cuza din Iaşi (1975-1979). Profesor în învăţământul gimnazial, secretar de redacţie al publicaţiei Caiete botoşănene

(1983-1990), asistent, lector, conferenţiar, apoi profesor la Facultatea de Litere din Iaşi, Catedra de slavistică. Doctor în filologie cu teza Semiotica traducerii poetice (1993). Secretar general de redacţie al revistei

90

Convorbiri literare (1996-2001). Debutează în Suplimentul literar şi artistic (1982), iar editorial, cu volumul Paşii poetului (1989, în colab. cu G. Dorian), colaborează cu studii şi articole de critică şi istorie literară, recenzii şi prezentări de cărţi, traduceri în Caiete botoşănene, Steaua, Luceafărul, Ateneu, Cronica, Timpul, România literară, Observator cultural, Poesis, Convorbiri literare etc. Autor al volumelor Semiotica traducerii poetice (1994), Carte către Serghei Esenin (1995), Evadări din Zoorlanda (1997), Serghei Esenin. Omul şi poetul (1998), Literatura orizontală (1998), Cărţile de pe masă (2000), Studii despre Gogol (2000), Persanul cu nas de argint. Studii şi eseuri (2002). Variaţiuni pe marginea Subteranei. Studii şi eseuri (2004). Postum apare volumul Poeme fără mască (Botoşani, Axa, 2008). Traduceri remarcabile din literatura rusă (F. Abramov, T. Zulfikarov, L. Şestov, B. Pasternak, N. V. Gogol, I. Brodski, F. M. Dostoievski, D. Merejkovski, A. Platonov, V. Nabokov, Esenin, Makanin, Puşkin, Florenski, Vostokov, Nazarbaev, Harms, Blok, L. Tolstoi). Autor de cursuri universitare, îngrijitor a numeroase ediţii, între care Gogol, Dostoievski, Florenski, Eminescu, Herbert. Deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi (1994, 1997, 2002), al Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

FETESCU Vasile, n. 23 decembrie 1929, în Dorobanţi, com. Nicşeni, jud. Botoşani – m. 27 iulie 2016, Iaşi. Prozator şi poet. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie – secţia Pedagogie – a Universităţii Bucureşti. A fost profesor şi director la Complexul Şcolar Bârlad, Liceul Gh. Roşca Codreanu Bârlad, Liceul Costache Negruzzi Iaşi, Şcoala Normală V. Lupu Iaşi. Colaborează la revistele: Viaţa Botoşanilor, Tecuciul literar,

Academia bârlădeană, Pagini medicale bârlădene etc. Publică volumele: Flori târzii (Vaslui, Cutia Pandorei, 2002), Parfum de spini (Iaşi, Pim, 2003), Educator adevărat (Iaşi, Pim, 2004), Toamnă la Copou (Iaşi, Pim, 2005), Lumina educaţiei (Iaşi, Pim, 2005, ed. a II-a, 2007), Vâslaş în luntrea vieţii (Iaşi, Pim, 2006), Stropi de înţelepciune (Iaşi, Pim, 2006), Acorduri pe strune de suflet (Iaşi, Pim, 2007), Trompeta cu surdină (Iaşi, Pim, 2008), Gânduri diamantine (Iaşi, Pim, 2008), Cântecul lebedei, poeme (Iaşi, Cronica, 2009). Prefeţele la volumele sale au fost semnate de Al. Zub, N. Busuioc, Marinică Popescu, Valică Mihuleac, C. Mănuţă. BURLACU Ştefania, n. 23 decembrie 1934, în Iaşi. Publicistă şi prozatoare. Absolvă Liceul Oltea Doamna (1945-1952). Urmează

91

cursurile Şcolii de literatură Mihai Eminescu, Bucureşti (1952-1954), apoi cursurile Facultăţii de Filologie-Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza (1954-1958). A fost, în perioada 1955-1957, redactor la revista Iaşul literar. În perioada 1959-2003 a fost profesor şi director la licee ieşene, între care la Şcoala Normală Vasile Lupu şi la Liceul Garabet Ibrăileanu. Colaborează cu reviste ieşene, unde publică literatură pentru copii, recenzii,

articole pe probleme educative. Publică volumul Crâmpeie de viaţă zvârlite în eter (Iaşi, Cermi) – culegere de materiale rostite în cadrul emisiunii Perpetuum duminical între milenii, emisiune realizată de Ion Maftei la Radio Iaşi în perioada 1992-1996.

DELEANU Horia, n. 25 decembrie 1919, la Iaşi – m. 1998, în Bucureşti. Critic de teatru şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul Naţional şi Facultatea de medicină din Iaşi (1937-1940), Facultatea de litere din Bucureşti, cu licenţă în 1946. Doctor în filologie (1971). A fost în conducerea unor publicaţii culturale (Veac Nou, Teatrul etc.). Şeful Catedrei de Istoria teatrului de la Institutul de artă

teatrală şi cinematografică I. L. Caragiale. Debut editorial cu volumul Impresii literare sovietice (1948). Publică Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954), Triumful lui Goldoni (1957), Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962), Istoria teatrului universal contemporan (1963), Regizorul şi teatrul (1968), Dialog despre dragoste (1970), Teatru, antiteatru-teatru (1972), Dileme şi pseudodileme teatrale (1972), Nemurirea teatrului (1982), Modernitatea teatrului (1983), Elogiu regizorului (1985), Arta regiei teatrale (1987), Întâlniri memorabile (1995), Rebelul (1998). Împreună cu Radu Boureanu scrie drama Cazul Bennet (1954). A tradus din I. Ehrenburg, A. Iakobson, L. Leonov, N. Pogodin, J. Aldridge etc.

PLATON Maria, n. 28 decembrie 1924, comuna Năneşti, jud. Vrancea. Filolog şi istoric literar. Studii liceale la Liceul ortodox de fete din Cernăuţi (1935-1939) şi Liceul Oltea Doamna din Rădăuţi (1939-1943). Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1943-1947). Doctor în ştiinţe filologice (Universitatea Al. I. Cuza, 1969) şi doctoratul în litere (Universitatea Paul Valéry din Montpellier, Franţa,

92

1972). După doi ani de profesorat la Bacău, devine asistentă la Facultatea de Litere Iaşi, apoi lector, conferenţiar, profesor şi profesor consultant din 1985. Prodecan al Facultăţii de Filologie (1968-1970), lector de limba română la Universitatea din Montpellier (1970-1972), maître de conférences associé la aceeaşi Universitate (1975-1977). Debutează în Iaşul literar, participă cu numeroase studii, cercetări, articole, recenzii şi note la Convorbiri literare, Cronica, Analele Universităţii „Al I. Cuza”, Revista de teorie şi istorie literară, Revue des langues romanes (Franţa) etc. Autoare a numeroase studii şi articole privitoare la probleme de teorie şi istorie literară românească şi a mai multor cursuri de istoria literaturii române, publică ediţia critică Dacia literară (Bucureşti, Minerva, 1972), V. Alecsandri et la Felibrige (Montpellier, Ed. Universităţii Paul Valéry, 1972), Dacia literară – destinul unei reviste – viaţa unei epoci literare (Iaşi, Junimea, 1974), Vasile Alecsandri şi cântecul gintei latine (Iaşi, Junimea, 1980), Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai Voievod Viteazul (Iaşi, Junimea, 1988), Femeia şi bărbatul. Identităţi umane şi ipostaze artistice în literatura română din secolul al XIX-lea (Iaşi, Vasiliana ’98, 2009), realizează traducerea, selecţia textelor, prefaţa şi notele la volumul Romanul vieţii mele de Elena Văcărescu (1997) şi la Elena Văcărescu şi Franţa (Iaşi, Cronica, 1998), Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată (Iaşi, Noël, 2001), colaboratoare la realizarea volumelor Tratat de istoria literaturii române, vol. II (1967), De la „Viaţa românească” la „Ethos” (1989), Texte şi interpretări literare (1989), Textes choisies (1976). Obţine Premiul şi Medalia de aur la salonul cărţii, Bucureşti, 1972, pentru Dacia literară, ediţia critică.

93

COMEMORĂRI

94

95

IANUARIE

FAIFER Laurenţiu, n. 1 ianuarie 1916, Iaşi – m. 6 ianuarie 1974, în Iaşi. Dramaturg şi profesor. Liceul Naţional şi Seminarul pedagogic universitar din Iaşi (1934), apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza (absolvită în 1940) şi Academia Pedagogică (1941). Profesor în învăţământul general şi liceal la Iaşi, Fălticeni, Alba Iulia, Roman şi din nou la Iaşi, la Liceul Internat C. Negruzzi şi Şcoala Normală V.

Lupu (1941-1955). Din 1955, lector şi conferenţiar la Institutul Interregional de Perfecţionare a Cadrelor Didactice. Autor al unor lucrări de metodică, studii de istorie literară, versuri şi piese de teatru, a colaborat la Flacăra Iaşului, Revista de pedagogie, Gazeta învăţământului, Probleme de metodică ş.a. Drama istorică Alexandru Lăpuşneanu a fost inclusă în antologia Dramaturgi ieşeni contemporani (1970). Apare postum volumul Teatru (Iaşi, Glasul Bucovinei, 1994), cu o opinie de Al. Piru şi un profil semnat de acad. Constantin Ciopraga.

ŞTEFANACHE Corneliu, n. 23 august 1933, Panciu, jud. Vrancea – m. 12 ianuarie 2009, Iaşi. Romancier. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii elementare şi Liceul Ioan Slavici din Panciu, Facultatea de Litere din Iaşi. Redactor la Radio Iaşi, redactor şef adjunct la revista Cronica, redactor şef la revista Convorbiri literare, director al Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu Iaşi. Cofondator al revistei

Biblos, unică în plan naţional. Debutează cu volumul de nuvele Cercul de ochi (Bucureşti, E.P.L., 1968). Numeroase colaborări la România literară, Luceafărul, Steaua, Vatra, Astra, Convorbiri literare, Ateneu, Cronica, Tribuna etc. Publică volumele: Zeii obosiţi (1969), Dincolo (1970), Paralele (1970), Ziua uitării (1972), În aşteptarea aproapelui (1974), Speranţa care ne rămâne (vol. 1-2, 1974), Miezul şi coaja (1975), Dimineaţa (1977), Când vine umbra (1979), Sărutul pământului (1980), După echinocţiul de primăvară (1981), Ruptura (1983), Drumuri de fum (1985), Şi mâine, şi poimâine (1988), Spovedania valetului (2002). Unele dintre aceste romane au fost reeditate. Este deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor pe anul 1972 (pentru romanul Ziua uitării), al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi de două ori (pentru Cercul de ochi şi

96

Ruptura) şi al Premiului Vasile Pogor acordat de Primăria municipiului Iaşi pentru întreaga activitate literară. I se acordă Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2002), prin decret prezidenţial. „Romancierul beneficiază de tehnicile investigaţiilor psihologice din proza noastră interbelică, mai cu seamă, fiind într-un fel apropiat de Anton Holban” (Florin Muscalu).

IGNEA Dimitrie, n. 22 mai 1919, la Iaşi – m. 23 ianuarie 2009, în Iaşi. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Şcoala Gh. Mârzescu. Şcoala de perfecţionare în artele grafice Bucureşti (1946). Combatant pe frontul de Est şi prizonier (1941-1945). Secretar de redacţie la Lupta Moldovei din Iaşi (1946-1948). Tipograf, ziarist la Iaşi şi Constanţa (1946-1952), redactor la Viaţa Românească

(1952-1955), redactor şef la Iaşul literar şi la Convorbiri literare (1955-1972), secretar al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1959-1969). Debutează cu proză la Tipograph (Cluj, 1937). Publică recenzii, articole, proză la Viaţa românească, Gazeta literară, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica etc. Autorul volumelor Povestiri (1955), Strada primăverii (1956), Taina celor cincisprezece litere (1960), Omul cu părul cărunt (1961), Condamnat la moarte (1971), Sub aripa timpului (1988), La Crimeea, peste mare, roman (2002) şi drama transmisă la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti Prietena mea noaptea. Îngrijeşte ediţia Pe-un prag de fum de George Lesnea (1983).

ANDRIESCU Alexandru, n. 12 ianuarie 1926, Gâşteşti, com. Topile, Paşcani – m. 23 ianuarie 2014, Iaşi. Filolog, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul Ştefan cel Mare din Suceava, Facultatea de Litere din Iaşi, licenţiat în limba şi literatura română (1951), doctor în filologie (1975). Profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, unde a susţinut cursuri de limba română, istoria

limbii române literare, lingvistică generală şi stilistică. Lector de limbă şi literatură română la Universitatea din Dijon, Franţa (1968-1971), decan al Facultăţii de Litere (1985-1990), director la Institutul de Filologie Română A. Philippide al Academiei Române (1985-1990), director al Centrului de Cercetare şi Editare a Textelor Româneşti Vechi Monumenta Linguae Dacoromanorum şi al proiectului de editare a Bibliei lui Şerban

97

Cantacuzino (1997-2002), conducător de doctorat în specialitatea Filologie şi membru, mai mulţi ani, în Comisia Naţională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. A condus sau a fost în redacţia mai multor reviste ştiinţifice, literare sau de cultură: Cronica (1966-1968), Collegium (redactor şef între 1985-1988), Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al I. Cuza” Iaşi (redactor şef, la seria Lingvistică între 1994-2001), membru în colegiul de redacţie al revistei Timpul (1993 şi în prezent). Debutează în Iaşul literar (1950), iar editorial cu volumul de critică literară Disocieri (Junimea, 1973). Colaborează cu studii, articole, eseuri, cronici literare, recenzii şi note la numeroase reviste de specialitate, literare şi de cultură: Adevărul literar şi artistic, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, Anuar de lingvistică şi istorie literară, Ateneu, Cahiers roumaines d’études littéraires, Cronica, Convorbiri literare, Cum vorbim, Dacia literară, Dacoromania, Jahrbuch für Östliche Latinität, Freiburg / München, Ethos, Limba română, Limbă şi literatură, Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie şi teorie literară, România literară, Studii şi cercetări ştiinţifice ş.a. Deţine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut literar (1973); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediţii critice, Gib. I. Mihăescu, Opere, III, Rusoaica (Minerva, 1995); Premiul Academiei Române Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru volumul I din ediţia (în colaborare) Monumenta linguae dacoromanorum, I. Geneza, Biblia de la Bucureşti 1688 (Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1991), Premiul Cartea universitară pentru Biblia de la Bucureşti 1688, XI. Liber Psalmorum, la Salonul Internaţional de Carte Românească, XII, (Iaşi, 2003). Publică volumele Relief contemporan (Junimea, 1974), Stil şi limbaj (Junimea, 1977), Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea (Junimea, 1979), Studii de filologie şi istorie literară (Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1997), Psalmii în literatura română (Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2004); colaborează la volumele: Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XIX-lea (1969), Prelegeri de limba română (1982) şi Limba română literară în texte fundamentale din secolele al XVI-lea – al XVII-lea (1987) şi semnează studiul introductiv Locul „Albinei” lui Asachi în istoria publicaţiilor periodice româneşti la volumul Albina Românească. 1829-1849. Indice, Vol. I-II, de Lenuţa Drăgan şi Mariana Stescu, Iaşi, B.C.U., 1999. Realizator al unor temeinice ediţii critice între care Opere, I-V de Gib I. Mihăescu (Minerva, 1976-1995), Rusoaica, de Gib I. Mihăescu (Minerva, 1990 şi 1995: Polirom, 2004), Studii de istoria limbii române literare de G. Ivănescu (Junimea, 1989), Monumenta linguae dacoromanorum, Biblia 1688 (în colaborare), Geneza (1988), Exodul (1991), Leviticul (1993), Numeri (1994), Deuteronomul (1997) şi

98

Gib I. Mihăescu, Opere, I-III, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2008. I se conferă de către Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, în 1995, Diplomă de onoare pentru merite remarcabile în realizarea ediţiei critice a Bibliei de la Bucureşti (1688) şi titlul de Professor emeritus (în 2001 şi 2008), iar Asociaţia Scriitorilor din Iaşi îi acordă, în 2001, Diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate literară.

ISTRATE Gavril, n. 23 februarie 1914, Nepos, jud. Bistriţa-Năsăud – m. 30 ianuarie 2014, Iaşi. Profesor, filolog, istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale la Nepos şi Năsăud, Liceul George Coşbuc din Năsăud. Facultatea de Litere, secţia limba română, din Iaşi (1938). Profesor secundar la Liceul Naţional, la Seminarul Veniamin Costachi Iaşi, la Liceul M. Kogălniceanu şi la Liceul militar (până în 1948).

Doctor în filologie (1949). Asistent, conferenţiar şi profesor, decan al Facultăţii de Litere de la Universitatea ieşeană (1949-1968). Profesor emerit, deţinător al Diplomei de excelenţă oferită de Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în revista Vatra din Năsăud cu articolul Panait Istrati (1935), urmează studiul lingvistic Graiul satului Nepos (1937), apărut în Buletinul Institutului "A. Philippide". De-a lungul vremii colaborează la numeroase ziare şi reviste din Iaşi şi din ţară. Publică volumele: Limba română literară. Studii şi articole (1970), Originea limbii române literare (1981), Studii eminesciene (1987), Transilvania în opera lui Sadoveanu (1999), George Coşbuc în ultimii 50 de ani (2001), Studii şi portrete (vol. 1-2001, vol. 2-2002, vol. 3-2003, vol. 4-2003, vol. 5 – 2005), apoi Un rapsod de pe Valea Someşului (2003), El n-a murit... E numai dus (2003), Crăciunul de altădată (2004, ed. a II-a 2007). Editează Drumuri Basarabene. Orhei şi Soroca de M. Sadoveanu (2001), Scrieri alese de G. Coşbuc (2001), autor a numeroase prefeţe şi postfeţe, a peste 700 de studii şi articole de istorie literară, filologie şi lingvistică, a iniţiat cercetări dialectale în Moldova, a semnalat patru ediţii necunoscute din poeziile lui Eminescu şi două din povestirile lui Creangă. A fost prezent la numeroase simpozioane şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi străinătate. Pentru toate acestea a fost distins cu titlul de membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Filologice, membru de onoare al ASTREI şi al Societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău. Este deţinătorul celui dintâi premiu al ASTREI, după ce Asociaţia Transilvană şi-a reluat activitatea, în anul 1990. Premiul de excelenţă a Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor. Ca urmare directă a activităţii culturale remarcabile, i s-a acordat titlul de Cetăţean de onoare al oraşelor Târgu-Neamţ şi Năsăud, precum şi al comunei Fedru din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şcoala din Nepos îi poartă numele.

99

FEBRUARIE

CIOPRAGA Constantin, n. 12 mai 1916, Paşcani, jud. Iaşi – m. 2 februarie 2009, la Iaşi. Profesor, scriitor, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Paşcani (1927-1931), după care este elev la Liceul Nicu Gane din Fălticeni (1933-1937), apoi student la Facultatea de Filosofie şi Litere, din Iaşi (între 1937 şi 1942); licenţiat în filologie modernă: franceză-română. Doctorat în filologie

(Bucureşti, 1956), doctor docent (Iaşi, 1968). Profesor la Seminarul Veniamin Costachi din Iaşi, la Liceul Mihail Sadoveanu din Paşcani (1947-1949), apoi asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza (1949-1983). Din 1964, este şeful Catedrei de literatură română şi comparată. Între anii 1959 şi 1962 funcţionează ca lector de Limbă şi Civilizaţie Română la Sorbona şi la École Nationale des langues orientales vivantes din Paris. Între 1963 şi 1966 este rector al Institutului pedagogic din Suceava, iar între 1965 şi 1970 este director al revistei Cronica, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologice, filiala Iaşi. Colaborează cu studii, articole, recenzii la numeroase reviste de cultură din ţară şi străinătate. Debutul editorial, în 1960, cu monografia Calistrat Hogaş; urmează volumele G. Topîrceanu (1966); M. Sadoveanu (1966); M. Sadoveanu, evocator al istoriei (1966); Portrete şi reflecţii literare (1967); Literatura română 1900-1918 (1971); Hortensia Papadat-Bengescu (1973); Personalitatea literaturii române (1973; ed. a II-a, 1997; ed. a III-a, 2007); Ecran interior (poeme, 1975); Între Ulysse şi Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu – Fascinaţia tiparelor originare (1981; ed. a II-a, 2006); Propilee (1984); Nisipul (roman, 1989); Poezia lui Eminescu (1990); Amfiteatru cu poeţi (1995; ed. a II-a, 2002); Caietele privitorului tăcut (2001); Perspective (2001); Baltagul (2002); Partituri şi voci (2004); Interviuri (2007). Îngrijitor al unor ediţii de scriitori români (C. Hogaş, M. Codreanu, G. Ibrăileanu, I. Creangă); traduce din franceză (Viaţa şi opera lui Ion Creangă de Jean Boutière, 1976), din italiană şi spaniolă. Ca recunoaştere a acestei activităţi literare prodigioase, este declarat membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (Paris), membru al Academiei Române. Deţinător al mai multor premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1985), Premiul M. Eminescu (1987), Premiul Mediterraneo – Italia (1985). Trei premii ale

100

Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi. Numeroase alte premii (pentru opera omnia) la târguri şi saloane ale cărţii, ori din partea unor publicaţii culturale. „Format în atmosfera de înaltă spiritualitate a Iaşului interbelic, profesorul Constantin Ciopraga a devenit, la rându-i, o personalitate reprezentativă a spiritualităţii româneşti, în care aduce o notă distinctă, un cartezianism filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu şi fineţea lui G. Ibrăileanu” (Dan Mănucă).

PHILIPPIDE Alexandru A., n. 1 aprilie 1900, Iaşi – m. 8 februarie 1979, Bucureşti. Poet, prozator, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fiu al marelui lingvist şi filolog cu acelaşi nume. Şcoala primară, Liceul Naţional (1910-1918), Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. Studii de specializare la Berlin (1922-1924) şi la Paris (1924-1928). La Bucureşti lucrează în Ministerul

de Externe, apoi în Ministerul Propagandei (1929-1947). A debutat în climatul ieşean al Vieţii româneşti şi de la Însemnări ieşene cu poezia Cântecul câtorva (1919). Colaborează cu versuri şi proză, cronici, recenzii, eseuri, reportaje, evocări, studii la Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic, Lumea literară, Cugetul românesc, Revista fundaţiilor, Gândirea, Dimineaţa, Vremea şi altele. Ca poet a debutat editorial cu volumul Aur sterp (1922), apoi Stânci fulgerate (1930), Visuri în vuietul vremii (1939), Poezii (1962) şi Monolog în Babilon (1967). Eseurile sale au fost adunate în volumele Studii şi portrete literare (1963), Studii de literatură universală (1966), Scriitorul şi arta lui (1968), Consideraţii confortabile (1970 şi 1972), Puncte cardinale europene: orizont romantic (1973), Studii şi eseuri (2 vol., 1978). Autor al volumului de nuvele Floarea din prăpastie (1942). A tradus din marii poeţi ai lumii: Goethe, Heine, Novalis, Hölderlin, Rilke, Poe, Baudelaire, Puşkin, Lermontov etc. Reeditările din traducerile sale sunt adunate în volumul Flori de poezie străină răsădite în româneşte (1973). Este încununat cu titluri şi premii literare. Membru al Academiei Române, laureat al Premiului Herder (Austria) în 1965 şi al Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1977. BUTNARU Aurel, n. 23 noiembrie 1935, în satul Goruni, com. Tomeşti, jud. Iaşi – m. 25 februarie 1979, în Iaşi. Publicist şi poet. Cursurile primare în comuna natală, gimnaziale la Şcoala generală nr. 30, Iaşi, Liceul Naţional din Iaşi, Facultatea de Litere, secţia română, a Universităţii Al. I. Cuza (1954-1958). Redactor, apoi şeful Secţiei culturale a Studioului

101

teritorial de radio Iaşi (1958-1979), colaborator permanent la Radio Bucureşti. Debutează cu versuri în Iaşul literar (1952), publică articole, reportaje, poezii în Convorbiri literare, Luceafărul, Cronica etc. Este prezent în Antologia poeziei ieşene contemporane (1969), publică volumul de versuri Anotimpuri (Iaşi, Junimea, 1972).

102

MARTIE

URSACHI Mihai, n. 17 februarie 1941, Strunga, jud. Iaşi – m. 10 martie 2004, Iaşi. Poet şi filosof. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani, promoţia 1957, Facultatea de Filosofie (1957-1961) şi Facultatea de Germanistică (1965-1970) de la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, doctorat în filosofie şi germanistică la Universitatea Statului Texas, S.U.A. (1982-1986),

asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986), lector la Universitatea Statului California (1986-1990), director al Teatrului Naţional V. Alecsandri din Iaşi (1990-1992), din 1996 profesor asociat al Universităţii Al. I. Cuza, Facultatea de Litere. Membru fondator al Alianţei Civice, preşedinte al Filialei Iaşi a Alianţei Civice. Deţinut politic în perioada anilor 1961-1964. Secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1997-2000). Debutează cu poezii în revista Cronica (1968), colaborator al periodicelor din Iaşi, din ţară şi din străinătate, la Ethos, Limite (Paris), Mele (Honolulu, Hawai), Nimrad, Alea, Prism, Artful Dodge, O sută words (S.U.A.), Observator (München) etc. Publică volumele: Inel cu Enigmă (1970), Missa Solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpură şi alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea înfăţişare (1977), Zidirea şi alte povestiri (1978, ediţia a II-a revăzută 1990), Arca (1979), Poezii (1996, în colecţia Poezia română contemporană, îngrijită de Mircea Ciobanu). Opera poetică cvasi completă Nebunie şi lumină (Bucureşti, Nemira, 1999). Inel cu Enigmă, opere complete (Chişinău, Cartier, 2002). Pentru unele dintre volumele de poezie a primit Premiul Academiei Române, Premiul Mihai Eminescu, Premiul Lucian Blaga, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Poesis, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Observator. Este membru al PEN Clubului european (din 1990). În 1994 devine Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani. „Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi – poet dotat cu o imaginaţie capabilă, într-adevăr, să dubleze realul – „preot al lui Hermes”, e pentru că nici un alt poet român de azi nu izbuteşte, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne pună „în situaţia” ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne inculce – măcar pentru o clipă – încrederea că am putea să ajungem «la zidul complet străveziu al nimicului» (Şt. Aug. Doinaş).

103

FLOREA-RARIŞTE Dumitru, n. 21 mai 1914, la Ilişeşti, Suceava – m. 14 martie 1989, Iaşi. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Suceava (Liceul Ştefan cel Mare), Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1939). Este şi absolvent al Şcolii Normale Superioare din Iaşi şi Bucureşti. Examenul de capacitate îl susţine la Bucureşti (1946) cu Al. Rosetti şi Perpessicius. Profesor la Iaşi, Suceava, Cluj, Sibiu şi în alte localităţi. A debutat în 1931 cu versuri la revista Ţara fagilor (condusă de Eusebiu Camilar). Colaborează la numeroase publicaţii, între care Cuget moldovenesc, Arhiva, Pleiada, Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Universul literar, Ateneu, între 1955-1958, redactor la revistele Steaua şi Tribuna. Publică volumele de versuri Maria Magdalena (1937), Valuri împietrite şi Rătăcire prin vis (1941), poemele Bobâlna (1950) şi Doja (1952), eseul critic Conştiinţa artistică la Tudor Arghezi (1939), studiul lingvistic Din limbajul şcolarilor (1939), Poezia ochilor la Eminescu (1940). A tradus versuri din Ovidiu, Heine, Goethe, Hugo, Baudelaire, Puşkin, Nekrasov, din lirica maghiară clasică şi contemporană, mai ales în perioada anilor 1970-1989.

DIMA Alexandru, n. 17 octombrie 1905, în Turnu Severin – m. 19 martie 1979, în Bucureşti. Estetician, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile primare, gimnaziale şi Liceul Traian din Turnu Severin. În perioada 1925-1929 şi-a făcut studiile superioare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, secţia filosofie. Studii de specializare la Berlin, München şi Viena (1936-1939).

Doctoratul în filosofie şi litere l-a susţinut în 1938 la Universitatea din Bucureşti, cu teza Conceptul de artă populară. Activitate didactică la Râmnicu Vâlcea şi Sibiu (1931-1937), iar în 1945 a fost numit profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, Catedra de estetică literară. Până în 1966 susţine cursul de Teoria literaturii şi de literatură universală şi comparată. Din 1966 trece la Universitatea din Bucureşti, la Catedra de literatură universală şi comparată, urmându-l pe Tudor Vianu. A fost, în acelaşi timp, estetician, filosof, folclorist, teoretician, critic şi istoric literar, comparatist. A scris peste 20 de volume şi peste 200 de studii şi articole. Amintim o parte dintre cărţile sale: Aspecte şi atitudini ideologice (1933), Fenomenul românesc sub noi priviri critice (1938), Conceptul de artă populară (1939 – Premiul Academiei Române), Gândirea românească în estetică (1943), Probleme de estetică (1947), Concepţia despre artă a lui G. Ibrăileanu (1956), Principii de literatură comparată (1966), Tudor

104

Vianu, comparatist (1969). A condus Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi (până în 1966) şi Institutul de teorie şi istorie literară G. Călinescu din Bucureşti (1966-1973). Colaborator preţuit al revistelor ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul literar, redactor şef la Limbă şi literatură din Bucureşti, în 1964 este ales membru corespondent al Academiei Române, membru al Societăţii americane de istoria culturii (1973) şi membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei internaţionale de literatură comparată. Gândul i-a fost mereu la Iaşi, „paradisul meu pierdut”.

DAN Ilie, n. 11 septembrie 1938, Pârteştii de Jos, judeţul Suceava – m. 23 mart. 2014. Critic şi istoric literar, poet, editor şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Studii gimnaziale în comuna natală. Liceul Ştefan cel Mare din Suceava (1952-1955), universitare – Facultatea de Filologie, Iaşi (1956-1961), pe care o absolvă ca şef de promoţie. La Catedra de limba română

a acestei facultăţi, parcurge toate treptele, devenind în 1993 profesor titular. Doctor în filologie în 1976, cu teza Toponimia Văii Soloneţului (judeţul Suceava). În perioada 1975-1978 a fost lector de limbă, literatură şi civilizaţie românească la Universitatea din Aix-en-Provence (Franţa). Debut publicistic în Iaşul literar (1963). A publicat mai multe cărţi de lingvistică, de istorie literară şi de versuri, numeroase studii şi articole, recenzii şi ediţii critice sau de referinţă la editurile: Minerva, Tineretului, Junimea, Editura pentru literatură, Albatros, Neamul românesc, Restitutio, Vasiliana ’98, Quadrat, repunând în circulaţie autori precum I.I. Mironescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Mihai Codreanu, Nicolae Gane, Alexandru Cazaban, Sextil Puşcariu, Calistrat Hogaş, G. Topîrceanu, D. Caracostea, B. Şt. Delavrancea şi Al. O. (Păstorel) Teodoreanu. La editura Polirom a publicat (cu un substanţial studiu introductiv) traducerea cărţii lui Daudet, Tartarin din Tarascon. Numeroase din contribuţiile sale filologice şi literare au apărut nu numai în reviste literare, de cultură şi ziare din România, ci şi în publicaţii din Franţa, Italia, Polonia, Germania şi Republica Moldova, printre care: Limba română, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Dacia literară, Revista română, Neamul românesc, Ramuri, Argeş, Bucovina literară, Analele Bucovinei (Cernăuţi), Noi, tracii (Italia), Revue de linguistique romane (Paris), Cahiers d’etudes romanes (Franţa), Limba română (Chişinău), La Tazlău, Cercetări de lingvistică (Cluj), Revue roumaine d'historie, Zori noi (Suceava), Flacăra Iaşului, Opinia (Iaşi), Vremea nouă

105

(Vaslui), Crai nou, Dulce Bucovină (Suceava), Clopotul (Botoşani), Le soir, Le Meridional (Marsilia-Franţa) ş.a. Este membru al Societăţii de ştiinţe filologice, al Societăţii române de lingvistică romanică (al cărei premiu l-a primit în 1975), al Fondului Literar, preşedinte de onoare al Fundaţiei culturale La Tazlău (Neamţ), este cetăţean de onoare al localităţilor Pârteştii de Jos (Suceava) şi Tazlău (Neamţ). A participat la numeroase congrese şi colocvii internaţionale în Franţa şi România. Publică volumele: Contribuţii (1978), Toponimie şi continuitate în Moldova de Nord (1980), Confluenţe (1980), Cumpăna gândului, versuri (1981), I.I. Mironescu, monografie (1982), Contribuţii la istoria limbii române (1983), Semnul zăpezii, versuri (1985), Furtuna unui anotimp, versuri (1989), Anton Pann, monografie (1990), Orga inimii, versuri (2000), Paşii memoriei (2001), Numele de locuri în limba română (2002), Altfel de martori (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), Draperia de ceaţă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2003), Probleme de filologie (Iaşi, Timpul, 2003), Popas printre oameni şi cărţi (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Cascade, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005), Insula mirărilor, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005), Clopotul din iarbă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2005), Amurg învins, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98, 2006), Studii de onomastică (Iaşi, Vasiliana ’98, 2006), Nume proprii româneşti (Iaşi, Timpul, 2006), Nasc şi la Moldova oameni (Iaşi, Vasiliana ’98, 2006), Curcubeu de suflet, versuri (Botoşani, Quadrat, 2006), Retrospectivă şi perspectivă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007), Vitralii, versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Lingvistică şi filologie (Iaşi, Vasiliana ’98, 2008), Taina albă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Contribuţii la filologia şi onomastica românească (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), La mijloc şi pe margine (Iaşi, Vasiliana ’98, 2008). Traduceri din franceză: Societatea rafinată de Robert Muchembled (Chişinău, Cartier, 2004).

TĂNASE Alexandru, n. 16 noiembrie 1923, în Deleni, jud. Iaşi – m. 27 martie 1994, la Bucureşti. Filosof şi eseist. Studii primare în satul natal, liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani, Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1950). În 1971 obţine titlurile de Profesor doctor şi doctor docent în filosofie. A fost cercetător principal, şef de sector şi apoi director la Institutul de Filosofie din Bucureşti, redactor şef adjunct al Revistei

de filosofie, consilier la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, profesor de filosofie la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti. Opera sa se înscrie mai ales în domeniul filosofiei culturii şi umanismului. Publică numeroase studii şi eseuri, cu contribuţii temeinice de ordin teoretic-

106

metodologic în planul culturii şi al valorilor, în recuperarea tradiţiilor filosofice româneşti şi universale. Publică Libertate şi necesitate (1960), Introducere în filosofia culturii (1968), Cultură şi religie (1973), Cultură şi umanism (1973), Dialoguri despre umanism (1976), Lucian Blaga – filosoful poet, poetul filosof (1977), Cultură şi civilizaţie (1978), Eseuri de filosofia literaturii şi artei (1980), O istorie a culturii în capodopere (vol. I, 1984; vol. II, 1988). La acestea se adaugă numeroase lucrări coordonate şi studii în volume şi în reviste de specialitate şi de cultură. A făcut parte din organisme academice de prestigiu, din unele foruri filosofice internaţionale, figurează în dicţionare enciclopedice.

POPOVICI Mircea, n. 21 aprilie 1923, în Bucureşti – m. 31 martie 2014, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în Bucureşti (1930-1934), Liceul militar din Iaşi (1934-1942), Facultatea de Drept din Bucureşti (1942-1947), Institutul Politehnic din Iaşi (1954-1958). Ofiţer (1945-1954), şef laborator la Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic din Iaşi (1959-1963), inginer proiectant la

Institutul de Proiectări Iaşi (1963-1986). Debutează în revista Kalende (1944), editorial, cu volumul de versuri Izobare (1946), pentru care obţine Premiul Fundaţiilor Regale. Colaborează la Kalende, Caiet de poezie (al Fundaţiilor Regale), Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic, Ateneu, Dacia literară etc., la Radio Iaşi, T.V. Bucureşti şi Iaşi. Publică apoi volumele Licenţe emotive (Iaşi, Junimea, 1987), Tempera (Bucureşti, Cartea Românească, 1988), Paletă de amurg (Iaşi, Junimea, 1991) pentru care a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1991) şi General museum (Cronica, 2001), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Izobare, versuri (reeditare, Iaşi, Alfa, 2005), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Variaţiuni rococo, versuri (Iaşi, Alfa, 2008). Primeşte Diploma de excelenţă a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Diploma de onoare a Muzeului literaturii române, ambele în 2008.

107

APRILIE

POPA-COHUŢ Eugenia, n. 19 martie 1927, comuna Neicu-Panciu, jud. Vrancea – m. 5 aprilie 2004. Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Liceul de fete din Focşani (1942-1950), licenţiată a Facultăţii de Medicină Generală din Iaşi (1952-1958). Medic fiziolog principal la Sanatoriul Bisericani (1958-1962), Spitalul T.B.C. Bârnova (1963-1969), Spitalul T.B.C din Vaslui (1970-1973), Spitalul T.B.C. Bârnova

– Iaşi din 1974. Debutează cu proză scurtă în Iaşul literar (1970), publică apoi poveşti, povestiri în Luceafărul, Viaţa studenţească. România literară, Tribuna, Ateneu, Cronica, Femeia etc. Deţinătoare a mai multor premii literare: pentru poezie (1959), pentru teatru (1969), pentru proză (1982). Scrie volumele pentru copii Băiatul şi leii cei trişti (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1971), Moartea leului Rank (Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1976), Povestea unui om de zăpadă (Bucureşti Ed. Ion Creangă, 1986) şi romanele Am să fiu pasăre (1972), Mama (1982), Prietenii lui Ştefănuţ (1984) şi Elogiul durerii (Iaşi, Junimea, 2001). Contribuie la realizarea, în colaborare, a unor antologii (Poezia ieşeană contemporană, 1968, Caiet de poezie, 1968, Timpul înalt, 1974) şi a volumului de teatru Poezie, cântec, joc (1974). GRĂDINARU Mihail, n. 1 septembrie 1934, la Iaşi – m. 22 aprilie 2004. Eseist şi filosof. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea de Chimie. Cercetător ştiinţific principal la Centrul medical pentru servicii de sănătate Iaşi. Consilier editorial al Societăţii Cultura fără frontiere, director al editurii Septentrion. Colaborează la Convorbiri literare, Cronica, Timpul, Ateneu, Luceafărul, România literară, Ramuri, Amfiteatru, Radio Iaşi. Este autorul volumelor Prolegomene (1972), Compendiu metafizic (1992), Fantezia pedagogică (1992), Încercarea de resurecţie a vechiului spirit grec (1993), Heidegger – drum către depăşirea metafizicii (1994), Noica – modelul ontologic (1994), Periphyseon – pentru a treia Renaştere (1995). Traduce Mistica Orientului şi Mistica Occidentului (1993).

108

MAI

RUSU Valeriu, n. la 28 august 1939, în Bucureşti – m. 1 mai 2014, Iaşi. Medic şi eseist. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi (1964) şi al Facultăţii de Filosofie – Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1974). Profesor universitar – şeful disciplinei de biofizică medicală şi medicină nucleară, Facultatea de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi şi şef al Laboratorului de medicină nucleară din Spitalul Universitar Sf. Spiridon, Iaşi. Doctor în ştiinţe

medicale (1975). Burse şi stagii de specializare în Franţa, în biofizică şi medicină nucleară (1974-1977), iar ulterior, burse de cercetare. În perioada 1996-2004 a fost decan al Facultăţii de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi. Prin decretul din 19 aprilie 2002, al Primului Ministru al Franţei, a fost decorat cu l’Ordre de Palmes Académiques, cu rang de Chevalier. Este membru al unor societăţi ştiinţifice printre care Societatea Franceză de biofizică şi medicină nucleară, Societatea Europeană de medicină nucleară, Academia de Ştiinţe din New York. Publică: Biomembrane şi patologie (Editura Medicală, vol. I, 1988, vol. II 1991), prim autor, în colab. cu T. Baran şi D. Brănişteanu, premiată de Academia Română (1991, premiul Victor Babeş), cap. Elemente de fiziologie ambientală, în Tratatul de Fiziologie umană (prof. dr. I. Hăulică, Editura Medicală, 1989); numeroase alte lucrări de biofizică medicală şi medicină nucleară. În anul 2007 a publicat, împreună cu prof. dr. Ciprian Ştefănescu, monografia De la fizica şi biofizica radio-farmaceuticelor la imagini funcţionale şi moleculare şi volumul Biophysics and Medical Physics: An Introduction. Ca publicist, debutează în revista Tribuna (Cluj, 1962); colaborează cu eseuri la Cronica (Iaşi) îndeosebi în perioada 1969-1977, Viaţa studenţească (1970-1986) – unde a fost cotitular al rubricii Evrika; Coordonate literare şi Suceava (suplimente ale ziarului Zori noi, în perioada 1965-1974); Dialog, Symposion, Opinia studenţească; Flacăra Iaşului; Muncitorul sanitar şi săptămânalul Viaţa Medicală. A fost redactor-şef al revistei Symposion din I.M.F. Iaşi (1969-1973), al revistei Opinia studenţească, pe care a întemeiat-o (1974-1976), iar din 1996 este redactor-şef al Revistei Medico-Chirurgicale a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (cea mai veche publicaţie din ţară, cu apariţie continuă din 1887). Cărţi în relaţie cu publicistica şi eseistica: Mic dicţionar medical (2 vol. 1983); Glosar de terminologie medicală (1994); Retrospectivă 1901-1995 – Laureaţii premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină (Iaşi, Omnia, 1996);

109

Dicţionar Medical (Bucureşti, Editura Medicală, ed. I, 2001, ed. a II-a, 2004, ed. a III-a, 2007, ed. a IV-a, în pregătire). În anul 2001 a fost distins pentru a doua oară cu premiul Victor Babeş al Academiei Române şi cu premiul CopyRo pentru Dicţionar medical. Colaborări la diverse volume de publicistică. Este titular al rubricii „Lexis” din săptămânalul Viaţa Medicală unde publică îndeosebi articole asupra terminologiei medicale, dar şi eseuri asupra relaţiei cultură – medicină – ştiinţă. Este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. Recenzii sau comentarii asupra cărţilor publicate şi a activităţii publicistice au apărut printre altele în Viaţa Medicală, România literară, Cronica etc.

HUSAR Alexandru, n. 26 aprilie 1920, Ilva Mare, jud. Năsăud – m. 17 mai 2009, în Iaşi. Profesor, filosof şi scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul George Coşbuc din Năsăud, Facultatea de Filosofie şi Litere, specialitatea Filosofie, a Universităţii din Bucureşti. Obţine licenţa în estetică şi critică literară (1945). Doctor în filosofie în 1972. Este profesor la liceul din Năsăud, apoi arhivist la Arhivele

Statului din acelaşi oraş (1946-1950). În perioada anilor 1951-1959, asistent la Catedra de filosofie, apoi la cea de istorie de la Universitatea din Cluj. Se transferă la Iaşi unde urcă toate treptele ierarhice de învăţământ superior la Universitatea Al. I. Cuza. A fost preşedinte al Comitetului de cultură şi artă al judeţului Iaşi şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi, preşedinte al Comisiei de istoria şi teoria artei, filiala Iaşi a Academiei. Între 1975 şi 1976, profesor asociat la Universitatea San Marcos din Lima (Peru), a susţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. Debutează cu versuri şi note de călătorie în publicaţii din Năsăud. De-a lungul timpului colaborează la numeroase reviste de specialitate, (Limbă şi literatură română, Revista de filosofie, Revista de istorie şi teorie literară), literare şi culturale (Convorbiri literare, Iaşul literar, Secolul XX, Cronica, Luceafărul etc.). Publică volumele Dincolo de ruine. Cetăţi medievale (1959), Întoarcerea la literatură (Printre clasici, 1978), Ars Longa (1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, respectiv 2005), Izvoarele artei (1988), Irenikon (versuri, 1990), Mioriţa. De la motiv la mit (1991), Ideea europeană (1993), Lecţiile istoriei (1995), Anti-Gog (Iaşi, 1996, respectiv 2005), Cetăţi de pe Nistru (1998), Periplu prin memorie, o tempora… (1998), Întoarcerea la literatură (2000), Poeme de odinioară (2000), Pro Eminescu (2001), Tradiţii naţionale în estetică şi filosofia artei (2001),

110

Printre contemporani (2003), Întoarcerea la literatură. Sugestii (2004), Avem o misiune (2004), O tempora (2004), Cetatea Ciceului (2004), Ciceu. Cetatea de pe Someş (2004), Coborîrea în viaţă (2007), Lucian Blaga între amintire şi actualitate (2008). Autor al unor traduceri (de exemplu, din Pierre Tiberghien, Cum să te cultivi, 2006), dar şi colaborator la volume colective. Deţinător al Premiului Academiei Române (pentru Metapoetica, 1985), al Premiului Uniunii Scriitorilor (1995), al Premiului Salonului de carte – Iaşi (1993), al Premiului Salonului Internaţional de carte – Chişinău (1995), al Premiului Pogor (ediţia 2000), pentru „excelenţă în activitatea culturală”; al Premiului Fundaţiei Internaţionale Ştefan Lupaşcu pentru Ştiinţă şi Cultură – Iaşi (2000), al Premiului conferit (pentru opera omnia) de revista Ateneu – Bacău (2004), al Premiului (pentru opera omnia) conferit la Târgul Internaţional de Carte Librex – Iaşi (2005), al Premiului de excelenţă acordat de Asociaţia Română pentru Patrimoniu – Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) conferit pentru întreaga activitate literară de către Prefectura judeţului Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat la Salonul Internaţional de Carte Românească – Sibiu (2006), al Premiului de excelenţă Sunt ieşean, deci european – Iaşi (2008). Numeroase traduceri din lirica franceză, italiană, spaniolă, latino-americană, engleză şi germană. Din 1985 membru corespondent al Academiei din Roma, în anul 2000 IBC Cambridge îi oferă The Twentieth, Century Awardfor Achivement. Este declarat International Personality of the Year 2001. Prin Decret prezidenţial i se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer (2002). Cultura şi învăţământul ieşean îi datorează mult profesorului, scriitorului şi filosofului Al. Husar.

FAIFER Margareta, n. 10 noiembrie 1914, în Bivolari, judeţul Iaşi – m. 27 mai 1999, în Iaşi. Medic şi epigramist. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi (1925-1932) şi Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi (absolvită în 1945). Preparator, medic de circă, medic primar la mai multe clinici şi spitale din judeţ şi din Iaşi, autoare a multor lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate. Publică în ziare şi reviste epigrame,

distihuri, rondeluri, scenete ş.a. Colaboratoare la Flacăra Iaşului, Făclia, Urzica, Papagalul, Epigrama, Viaţa, Almanahul umorului, Almanahul Convorbiri literare, Opinia ş.a. Membră a Cenaclului de satiră şi umor din Iaşi. Figurează în antologii şi dicţionare, precum Cascada epigramelor

111

(1982), 15 ani de epigramă (1984), Epigrame alese. Antologia epigramei româneşti (1985), Satiricon. Eterna epigramă (1993), În dulcele târg al epigramei (1995), Săgeţile Afroditei (1997), Trei decenii de epigramă (1999), Epigramişti români contemporani (2002), Epigramişti ieşeni contemporani (2003), Antologia epigramei româneşti (2004). Obţine mai multe premii la concursurile de gen din Brăila (1987), Bistriţa (1988) ş.a. Publică volumul Zâmbete pe şapte coline (Iaşi, Editura Dab, 1992), cu o prefaţă de Grigore Ilisei. Din 1983, membră a Cenaclului Cincinat Pavelescu, iar din 1990, membră a Uniunii Epigramiştilor din Moldova. În 1998 i s-a conferit diploma de membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România.

112

IUNIE

BABOI Stelian, n. 12 septembrie 1938, în comuna Ibăneşti, jud. Vaslui – m. 1 iunie 2004, la Iaşi. Prozator, dramaturg şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Braşov (1953-1956), Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1957-1962). Profesor la Liceul Electromotor Timişoara, metodist la Casa tineretului Iaşi, redactor la Flacăra Iaşului, director la Casa de creaţie Iaşi, profesor la Liceul

D. Mangeron Iaşi, lector universitar la Institutul Agronomic, conferenţiar dr. la Universitatea M. Eminescu şi Universitatea M. Kogălniceanu din Iaşi. Debutează în Iaşul literar (1956), colaborează la Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Luceafărul, Viaţa studenţească, Convorbiri literare etc. Editorial debutează cu volumul de proză În bătaia soarelui (1967), publică apoi Prima iubire (Iaşi, Junimea, 1977), Convorbire târzie (Iaşi, Junimea, 1991) şi drama în două părţi Visul, jucată pe scena Teatrului Naţional V. Alecsandri (1969), apoi Priveghiul profeţilor, roman epopeic (Iaşi, Junimea, 2001), Cutremurătoarele adevăruri despre om şi lume, eseu (Iaşi, Editura Academiei, 2001). Deţinător al unor distincţii şi premii literare, între care Premiul revistei Convorbiri literare şi Premiul Vasile Pogor (2001).

113

IULIE

IRIMIA Dumitru, n. 21 octombrie 1939, la Roman, jud. Neamţ – m. 3 iulie 2009, Iaşi. Lingvist, critic şi istoric literar, traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Roman Vodă din Roman, al Facultăţii de Filologie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Doctor în filologie (1976) cu lucrarea Limbajul poetic eminescian. Profesor universitar doctor, specialitatea

lingvistică, stilistică, poetică. Conducător de doctorat, specialitatea stilistică şi poetică. Decan al Facultăţii de Litere (1990-1992), preşedinte al Societăţii de ştiinţe filologice, filiala Iaşi, vicepreşedinte al Societăţii de ştiinţe filologice din România, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetări Umaniste de la Veneţia, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Veneţia (Italia, 1999-2001). Iniţiator şi organizator al multor manifestări ştiinţifice şi culturale cu caracter naţional şi internaţional. Publică numeroase studii şi articole de critică şi istorie literară, de lingvistică şi stilistică în periodicele ieşene, din ţară şi străine, între care Parole e metodi Singolare (Torino), Plurale (Bari). Obţine Premiul Lucian Blaga (1995). Publică următoarele volume: Structura gramaticală a limbii române. Verbul (1976), Structura gramaticală a limbii române. Sintaxa (1983), Structura stilistică a limbii române contemporane (E.S.E Bucureşti, 1986), Structura gramaticală a limbii române. Numele şi pronumele. Adverbul (1987), Morfo-sintaxa verbului românesc (1997), Gramatica limbii române (1997, ediţia a II-a, 2000, ediţia a III-a, Polirom, 2008), apoi Limbajul poetic eminescian (Junimea, 1979), Mihai Eminescu. Opera poetică (Polirom, 1999), Introducere în stilistică (Polirom, 1999). Îngrijeşte ediţiile M. Eminescu, Despre cultură şi artă (1970) şi M. Eminescu, Poezii (1969, 1996, 1997, 2000). Coordonator şi coautor la alte volume de lingvistică şi dicţionare. Traduce Ziarul de Nino Palumbo, apoi din Alfredo Balducci, Giorgio Strehler şi Eugen Coşeriu, texte ştiinţifice şi texte literare, Mario de Micheli, N. Iorga ş.a. Coordonează mai multe volume colective, între care Caietele Colocviului Naţional Studenţesc „M. Eminescu” (1981-1989), coordonator al Dicţionarului limbajului poetic eminescian, odată cu înfiinţarea Catedrei Eminescu. Iniţiator şi redactor principal al publicaţiei Collegium (1985-1990). Îngrijeşte mai multe ediţii, între care M. Eminescu. Poezii (1994, ediţia a II-a 1997, ediţia a III-a 2000), M. Eminescu. Opera

114

poetică (1999, ediţia a II-a, 2006), Z. Dumitrescu Buşulenga. Eminescu. Viaţa (Putna, 2008).

LESNEA George, n. 25 martie 1902, la Iaşi – m. 6 iulie 1979, Iaşi, înmormântat la cimitirul Eternitatea. Poet şi traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studiile şcolare se consacră artelor grafice, ajungând un valoros zeţar în atelierele Vieţii româneşti. A fost descoperit şi încurajat de Ionel Teodoreanu şi publicat de Garabet Ibrăileanu. A debutat ca poet în Gândul nostru cu Din adâncuri (1922), ca

după aceea să publice curent în Cuvântul liber, Gândirea, Adevărul literar şi artistic, Bilete de papagal, Însemnări ieşene şi, bineînţeles, în Viaţa românească. Abia în 1931 îi apare primul volum de versuri sub titlul Veac tânăr. Continuă să publice Cântec deplin (1934), Poezii (1938), Argint (1939), apoi Ceaslov (1940), Izvod (1943) şi Pomul vieţii (1943). Urmează seria altor volume: Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969), Chipul în fântână (1972), Poeme patriei (1975) şi volumul antologic Poeme (1977). Apar postum Cântece de noapte (Iaşi, Junimea, 1979) şi Pe-un prag de fum (Iaşi, Junimea, 1983). Poetul s-a format în mediul Vieţii româneşti, acolo unde erau întâlniţi M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Mihail Sevastos. Traduce mult din literatura rusă: Poeme de Esenin, Demonul de Lermontov, Evgheni Oneghin şi Poeme de Puşkin, Aveam treizeci de ani de Mihalkov. Activitatea sa literară a fost încununată cu Premiul Academiei Române (1933), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1940), Premiul de Stat pentru traduceri (1954), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1977) şi Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1978).

115

AUGUST

GRĂMADĂ Ilie, n. 10 decembrie 1911, în satul Zahareşti, judeţul Suceava – m. 11 august 1999, la Iaşi. Filosof, istoric al culturii şi eseist. A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile liceale la Suceava şi Vatra Dornei, obţinând bacalaureatul în anul 1930. La Universitatea din Cernăuţi şi-a trecut, pe rând, licenţele în Sociologie (1934), Limba română şi Istorie (1938), Teologie (1941). Tot aici a obţinut titlul de doctor în

filosofie şi litere, cu teza Teoria monadelor: Leibnitz – Ch. Renouvier (1938). Asistent în cadrul Universităţii din Cernăuţi şi la fosta Facultate de Teologie din Cernăuţi – Suceava. De la 15 decembrie 1949 şi până la pensionare, în 1977, a desfăşurat activitate didactică la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, parcurgând toate treptele învăţământului superior: conferenţiar (1948), profesor titular (1971) şi, de la pensionare, profesor consultant. Între anii 1972 şi 1976 a îndeplinit şi funcţia de decan al Facultăţii de Istorie şi de Filosofie de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Profesor prin vocaţie, a fost, totodată, un distins cercetător, cu contribuţii în mai toate domeniile pe care le-a ilustrat la catedră. Printre lucrările editate: Religia şi divinitatea în filosofia bergsoniană (1944), Religia şi fenomenele sociale (1946), Creaţia artistică şi sufletul omului (1947), Cruciadele (1961), Franţa lui Richelieu şi Mazarin (1970). Postum, apar Fantastica istorie a familiei Borgia (Iaşi, Vasiliana ’98, 2001), Femeia în Evul Mediu (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002). A publicat peste 200 de articole şi recenzii în ziare şi reviste din Iaşi şi din ţară. Paralel cu activitatea didactică, ştiinţifică şi eseistică a deţinut funcţii în viaţa culturală a Iaşului: secretar ştiinţific al Filialei Academiei Române din Iaşi (1951-1959), director al Teatrului Naţional V. Alecsandri din Iaşi (1959-1969), director al Editurii Junimea din Iaşi (1970-1974). FRIDENTAL Slioma (Şlomo), n. 13 noiembrie 1907, Zguriţa, judeţul Soroca (Basarabia) – m. 14 august 1999, Iaşi. Prozator. Studii gimnaziale şi liceale la Soroca (1919-1927), Institutul comercial al Universităţii din Nancy (Franţa) (1927-1930), Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura rusă, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Profesor la diferite şcoli generale, apoi la Liceul Naţional şi Liceul C. Negruzzi din Iaşi. În perioada anilor 1952-1970, asistent şi lector la Catedra de limba rusă a Universităţii ieşene. Publică nuvele şi povestiri în colecţia Scrieri bucureştene în limba

116

idiş, studii şi articole în diferite periodice, între care Revista cultului mozaic (Bucureşti), Volks Sztime (Varşovia), Idiş Velt (Tel Aviv). Este autorul volumului în limba idiş Odinioară – nuvele şi schiţe (Bucureşti, Kriterion, 1991). În colaborare, elaborează Manualul de limbă rusă pentru studenţi (Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza, 1955).

RALEA Mihai, n. 1 mai 1896, la Huşi – m. 17 august 1964, Bucureşti. Filosof, estetician, istoric literar şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studiile gimnaziale din oraşul natal urmează Liceul Internat şi Facultatea de Drept şi Litere din Iaşi. Îşi continuă studiile în Franţa, unde obţine, în 1922, titlul de doctor în drept (cu teza Concepţia progresului la Proudhon) şi doctor în filosofie (1923). Conferenţiar şi profesor la Catedra de psihologie şi estetică a

Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Este redactor prim la Viaţa românească, devenind colaboratorul cel mai apropiat al lui Garabet Ibrăileanu. Aici scrie pagini remarcabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu, despre alţi scriitori români. Pentru prima dată la noi scrie despre Barres, Gide, Rilke, Fromentin etc. Din 1938 este numit profesor de estetică şi titular al Catedrei de psihologie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Lasă patrimoniului cultural românesc lucrări de mare valoare: Sociologia şi teoria cunoaşterii, Formarea ideii de personalitate, Valori (1935), Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului, Specific şi frumos în comentarii şi sugestii, Atitudini (1931), Psihologie şi viaţă, Explicarea omului, Sociologia succesului (în colab.), Cele două Franţe (1956), Istoria psihologiei (în colab., 1958), Scrieri din trecut, I – în literatură, II – în artă, III – în filosofie (1956-1958) şi postum Introducere în psihologia socială (1966), Prelegeri de estetică, ed. îngrijită de I. Pascadi (1972), Explicarea omului, ed. îngrijită de N. Tertulian (1996) etc. Remarcabile sunt şi volumele de călătorie: Memorial (1930), Nord-Sud (1945) şi În extremul occident (1955). A fost ales membru al Academiei Române şi laureat al Premiului de Stat. ARUŞTEI Petru, n. 23 martie 1939, Podu Iloaei, judeţul Iaşi – m. 17 august 1984, Iaşi. Poet şi pictor. Studii gimnaziale în comuna natală (1949-1957), Şcoala populară de artă Iaşi (1957-1960), secţia pictură, avându-l ca profesor pe Dan Hatmanu. Practică mai multe meserii, între care desenator artistic, creator de produse artizanale. Participă la expoziţii de grup şi personale la Iaşi şi Bucureşti, expoziţii retrospective la Muzeul

117

Literaturii Române (Casa Pogor) din Iaşi. Postum apare volumul de poeme în proză Moarte şi renaştere. Supravieţuire (Iaşi, Institutul European, 1994), cu un Memorial de Cezar Ivănescu şi un Eseu de Ioan Constantinescu, în colecţia Scriitori români, sub îngrijirea lui Dorin Spineanu. Se află în pregătire a doua ediţie, revăzută şi completată cu lucrări inedite, corespondenţă şi iconografie. Asociaţia Scriitorilor din Iaşi îi acordă post mortem Premiul pentru literatură pe

anul 1994.

118

OCTOMBRIE

STERE Ernest, n. 5 februarie 1912, Fălticeni – m. 7 octombrie 1979, Iaşi. Filosof şi eseist. Îi continuă pe înaintaşii săi filosofi Petre Andrei, Ştefan Zeletin, Al. Claudian. Studiile liceale la Liceul C. Negruzzi din Iaşi şi Facultatea de Litere şi Filosofie pe care o absolvă în 1934. Profesor de liceu la Cernăuţi, Timişoara şi Bucureşti, iar din 1947 la Catedra de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, trecând prin toate

treptele ierarhice universitare. Doctor în filosofie cu teza Raţiune şi experienţă în filosofia lui Blaise Pascal (1967). A scris peste 60 de volume, studii şi articole de filosofie românească, elină şi franceză. A publicat volumele: Gândirea etică în Franţa secolului al XVII-lea (1972), Doctrine şi curente în filosofia franceză contemporană (1975), Istoria filosofiei antice şi medievale (1976), Din istoria doctrinelor morale (3 vol., 1975-1979), Artă şi filosofie (1979). A scris despre figuri reprezentative, precum Pascal, Xenopol, Hegel, D. Cantemir, Diderot, Erasmus, Montaigne, Ion Heliade-Rădulescu, Constantin Dimitrescu etc. Autor al cunoscutelor eseuri Poezie şi filosofie, Miracolul artei, Farmecul muzicii, Artă şi morală, Umanismul artei, Permanenţa clasicilor etc.

RUSU Constantin Liviu, n. 28 iunie 1937, Dorohoi, jud. Botoşani, – m. 9 octombrie 1999, Iaşi. Muzeograf şi istoric literar. Studii gimnaziale la Buzău şi Iaşi, Facultatea de Filologie la Iaşi, promoţia 1962. Profesor la şcolile din Sârca, Bălţaţi, Podu Iloaiei, Păuşeşti-Dumeşti şi Paşcani. Din 1972, îndrumător, muzeograf-conservator la Casa Pogor din Iaşi, apoi şef secţie şi director adjunct al Muzeului Literaturii Române (1991-

1999). Cetăţean de onoare al Comunei Trifeşti «pentru contribuţii deosebite la realizarea Casei memoriale C. Negruzzi, din Hermeziu». Debutează în Revista muzeelor iar în volum, cu Vreme trece, vreme vine (M. Eminescu) (Iaşi, Junimea, 1976). Colaborează cu articole şi fotografii la Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Ateneu, Cronica, Contemporanul, Dacia literară etc. Publică volumele: Nu ştiu alţii cum sunt (Ion Creangă), 1983, cu I. Arhip, C. Parascan; Iaşi, oraş al marilor destine (Bucureşti, Meridiane, 1986), cu Gh. Zaharia, I. Arhip, A. Karetchi, D. Vacariu; Iaşi (Iaşi, Cronica, 1993), cu L. Vasiliu, D. Vacariu, I. Holban, I.

119

Caproşu; Prin Iaşii de odinioară (Iaşi, Cronica, 1995), cu O. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Cimitirul Eternitatea din Iaşi (Iaşi, Cronica, 1995), Iaşii între legendă şi istorie (1997), cu O. Rusu; Iaşi, oraşul din inimă (Iaşi, Polirom, 1998), cu O. Rusu, Iolanda şi Lucian Vasiliu; Lumea rromilor din Moldova (1998), cu O. Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu; O zi la Iaşi (Iaşi, Timpul, 1999), cu O. Rusu. Post-mortem apar: Souvenir de Iassy (2000) cu Olga Rusu; Toamna Vaporului (Confesiuni, memorii, amintiri), ediţie îngrijită de Olga Rusu (Iaşi, Erota, 2000), Mihai Eminescu – o monografie în imagini (Iaşi, Junimea, 2000) cu Olga Rusu; Iaşi – chipuri în bronz, marmură şi piatră (Iaşi, Vasiliana '98, ed. I, 2003, ed. a II-a, 2004) cu Olga Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu, Constantin Liviu Rusu după şapte ani. In memoriam (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), ediţie, fişă biobibliografică şi prefaţă de Olga Rusu. Unele dintre lucrările menţionate au fost distinse cu premii literare. Este autorul multor pliante, ghiduri şi materiale publicitare, expoziţii şi filmoteci, cu contribuţii remarcabile la realizarea unor muzee şi case memoriale din municipiul şi judeţul Iaşi.

CONSTANTINESCU Vasile, n. 18 decembrie 1943, comuna Mitoc, jud. Botoşani – m. 21 octombrie 2004, în Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare în satul natal, Liceul militar din Galaţi, Liceul teoretic din Săveni, Botoşani, Facultatea de Filosofie din Iaşi. Din anul 1970 este redactor la revista Cronica, secretar general de redacţie (1990-1995). Debutează cu poezii în Cronica (1967).

Publică volumele de versuri La ţărmul clipei (1970), Am inventat o planetă, cuvânt înainte de Liviu Leonte (Iaşi, Junimea, 1978), Spaţiul dintre cuvinte, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1981), Sfera cu raze inegale (1985), Când soseşte Moş Crăciun (versuri pentru copii, 1994), O lume de senzaţii (Helicon, 1996) şi volumul de proză scurtă Dincolo de geamanduri, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, (1990), apoi Cartea cu semne fermecate (Bucovina, 1997), A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de şarpe (Iaşi, Cronica, 1997), Destinul spiritului şi secolul XXI (Iaşi, Cronica, 1998), 666. Misterul numărului apocaliptic (Aldo Press, 2001). Premiul pentru literatură al revistei Cronica (1993). Colaborează, de-a lungul timpului, la principalele reviste cultural-literare ieşene şi din ţară.

120

NOIEMBRIE

BÂRSĂNESCU Ştefan, n. 28 martie 1895 în comuna Vipereşti, judeţul Buzău – m. 5 noiembrie 1984, înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pedagog şi eseist. A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile secundare la Buzău. Este licenţiat al Facultăţii de Drept (1919) şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie (1921) la Iaşi. I-a avut ca profesori, între alţii, pe iluştrii Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide, M. Ralea, Petre Andrei,

Dimitrie Gusti, Matei Cantacuzino, Ion Petrovici. În 1925 îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza Emile Boutroux, viaţa, opera şi filosofia sa. A urmat cursuri de specializare în pedagogie la Berlin, Jena, München şi Hillerad (Danemarca). În 1921 îşi începe cariera didactică: profesor, apoi director al Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi. Devine asistent la Catedra de pedagogie a Universităţii Al. I. Cuza, urmând în timp toate treptele ierarhiei didactice. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit. Opera sa ştiinţifică însumează peste 30 de volume şi peste 500 studii şi articole publicate în ţară şi străinătate. Filosofia, istoria, pedagogia, estetica şi literatura au constituit, în egală măsură, preocupări constante ale savantului şi omului de cultură. A fost al treilea director al Seminarului pedagogic universitar din Iaşi, a condus Centrul de ştiinţe sociale din Iaşi, revistele Ethos şi Cercetări pedagogice. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Asociaţiei Savanţilor Celebri din Chicago (S.U.A.). Se remarcă şi ca un autentic eseist publicând volumele Medalioane şi Pagini nescrise din istoria învăţământului şi culturii româneşti.

121

DECEMBRIE

BOICULESI Valeria, n. 12 iunie 1919, în Andrieşeni, judeţul Iaşi – m. 6 decembrie 1984, în Bucureşti. Poetă şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Şcoala Normală din Iaşi şi Şcoala de literatură Bucureşti (1950-1952). Educatoare în judeţul Suceava, redactor la Editura tineretului şi la revistele pentru copii Luminiţa şi Arici Pogonici. Colaborează cu versuri la Viaţa românească, Luceafărul,

Gazeta literară, Contemporanul, Flacăra etc. Debutul editorial a avut loc în 1954 cu volumul Din însemnările unei şcolăriţe. Urmează Fete în uniformă (1956), Zi cu soare (1957) şi un număr de peste 20 de plachete şi volume, toate pentru copii. Apoi, Cântece de lună (1968) şi Prispa cu statui (1969), Ora singură (1972), Şoapta vântului (1978), Lutana (1979), foarte bine primite de critica literară. Traduce: A. Barto. Fratele cel mic (1956), E. Tutneva. Glasuri dragi (1957).

122

123

ANIVERSĂRI

125 de ani de la naștere CAZIMIR Otilia / p. 16 LUDO Isac / p. 83

110 ani de la naștere BARAN Neculai / p. 61 BEJAN Dimitrie / p. 81 DIMITRIU-PĂUŞEŞTI Al. / p. 23 LĂUDAT Ion D. / p. 83

105 ani de la naștere DARIE Neculai / p. 51 FAIFER Margareta / p. 85 FLOREA-RARIŞTE Dumitru / p. 42 ISTRATE Gavril / p. 21 ŢAŢOMIR Nicolae / p. 15

100 de ani de la naștere BOICULESI Valeria / p. 51 COSTEA Dimitrie / p. 80 DELEANU Horia / p. 91 IGNEA Dimitrie / p. 42

95 de ani de la naștere DUMITRIU Mihai / p. 80 PANAITESCU Val / p. 31 PLATON Maria / p. 91

90 de ani de la naștere ADĂSCĂLIŢEI Vasile / p. 33 BORDEIANU Mihai / p. 85 BOTEZ Constantin Th. / p. 26 DIMITRIU Georgeta Paula / p. 37 FETESCU Vasile / p. 90 FRUNZĂ Dumitran / p. 74 HUŞANU Constantin / p. 34 ISTRATE Teodor / p. 53

124

IURAŞCU Constantin / p. 25 LEONTE Liviu / p. 30 PANĂ Aura / p. 72 PANCU-IAŞI Octav / p. 32 PARFENE Constantin / p. 40 RUSU Silviu Ioan / p. 30 TERTULIAN N. / p. 27

85 de ani de la naștere ANDRIEŞ Andi / p. 48 BURLACU Ştefania / p. 90 CRĂCIUN Georgeta / p. 18 GHEORGHIU Val / p. 11 GRĂDINARU Mihail / p. 69 POPESCU-SIRETEANU Ion / p. 71 SOROHAN Elvira / p. 64 ZUB Alexandru / p. 75

80 de ani de la naștere ARUŞTEI Petru / p. 28 BRUMARU Emil / p. 7 BUSUIOC Nicolae / p. 62 BUZATU Gheorghe / p. 49 CĂLCÂI Liviu / p. 50 CĂRCĂLEANU Eleonora / p. 21 CRĂCIUN Boris / p. 17 DIACONESCU Traian / p. 56 FILIP Mircea / p. 51 FOTEA Mircea / p. 78 HAREA Mihail / p. 84 IRIMIA Dumitru / p. 79 IVĂNESCU Dumitru / p. 77 MANIU Leonida Lucian / p. 38 NEGURĂ Neonila / p. 74 RUSU Valeriu / p. 67 SÂNGEORZAN Zaharia / p. 88 STOICIU Constantin / p. 19 ZUGUN Petru / p. 52

125

75 de ani de la naștere BADEA Gheorghe / p. 69 BICER Petrache / p. 50 DOROBĂŢ Dumitru / p. 43 IONEL Nicolae / p. 15 PARASCAN Constantin / p. 12 PASCU Alexandru / p. 39 PETERCĂ Vladimir / p. 34

70 de ani de la naștere ANDREI Aurel / p. 13 COZAN Viorica Ana / p. 27 LAZĂR Elena / p. 31 MUREŞANU Marina / p. 59 MUSCALU Ion / p. 63 NICOLAU Anca / p. 33 PETRESCU Dan / p. 24 PRICOP Constantin / p. 10 PROCA Vasile / p. 8 RĂDUCANU Emil / p. 70

65 de ani de la naștere BORDEIANU Cătălin / p. 45 CEAUŞU George / p. 65 CRISTI Adi / p. 35 HOLBAN Ioan / p. 55 IORDACHE Emil / p. 89 MOCANU Traian / p. 66 MOISII Dan / p. 20 PANAITE Nicolae / p. 25 RUSU Maria / p. 30 SIMION Ana / p. 68 SPINEANU Dorin / p. 80 VASILIU Lucian / p. 9

60 de ani de la naștere ARHIRE Vasile / p. 57 DANCĂ Wilhelm / p. 41 PÎRÎIALĂ Gheorghe / p. 21 PÎRÎIALĂ Olga / p. 58

126

PRUS Elena / p. 70 SAVA Doina Mihaela / p. 22

55 de ani de la naștere LEONTE Carmelia / p. 19 PETRESCU (Dincă) Lăcrămioara / p. 61 TĂMAŞ Christian / p. 86

50 de ani de la naștere GRĂDINARU Mihail / p. 10 ILADE-COSTEA Monica / p. 39 LUNGU Dan / p. 72 TACU Alexandru Mălin / p. 87

45 de ani de la naștere APETROAIE Adrian Liviu / p. 13 BAGHIU Bogdan / p. 89 DIMA Gabriela Eugenia / p. 23 LĂZĂRESCU Florin / p. 28 LUTIC Adrian / p. 26 PLATON Mircea Alexandru / p. 53 ŞOLEA Marius Marian / p. 75

40 de ani de la naștere BOŢOIU Mona-Alina / p. 84 CIOBOTARI Călin / p. 81

35 de ani de la naștere CORAN Patricia / p. 39

127

COMEMORĂRI

55 de ani de la moarte RALEA Mihai / p. 117

45 de ani de la moarte FAIFER Laurenţiu / p. 95

40 de ani de la moarte BUTNARU Aurel / p. 101 DIMA Alexandru / p. 104 LESNEA George / p. 115 PHILIPPIDE Alexandru A. / p. 101 STERE Ernest / p. 119

35 de ani de la moarte ARUŞTEI Petru / p. 117 BÂRSĂNESCU Ştefan / p. 121 BOICULESI Valeria / p. 122

30 de ani de la moarte FLOREA-RARIŞTE Dumitru / p. 104

25 de ani de la moarte TĂNASE Alexandru / p. 107

20 de ani de la moarte FAIFER Margareta / p. 111 FRIDENTAL Slioma / p. 116 GRĂMADĂ Ilie / p. 116 RUSU Constantin Liviu / p. 119

15 ani de la moarte BABOI Stelian / p. 113 CONSTANTINESCU Vasile / p. 120 GRĂDINARU Mihail / p. 108 POPA-COHUŢ Eugenia / p. 108 URSACHI Mihai / p. 103

128

10 ani de la moarte CIOPRAGA Constantin / p. 100 HUSAR Alexandru / p. 110 IGNEA Dimitrie / p. 96 IRIMIA Dumitru / p. 114 ŞTEFANACHE Corneliu / p. 95

5 ani de la moarte ANDRIESCU Alexandru / p. 96 DAN Ilie / p. 105 ISTRATE Gavril / p. 98 POPOVICI Mircea / p. 107 RUSU Valeriu / p. 109