Scrierea cu diacritice: indicator al gradului de cultură şi de profesionalismFeb 2, 2013 Postat De Grigorie Lăcriţa In Juridic Etichete Cultura, Educatie, Profesionalism, Scriere Cu Diacritice Comentarii 2Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din exemplele din acest material, sensul şi conţinutul unor cuvinte, propoziţii, fraze şi chiar al unor articole de lege este schimbat radical din cauză că scrierea nu s-a făcut cu diacritice. Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, vulgare şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe juridice, exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens.Un semn diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferenţă în pronunţie sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.În limba română, semnele diacritice se plasează de obicei deasupra sau dedesubtul unei litere.

Limba română foloseşte cinci litere cu semne diacritice: ă, â, î, ș, ț.

Mai precis, semnele diacritice sunt Ă, Â, Î, Ș, Ț şi perechile lor minuscule, respectiv ă, â, î, ș, ț.Caracterele Ș şi Ț folosite corect sunt cele cu virgule.Aspectul şi denumirea acestor semne sunt:

Ă ă – căciulă (breve); când semnul este pus deasupra unei litere.

 â Î î – circumflex.

Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă, plasată sub literele corespunzătoare s, S, t, T.

În baza „Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi a „Legii nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, textul materialelor care emană de la instituţiile statului (şi cu atât mai mult a celor de utilitate publică) este obligatoriu să fie scrie corect, cu toate semnale diacritice necesare, atât în limba română, cât şi atunci când se reproduc cuvinte din alte limbi.

Scrierea fără diacritice poate conduce şi la cuvinte care nu există în limba română, precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără diacritice, a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.

Unele cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de diacriticele care li se ataşează, precum:

1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”; „ţâţa”; „ţâţă”;2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi”/”latură” (parte laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături” (apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi etc.); „laţuri”/”laţ” (instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.);În alte limbi (franceză, germană, maghiară etc.), prin lege se dispune, clar şi la modul imperativ, că scrierea fără diacritice este inacceptabilă.Cuvintele străine (nume de persoane şi de locuri, titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor de origine.

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă, există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice fundamentale ale statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără diacritice.

Punerea în circuitul public, de către instituţiile statului, de texte scris incorect în limba română, în special din cauza nefolosirii corecte a diacriticelor, compromite respectivele instituţii ale statului.

În plus, în frecvente cazuri, textele scrise fără diacritice obligă numeroşi utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care generează nemulţumire şi dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care emană respectivele texte) şi faţă de funcţionarii publici (care l-au scris).

Ca urmare, cei care scriu fără diacritice, în special funcţionarii publici, politicieni, parlamentarii şi guvernanţii, pe lângă faptul că dovedesc o lipsă de respect faţă de cititori (de utilizatori), sunt etichetaţi şi ca agramaţi (ca persoane care fac greşeli elementare de limbă, deşi se pretind oameni culţi), ca ignoranţi, inculţi, necultivaţi, neinstruiţi, neînvăţaţi, proşti, „glorioşi analfabeţi profesional” etc..