Resursele umane

– eficienta managementului, disponibilitatea personalului specializat in tehnica audiovizualului, nivelul de pregatire al personalului sa fie ridicat; In realizarea activitatii turistice, resursele umane constituie un factor ce asigura functionalitatea celorlalte componente ale ofertei. Factorul uman transforma resursele naturale si materiale din potentiale in efective.

Volumul si calitatea activitatii turistice depind intr-o masura mare de incadrarea cu personal, de numarul lucratorilor si nivelul de calificare al acestora. Evolutia turismului se afla in corelatie directa cu dinamica si structura personalului. Rolul factorului uman creste pe masura sporirii exigentelor consumatorilor fata de calitatea serviciilor, la randul sau dezvoltarea turismului avand consecinte asupra utilizarii resurselor umane prin crearea de noi locuri de munca, determinarea unui nivel mai ridicat de instruire si a unor structuri profesionale pe functii.

Asadar, relatia dintre turism si capitalul uman este complexa, de interconditionare. Turismul imprima muncii prestate in acest sector o suma de caracteristici care se reflecta asupra nevoii fortei de munca si efectelor folosirii acesteia. Printre cele mai importante trasaturi pot fi enumerate :

consum mare de munca vie ;

raspundere materiala si morala superioara ;

nivel relativ ridicat si complex de pregatire;

relatii directe lucrator – client ;

sezonalitate accentuata ;

utilizarea muncii cu timp partial.

 Consumul de munca vie este superior altor ramuri cu dimensiuni sau productie apropiata. Necesarul de munca la unitatea de produs este unul dintre cele mai ridicate, ceea ce presupune un numar mai mare de lucratori si conduce la o productivitate a muncii mai redusa. Aceasta situatie este rezultatul faptului ca mecanizarea si automatizarea au o sfera de aplicare relativ limitata, realizandu-se un numar mic de operatiuni.

Raspunderea materiala si morala ridicata decurge din implicarea nemijlocita a unei parti importante a lucratorilor din turism in procesul servirii consumatorilor. Raspunderea materiala este determinata de valorile materiale pe care le au in grija si le gestioneaza. Munca lucratorilor presupune alaturi de realizarea unor elemente de ordin cantitativ – volum de servicii prestate, de marfuri comercializate, numar de turisti serviti si indeplinirea unor cerinte de ordin calitativ precum cele legate de nivelul servirii sau gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor.

Primul cap.

În teoria tradiționlă a organizației, salariații erau priviți din perspectiva modului în care aceștia executau anumite operații prestabilite, puneau în mișcare mașini și dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activitți.

Ceea ce intereseză era capacitatea acestora de a pune în operă deciziile conducătorilor, conform regulilor. Așa a apărut

Acest proces vast de înnoire continuă care se derulează trebuie să fie cunoscut de toți cei implicați în procesul de resurse umane, să-l studieze, cu atenție, pentru a putea cunoaște potențialul persoanelor cu care se va lucra, pentru a atrage și menține indivizii cei mai corespunzători atingerii obiectivelor propuse.

Oamenii reprezină cea mai flexibilă resursă organizațională, iar repartizarea unui

număr potrivit de oameni, cu competențe adecvate posturilor ocupate, este o condiție

fundamentală pentru succesul organizațional; în acest domeniu, specialiștii în personal pot să

ocupe un rol central, asigurând serviciii de planificare a resurselor umane.1

Prin “profesiune” sau “ meserie” se înțelege capacitatea de a aplica un complex de

cunoștiințe teoretice și desprinderi practice, într-un anumit domeniu de activitate, dobândite în

diferite forme de pregătire generală și de specialitate. O nevoie de instruire apare ca o

discrepanță între o stare actuală și un standard dorit, adică între ceea ce este și ceea ce ar

trebui să fie, discrepanță ce poate fi eliminată/ depășită prin instruire și activități

educaționale.2

Scopul fundamental al procesului de formare constă în transmiterea unui ansamblu de cunoștiințe profesionale, deprinderi, proceduri de experiență tehnică, rețele informaționale, cunoștiinte tehnice și comerciale, care asigură, în final, supraviețuirea unității.

Conform art. (192) din Codului Muncii, formarea profesională a salariaților are următoarele

obiective principale:

a) adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă;

b) obținerea unei calificări profesionale;

c) actualizarea cunoștiințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă, și

perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;

d) reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice;

e)dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare

realizării activităților profesionale;

1 Bogathy, Z., “Manual de Psihologia Muncii și Organizațională”, Ed. Polirom Iași, 2004, pg. 372 Bogathy, Z., „Manual de psihologia muncii și organizațională”, Ed. Polirom Iași, 2004, pg. 57

f) prevenirea riscului de șomajului;

g) promovarea în munca și dezvoltarea carierei profesionale3.

Recomandarea 2008/C111/01/CE Parlamentului European și a Consiliului din 23

aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al Calificărilor pentru învățarea de-a lungul

vieții, stabilește anul 2010 ca termen limită până la care țările pot stabilii corespondențe între

sistemele naționale de calificări și CEC (Cadrul European de Calificări), iar anul 2012

reprezintă termenul limită pentru includerea în certificatele de calificare individuale a unei

referiri clare la nivelul CEC corespunzător. În acest mod, CEC va corela sistemele și cadrele

naționale de calificări din diferite țări în cadrul unei referințe europene comune: cele opt

niveluri de referință ale CEC. Rezultatele studiului se împart în trei categorii: cunoștințe,

abilități și competențe.CEC recunoaște faptul că sistemele educaționale și de formare din

Europa sunt așa de diversificate, încât trecerea la rezultatele învățării este o masură necesară

pentru a putea realiza o comparație și o cooperare între țări și instituții4. Pe de altă parte,

Cadrul Național al Calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în

conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, al

cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea

transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor, în raport cu piața muncii și

societatea civilă5.

Pe parcursul anului 2011, Autoritatea Națională pentru Calificări a finalizat Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior din Romania (CNCIS), țara noastră fiind una dintre primele 10 țări care au realizat acest lucru, în conformitate cu cerințele procesului Bologna și cu angajamentele asumate, de către ministrii educației, la Bergen (2005) și Leuven (2009). Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a desemnat ANC ca punct național de Coordonare pentru implementarea Cadrului European al Calificărilor (CEC)6.

1.3

Cadrul legal necesar formarii profesionale se conturează prin Hotărârea Guvernului

nr.410/2004 ce vizează organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, dar și

cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 737/2003 prinvind organizarea și funcționarea Ministerului

3 Legislația muncii, vol.V-„Formare Profesională”, Ed.All Beck, București, 2005, pg.24 www.anc.gov.ro/cadrul-european-al-calificarilor5Recomandării Parlamentului European din 23 aprilie 2008, Anexa I6Recomandarea din 23.04.2008, art.6

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu modificările și completările ulterioare, luând în

calcul prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a

adulților.

Conform Ordinului nr.4. 543/468 din 20047 se înființează Consiliul Național de

Formare Profesională a Adulților, autoritate adminstrativă autonomă, cu personalitate juridică.

Consiliul Național de Formare Profesională a adulților se constituie și funcționează în sistem

tripartit și are în componență reprezentanți ai administrației publice, ai organizațiilor sindicale

și ai ascociațiilor patronate reprezentative la nivel național. De asemenea, se aprobă folosirea

certificatelor cu emblema Consiliului pentru Standarde Ocupaționale și Atestare – COSA, cu

seria A, de la numărul 001501 până la numărul 025000, cu aplicarea timbrului sec al

Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților. Consiliul Național de Formare

Profesională a Adulților are un rol consultativ în fundamentarea și promovarea politicilor și

strategiilor de formare profesională a adulților, coordonează și controlează la nivel național

următoarele activități:

a) autorizarea furnizorilor de formare profesională, prin comisiile de autorizare județene.

b)elaborarea standardelor ocupaționale;

c) evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite de adulți prin formare

profesională;

d)consiliul Național de Formare Profesională a Adulților îndeplinește rolul de autoritate

națională pentru calificări.

Atribuțiile principale ale consiliului sunt8:

Fig.1.4. Atribuții Consiliul ANC

7ORDIN nr.4.543/468 din 2004 al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale8Idem20 pg.18-19

Atribuții ANC

colaborează cu alte ministere și organisme

de specialitate

rol consultativ pentru acte normative

participă la proiecte și programe

naționale și internaționale

stabilește tarife pentru serviciile de asistență tehnică, elaborarea,

verificarea și aprobarea standerdelor ocupaționale

partcicipă la elaborarea

criteriilor și procedurilor de

evaluare a furnizorilor de

formare

Autoritatea Națională pentru Calificări, denumită ANC, este organizată și functionează ca

instituție publică cu personalitate juridică, organ de specialitate în coordonarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS), înființată prin Legea Educației

Naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 18/10.01.2011, Partea I,

prin reorganizarea Consiliului Național al Calificărilor și al Formării Profesionale a Adulților

(C.N.C.F.P.A.) și a Unității Executive a Consiliului Național al Calificărilor și al Formării

Profesionale a Adulților (U.E.C.N.C.F.PA).ss

Cap. 2

Comunitatea UE își propune să ofere sprijin tuturor persoanelor pentru a obține locuri de

muncă mult mai bune și oportunități de dezvoltare profesională prin investiții în capitalul

uman, ceea ce reprezintă o condiție esențială a competitivității forței de muncă. Dificultățile

întâlnite în ocuparea unui loc de muncă se doresc a fi înlăturate prin finanțarea anuală de 10

miliarde de euro din FSE.9

Scopul declarat nu este acela de a face reclamă locurilor de muncă, ci de a ajuta un

număr cât mai mare de oameni în vederea îmbunătățirii oportunităților de ocupare a unui post,

idee susținută și dezbătută prin numeroase proiecte locale, regionale și naționale abordând

problematica unor grupuri țintă diverse, deoarece cuvântul de bază este “oamenii”.10

Programele operaționale pe care FSE le finanţează în România iau în

considerarecomplexitatea problematicii economice şi sociale, urmărind să apropie educaţia şi

formarea profesională, inclusiv studiile de doctorat şi cercetare universitară, de cerinţele pieţei

muncii.11

Elaborat în contextul Planului Național de Dezvoltare 2007-2013, și în acord cu Prioritățile

Cadrului Strategic Național de Referintă, PROGRAMUL OPERAȚIONAL DE

DEZVOLTAREA RESURSEI UMANE a fost un instrument important în sprijinirea

dezvoltării economice și a schimbărilor structurale. O forță de muncă înalt calificată, cu un

nivel de educație ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii și nevoilor în

schimbare ale piețelor, este esențială pentru o economie competitivă și dinamică12.

9 http://ec.europa.eu10 http://ec.europa.eu/esf/romania11 http://ec.europa.eu/esf/investing in people.ro12 http://fse.anofm.ro/posdru202007-2013.pdf

POCU va contribui la atingerea obiectivului stabilit la nivelul AP prin susținerea următoarelor

priorități de finanțare:

Asigurarea unei integrări durabile pe piața forței de muncă a tinerilor, în special a celor care

nu au un loc de muncă și care care nu urmează studii sau cursuri de formare (NEETs – not in

education, employment or training)

Îmbunătățirea participării pe piața muncii a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă,

vizând în special şomerii pe termen lung, persoanele inactive, lucrătorii în vârstă (55‐64 ani),

persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi şi alte grupuri vulnerabile, persoanele din

mediul rural

Creșterea mobilității și adaptabilității muncii;

Încurajarea antreprenoriatului şi a înfiinţării de întreprinderi

Diversificarea economiei din mediul rural, în special prin crearea de noi întreprinderi și locuri

de muncă în domenii non‐agricole.

Diversificarea economiei pescuitului și acvaculturii, pentru a atrage ocuparea forței de muncă

și crearea de firme în domeniu conversia în activități non‐agricole, diversificarea economiei

rurale și crearea de locuri de muncă.13

În mod specific, pregătirea PO CU începând cu ultimele luni ale anului 2013, pe baza

rezultatelor analizelor socio‐economice realizate în domeniile relevante pentru programarea PO CU, respectiv ocupare, educație, incluziune socială și sănătate. Conform cadrului partenerial stabilit pentru elaborarea AP, principalele nevoi de dezvoltare și abordarea strategică pentru soluționarea lor au fost stabilite și agreate în contextul cadrului partenerial extins creat în baza Memorandumului Guvernului din data de 13 iulie 2012.

13 Programul Operațional Capital Uman 2014‐2020 - Sinteză, pag. 2