n China antica perioada de inflorire a ideilor economice coincide cu perioada secolului de aur al filosofiei antice chineze sec. VI-III i.e.n., atunci cnd au inflorit 100 de flori, s-au confruntat 100 de scoli. Mai reprezentative, insa, au fost trei scoala taoista, confucianista si legista.Taoismulavea un pronuntat caracter mistic, Tao (sau Dao) semnificnd principiul reglator al universului. El era considerat compus din 2 elemente complementare esentiale yang si yin: primul de esenta masculina, care corespundea notiunii de activitate, iar al doilea de esenta feminina, desemna pasivitatea. Fondatorul acestei filosofii este consideratLaozi, autorul lucrarii Cartea drumului si a virtutii.n viziunea acestuia exista o prescriptie naturala pe care omul civilizat a neglijat-o. Pentru a restabili armonia initiala el este obligat sa practice non-interventia: sa se dezica de atributele culturale, de cunostintele si pasiunile sale. n acest scop Laozi a criticat institutiile umane si bogatia materiala, considernd ca prin ele individul lacom de putere si bunuri, cupid si imoral se indeparteaza tot mai mult de perfectiune. El a criticat, de asemenea, interventia statului care, prin impozite excesive, provoaca revolte populare. ntr-o societate ideala, considerau taoistii, proprietatea trebuie sa fie suprimata, egalitatea absoluta, iar bunurile schimbate prin troc.Confucianismula aparut din ideile lui Congfuzi, sauConfucius, autorul lucrariiDiscutii si sugestii.Purtnd un pronuntat caracter etic (stima fata de cei mai mari, supunerea fata de cei superiori, responsabilitatea si modestia), confucianismul nu este lipsit si de unele implicatii economice. Astfel, atingerea bunastarii materiale este considerata drept scop legitim, cresterea bogatiei fiind asigurata prin multa munca si consum moderat. Oamenii, mentiona Confucius, trebuie sa se rusineze nu de saracie, ci de o bogatie excesiva. Se preconiza o interventie activa a statului, functiile lui reducndu-se la urmatoarele: Educarea maselor conform principiilor umanistice - a justitiei si generozitatii (un om nobil cunoaste doar datoria, iar unul josnic doar cstigul); Strictul control al productiei, schimburilor si preturilor in vederea asigurarii echitatii sociale (cnd bogatia va fi repartizata uniform, saracia va dispare); Stimularea activitatii economice in vederea asigurarii cresterii bogatiei.coala legistapropaga superioritatea statului de drept asupra celui real, primul fiind bazat pe institutii si legi care ar proteja dezvoltarea libera a individului. Contributii substantiale au fost aduse la teoria monetara. Moneda era considerata nu doar un simplu instrument de efectuare a tranzactiilor, ci un instrument de politica economica utilizat pentru controlul evolutiei nivelului preturilor. Aceasta din motivul caa fost descoperita dependenta indirecta intre nivelul preturilor bunurilor si valoarea monedei.Fila importanta in istoria gndirii economice chineze a fost aparitia in sec. IV-III i.e.n. a tratatului stiintific colectivHuan-Tze. Guvernatorul dinastiei i a fondat o academie, denumita Palatul stiintelor, in care erau preocupati de activitate creativa mii de savanti. Rodul muncii lor au fost peste 500 lucrari reunite sub titlul comun de Huan-Tze. Pna in zilele noastre au ajuns doar 76 capitole ale acestei lucrari enciclopedice, care ne familiarizeaza cu urmatoarele idei: Conditie primordiala a dezvoltarii este asigurarea stabilitatii economice; Aceasta stabilitate poate fi asigurata, in primul rnd, prin reglementarea preturilor la pine si metale; Pentru preintmpinarea efectelor negative ale cataclismelor naturale si mentinerea stabilitatii preturilor este necesara formarea rezervelor publice de pine si alte produse strategice.Deci,civilizatia antica orientala a fost lipsita de analiza proceselor si fenomenelor economice, continnd doar un set de masuri de politica economica in domeniul agrar, fiscal si creditar. Ea reprezinta, esentialmente, un element al gndirii etico-religioase. Analiza economica a fost generata de civilizatia antica occidentala, izvoarele ei fiind filosofia greaca si jurisprudenta romana.