SUSAN SMITH

Schimb

de locuri

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

NICU APOSTOLESCU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Jenny Knudson sim]i o atingere u[oar` pe um`r. Se\ntoarse cu scaunul pentru a \nfrunta privirea ochilorverzi ai lui Josh Friedman. De[i con[tient` c` ar fitrebuit s` se concentreze asupra lec]iilor, nu reu[i s`\mpiedice valul de afec]iune provocat de imagineachipului bronzat [i zâmbitor.

El \ncepu s`-[i roteasc` lenevos pe ar`t`tor una din[uvi]ele ei castaniu-ro[cate.

– Ce spui de o „cola“, dup` program? [opti el.Jenny scutur` din cap – avea s`-i explice dup` ore.

Când se \ntoarse din nou spre catedr`, profesorul deenglez`, domnul Burns, o fixa cu privirea.

– Dac` nu dori]i s` \mp`rt`[i]i subiectul discu]ieicu \ntreaga clas`, domni[oar` Knudson [i domnuleFriedman, v` sugerez s` fi]i aten]i, spuse el pe un ton\nghe]at.

5

giannijollys

Jenny \[i ]inu respira]ia, urm`rind cu aten]iemi[carea \n sus [i \n jos a sprâncenelor domnuluiBurns care aveau mobilitatea tr`s`turilor uneimarionete. P`reau complet deta[ate de restul figurii.

– |nc` ceva de re]inut pentru voi doi: „aten]iune“rimeaz` cu „deten]iune“. Un zâmbet crispat ap`ru pebuzele sub]iri ale profesorului.

– Dumnezeule! [opti Josh, \ns` nu fu auzit decât deJenny.

Se sim]i pu]in nec`jit` de atitudinea lui Josh. Ar fipreferat s-o lase \n pace \n timpul orelor – probabilc`-[i d`dea seama cât de mult \i deturna aten]ia. Oareuitase c` miercurea nu-[i putea permite s` r`mân`dup` ore, mai cu seam` acum, cu iminentul examen laprestigioasa [coal` de balet? Instructoarea de dans,doamna Herbert, selectase pentru audi]ia la [coala dinSan Francisco cinci dintre cele mai talentate eleve [ilucra \n plus cu acestea. Admiterea ar \nsemna enormpentru viitoarea ei carier` de balerin`. A[a c`, \nfiecare zi dup` ore, avea program de dans, iar sâmb`t`urma repeti]ia cu costume.

Gândindu-se, sim]i un spasm \n stomac. Pentru ea,dansul era totul. Uita complet de sine, ca absorbit` deo tornad` de independen]` [i bucurie indescriptibil`.|ns` Josh nu pricepea. Era f`r` \ndoial` con[tient denecesitatea de a face sacrificii pentru propriile ]eluri,dar nu [i pentru ale ei.

6

Acum, o tr`gea u[urel de p`r, \ns` ea nu-i acord`nici o aten]ie. Nu putea risca s`-i mai vorbeasc` dup`ce intraser` \n obiectivul domnului Burns, a[a c`\ncerc` s` se concentreze asupra lecturii.

Discutau despre Metamorfoza, de Franz Kafka.Jenny \ncercase s`-[i imagineze ce-ar fi sim]it dac`,peste noapte, s-ar fi transformat \n insect`. Ideeaautorului p`rea plauzibil` [i se pomeni identificându-secu eroul nuvelei.

Când sun` clopo]elul, Josh o trase iar de p`r,juc`u[. Jenny se \ntoarse.

– |n sfâr[it, reu[esc s`-]i captez aten]ia. Se \nclin`pân` ce figura lui ajunse la câ]iva centimetri de a ei, deparc` ar fi vrut s-o s`rute. Apoi, se retrase.

– Asta dore[ti? \ntreb` ea.– P`i, da. Ai ceva \mpotriv`?Jenny \[i lu` c`r]ile [i se ridic` \n picioare. Era sub]iric`

[i delicat`; un corp suplu, aproape slab, picioare [i mâinilungi. Doamna Herbert \i spusese o dat` c` avea oconstitu]ie perfect` pentru balet. Ochii erau c`prui, iartenul alb contrasta pl`cut cu p`rul castaniu-ro[cat.

Lâng` Josh, se sim]ea nesemnificativ`. Princompara]ie, el era \nalt, usc`]iv – numai mu[chi [ienergie debordant`. Era un atlet \nn`scut. Avea dotarenatural` pentru baseball [i o scotea din min]i s`constate c` reu[ea s` exceleze f`r` vreun efort aparent.

P`rul castaniu \nchis \i c`dea peste ochii verzi, plinide poc`in]`.

7

– Hei, v`d c` te deranjez` ceva. Care-i motivul?Josh \[i petrecu bra]ul \n jurul mijlocului ei [i ie[ir`

din sala de clas`. Atingerea aceea era suficient` pentrua o pune pe jar. Uneori, era atât de tulbur`toare \ncât\i \mpr`[tia cele mai importante gânduri ca pe ni[tem`rgele sc`pate dintr-un [irag rupt. Cum reu[ea oares`-i provoace asemenea senza]ii? se \ntreb` ea. Totu[i,uneori, v`zându-i uimirea \ntip`rit` pe chip, \n]elegeac` [i ea avea acela[i efect asupra lui.

Ajun[i pe hol, \i r`spunse:– M-ai sup`rat cu insisten]ele din timpul orei.

Vreau s` spun c` numai de deten]ie nu aveam nevoieacum, Josh!

– Nimeni n-are nevoie de a[a ceva. Ar fi fost pierderede timp. Dar eram convins c` Burns nu ne va pedepsi.Doar facem parte dintre elevii buni, explic` Josh.

– N-are a face! Peste dou` s`pt`mni, m` a[teapt`audi]ia [i nu-mi pot permite s` lipsesc nici m`car unminut de la repeti]ii, pân` atunci. Oft` [i \[i trecumâna prin p`rul bogat. |i ajungea pân` la talie,ondulându-se-n valuri, iar lui Josh \i pl`cea s`-l r`sfire.

– Uite ce-i, \mi pare r`u, bine? N-am vrut s`-]i facprobleme. Uitasem de lec]iile tale de balet. Doar c` m`gândeam … Se opri, a[teptând-o s` se \ntoarc` [i apoio r`spl`ti cu zâmbetul s`u de zile mari … La tine!

– Ce crai! râse ea, sim]ind cum ro[e[te. |i eraimposibil s` ]in` sup`rarea. Dar te iubesc.

8

– {i eu. Josh porni spre dul`piorul ei. {i cumr`mâne cu „cola“ aia? Trebuie s` dispui de câtevaclipe, \naintea repeti]iilor.

– Josh, [tii bine c` mi-ar pl`cea, dar abia am timpulnecesar s` trag pe mine un maiou, s` m`nânc o portocal`[i s` ajung la sal`. Doar \mi cuno[ti programul.

– Oare?! exclam` el, urm`rind-o cum deschideadul`piorul [i lua trei c`r]i pentru studiu acas`. Mi-a[ fidorit s`-]i faci timp [i pentru mine.

– Nu te mai \mbufna. M` str`duiesc, Josh. |mi dautoat` silin]a. Adic`, \mi doresc s` nu fi avut unasemenea orar \nc`rcat. Când voi avea timp liber, ]i-lvoi dedica \n \ntregime, bine? Prefer compania ta maimult decât a oricui altcuiva.

– Da, sigur. Lovi descurajat u[a dul`piorului,nep`rând convins. Deci, singura mea concuren]` estemaioul elastic, nu-i a[a?

Jenny izbucni \n râs.– A[ putea spune acela[i lucru despre echipa ta de

baseball.– Nu prea cred. Sportul este o \ncântare pentru

mine, dar n-am l`sat niciodat` bâta sau m`nu[a debaseball s` intervin` \ntre noi. O s`rut` ap`sat pebuze. Jenny se \nfior` sub efectul senza]iei care i sedeclan[ase \n trup.

Era con[tient` c` s-ar fi putut pierde f`r` s` bage deseam` \n bra]ele lui, dar se temea c` asta ar fi \nsemnat

9

s` renun]e la o parte din sine. |[i imagina c` i-ar fi fostfoarte u[or s` se concentreze exclusiv la el, a[a cumprocedau majoritatea fetelor cu prietenii lor. Dar, de[ientuziasmul pe care i-l provoca i-ar fi fost suficientvreme \ndelungat` – expresia „pentru totdeauna“ i sep`rea o preten]ie exagerat` pentru oricine, chiar [ipentru sine – ceva o re]inea.

Dansul o ajutase pe Jenny s`-[i p`streze echilibrul\n multe probleme de via]`, dar nu [i \n privin]a luiJosh. De exemplu, când mama ei fusese internat` \nspital, Jenny se cufundase \n dans cu o fervoare care-id`duse for]a de a \nfrunta situa]ia \nfrico[`toare.

– D`-mi voie s` te \nso]esc, Jenny. Poate c` te voiputea ajuta, spuse Josh.

– Cum? r`spunse ea neatent`, cufundat` \nc` \npropriile gânduri.

– P`i, s` ajungi acas`, s` te schimbi, s`-]i cure]iportocala … rânji el. Ea zâmbi [i-l strânse de mân`.Repeti]ii \n fiecare zi, dup` programul de [coal` …Oare atâta dans \ncepuse s`-l plictiseasc`? Spera c` nu,totu[i, teama c` astfel l-ar fi putut \ndep`rta nu-i d`deapace.

Ca majoritatea b`ie]ilor pe care-i cunoscuse, Joshp`rea incapabil s-o \n]eleag`. Adesea, sim]ea c` el [tiaperfect ce-[i dorea, dar nu lua \n serios [i aspira]iile ei.|n momentul de fa]`, o f`cuse s` se simt` vinovat` [inici m`car nu p`rea con[tient.

10

Ie[ir` din [coal` [i se \ndreptr` spre casa ei. Ajun[isub un ar]ar, Josh smulse o frunz` [i-i atinse obrazulcu ea, de parc` ar fi \ncercat s`-i contureze ovalul fe]ei.Gestul \i aminti schi]ele cu copaci [i p`s`ri pe care lev`zuse cândva \n camera lui. I se p`ruse c` avea talent,\ns` el le considera simple mâzg`lituri.

Jenny fu cea care destr`m` atmosfera, de[imângâierea frunzei era pl`cut`.

– Ar trebui s-o lu`m din loc, spuse ea, ducându-[imâna la obraz pentru a se feri de atingerea insistent`.

– Pentru tine, ziua nu-i destul de lung`, nu-i a[a,Jen? \ntreb` el, dezam`git.

– Nu. M` gândeam s` mai \nchiriez câteva ceasuri,zise ea, râzând.

***

Pe când intrau pe aleea ce ducea la cas`, Josh sestrecur` \n spatele ei, o cuprinse de talie, o ridic` \nbra]e [i, neluând \n seam` ]ipetele [i loviturile, o dusesub jeturile aspersoarelor de pe peluz`.

– Josh … las`-m`! Cinstit vorbind, n-ai vrea s` fiimai serios? ]ip` Jenny, nereu[ind, totu[i, s`-[i elimineilaritatea din glas. Când se eliber`, apa [iroia pe ea [ihainele i se lipiser` de trup. Pantofii sport erau plinide fire de iarb`. Josh st`tea al`turi [i rânjea.

11

– Va trebui s` ne desc`l]`m la intrare, spuse ea.– De acord. Josh o urm` \n spa]ioasa cas` cu etaj.

Camera ei era la mansard` – \nc`perea cea mai retras`.Avantajul principal era dat de perspectiv`: o paji[telarg` care se pierdea \n liziera p`durii. Camera eraspa]ioas` [i fusese decorat` cu afi[e reprezentândscene de balet [i perni]e alb cu roz, \n ton cu pere]ii. Oalt` chestie grozav` era fotoliul plasat \n fa]a ferestreitriunghiulare, \n care abia \nc`peau dou` persoane.

Josh se a[ez` [i o trase pe Jenny, obligând-o s` i sea[eze pe genunchi.

|[i l`s` capul pe sp`tar [i ea \l s`rut`, \n vreme cebra]ele lui \i cuprinseser` mijlocul. Ea nu opuserezisten]`. Era prim`var`! Jeni se sim]ea u[oar` ca unfulg. Razele str`lucitoare de soare \i \nc`lzeau peamândoi. I-ar fi pl`cut ca s`rutarea s` nu se maitermine. Nu mai era deloc sigur` c` vrea s` se duc` lasal`. Astfel de efect avea Josh asupra ei, o tulbura, \iprovoca sentimente contradictorii …

Brusc, mâinile lui \i p`trunser` sub bluz`. Era pl`cut,dar \i \mpinse cu fermitate bra]ele \napoi spre talie.

– Hai, Jen, zise el, s`rutându-i p`rul.– Nu. Trebuie s` m` schimb. |i alunec` din poal`

[i-[i aranj` bluza, cu toate c` peste câteva clipe, dup`ce el va fi p`r`sit camera, avea s` se dezbrace de tot.

Josh o prinse de degetul mic. Era ro[u la fa]` [i aveaochii \ntuneca]i, fie de mânie, fie din cauza

12

dezam`girii, sau datorit` ambelor. Jenny era sigur` –existau momente când nu-l \n]elegea.

Se \ndep`rt`, dintr-o dat` speriat` de for]apropriilor sentimente. Când o s`rutase, sim]ise c`-[ipierde autocontrolul, \mpreun` cu grija pentrupropria persoan`.

– Uite cât s-a f`cut ceasul, spuse ea. Trebuie s` m`schimb. Nu pot \ntârzia. Ar`t` spre ceasul digital de penoptier`. Abia mai avea vreme s` arunce pe ea unmaiou, s` \ncalece pe biciclet` [i s` ajung` la sala dedans a doamnei Herbert.

– OK. Cu p`rere de r`u, Josh se ridic` [i travers`\nc`perea. |nchise u[a \n urma lui.

Jenny \mbr`c` un maiou ro[u, ni[te colan]i negri [iun pulover mai c`lduros, apoi puse \ntr-o saco[`tricotat` pantofii de balet uza]i. |n sfâr[it, \[i prinsep`rul cu o benti]` [i porni \n c`utarea lui Josh.

|l g`si \n birou, jucându-se la calculator. O auzisevenind, dar nu-[i ridic ̀privirea. Jenny \[i spuse c ,̀ probabil,\i aplica tortura t`cerii, [tiind c` n-o putea suporta.

– Vorbe[te-mi, Josh! implor` ea, uitându-se la jocpeste um`rul lui. „Pac Man“ devora fantomele \ntr-osuccesiune rapid`.

– A[teapt`. Adunase un punctaj zdrav`n. Amterminat. Se \ntoarse spre ea. Uneori, Jenny…câteodat`, te doresc atât de mult \ncât nici nu maijudec. Uit de timp, de balet [i chiar de baseball.

Jenny zâmbi.

13

– {i mie mi se \ntâmpl`, numai c` altfel… cred.– Da?– Da. Dar n-am vreme s`-]i explic.– Ok. Atunci, ne vedem sâmb`t`, dup` meci, spuse

Josh, ca [i când ar fi \ncercat s` se consoleze singur. Seridic` [i o cuprinse \n bra]e.

– Ai meci? Sâmb`ta asta? |nghi]i \n sec. Mareafinal`! Uitase c` era programat` pentru acel weekend.

– P`i, da. Doar [tiai. Te-am anun]at de câteva luni.Josh o s`rut` [i-i mu[c` \n joac` urechea.

– Da, dar nu credeam c`-i atât de curând. Nu aveainima s`-i spun` c` uitase. {tiuse despre meci. Deobicei, nu prea avea vreme s` mearg` la meciurile lui,dar \i promisese c` va fi de fa]` la cel mai important.

– Am repeti]ie, reu[i ea s` \ngaime.Cu r`ceal` brusc`, Josh \[i l`s` mâinile pe lâng` corp.– Nu z`u? Ai programat-o \nadins pentru sâmb`t`?– Era stabilit` de mult` vreme. Nu mi-a trecut prin

cap c` ambele evenimente au loc \n aceea[i zi. Estesingura repeti]ie cu costume pe care o vom face. |mipare r`u, \[i ceru ea scuze.

– A, nu-i nimic. Excelent! Marea final`, iar prietenata nici nu catadicse[te s` vin` s` te \ncurajeze! P`readeprimat.

Jenny \i puse mâna pe um`r, dorindu-[i s`-l poat`consola.

– Josh, nu mai… Un fior de team` \i str`b`tupieptul, sim]indu-l \ncordându-se sub atingere. {i-ar fi

14

dorit s` \nceteze. Se izolase de ea, folosind numailimbajul trupului. Uite, am s` fac tot posibilul s` vin,bine? Probabil c` repeti]ia se va termina pân` la cinci.Poate reu[esc s` ajung la ultima repriz`. {tia c` eraimprobabil, dar dorea s`-i u[ureze dezam`girea.

– Da, sigur.Jenny era vag con[tient` de ecranul pâlpâitor al

monitorului aflat \n spate, care \mprumuta tr`s`turilorlui o nuan]` verzuie.

– Am putea ie[i dup` acea – doar noi doi, continu`ea, \ncercând s` sune entuziast. Nu-i r`spunse.Cuvintele se lovir` de izolarea lui mânioas`.

– Uneori, m` \ntreb dac` ]ii vreun pic la mine,Jenny, articul` el moale.

Vorbele lui o r`nir`.– Atunci, \nseamn` c` e[ti orb [i cam prost, ripost`

ea, gata s` izbucneasc` \n lacrimi. De ce trebuia s` seajung` la asemenea certuri? Mai ales chiar \nainte derepeti]ie.

– Meciul meu nu are nici o semnifica]ie pentrutine, Jen. S` fim cinsti]i, dai prioritate numai propriilortale dorin]e. Eu vin pe locul doi.

– Nu-i adev`rat! strig` Jenny. Nici tu n-ai renun]a lameci ca s` vii la recitalul meu, nu-i a[a?

Josh se \ncrunt`.– Probabil c` nu, dar asta eviden]iaz` situa]ia

noastr`. Abia avem vreme s` ne \ntâlnim. St`tea cu

15

ochii \n p`mânt, sclipirile verzi ale monitoruluireflectându-i-se-n p`r. Mi-a[ dori s` fii \n locul meu untimp, Jen. Poate c` atunci ai \n]elege ce simt.

– A[a, deci? Ei bine, \]i \mp`rt`[esc dorin]a. {i miemi-ar pl`cea s` fii \n locul meu.

– Scuza]i-m`, r`sun` o voce necunoscut`.Jenny [i Josh tres`rir`. Simultan, privir` \mprejur,

c`utând sursa. R`maser` cu ochii pe ecranulcalculatorului unde ap`ruse o figur` b`rb`teasc`schi]at`. Nu zâmbea, mul]umindu-se s`-i priveasc` deparc` i-ar fi cânt`rit cu grij`. De la ochii verziatoate[tiutori pornea o re]ea de linii radiale care seterminau la r`d`cina p`rului c`runt. Tr`s`turile aspreerau nelini[titoare.

– Dorin]a vi se va \mplini, spuse b`rbatul de peecran. Avea o voce plin`, melodioas`, l`sându-lesenza]ia unei ape curg`toare c`ldu]e.

Când Josh se \ntoarse spre ea, Jenny constat` dinexpresia lui c` era la fel de alarmat`.

– Cine e[ti [i de unde ai ap`rut? \ntreb` Josh,pornind spre calculator. Lovi tastele cu sete, apoi \[itrecu degetele peste ecran.

– Hei! n-are rost s` \ncerci s`-mi arzi circuitele.B`rbatul ridic` o mân` cu degete prelungi. Jenny fuimpresionat` de forma ciudat` a mâinii. Avea o linie avie]ii lung` [i ne\ntrerupt` care se prelungea pemuchea palmei. Pentru mine nu conteaz` ROM – read

16

only memory – sau RAM – random access memory –[i nici dimensiunile \n bi]i sau bai]i. De fapt, nici nupricep aceste no]iuni.

– Atunci, cum ai ajuns pe ecran? vru Josh s` afle.Privea imaginea cu intensitate, \ncercând s` \n]eleag`ce se petrecuse.

– Ah, e o poveste atât de plicticoas` \ncât am s` v`scutesc s-o asculta]i. |ns` repet, dorin]a v-a fost admis`.

– Ce dorin]`? \ntreb` Jenny, clipind.– Dorin]a de a schimba locurile, explic` personajul.– Ah, mai las`-ne cu prostiile, interveni Josh,

nevenindu-i s` cread`. Se \ntoarse spre Jenny [icontinu`: individul `sta nu poate fi adev`rat! Vreau s`spun c` \n ora[ul nostru exist` o gr`mad` de ciuda]i,dar dumnealui este premiant. Nu-i a[a?

– Ba da, r`spunse Jenny, ezitant.– M`car \n privin]a asta suntem de acord, \[i ar`t`

el sarcasmul.– V` asigur c` nu sunt nebun, spuse individul de

pe ecran. Am anumite puteri …– Puteai s` ne p`c`le[ti cu u[urin]`, interveni Josh.Jenny \[i \n`bu[i un chicotit nervos. Josh se

\nvârtea \ncoace [i \ncolo prin camer`. Str`inul ridic`din umeri de parc` n-ar fi priceput spusele lui Josh.

– Totu[i, cine e[ti? \ntreb` Jenny.– Spiritul calculatorului, r`spunse el, privindu-l pe

Josh.

17

– Nu mai spune! exclam` Josh, scuturând din cap.Nu pot s` cred.

– M` aflu aici pentru amândoi.– Dr`gu], foarte dr`gu], coment` Josh, trecându-[i

ar`t`torul peste tastatur`.– E[ti foarte ciudat, observ` Jenny. Acum, nimeni

nu mai crede \n spirite.– Chestii dep`[ite, hm? spuse str`inul.– P`i, cam a[a ceva. Ai fi fost mai credibil dac`

pretindeai c` e[ti extraterestru.– Am re]inut ideea. Figura b`rbatului r`mase

serioas`, un fel de masc`. Josh [i Jenny schimbar`priviri [i izbucnir` \n râs. |ns`, continu` el, r`mânevalabil faptul c` dorin]a vi se va \mplini. Ve]i faceschimb, o vreme.

Josh chicoti. – {i când se presupune c` se va petrece treaba asta?– Mâine diminea]`, r`spunse personajul, pe un ton

solemn.– Bun. OK. {i cum ne vom da seama c` s-a

\ntâmplat? Acum, Josh st`tea \n fa]a ecranului, ]inând-ode mân` pe Jenny. Ea \l strâgea, incon[tient, dintr-odat` cuprins` de un \nceput de team`.

– Când v` ve]i trezi, schimbul se va fi \nf`ptuit deja.Va dura exact trei zile.

– Ne faci vr`ji, concluzion` Jenny \n glum`,\ncercând s` risipeasc` tensiunea ce se acumulase \n\nc`pere.

18

– E un fel de-a spune. Imaginea b`rbatului pâlpâi. Oare se preg`tea s` dispar`? se \ntreb` Jenny.– Nu-l cred pe tipul `sta, Jen, spuse Josh,

strângându-i mâna.– Ai s` te convingi, replic` individul, cu o siguran]`

de sine aproape \nsp`imânt`toare. Buzele i searcuiser` \ntr-un zâmbet schi]at.

Jeni era gata-gata s`-l \ntrebe cum se numea, cândimaginea disp`ru brusc. Se evapor`. Josh se repezi s`ating` tastatura [i ecranul.

– Aminte[te-]i c ̀el nu apar]ine lumii noastre, zise Jenny.– E opera ta, Jen? se interes` el, foindu-se.– A mea! P`i, cum mi-ar putea trece prin cap ceva

atât de aiurit? Saco[a tricotat` \i sc`p` din mân` [i seaplec` s-o ridice.

– N-ai nici o leg`tur` cu afacerea asta? insist` el.– Bine\n]eles c` nu. Sunt la fel de surprins` ca [i tine.Josh o studie gânditor, sfredelind-o cu privirea

ochilor s`i verzi.– Oho, \n cazul `sta, ai v`zut [i tu ce s-a \ntâmplat?– Da. Jenny \nchise ochii, rev`zând \n memorie

tr`s`turile necunoscutului. Conversa]ia, dac` putea ficonsiderat` a[a ceva, durase câteva minute. Desigur,fusese ciudat`. Chiar pentru secolul dou`zeci, cu toatecuceririle tehnologice ale perioadei, p`rusenep`mântean`.

|nainte de a p`r`si camera, Josh verific` din noucalculatorul.

19

Afar`, pe hol, Jenny se \nfior` la atingerea mâinii lui.– {i crezi c` se va \ntâmpla? Adic`, ceea ce a spus el?Josh izbucni \n râs.– Vorbe[ti serios? A fost o chestie inexplicabil`. Ca

aterizarea unei farfurii zbur`toare. Doi oameni suntmartori, \ncearc` s`-i conving` pe ceilal]i, dar nimeninu-i crede. A[a c`, ce sens ar avea s` povestim cuiva? Eo experien]` incredibil`.

Jenny \i zâmbi. – Felul de experiment pe care-l doreai, Josh?– Nu chiar, Jen. Nici nu m` gândisem la a[a ceva.

Poate c` am visat.– Poate. Jenny rememor` vocea armonioas` a

b`rbatului, interminabila linie a vie]ii [i mul]imea deromane pe care le citise despre oameni care setransform` \n altceva [i despre lucruri vorbitoare.Despre mon[tri. Despre indivizi deveni]i robo]i.

Personajul fusese cât se poate de real. Nimicdubios, cu excep]ia faptului c` \[i f`cuse apari]ia, dinsenin, pe ecranul unui monitor.

20

Capitolul 2

Era mar]i diminea]` [i, \nc` \nainte de a deschideochii, Jenny pricepu c` se \ntâmplase ceva. Auzeazgomote neuzuale [i voci vag familiare. Totu[i, cutoate c` nu era \n stare s` spun` cu exactitate \n ceconsta diferen]a, mintea ei f`cea eforturi de a ordonalogic noile informa]ii.

Sim]ea un curent de aer, venind din alt` direc]iedecât de obicei. Fereastra camerei, de obicei\ntredeschis`, ar fi trebuit s` direc]ioneze fluxul de aerspre masa de lucru, r`v`[indu-i hârtiile. Dar nu seauzea nici un fo[net. |[i sim]ea trupul greu, \ndurerat,de parc` ar fi copt o grip`. Dar altfel.

De partea cealalt` a u[ii, r`sunar` pa[i u[ori. Auzi ocioc`nitur` insistent` urmat` de cuvintele:

– Treze[te-te, Josh! E opt [i un sfert!Deschise ochii instantaneu. Josh? Auzise bine? Privi

la tavanul verde-pal – str`in. Nu se afla \n camera ei.

21

Apoi, \[i roti ochii \mprejur, speriat` de ceea cevedea. Camera lui Josh. Ce dezordine! Gr`mezi dehaine stivuite pe sp`tarele scaunelor, [osete atârnânddin sertarele \ntredeschise, pantofii de sport arunca]i\n mijlocul camerei, postere cu juc`tori de baseball,având col]urile \ndoite, prinse pe pere]i cu piuneze.

|nainte de a da la o parte cuvertura, Jenny r`mase\n patul lui Josh câteva momente pentru a se acomodacu asaltul de imagini [ocante. Apoi, seza]ia de irealcrescu \n intensitate, \mpregnându-i toat` fiin]a.

Privi \n jos la ceea ce ar fi trebuit s` fie propriultrup, dar se dovedea a fi corpul lui Josh Friedman!

– Nu! strig` ea, nevenindu-i s` cread`. Continua s`se zgâiasc` la propria persoan`, parc` hipnotizat`.

Absolut incredibil! Ne\ndemânatic`, se d`du josdin pat [i lip`i prin camer` spre oglinda atârnat`deasupra m`su]ei de toalet`. Pe deasupra mald`ruluide c`r]i [i catrafuse, din oglind` o privea figurasurprins` a lui Josh. |[i pip`i disperat` tr`s`turile,sperând s` se trezeasc` din co[mar.

Nu intra \n panic`, \[i spuse ea. Te vei trezi [ilucrurile se vor aranja. De vin` este b`rbatul de pemonitorul calculatorului, care se pretindea spirit.Prostii! Sigur c` nu poate fi adev`rat.

|[i d`du drumul pe un scaun, \ncercând s` secalmeze. Minutele treceau f`r` s` intervin` vreoschimbare. Nimic, absolut nimic! Ce se \ntâmplase? Se

22

concentr` asupra p`rului negru de pe bra]ele lui Josh,a[teptând s` dispar` [i s` lase loc pufului de pepropriile ei mâini. Ca \n filmele cu vârcolaci, atuncicând eroul redevine om, o dat` cu zorii!

G`si ceasul digital cu radio al lui Josh sub ogr`mad` de schi]e [i r`mase cu ochii pe el. Trebuia s`intervin` ceva cât de curând, \[i zise ea.

Trecur` cinci minute. Apoi zece. Spaima \ncepu s`-idea târcoale.

Se \ntoarse la oglind`. |[i atinse p`rul, sprâncenele,gura, \ncercând s` se familiarizeze cu noul aspect. Eibine, cuno[tea deja acea figur`, de[i se schimbasepunctul de vedere. Ezitând, \[i scoase bluza de pijama[i-[i studie goliciunea. Inspir` adânc. Era\nsp`imânt`tor.

– Josh! Tot nu e[ti gata? Pricepu c` era mama lui.Trebuia s`-i r`spund`.– ~ … da. Vin imediat, spuse ea, sperând c`

imitase destul de bine glasul fiului, cât s` nustârneasc` suspiciuni.

Ce fusese-n capul ei? Desigur, doamnei Friedmannu i-ar fi trecut prin minte c` cel pe care-l vedea nu eraadev`ratul Josh! Dac` s-ar fi purtat pu]in diferit, mamaar fi crezut doar c` nu se simte bine. N-ar fi ghicitadev`rul. Nimeni n-ar fi fost \n stare!

Jenny se piept`n`. P`rul era aspru, cu fir gros [inesupus, foarte diferit de al ei. |[i spuse c` ar fi fost

23

preferabil s` reintre \n propria piele \nainte de a fiobligat` s` coboare la mas`. Metamorfoza trebuia s`fie temporar`. Trebuia!

De[i n-ar fi vrut s` se nelini[teasc`, nu se putu\mpotrivi. Avea frisoane [i grea]`. Se \ntreb` dac` [iJosh tr`ia aceea[i experien]`, la ea acas`. P`rea logic,pe cât \ng`duia situa]ia aberant` \n cere se aflau. Oarecum se descurca Josh \n acel moment?

Trecur` cincisprezece minute. Nici o modificare. Sed`dea de ceasul mor]ii s` \n]eleag`. |ncepuse s`tremure incontrolabil. Ce s` fac`?

Trebuia s` se \mbrace \nainte ca mama lui Josh s`vin` sus din nou. Totu[i, cum s` p`r`seasc` \nc`perea?Nu [tia dac` va face fa]` \ncerc`rii. |ndreptându-sespre dulap, se \mpiedic` de costumul de neoprenpentru scufund`ri [i c`zu peste plan[a de surf,zdrelindu-[i buza de sus. Glumise adesea pe seama luiJosh, sugerându-i s` \ntocmeasc` un plan al etajuluipe care s` figureze to]i pantofii arunca]i, hainele\mpr`[tiate [i \ntregul haos uzual, datorat faptului c`niciodat` nu-[i f`cea ordine \n camer`. Acum, dup` cepetrecuse cincisprezece minute \n harababura aceea,\[i zise c` ideea trebuia privit` cu toat` seriozitatea.

Se sim]ea groaznic. N-avea s` ajung` la [coal` \ntimp util. Nu \ntârziase niciodat`. Josh obi[nuia s-o fac`.|n ciclul primar, reu[ea cu greu s`-l \mbuneze pe domnulLeviathan, care epuizase toate pedepsele obi[nuite.

24

Arunc` o privire \n dulapul lui Josh, la [irul deblugi atârna]i pe umera[e. C`m`[ile erau la fel aliniate.Descoperi unele pe care nu le v`zuse niciodat`. {ipantofii – aranja]i cu bombeurile \nainte, cei de pielebine lustrui]i. Jenny habar n-avusese c` Josh posedaa[a ceva. Nu-l v`zuse purtând decât \nc`l]`ri sport saughete cu crampoane, ca cele care z`ceau aruncate la\ntâmplare prin camer`. Interesant cât de multe po]iafla despre cineva umblându-i prin lucruri, \[i zise ea.

Josh se dovedea a fi greu de descifrat, constat` ea,alegând o pereche de blugi [i o c`ma[` pe care elobi[nuia s-o poarte. Con[tiin]a faptului c` eraprizonier` \n trupul lui \i ap`sa toate gândurile. {ideocamdat`, n-avea ce face …

Cobor\ la micul dejun cu grij`, nefiind \nc` sigur` c`… da, era mersul lui Josh. Felul lui de a-[i leg`na pu]in[oldurile. Acea \ncânt`toare \nfumurare b`ie]easc` od`duse gata când se cunoscuser`. De asemenea, astaera tr`s`tura care o speria cel mai mult la el.

Când intr` \n buc`t`rie alene [i se a[ez` la locul lui,nimeni nu p`ru s` observe vreo diferen]`. Sprenorocul ei, Jenny \[i aminti unde obi[nuia el s` stea lamas`, la toate cinele \n familie la care fusese invitat`.

– |n diminea]a asta, nu-]i mai prepari b`uturanatural` energizant`, Josh? \ntreb` mama.

Jenny r`mase surprins`. Doamna Friedman era ofemeie remarcabil`, cu p`r blond-deschis ca de aur.

25

Conducea un birou de rela]ii cu publicul. |ndiminea]a asta, \mbr`cat` cu taiorul crem, ar`tasplendid.

B`utur` natural`? Intr` \n panic`. Din ce-o f`ceaoare? Banane, amestecuri proteice, ou` – ceanume? Vreo combina]ie secret`, menit` s`-l ]in`-nform`?

– ~ … nu. M` mul]umesc cu ni[te cereale, bine?Erau singurul aliment vizibil pe mas`. S` nu cumva s`nimereasc` ceva ce nu au, ca de exemplu preferateleei, Grapenuts. Dup` ea, cerealele aveau gust derumegu[, dar \n diminea]a asta i se p`rur` destul debune.

– Unde-i tata? \ntreb` Jenny.– La slujb`, desigur. Nu [tii cât este ceasul?

Doamna Friedman l`s` jos linguri]a, scuturând dincap. A plecat acum jum`tate de or`.

– Ah.– Te sim]i r`u, Josh? \ntreb` mama, \ncruntându-se.– ~, nu. M` simt foarte bine, mam`, zâmbi Jenny.Era uimit` de faptul c` reu[ea s` imite vocea [i

atitudinea lui Josh atât de bine – râzând de mama lui,de \ngrijorarea ei lipsit` de temei.

– E[ti fericit [i bine dispus \n diminea]a asta,constat` doamna Friedman, privind la cel pe care-lcredea fiul ei. Ce s-a \ntâmplat cu tine?

Jenny \nghi]i \n sec. Apoi ad`ug` gr`bit`:

26

– Habar n-am. Probabil fiindc` sunt pe cale s`\ntârzii la [coal` [i asta \mi provoac` euforie. Scappar]ial de domnul Leviathan.

– Trebuie s` te asculte?– Da, v` rog. Voia s` evite subiectul „ce l-a apucat

pe Josh?“– Dup` [coal`, ai antrenament la baseball? Doamna

Friedman scoase o agend` pe care era imprimatnumele ei, RACHEL FRIEDMAN, [i not` ceva.

Antrenament, dup` program? Un val de panic` ocople[i. Dup` ore era programat` [i preg`tirea zilnic`la balet, \ns` i-ar fi fost imposibil s` fie \n ambele locuri\n acela[i timp. Dar Jenny nici nu [tia cu siguran]`dac` avea sau nu antrenament la baseball.

– Nu-s sigur. S-ar putea s` se fi anulat, reu[i ea s`\ngaime. Ideea c` ar putea fi obligat` s` joace baseball\i declan[ase groaza. Cu toate c` era destul deputernic`, Jenny nu avea o constitu]ie atletic`.

– Iat`-]i scutirea pentru azi, dar mâine s` faci bines` te treze[ti mai devreme. Doamna Friedman \i\nmân` biletul \mp`turit \n dou`. {i apropo, `sta a fostcel mai pu]in consistent mic dejun din via]a ta. Zâmbi,a[teptând un r`spuns, \ns` Jenny se mul]umi s` ridicedin umeri.

Spre norocul ei, Josh proceda astfel adesea.Doamna Friedman se \ntoarse.

27

– Acum, las` hainele murdare afar`, ca s` le poat`sp`la Betsy. Nu va \ndr`zni s` intre \n cocina ta. Seteme s` nu se aleag` cu vreo ciuperc`.

– Poftim?– A citit un articol despre micoze \ntr-o revist`

medical`.– Ce aiureal`! spuse Jenny. Urc` \n camera lui Josh

[i adun` toate hainele \ntr-o gr`mad` ordonat`, lâng`u[`. Ce mare scofal`? De ce oare le l`sase s` se adune\n halul `sta?

Doamna Friedman strig` de jos:– Pa! iar Jenny morm`i un „Pe curând“ caracteristic

pentru Josh.|n drum spre garaj, Jenny analiz` cu grij` ultimele

evenimente n`ucitoare. Pl`nuise s` ia Toiota lui Josh,dar \[i aminti c` era la reparat. Era nevoit` s` mearg`pe jos, ceea ce va contribui [i mai mult la \ntârziere. |ntimp ce mergea gr`bit` spre [coal`, fu n`p`dit` devaluri de panic`, parc` stârnite de o mare furtunoas`.

Aparent, Josh ob]inuse ceea ce-[i dorise. |n modciudat, imposibilul se \nf`ptuise.

***

|n cealalt` extremitate a ora[ului, Josh Friedman sefoi, deranjat de soneria de[tept`torului. De fapt,nepl`cerea provenea din interior. P`rea a fi prea

28

devreme pentru el. Nu era obi[nuit s` se trezeasc`\nainte de opt [i n-avea nici un chef s`-[i schimbetabietul.

Strânse pleoapele [i-[i acoperi urechile pân` cesunetul nepl`cut \ncet`. Apoi \[i d`du seama c`a[ternutul degaja o mireasm` discret`. ParfumulJennyei! „Je Reviens.“ |i pl`cea numele [i mai ales sem-nifica]ia. „M` voi \ntoarce.“ {i-o imagin` pe Jennyrevenind la el iar [i iar, \nv`luit` \n acea aur` aromat`.

„Reclamele de la televizor, n-au nici o leg`tur` cuceea ce simt pentru Jenny“, \[i spuse el, \ngropându-[ifa]a \n pern`. Acel parfum nici nu fusese promovat devreo reclam` TV. Insistau cu „Charlie“ sau„Scoundrel“, care nici nu se apropiau de calitatea lui„Je Reviens“. Citise cândva c` cel mai importantingredient \n formula unui parfum de calitate avea, \nmod ciudat, compozi]ia chimic` a transpira]iei. N-aiputea intra \ntr-o parfumerie s` ceri un flacon de„traspira]ie“, iar dac` ai numi astfel un parfum, cine arfi nebun s`-l cumpere?

{i totu[i, care putea fi motivul pentru care cear[afullui mirosea a parfum? {i ce era cu senza]ia ciudat` decare nu putea sc`pa? Casa p`rea foarte animat` [i,conform ceasului s`u biologic, era mult prea devremepentru atâta activitate. Neobi[nuit` febrilitate, vocistr`ine! Dintr-o dat`, sim]i imboldul de a se ridica, deparc` trupul lui era ner`bd`tor s` treac` la ac]iune.

29

Deschide numai un ochi, \[i zise el, furi[ând oprivire cercet`toare de sub cuvertur`. Camera Jennyei!Brusc, se sim]i asediat de \ntreb`ri. Camera \i dansaprin fa]a ochilor, \ntr-un amestec de nuan]e roz, alb [igalben. Ce c`uta el acolo? Unde era Jenny? Terorizat,privi \mprejur, dar ea nu era nic`ieri.

Avu senza]ia c` Jenny nu mai trecuse pe acolo deceva vreme. |n dulapul \ncastrat \n perete,\ntredeschis, hainele ei erau frumos \n[iruite. Razelesoarelui p`trundeau prin fereastra triunghiular`,\ntruchipând modele complicate pe tapi]eriascaunelor, iar c`r]ile erau stivuite cu grij` pe un col] almesei de lucru. Jenny era o persoan` ordonat`,indiscutabil.

Ei bine, \[i spuse Josh, a[ face bine s` m` dau josdin pat. Adic`, ce-ar spune mama ei dac` m-ar g`siaici? {i-ar ie[i din min]i, asta s-ar \ntâmpla. Imposibilde g`sit cuvinte care s` descrie drama.

A[a c` \mpinse \n l`turi cuvertura [i … fu supuscelui mai puternic [oc din via]`. Panica \l cuprinseinstantaneu. Dac` pân` atunci \[i imaginase c`-i ester`u, acum \i era cu adev`rat. Corpul Jennyei! Avea subochi trupul ei – \i luase locul! Desigur, picioarele lui,sau mai degrab` ale ei, se potivir` perfect \n papuciiroz de plu[, de lâng` pat.

F`r` grab`, grijuliu, f`cu inventarul. Mâini de fat`.Picioare de fat`; lungi [i gra]ioase, de balerin`, pe care

30

le admirase \ntotdeauna. {i piele m`t`soas` – da, erafin` [i catifelat`, cu puful acela auriu de pe bra]e. Seprivi din nou cu stupoare.

Se \mpletici spre m`su]a de toalet` [i r`masepironit \n fa]a oglinzii. Imaginea Jennyei \i \ntorcea ouit`tur` uimit`. Devenise Jenny. Nu! Era imposibil!

}ip`tul i se opri \n gâtlej. S` fi fost o fest`? |i eraimposibil s` tr`iasc` \ntr-un trup de fat`! Trebuia s`scape! S` evadeze din trupul ei. S` fi fost mânaimbecilului de spirit al computerului? {i \n orice caz,cum ajunsese aici?

Imposibil, \[i spuse Josh. Era doar o mare gre[eal`,ridicol` [i misterioas`. Un vis! Josh plesni obrazulJennyei [i privi iar \n oglind`. Nici o modificare. Poatec` f`cea parte dintr-un soi de experiment [tiin]ificguvernamental. Vreun drog nou. Nu exista nici ologic`, \[i spuse, pip`ind cu degetele obrazul carenu-i apar]inea.

Nu [tia decât un singur lucru, senza]ia era extremde nepl`cut`. Pur [i simplu groaznic`. Niciodat` nudorise una ca asta. Ar fi vrut numai ca Jenny s`\n]eleag` cum se sim]ea, \n nici un caz s` fie el. {i, cuatât mai pu]in, nu dorise s`-i ia locul! Când avea s` setrezeasc` din co[mar?

A[tepta, sperând o schimbare. Privea la ceas,num`rând minutele [i gândindu-se c` m`car ar fi

31

putut cronometra timpul necesar revenirii lanormalitate. Oare când se petrecuse schimbarea?Peste noapte, sau abia diminea]a?

Dup` zece minute, nu intervenise nimic nou. |[izise c`, dac` a[a st`teau lucrurile, probabil c` Jenny setrezise \n corpul lui. La fel de ciudat. Cum sedescurcase ea? |[i dorea s` fi f`cut ordine [i cur`]enie\n camer`, de[i asta ar fi fost \n total dezacord cuprincipiile lui. Totu[i, dac` ar fi [tiut mai din vreme, arfi fost un gest frumos.

De fapt, ai fost avertizat, \i aminti o voce interioar`,dar el nu lu` \n seam` remarca. Da, un individ cu\nf`]i[are ciudat` care-[i spunea spirit [i care-i vorbisede pe ecranul calculatorului! Cum putea fi socotitavertisment? Cum s` iei \n serios a[a ceva? Cum s`accep]i o asemenea realitate?

Josh \nchise ochii [i a[tept` binecunoscuta senza]iede ireal care \nso]e[te de obicei trezirea dintr-un vis.|n loc de asta auzi ni[te pa[i dincolo de u[`.

– Jenny?Era mama ei. |ntotdeauna se purtase frumos cu el. – Da? r`spunse el cât mai amabil. – Te-ai trezit? Nu ]i-am auzit radioul [i mi-am spus

c` poate nu te-ai de[teptat.– Nu, m-am sculat. Mul]umesc.Uf! Fusese aproape. Vocea \i sunase ca a Jennyei,

ceea ce i se p`ru [i mai ciudat. Ultima dat` când

32

sunase astfel, avea glasul \n schimbare [i vreodoisprezece ani. Fusese o experien]` dubioas` s`nu-[i poat` controla tonul. La fel se sim]ea acum, \[ispuse el scuturat de un frison.

Josh era un tip calm. Dar acum era [ocat. Pân` \nvârfurile degetelor – care nici m`car nu erau ale lui.

|n general, când ceva te deranjeaz` \n via]`, po]ig`si un sprijin interior. |ns` acum, pân` [i acest ajutor\i era refuzat. Con[tiin]a \i spunea c` e Josh [i totu[i,devenise Jenny, iar dac` era s`-l cread` pe \nger, var`mâne a[a timp de trei zile. Va fi \n locul ei, dac` nucumva „excelen]a sa“ \[i va face apari]ia [i-l va dezlega,\napoindu-i propriul trup. Se \ntreb` dac` nu existavreo modalitate de a scurta perioada. Nu g`sea nici osolu]ie.

|n primul rând, trebuia s` se \mbrace. Deschisesertarele noptierei [i privi mald`rele ordonate delenjerie \n culori pastelate. Scoase un sutien. Avea s`poarte sutien !

Timid, \l puse [i \ncerc` s`-l \ncheie la spate. Când\ncercarea se dovedi prea dificil`, trase catarama \nfa]` ca s` u[ureze opera]ia. Apoi privi \n oglind` lacorpul Jennyei. Avea un aspect feciorelnic.

Se \ndrept` spre dulap [i cercet` [irul de haine, \nc`utarea unor articole de \mbr`c`minte care-ipl`cuser`. Desigur, era c`ma[a havaian`, caremergea foarte bine cu pantalonii albi. Se uit` dup`

33

ei, dar nu-i g`si. A[a c` alese o pereche de pantaloniverde-deschis, presp`la]i, care se potriveau cât de cât,dup` p`rerea lui.

Aceast` activitate \i solicit` aten]ia suficient cât s`-i\ndep`rteze gândurile de la visul din care nu se maitrezea. Nu era un cunosc`tor al modei. |i pl`cea doarcum se \mbr`ca Jenny. Reu[ea mereu s` arate bine, deparc` n-ar fi trebuit s` fac` nici un efort.

|[i verifica \nf`]i[area \n oglind` foarte des.R`mânea mereu aceea[i, a Jennyei. Nici un indiciuvizibil de schimbare. Era tot mai demoralizat.

Ni[te pa[i u[ori se auzir` pe holul mochetat [i u[ase deschise.

– Hei, Jenny. Mama vrea s` [tie de ce n-ai desc`rcatma[ina de sp`lat vase. Bernie, fratele mai mic alJennyei era purt`torul mesajului.

– Spune-i c` vin imediat, r`spunse Josh, intrând \npanic`.

Cum s` fac` una ca asta? S` se duc` la [coal` \nlocul ei? O dilem` cu „D“ mare.

{coala. Ma[ina de sp`lat vase. Trebuia s` ajung` \nbirou [i s` \ncerce s`-l \nduplece pe spirit, \nainte demicul dejun. S` nu aib` de suportat schimbarea maimult` vreme.

Sim]indu-se ciudat de u[or, Josh travers` \n grab`holul [i intr` \n biroul situat \n cel`lalt cap`t al casei.Intrând \n \nc`perea \ntunecat` [i r`coroas`, \nchise

34

u[a dup` el. |n caz c` ar fi venit cineva s` vad` de ce\ntârzia, Josh pl`nuia s` spun` c` era \n c`utarea uneidischete cu tema pentru acas`.

Introduse discheta pe care o utilizaser` ieri \nunitatea de disc. A[tept`. Nu se \ntâmpl` nimic. Scoasedischeta exact a[a cum procedase cu o zi \n urm`,l`sând calculatorul deschis.

Apoi privi la ceas. Trecur` cinci minute. Nici ofigur`! Nimic. Doar un ecran gol. Unde era individul?|n primul rând nici nu era real, \[i spuse Josh. Dar cums`…

Abia acum, \[i zise Josh cu triste]e, a[ avea cuadev`rat nevoie de o interven]ie divin`. Nebunia astan-avea nici un sens, iar acum, dup` alte zece minutepierdute, Jenny era a[teptat` jos, s` descarce ma[inade sp`lat vase [i s`-[i m`nânce micul dejun.

Se hot`r\ s` \ncerce iar mai târziu. Era disperat s`-lg`seasc` pe ciudatul individ, s`-l conving` s`-[ianuleze vraja, sau s` \ntrerup` acest co[mar, sau ce-ofi fost.

Deodat`, stomacul \i chior`i de foame. Când veneavorba de mas`, Josh era un adev`rat sac f`r` fund.Trebuia s` m`nânce des, ca s` nu se ofileasc` pepicioare. Iar diminea]a, era obligatorie b`utura luispecial`. Habar n-avea ce obi[nuia Jenny s` m`nânce,dar spera s` fie bun. Se gândi cum s`-[i prepare

35

b`utura, \n buc`t`ria familiei Knudson. Cu un nou fiorde groaz`, \[i d`du seama c` nu [tia mai nimic despregospod`ria lor.

|nfrânându-[i z`p`ceala, Josh cobor\ [i-l \ntâmpin`pe Bernie cu un surâs.

– Hei, ce mai faci, Bern? \ntreb` el.Cel interpelat ridic` ochii din bolul cu cereale [i-[i

\mpinse ochelarii mai sus, pe nasul cârn. {tia c`sor`-sa \l adora. Avea treisprezece ani, p`rul deculoarea spicului de grâu [i ni[te ochi alba[tri, mari, \nspatele ochelarilor metalici cu lentile ovale. P`reastudios [i cu toate c` era foarte inteligent, Josh \lconsidera un „copil obi[nuit“. Mai era [i foarte\ndemânatic la jocuri.

– Bine, Jen. Berni o urm`ri pe cea pe care o credeasora lui. Cerealele Grapenuts sunt deja pe mas`. Nu lemai vrei \n diminea]a asta?

– Voiam s`-mi prepar o b`utur` energizant`.– B`utur` energizant`? Tu? Berni se ridic` de la

mas`, \[i \ndes` pe cap [apca „Oakland A“ [i-i ajust`cozorocul.

– O, [tiu [i eu. M-am gândit la o schimbare. Poatem` ajut` la dans. Josh g`si ou`, banane, lapte [i miere.Nu exista pudr` proteic` la vedere [i era convins c`,dac` ar fi cerut, solicitarea ar fi provocat uimire. Nuera momentul s` ajung` subiect al aten]iei generale,

36

chiar dac` nimeni n-ar fi fost \n stare s` ghiceasc`adev`rul. Realitatea dep`[ea orice fantezie.

Porni mixerul. Zgomotul o aduse \n buc`t`rie pedoamna Knudson.

– Ce faci? \ntreb` ea, s`rutându-[i fiica pe obraz.|n mod clar, folosirea mixerului nu f`cea parte din

rutina matinal` a familiei. Josh \ncerc` s` r`spund` câtmai degajat.

– A, preparam o b`utur` energizant`. I-am spus [ilui Bernie c` sper s`-mi fie de folos la balet.

– Te descurci excelent [i f`r`, dar cred c` nu-]ipoate face r`u. Doamna Knudson zâmbi. Purta orochie cu imprimeuri indigene [i cu ni[te clopo]ei laguler, care sunau de fiecare dat` când se apleca s`pun` câte ceva \n serviet`. Era profesoar` universitar`,chiar foarte apreciat`. P`rul ei avea aceea[i nuan]` cual Jennyei, dar era tuns scurt, u[or ondulat \n jurulurechilor. De obicei, avea pe figur` o expresie deamuzament, cu col]urile gurii ridicate de un surâsschi]at. Prin contrast, fa]a Jennyei exprima constantconcentrare intens`, mai ales când venea vorba despredans.

– Bun, am plecat, anun]` doamna Knudson,s`rutându-[i fiul pe frunte. {i nu uita ma[ina de sp`latvase, Jenny. Po]i s` iei VW-ul ast`zi – n-am nevoie deel. Ah, bine c` mi-am amintit, de ce ]i-ai l`sat c`ma[ade noapte pe jos? Gestul nu-]i este caracteristic.

37

– Oh, nu-]i face griji, am s`-o iau de acolo \naintede plecare. Pe desear`, mam`. Josh \nghi]i hulpavcon]inutul paharului.

Dup` dou` boluri cu Grapenuts, care nu fuseser`vreodat` printre preferatele lui, se apuc` de desc`rcatma[ina de sp`lat vase. Nu mai f`cuse a[a ceva. Betsy,menajera familiei Friedman, avea \ntotdeauna grij` deasemenea am`nunte.

Ezitând, scoase vasele curate [i apoi o umplu dinnou – f`r` s` mai cure]e resturile din farfurii. Ar`taudestul de scârbos cu amestecul acela de resturi diverscolorate, dar \[i zise c`, dac` punea suficientdetergent, se vor cur`]a bine.

Pe masa din sufragerie, Bernie \mp`turea ni[tehaine. Aveau miros proasp`t [i \mbietor, dar Josh fucât pe ce s` \ntrebe de ce trebuia s` fac` atâteatreburi \nainte de [coal`. |ns` reu[i s` se ab]in`.Cumva, situa]ia \i p`rea logic`. Era o familie cu unsingur p`rinte; so]ii Knudson divor]aser`. Nu aveaunici menajer`. Fiecare f`cea câte ceva. Era chiarpl`cut.

Apoi se \ntoarse \n camera Jennyei [i culese de pejos c`ma[a de noapte. Va fi nevoit s`-[i supraveghezegesturile.

Trecând pe lâng` Bernie, ocupat s` distribuiehainele curate \n diverse \nc`peri, \l auzi exclamând:

38

– Hei, cine a l`sat calculatorul deschis?– Eu, ` … probabil. Cuprins de panic` – senza]ie

care nu-l p`r`sise nici un moment de când se trezise –Josh se repezi \n birou. Sperase din tot sufletul s` vad`pe ecran figura spiritului, dar nu avu norocul.Nemernicul \i abandonase, pe Jenny [i pe el,l`sându-i s` se descurce singuri. Poate c`-[i va faceapari]ia mai târziu.

{i totu[i, \ncepu s` se simt` ca un naufragiat prins\n lan]ul ancorei. Teama c` se aflau la mâna ciudatuluistr`in \ncepea s`-l apese tot mai tare. Lovi cu palma \ncarcasa metalic` a computerului, gata s` izbucneasc`\n plâns.

Apoi, opri calculatorul, se uit` la ceas [i \[i spuse c`venise vremea s` plece la [coal`. Adic`, ora la carepleca Jenny de obicei. Se gândi c` trebuia s` \nfrunte\ncercarea de a r`mâne printre prietenele Jennyeitoat` ziua, \n loc s` stea cu ga[ca lui. Poate c` totu[ispiritul avea s` se \nduplece [i s` apar` la laboratorulde informatic`. Trebuia s-o fac`!

|nh`]` c`r]ile Jennyei [i ie[i din cas`, strigând:– Pa, Bernie. La revedere!– Da, Jen. Asemenea! \i r`spunse fratele.Urcând la volanul h`rt`nitei broscu]e VW a familiei

Knudson, Josh \ncerc` s`-[i clarifice sentimentele. Eratot mai \nstr`inat de propriul sine.

39

P`rea s` aib` un nas mult mai sensibil – izul debenzin`, când pornise motorul, mirosul discret detapi]erie uzat`, parfumurile florale ale prim`verii, pecând intra pe bulevardul Mission. Putea deosebi chiar[i mireasma s`rat` a oceanului.

Josh se considerase \ntotdeauna un tip sim]itor.Desigur puternic, dar sensibil, totu[i. {i iat` c` acumdescoperea lucruri pe care nu le mai observase, sau lepercepuse diferit.

Acum era con[tient de aspectul \ncâlcit al m`t`siide porumb din Community Garden, de bra]ul \ndoital sperietorii de ciori, care p`rea s` fac` semnetrec`torilor, de zbârciturile de pe obrazul doamneiHewett, dându-i \nf`]i[area unui m`r uscat, \n timpce-[i plivea culturile.

Deci, astfel vedea lumea Jenny.|[i aminti o vorb` auzit` cândva: Ai grij` la ce

n`zuie[ti, fiindc` s-ar putea \mplini! Desigur, pân`acum nu se mai gândise niciodat` la acea zical`.Exprimat` sau nu, nici o alt` dorin]` nu i se mai\mplinise, pân` atunci.

Traversând o intersec]ie, Josh decise c` venisevremea s` ia via]a mai \n serios. |ns`, \n primul rând,trebuia s` g`seasc` o cale de a-[i rec`p`ta trupul.

40

Capitolul 3

Ajungând \n apropierea [colii, Jenny inspir` adânc.Dintr-o dat`, fusese cuprins` de dorin]a de a deveniinvizibil`, pentru tot restul zilei. F`cu un efort de a secalma [i \[i spuse: |ntr-o or`, totul se va termina [i voiredeveni eu. Sau poate c` vraja se va destr`ma \n clipacând m` voi \ntâlni cu Josh?

Sigur. Continu` s` speri, Jenny! Travers` \n grab`curtea [colii [i holul de la intrare, f`r` s` \ntâlneasc`pe cineva. To]i erau \n clase, cum ar fi fost de a[teptat.Oare a[a p`]ea Josh \n fiecare diminea]`? S` ajung`dup` ce \ncepuse predarea?

Prima or` a lui Josh era Istoria Americii cu domnulLeviathan, care-i f`cea mereu necazuri din cauza\ntârzierilor. Jenny \[i lu` inima-n din]i [i intr` \n clas`,sperând s` se comporte ca adev`ratul Josh.

Domnul Leviathan scria ceva pe tabl`, dar auzindu[a, se opri la mijlocul frazei.

41

– Ei bine, ne bucur`m c` te-ai hot`rât s` ni teal`turi, domnule Friedman. Zâmbetul care \nso]eacuvintele contrazicea \n]elesul propozi]iei, \[i spuseJenny, \nfiorându-se.

– V` mul]umesc, replic` ea, iar clasa izbucni \n râs.– {i fiindc` suntem atât de \ncânta]i s` v` vedem,

v` vom acorda o favoare special`.Jenny auzise pove[ti \nfrico[`toare despre ideile

domnului Leviathan [i n-o entuziasma delocperspectiva de a-i afla inten]iile.

– Da? zise ea f`r` vlag`, sperând s` sune ca Josh.– Daaa! exclam` domnul Leviathan [i \[i umezi

buzele cu \ncântare anticipativ`. }i-am rezervatrecitarea preambulului la textul constitu]iei. Acum,dac` ai s` binevoie[ti s` vii aici, lâng` catedr`, te vomasculta cu toat` aten]ia.

Profesorul \i f`cu loc, a[ezându-se lâng` drapelulamerican din col]ul clasei, care se cl`tin` pu]in \n suportuls`u alungit. Clasa emise un cor de nechez`turi.

|nc`perea plin` de figuri \n expectativ` \i juc` pu]inprin fa]a ochilor. Jenny \nghi]i \n sec [i \ncepu.

– Noi, cet`]enii Statelor Unite, \n dorin]a de arealiza o uniune cât mai corect` …

Când termin`, clasa izbucni \n aplauze.– Hei, bravo Friedman, strig` Terry Fields– Bun` treab`, ad`ug` alt b`iat.Jenny zâmbi [i privi spre \ncruntatul domn

Leviathan.

42

– |n orice domeniu al vie]ii, exerci]iile duc larealiz`ri, domnule Friedman, vorbi el pe un ton\nghe]at. P`cat c` nu vrei s` aplici acest concept [i lapunctualitate, la fel de u[or cum ai f`cut-o cu \nv`]areape de rost.

Jenny continua s` fie pu]in speriat`.– La fel de simplu? \ntreb` ea cu maxim` seriozitate

[i sinceritate. Colegii râser`.Domnul Leviathan pufni zgomotos, murmur` ceva

neinteligibil [i-i ceru s` se a[eze.Jenny lu` loc. |i era greu s` se concentreze asupra

lec]iei referitoare la stat [i guvernare. Pe lâng`celelalte, a fi Josh \nsemna [i disconfortul provocat depupitrul prea \ngust, problem` la care nu se maigândise pân` acum.

|n sfâr[it, se auzi clopo]elul. To]i o zbughir` de lalocurile lor, \n timp ce domnul Leviathan strigaultimele indica]ii privind temele pentru acas`. Jenny\[i lu` c`r]ile [i ie[i cu greutate din banc`.

Terry Fields, unul dintre prietenii lui Josh, senimeri al`turi de ea.

– Hei, Josh, ai fost grozav. O plesni pe spinare.– Mersi. Se cl`tin`, surprins` de for]a loviturii.

|n]elese c` era un gest amical. A[a glumeau b`ie]ii – cumâna.

– {i sigur n-ai avut textul scris pe dosul mâinii?\ncerc` Terry s`-[i nec`jeasc` prietenul.

43

{apca de baseball cu cozorocul \ntr-o parte \iacoperea p`rul castaniu cârlion]at, iar zâmbetul largscosese la iveal` un dinte ciobit.

– De ast` dat` nu, Terry, r`spunse Jenny. Ar fi vruts`-l \ntrebe despre antrenamentul la baseball, darne[tiin]a lui ar fi p`rut ciudat` [i, \n afar` de asta,spera s` se \ntoarc` \n propriul trup pân` laterminarea programului.

– Azi avem probe de atletism, \i aminti Terry pecoridor.

– Ah, da, a[a-i. Jenny se \nfior`, dându-[i seama c`urma ora de educa]ie fizic` [i c` va fi singura fat`printre b`ie]ii \n costum de sport. |n mod normal, eragenul de situa]ie la care ar fi putut visa orice fat`,[tiind sigur c` nu se va \ntâmpla. Doar dac` era\mpins` cu for]a \n vestiarul b`ie]ilor de o ga[c` decolege glume]e, sau dac` nu [tia s` citeasc` [i ajungeaacolo din gre[eal`.

Ah, Josh, pe unde umbli? \ntreb` ea implorator, pecând ajungeau la vestiare.

Ocolind primul rând de dul`pioare, \l urm` peTerry, fixându-i spatele cu privirea. Când acesta seopri \n fa]a propriului dul`pior, Jenny se ciocni de el.

– Ce-ai p`]it Friedman? Dulapul t`u este acolo, ziseel, indicând cu degetul urm`torul rând. |l \mpar]i cuRyan, mai ]ii minte?

44

– Chiar a[a. Jenny porni \n direc]ia indicat`,c`utându-l pe Rob Ryan, un b`iat masiv, pe care-l g`sia[ezat pe b`ncu]a dintre dulapuri – purtând doar boxeri!

– Care-i treaba, Friedman? rânji Rob, tr`gându-[i o[oset` murdar` pân` sub genunchiul p`ros.

– Oh, salut, spuse Jenny, \nghi]ind \n sec [iplimbându[i privirea prin vestiar. Oriunde numai laRob nu. De ce nu se gr`bea s` se echipeze? Bine\n]elesc` era curioas`, dar situa]ia devenise cumvademoralizant`.

Noroc c` dul`piorul era descuiat – recunoscunumele \nscris cite] pe tricoul gri. |l trase afar`,\mpreun` cu o pereche de [osete [i [ortul.

Oho. Pasul urm`tor – schimbarea \mbr`c`min]ii \nfa]a celorlal]i. |[i aminti \ns` c` nu avea de ce s` seteam`, doar se afla \ntr-un corp de b`iat. Nimeni nu-iputea b`nui impostura.

Tacticos, \[i scoase hainele. Degetele i se \ncurcar`pu]in \n ve[mintele cu care nu era obi[nuit`. Dincauza st`rii de nervozitate, le \mp`turi incon[tient` [ile a[ez` frumos pe banchet`. Apoi, \mbr`c` [ortul [itricoul bo]it. Oare când catadicsise Josh pentru ultimadat` s` le ia acas` [i s` le spele?

– Friedman, ce-i cu tine, b`iete? Niciodat` nu-]i\mp`ture[ti ]oalele, remarc` Rob, cu uimire, aproapedezgustat.

– Da, p`i, mi-am schimbat obiceiul. ~sta este noulJosh.

45

– Sigur c` da, omule. E[ti ca un nou-n`scut, [tiu,chicoti Rob, tr`gându-[i pe el [ortul. Apoi, \[i \nchisefermoarul bluzei de trening.

Pe al`turi, treceau b`ie]i afla]i \n stadii diferite deechipare. In[i pe care-i \ntâlnea zi de zi la [coal`,defilând acum \n chilo]i [i ciorapi. De fapt, nu eramare diferen]` fa]` de costumele de baie purtate peplaj`, totu[i …

Se gr`bi s` ias`. Pe când se aliniau lâng` pista deatletism, antrenorul Jacobs arunc` o privire critic`hainelor lui Josh.

– Hei, Friedman, ar fi o idee bun` s`-]i mai spelidin când \n când echipamentul, mugi el glume].

– |n weekendul `sta, promise Jenny, convins` c` vafi treaba lui Josh. Antrenorul era o versiune ceva maiposac` a instructoarei de dans, doamna Herbert.

Spre norocul ei, domnul Jacobs \[i mut` repedeaten]ia spre al]i elevi. Jeni \[i privi \nc`l]`rile enorme,\ntrebându-se cum va reu[i s` ]in` pasul cu restulclasei. Nu se prea omora dup` alergare. Desigur, erasupl` [i vioaie, \ns` nu se putea pune cu Josh la vitez`.Dansul era cu totul altceva … Dac` ar fi reu[it s`parcurg` pista \n pa[i de dans… dar \ntr-un asemeneacorp?

Of! Antrenorul le ordon` tuturor s` se \nhame lacâte cincizeci de flot`ri [i abdomene. Abdomeneleerau floare la ureche; Jeni era capabil` s` fac`

46

suficiente din cauza propriilor antrenamente. |ns`flot`rile erau alt` poveste. Totu[i, \n corpul lui Josh,reu[i f`r` prea multe probleme. Câteva clipe se putuchiar bucura de u[urin]a cu care \ndeplinea o activitatepe care o g`sea atât de dificil` \n propriul trup.

Pe partea opus` a terenului, fetele f`ceaugimnastic` aerobic`. Se \ntreb` cum se descurca Josh.Oare se f`cea de râs? {i ce va fi mai târziu, dac` vatrebui s` participe la repeti]ia ei de balet? Cum va reu[is` se descurce?

Poate c` pân` atunci, spiritul se va \ndura de noi [ine va \napoia corpurile originale, \[i ridic` ea moralul.Absurd! |[i dorea atât de mult s`-l vad` pe Josh, s` seconving` c` nu p`]ise nimic, s` se asigurea doar c` maiexista.

Jenny o urm`ri pe Tabitha Ballinger conducândforma]ia fetelor spre prima baz` a terenului debaseball. P`rul ei lung [i negru era strâns \ntr-o coad`de cal [i se balansa \n ritmul alerg`rii. O parte dintreb`ie]i se \ntoarse s-o priveasc`.

– Arat` cam bine, remarc` Freddie Halbrecht,rânjind spre ceilal]i.

– Da? Atunci de ce nu-i dai o \ntâlnire, Freddie?\ntreb` Gary Krupp.

– Tocmai m` gândeam c` n-ar fi r`u, zise Freddie,continuând s-o urm`reasc` pe Tabitha, care alerga dela prima baz` spre cas`.

47

– Dar s-ar putea ca ideea s` nu-i surâd` [i ei, \ltachin` Gary. |n]eleg c`-i cam preten]ioas` – nu se\ntâlne[te decât cu tocilari obseda]i de computere.

– Ah, ai vrea tu, Krupp? Va ie[i cu mine! Cine arputea rezista? Freddie ridic` o sprâncean`,compunând o grimas` pe care o credea irezistibil`.

Jenny gemu \n sine. Freddie, cu p`rul lui blond,ciufulit [i tenul bronzat, poate c` n-ar fi \ntâmpinatnici o dificultate la Tabitha, dar dup` opinia ei ar fif`cut mai bine s`-[i lase acas` \ngâmfarea [i \ntreagapersonalitate. Era \ntruchiparea vanit`]ii.

– Iat-o pe Rhonda. Ea o s`-]i accepte invita]ia cusiguran]`, suger` Gary, ar`tând spre fata sub]iric`aflat` la b`taie.

Freddie rumeg` ideea.– Ea ar accepta orice invita]ie. O fi r`mas \n liceul

`sta cineva cu care s` nu fi ie[it?– Nu-i corect s` spui una ca asta! exclam` Jenny

p`tima[`. |ntâmpl`tor, [tiu c` Rhonda este o persoan`foarte dr`gu]`!

To]i b`ie]ii se \ntoarser` s`-l priveasc` pe Josh, deparc` ar fi c`zut din Lun`.

– Da, da, [tim c` te-ai cam muiat, Friedman, spuseFreddie. Ne distram doar.

– {i ce-ar fi dac` ea ar spune asemenea lucruridespre tine?

– Ar fi cât se poate de adev`rat! r`spunse Freddie,acompaniat de râsetele aprobatoare ale celorlal]i.

48

Jenny se sim]ea ca un str`in, dar nu-i mai p`sa. Oscoseser` din s`rite. {tia c` Rhonda avea o reputa]ie\ndoielnic`, dar nu putea admite ca b`ie]ii s-o bârfeasc`astfel. Cât de groaznic este s` ajungi subiectul uneiasemenea discu]ii! Cum puteau fi atât de cruzi?

– Hei, Josh, unde-]i umbl` gândurile? strig`antrenorul. Treci pe pist`, te rog! Avem de f`cut un turde stadion.

– A spus „te rog“. Antrenorul nu roag` pe nimeni,niciodat`, observ` Freddie bine dispus.

Jenny \[i lu` locul lâng` Gary, cu mâinile proptitepe zgura pistei. |n afar` de ei doi, la curs` maiparticipau \nc` cinci b`ie]i. |nspir` profund.

– Josh o s`-i \nving` f`r` dificultate, auzi ea unmurmur printre cei r`ma[i pe margine. Ca r`spuns, fustr`b`tut` de un fior.

– Pe locuri… fi]i gata… start! strig` antrenorul,ap`s\nd butonul cronometrului.

Jenny sim]i c` devine Josh, lansându-se \n curs` cutoat` for]a. Picioarele se mi[cau ritmic, b`t`ile inimii \ir`sunau \nfundat \n urechi. Entuziasmant` senza]ie!Aproape ca la dans, dar altfel. Se deplasa de-a lungulpistei parc` purtat` de altcineva. Gary o urma.|ncepuse s` oboseasc`. Gary dep`[i pe cel pe care-lcredea a fi Josh, cu un zâmbet pe buze. Jenny hot`r\ s`p`streze ritmul, f`r` s` m`reasc` viteza, pân` spresfâr[itul cursei. |l auzise pe Josh destul de des

49

povestind despre cursele de alergare, a[a \ncât [tia c`el a[a ar fi procedat…

Josh Friedman realiz` un timp mediocru.Surprinz`tor, atât pentru antrenor cât [i pentru colegi.

– Cred c` este cel mai slab timp pe care l-ai scos,Josh, coment` antrenorul, lovindu-l cu palma pespate. Jenny se f`cu mic` de tot. Nu te-am mai v`zutniciodat` \ntârziind atât.

– Pote c` vom reu[i s` te batem, Friedman, ad`ug`Tommy Southern, \ncurajat.

– Nu, dac` va depinde de mine, r`spunse Jenny a[acum ar fi f`cut-o Josh.

– Te provoc, spuse Tommy, luând pozi]ie al`turi deJenny. Plictisit`, \i f`cu pe plac, alergând pân` la sal`.

Apropiindu-se, Jenny auzi zgomotul apei la du[uri.Aburul se \n`l]a din trupurile b`rb`te[ti.

Iat`-l pe Rob, s`punindu-[i p`rul [i cl`tindu-se subjetul fierbinte. Cl`bucul i se scurgea pe piept. Jennynu se putu \mpiedica s` priveasc` fix scena. Al`turi,Sean Cunningham cu mâna f`cut` pâlnie \l stropea peEddie Collander. Râsetele r`sunau, rico[ând dinpere]ii faian]a]i. |[i strânse pleoapele.

– Friedman, termin` cu visarea. Nici o mirare c` aimers atât de prost azi. Rob \[i privi cercet`torprietenul. Sigur n-ai nimic?

Jenny r`m`sese \mpietrit`, cople[it` de valurisuccesive de panic`.

50

– Nu, murmur` ea. Dac` ar fi [tiut! Se zgribuli subpresiunea terorii pe care o sim]ea la ideea de a sedezbr`ca [i de a face du[ \n comun cu ceilal]i.

– Doi b`ie]i trecur` \n fug` pe lâng` ei, biciuindu-seunul pe cel`lalt cu prosoapele. Aveau uncomportament zgomotos, agresiv, absolut nefamiliar.

Ezitând, \[i scoase echipamentul murdar. Poart`-tenormal, \[i impuse ea. Spal`-te [i \mbrac`-te rapid.

Dar nu fu \n stare s` intre la du[uri. |ngrozit`, \[itrase pantalonii [i-[i \ncheie \n grab` c`ma[a. Apoi, lu`echipamentul murdar [i-l \nghesui \n sacul de sport cas`-l duc` la sp`lat.

Unul dintre colegi ridic` privirea [i o interpel`:– Hei, Friedman, ce faci? N-ai de gând s` te speli?– Hei, Friedman, \ng`latule! strig` altul.– Nu stau lâng` tine la ora urm`toare!– Groh, groh!Pe când se \ndep`rta, ]ipetele r`ut`cioase o

urm`rir`. |i venea s` plâng`, dar f`cu sfor]`ri s` seab]in`. |[i d`du seama c` b`ie]ii nu aveau obiceiul s`verse lacrimi. Josh ar fi devenit ]inta etern` a glumelorneiert`toare. |n]elese c` trebuia s` se poarte exact a[acum se a[tepta lumea din partea unui b`iat. Dificil`responsabilitate!

51

Capitolul 4

Josh travers` curtea [colii, \ncercând s`-[iaminteasc` ce or` avea Jenny. Istoria muzicii. |ntr-adev`r. Dar care o fi fost subiectul lec]iei?

Trebuia s-o g`seasc` pe Jenny. Devenise prea mult!Nu-i cuno[tea nici combina]ia de la dul`pior, a[a c` nuavea cum s` scoat` c`r]ile. Habar n-avea de temele ei.{i nu-i pl`cea deloc s` ajung` atât de devreme.

Absorbit de aceste gânduri, se ciocni cu cea maibun` prieten` a Jennyei, Elyse Roberts. Fata scund`,cu p`r negru, se retrase surprins`.

– Jenny? |ncotro te duci? Nici m`car nu m-aiobservat! spuse ea.

– Iart`-m`, Elyse. Eram cufundat` \n gânduri.– P`i, ai face bine s` revii cu picioarele pe p`mânt.

Te-ai putea accidenta. Atitudinea ei de preocuparealtruist` era o noutate pentru Josh.

52

Ochii ei c`prui-\nchis se fixar` asupra pantalonilorpresp`la]i pe care-i purta Josh.

– Hei, Nu te-am mai v`zut purtându-i cu bluza asta.Combina]ia este… interesant`.

– Nu pari convins`.– P`i, dureaz` o vreme pân` s` te obi[nuie[ti cu

ideea. C`ma[a ro[ie [i pantalonii verzi, \n]elegi.Josh [i Elyse p`trunser` \n cl`dire [i se oprir` s`

discute cu un grup de prietene. El spera s` arate a[acum trebuia. Nu se a[teptase ca Elyse s`-i observe\mbr`c`mintea.

– Bun`, Jenny. Ce mai faci? \ntreb` ConnieBevelman, o blond` micu]`.

– Excelent, dar tu? r`spunse Josh, iritat.– Minunat. Azi-diminea]` am avut o conversa]ie

grozav` cu mama de la inim` la inim` [i am stabilittotul. Connie clipi cu \n]eles.

– Nu-n]eleg, spuse Josh nel`murit.– {tii bine, despre cât eram de sup`rat` c` se

c`s`tore[te cu Frankfurter. P`rea exasperat`. Jenny arfi trebuit s`-[i aminteasc`.

– Ah, da, \ntr-adev`r. Am uitat. De ce-i ziciFrankfurter? \ntreb` Josh, \ncercând s`-[i\mbun`t`]easc` informarea.

– Un motiv suficient ar fi c`-l cheam` Frank. Eibine, [tii cât eram de ab`tut` din cauza lui [i pentrunoua slujb` a mamei, care o ]ine mereu departe decas`, continu` Connie.

53

– A-ha.– Acum m` simt mult mai bine. M` \ntreb doar de

ce am a[teptat atâta vreme ca s` clarific`m lucrurile.Nu-i a[a?

– Nu, adic` da, spuse Josh.Nu-[i mai amintea de când nu mai avusese o

discu]ie serioas` cu mama lui. Era mereu preocupat`ca el s` nu cumva s` dea de necazuri [i se \nscrisese lacursul acela aiurit: „Cum s`-i \n]elegi pe adolescen]i!“,dar nu vorbiser` niciodat` despre vreo anumit`problem`.

– Eu nu comunic deloc cu p`rin]ii, intervenisuspinând Toni Wiseman [i trânti u[a dulapului. Nerezum`m la: „D`-mi te rog zah`rul“, sau sarea.

– Tata nu mi se adreseaz` decât ca s`-mi cear`carnetul de note, spuse altcineva.

|n vreme ce clopo]elul suna, toate izbucnir` \n râs.Elyse \[i privi ceasul de mân`, Swatch.– Hei, trebuie s` plec. Ne vedem la prânz. Pa, zise

ea, rupând-o la fug`.Ceea ce \nsemna c` ar fi fost cazul s` plece [i Jenny.

Urc` la etaj, la cabinetul de istoria muzicii. Profesoarase numea doamna Mumper. Josh nu mai avusese de-aface cu ea, dar dac` Jenny o pl`cea, probabil c` era detreab`.

Avea cam cincizeci de ani, era masiv` [i foarteexpresiv`. Purta o fust` din petice [i o bluz` lung`,

54

prins` \n talie cu o centur`. Avea un p`r lung cu firaspru, care-i d`dea aspectul unui hippyot \mb`trânit.

Una dintre prietenele Jennyei, Cathy Bowen, st`tea\ntr-un col] al clasei. P`rea s` plâng`.

– Ce-ai p`]it? \ntreb` Josh, cu impulsivitate.– Ah, Jenny. M-am desp`r]it de Doug, spuse ea,

tr`gându-[i nasul. Vrea s` se-ntâlneasc` [i cu alte fete.A zis c` leg`tura noastr` devenise prea serioas`. M`simt groaznic, a[ vrea s` mor!

Josh r`mase cu gura deschis`. S` moar` … dincauza lui Doug Kalinsky? Ne\ndemânaticul `la carenici s` lanseze mingea ca lumea nu era \n stare?

– Hei, sunt convins` c` nu-i chiar a[a de grav,spuse Josh comp`timitor.

– Este mai r`u. N-o s` ne mai \ntâlnim deloc. Adic`,dac` n-am fi colegi de [coal`. |[i \ngrop` figura \nbatist`. |ntr-un col] era brodat` o figurin` olandez`reprezentând un b`ie]el.

– N-o s` fie sfâr[itul lumii, sunt sigur`, o \ncuraj`Josh.

– Ba da, este! oft` ea tremurând. Adic`, de acum\nainte, am s`-l v`d flirtând cu alte fete. M` gândescnumai la el. Ne vom \ntâlni \ntâmpl`tor prin [coal`, iareu n-am s` rezist s`-l v`d cu alta!

Dup` Josh, Cathy se \ndrepta spre o criz` major`de isterie. Nu-i pl`cea situa]ia, a[a c` schimb`subiectul.

55

– Ce aveam de preg`tit? \ntreb` el, privind pesteum`rul Cathyei la manualul deschis de pe banc`. Nu[tia cum ar trebui s` reac]ioneze la ie[irea aceea ner-voas`. C\nd Jenny plâgea din cine [tie ce motiv, el serezuma s` stea acolo, stânjenit, a[teptând s`-i treac`.

– Of … Vivaldi. Cum se face c` nu [tii? Doar e[ti „missmuzica“, nu-i a[a? se \ncrunt` Cathy printre lacrimi. P`reasup`rat` pe Jenny, dar Josh nu \n]elegea de ce.

– Ah, p`i da, dar uitasem de Vivaldi. Se apropieaudi]ia [i sunt cam agitat`. {i-ar fi dorit s` aib` m`carpar]ial acces la mintea Jennyei, \ncât s`-[i poat` deaseama ce se petrecea \n clas`. Istoria muzicii [ipovestirile emo]ionale ale colegelor constituiaupentru el adev`rate aiureli.

Clopo]elul sun`. Cathy \[i [terse ochii [i se \ntoarsecu fa]a la catedr`. Josh o imit`, sperând s` nu fierândul Jennyei la ascultare.

Pe când doamna Mumper f`cea prezen]a, elanticip` evenimentele zilei, ajungând la concluzia c`trebuia neap`rat s` dea de Jenny imediat dup` oraaceea. Poate c`, dac` s-ar fi \ntâlnit, toat` nebuniaaceea ar fi luat sfâr[it.

– Jenny Knudson, r`sun` vocea exasperat` adoamnei Mumper. E[ti aici, draga mea?

Profesoara gesticula cu creionul \n aer, de parc` arfi \ncercat s-o smulg` astfel din amor]eal`. Josh \n]elese\n sfâr[it c` lui i se adresa [i se ridic` \n picioare.

56

– Da. Scuza]i-m`. M` gândeam la altceva, murmur`el, sim]ind cum ro[e[te.

– N-ar trebui. Deja te-am strigat de dou` ori, darparc` ai fi \nc` la micul dejun, pufni doamna Mumper,iar clasa râse. Profesoara \[i drese glasul.

– |ntrebarea pe care ]i-am pus-o este urm`toarea:|n ce an s-a n`scut Antonio Vivaldi?

Josh \[i zise c` mai bine d`dea un r`spuns gre[itdecât s`-[i recunoasc` ne[tiin]a. Iar r`spunsul \i eratotal necunoscut. Transpira]ia \i broboni fruntea.

Apoi se petrecu ceva total nea[teptat. Cathy \[i l`s`b`rbia \n palm`, iar schimbarea de pozi]ie \i deschiselui Josh perspectiva asupra manualului de pe banc`.Pagina era ocupat` de o litografie sub care se puteaciti: Antonio Vivaldi, 1675? – 1741.

Triumf`tor, Josh \nfrunt` privirea doamneiMumper.

– P`i, se crede c` s-ar fi n`scut \n 1675, darinforma]ia e urmat` de semnul \ntreb`rii.

– {i dup` tine, Jenny, care-i motivul? continu`doamna Mumper.

Josh ridic` din umeri. – Poate c` nu voia s` i se cunoasc` adev`rata vârst`.Colegele izbucnir` \n râs.– |n diminea]a asta, e[ti cam [treng`ri]`,

domni[oar` Knudson, spuse doamna Mumper,

57

zâmbind. Josh \[i zise c` asta era o atitudine foarteneobi[nuit` pentru Jenny [i c` probabil Vivaldi nu eracel mai indicat subiect de glum`.

Spre norocul lui, doamna Mumper se \ntoarse sprealt elev, Ronnie Gray, c`ruia-i ceru p`rerea. Josh numai ascult` r`spunsul. A[tepta cu ner`bdareclopo]elul ca s` poat` pleca \n c`utarea Jennyei, sau asa – \n sensul cel mai real al propozi]iei.

***

Z`rind-o pe Jenny \n fa[a dul`piorului lui, Josh fucople[it de o senza]ie ciudat`. Cât de des ai ocazias`-]i urm`re[ti de la distan]` propria persoan`, \ntr-oactivitate normal`? Poate s` te vezi \nregistrat decamerele de supraveghere dintr-un supermagazin, darn-ar fi acela[i lucru, \[i spuse el. Nu era o imagine TV,ci realitatea. Alerg` pe coridor, minunându-se deu[urin]a cu care trupul Jennyei se strecura prinaglomera]ia de pe hol.

– Jenny!Automat, Jenny \ntoarse capul. |i zâmbi, sau mai

degrab` \[i zâmbi.– Voiam s` zic Josh, [opti el, s`rutând-o cu u[urare.

Apoi spuse: Pân` acum, nu m-am mai s`rutat niciodat`pe mine \nsumi.

58

– Ah, Josh, te-am c`utat peste tot! strig` Jenny. Cene facem?

– Habar n-am, r`spunse el, men]inând tonul [optit.Doamne, s-a \ntâmplat cu adev`rat! La \nceput, numi-am putut crede ochilor.

– Da, [i eu am p`]it la fel. Dar speram c`, dac` ne\ntâlnim, se va produce schimbarea invers`. Nu poates` ne lase a[a!

– A spus trei zile, Jenny. E imposibil s` rezist`matâta vreme. Azi-diminea]` am \ncercat s`-]i deschidcalculatorul, ca ieri, dar nu s-a petrecut nimic. Niciurm`! Tipul s-a evaporat.

– Sâmb`t` vine repeti]ia \n costume! Trebuie s` m`antrenez! Obligatoriu s` d`m de el [i s`-l convingems` ne redea corpurile, declar` Jenny.

– Absolut. Ne vom ocupa de asta imediat. Prinde]iho]ul! spuse el, sim]ind nevoia descre]irii frun]ii \nfa]a dezastrului.

– Termin` cu glumele astea, Josh! zise Jenny,\n`bu[indu-[i râsul.

Ceilal]i se \ntorseser` [i-i priveau.– Parc` v`d cum depunem o plângere privind

experien]ele noastre de dedublare. Apoi, primim unbilet spre cel mai apropiat balamuc, morm`i el.

– Cred c` am putea \ncerca la ziar, suger` Jenny.Josh ridic` din umeri [i \[i studie f`ptura.

59

– Hei, \mi place cum m-ai \mbr`cat.– Mul]umesc. Dar nu-s sigur` c` pl`cerea e

reciproc`. Nu cred c` a[ fi recurs vreodat` lacombina]ia asta de culori. Privi nesatisf`cut` la hainelepe care le alesese Josh.

– A[a a zis [i Elyse. Ei bine, poate c` vei avea maimult noroc data viitoare. Se \ndep`rtaser` de [irurilede dul`pioare personale.

– Te-ai \ntâlnit cu Elyse? \ntreb` ea.– Ce ciudat este s -̀mi vorbe[ti cu vocea mea, spuse Josh.– Ce-ai fi vrut?– Hai s` mânc`m ceva, suger` Josh. Probabil c` e[ti

moart` de foame.Amândoi izbucnir` \n râs. Faptul c` erau \mpreun`

reu[i s` topeasc`, pentru moment, spaima \nghe]at`care le cuprinsese m`runtaiele.

***

La cantin`, Josh lu` dou` t`vi]e [i-i \nmân` unaJenyei, ca de obicei.

Se a[ezar` la aceea[i mas` [i-[i \mp`r]ir` mâncarea.A[a f`ceau mereu. Jenny sorbi din paharul cu lapte,privind pofticioas` la farfuria cu hran` dietetic` dinfa]a lui Josh, pe când el saliva la gândul fripturii dinfarfuria ei. Ar fi devorat \ntr-o clip` gr`tarul [i cartofiipr`ji]i. El rupse t`cerea.

60

– Ora urm`toare am, adic` ai, informatic`. Hai s`intr`m \n laborator \nainte de \nceperea orei [i s`\ncerc`m s`-l contact`m pe spirit.

– Bine. {i dac` ne surprinde profesorul?– Ar fi teribil! exclam` Josh. Domnul Leipzig ne-ar

putea fi martor. Pentru noi, s-ar putea dovedi \nceputulunei cariere lungi [i profitabile. Jenny clipi.

– Pe post de ciuda]ii [colii?|[i terminar` rapid prânzul [i pornir` imediat spre

sala computerelor. U[a era descuiat`, iar ei se strecurar`\n`untru, aprinzând lumina.

Jenny se a[ez` \n fa]a unuia dintre monitoare [i pornicalculatorul. Introduse o dischet` cu jocuri [i a[tept`.Lumina ecranului \mprumuta o nuan]` verzuiedegetelor ce mângâiau tastatura.

– Unde e[ti, spirit al computerului? exclam` Josh,lovind tastele pe deasupra um`rului ei – de fapt, apropriului um`r. Apoi ridic` un deget spre ecran,poruncitor. Arat`-te! ordon` el.

– Vrem s`-]i faci apari]ia! \nt`ri Jenny. Cuvântul„vrem“ i se p`ruse o idee promi]`toare.

Dar spiritul nu se supuse. |n schimb, sun` clopo]elul.Josh se l`s` pe sp`tarul scaunului, vorbind ca un robot.

– Am p`truns \n zona crepuscular`! Suntem \nc`utarea unui omule] ciudat care s`l`[luie[te \ncomputer. Eroare de calcul!

|n aceea[i clip`, domnul Leipzig intr` \n sal`.

61

– Ce fel de eroare? \ntreb` profesorul, amuzat.– Ah, nu, nimic. Orice lucru are o explica]ie, vorbi

Jenny \n numele amândurora. Acum, cu proful al`turi,pierduser` orice [ans` de a mai invoca figuraspiritului, mai ales c` se uita la monitor peste um`rullui Josh.

|ntorcându-se spre Jenny, Josh spuse:– Tocmai mi-am amintit. Am uitat manualul la

cantin`. Vino cu mine s`-l caut.– Sigur. Jenny primi cu recuno[tin]` ocazia oferit`

de a sc`pa de sub ochiul vigilent al domnului Leipzig.|n vreme ce p`r`seau sala, profesorul \i privi pe

rând. Afar`, Josh rupse o buc`]ic` de hârtie dintr-uncaiet.

– Spune-mi ce program ai [i d`-mi cât mai multeinforma]ii despre colegii t`i. Cred c` vom r`mâne \nsitua]ia asta toat` dup`-amiaza.

Jenny \i comunic` orarul, iar el f`cu acela[i lucrupentru ea.

– Ne \ntâlnim la dul`piorul t`u dup` program,bine? propuse Josh.

– OK, fu ea de acord.|ncurcat` situa]ie!– Hei, zise Josh cuprinzându-i fa]a \n palme, putem

s` mul]umim pentru un singur lucru.– Care? se interes` Jernny, ne\n]elegând la ce se

referea.

62

– N-a spus c` schimbarea va fi definitiv`, zâmbi Josh.– Slav` Domnului, Josh!

***

Dup` ore, se re\ntâlnir` la dul`piorul ei. Joshscoase c`r]ile de care ea urma s` aib` nevoie [i pornir`pe culoar.

– Hei, n-ai de gând s`-mi duci c`r]ile? \ntreb` Josh.– O, ba da. Am uitat de frumoasele maniere. Jeni \i

lu` pachetul de c`r]i din mân`. Vai, Josh, cât deciudate sunt toate! S`-]i car c`r]ile, vreau s` spun …asta-i ceea ce se cheam` „schimbare de roluri“, dar …Se opri, apoi \ntreb`:

– {i acum, ce ne facem?– Mergem la tine acas` [i \ncerc`m s`-l

contact`m pe spirit. Porni spre poarta lateral` acl`dirii. Aici mi-am parcat ma[ina.

– Adic`, ma[ina mea.– Da. P`i, exercitarea posesiei este esen]ial` din

punct de vedere legal, glumi el, luând-o \nainte spreparcare.

– Se aplic` [i la corpuri? vru Jenny s` [tie,observând expresia pozna[` ap`rut` pe propria eimutr`.

– Ar trebui. Am \n st`pânire corpul t`u de destul`vreme.

63

– Numai la asta \]i st` gândul? \l tachin` ea.– Bine\n]eles c` nu!Urcar` \n ma[in`. Jeni constat` cât de lipsit` de

confort p`rea broscu]a din perspectiva lui Josh. Pentruea, dimensiunile interioare erau ideale, când se afla \npropriul trup.

– Ei bine, uneori m` \ntreb dac` nu cumva voib`ie]ii ave]i o idee fix`, mai ales dup` ceea ce am\ndurat azi. |i relat` \ntâmpl`rile de la ora de sport.

Josh izbucni \n râs.– |nchipuie-]i ce-ar fi fost dac` aflau b`ie]ii!– Am intrat \ntr-o asemenea panic` \ncât am plecat

f`r` s` mai fac du[.– O, vai, nu! O s` m` tachineze mult` vreme pe

tema asta. Ce-ai f`cut pe pist`? Adic`, ce am f`cut?– Nu prea grozav. To]i te \mpungeau din cauza

timpului slab. Se a[ez` mai comod [i continu`: {if`ceau remarci r`ut`cioase la adresa Rhondei Nygard.Au fost atât de nesuferi]i!

– A[a fac \ntotdeauna, zise Josh, ridicând dinumeri.

Jenny schimb` subiectul.– Sunt \ngrijorat`. Dac` nu reu[im s` ne rec`p`t`m

corpurile – [tiu c` nu-i o idee prea pl`cut` – cum veireu[i s` dansezi \n locul meu, dup`-amiaz`?

Gândul \i provoc` lui Josh un fior de team`. Ceavea s` se \ntâmple? Sigur, n-avea cum s` reu[easc`

64

giannijolys

din prima exerci]iile complexe la care ea muncea decâteva luni. Iar cariera ei viitoare depindea de aceleexerci]ii. Schimbul n-avea cum s` se fi petrecut \ntr-unmoment mai prost.

– Hei, Jen, zise Josh, ridicându-[i pumnul victorios.Ai de-a face cu un campion. Pot orice!

– A-ha. |]i dai seama ce \nseamn` pentru minerepeti]ia asta? \ntreb` ea privindu-l.

– Cred c-am auzit povestea de cel pu]in o mie deori, de[i nu credeam c` voi fi implicat, replic` el. N-ainici un strop de \ncredere?

– Nu-i vorba de \ncredere. Dar, se \ntreb` ea,despre ce putea fi vorba?

– Dar \n privin]a antrenamentului la baseball, relu`Josh, crezi c` ai s` te descurci?

Ea inspir` profund.– Uite ce-i, toat` treaba este ridicol`. Pân`

atunci, sunt convins` c` ne vom reveni. N-are cums` dureze mai mult, nu-i a[a? Mi-e dor s` fiu dinnou eu.

– Da, [i mie. Pân` nu m-am transformat, nu-mid`dusem seama cât de ata[at eram de propriapersoan`. Abia acum \ncep s` pricep cât sunt deciudate fetele. De exemplu, azi-diminea]`, CathyBowen plângea fiindc` se desp`r]ise de Doug, selament` Josh.

65

– Ah, nu! Groaznic! Probabil c` este distrus`, spuseJenny, \ncruntându-se de \ngrijorare. Trebuie s`vorbesc cu ea.

– N-ai cum, Jenny. Nu mai e[ti tu \ns`]i, se gr`biJosh s`-i aminteasc`. N-o s` vrea s` ]i sedest`inuie.

– {i ce i-ai r`spuns? Ai \ncercat s-o \ncurajezi? vruJenny s` afle.

– Nu [tiu, ridic` el din umeri. I-am spus ceva degenul: nu-i sfâr[itul lumii! |ns` ea era tare nec`jit`.

– P`i, cum altfel? Pe tine nu te-ar deranja dac` nis-ar \ntâmpla nou` a[a ceva?

– Ba da. |ntreb` ezitant: hei, Jen, la noi toate-s \nregul`?

– Ei bine, chiar \n clipa asta, n-a[ prea zice,r`spunse ea, chicotind. Dar am face bine s` r`mânemuni]i, fiindc` unica persoan` care poate \n]elege prince treci sunt eu. {i viceversa.

Afirma]ia era destul de lini[titoare.– {i acum, s`-]i povestesc despre repeti]ie. Jenny

p`rea ner`bd`tore s` schimbe subiectul. Maioul debalet este pe raftul de sus din dreapta al dulapului,unde l-am pus ultima dat`.

– Ieri, o corect` Josh.Cuvântul p`ru s`-o sperie. Ieri. Când \nc` erau

normali.

66

– Da, ieri. Numele profesoarei este doamnaHerbert [i se a[teapt` s` fiu familiarizat` cu acest dans.Am s`-l repet o dat` \n fa]a ta, când ajungem acas`.

– ~sta-i dansul la care te chinui de câteva luni?strig` Josh.

– Da.– Doamne, sunt mort!Jenny oft`.– Nu-i un gând prea \ncurajator. Dac` ]inem seama

c` e[ti \n pielea mea.

***

Spre norocul lor, când ajunser`, nu mai era nimeniacas`. Primul impuls fu s` se repead` \n birou [i s`\ncerce s`-l invoce pe spiritul computerelor.

Josh privea fix ecranul, murmurând:– Hai o dat`! F`-]i apari]ia [i spune-ne ce s` facem!– E cam \nc`p`]ânat, Josh, zise Jenny, hipnotizat`

parc` de ecranul gol.– Nu prea vrea s` coopereze cu noi, se plânse Josh.

Adic`, gânde[te-te cât tupeu a avut s` apar` [i s`\mplineasc` ni[te dorin]e, pentru ca apoi s` dispar` [is`-i lase pe oameni s` se descurce singuri. Cineva arputea avea de suferit!

Privind ecranul, Jenny se sim]i tot mai descurajat`.|i arunc` o privire lui Josh [i spuse:

67

– Poate c` este ocupat deocamdat`, suger` ea.– Ar trebui s` fie disponibil pentru urgen]e, replic`

el. Hai s`-i d`m ocazia s`-[i fac` datoria.Se aplec`, opri [i porni din nou calculatorul.

Reintroduse discheta de jocuri, dar pe ecran nu ap`runici o figur`.

– Grozav spirit! Nu te po]i baza pe el, Jen.Ea se ridic` [i p`[i prin camer`.– M`car, [tim la ce ne putem a[tepta. Trei zile, fie

c` ne convine sau c` nu.Josh oft` din r`runchi. – |nseamn` c` n-avem de ales. Vino. Hai s` vedem

cum m` descurc la dans.Jenny puse o caset` cu muzic` de Chopin [i \ncerc`

o demonstra]ie stângace pentru Josh. Avea un solo \nuvertur` [i dou` dansuri romantice din „LesSylphides“.

Privindu-[i propriul corp care se \mpleticea prin\nc`pere, Josh izbucni \n râs.

– Termin` cu râsul, strig` Jenny. Habar n-ai cât estede greu. M` simt ca un pui de elefant.

– Gata cu umorul de camionagiu, zise el, c`utându-iprivirea. Nu, serios, sunt convins c` este dificil. Nu m`v`d \n stare de a[a ceva. |[i \n`bu[i zâmbetul superior.

– Ei bine, a venit vremea s` \ncerci s` fii \n stare.Doar e[ti campionul. Jenny trecu la urm`toareabucat`, ajungând rapid la exasperare.

68

– A-ha. OK. Se ridic` [i \ncerc` o combina]ie de pa[i.– Nu. Nu a[a. E[ti complet dezechilibrat! spuse

Jenny, exasperat`.– P`i, demonstra]ia ta cam las` de dorit, replic` el.

Cred c` \n momentul acesta nici unul dintre noi nueste apt pentru un spectacol.

– Nu-i amuzant, se r`sti Jenny, gata-gata s`izbucneasc` \n lacrimi. Toate aspira]iile ei, pentru caremuncise atât de mult, p`reau compromise.

– Uite, Jen, dac` tot e[ti \n locul meu, ar trebui s`nu te la[i cople[it` de sentimente. Acum e[ti b`iat.Trebuie s` ar`]i duritate!

– Da, tip „macho“! M`nânc lame de ras la miculdejun. |[i \ncord` demonstrativ mu[chii bra]ului.

– Nu glumi, Jenny. E lucru serios. B`ie]ii trebuies`-[i st`pâneasc` pornirile astea.

– De ce devine serios numai când vorbim despretine? Ai impresia c` sentimentele mele n-au nici oimportan]`? strig` Jenny.

– Ca s` fiu cinstit, \n momentul acesta, nuconteaz`, r`spunse el.

– |n]eleg c` nu prea m` iei \n serios, Josh. Acum,st`tea cu mâinile-n [olduri, str`pungându-l cuprivirea.

– Hai s` nu ne mai ciond`nim, Jenny. Sunt cât sepoate de serios, vezi? |[i compusese o expresie care

69

s-ar fi vrut de concentrare pur`. S` mergem \n spatelecasei s` vedem cum te descurci la b`taie.

De[i avea la dispozi]ie corpul lui, nu reu[i marelucru. Mai jucase baseball pe strad`, copil fiind, darasta se petrecuse de multi[or.

Josh st`tea \n centrul cur]ii, aruncându-i mingi, iarea \ncerca s` le loveasc`, ratând mereu.

– Strânge mai bine bâta, Jen. Haide, sunt sigur c`vei reu[i.

Respect` indica]iile \ntocmai.– Ochii la minge! Nu lovi a[a devreme, a[teapt` s`

ajung` aproape. A[a! Of, la dracu!Jenny era uimit` de priveli[tea ei, aruncând atât de

bine mingea, [i faptul \i distr`gea aten]ia. |n afar` deasta, mâinile lui erau mult mai mari – ca ni[te labe deurs. Când \ncerca s` loveasc`, se dezechilibra pu]in.

|n cele din urm`, dup` câteva \ncerc`ri e[uate,Jenny spuse:

– Josh, a venit vremea s` pleci. |ncepe repeti]ia [itrebuie s` fii prezent.

El se apropie [i-i lu` bâta din mân`.– Bine. Dar s` [tii c` a[ prefera s` joc baseball. Se

s`rutar` fugar, \nc` jena]i de situa]ie. Am s` te conducpân` la mine acas`.

O dat` ajun[i, se s`rutar` iar [i Jenny p`[i pelespezile de la intrare. Singura prezent` era menajera,Betsy. Jenny se duse direct \n camera lui Josh [i \ncepu

70

s` caute echipamentul de baseball. Bine\n]eles c` se\mpiedic` de ghetele cu crampoane. Mai greu era s`evi]i o accidentare \mpiedicându-te de ele decât s` leg`se[ti.

Dup` o privire spre ceasul de pe noptier`, Jenny se\mbr`c` [i ie[i, \n vreme ce menajera lucra cuaspiratorul \n cap`tul cel`lalt al holului.

***

– Friedman, ai dat de dracu, \n]elegi? url`antrenorul Jacobs, cu figura acoperit` de o re]ea deriduri.

Sub impactul acestui atac verbal, Jenny se crisp`.Uitase c` timp de trei zile era obligat` s` dea fa]` [i cunesuferitul antrenor de baseball. Trei zile!

Echipa lui Josh se numea Druids [i se divizase \ndou` pentru un joc de antrenament.

Jenny era la prima baz`. Dup` ce sc`p` o mingetrimis` de Willie Edwards, nervoas`, lovi cu pumnul \nm`nu[a lui Josh. Willie \[i cl`tin` capul a dezgust.

Jenny se sim]ea foarte ne\ndemânatic`. Nici vorb`de st`pânirea de sine pe care o aveau b`ie]ii, dup`cum pretinsese Josh. |n gând, \i ceru iertare lui Josh.Apoi se preg`ti pentru urm`toarea faz`. La b`taieajunsese Eddie Collander, \ncovoiat ca un uria[ semnde \ntrebare.

71

Zgomotul bâtei lovind mingea reverber` pe\ntregul teren. To]i adversarii alergau cu ochii \n sus [imâinile \ntinse. Sean Cunningham prinse mingea [i osc`p`. Eddie fugea ca un iepure [i reu[i s` ajung` \ncas`, \mpreun` cu Walt Collins [i Benjamin Stein.Echipa lui Eddie jubila extaziat`.

Scorul ajunsese 3 – 0. Dou` reprize. Apoiarunc`torul \i servi o minge lui Doug Kalinsky, carelovi \n gol. Willie o prinse sigur.

Pe banc`, antrenorul veni la Jenny. – Sper s` love[ti mai bine decât ai prins, Friedman.

Nu-mi dau seama ce-ai p`]it. Ce m` fac cu tine?Jenny sim]i c` se face mic`, \n interiorul acelui trup

str`in. – Nu [tiu. S-ar putea s` am un \nceput de grip`,

\ncerc` ea o justificare.– Un \nceput de grip`? o maimu]`ri antrenorul. Da,

poate c` e[ti bolnav, dar eu \ncep s`-mi pierdr`bdarea. Poate vrei s` te duci acas` [i s` te tratezi cuo por]ie de somn. Antrenorul \[i sc`rpin` chelia. Amv`zut de toate [i am auzit cele mai ciudate scuze, darn-am mai avut un juc`tor cu asemenea fluctua]ii deform`.

– |mi pare r`u. Sunt sigur c` o s`-mi revin pân` lajocul de vineri, \ncerc` ea s`-l lini[teasc`, sim]ingu-segroaznic. Form`! {tia foarte bine cauza. Ah, Josh, terog s` m` ier]i!

72

Se a[ez` urm`rindu-i pe ceilal]i, c`rora le venearândul la b`taie. Gary Krupp reu[i s` ajung` \n cas`,Cecil Morris o f`cu mergând agale, iar Terry Fieldsrat`.

– E rândul t`u, Friedman, anun]` antrenorul. {i terog, de ast` dat` arat` ce po]i. Ai baft` c` `sta este doarun antrenament.

Jenny inspir` adânc. Alese o bât` mai groas` delemn, asem`n`toare cu cea pe care o folosiser` \ncurtea din spatele casei. Se \ndrept` alene sprepunctul de b`taie [i lu` pozi]ia \ncovoiat` pe care oobservase la ceilal]i.

Freddie Halbrecht trimise o aruncare rapid`,curat`, la \n`l]ime mic`.

– Prima! strig` arbitrul.Freddie arunc` din nou. De data asta, Jenny \[i

\ncle[t` mâinile pe bât`, a[a cum \i spusese Josh. |[iimpuse s` a[tepte [i lovi cu putere.

– A doua! – Hai, Friedman! mârâi antrenorul, din spate.Jenny se \nfior`. Se propti mai ferm pe picioare,

preocupat` s` nu arate ca o fat`.Urm`toarea aruncare veni rapid [i cu for]`. Când

lovi, fu cât pe ce s` cad` gr`mad`. – A treia! E[ti eliminat!Cuvintele aspre \i r`sunar` vibrând \n urechi.

73

– Urm`torul!Antrenorul se apropie [i \[i sprijini mâna pe um`rul

lui Josh.– Du-te [i te culc`. Roag-o pe maic`-ta s`-]i prepare

ni[te sup` de pui. F`-te bine, b`iete! Se apropiemeciul.

|n sfâr[it, antrenamentul lu` sfâr[it. Extenuat`,Jenny lu` un m`nunchi de bâte [i le \ndes` \n saculjerpelit. Abia a[tepta s` ajung` acas` – mai bine zis laJosh – [i s` zac`.

De fapt, efortul de a-[i cânt`ri fiecare reac]ie [iac]iune se dovedea extrem de obositor. O singur` zi \nlocul lui Josh, fusese suficient` s-o fac` s` se simt`p`r`sit` \ntr-o ]ar` str`in`, f`r` s` cunoasc` limba.

{i nu era vorba doar de cazul lui Josh. Odescump`nea limbajul folosit de b`ie]i \n general. Deparc` nu le-ar fi p`sat de nimeni. |n]elegea dorin]a deautodep`[ire dus` pân` la limita posibilit`]ilor fizice,dar \i p`rea de ne\n]eles preten]ia aceea deatotputernicie afi[at` mereu. Oare de când adoptaser`asemenea atitudine?

Diferen]a era foarte mare. Se sim]ea \ntr-o tensiunepermanent`, ca un arc \ntins la maximum, f`r` o clip`de relaxare. Cele trei zile aveau s-o scoat` din min]i.

Se \ntreb` dac` Josh \ncerca acelea[i senza]ii.

74

Capitolul 5

Josh era la bara de \nc`lzire, concentrându-seasupra mi[c`rilor balerinei din fa]a sa. |i imita cuaten]ie toate mi[c`rile [i, din când \n când, \[i verifica\n oglind` presta]ia.

F`ceau reveren]e, \ndoindu-[i genunchii dar ]inândspatele drept. La \nceput, le considerase floare laureche. |ns` destul de repede constatase c` nu eradeloc u[or s` le faci de parc` ai purta un teanc de c`r]i\n echilibru pe cre[tet.

– Jenny Knudson! Ce-i aia? \ntreb` doamnaHerbert, o femeie micu]`, voinic`, a c`rei atitudine\ncrez`toare p`rea s` satureze aerul din sal`.

Ridicat pe vârfuri \n pantofii de poante ai Jennyei,Josh avu un frison de team`. Din fericire, degetele eierau destul de rezistente [i obi[nuite cu aceast`pozi]ie neobi[nuit`. De pe urma sportului, Josh era

75

destul de suplu, dar cu toate astea, nu era capabil s`realizeze corect exerci]iile demonstrate mai devremede Jenny. Imposibil!

– Jenny, ast`zi parc` n-ai fi tu \ns`]i. |n glasulinstructoarei de balet r`suna ne\ncredere. Nu mai e[ticea pe care o cuno[team! }i-e r`u?

– P`i, \n ultima vreme m-am sim]it cam ciudat,recunoscu Josh.

Ochii doamnei Herbert se \ngustar`, iar buzele i sestrânser` \n semn de \ngrijorare.

– |mi pare r`u s` aud una ca asta, Jennifer. Clar c`nu e[ti \n apele tale. Trebuie s` ne l`murim care-imotivul [i s`-l elimin`m. Vocea ei \mprumut` un tonde [oapt` conspirativ`. {tii bine c` e[ti marea noastr`speran]` pentru [coala de balet.

– |n]eleg aluzia, spuse Josh, zâmbind [i dând dincap. Doamna Herbert clipi surprins`, dar nu r`spunsela comentariu. Josh pricepu c` profesoara nu eraobi[nuit` s` aud` asemenea vorbe. Ei bine, aceast`Jenny \ncorpora [i alte diferen]e subtile.

Doamna Herbert \[i flutur` degetele sub]iri \n aer [ise adres` clasei:

– Bine, acum reveren]e. Toat` lumea, \mpreun`!Unu-doi-trei-patru [i unu-doi-trei-patru [i …

Josh se supuse, provocând o nou` \nnegurare atr`s`turilor instructoarei [i câteva gesturi

76

ner`bd`toare. Termin` exerci]iul neglijent, dorindu-[idin r`sputeri ca Jenny s` revin` \n propriu