Scheletul axial

I. Coloana vertebrală

Este situată median şi posterior şi este formată din 33-34 vertebre dispuse metameric şi

articulate între ele pentru a forma o ax flexibil care susţine corpul şi protejează măduva spinării.

Ea prezintă 5 regiuni:

- regiunea cervicală – 7 vertebre (C1 – C7)

- regiunea toracală – 12 vertebre (T1 – T12)

- regiunea lombară – 5 vertebre (L1 – L5)

- regiunea sacrală – 5 vertebre (S1 – S5) care se sudează şi formează osul sacrum

- regiunea coccigiană – 4-5 vertebre (Cg1 – Cg4/5) care se sudează şi formează coccisul.

In vedere laterala coloana vertebrala releva prezenta a 4 curburi ( amplifica flexibilitatea) :

- curbura cervicala - concava posterior

- curbura lombara – concava posterior

- c. toracica – convexa posterior

- c sacrala – convexa posterior

Curburile anormale ale coloanei vertebrale ( datorate pozitiilor vicioase sau unor stari patologice):

Scolioza - - curbura laterala anormala ; se produce cel mai frecvent in regiunea toracica

Cifoza – curbura dorsala exagerata; frecventa la varste inaintatea dar poate aparea si in anumite afectiuni

Lordoza - frecventa la femei gravide

Caracterele comune ale vertebrelor (verebra toracală)

Vertebra prezintă un corp vertebral situat anterior şi un arc vertebral situat posterior.

Între corpul şi arcul vertebral se delimitează orificiul vertebral, iar prin suprapunerea

orificiilor vertebrale se formează canalul vertebral în care se află măduva spinării. Forma

circulara a orificiului vertebral este caracteristica pentru vertebra toracala.

Corpul vertebral este dispus anterior şi are formă de segment de cilindru şi prezintă

două feţe articulare plane (superioară şi inferioară). Între fiecare două corpuri vertebrale

succesive se află câte un disc intervertebral, format dintr-un inel fibros dispus la exterior şi un

nucleu pulpos situat la interior. Vertebrele toracale prezinta pe părţile laterale ale corpului

vertebral cate doua fovei costale (superioare şi inferioare) pentru articularea capului coastei.

Arcul vertebral este format din două lame vertebrale şi doi pediculi vertebrali.

Lamele vertebrale sunt porţiuni lăţite ale arcului vertebral care se unesc median şi

posterior şi se continuă cu un proces spinos. Caracteristica pentru vertebra toracala este

dispozitia proceului spinos - îndreptat oblic de sus în jos.

Pediculii vertebrali sunt porţiuni înguste ale arcului vertebral care unesc arcul la corpul

vertebral. Ei prezintă o incizură superioară uşor concavă şi o incizură inferioară mai adâncă.

Prin suprapunerea a două vertebre succesive, între incizurile inferioare ale unei vertebre şi

incizurile superioare ale vertebrei subiacente se formează orificii intervertebrale prin care

nervii spinali părăsesc canalul vertebral.

La limita dintre lamele vertebrale şi pediculii vertebrali se află 3 perechi de procese:

procese articulare superioare, procese articulare inferioare şi procese transverse.

Procesele transverse bine dezvoltate şi care prezintă o fovee costală pentru articulatia la

tuberculul coastei constituie o alta caracteristica a vertebrei toracale.

Hernia de disc – presupune ruperea inelului fibros al discului intervertebral (traumatisme, ridicare

greutate), protruzia nucleului pulpos ce poate avea drept consecinta compresia maduvei spinarii sau a nervilor

spinali.

Particularităţi ale vertebrelor

Vertebra cervicală 1 – ATLAS

Este singura vertebră care nu prezintă corp vertebral. Ea este formată din două mase

laterale şi două arcuri (anterior şi posterior).

Masele laterale prezintă superior două fovei articulare superioare (cavităţi glenoide)

pentru articularea cu condilii occipitalului. Inferior prezintă două faţete articulare inferioare

pentru articularea cu vertebra cervicală 2 (axis). Pe faţa medială masele laterale prezintă câte o

zonă rugoasă pentru inserţia ligamentului transvers, care împreună cu arcul anterior formează

un inel osteo - fibros în care este cuprins procesul odontoid al axisului.

Arcul anterior prezintă posterior o faţetă articulară pentru articularea cu procesul

odontoid al axisului şi median şi anterior un tubercul anterior.

Arcul posterior este mai lung şi prezintă lateral (stânga şi dreapta) câte un sulc pentru

arterele vertebrale.

Orificiul vertebral este mai larg şi este străbătut de porţiunea terminală a bulbului

rahidian.

Vertebra cervicală 2 (C2 – axis)

Prezintă procesul odontoid (dintele axisului) care este sudat pe faţa superioară a

corpului vertebral. Acesta prezintă anterior o faţetă articulară pentru articularea cu arcul

anterior al atlasului iar posterior o faţetă pentru ligamentul transvers. Rolul său este de pivot în

jurul căruia se roteşte atlasul împreună cu craniul.

Vertebrele tipice din regiunea cervicală (C3 – C7)

Corpul vertebral al acestor vertebre este mic şi alungit transversal. Procesul spinos este

scurt şi bifid. Prezintă procese costo-transverse (formate prin fuzionarea unui rudiment de

coastă cu procesul transvers), străbătute de orificii costo-transverse, prin care trec arterele

vertebrale. Orificiul vertebral este mare şi are formă triunghiulară.

C7 este considerata o vertebra cervicala tipica dar prezinta si câteva particularitati – procesul spinos nu

este bifurcat si este palpabil ; poate fi folosit ca reper pentru delimitarea regiunii cervicale de regiunea toracalas.

Vertebrele regiunii lombare (L1 –L5)

Sunt cele mai mari vertebre ale coloanei vertebrale la om

Prezintă un corp vertebral voluminos cu un contur reniform. Procesul spinos este

comprimat lateral şi îndreptat orizontal. Prezintă procese costiforme (rudiment de coaste) şi

tuberculii accesori (rudimente ale proceselor transverse). Orificiul vertebral are dimensiuni

mici.

Vertebrele cresc progresiv in dimensiuni pornind din regiunea cervicala pana in regiunea lombara;

aceasta crestere in dimensiuni este direct proportionala ( este corelata ) cu greutatea pe care o sustin.

Vertebrele din regiunea sacrală - osul sacrum

Se formează prin unirea celor 5 vertebre sacrale.

Are formă de piramidă patrulateră orientată cu baza în sus şi vârful inferior, şi prezintă o

faţă anterioară, o faţă posterioară şi două feţe laterale.

Faţa posterioară este convexă şi prezintă median creasta sacrală mediană (formată

prin sudarea proceselor spinoase), şanţurile sacrale (formată prin sudarea lamelor vertebrale),

crestele sacrale articulare (formată prin sudarea proceselor articulare superioare şi inferioare),

orificiile sacrale posterioare (pentru ramurile dorsale ale nervilor spinali) şi crestele sacrale

laterale (formată prin sudarea proceselor transverse). Crestele sacrale articulare se continuă

superior cu coarnele mari (procesele articulare superioare ale vertebrei S1) şi inferior cu

coarnele mici (procesele articulare inferioare ale S5).

Faţa anterioară este concavă şi prezintă median corpurile vertebrale ale vertebrelor

sacrale unite la nivelul liniilor transverse. La capetele liniilor transverse se află orificiile

sacrale anterioare (străbătute de ramurile ventrale ale nervilor spinali).

Feţele laterale prezintă suprafeţe articulare pentru articularea la oasele coxale.

Prin suprapunerea orificiilor vertebrale ale vertebrelor sacrale se formează canalul sacral

care reprezintă partea terminală a canalul vertebral şi care se deschide la exterior prin hiatusul

sacral.

Vertebrele din regiunea coccigiană - osul coccis

Format din 4-5 vertebre rudimentare (se păstrează doar corpurile), cu excepţia primei

vertebre care prezintă două coarne ale coccisului (procesele articulare superioare ale primei

vertebre coccigiene) şi 2 procese transverse, situate lateral, reduse.

Scheletul cutiei toracice

Cuprinde:

- vertebrele toracale (T1 – T2);

- coastele;

- sternul.

Coastele

Localizare – la nivelul toracelui, formează pereţii cutiei toracice

Număr – 12 perechi

Formă – de baghete turtite şi arcuite, având concavitatea în interior.

Alcătuire

- coasta vertebrală – osoasă, se articulează la vertebrele toracale

- coasta cartilaginoasă – scurtă, se articulează la stern.

Morfologie

Coasta osoasă prezintă:

- Capul coastei – cu două feţe articulare pentru articularea la corpurile vertebrale;

- Gâtul coastei – o regiune mai îngustă;

- Tuberculul costal – se articulează la procesele transverse ale vertebrelor toracale

- Corpul coastei – cu marginea superioară rotunjită şi marginea inferioară ascuţită, pe

care se află şanţul costal.

Clasificare

După modul de articulare la stern, coastele sunt:

- adevărate (1 - 7) – au cartilagii costale proprii

- false (8 – 10) – se articulează la stern printr-un cartilaj costal 7

- flotante (libere, 11 - 12) – nu se articulează la stern şi sunt scurte.

Sternul

Localizare – partea anterioară şi mediană a toracelui.

Număr – 1

Formă – os alungit de sus în jos şi turtit antero-posterior

Morfologie

Sternul prezintă 3 părţi:

- manubriul sternal - osos;

- corpul sternal - osos;

- procesul xifoid - cartilaginos.

Manubriul prezintă median şi superior incizura jugulară, iar superior şi lateral

incizurile claviculare (pentru capetele sternale ale claviculelor). Lateral prezintă pe ambele

părţi câte o incizură pentru articularea perechii 1 de coaste.

Incizurile pentru articularea coastelor 2 se află la limita dintre manubriu şi corp.

Corpul prezintă pe părţile laterale câte 5 incizuri pentru articularea coastelor 3 – 7.