fplamadeala@gmail.com

De ce ai ales anume "Sapte" pentru filmuleț? Am ales anume acest text graţie mesajului său colosal: de a renaşte. Cu toţii într-un moment al vieţii am dăruit prea mult din noi unor oameni care pur şi simplu iau, iar apoi pleacă... şi a fost foarte important pentru mine să spun tuturor că anume în momentul cînd crezi că ai rămas pustiit poţi să găseşti în tine ultimul gram de putere şi să reînvii... mai puternic(ă), mai determinat(ă), mai împăcat(ă) cum nu ai fost niciodată.„Şapte” este textul care pulsează viu prin mine de fiecare dată cînd îl citesc, răsună pe pielea mea şi îmi dă fiori cum nici un alt text din „Cămaşa lui” nu o face... şi cred că de la el în colo o să pornească tot ce o să scriu pe viitor fiindcă prin el m-am depăşit în solilocviile mele, literalmente îl consider a fi cel mai bun şi îmi dă un reper de arhitectură a gîndurilor pentru următoarele încercări de a scrie.

Care este mesajul ascuns al acestui text? Există viaţă după o mare iubire, iar întregirea ta şi redescoperirea de sine începe anume atunci cînd eşti înjumătăţit. Acesta este mesajul ascuns, pe lîngă cel care a fost descris mai sus.

Cât a durat productia clipului si care au fost cele mai memorabile momente? Filmările propriu-zise au avut loc în 2 sîmbete. În prima am filmat în biserica unei mănăstiri, trezindu-ne cu echipa de la 5 dimineaţa, iar în a doua sîmbătă am filmat pe acoperiş, la orele trei fiind deja lîngă blocul cu pricină. Montajul a fost o adevărată provocare, am lucrat 5 zile continuu la el graţie tehnicii secvenţelor muliple din diverse unghiuri a imaginilor video, plus a la toate trebuia să sincronizăm mişcările dansatorilor cînd alegea diverse materiale video, recitalul meu etc. La un sigur minut al videoclipului puteam să lucrăm mai mult de o zi, atît de complicat era să aduci acea tehnică de montaj într-un videoclip final. Practic citeva zile veneam după serviciu direct la studio şi plecam de acolo pe la 10 seara, sîmbătă eram de la orele 9 la studio şi tot la 10 seara plecam – O muncă U-ri-a-şă!De data aceasta scenariul, deşi are un număr mai redus de actori ca videolcipul precedent („Parfumul”), era mai îndrăzneţ şi prin urmare mai dificil de realizat. Nimeni nu a filmat într-o biserică nici măcar o secvenţă de film, nemaivorbind de videolcipuri, de regulă acolo se filmează doar cu ocazia unei cucunii sau a unui botez, nici pe acoperiş nu s-a filmat – Ne-am dorit ca acest nou videoclip să depăşească obişnuitul în toată componenţa sa: text, piesă, scenariu! Sentimentul de unitate a echipei o să rămînă pentru foarte mult timp în memoria mea, cu toţii ştiau că e nebunie ceea ce facem, dar toţi o făceau cu mare entuziasm: am găsit pianul, l-am adus la etajul 13, am cusut ţinute pentru pianistă şi pentru dansatoare în ritm alert exact pentru a completa imaginea dansului pe acoperiş, dansatorea a executat trucurile pînă şi-a deteriorat poantele pînă la lemn, ne jertfeam somnul de weekend, neobosit filmam aceleaşi secvenţe de cîteva ori dacă Sergiu Ciorescu credea că e nevoie. A fost memorabil, cel puţin pentru mine, momentul în care am primit binecuvîntarea şi un zîmbet cald din partea părintelui stareţ de a filma în biserică... a citit scenairul şi mi-a zis: „Încă niciodată biserica ortodoxă nu a fost pusă într-o lumină atît de creativă şi de frumoasă”. Atunci am înţeles că „Şapte” a căpătat importanţă pentru mai mulţi oamnei decît am intuit iniţial şi că mesajul său va fi mult mai amplu.

Cum ai descrie această lucrare in doar 3 cuvinte? Profundă, ambiţioasă, mişcătoare.

Ce te-a inspirat cel mai mult, atunci când scriai scenariul pentru filmuleț?Sinceră să fiu: fonul muzical realizat de Anastasia Lazarencu. Nu am dorit să scriu scenariul pînă nu am avut recitalul imprimat la studio... Fiindcă cum e arhicunoscut deja: scriu doar cînd ascult ceva. Compoziţia Anastasiei a reuşit să mă sensibilizeze şi m-a ajutat să răscolesc adînc în mine şi să recit cu patos... aşa a apărut scenariul: seara lipeam strîns ochii şi ascultam simbioza dintre text şi muzică de cîteva ori, apoi îmi notam scînteiele de imagini viu colorate din cap pe hîrtie foarte minuţios, de la locaţii, pînă la detaliul rochiei văporoase a pianistei care se legăna leneşă în aer.

Cât de complicat a fost să lucrezi asupra lui? Pînă acum am realizat patru lansări de carte, am scris trei cărţi, semnez cu numele mez deja 2 videolcipuri literare am organizat conferinţă pe tematica „Femeie la carte” la salonul internaţional de carte 2015, dar din toate cîte le-am făcut, ambiţia de a crea videolcipul „Şapte” a fost cel mai dificil să o materializez. Am avut un privilegiu extraordinar să lucrez cu talentata echipă CioFilm care a adus ţării noastre mai multe premii internaţionale pentru lucrările sale cinematografie, cu Anastasia Lazarencu (compozitoarea şi protagonista videoclipului) care după ce a citit textul a creat piesa extraordinară care m-a ajutat mult să îmi unific sentimentele şi concentraţia atunci cînd recitam – a creat un nou pod către mine însămi, dar şi mai important: către cititorul şi ascultătorul meu, dansatorii Cristina Movilă şi Eduard Statii care au transpus tot amalganul de sentimente din recital în mişcări de dans şi genialul Make-up artist Luiza Dochien care se trezea dis-de-dimineaţă odată cu noi.

Planifici să creezi iarăsi ceva inedit in timpul apropiat?Acum viaţa mea ia uşor-uşor o altă întorsătură... A venit timpul să fac puţin loc pentru cîteva visuri şi ambiţii pe care vreau mult să le realizez de cîţiva ani. Nu mă opresc din scris, doar că îmi iau o pauză pînă la noul proiect literar, şi sper să nu dureze mai mult de 1 an. Viaţa deja mi-a demonstrat că indiferent de ce aş face, mereu o să revin la scris, la cărţi, la edituri, la manuscrisuri şi corectarea acestora în toiul nopţii, la planificarea lansărilor de carte care nu s-au mai văzut. O să se întîmple toate iarăşi, doar că nu foarte curînd, pînă ce totul rămîne a fi notata pe hîrtie şi marcat cu roşu anul 2016. Mă bucură mult că doar într-un singur an mi-a reuşit să devin cavaler al ordinului Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru Mireni pentru merite de creaţie, să organizez cea mai mare lansare de carte care a avut loc vreodată la noi în ţară şi mai presus de atît – la Muzeul Naţional de Artă, să lansez un nou videoclip literar care depăeşte orice s-ar fi filmat pînă acum la noi. A venit timpul să mă retrag puţin... şi cîndva să revin într-un mod şi mai spectaculos şi să continui reinventarea literaturii româneşti.