cele sapte elemente despre care vorbeste el

8/15/2019 Cele Sapte Elemente Despre Care Vorbeste El

1/27

Cele sapte elemente despre care vorbeste el, sunt:

1.Rusinea (Barbatii nu plang)

2.Absenta emotionala (Nu stiu ce simt)

3.Nesiguranta masculina (M-am plictisit sa fiu cel mai bun)

4.Narcisimul (Uita-te la mine, asculta-ma, atinge-ma, simte-ma)

5.Agresivitatea (Iti arat eu cine e seful)

6.Autodistrugerea (Sunt un ratat)

7.Initiativa sexuala (Vreau sex acum)

Pentru a ne da seama de modul de abordare pe care trebuie sa-l aplicam, trebuie sa intelegem ca

intrebarile la care dorim raspuns sunt mai bune, mai putin bune, exista diverse moduri de a pune

intrebari, momente in care este bine sau nu sa le pui.

I. Stim ca barbatii nu isi exprima sentimentele la fel cum o fac femeile, pe considerentul ca ei trebuie sa

ramana pe pozitii. Insa isi vor transmite toate nemultumirile legate de ei asupra partenerei si vor incepe

sa o critice referitor la haine, par si alte aspecte care ii deranjeaza la propria lor persoana. Femeia va

ajunge in stadiul in care sa simta rusinata de propriile imperfectiuni si ii va reprosa lui ca este prea critic.

Aici intervine cearta. Aceasta insa poate fi depasita daca barbatul accepta situatia in care se afla, sau

daca femeia vine in ajutorul lui. Cartea ne invata ca fiecare dintre noi putem fi terapeutii partenerilor

nostri.

In cartea sa “Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Jupiter”, John Gray explica faptul ca, atunci candfemeile vorbesc despre sentimente dureroase sau probleme, barbatii o iau personal si simt ca trebuie sa

faca ceva ca sa rezolve problema. Si daca nu o pot rezolva, atunci se simt frustrati. Prin urmare, nu e

adevarat ca barbatii nu sunt capabili sa empatizeze cu suferinta unei femei sau sa o asculte. Insa, pentru

a face asta, ei trebuie sa-si permita asa cum se simte femeia –ranita, expusa, vulnerabila. Si isi spun “nu,

multumesc”. Acest dialog interior este primul suspect atunci cand un barbat vorbeste (sau nu vorbeste)

fara sens. Puteti paria (si veti castiga sigur) ca barbatii care nu ofera informatii sau lasa frazele

neterminate sau spun lucruri care nu au nicio legatura cu subiectul discutiei se lupta de fapt, cu rusinea.

Cand barbatilor le este rusine, ei incearca sa minimizeze acest sentiment prin necomunicare (tacere),

comunicarea faptelor opuse (minciuna), sau comunicare indirecta (eschivare). Si asta nu din cauza carusinea este o emotie prea dureroasa pentru ei, ci mai degraba pentru ca rusinea este si un semnal ca

alte sentimente tulburi pandesc undeva, in forul lor interior. Astfel, rusinea serveste ca mijloc de

intimidare si ca aducere aminte ca nici macar sa nu se gandeasca la alte sentimente.

Prin urmare, daca dorim sa intram intr-o relatie de schimburi profunde cu un barbat, trebuie mai intai sa

patrundem prin stratul gros de rusine care il blocheaza.

Dorinta de nestapanit a barbatilor de a se confesa este una dintre modelele simple prin care incearca sa

faca fata rusinii. Alt mecanism des folosit este utilizarea umorului sarcastic, autodepreciativ, intalnit in

spectacolele de comedie. Alta metoda este amanarea si evitarea anumitor lucruri ce trebuie facute.

In “Shame”, psihiatrul Michael Lewis de ce aceste tipuri de comportamente ajuta la reducerea sau

negarea rusinii. Prin uitare, ne mutam atentia de pe situatia generatoare de rusine catre altceva. Prin


2/27

marturisire sau razand de noi insine, ne privim dintr-o perspectiva exterioara. Daca gasim modalitatea

de a vorbi despre rusine, atunci treaba este aproape rezolvata. Problema cea mai complicata este ca, de

cele mai multe ori, barbatii nu sunt deloc constienti de rusinea lor. Sunt persoane care nu pot tolera

rusinea, pe motiv ca se apara de eventualele sentimente dureroase. Poate ca asa e, dar ignoranta are si

ea pretul ei, iar pretul este platit de cele mai multe ori de ceilalti. Specialistii in psihologie sociala spun

ca, in timp ce femeile tind sa le atribuie celorlalti succesele personale, dar cred ca esecurile le apartin,

barbatii fac exact invers. Iar pentru a scapa de sentimentul de rusine, barbatii isi proiecteaza lipsurile

asupra altora. Si in cazul iesirilor in oras sau relatiilor intime, acesti altii sunt in general femeile candide.

De cele mai multe ori, atunci cand incearca sa cunoasca o femeie, barbatii au in minte o lista de atribute.

Si desi poate unele femei iau note mari la aceasta evaluare, barbatul de fiecare data tinde sa se axeze pe

partile mai putin placute ale acesteia. Cand un barbat este rautacios intr-o discutie, sunt mari sanse ca

el sa incerce sa-si nege sentimentele de rusine si inadecvare.

Experientele clinice si cercetarile arata ca, in timp ce femeile tind sa se rusineze din cauza problemelor

legate de felul in care arata si sa simta esecul relatiilor interpersonale, barbatii sunt mai predispusi sa le

fie rusine din cauza rezultatelor, fie ele profesionale sau sexuale. Atunci cand barbatul critica femeia

datorita propriilor sale esecuri, aceasta este mai mult decat pregatita sa primeasca si sa internalizeze

proiectia barbatului. La urma urmei, este predispusa, sa-I fie rusine de felul in care arata si de faptul ca o

sa esueze intr-un context relational, iar barbatul profita intuitiv exact de aceste lucruri. Si desi femeia

confirma spusele barbatului, este suparata pe barbatul care a facut-o sa se simta asa. Asa ca ori

riposteaza, ori se retrage in tacere. Acum este clar pentru barbat ca a gresit undeva. Dar, nestiind ca a

fost motivat doar de sentimentele proprii de rusine legate de cu totul altceva, nu poate rectiona decat

insistand ca nu a intentionat sa o critice. Femeia nu prea il crede si, simtindu-se si mai jignita de aceasta

negare, il face nepasator si greu de cap. Barbatul se simte atacat, asa ca raspunde cu aceeasi moneda si

ii spune ca e prea sensibila si se apara mereu.

Cu toate ca este adeseori mascata sub aparente inofensive, rusinea este in realitate prima linie de

aparare a barbatilor. De aceea, atunci cand se simt vulnerabili, se inarmeaza si inainteaza pentru a nu

lasa rusinea de a fi vazut vulnerabil la vedere.

Acceptarea si iubirea propriei persoane reprezinta o conditie preliminara pentru acceptarea si iubirea

celorlalti. Tot acesta este motivul pentru care, daca ti-e rusine de secretele pe care le tii bine ascunse,

nu-I poti cere partenerului sa lase orice rusine deoparte. Pentru ca este un paradox al societatii noastre

faptul ca, desi majotitatea comportamentelor “deviante” apar la sexul masculin, barbatii sunt mai putin

toleranti decat femeile cu devierile de la norma. Barbatii sunt mult mai predispusi sa devalorizeze sau sa

condamne diversitatea, imaginatia creatoare, homosexualitatea, lipsa unei locuinte, incorectitudinea la

locul de munca, spiritul rebel si tot ce tine de comportamentul excentric, neconventional. Motivul

pentru care barbatii sunt mai preocupati de conventii este potentialul lor crescut pentru abatere.

Recunoasterea si discutarea sentimentelor de rusine ajuta la deschiderea canalelor de comunicare. Intr-

un fel, chiar sentimentul de rusine este o poarta catre deschiderea emotionala, atata vreme cat nu ti-e

frica sa pui intrebari despre el. Si nu trebuie sa fi terapeut ca sa pui intrebari stupide.N-ai nevoie decat

de curaj. Trebuie sa renunti la ceea ce crezi ca stii despre oameni. Daca nu faci presupuneri despre

lucrurile care provoaca rusine, atunci esti mai deschis la a pune “intrebari stupide” si la a afla care sunt

aceste lucruri. Barbatii cu fantezii, ganduri sau obiceiuri neobisnuite au o inclinatie speciala spre a se

simti “ciudati.” Oricine dorestesa stie ce in mintea unui barbat trebuie sa inteleaga in primul rand cum

functioneaza propria sa minte, cu fantezii cu tot.


3/27

In situatiile de zi cu zi, barbatul cu care doar va intalniti sau aveti deja o relatie poate avea sau nu astfel

de fantezii sexuale. Sunt mari sanse ca el saaiba fantezii sexuale despre care sa nu va spuna, deoarece ii

este rusine.

In general, intrebarile sunt un instrument simplu si usor de utilizat si eficient; reprezinta, deasemenea,

cea mai buna tehnica in vanzare-si-negociere, pentru ca te ajuta sa afli cat mai multe despre interesele si

nevoile clientului sau partenerului. E mai greu sa pui intrebari stupide, caci poti sa pari ridicol. Doar ca,

in cazul rusinii, dupa cum sigur va amintiti, un anumit grad de autoexpunere este un avantaj.

Cheia succesului in “interogarea” unui barbat este, in mod paradoxal, sa nu va intereseze raspunsurile.

Trebuie sa puneti intrebarile ca un copil, din curiozitate naiva, si nu pentru ca sunteti in cautarea

“adevarului”, pentru ca doriti sa-l ajutati sau sa-l eliberati de secrete. Deci, in primul rand, nu puneti

intrebari atunci cand chiar doriti sau aveti nevoie sa stiti, decat daca aveti convingerea ca barbatul este

gata sa se confeseze. Incepeti sa puneti intrebari numai atunci cand aveti un interes detasat, deschis,

intelectual despre subiectul respectiv si puneti intrebarile intr-un fel care sa demonstreze o atitudine de

acceptare si dorinta de a auzi raspunsul. Atata vreme cat nu dati impresia de cicaleala, puneti intrebari

pentru a forta barbatul sa-si depaseasca rusinea.

Rasul cu sau langa persoana rusinata este un lucru fabulos pentru ca permite recunoasterea faptului ca

exista, defapt, ceva de care sa te simti stanjenit. Rasul plaseaza experienta rusinii in perspectiva si

salveaza persoana in cauza de la deprimare si autocompatimire.

Daca doriti ca barbatul care nu isi constientizeaza rusinea sa fie constient de ea, tot ce aveti de facut

este sa aruncati mingea inapoi in terenul lui, atunci va ataca pe dumneavoastra pentru insuccesele sale.

Lasa-l sa fiarba in suc propriu si spune-I cate-o replica gen “Sa vorbesti cu mine doar cand ai ceva dragut

sa-mi spui”. Asta ii va da timp de gandire si va constientiza in cele din urma unde este problema.

Mai exista o tehnica care merita mentionata. Nu necesita niciun effort, dar este cel mai greu de invatat.

Este vorba despre tacere. Uneori, cand barbatul gaseste curajul de ascoate la iveala ceva de care ii este

rusine, e mai bine sa nu spuneti nimic. Cu alte cuvinte, daca nu reactionati, mesajul pe care il transmiteti

este “Mare scofala”, care ii permite partenerului sa elaboreze.

Deschiderea si toleranta pot ajuta barbatii sa-si depaseasca rusinea – vazuta ca o barierea in

comunjicare. Dar nu ii vor lipsi de experimentarea ei.

II. Daca stadiul de rusine poate fi depasit de oricine, absenta emotionala este o bariera mult mai greu dedepasit. Atunci ce e de facut cand cineva nu simte?Partial, solutia consta in fructificarea sentimentelor

deja existente, nu cautarea celor care nu exista.

Vestea buna este ca din ce in ce mai multi barbati incep sa vorbeasca deschis despre sentimentele lor;

cea rea este ca vorbesc despre total altceva, decat tema propusa pentru discutie. Din acest punct de

vedere, in masura in care femeile pot tolera sentimente mai dureroase, ele sunt mai puternice

psihologic decat barbatii. Acestia, temandu-se de durerea psihica, isi transforma suferintele in filozofii

sau activitati. Sau, uneori, intr-o mare gluma.

Barbatii care au pierdut persoane apropiate cand erau foarte tineri sunt mai expusi la acest sindrom:

sentimentele lor mor o data cu moartea unui parinte, fapt care le aduce dublul “beneficiu” de a nu simti

pierderea in timp ce raman loiali sau apropiati de parintele mort. Acesti barbati au trecut, intr-un fel,


4/27

printr-un Holocaust psihologic. Emotional vorbind, au vazut tot ce era mai rau. Prin urmare, nu au mult

de pierdut, iar filozofia lor sentimentala este “cu cat mai putin, cu atat mai bine”. Se indoiesc de tot si de

toate, rad de orice, nu au nimic sacru. In psihiterapie, ca si in casnicie, asemenea barbati pot starni

frustrari, pentru ca sentimentele lor sunt inaccesibile-si nu poti scoate apa din stanca. Pe de alta parte,

ei pot fi incredibil de emotionanti, pentru ca sunt atat de bine dezvoltati intelecual, incat stiu ca sufera

din cauza incapacitatii lor de a simti.

Cei mai multi dintre noi ne putem aminti durerea iubirii neimpartasite: dorul, respingerea, gelozia, iata

doar cateva dintre sentimentele pe care le genereaza. Si pare de la sine inteles ca pare mult mai dureros

sa fii cel care este respins, decat cel care respinge. Dar, din alt punct de vedere, adevarul este diametral

opus. Pentru ca respingerea cuiva care ne iubeste pune sub semnul intrebarii chiar capacitatea noastra

de a iubi. E trist, si in anumite circumstante, chiar devastator sa pierzi o persoana iubita, dar pierderea

capacitatii de a iubi inseamna sa fii destinat goliciunii emotionale si sa-ti pierzi orice speranta ca vei mai

putea fi iubit vreodata. Din aceasta pozitie dominanta, femeile care “iubesc prea mult” sunt mai

impresionante, in timp ce barbatii care iubesc prea putin sunt mai tragici.

Aceasta atitudine mecanica fata de sentimente si informatii este caracteristica pentru majoritatea

barbatilor si este, deasemenea, principala cauza a neintelegerilor si certurilor dintre barbati si femei. In

“Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus ”, John Gray ne arata cum, atunci cand este vorba de

emotii, barbatii si femeile vorbesc limbi diferite: femeile folosesc cuvinte pentru a-si exprima

sentimentele, iar barbatii pentru a transmite informatii. Acest lucru se afla la baza multor probleme de

comunicare in cadrul relatiilor.

Intr-o anumita masura, literalismul barbatilor ii protejeaza de tulburatile emotionale asociate cu crizele

si traumele. Dar, in acelasi timp, ii lipseste partial si de capacitatea de a se bucura. Pentru anumiti

barbati, dificultatea de a le spune lucruri dragute femeilor este doar o chestie de rusine-baietii nu spun

astfel de lucruri, mai ales la comanda. Dar pentru altii, este vorba mai mult despre stoicism, neutralitate,

plictiseala.

Dar chiar si atunci cand nu este vorba despre o depresie, absenta emotionala le poate provoca necazuri

barbatilor si celor din jurul lor. Legile fundamentale ale fizicii, cum ar fi conservarea materiei, par sa se

aplice aici: emotiile nu sunt total absente,ele doar se disipeaza sau dispar. Si nici nu se reduc in

intensitate sau cantitate, ci mai degraba iau alte forme, uneori neintentionate, adeseori neasteptate.

La nivel interpersonale, absenta emotionala ii baga pe barbati in necazuri nu doar pentru ca oamenii din

jurul lor sunt frustrati de lipsa lor de sentimente, nu le pot anticipica sau empatiza cu cele ale celorlalti.

Aceasta lipsa de empatie , fata de sine si de ceilalti, poate fi unul dintre motivele pentru care barbatii parsa nu fie capabili sa spuna “Imi pare rau”. Lipsa de empatie sau de atentie fata de durerea emotionala

usureaza procesul de rationalizare sau intelectualizare a comportamentului gresit. Astfel, chiar daca sunt

constienti ca fac un lucru gresit, incearca sa gaseasca o scuza pentru ceea ce fac, dand vina pe alte

persoane pentru comportamentul lor.

Slabiciunile noastre pot deveni punctele noastre tari-si invers, fapt pe care e bine sa-l tinem minte atunci

cand ne evaluam sau ii evaluam pe ceilalti.

Dupa cum spunea, printre altii, psihanalista Karen Horney, lucrul de care le e barbatilor cel mai teama

este sa nu se piarda intr-o relatie cu o femeie. Prin urmare, cu cat partenera are mai multa nevoie de ei,

cu atat au si ei nevoie de mai mult spatiu fata de ea. Intr-adevar, ceea ce doresc barbatii sa nege prin


5/27

lupta impotriva sentimentelor si prin indepartarea femeilor este propriul lor sentiment de dependenta

in relatia cu acestea. Insa teama lor de a se pierde intr-o femeie este de fapt, o dorinta.

Absenta emotionala a barbatilor le ofera instrumentul sau metoda de a se distanta de sentimentele de

ura si manie. Totusi, pretul acestei distantari sunt retragerea totala, raceala, izolarea, insotite de

sentimentul ca esti o persoana severa, chiar rea, pe care nu poti in niciun caz sa o iubesti, ci doar sa o

urasti. De aceea, multi barbati care au dificultati in a se implica intr-o relatie se tem de intimitate din

cauza propriei manii si a caracterului lor distructiv. Se tem, si de multe ori pe buna dreptate, ca o data ce

s-au implicat intr-o relatie cu cineva, toata furia lor-motivata de faptul ca aceasta persoana, catoate

celelalte, nu le va oferi destul din punct de vedere emotional-le va distruge iubirea si va provoca

represalii.

Cand barbatii ii spun unei femei “Linisteste-te”, “Exagerezi”, “O sa ma gandesc” etc incearca de fapt, sa

se transforme din participanti emotionali la o drama contemporana in istoricicare consemneaza faptele

cu raceala. Uneori, barbatii nu doar ca-si impun ideile in detrimentul emotiilor, dar impun si realitatea

identica in detrimentul relitatii din jurul lor. Astfel, ei se feresc de ceea ce le provoaca teama, ajungand

in cele din urma sa recunoasca ca exact acel lucru de care s-au ferit atata timp doresc sa-l faca.

Pentru barbati, este mult mai usor atunci cand pot profita de intimitatea virtuala. Adica, ei sunt mult mai

dispusi sa vorbeasca despre sentimentele lor si sunt mult mai deschisi vorbind pe internet, decat atunci

cand au o persoana in fata lor. Pentru ca nu le mai este frica de o eventuala respingere sau nu isi mai

asuma durerea altor persoane. Acolo pot fi oricine doresc ei sa fie, fara a exista o limita.

Nu poti face pe nimeni, si cu atat mai putin pe barbati, sa simta ceva atunci cand ei nu-si permit sa simta

ceva atunci cand ei nu-si permit sa simta. Cu toate acestea, sunt cateva lucruri pe care le poti face

pentru a atrage emotiile. In cazul barbatilor, trebuie sa asculti, si sa asculti atent, in special in rarele

ocazii cand acestia simt ceva. Asta inseamna adeseori ca, la inceput, trebuie sa asculti, sa incurajezi si satolerezi emotiile de suprafata, chiar daca esti in cautarea unor sentimente profunde.

In acest caz, sentimentele de suprafata sunt relativ usor de auzit si de empatizat cu ele, dar, de multe

ori, acest lucru nu este posibil, Cu toate acestea, daca vrei ca un barbat sa simta, trebuie sa iei tot ce se

poate lua-adica sa primesti toate sentimentele, fie ele pozitive sau negative. In primul rand,

sentimentele negative sunt adeseori urmate de sentimente pozitive. Si, mai mult, capacitatea de a simti

este indivizibila, asa ca trebuie sa luam deopotriva binele si raul. Dar chiar si atunci cand binele nu se

intrezareste, daca vrei un barbat emotional, atunci este esential sa accepti si sa supravietuiesti

sentimentelor negative. Cand un barbat are o izbucnire de furie, partnera doreste, natural, sa o faca sa

dispara. Totusi, din punctul de vedere al facilitarii emotiilor, este mai bine ca partenera sa adopte oatitudine detasata, aproape amuzata, de tipul “Hai, da-I drumul, varsa-ti supararea, n-o sa mor din asta”.

Dar altfel sta treaba in cazul in care mania devine abuziva.

Celor mai multe femei le este la fel de greu sa faca fata sentimentelor negative, cat si celor pozitive.

Poate fi usor pentru o femeie sa-si exprime iubirea si sa-I ceara barbatului sa si-o exprime si el mai

vizibil. Insa atunci cand acest lucru se intampla, multe femei par sa profite de oportunitate si sa-si

reitereze iubirea intr-o masura atat de mare, incat il sufoca si il fac pe barbat sa taca. Alte femei vad in

asta un semn de slabiciune si un motiv de a pastra distanta.

O criza emotionala, sau orice tip de criza este in acelasi timp o oportunitate. Si printre altele, criza se

poate utiliza pentru a facilita o schimbare. Absenta emotionala a barbatului chiar este un obstacol in


6/27

calea intimitatii daca nu avem nicio criza care sa nu aduca lucrurile la viata. Ne putem baza atunci pe

principiul “Daca nu-ti poti invinge dusmanul, aliaza-te cu el”.

In primul rand, trebuie sa inveti sa castigi folosindu-ti logica. De mentionat este faptul ca atat privarea

cat si suprarecompensa pot genera nerabdare.

In al doilea rand, poti castiga folosind actiunea. Atunci cand barbatul este furios, este furios dintr-unmotiv anume, iar aceasta furie o revarsa asupra ta. Astfel, el crede ca dintr-un om slab devine un om

puternic. Tot ce trebuie sa faci este sa folosesti limbajul sau limbajul corpului pentru a-l convinge sa ia o

decizie in folosul lui.

Absenta emotionala a barbatilor ii lasa adeseori in intuneric nu doar cu privire la ceea ce simt, ci si la

memoria lor emotionala. Cand spun o poveste emotionanta din copilarie (sau de saptamana trecuta) pot

sa-si schimb totnul si sa devina brusc nepasatori chiar in momentul cuminant,de parca intamplarea nu ar

fi avut nicio importanta. Ca sa-I ajutati, sau sa va ajutati pentru a intra in legatura cu ei, trebuie sa

deveniti un detectiv al mintii, in cautarea emotiei care lipseste. In acest rol, puteti aplica atent,

deductiile logice sau mai bine, puteti juca rolul prostului. De fapt, ca sa evitati sa fiti manipulativ, cel maibine e sa faceti pe prostul si sa pareti nesiguri in ceea ce priveste solutia. E insa un demers dificil.

In mod natural, secretele emotionale ale barbatilor nu se limiteaza la trecut sau la terte parti. De fapt,

ele se refera de multe ori la tine,la aici sau la acum. In acest caz, este recomandata abordarea

intelectuala tip Skerlock Holmes, in care se cauta exprimarea simbolica, in alta parte, a sentimentelor

fata de propria dumneavoastra persoana.

Intr-un mod nu foarte atipic, sentimentele barbatilor despre trecut sunt ascunse intr-un mic detaliu al

planurilor de viitor. Uneori, pentru a ne da seama ce e mintea unui barbat, trebuie pur si simplu sa

intram in jocul mintii lui. Adica sa-I aprobam spusele, dar in acelasi timp sa il facem sa gaseasca singur

un motiv pentru comportamentul sau.

Care este principala idee cu privire la absenta emotionala? Aceasta, ca si rusinea, nu este inamicul

numarul unu. La drept vorbind, daca nu este folosita exagerat, poate fi chiar un sistem de aparare bun.

Si, de fapt, nu suntem in razboi. Prin urmare, strategia cea mai buna in terapie sau viata de zi cu zi este

sa nu distrugem aceste sisteme de aparare, ci mai degraba sa le invitam, subtil, sa se relaxeze. Cand

reusim sa facem asta,zidurile de piatra devin permeabile si barbatii incep nu doar sa vorbeasca-ei devin

poeti.

III. Din punctul de vedere al terapeutului, un cuplu nu trebuie sa indeplineasca criteriile care stateau la

baza cuplului traditional; adica femeia sa fie hipersensibila, sa mearga la cumparaturi si sa se uite la

comedii romantice, iar barbatul sa iasa la bere cu baietii si sa prefere filmele de actiune. Aceste

diferente intre cupluri pot duce in cele din urma la ruptura legaturii lor. Aceste diferente pot fi foarte

usor integrate in viata noastra de zi cu zi, astfel incat sa avem cat mai multe lucruri in comun. Insa nu

trebuie sa trecem nici in extrema cealalta, cand femeia preia conducerea, are responsabilitati si il critica

pe barbat. Trebuie sa gasim echilibrul intre elementele masculin-feminin.

“Diferentele nu numai ca pot fi depasite, ele pot fi chiar integrate. Adica barbatii pot invata sa-si accepte

propria feminitate in ciuda amenintarii pe care o reprezinta ea la adresa masculinitatii. Si o pot face faraa deveni pampalai. Iar femeile pot, si o fac adeseori, sa joace un rol important in acest proces de


7/27

integrare. Vestea cea buna e ca barbatii nu ar mai avea de ales intre masculinitate si feminitate – le-ar

putea avea pe amandoua. Iar femeile nu ar mai avea de ales intre un pampalau si un mascul feroce.”

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci atunci cand esti barbat este sa nu fii femeie! In societatea noastra,

barbatii tin mereu femeile la distanta: nu leaga prietenii stranse cu ele, se tem sa nu fie prinsi sau

invaluiti de ele, critica faptul ca sunt prea emotionale, vorbesc porcos despre anatomia lor. In plus,

barbatii sunt ingroziti de ideea ca si-ar putea arata trasaturile feminine. Tandretea, lipsa pilozitatii de pe

corp, rotunjimile, vocea subtire, grija, afectivitatea, exprimarea deschisa a emotiilor, toate acestea sunt

percepute ca inamici ai masculinitatii. Si, evident, sa nu uitam teama fundamentala a oricarui barbat: ca

ar putea fi dorit sexual de alt barbat. Toate acestea concura spre o observatie inevitabila: se pare ca

barbatii simt ca femeile si feminitatea au o influenta periculoasa.

Principiul psihologic este simplu si totusim puternic: in incercarea de a ne depasi frica, putem cadea in

cealalta extrema. Astfel, cineva care controleaza totul este o persoana care se teama sa nu piarda

controlul, iar cei obsedati de curatenie se tem ca nu sunt ei insisi destul de curati.

Nu e usor pentru un baiat sa aiba sapte ani. Pe de-o parte, mama ii ofera iubire, caladura si sprijin incantitati greu de imaginat. Si el o iubeste mult de tot, chiar cu pasiune. Pe de alta parte, tatal, prietenii

de joaca, fratii, televiziunea, cartile, sporturile, toate il coplesesc cu mesaje de genul “Baietii sunt duri”,

“Controleaza-ti emotiile”. Si, din proprie vointa, baiatul admira si doreste sa aiba ceea ce el percepeca

fiind forta si puterea masculinitatii.

Solutia? In cele din urma baietii arunca influenta timpurie a mamei lor in lumea personala, tacuta,

nearticulata a inconstientului. Acolo, ea este camuflata in structura lor permanenta si devine o parte din

“copilul din interior”. Acest proces, numit “internalizare” este extrem de important, deoarece face ca

fuga baietilor de feminitate sa fie inutila: pot tine fetele “din exterior” la distanta, dar nu pot face acelasi

lucru cu fata din interior.

Nesiguranta masculine se refera la acest conflict si la diferitele sale manifestari, dintre care cea mai

evident este nevoia continua a barbatilor de a se simti si de a parea tot timpul sufficient de masculini.

Vazuta din acest punct de vedere, absenta emotionala a barbatilor nu este nimic altceva decat un

antidote care ii protejeaza de propriile dorinte feminine.

Cand un barbat vede o femeie plangand, este ca si cum s-ar uita la o oglinda a trecutului personal, la o

imagine a propriei vulnerabilitati. Se sperie cand se recunoaste si imbraca platosa protectoare a

autocontrolului. Aceasta reactive este, evident, doar o parte a conflictului. Cealalta parte, dorinta de a fi

vulnerabil,este dincolo de aparente. Barbatii vorbesc adeseori despre faptul ca le invidiaza pe femei

pentru ca pot sa planga.

Daca nu tinem cont de schimbarile intervenite in societatea noastra referitor la asteptarile de la cele

doua sexe, barbatii sunt inca impinsi sa-si traiasca masculinitatea si sa actioneze intr-o sfera ingusta,

masculina. Astfel, in moduri care nu sunt neaparat constiente si nici nu reprezinta o reflectie a

presiunilor sociale, barbatii se straduiesc sa fie duri, puternici, rationali si calmi. Poate mai mult decat

orice altceva, se simt obligati sa-si intretina familia. Dupa cum am vazut, aceste aspiratii “masculine” se

bazeaza, in parte, pe nevoia barbatului de a-si nega vulnerabilitatea “feminina”.Ele sunt prin urmare o

sursa importanta de autoactualizare si de stima de sine pentru barbati. In acelasi timp, aceste aspiratii

genereaza o povara prea mare de responsabilitate si plaseaza eul masculin sub amenintarea constanta a

esecului. Astfel, cu cat te avanti mai sus, cu atat te scufunzi mai adanc. Prin urmare, sub aceasta povara


8/27

se afla dorinta de pasivitate, vulnerabilitate, emotionalitate, irationalitate-toate aceste calitati care, in

mod corect sau nu, sunt asociate cu ideile traditionale despre feminitate.

Inconstient, dorinta barbatilor de a renunta la responsabilitati reprezinta visul lor de a se intoarce in acel

loc si acel timp cu mama, in care lacrimile, inclusiv lacrimile de bucurie, erau inca permise. Dar,

majoritatea barbatilor experimenteaza aceasta dorinta sub forma fricii, o frica pe care o ascund de

obicei sub un strat gros de indiferenta masculina.

Identitatea masculina se bazeaza pe echilibrul precar dintre bucuria de a fi in varf si teama de a se

prabusi de acolo, sau intre frica de a se afla undeva jos si emotia ascensiunii spre varf.

Performanta si anxietatea legate de impotenta sunt proprii nesigurantei masculine, motiv pentru care

impotenta este o problema atat de frecventa.

Avem aici un paradox important despre impotenta si tratamentul acesteia:cu cat iti faci mai multe griji,

cu atat impotenta se agraveaza.De ce? De ce, atunci cand ne simtim presati, nu facem bine ceea ce

avem de facut?

Cand nu-ti mai place sa fii agresiv, cand doresti sa aiba cineva grija de tine, cand ai dorinta homosexuala

neconstientizata, sau vrei doar sa scapi de presiunile exervitate de performanta, se numeste impotenta

psihologica. Dar toate astea si toate celelalte dinamici posibile reprezinta dorinta ascunsa a barbatului

de a-si ascunde instrumentele de aparare masculine si de a gasi un loc feminin in care sa se odihneasca.

Pentru a progresa trebuie in primul rand sa renunti la obiectivele pe care ti le-ai fixat. Trebuie sa-ti

accepti impotenta. Numai dupa aceea este posibil ca potenta sa revina, aparent de la sine. Dar nu poti

trisa-trebuie sa-ti posezi dorinta de care te temi.

Dupa cum am spus, “pampalaul” si “caftangiul”nu exista doar in imaginatia femeii. Ei exista in realitate sisunt doua tipuri diametral opuse de pe continuumul care duce la feminitate la masculinitate, doua fete

ale conflictului nesigurantei masculine.

Baiatul poate alege sa simta durerea de a fi ignorat sau tratat urat de tatal lui si sa-l respinga ca model.

Dar, daca face asta, se va identifica in final cu mama lui si se va retrage complet din lumea barbatilor.

Poate ca asta e solutia adoptata de “pampalaii” intalniti si respinsi de femeia “identificata cu un barbat”.

Pentru acest barbat, implicarea intr-o relatie pe termen lung cu o femeie inseamna sa paseasca pe

domeniul tatalui sau, adica sa faca ceea ce jurase sa nu faca niciodata. In mod parandoxal, aceasta

identificare defensiva cu mama concorda cu dorinta reprimata din copilarie de a fi ca tata: acest barbat

nu doreste sa se insoare cu o femeie, ci cu un barbat. Si nu este vorba despre homosexualitate, ci desprebarbatul care cauta controlul si structura masculine oferite de femeie. Dar sistemul nu functioneaza nici

pentru ea, nici pentru el. Acest tip de identificare sexuala ambivalenta este unul dintre principalele

motive pentru care barbatii si femeile singure nu intalnesc “persoana potrivita”. Ei cer sexului opus sa le

completeze propria identificare sexuala ciobita-propunere inevitabil instabila.

Pe masura ce cresc, baietii trebuie sa fie capabili sa se identifice cu tatii, dar si sa-si pastreze

internalizarea timpurie a mamei. Iar cand devin barbati, se zbat sa sustina si sa integreze ambele

influente.

Chiar si in relatiile pe termen lung sau in casnicii, modul in care cuplul rezolva problema nesigurantei

masculine este extrem de important. Mare parte din ciorovaiala zilnica, dar si problemele serioase de


9/27

cuplu sunt rezultatul direct al modului in care se negociaza si se distribuie intre partenerei identificarile

masculine si feminine.

Este evident ca barbatul se fereste de vulnerabilitatea emotionala. Deci, in timp ce pretinde ca si-ar dori

ca sotia sa fie un partener “rational”, el este foarte multumit de “isteria” ei, care il mentine calm si logic.

Isteria de care se teme este cea interioara, nu cea exterioara. Tot asa, sotia spune ca si-ar dori un

partener “simtitor”, dar ii convine ca nu-l are, pentru ca asta ii permite sa simta ea tot-in ciuda faptului

ca emotiile o fac sa sufere,ele nu o deranjeaza. Deci, in acest tip de ruptura masculin-feminin, fiecare

partener este nefericit din cauza modului in care s-a identificat cu sexul opus. Relatia lor este astfel

structurata incat isi sustin reciproc, inconstient, functionarea rolului sexual rupt parca din desene

animate.

Daca aceasta analiza este corecta, problema rupturii masculin-feminin nu poate fi rezolvata prin gasirea

partenerului “potrivit”. Trebuie, mai intai, ca fiecare sa devina el insusi/ea insusi partenerul potrivit.

Adica sa-sirezolva sau sa-si integreze ruptura interioara, pentru a fi in stare sa recunoasca o alta

persoana “integrata” si sa faca echipa cu ea.

Cu alte cuvinte, dincolo de fizic, este clar ca femeilor le-ar placea ca barbatii sa fie androgini din punct de

vedere emotional-puternici si gratiosi, duri si sensibili, siguri pe ei si vulnerabili si asa mai departe. Dar

intrebarea este daca barbatii, in special barbatii heterosexuali, vor sa fie gratiosi, sensibili si vulnerabili.

Este clar ca nu se poarta de parca asta ar fi dorinta lor cea mai fierbinte. Dar ei isi doresc acest lucru.

Simptomele, comportamentul, introspectia din cadrul psihoterapiei, toate spun ca-si doresc acest lucru.

Dar, si acesta este un “dar” critic, ei pot obtine androginia psihologica numai daca o cauta din proprie

initiativa. In particular, nu se pot astepta sa o atinga sub directa influenta a unei femei.E mai bine pentru

ai sa actioneze ca si o femeie-ascultandu-si sentimentele-decat sa reactioneze in fata unei femei.

Dar si femeile au ceva de invatat de aici-dorinta femeii ca barbatul sa fie androgin are sanse sa obtina carezultat exact contrariul. Daca ii ceri unui barbat sa-si exprime mai mult sentimentele, el te va pacali cu

un “Sigur ca te iubesc”dar, de fapt, va simti mai putin sau ii va fi greu chiar sa te pacaleasca in

continuare cu vorbe. Cu cat ii ceri mai mult sa fie ca o femeie, cu atat el va insista in a fi barbat.

Prin urmare, strategia emotionala a barbatilor-daca sunt in cautarea vreuneia-trebuie sa fie andriginia

aleasa de bunavoie. Misiunea lor, daca aleg sa o accepte, este sa integreze cele doua laturi ale

conflictului nesigurantei masculine. Pentru majoritatea barbatilor, asta inseamna sa-si accepte dorintele

feminine reprimate, dar exista si unii-cei “identficati cu o femeie”-pentru care inseamna sa-si dezvolte

dorintele masculine infranate. Si femeile? In primul si in primul rand, femeile trebuie sa recunoasca ca

modul in care isi trateaza propria identificare sexuala are o influenta si asupra partenerului. Cand ofemeie este prea feminina, barbatul ei are mari sanse sa fie sau sa devina prea masculin. Cand este prea

masculina, el are sanse sa fie sau sa devina prea feminin. O data ce ai inteles asta, pasul urmator este

sansa cea mai mare pe care o au femeile pentru a face fata nesigurantei masculine: sa lucreze asupra

propriei integrari feminin-masculin.

Strategia emotionala a femeilor-echivalentul liberului arbitru-este cel mai bine descrisa de principiul “a

castiga jocul celui care pierde”.

Pentru femei, intelegerea nesigurantei masculine este un joc perdant-nu po castiga decat daca joaca in

asa fel incat sa nu piarda. Si, in mod evident, premisa obligatorie peste aceasta strategie este

capacitatea de a ignora, adica de a accepta ca atare miscarile adversarului. Deci primul pas pentru femei

este sa nu mai incerce sa bage cu forta feminitate in barbatul lor, ci sa-I accepte masculinitatea asa cum


10/27

este ea. Numai dupa aceea, pot incepe sa lucreze la propria integrare a gratiei si fortei, simtirii si

gandirii, pasivitatii si activitatii.

Banuiesc ca putem afirma ca femeile au propriul lor conflict legat de “nesiguranta feminina”-unele devin

prea feminine pentru a se apara de dorinta interizisa de a fi, sa zicem, avocat corporatist. Aceste femei

se tem ca-si vor pierde feminitatea daca isi recunosc dorinta de a concura in “lumea barbatilor”. Alte

femei merg in cealalta extrema. Oricum ar fi, femeile, la fel ca barbatii, seidentifica in mod evident cu

ambii parinti sau au, prin urmare, celasi potential pentru conflict si integrare cu privire la identificarea

sexuala. Dar numai atunci cand aleg calea integrarii-indiferent cat de lunga si intortocheata este aceasta-

pot sa observe ca barbatul lor este pe un drum paralel. Nu, nu ele l-au determinat sa faca asta si nici

macar nu i-au usurat alegerea. Femeile s-au concentrat pur si simplu pe propriul lor joc si i-au lasat pe

barbati liberi sa se joace de-a ce vor ei. Iar acu, brusc, au o relatie de cuplu mult mai buna.

In mod paradoxal, recunoasterea diferentelor dintre sexe si acceptarea sexului opus asa cum este

reprezinta singura modalitate, pentru ambele sexe, de a imparti aceeasi strategie emotionala care, in

mod firesc, ocupa centrul androgin dintre cele doua.

IV. Narcisismul este un alt element important ce caracterizeaza partea masculina, cu atat mai mult cu

cat in zilele noastre femeile sunt cele care atrag cel mai mult atentia asupra lor. Astfel, un barbat care

doreste sa fie remarcat poate ajunge in stadiul de a se instraina de toti cei din jurul lui, punand pe

primul plan propria persoana sau cariera. “Sigur ca si femeile au nevoie sa fie vazute, recunoscute,

admirate, dar, in timp ce narcisismul feminin reflecta adeseori interesul societatii noastre pentru

infatisare, frumusete, estetica, narcisismul masculin este legat mai mult de obsesia noastra pentru

putere, forta, realizare. Rezolvarea conflictelor generate de egocentrismul masculin este extrem de

importanta daca dorim sa avem succes in relatiile cu barbatii, la locul de munca sau acasa.”

Deci, problema nu este ca barbatii nu vorbesc-ci ca nu asculta. Ei poarta monologuri, nu dialoguri. Si,

desi e adevarat ca nu vorbesc in public despre propriile vulenarbilitati emotionale, pe de lata parte ni le

arata, fara sa-si dea seama. Din pacate, oricat de stralucitoare ar fi ideile lor sau oricat de disperati ar fi

sa fie ascultati, stilul de prezentare face ca nimeni sa nu-I asculte decat cel mult cateva minute, cu

exceptia celor care isi cauta argumente pentru a-I combate.

Din moment ce barbatii asociaza vulenarbilitatea emotionala cu feminitatea, este logic ca mecanismul

compensator pe care il vor folosi pentru a se simti mai bine implica expunerea publica a dovezii de

necontestat a masculinitatii. Acest tip de mecanism compesator, care, asemeni unei campanii

publicitare, incearca sarastoarne modul de perceperea unei probleme prin prezentarea contrariului, se

afla la baza narcisismului, fie el masculin sau feminin. Este raspandita perceptia gresita conform careia

narcisismul este o forma de iubire de sine in exces; in realitate, este vorba mai mult despre ura de sine.

In aceasta centrare pe propria persoana, , narcisicul pare sa se iubeasca prea mult- “Uitati-va la mine cat

sunt de minunat”pare sa spuna fiecaremiscare pe care o face-dar, nu e vorba decat despre un mecanism

de aparare fragil impotriva sentimentelor mai ptin constiente de ura de sine.

Mai mult, dupa cum explica psihanalistul Heinz Kohut, narcisic poate fi cineva care ne spune in mod

constient ca se uraste si ca nu are nicio calitate. La inceput, aceasta persoana pare sa fie un antinarcisic,

dar, daca o sa scrijeliti suprafata acestei autodevalorizari, o sa descoperiti ca cel in cauza este

nemultumit de sine pentru ca nu este atat de extraordinar pe cat ar trebui sa fie.


11/27

Cu toate acestea, exista diferente intre modul in care narcisismul feminin si cel masculin se prezinta in

fata lumii. In primul rand, femeile au tendinta de a se uri pentru esecul din relatiile sociale si pentru

modul in care arata, iar barbatii se simt prost atunci cand nu reusesc sa obtina performante la munca si

in viata sexuala. Cu alte cuvinte, narcisismul masculin este in mod evident falic.

Acum ca stim mai multe despre narcisism, vom trece in revista cateva forme mai subtile de egocentrism

masculin. O trasatura interesanta a barbatului egocentric si, intr-o oarecare masura, a oricarui barbat,

este ca nu-si da seama absolut deloc de aceasta caracteristica. Astfel, in timp ce unii barbati cauta sa fie

apreciati pentru ceea ce fac, altii cauta doar sa ii faca pe ceilalti sa se simta prosti, pentru a demonstra

“cine e desteptul”.

Sunt multe cazuri in care egocentrismul barbatilor nu este deloc manifest, chiar si atunci cand au prea

putin farmec dupa care sa se ascunda.

Feedback-ul pozitiv, sau laudarea copiilor, si, in mai mica masura, a adultilor, poate fi la fel sau cihar mai

daunator decat feedback-ul negativ. Pentru copil, cele doua abordari au aceeasi valoare de evaluare si ii

transmit mesajul ca este observat si evaluat, ca ceea ce face este important pentru parinte (in opozitiecu “este important pentru el insusi”) si ca valoarea lui depinde de abilitatea cu care isi joaca rolul.

In mod clar, pe masura ce vremurile se schimba, presiunea de a reusi-un element nefericit al multor

dinamici tata-fiu-devine un element din ce in ce mai frecvent in relatia tata-fiica, mama-fiica. La bine si la

greu, fetele sunt mai putin dispuse sa plateasca pretul obsesiei tatalui lor pentru un plan maret-notiunea

lor intelectualizata,idealizata, despre ce pot face puterea si realizarile pentru ei si, daca nu pentru ei,

atunci, prin proiectie, pentru copiii lor.

Psihanalistul Heinz Kohut, de pilda, a elaborat o intreaga teorie despre modul in care narcisismul se

dezvolta in fiecaredintre noi, inca din frageda copilarie. Concluzia este ca narcisismul devine patologic

numai daca este dus la extrem. O doza sanatoasa de iubire de sine-chiar ca aparare impotriva urii de

sine neconstientizate-este un lucr bun, pentru ca ne motiveaza sa avem grijade propria persoana si este

o sursa de inspiratie pentru imbunatatirea performantelor, indiferent de domeniul in care lucram.

O alta abordare a narcisismului masculin este in categoria activelor la locul de munca si cea a pasivelor

acasa sau in relatiile intime. Motivatia din spatele acestei ipoteze este ca, la munca, a arata bine este o

politica buna, iar daca arati ca ai incredere in propria persoana, le inspiri incredere si celorlalti. Si, de

fapt, multi dintre cei care au reusit profesional au acest tip de personalitate: exuberanta, deschisa,

sigura pe sine, total narcisica. Pe de alta parte, in domeniul relatiilor interpersonale, este nevoie nu doar

sa-ti pese de ceilalti la nivel emotional, dar trebuie sa lasi garda jos si sa arati sentimente gen indoiala de

sine, nesiguranta, teama de respingere. Barbatul narcisic, incercand sa arate bine, poate face prea multe

eforturi pentru a rupe aceste sentimente de constiinta si, astfel, nu mai are dispozitia de a se deschide

emotional. In plus, poate fi la fel de interesat ca si cei dragi lui sa arate bine-deoarece ei sunt o reflectie

a persoanei lui-si nu le poate permite sa-si etaleze propriile slabiciuni. Desi in aceasta ipoteza exista un

dram de adevar, in ultima instanta nu putem rupe si imparti psihicul barbatului in doua:masina care

munceste si amant. Un barbat frustrat in relatia cu sotia sau iubita va fi abuziv la locul de munca-si

invers. Deci, narcisismul poate fi o problema si la serviciu. In general, este o problema pentru toti cei din

jur-cu exceptia cazului cand firma il trimite la consiliere sau terapie.

Cand sunt duse la extrem si sunt sustinute, ambele tipuri de esec empatic-ignorarea sentimentelor sau

evidentierea lor-pot duce la o dezvoltare narcisica. Cand cineva simte ca sentimentele lui nu sunt vazute,

I se pare ca nici el nu are nicio importanta. Fiind o situatie prea dureroasa, el se retrage in fantezii


12/27

despre cat este el de special, care sunt adeseori grandioase si razbunatoare. La cealalta extrema, cand

persoana simte ca sentimentele sale sunt vazute si chiar luate in considerare, va avea putine motive sa

renunte la teoria natural egocentrica conform careia lumea se invarte in jurul ei.

Pe langa narcisism, pot sa apara si alti factori psihologici si comportamentali, cum ar fi tulburari de

control al impulsivitatii, temperamental, depresiile, alcoolismul, tendintele autodistructive. Dar in

absenta acestor indicatii, si daca seful este un tip hotarat, orientat catre performanta, care cere

perfectiune de la ceilalti si de la propria persoana, si daca pare sa fie sigur de sine pana la aroganta, si

daca iubeste puterea, inteligenta sau frumusetea, atunci aveti mari sanse sa aveti de-a face cu un barbat

narcisic, care vede in orice semn de slabiciune din partea unui subaltern sansa de a-si proiecta propriul

ei pasiv, plin de indoieli, rezistent la performanta, asupra altcuiva, astfel incat sa nu trebuiasca sa

traiasca el toate acestea.

In majoritatea cazurilor, seful narcisic este abuziv prin selectie, adica exista o solutie.

Deci, presupunand ca acum sunteti gata sa va confruntati cu seful, ce anume ii veti spune?Misiunea pe

care o aveti este sa-I amintiti ca va confunda cu propria persoana, ca nu sunteti o carpa si ca nu veti maitolera niciun abuz. Daca faceti asta, va cauta pe altcineva. De fapt, daca faceti asta, aveti sanse sa-I

castigati respectul si, ca urmare, sa intrati pe orbita lui narcisica, adica in lumea lui iluzorie plina de

grandoare, in care nimeni, inclusiv dumneavoastra, nu poate gresi.

Am discutat pana acum cazuri in care narcisismul masculin este cam ceea ce pare sa fie (exceptand

faptul ca, in lumea interioara a barbatului, el este opusul a ceea ce isi doreste acesta sa credeti ca este).

Dar nu toti barbatii se incadreaza in acest stereotip-unii au un narcisism mai subtil, iar altii pur si simplu

il camufleaza complet. Ultimii sunt, evident, cei mai periculosi, pentru ca prezentarea lor antinarcisica te

ademeneste-si ii ademeneste si pe ei-in starea de automultumire. Asta inseamna ca accepta orice

greseala a celorlalti si nu spun nimic, dar in sufletul lor se aduna toate si mocnesc, iar ei ard de furie.

Aceasta este viata interpersonala a antinarcisicului, pe care nu trebuie sa o confundam cu notiunea mai

feminina de “codependenta”. Desi cele doua concepte se suprapun intr-o oarecare masura, exista si

diferente intre ele. Principala similaritate este ca barbatii si femeile care se retrag in pozitia de

“ajutorare” distribuindu-I pe toti cei implicati in viata lor in rolurile principale, de fapt ii omoara pe

acestia cu blandete. Adica isi dedica viata celorlalti si dezvolta, astfel “superioritatea morala a

masochistului” sau convingerea ca toti ceilalti sunt niste ratati. Pe scurt, sunt martiri profesionisti a caror

bucurie ascunsa este sa-I faca pe ceilalti sa se simta datori, vinovati si rai. In spatele actelor lor

incredibile de amabilitate se afla incredibile sentimente de furie. Cu alte cuvinte, ei sunt opusul

devotamentului, motivul exterior sau constient al antinarcisicului.

La urma urmei, narcisismul barbatilor este profund legat de actorie. Si, ca sa continuam cu aceasta

metafora, daca narcisicul este actorul, antinarcisicul este publicul. Dupa cum a teoretizat Aristotel,

modul in care spectatorul traia tragedia greaca, conta in identificarea cu emotiile portretizate de actor.

Cu alte cuvinte, antinarcisicul este un narcisic ascuns care, in anumite circumstante, iese din

ascunzatoare si este cine vrea el sa fie.

Mai exista o modalitate, mai freudiana, de a intelege egocentrismul antinarcisic. Antinarcisicul este

feminin in sensul ca, asemenea sotiei traditionale, este cel care are grija si ajuta o alta persoana sa-si

indeplineasca sarcinile. Dar freudienii ramasi printre noi vor spune ca fac o confuzie intre grija si

voyeurism si ca al doilea termen, ca agresivitatea si sadismul, este asociat de fapt cu masculinitatea. Si

ca, de fapt, Freud a dezbatut modalitatea in care aceste instincte active sau “masculine” pot suferi o


13/27

schimbare si pot deveni pasive sau “feminine”, astfel incat sadismul sa devina masochism si, mai

aproape de ce ne intereseaza pe noi, prin urmare antinarcisicul este voyeur care se poate transforma in

exhibitionist.

Lucrand cu antinarcisici, este adeseori dificil sa le demonstrezi ca sunt, de fapt, niste narcisici sub

acoperire. Experienta lor constienta despre lume este ca sunt controlati de capriciile, nevoile si

programele altora.

Exista, de fapt, o legatura intima intre narcisism si rusine: grandoarea este fundamental un refugiu din

fata experimentarii rusinii. Acesti barbati asteapta o femeie frumoasa de care sa se poata indragosti. Din

nefericire, Frumoasa nu mai apare. Motivul este ca, avand in vedere ca ei se pot indragosti numai de

aparente, persoana cealalta nu se simte iubita si, prin urmare, nu-l poate iubi. Dar daca persoana se

implica in intregime, cu toate simturile, in iluzie, atunci, oricat de inteligenta sau naturala ar fi, cand

iluzia dispare nu mai ramane nimic in urma si iubirea pleaca la fel de repede pe cat a venit.

Bazandu-ne pe faptul ca, intr-un fel sau altul,suntem toti narcisisti, aceasta metoda poate fi usor aplicata

comportamentelor iesite din comun ale barbatului egocentric. Atunci cand partenera critica barbatul caeste critic la adresa ei, ea ii face exact lucrurile de care il acuza pe el.Este o tehnica de succes care

reuseste intotdeauna sa apropie cuplul, caci ei realizeaza ca, la urma urmei, nu vin de pe planete diferite

si ca in relatia lor nu exista victime sau calai.

Faza intai este empatizarea cu barbatul egocentric. In viata reala,lungimea acestei faze este direct

proportionala cu dimensiunea narcisismului masculin.

Faza a doua este inceputul recompensarii pentru rabdarea de care ai dat dovada-dar asta nu inseamna

ca nu ai nevoie de si mai multa rabdare. Acum trebuie sa definiti, sa infruntati sau sa educati barbatul cu

privire la narcisismul lui. Recompensa va fi faptul ca, facand asta, va veti exprima o parte din frustrare,

dar doar o mica parte, pentru ca inca doriti ca partenerul sa va auda.

Nu este greu sa-I explici cuiva faptul ca, daca se repeta la nesfarsit, da dovada de un egocentrism

exagerat. O data ce barbatul a devenit constient de egocentrismul sau, este momentul sa-l infruntam cu

privire la ostilitatea lui si sa mai smulgem cateva recompense, tot sub forma demanie exprimata, si sa

platim pretul pentru bataliile care vor urma. Trebuie sa rezistati proiectiilor critice care vin spre voi din

partea unei bestii care incearca sa devina print-pe cheltuiala voastra.Va sugerez sa faceti inca un pas-

barbatul egocentric trebuie sa stie ca primeste ceea ce dai.Deci, in aceasta faza, nu simtiti, ci mai

degraba administrati durerea. Tineti minte, narcisicul intelege numai limba propriei sale dureri. Deci

trebuie sa simta acelasi tip de durere pe care o simtiti si voi ca sa inceapa sa empatizeze. Asa ca, atunci

cand il criticati, aveti grija sa-l loviti unde-l doare.

Adevarul este ca aceasta strategie are un risc crescut, pentru ca pune in discutie cea mai importanta

arma de aparare a partenerului-fantezia grandioasa ca este o persoana speciala. Puneti-I intrebari gen

“Ce te face sa crezi ca esti atat de extraordinar?”, “Pentru tine nimeni nu e destul de bun”. Riscul este ca

barbatul narcisic sa reactioneze la aceste confruntari cu o avalansa de furie sau, pur si simplu, sa

intrerupa relatia. Dar, inca o data, acesta este motivul pentru care acest tip de confruntare apare in faza

a treia-dupa lungi perioade de empatizare cu persoana in cauza si de definire a nevoii ei de a se simti

speciala.

Daca nu sunteti un personaj narcisic, sunt sanse sa va confruntati cu ostilitatea inerenta egocentrismului

masculin cu un grad de empatie si de interes care va va reduce furia si va mentine la nivel scazut ciclul

acuzatiilor reciproce care, de obicei, se sfarseste cu o explozie narcisica. Dar este important sa fiti direct


14/27

si puternic cu barbatul narcisic, deoarece, in mod paradoxal, asta ii gadila sentimentul ca este un erou-se

simte bine ca “poate face fata”.

In general, daca barbatul narcisic reactioneaza favorabil la confruntarile din fazele unu si doi – chiar daca

asta inseamna o reactie intarziata, de invidie-exista sperante. Pana la urma, el este cel care trebuie sa se

deprogrameze si sa se programeze, si majoritatea barbatilor o vor face-dupa cum am vazut, barbatul

narcisic vrea sa fie placut de ceilalti si doreste in mod natural sa le fie pe plac. Din nefericire, unii

narcisici, chiar si atunci cand traiesc efectul de bumerang al durerii pe care o provoaca altora, nu gasesc

in interiorul lor capacitatea de a le pasa. Si chiar daca reactioneaza, o fac din alte motive. Avand in

vedere ca sunt predispusi la sentimente de rusine, cel putin vor intelege, putin cate putin, ca nu e cool

sa pari narcisic. Si vor fi motivati, din cauze narcisice, sa se schimbe-de dragul aparentelor. Sau, in ultima

instanta, vor incerca sa schimbe aparenta narcisismului-fapt care uneori e un inceput. Dupa cum se

spune, prefa-te pana reusesti.

V. Agresivitatea este un alt element al nesigurantei masculine. Prin agresivitate, barbatul isi dovedestesiesi si celorlalti ca nu se lasa condus de o femeie. El incearca sa ascunda teama de pierdere a identitatii

masculine. Agresivitatea masculina serveste la intimidarea “inamicului” si prinderea partenerei cu garda

jos, violarea spatiului ei psihic sau chiar fizic pentru a-l penetra si a-l ocupa, crearea unui zid de

amaraciune care il va separa psihologic pe el de ea. Acestea sunt doar urmele fricii barbatului de a nu se

pierde intr-o femeie. Pe de alta parte, ”barbatul are nevoie de libertatea de a da dovada de agresivitate

fara sa se teama ca partenera sa va fi distrusa. Prin urmare, partenera trebuie sa-I raspunda cu propria

ei agresivitate, pentru a stabili limitele acceptabilului. Dar, in acelasi timp, ea trebuie sa incerce sa-l

dezarmeze cu grija si afectivitate reala.”

In dorinta lor de a nu tolera niciun fel de defect la barbati, unii neaga teoriile stiintifice ale evolutiei, darsfarsesc prin a arde cartile sau a repeta alte comportamente amenintatoare, asemanatoare cu cele ale

maimutelor. Pe de alta parte,oamenii de stiinta care studiaza teoriile evolutioniste sunt probabil creaturi

mai blande, mai sensibile si, prin urmare,mai umane. Deci, daca barbatii sunt sociobiologic mai

predispusi la agresivitate, exact cunoasterea acestui adevar –si nu negarea lui- este cheia catre

stapanirea, sublimarea si invingerea agresivitatii. Paradoxul oricarei miscari de progres este ca nu te poti

desparti de trecut fara a avea un dialog permanent cu acesta-trebuie sa spunem la revedere inainte de a

spune buna-ziua.

Radacinile noastre sunt acolo, dar nu doar agresivitatea fizica este tipic umana, ci mai degraba formele

sofisticate de violenta psihologica si interpersonala. De fapt, oricare ar fi originile ei evolutioniste,agresivitatea masculina este un rezultat direct al conflictului nesigurantei masculine, la fel ca

narcisismul. Respingerea influentei feminine a mamei nu este suficienta-majoritatea barbatilor cauta, de

asemenea, sa rastoarne echilibrul de putere cu aceasta. Cand creste, baiatul incearca treptat sa scape de

relatia vulnerabila de dependenta fata de mama sa si sa-I substituie opusul-dorinta de a fi seful. Uneori,

adolescentul chiar incepe sa-si provoace mama, dar alteori transfera si transforma asta intr-o dorinta de

a domina toate femeile sau, de cele mai multe ori, femeile de care devine depenedent emotional.

Obiectivul principal al acestui tip de dominare masculina este sa-si prinda adversara cu garda jos si sa o

intimideze pentru a o supune.

Unoeri, a avea o relatie buna cu barbatii inseamna ca trebuie sa raspundem la agresivitate siagresivitate. Torusi, intr-o confruntare, trebuie sa ne alegem cu grija armele. In mod ideal, acestea

trebuie sa fie net superioare, dar de preferat arme conventionale si nu arme nucleare. Prin urmare,


15/27

raspunsul este oarecum la capatul opus a ceea ce se preda la scoala-nu-I spuneti omului ce limite aveti.

Lucrati in interior si incercati sa vedeti ce vi se pare cu adevarat inacceptabil. Apoi, informati-l pe agresor

cu privire la principiul care va ghideaza limitele, dar lasati-l sa-si puna intrebari cu privire la detalii. Si fiti

gata sa actionati cand principiul a fost incalcat. Cu siguranta va fi usor sa actionati acum, cand nu mai

aveti niciun dubiu cu privire la ceea ce este inacceptabil.

Deci, in cazul agresivitatii masculine, trebuie sa recunoastem comportamentul de tip cimpanzeu si sa

raspundem cu aceeasi moneda. Cand o femeie raspunde cu lacrimi sau cu echivalentul acestora la

criticile ostile ale sotului sau prietenului cu privire la, sa zicem, modul in care arata, atunci ea nu face

decat sa atraga abuzuri si mai mari. La inceput, lacrimile ei par sa inmoaie inima barbatului-care va

raspunde dragastos si plin de regrete-in timp ce ii ofera o dovada tangibila a puterii sale. Dar, exact din

acest motiv, lacrimile ii rasplatesc si ii intaresc comportamentul, iar cuplul intra intr-un carusel ametitor

de sado-masochism emotional. Prin urmare, in los sa se supuna, femeia poate adopta cea mai buna

strategie: sa gaseasca o modalitate prin care sa-I spuna barbatului sa “dispara” sau sa “inceapa sa

traiasca”. Ideal ar fi sa faca asta numai dupa ce si-a dezvoltat convingerea interioara cu privire la

comportamentul inacceptabil.

In acelasi timp, este important sa intelegem faptul ca, spre deosebire de violenta pura, agresivitatea

masculina este si o defensiva psihologica menita sa-I apere pe barbati de neputinta lor feminina.

Conform acestei ipoteze, cu cat un barbat se simte mai neputincios, cu atat va actiona mai agresiv. Deci,

daca vreti sa-I scadeti agresivitatea, trebuie sa-I amplificati sentimentul de putere, lucru pe care multe

femei il fac destul de bine. Daca admirati si iubiti un barbat pentru cat este de destept, pentru ceea ce

face, pentru cat de bine joaca baschet, pentru cat de important se poarta-sau pentru orice altceva I se

pare lui ca ar fi trasatura masculina, cu exceptia dorintei de a va domina-atunci il ajutati mult sa se simta

puternic. Sigur ca e greu sa faci asta cand esti dominata de partener, dar exact atunci e nevoie cel mai

mult de acest lucru. Si e mai usor daca ii raspundeti la agresivitate cu agresivul “valea de-aici”-cand

infrunti pe cineva sunt mai multe sanse sa-l iubesti dupa aceea. La urma urmei, iubirea vine dintr-un loc

al eliberarii si egalitatii, si nu dintr-unul al victimizarii.

Multi barbati nu mai gandesc deloc in asemenea momente. Si daca totusi o fac, adeseori nu sunt deloc

constienti de ostilitatea inerenta scopului lor, in timp ce femeile isi dau seama imediat ca au devenit o

tinta si un obiect. In mod constient, ei nu cauta sa cucereasca, ci sa fie acceptati. Incercarile lor de a

impresiona sunt reminescente ale pledoariei disperate a barbatului narcisic pentru a obtine acceptare si

aprobare si, prin urmare, pentru a avea o parere mai buna despre sine. Este interesant faptul ca

agresivitatea lor se manifesta exact in acest context: Nu sti necugetato, nici nu sti de cine fugi! Striga el

in urma femeii care refuza sa se lase impresionata.

Deci aici intalnim conexiunea logica, dar ciudata, dintre narcisimul si agresivitatea masculina: pentru a se

“iubi” pe sine, barbatii trebuie sa “urasca”femeile. Adica, pentru a se simti acceptati, ei trebuie sa-si

dovedeasca masculinitatea in fata femeilor, prin negarea propriei vulnerabilitati si proiectarea ei asupra

femeilor din partea carora au nevoie de acceptare. Desi simt o nevoie disperata de a fi acceptati, nu o

vor primi daca e oferita gratuit, pentru ca, din punctul lor de vedere defensiv,, acceptarea are valoare

numai daca este cucerita.

Deci, desi suntem adeseori impresionati de suferintele romantice ale victimelor iubirii, nu putem nega

ca exista o doza de agresivitate in a iubi pe cineva care nu doreste sa fie iubit, in urmarirea-fizica sau

psihologica-unei persoane pentru a o face sa te iubeasca. Si, avand in vedere ca iubirea neimpartasita

sau chiar agresivitatea ascunsa in ea nu este un resort exclusiv masculin, in cazul barbatilor aceasta ia

adeseori forma unei obiectificari deschise, ostile.


16/27

Totusi, oricat de vulnerabil s-ar simti un barbat indragostot (sau plin de dorinta), el este cel care

urmareste, poate chiar sperie, si alunga femeia. E adevarat, iubirea neimpartasita nu discrimineaza, iar

femeile care alunga barbatii dau si ele dovada de ostilitate. Cu toate acestea, multi vor spune totusi ca

atunci cand o femeie urmareste un barbat nu face decat sa-si faca rau singura, in mod masochist, pe

cand barbatul care urmareste femeia o raneste si pe ea. Inca o data, poate ca avem de a face cu o

extensie a conflictului nesigurantei masculine, in care barbatul, din motive defensive interioare, are

nevoie sa simta ca este vizibil cel mai tare.

Freud a remarcat complexul numit de el madona/curva, opusul termenului “mama” care, in ciuda

evolutiei sexuale, este inca o problema care da de furca multor barbati. In aceasta situatie, barbatul isi

trateaza sotia sau partenera cu atat de mult respect, incat are retineri in a o transforma in obiect sexual.

Prin urmare, are fantezii sau chiar relatii sexuale numai cu alte femei, pe care le resecta mai putin.

Aceasta ruptura sexuala este o modalitate importanta prin care barbatii isi controleaza agresivitatea

sau, mai exact, prin care isi ascuns agresivitatea, de cei din jur, dar si de ei insisi.

Sindromul de Don Juan este unul des intalnit. Unii dintre cei mai “de succes” Don Juani sunt barbati care

nu impresioneaza prin fizic sau care traiesc cu aceasta impresie. Poti fi, sau se pot simti, prea slabi,

scunzi, neatragatori, efeminati, prea pustani si alte variatiuni pe aceasta tema. Sunt adesea impinsi spre

cuceriri de faptul ca au fost tachinati in copilarie de catre alti baieti sau au fost respinsi de fete in

adolescenta.

Atunci cand se intalneste cu diferite femei, acest barbat isi transforma punctul slab in punct forte si

devine foarte comunicativ. Este introspectiv si bland si pare sa-si accepte slabiciunile. Uneori, chiar isi

descrie sensibilitatile si inhibitiile. Constient sau nu, a invatat ca ceea ce i-a facut rau in copilarie sau

adolescenta, poate fi un avantaj acum. Ca barbatii cu comportament de pusti, romantici si lipsiti de

aparare au mare succes la femei, in special la cele care se tem de agresivitatea masculina fatisa.

Nu este o sarcina usoara pentru terapeut si cu siguranta nici pentru femeia implicata intr-o astfel de

relatie. In primul rand, trebuie sa aveti toate dovezile pentru ca baiatul sa nu creada ca sunteti nebun-in

mintea lui, el este un tip dragut si sensibil. Si el este toate aceste lucruri, fapt care ne aduce la a doua

problema: atunci cand ii prezentati dovezile, il puteti rani foarte usor. Iar in al treilea rand, ajutandu-l sa-

si vada agresivitatea nu trebuie sa va aratati furios sau ranit. Daca prezentarea pe care o faceti este

afectata de aceste sentimente, ati fost cucerita, iar barbatul isi va pierde interesul si va pleca.

Nu mai este nevoie sa spun ca acest proces nu este intotdeauna unul bland. “Munca” din interiorul unei

astfel de relatii nu inseamna sa incerci sa fii tot timpul amabil si cooperant, ci mai degraba sa-ti exprimi

furia si supararea si sa fii uracios. Cu alte cuvinte, partenerii trebuie sa invete cum sa se lupte fara a-sidistruge increderea unul in celalalt si in iubire. Comunicarea deschisa pare sa fie un lucru extraordinar,

asociat cu iubirea, afectiunea si intelegerea. Dar, in multe cazuri, motivul pentru care nu comunicam

este ca acest tip de comunicare poate fi destul de neplacut. Ce om normal la cap ar dori sa-si exprime

emotii si ganduri negative-furie, agresivitate, depresie-fata de cei pe care ii iubeste? Dar, chiar daca ne

place sau nu, le exprimam si singura problema este cum alegem sa o facem.

Pentru cei care cred ca solutia de mai sus este prea negativa si prea complicata, ramane o singura

varianta in relatia cu un Don Juan sensibil: retragera din timp. Problema ei este ca intreaga strategie a lui

Don Juan se bazeazape faptul ca nu realizati ce vi se intampla-sunteti prea prinsa in discutiile despre

poezie si spiritualitate. Prin urmare, nu veti sti cand sa va retrageti. Cand un barbat se enerveazala adoua intalnire, ar trebui sa va dati seama ca e cazul sa stati departe de el-cu exceptia cazului in care

sunteti atat de obisnuita cu abuzurile incat nici nu le mai recunoasteti. Dar daca barbatul este dragut si


17/27

amabil si daca va puteti baza pe el, atunci nu aveti motive sa va asteptati la agresivitate din partea lui-

exceptand faptul ca majoritatea barbatilor sunt agresivi. Deci, prima linie de aparare atunci cand aveti

de-a face cu tipi simpatici este sa cautati si sa acceptati o forma a agresivitatii masculine. Bineinteles,

forma acceptata difera de la o femeie la alta.

Poate ca sunteti atrasa de barbati atenti, pasivi, sensibili tocmai pentru ca va este teama de opusul

acestora. Problema este ca tocmai acesti barbati pot fi cei care se tem de propria agresivitate, si de

multe ori pe buna dreptate. Deci, pactul de “nonagresivitate” din acest tip de relatie se bazeaza pe

teama de agresivitatea existenta, dar si negata sau reprimata.

Este posibil ca femeia aflata intr-o astfel de situatie sa se teama nu doar de agresivitatea traita intr-o

relatie anterioara, ci si de propria agresivitate sau furie razbunatoare, pe care, dintr-un motiv sau altul-

poate in copilarie, poate intr-o relatie in care era total lipsita de putere-nu a putut sa o exprime si a

trebuit sa o reprime sau sa o indeparteze. Daca asa stau lucrurile, cu cat femeia se incapataneaza sa

aleaga “nonagresivitatea” si sa scape de furia interioara, cu atat de apropie mai mult de momentul in

care aceasta o va dobori. Principiul psihologic aflat la baza acestui fenomen este ca contrariile se contin

unul pe celalat, iar motivul este clar: cu cat ne straduim mai tare sa evitam ceva din interiorul nostru,

incercand sa devenim opusul lui, cu atat acest ceva are mai mare nevoie sa se exprime.

Prin urmare, trebuie sa ne asteptam la agresivitate din partea barbatilor si sa o acceptam. In acelasi

timp, putem face mult mai multe lucruri pentru a evalua barbatul neagresiv, in special cel care pare

dulce, naiv, deschis dincolo de orice asteptari. Daca stiti ce cautati, puteti aplica tehnicile interviului

clinic-puneti-I intrebari despre trecutul personal incercand sa confirmati sau sa infirmati ipoteze despre

caracterul sau. In acest caz, sunteti in cautarea unui model constand in a)tip dragut, amabil, sau

intelectual plus b)multe relatii pe termen scurt plus c) lipsa totala de explicatii sau pareri personale cu

privire la motivele pentru care relatiile nu au durat. A treia parte a ecuatiei este mai greu de lamurit,

deoarece acest Don Juan fara voie se pricepe de minune la utilizarea pseudonimelor personale, de genul

“Nu eram pregatit pentru o relatie” etc. In concluzie, daca, dupa ce ati definit a) si b) , inca va mai

intereseaza tipul, ganditi-va ca solutia pentru a-l cunoaste in profunzim este sa recunoasteti ca are o

problema pe care nu o intelege, dar asupra careia este dispus sa lucreze.

Ascultarea sentimentelor nu tine de un al saselea simt si nici de vreo intuitie mistica. Si nici nu este o

stare pasiva, evaluativa, ci mai degraba o stare de spirit care ne impinge sa actionam pentru a testa

validitatea reactiilor noastre emotionale-care, pana la urma, este modalitatea prin care il cunoastem pe

celalalt.

Uneori, cand barbatii sunt agresivi, ei de fapt au nevoie de acceptaresi de asigurari ca totul este inregula, si nu de o invitatie la duel. Iar acest factor joaca un rol critic in psihoterapie, atunci cand barbatii

agresivi trebuie sa vorbeasca in loc sa actioneze. Cand sunt capabili sa vorbeasca si ei ca “fetele”, despre

relatii si pareri despre propria persoana, fara sa se simta niste pampalai, atunci barbatii pot internaliza o

atitudine ciudata, de acceptare a propriei feminitati. Care, la randul ei, le reduce nevoia de a-si exprima

masculinitatea prin agresivitate.

Nici macar barbatii agresivi pe fata nu sunt doar niste batausi. Desi duri pe dinafara, ei sunt adeseori

blanzi in interior. Admiratori ai puterii, dar dorind din toata inima sa fie slabi, ei isi doresc sa fie acceptati

doar de o persoana aflata intr-o pozitie de putere. Si, inca o data, in relatiile cu barbatii dificili nu exista

scurtaturi catre succes. Dezvoltarea propriului simt al puterii si al agresivitatii (dragastoase) esteadeseori o pripunere pe termen lung.


18/27

Conflictul dintre doi barbati este mult mai dur decat conflictul dintre un barbat si o femeie, pentru ca

este vorba despre suprematie, iar trofeul castigat este mult mai valoros.

Exista barbati care vorbesc bland si se tem de propria furie, sublimandu-si astfel acest aspect al

agresivitatii masculine si transformandu-l in transgresiune de nivel mai inalt, cea a penetrarii

intelectuale. Dupa cum spunea si Soros: “Respectarea legii devenise o periculoasa; incalcarea era solutia

pentru a supravietui”. “Supravietuitorul” este o persoana care nu doar sufera de foame si furie, dar se

lupta si cu nesiguranta, instabilitatea, riscurile.

Indiferent daca au fost ignorati, abuzati, desfiintati, sau doar crescuti de razboinici, acesti barbati au

invatat ce trebuie sa faca pentru a supravietui, si asta inca de la varste fragede. Pentru ei nu exista

suprasaturare, iar asumarea riscurilor este obligatorie. Intr-o anumita masura, asta e valabil pentru toti

barbatii, deoarece, in copilarie, au fost mai putin protejati decat fetele de dificultatile emotionale si

fizice. Dar faptul ca s-au adaptat atat de bine la nesiguranta nu inseamna ca nu platesc un pret mare

pentru asta. Nu devii bogat doar pentru ca esti amabil, si nici nu devii brusc amabil cand te imbogatesti.

Toata aceasta poveste pare absurda daca nu recunoastem ca succesul este adeseori motivat de aceastaforma de frica si cu cat ai mai mult succes, cu atat miza este mai mare. Deci, in mod paradoxal, succesul

supravietuitorului nu-I aduce si sentimentul de siguranta-cu cat are mai mult, cu atat are mai mult de

pierdut. Si, desi nu se teme niciodata sa riste, se teme intotdeauna de frica, prin urmare continua sa

lupte.

Una dintre principalele idei ale lui Freud este ca, uneori, ca reactie la trauma, incercam sa stapanim

situatia prin repetarea ei inversa, adica facand altora ce ni s-a facut noua, astfel incat, in final, sa ne

simtim superiori. Desi atat barbatii cat si femeile pot avea probleme cu aceasta “compulsiune la

repetitie”din cauza predispozitiei bilogice pentru activitate si fricii psihologice de dorinta de pasivitate,

repetarea traumei in mod activ este o particularitate masculina. Iata unul din motivele pentru carebarbatii care au fost abuzati fizic sau sexual in copilarie sunt mai predispusi sa devina adulti abuzatori

decat femeile aflate in aceeasi situatie. Cel putin la nivel de comportament exterior, femeile sunt mai

predispuse sa repete abuzul fara inversare, in mod pasiv. Sau, ca sa fim si mai exacti, ele par sa caute

activ-desi inconstient-oportunitati de victimizare pasiva.

Este clar ca repetarea in mod activ nu este de preferat repetarii in mod pasiv. Ca si in alte situatii,

ambele au avantaje si dezavantaje. Si, atat la nivel psihologic, cat si la nivel practic, cele doua stiluri sunt

de fapt cele doua fete ale aceleiasi monede. Abuzarea celorlalti inseamna coruperea propriei persoane

si, de obicei, aduce cu sine razbunarea, iar acceptarea abuzului din partea celorlalti inseamna coruperea

lor si, de obicei, provoaca necazuri.

VI. Autodistrugerea apare in urma unui esec, moment in care barbatul simte ca “nu este bun de nimic”.

Indiferent ce ai face, nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul lui. Smecheria este sa

tratezi aceste lucruri ca pe o forma de agresivitate impotriva propriei tale persoane, care te poate aduce

intr-o situatie imposibila. Astfel, autodistrugerea este o modalitate de a te razbuna pe celalalt prin

privarea propriei persoane de diferite lucruri.

In primul rand, in functie de consecintele ei adeseori imprevizibile, o actiune “masculina” discutabila

poate fi o prostie sau o fapta eroica. In al doilea rand, exista modalitati mai bune si mai simple decat

prostia pentru a explica fenomenul de autodistrugere masculina. De exemplu, poate ca barbatii sunt mai

autodistructivi decat femeile pentru ca activitatea lor fizica, mai puternica si mai intensa, poate provoca


19/27

mai multe daune-atat altora, cat si lor insile. Aceasta ipoteza poate explica si faptul ca, desi exista mai

multe tentative de sinucidere ale femeilor, in realitate numarul sinucigasilor e mai mare in randul

barbatilor. Dar, desi lucrurile simple sunt bune, ele nu sunt intotdeauna suficient de bune. Si ceea ce

pare a fi doar o judecata gresita, hiperactiva, de moment, impulsiva, este adeseori punctul culminant al

unui proces de dezvoltare ascuns si lent.

Generalizand, multi barbati autodistructivi sunt hipermasculini. In mod paradoxal, dar logic, acesti

barbati trebuie sa-si respinga propria feminitate deoarece au trait intr-o atmosfera prea feminina,

carele-a patruns prea mult in interior. Prin urmare, in multe cazuri, acest tip de autodistrugere este o

incercare de a spune la revedere unei mame omniprezente si atotprotectoare si buna ziua unui tata

absent si iresponsabil. Mai mult decat orice altceva, este vorba despre personalitatile parintilor. Si mai

exact, despre modul in care parintii isi integreaza propriile identificari masculine si feminine.

Unele dintre cele mai frecvente forme de autodistrugere masculina sunt alcoolismul, consumul de

droguri, dar si depresia.

In timp ce autodistrugerea masculina inseamna mai mult decat depresie-care, in general, afecteaza maimult femeile decat barbatii-exista totusi o legatura intre cele doua: autodistrugerea este o ruda

apropiata a depresiei. In ambele situatii, persoana se lupta cu sentimente negative inacceptabile fata de

un personaj important din viata personala si sfarseste prin a avea aceste sentimente fata de propria

persoana. Marea diferenta este ca, in autodistrugere, aceste sentimente negative constau mai mult in

furie decat manie si, prin urmare, persoana in cauza-care probabil a suferit de o forma constanta de

abuz in copilarie-este prea “slaba” pentru a le contine in interior. Prin urmare, se simte obligata sa

actioneze, impinsa de aceste sentimente, in lumea exterioara, fizica.

S-ar putea sa protestati si sa spuneti ca niciun parinte nu si-ar dori autodistrugerea propriului copil. Aveti

dreptate, niciun parinte nu doreste asta in mod constient. Dimpotriva, chiar si “cei mai groaznici parinti”fac tot ce pot pentru copilul lor si nimic nu este mai imbucurator pentru un parinte decat sa-si vada

copilul reusind. Dar dincolo de asta se afla aspectul paradoxal si problematic al autodistrugerii: in timp

ce agresivitatea este indreptata catre propria persoana, intentia ei ostila fata de parinte ramane intacta

si este, de fapt, mai eficienta decat agresivitatea exprimata deschis. Devenind un “ratat”, barbatul nu

doar ca se autopedepseste, ci, in primul rand, isi pedepseste parintii, sau acei inlocuitori de parinti care

“nu vor nimic altceva decat sa te vada fericit”. Dupa cum stie orice parinte, cea mai buna metoda de a-ti

face parintii nefericiti este sa fii tu insuti nefericit.

Poate e mai greu sa identificati acest proces in cazul adultilor, dar, daca aveti de-a face cu un barbat

autodistructiv care intinde coarda chiar si atunci cand nu mai are nicio sansa, poate intelegeti caincearca sa castige pierzand, pentru ca pierderea lui este a voastra.

Asemeni copilului suparat, acest tip de barbat stie ca cel mai bun mod de a-I invinge pe cei care tin la el

este sa devina nefericit. Nefiind capabil sa traiasca si sa-si exprime direct agresivitatea, el se straduieste

sa rateze totul si sa-si faca pe ceilalti sa se simta vinovati si nefericiti din cauza propriului lor succes.

Adevarul este ca ai nevoie de agresivitate pentru a reusi in ceea ce faci, indiferent in locul in care te afli

si de meseria pe care o faci. De asemenea, trebuie sa fii capabil sa faci totul pentru a supravietui, uneori

chiar in dauna altora. Dar, evident, avand in vedere ca agresivitatea provoaca agresivitate, trebuie sa ai

si pielea tabacita.

Desi in general se crede ca toti barbatii isi dorec un organ sexual cat mai mare, exista si unii care doresc

sa-si “scurteze” sau sa-si ascunda pur si simplu penisul. Unii barbati sunt atat de speriati de faptul ca li se


20/27

va cere sa actioneze agresiv-asa cum este agresivitaea definita de conflictul nesigurantei masculine-,

incat incearca sa aiba un comportament “deghizat” sau de tinta in miscare.

Acesti barbati-ca si multi altii care incalca regulile mai degraba prin minciuni decat prin agresivitate- au

fost formati foarte devreme de catre o autoritate traditionala in arta razboiului subversiv. Aceasta

formare a avut loc pe o durata indelungata, desi nu a fost intotdeauna un proces intentionat. In cultura

noastra, traditia care i-a format este una mai putin religioasa si mai mult psihologica.

Un alt mod de a conceptualiza dezvoltarea barbatului care se autodistruge in mod invizibil este sa o

consideram un produs la mediului narcisic. Cu cat mediul este mai constient de propria valoare, mai

fascinant, mai impunator, cu atat copilul va avea mai putin loc sa straluceasca. Si, in mod paradoxal, va

disparea pur si simplu, tocmai pentru a fi “vazut” sau remarcat.

Aceasta poveste arata si latura pozitiva a autodistrugerii. Barbatul autodistructiv este adeseori, in felul

lui, un tip atent, pasionat, idealist. Lipsit de grijile conventionale, el poate fi curajos si creativ si poate

accepta diferentele individuale. Si, atunci cand nu aleg sa dispara pentru a se proteja, il vom gasi in

fruntea celor care lupta impotriva tiraniei.

Uimit de intensitatea si perseverenta comportamentului autodistructiv, Freud a facut speculatii cu

privire la faptul ca noi toti avem tendinta interioara de a inversa fluxul cresterii si a reveni la starea

neinsufletita din care am fost conceputi. La prima vedere, poate parea un concept destul de ciudat,

nascut din frustrarea psihanalizei de a nu putea explica, si cu atat mai putin vindeca, anumite stari

autodistructive. Dar daca ne gandim la acest fenomen ca la o tendinta catre regresie-dorinta de a reveni

acasa, la familiaritatea, siguranta si dependenta copilariei-atunci putem explica de ce oamenii se opun

cresterii si se blocheaza in autodistrugere.

Recunoasterea neputintei este primul si probabil cel mai important pas in renuntarea la o dependenta.

Este un pas important in lupta cu dorintele autodistructive. Si asta pentruca barbatul autodistructiv

insista in incercarea de a controla ceea ce nu poate controla-de pilda, sentimentele de furie sau

impulsurile agresive-si nu se straduieste deloc sa controleze ceea ce poate controla-adica propriul

comportament.

Ce sanse avem sa facem fata barbatului autodistructiv, lasand deocamdata la o parte posibilitatea de a-l

ajuta. In primul rand, avand in vedere ca foloseste mai degraba actiunile decat cuvintele pentru a-si

exprima sentimentele, acest barbat nu prea raspunde la comunicarile verbale. In al doilea rand, cum

actiunile lui sunt in mod firesc autodistructive, dar si distructive pentru ceilalti, de ce v-ati dori sa aveti o

relatie cu un astfel de barbat? In cultura noastra, parasirea unui barbat autodistructiv este un fapt usor

acceptat si des intalnit, dar nu usor de pus in practica.

Prima misiune a terapeutului sau a oricarei alte persoane care alege sa aiba de-a face cu barbatii

autodistructivi-de fapt, cu orice barbati-este sa joace rolul de translator. Avand in vedere ca procesul de

autodistrugere este unul substitutiv, trebuie sa dezvoltati abilitatile de interpretare si traducere. Din

fericire, nu este vorba despre un limbaj complicat. Desi nonverbala, comunicarea este destul de directa.

Sarcina cea mai grea este sa comunicati traducerea strainului, care, dupa cum stiti, nu doreste sa o auda.

Cu toate acestea, daca reusiti sa-I aratati, mentinand distanta si obiectivitatea, ca gandeste cu

picioarele, pana la urma o sa inteleaga. Amintit-va de copilul care isi pedepseste parintii facandu-I sa se

simta nefericiti. Daca va suparati, atunci a castigat, adica a obtinut ce a vrut-acum sunteti amandoi

nefericiti. Asa ca, atunci cand vine vorba despre autodistrugere, este esential sa dezvoltati capacitatea

de a uita.


21/27

Esecul care apare la doi pasi de succes, este un exemplu destul de frecvent pentru logica simpla a

autodistrugerii-in mod inconstient, persoana in cauza nu doreste sa reuseasca. Si multi barbati, au facut

o alegere fundamental gresita pentru ei, in viata-in cariera, casnicie, orientare sexuala-pe care doresc sa

o distruga. Problema este ca, in drumul sau descendent, barbatul autodistructiv vrea sa-I traga dupa el

pe toti ce care-I stau in cale, inclusiv, in special, pe translatorii care incearca sa-l ajute.

Asa ca, a doua sarcina in relatia cu barbatul autodistructiv este sa fim indestructibili. Poate ca pare

ciudat, dar asta inseamna, atat pentru terapeut, cat si pentru sotie, iubita sau parinti, sa nu mai fim atat

de saritori. In zelul lor de a-I ajuta pe barbatii autodistructivi, multi terapeuti, dar si multi parinti si multe

sotii bine intentionate, invata pe propria piele ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune.

Dar oare trebuie sa ne petrecem intotdeauna ani de zile “permitandu-i” tot felul de lucruri barbatului

autodistructiv inainte de a deveni intelepti? Din nefericire, uneori nu avem de ales-lectiile adevarate se

invata numai din propriile greseli. Cu toate acestea, exista cel putin doua lucruri pe care le putem face

pentru a evita sa cadem in plata autodistructiva a persoanelor importante din viata noastra. Primul este

foarte dificil: trebuie sa nu facem nimic. E dificil mai ales in perioadele de criza, provocate destul de

regulate de barbaul autodistructiv. Din acest motiv, trebuie sa intelegi ca NU PUTETI FACE NIMIC

PENTRU A AJUTA UN BARBAT AUTODISTRUCTIV.

Cu alte cuvinte, actionand autodistructiv, barbatii incearca sa-si pastreze independenta intelectuala sau

cel putin capacitatea de a alege.Deci, cu cat dumneavoastra credeti mai mult ca viata este singura

alegere, cu atat ei vor trebui sa aleaga mai repede moartea. Si, cu cat ajutorul pe care il dati incearca sa

le influenteze mai mult alegerile, cu atat ei il resping mai repede. Dar daca nu intindeti mana, atunci ii

lasati sa se ajute singuri sau sa nu faca nimic, si de fapt ei de asta au nevoie. Al doilea lucru pe care il

putem face pentru a ne reduce inclinatia naturala pentru ajutarea barbatilor care resping ajutorul este,

din fericire, ceva mai activ. In loc sa-I ajutam pe ei, ar fi bine sa ne ajutam pe noi. Incepeti sa va traiti

propria viata. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa va despartiti sau sa divortati. Si nici ca trebuie sa

dati dovada de egoism si de lipsa de interes fata de ceilalti. Pur si simplu, incercati sa va gasiti un alt scop

in viata, unul emotional, spiritual, intelectual, si uitati de acest proiect. Este un obiectiv greu de atins

pentru multe persoane, in special pentru femei, care sunt in general educate ca sa aiba grija de altii si nu

de ele insele. Dar daca doriti sa porniti intr-o astfel de calatorie, primul pas este sa va intrebari nu de ce

dori sa va schimbati status-quo-ul, ci de ce nu ati face-o. Cu alte cuvinte, ce aveti dumneavoastra de

castigat daca lasati un barbat autodistructiv sa va distruga.

Cel mai bun moment pentru a ataca verbal barbatii autodistructivi este cand sunt déjà la pamant-altfel,

nu te asculta. De asemenea, daca le-I spui verde in fata e si mai bine-e ca si cum faci apel la

masculinitatea lor plina de eroism. Ciudat este ca aceasta critica, venita intr-un moment apparent

nepotrivit, este o forma de sprijin-mesajul ascuns este “Stiu ca esti un tip tare si vei suporta asta”. Si, in

mod paradoxal, cand sunt la capatul puterilor si n

cele sapte elemente despre care vorbeste el

Documents