salonul literar 93salonul literar 93 serie nouă revistĂ de literaturĂ Și atitudine a fundaȚiei...

SALONUL LITERAR

93 Serie

nouă

RREEVVIISSTTĂĂ DDEE LLIITTEERRAATTUURRĂĂ ȘȘII AATTIITTUUDDIINNEEAA FFUUNNDDAAȚȚIIEEII SSOOCCIIAALL -- CCUULLTTUURRAALLEE ""MMIIOORRIIȚȚAA""

OODDOOBBEEȘȘTTII -- VVRRAANNCCEEAA

L. I. STOICIU: Impresionant, pentru un ochiglobal din secolul XXI, e că poetul Ovidiu era con-

temporan cu Iisus Hristos (în anul 27 Iisus apărea

ca Mesia în public, avea 30-31 de ani; Iisus Hristos

e născut în anii 3, 4 sau 5 „înainte de era noastră”;

Ovidius s-a stins în anul 18 d.Hr., când Hristos

avea 21 ani).

Sorina MILEA: Barbarii de la Pontul Euxin ausimțit că omul ajuns acolo nu e la fel ca toți oame-

nii, că avea un har “de sus” de împletea așa muzi-

cal cuvintele, și asta fără ca geto – dacii de-atunci

să fi citit pledoaria lui Cicero pentru poetul Ar-

chias, în care marele orator demonstrează că un

poet este cetățeanul de onoare al oricărui ținut, in-

diferent de origine și statut social, prin chiar

condiția sa, excepțională, de poet.

George CORNILĂ: Pentru poetul îndrăgostitde colinele însorite ale Romei, de pășunile mă-

noase și de dumbrăvile de măslini și de migdali ale

Sulmonei, alungarea, coborârea încă de viu în Tar-

tar, era supliciul suprem. Zeul nu știuse însă că,

necondamnându-l la moarte, îl sortise nemuririi.

Ion MICU: Alături de simpatia pentru tomitani,afirmată prin cuvintele Tomitae quos ego amo,

”tomitanii pe care îi iubesc” își va face loc și dra-

gostea pentru acest pământ al Daciei Pontice…

Acum Ovidiu își dorea-și o spunea în ultimele

scrisori de la Tomis- să cultive o bucată de pă-

mânt, să păzească un cârd de capre ce se cațără pe

stânci sau, rezemat în bâtă, să păzească oile.

An XX - 2017

CUPRINS REDACȚIA

REDACTOR-ȘEFCULIȚĂ IOAN UȘURELU

SECRETAR GENERAL DE REDACȚIEGEORGE CORNILĂ

REDACTORI:PAUL SPIRESCU - ADJUD

GABRIEL DRAGNEA - ADJUDMARIN MOSCU - ADJUD

ION PRĂJIŞTEANU - BACĂUFLORENTIN POPESCU - BUCUREŞTI

RODICA ŞORICĂU - FOCŞANIIONEL-MONY CONSTANTIN - FOCŞANI

VIRGIL PANAIT - FOCŞANIVIOREL DINESCU - GALAŢI

LUCIAN HETCO - GERMANIAEMILIAN MARCU - IAŞI

TEODORA BADIU - ITALIAMARIANA STRATULAT - PANCIU

OFELIA BURCEA DE SANTOS - SPANIACONSTANTIN TOMA - FOCŞANI

ION ŢICALO - SUCEAVA

În redacție sunt numai membri ai USR și/sauai Ligii Scriitorilor din Vrancea (înființată în1998)

TEHNOREDACTOR: SILVIU STANCIU

FOTOGRAFII: FOTO RĂDUC

ADRESA REDACȚIEI:C.P. 22, O.P. ODOBEȘTI, VRANCEA,

ROMÂNIATEL: 0237-676852, 0722-917264

Site: www.culitaioanusurelu.roE-mail: [email protected]

Respectând libertatea de exprimare a colaboratorilor, revistapublică materialele în forma trimisă de autori, care își asumărăspunderea conținutului prin propria semnătură. Textele nuse înapoiază.

ISSN - 1454 - 3001

Pagina 1: „Sfârșitul încoronează lucrarea” (Ovidiu) -

Liviu Ioan STOICIU

Pagina 3: OVIDIUS CARMEN ET ERROR -

George CORNILĂ

Pagina 5: Ovidiu – un poet în cautarea omului

pierdut, sub semnul metamorfozei… -

Sorina MILEA

Pagina 11: PAȘI PRIN ROMA ETERNĂ -

Culiță Ioan UȘURELU

Pagina 16: Poezie”

Pagina 17: OVIDIU PE ȚĂRMUL EUXIN - Ioan MICU

Pagina 20: “ …sunt foarte departe de a fi pesimist în

legătură cu destinul umanismului românesc “ - Interviu

Pagina 25: Giovanni Monopoli

Pagina 28: Vlahiile românești din întreaga Europă sunt

dovada existenței Geției de Aur milenare

Pagina 32: Ideea romanității românilor în epoca

modernă și contemporană

Pagina 34: Meșterul Manole, nou și vechi -

Violeta SAVU

Pagina 36: Poezie - Mircea BOSTAN

Pagina 38: „Povara coroanei” - al treilea volum

din „Regele lupilor” de George Cornilă -

Nina PLOPEANU

Pagina 39: Ziua Culturii Române, la Panciu -

Radu BORCEA

Pagina 42: Urme româneşti în sudul Franţei -

Cătălin MANOLE

Pagina 46: Poezie - Mihai HORGA

Pagina 47: Antologia de poezie internațională

Româno-Italiană-Portugheză - Elena SPĂTARU

Poetul Ovidiu (Publius Ovidius Naso:născut anul 43 î.Hr., Sulmo, azi Sul-mona, provincia Aquila din Italia

centrală — decedat anul 17 sau 18 d. Hr.,Tomis, azi Constanța), exilat de împăratulAugustus, de pe insula Elba, unde se găseaîn toamna anului 8 d.Hr., neașteptat, laTomis (Ovidius era cel mai cunoscut șiapreciat poet la Roma, după moartea luiHorațiu), la marginea imperiului roman. LaTomis, printre geți și greci, Ovidiu și-a trăitultimii zece ani din viață. Dobrogea (Scyt-hia Minor) era pe atunci sub autoritatea no-minală a suveranilor odriși (regii clientelariai Traciei), în provincia romană Moesia.Impresionant, pentru un ochi global din se-colul XXI, e că poetul Ovidiu era contem-poran cu Iisus Hristos (în anul 27 Iisusapărea ca Mesia în public, avea 30-31 deani; Iisus Hristos e născut în anii 3, 4 sau 5„înainte de era noastră”; Ovidius s-a stinsîn anul 18 d.Hr., când Hristos avea 21 ani).Apropo, după cronica lui Heronim, Ovidiuar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, undea și fost înmormântat. Această data nu esteînsă sigură. Din poemul calendaristic„Fasti”, versurile 223-226, reiese că înprimăvara anului 18 d.Hr. poetul era încăîn viață. Natural, Ovidius a scris în latină,

dar și în graiul getic (a fost inițiat în miste-rele divine ale tracilor nordici). De ce a fostsurghiunit, nu se știe — se pare că a con-testat „sacralitatea” împăratului Augustus,care se credea zeu.

Toate se schimbă, dar nimic nu piere; Lacapătul bucuriei este jalea; Necazurile îipurifică pe oameni şi îi fac religioşi; Nă-păstuitul se teme neîncetat de rele şi maimari, spunea Ovidiu în „Metamorfoze”.Sau în „Tristia”: Și Dacă timpul seschimbă în rău, vei rămâne singur; Omulnu-i sigur de nimic! Caut să fac o introdu-cere în tema apocalipsei, exploatată înaceastă revistă (la cererea expresă a direc-torului ei), citez mai departe din Ovidiu:Sfârşitul încoronează lucrarea; Văd bineleşi-l aprob - dar urmez răul… Rămân laSfârşitul încoronează lucrarea — Apoca-lipsa încoronează lucrarea! E teribil, dedouă mii de ani (din vremea lui Ovidius ro-manul) omenirea e obsedată de apocalipsă,de „sfârșitul lumii”. Deși „despre ziuaaceea și despre ceasul acela nimeni nu știe,nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doarTatăl” — Marcu 13:31-32… Preiau de peWikipedia „Lista de date prezise pentrusfârșitul lumii” (veți înțelege astfel cât decomplex e fenomenul „încoronării”):

Atitudini | 1SALONUL LITERAR

Nr. 93

On line: http://culitaioanusurelu.ro/reviste.php - // - https://www.facebook.com/culita.usurelu

„Sfârșitul încoronează lucrarea” (Ovidiu)

Liviu Ioan STOICIU

Preziceri2 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


In numerele viitoare vom continua tabelul cu prezicerea ”Apocalipsei”…..

Dezolant țărmul măriiiarna. Nisip rece ca opiele moartă, scoici go-

lite care nu mai păstrau nimicdin viața care crescuse într-în-sele, zdrențele algelor, valuriletulburi aruncându-se anost într-o nepăsare dureroasă, acoperindurme vremelnice, țipete deznă-dăjduite, de pescăruși prinși învântul prevestitor de furtună.Maluri sălbatice, ca niște capetede străvechi titani, cu iarba us-cată a pletelor tremurândbătrânește în briză. Undeva, de-parte la sud-vest, ziduri ca nișteoase și catargele corăbiilor anco-rate în golf, pierdute în negură.Hărmălaia portului acoperită dezgomotul ca de ruptură de lumeal talazurilor. Aproape zi de zi,fie că soarele abia răsărea dinmare încă ud, fie că astrul co-bora stingându-se în plumbulrece, că era arșiță sau pândeanoaptea înghețată, o nălucăputea fi văzută mergândîncetișor de-a lungul țărmului.Briza îi scutura gluga mantalei,sagumul cenușiu netrădândnimic din albeața strălucitoare avechii togi, nici din roșul nobilal benzii de porfiră ce-i împodo-bise cândva umerii. Picioarele

încălzite de plundări barbari opurtau șovăielnic către nicăieri.Puțini se apropiau într-atât încâtsă-și dea seama că era, de fapt,un bărbat de vreo cincizeci deierni, cu ochi mari, mereu într-ocăutare însetată a ceva ce păreausă nu găsească, umbriți de ar-cade proeminente și umezi parcăde un plâns fără sfârșit, cu nasuladulmecând sălbatic mirosultare și sărat al nesfârșirii, cușanțurile adânci săpate în chipacoperite de palma în care-șisprijinea, ca într-un toiag, falca.Sub fruntea înghețată, în zadarse zbăteau închipuiri și căutăride rost. Apucase să guste vinulnou în Roma, însă de atunci îipărea că trecuse o viață, cam câtîi ia unui om să se nască și să seveștejească, însă nu mai multdecât durează crunta clipire aunui zeu sau preschimbarea ori-cărei muze în nemiloasa Neme-sis. Oare penele căzute în nisip,vânturate de vântul rece, fuse-seră ale unui pescăruș sau aleunei furii? Stătuse în fața unuizeu cândva. Îl înveselise și-lînduioșase, poate chiar îlînvățase ceva din înțelepciuneamuritorilor. Cumplit lucru esteînsă mânia zeilor. Ei se lasă

cântați, ba se arată chiar în fațamulțimii adulatoare în toatăsplendoarea lor. Arată însă doarce vor ei să arate, iar omului nu-i este îngăduit să vadă mai mult.Celebratul cântăreț al Romei,văzuse, fie și doar dintr-o nefe-ricită întâmplare, ceva neîngă-duit. În locul așteptateicondamnări la moarte, bardulprimise o lovitură încă mai grea.Fusese exilat. Pentru poetul în-drăgostit de colinele însorite aleRomei, de pășunile mănoase șide dumbrăvile de măslini și demigdali ale Sulmonei, alunga-rea, coborârea încă de viu în Tar-tar, era supliciul suprem. Zeul nuștiuse însă că, necondamnându-l la moarte, îl sortise nemuririi.Ovidius, căci acesta era numelepe care-l purta osânditul, a păs-trat taina până la moarte. Deși aîncercat să dea vina pe pricinimărunte, pe limba sa uneori preaslobodă, pe un vers echivoc scriscândva în vreuna dintre cărțilepe care voise să le ardă înaintede plecare, putem intui că nuaceasta i-a atras pedeapsa, ciochii, ochii săi mari și iscoditoricare au văzut un zeu sau un vlăs-tar de zeu (pesemne Iulia Minor,la rândul ei exilată) săvârșind,

Istorieliterară

| 3SALONUL LITERAR

Nr. 93


OVIDIUSCARMEN ET ERROR

George CORNILĂ

cum le stă în fire, de altfel, maituturor zeilor, fapte lumești. Oc-tavianus Augustus, bătrân și bol-nav, dorind îndreptareamoravurilor Cetății Eterne, îlacuzase în public pe Ovidius că,prin poezia sa erotică, era un co-rupător al tinerimii. Fără doar șipoate, într-o vreme în care luptapentru putere era în toi și acteleindiscrete compromiteau, cudrumul spre tron al tânărului Ti-berius netezit prin asasinate, unvers era fie prea neînsemnatpentru a atrage asupra poetuluiosânda exilului, fie atât de zgu-duitor, încât i-ar fi adus moartea.Rămâne de neînțeles hotărâreaîmpăratului și nu a oricărui îm-părat, ci a fondatorului imperiu-lui, de a-i cruța viața printr-unedict de relegare într-o cetategrecească de pe țărmul apuseanal Pontului Euxin, neștiind că îiîngăduia astfel să capete o faimăla fel de mare ca a sa. Poate căatât versul (carmen), cât și o altămisterioasă faptă cu mult maigravă (error) au conturat mareledestin: ”De ce n-au prins deveste mai înainte ochii?/De cemi-alunecară? De vină ei aufost!/Actaeon fără voie văzu peDiana goală,/Dar câinii lui în-dată pe el l-au sfâșiat./Iertare nuse-ncape, la zei plăteștigreșeala/Chiar cea fără de voie,când îi jignești pe zei./(Tristia,II, v. 103-108, trad. TheodorNaum)Opera lui Ovidius di-nainte de exil (cuprinzând ArsAmatoria, Metamorphoses sauFasti) ar fi rămas oricum celebrăpentru posteritate, însă aniipetrecuți la Marea Neagră i-auadăugat o nouă latură. El a deve-

nit important nu doar pentrudescendenții Romei sau pentruclasiciști și latinofili, ci pentruun întreg popor străin, aflat laopt sute de mile de capitala im-periului. Nu încape îndoială cănu colinele însorite ale Romei,ci țărmul dezolant al MăriiNegre au dat naștere versurilorsale cele mai măiestrite, i-au ci-zelat și cioplit în stâncă opera.Ovidius stă drept dovadă că unom se poate simți izolat până șiîntr-un port cu deschidere spreîntreaga zare, în care vin și dincare pleacă corăbii și oameni dinși către toate colțurile lumiiștiute, Atena, Nicomedia, Pal-myra, Smyrna, Bizanț, Cyzic.Sânge din sângele lui Aeneas,prăbușit ca Icarus, așteptat acasăde soața credincioasă ca Ulys-ses, zăbovind în portul în careacostaseră cândva argonauții luiIason, un bun cunoscător al mi-tologiei era nefericit. Ce-l facepe om să se închidă atât deadânc în caverna propriului cra-niu?Într-o dimineață de iarnă,osânditul Ovidius a ajuns în por-tul Brundisium și a fost urcat peo barcă bătrână și șubredă,având ca destinație o cetate de lamarginea lumii civilizate, peLimes Scythicus, aflată sub au-toritatea regatului clientelar alThraciei. După o lungă călătorie,pe mare și pe uscat, trecând prinIthaca lui Ulysses, prin Samot-hrace, insula cabirilor, Messem-bria, Odessos, Dionysopolis,prin Thracia până la Peronticumși de acolo prin Callatis până laTomis, locul său de surghiun.Călătoria, cu osebire cea pemare, a fost una grea, printre va-

luri cât munții și adâncuri abi-sale, înconjurat de apa care ajun-gea până la cer și-n vuietulviforului, după cum el însușidescrie în elegiile sale. Când marea se despică, cegroaznice prăpăstii!În Tartarul cel negru socoatecă de-ajungOriunde-ntorci privirea, văz-duh și apă numai,Talazuri spumegânde și norivijelioși!(Tristia, I, 2, v. 21-24)

Condamnat de un zeu, a fost,parcă în ciudă, apărat de alții, deNeptun, stăpânul mărilor saupoate de Minerva, cărora i se în-china. Bucuria și deznădejdea s-au amestecat în clipa în care avăzut, într-un târziu, cetateaconturându-se pe înălțimea unuipromontoriu care străpungea în-tunecata nesfârșire luminată defulgerele unor zei străini.

A fost bine primit printregreci și respectat de feluriteleneamuri ale geților, crobizi, co-tensi, obulensi, precum și desciții, sarmații și bastarnii ajunșiîn creuzetul Pontului. Nu a duslipsă de nimic pe toată întinde-rea anilor de exil, a ajuns chiarsă învețe graiul geților și în ulti-mii ani să se autointituleze,mândru, ”cel mai mare poet depe malul Istrului”. Cu toateacestea, o aversiune abia as-cunsă și o teamă de ei, de bar-bari, aveau să-l însoțească pânăaproape de sfârșitul vieții. Laurma urmei, era în mijlocul unorpopoare străine, cu apucăturifioroase și obiceiuri ciudate, curitualuri și sacrificii închinateunor zeități din ceruri și dinadâncurile pământului, cu răz-

Istorieliterară

4 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


boinici călare, acoperiți cu blă-nuri de lup, înarmați cu săbii în-covoiate și aruncând din arcurisăgeți înveninate, puși adesea perăzboi și pe prădăciune. Regi de-o zi, Mari Preoți, preotese fe-cioare, răscoale și trădări. (...) Eu văd în orice clipă Cum sabia barbară pândeștecapul meu. (Tristia, I, 1, v. 43-44)

În elegiile lui Ovidius, parteade sud-est a Daciei ne apare caun tărâm al iernii perpetue, oHyperboree bătută fără conte-nire de crivăț și împovărată dezăpezi veșnice. Acolo, sufletulomului doborât de viscol devineaspru și coardele lirei poetului seacoperă de promoroacă.Acoperișurile sunt smulse de pecase, turnurile se prăbușesc întoiul urgiei și corăbiile rămânprinse în gheață. Țurțurii zuruieîn plete și în bărbi, iar vinul păs-trează forma ulciorului, încât numai poate fi băut, ci topit dupăce este spart în bucăți. Acolo,

dorul de Roma devine cu atâtmai apăsător. Când îmi răsare în minte imagi-nea cea tristăA nopții de pe urmă din Roma,în care euAm părăsit acolo atâtea lucrurisfinteDin ochii mei și-acum curg la-crimi, curg mereu. (Tristia, I, 3,v. 1-4)

În zadar a căutat în orașulstrăin asemănări cu căminul lăsatîn urmă. A străbătut vechea agorăîn care prindea ființă noul forum,a pășit pe mozaicurile și pe dalelede marmură ale prefecturii mări-lor, a privit construirea termelor,a tăcut pios în samothrakeion,templul închinat unor zei mai fa-miliari, însă nu a găsit nicăierialinarea. Îi era dor de teatre și debiblioteci și își amintea nostalgicde cercul literar al lui MessalaCorvinus, unde îi cunoscuse peVergilius, Horatius și Propertius.Ceea ce a găsit în Scythia hiber-nală a fost, pe lângă o civilizație

aparte, liniștea și singurătateapropice creației, cufundarea întristeți și doruri fertile. În urecheasa au șoptit noi muze, pesemnecă or fi fost zâne, iele sau dră-gaice. Încetul cu încetul, și-adepășit condiția de prizonier și aînceput să vadă vechiul loc desurghiun ca pe o nouă casă, fie șiuna în care era doar un oaspete.Nu a mai văzut niciodată Roma.

Și Tomisul imi este drag mie,aici sunt oaspe.(Ex Ponto, IV,14, v. 59)

Constanța de astăzi nu maipăstrează aproape nimic din vre-mea lui Ovidius, însă oricine îicalcă străzile ar trebui să audădincolo de milenii ecoul pașilorpoetului, oricine se plimbă peplajă ar trebui să știe că pe ăstnisip, pe aste scoici moarte aupășit saboții îmblăniți ai mareluiexilat. Scrierile sale sunt, pelângă un izvor istoric și o creațiede incontestabilă valoare artis-tică, dovada că omul este, totuși,nepieritor.

Istorieliterară

| 5SALONUL LITERAR

Nr. 93


De pe țărmurile Pontului Euxin, Ovidiu îșiscrie înfrigurat și retoric Tristele:,, Cur ali-quid vidi? Cur noxia lumina feci? Cur im-

prudenti cognita culpa mihi?”1(De ce am fost

nevrednic și ochi-mi au văzut? De ce cunosc păcatulchiar fără să fi vrut?”)2Întrebarea se va repeta obse-siv, intr-o multitudine de variante, mai mult sau maipuțin tânguitoare, în cele două scrieri ale misterio-

Ovidiu – un poet în cautarea omuluipierdut, sub semnul metamorfozei…

Sorina MILEA

sului său exil la Tomis: Tristele si Ponticele. Ce avăzut și nu trebuia să vadă? Cu ce păcătuise acestpoet al protipendadei romane, de trezise, în mod ca-pital, mânia lui Augustus? Două cuvinte străbat epis-tolele trimise din exil prietenilor de la Roma:,,carmen” et ,,error” - opera de până atunci și ogreșeală comisă ,,din imprudență”, tăinuită de poetpână la moarte. Au curs râuri de cerneală în încerca-rea de a explica motivul îndepărtării lui Ovidiu dinRoma de către un împărat ocrotitor al artelor, prietenal poeților, întemeietor al unui saeculum aureum decultură si civilizație care i-a purtat numele peste vea-curi-epoca lui Augustus. ,, Să devii, din în-tamplare, stăpânul unui secret – ce plăcere!” , scriefilozoful danez Kierkegaard într-o povestire filozo-fică despre plăcerea amintirii, la taifas cu prietenii.3

,, Și totuși, ea te poate face, în același timp, înfinittrist, te poate pune pe gânduri, presăra în urma ei, caorice voluptate, neliniștea ta!”, continua Kierkegaard,vorbind despre ,,re-amintire” în condițiile fericite aleîntâlnirii cu un prieten, pentru că ea, ,,re-amintirea” ,,, trebuie sa păstreze parfumul a ceea ce a fost trăit”.4

Nu despre ,,condiții fericite” putem vorbi încazul re-amintirii ovidiene, și totuși... M i r o s u lbușteanului arzând în sobă și frigul pătrunzător al ier-nii tomitane îi amintesc de Sulmo (Sulmona de azi),locul în care s-a născut, cu o climă rece, într-o depre-siune a munților Apenini – aetas aurea, vârsta de aur,copilăria fericită. Elegia a X-a din cartea a IV-a a Tri-stelor este ințesată de date biografice – “ Sulmonami-i pămantul în ape reci bogat[…]’’5, spre științaunui cititor căruia poetul ține să-i mulțumească infinal:,, Jure tibi grates, candide lector, ago”.6

Conștiința actului artistic? Cu siguranță, căci Ovi-diu, spre deosebire de alți cetateni romani de viță no-bilă, nu accede la cursus honorum (acele demnitățipublice pe care orice vir romanus respectabil trebuiasă le bifeze în cariera sa). Este poetul prin definiție,un om al timpului său, deși în răspăr cu politica derestauratio pe care o inițiase Augustus.

Intr-o Romă în care Vergiliu cântase în hexametridactilici gloria străbunilor, descendenți ai lui Aeneassi ai zeitei Venus, în care Titus Livius alcătuise o is-torie Ab Urbe condita, și nu oricum, ci ,,per exem-pla” , într-o vreme în care mores maiorum (tradiția)era laitmotivul oricărei scrieri respectabile,Ovidiupare că se conduce, mai degrabă, după îndemnulhorațian “carpe diem”; el savurează prezentul, scrie

despre contemporani (ceea ce vede, atitudine fatală,în cele din urmă), e un pasionat al detaliului si pito-rescului; lumea observata de el e un joc, pasionantjoc pe care poetul îl practică cu îndrăzneală și cudorința evidentă de a plăcea unui public rafinat,citit, dornic de divertisment…(suntem spre sfărșitulImperiului, valorile morale se diluează văzând cuochii, cetățenii vor doar distractie…). Elegiile finalene dezvăluie, retrospectiv, intr-o Roma plina deviață , un tânar fericit si îndrazneț, care nu-și doreștenici laude oficiale, nici recompense materiale, nicimacar glorie… nu duce lupte politice în for, “aucontraire aimait son temps et se sentait fait pour yvivre.”7

Poet elegiac din a doua jumătate a secolului I a.C. , Ovidiu cultivă o formă literară adusă din spațiulculturii grecești în spațiul literaturii latine de cătreTibul si Propertiu, maeștrii recunoscuți ai distihuluielegiac . Prima culegere de elegii erotice (Amores)apare în anii 25-20 a.C, când reputația lui Ovidiufusese demult întemeiată , prin lecturi publice și pri-vate, cu toate că nu avea mai mult de 25 de ani. Su-biectul? Așa cum arată și titlul, versurile sunt scrisesub oblăduirea zeului Amor, iar personajul careanimă ideea poetica e Corinna, un arhetip feminin,imposibil de circumscris unui singur personaj dinepocă. Critica literara a hotărât că, dincolo deexistența unei femei cu acest nume, care probabil atrăit la Roma în acea vreme, Ovidiu a plăsmuit uninvariant, un model de feminitate, o efigie cu acestnume. Caci poetul nu e îndrăgostit, nu suferă în chipreal, nu trăiește iubirea - și de-aici, acel aer de ba-nalitate și artificial pe care aceeași critica nu s-aputut opri să nu i-l reproșeze:”Ovide traite sa ma-tiereen ecolier consciencieux, mais sans rien y met-trede son coeur.”8 Această “lipsă de suflet”, dublatăde prea multă inteligență, retorică si ornament,transformă poezia într-un joc lingvistic, spectaculos,ce-i drept, dar fără prea mult conținut. Iarcomparațiile nu-i sunt favorabile: Catul pătimisepână la sfâșiere lăuntrica pentru Lesbia (“odi etamo”-“iubesc și urăsc”, striga poetul), Vergiliu cân-tase tragedia Didonei, cea prea- îndragostită de Ae-neas, Horațiu, chiar, pusese mai multă viață inOdele și Satirele sale. Și, cu toate astea, Ovidiu eaclamat în public, e un artifex ludi înnăscut: acolounde ideea lipsește, retorica face scântei, iar erudițiaia ochii… Nu face obiectul acestui studiu o analiză

Istorieliterară

6 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


exhaustivă a versurilor, iar exemplele ar încărcaabuziv prezentarea care se doreste a fi una … sinte-tică. Ceea ce putem, însă, evidenția, este aceastăaparentă contradicție între “priza”pe care poetul aavut-o la public și decizia împaratului de a-l relega,ex abrupto, la capătul lumii, în patria înghețată ageților. Oare, doar întâmplător, poetul “se joacă”,ocupându-se de chestiuni minore, în atmosfera desolemnitate care domnea în Imperiu? Oare policaoficiala ar fi putut interpreta această atitudine“ușuratică”, drept un gest de frondă? Cert este că,nefiind un indragostit pasionat in chip real, Ovidiunu face decât să cânte iubirea in general, detaliindsentimentul într-o infinitate de ipostaze, cu o mă-iestrie dobândită in școlile de retorică:”Ovide est lepremier des ecrivains romains qui soit eleve dansles ecoles de declamation”9, noteaza R.Pichon, jus-tificându-l oarecum pentru abuzul artis loquendi,dar nescuzându-l pâna la capăt, dimpotrivă,reproșându-i inconsistenta ideatică a operei. Aceeașitemă, iubirea, face obiectul următorului volum deversuri, Heroides-scrisori de dragoste trimise deeroinele mitologiei greco-latine partenerilor realisau închipuiți: Penelopa, Phyllis, Ariadna, Medeea,Fedra,….-monologuri dramatice care beneficiaza deacelași bagaj de erudiție mitologică, de același spec-tacol retoric. Forma ingenioasă (scrisoarea) le dă unaer insolit de autenticitate, iar poveștile lor, tragiceîn cea mai mare parte, fac din această scriere un ve-ritabil roman de dragoste cu mai multe capitoledesfășurate în spirală, cu aceeași idee reluată înforme diferite. Epistola versificată este o noutate înliteratura latină, dar cu valențe reale pentru zona deinspirație ovidiană - o va cultiva (forma epistolară)până la finalul carierei artistice, când, cu ultimeleputeri, va trimite la Roma , Ponticele. Heroidelesunt o lucrare modernă “avant la lettre”, un excursoriginal despre drama femeii de-a lungul veacurilorși, de ce nu, un omagiu adus suferinței feminine.Scrisoarea adresată de Medeea lui Iason, de exem-plu, demonstrează o cunoaștere reală a psihologieifeminae iratae (femeia mânioasă): sufletul care nuascultă de rațiune, mânia care “dă naștere unoramenințări înspăimântătoare”. Didona îi scrie luiAeneas cu presentimentul că va fi părăsită (intuițiafeminină), iar Fedra, orbită de pasiunea incestuoasă,îi scrie lui Hippolit așa cum orice femeie vicleană,abilă și calculată de la Roma, i-ar scrie iubitului său.

Ovidiu aduce trecutul eroic în prezent, dar nu în ma-niera lui Titus Livius, spre gloria prezentului, ci sprea sugera identitatea subtilă, eternul identic dintre oa-meni și zei-aceeași necesitate îi îngrădește, aceeașiiubire îi aduce la disperare. Ceea ce înseamnă că su-fletul, în cer sau pe pământ , e același-nemuritor, deesență divină. Oare acest subtext al Heroidelor să-lfi deranjat pe Augustus, singurul dintre muritori deextracție divină ?!Oare acest elogiu subtil adus fe-meii din toate timpurile să-l fi supărat pe barbatulroman, pentru care sotia nu trebuia să aiba nimicde-a face cu dragostea autentică, cu pasiunea reala,cu suferinta iubirii?! Ars amandi sau Ars amatoria(Arta iubirii) e o variațiune pe aceeași temă – gestuliubirii e detaliat, însă, cu asupra de măsură în toateipostazele sale; mai puțină erudiție, mai puțin spec-tacol de idei, mai multă consistență și savoare, toateastea fac din Arta iubirii opera originală prinexcelență. Cum poate fi cucerită o femeie? Ovidiuîși ia un aer didactic, din care nu lipsește ironia finăși încearcă să convingă lectorul naiv, mărturisind cătoată știința o are din experiență. Cum ar trebui săreacționeze o femeie la avansurile iubitului cuceri-tor? Aflăm din cartea a treia, în care sunt detaliatecalitățile unei femei demne de cucerit. Ars amandie un fel de teorie distilată a primelor douăexperiențe literare, Amores si Heroides, doar căpoetul se ocupă de concept în general, dincolo decontingentul care nu face decât să particularizeze,inutil, sentimentul, același oriunde și oricând. E oaltă încercare de a părăsi prezentul istoric, de a ieși,în chip elegant și jucăuș deopotrivă, din solemnita-tea imperială….e ca și cum Ovidiu s-ar strădui tottimpul să atragă atenția că omul real conteaza, cutoate nimicurile lui, că acesta, in chip esențial, estevaloros și, de ce nu, nemuritor.

S-a vorbit, mai ales în legătură cu aceste trei lu-crări, despre imoralitatea operei și s-a identificat ast-fel motivul (carmen-opera) relegării poetului laTomis. Însă, într-o vreme în care, la nivel de mora-vuri, totul era permis, Ovidiu nu făcea figură atât deseparată față de societatea vremii.

Mai degrabă, fiindcă poetul aduce conceptul deiubire în cadrul familiei romane, îl instituționalizează,îl scoate din zona lupanarelor și sclavilor casei(să neamintim că matroana romană nu se ocupa decât cutorsul lânii și cu nașterea de urmași, stricto sensu, ni-

Istorieliterară

| 7SALONUL LITERAR

Nr. 93


cidecum cu iubirea soțului…). Nici următoareleopere, cu subiecte legate de tradiția romană, nu vorfi un elogiu adus epocii lui Augustus… “Metamor-fozele” sunt o lucrare de proporții, de inspirație ale-xandrină, dar scrise cu un aer de gravitatenemaiîntâlnit până atunci la Ovidiu - epicul capătăforță de convingere din punct de vedere literar, dis-cursul poetic își gasește o geometrie interioara pro-prie subiectelor tratate . Regăsim pasiunea pentrumitologie, dar într-o realizare de anvergură, atât caîntindere (poemul are 15 cărți), cât și ca reușită artis-tică. Poetul încearcă să ordoneze toate legendeleAntichității într-o simfonie a nașterii și transformăriiuniversale, începând cu Haosul inițial și terminândcu apoteoza lui Cezar. Ideea de metamorfoză faceparte din imaginarul baroc: Ovidiu însuși este un spi-rit neliniștit în aparența lui jucăușă-tentația ornamen-tului, volutele figurilor de stil, drumul spiralat al ideiicătre lectorul “candid”, toate fac din opera ovidianăun soi de traseu inițiatic către umanitatea din spatelepaginii - doar că, în spirit baroc, a rebours, dinsprefinalul operei către început. Tristele si Ponticele lu-minează, prin re-amintire, opera de început, și, într-un fel ingenios, o rescriu. Ovidiu descoperă durata șimemoria involuntară cu mult inainte de Proust. E unjoc cu trecutul, un banchet al vocilor celeste și pă-mântene deopotrivă, o sărbătoare a spiritului urmărităîn transformările ei cele mai interesante-o pe-trecerea vieții și a morții celebrate prin miracolul transfor-mării. Timpul nu ucide, ci recreează lumea și indivi-dul într-o altă dimensiune; viața ia forme multiple,care trec unele în altele prin vase nevăzute, ca în cea-surile curgătoare ale lui Dali, din ludicul sau studiudespre memorie….În ceea ce privește unitateacompoziției, Metamorfozele sunt eterogene: unele aucaracter filozofic(facerea lumii, doctrina lui Pita-gora),altele vorbesc despre răzbunarea zeilor împo-triva muritorilor, altele sunt povestiri despre fapteeroice (Perseu, coborârea lui Orfeu in Infern), și, nuîn ultimul rând, poveștile de iubire (Medeea, Filemonsi Baucis, Acis si Galateea, etc.)Ceea ce le conferăunitate este poetica discursului- arta detaliului,pute-rea de sugestie, cromatica acută:”Barba-i mijindăavea o culoare de aur, de aur/ Îi erau pletele ce-i atâr-nau de pe umeri pe brațe/”(descrierea centaurului Cy-larus). Mimesis-ul e suspendat, clasicismul latin seoprește la opera lui Ovidiu după ce făcuse școală laVergiliu și Horațiu-nimic nu mai este și nici nu tre-

buie să fie “în limitele verosimilului și necesaru-lui”(Aristotel, Ars poetica). Ovidiu descoperă plăs-muirea fantastică, jocul gratuit al timpului și spațiuluiîn opera literară, exclusiv de dragul ideii și nu al vreu-nei realități, spre delectarea prietenului său, singu-rului său prieten, cititorul. Nu contează că zeii țindiscursuri ca senatorii romani, nici că zeițele sunt îm-brăcate conform canonului monden al Romei-pasiu-nile sunt aceleași peste tot. În elegia a VII-a din carteaI a Tristelor, poetul își va aminti de scrierea Meta-morfozelor:”E opera-ntreruptă în ceasul desurgun/Caci eu plecând atuncea, am aruncat în foc/Șimulte alte versuri, izbit de nenoroc”10, mai exact, demomentul întreruperii scrisului la vestea relegării laTomis. Finalul aceleiași elegii ne arată un creatorconștient de valoarea operei sale:”Văzând aceastăcarte lipsită de noroc/ In Roma fericită te rog să-i afliloc!”; Ovidiu știe că, refuzând gloria demnităților pu-blice și alegând arta, și-a asigurat nemurirea (căcimoartea nu e decât o metamorfoză).

Iată de ce, probabil, în timp ce termină Metamor-fozele, poetul începe lucrul la cel din urmă volum scrispe pământ italic-Fastele. Opera este dedicata cultuluiroman, cu alte cuvinte, sarbătoririi morților, căci ro-manii își venerau rudele trecute dincolo ca pe niște zeiparticulari. Cartea ar fi trebuit să cuprindă 12 capitole,câte unul pentru fiecare lună a anului… însă timpul n-a mai avut răbdare. Edictul împaratului, prin care celmai in vogă poet al Romei, era alungat din patria natalăîl surprinde sciind cartea a șasea, proiectul rămânândneterminat. Subiectul era nou și în întregime roman.Fastele celebrează vechea religie în care cultul morțilore primordial și , cel puțin teoretic, s-ar înscrie în viziu-nea augustană de restaurație a vechilor valori latine.Însă, “[…]le mondain , l’homme d’esprit reparait achaque instant”11, “tenerorum lusor amorum”, poetuliubirilor suave, nu se dezminte. Lipsește tonalitateagravă(în acord cu subiectul abordat), religia fiind doarun alt prilej de a povesti întâmplări trecute, nu sprepilda prezentului, ci doar spre desfătarea publiculuiavid de sonorități placute. Poetul evadează într-un timpal strămoșilor vechii Rome ca soluție , poate, la pre-zentul din ce în ce mai imprevizibil - Imperiul intraseîn era decadenței, confortul magnae pacis( mareapace) începe să lipsească, poetul e” în căutarea unuitimp pierdut“avant la lettre”, a unei fericiri certificatede istorie: “Laudamus veteres , sed nostris utimur

Istorieliterară

8 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


Istorieliterară

| 9SALONUL LITERAR

Nr. 93


annis”-strămoșii sunt de lăudat, însă ne vom bucura deprezent. Trecutul e un loc plăcut sufletului, doar în mă-sura în care aduce savoare clipei prezente. E x i -lul va veni să cizeleze , post-festum, toată aceastăexperiență ontologică și estetică deopotrivă. Kierke-gaard evidențiaza, în acest sens: ”Arta de a-și re-amintinu este ușoară, pentru că, în timp ce se elaborează, ia as-pecte diferite[…]. Ce este, de pildă, nostalgia? O amin-tire de care ți-ai re-amintit. Simplu, dorul de țară rezultădin îndepărtarea de ea. ”12 Ovidiu își amintește de Roma,de opera scrisă acolo, cu toate că împrejurările îi suntpotrivnice; cărticica pe care o va trimite “in Urbem”vafi”incultus” (“neîmpodobită”) pentru că nu are noroc(“infelix”) , cum au alte căți, care merită podoabele arteiscrisului(“Felices ornent haec instrumenta libellos”)13

Durerea va face, oare, din poetul alungat pe țărmuri stră-ine, un spirit autentic, asemenea lui Catul sau Propertiu?se întreabă retoric Rene Pichon ;”Helas! Il reste tou-jours un bel esprit.[…]Ses neuf livres d’elegies sont tresmonotones”14 Și totuși, afirmațiile mult prea definitiveale criticului francez pot fi luate “cum grano salis”;“monotonia” elegiilor din exil nu vine , oare, din chiarmonotonia unei vieți lipsite de “sarea si piperul italic”?!Alungat fără multe explicații din Roma, pentru vina de“a fi văzut ceva “ nepermis, Ovidiu refuză să mai vadă,lumina ochilor i se pare dăunatoare, aducătoare de ne-noroc, se metamorfozează într-un Oedip ad hoc, dacănu la fel de tragic, cel puțin la fel de orb la ce se întâmplăîn jur. Nu mai vrea să știe, cunoașterea prea multă îi adu-sese necazuri. Drama exilatului care “se înjosește”uneori (așa cum nemilos îi reproșează același R.Pichon)e altfel înțeleasă, însă, de un cunoscător în ale exilului,multă vreme necitit și necitat la noi, Vintila Horia.Acesta va detalia, într-un roman al vieții poetului tomi-tan,intr-o manieră mult mai subtilă și în cunoștință decauză (oarecum), toate motivele tânguirilor, aparent ba-nale și nedemne, dezvoltate în Triste si Pontice de catrepoetul damnat la o existența dincolo de zidurilecivilizației. Să vină , oare, înțelegerea (in general) diniubire? Să fie, oare, iubirea, condiția sine qua non aînțelegerii celuilalt? E limpede ca Vintila Horia se simtesolidar cu poetul alungat de soartă la Tomis… Persona-jul romanului Dumnezeu s-a născut in exil (premiulGoncourt, 1960 ), suferă o transformare axiologică : dela poetul frivol și scepticul de serviciu al saloanelormondene de la Roma, Ovidiu, copleșit de suferință, în-cearcă să vadă dincolo de imediatul lucrurilor; redesco-peră religia într-o formă gravă, guvernată de un singur

Zeu, revelat prin ochii preoților barbari , la prezența că-ruia ajunge printr-o luptă perpetuă cu sine însuși. Deșificțiune (roman) ca gen literar, cartea lui V. Horia mi-zează pe cele mai relevante pasaje ale operei ovidiene,de multe ori citate ca într-o istorie literară și “comentate”ingenios prin scriitura însăși. Ceea ce ne și face să adu-cem în discuție această operă , ca sursă avizată și foartedocumentată a înțelegerii dintr-o altă perspectivă a poe-tului latin de care, fatidic si nesperat, suntem legați. Per-sonajul Ovidiu din cartea lui Vintilă Horia ne face să-lprivim cu alți ochi , mai atenți, cel puțin, pe Ovidiu celdin istorie-să fie asta incă o lecție data de realitatea plas-muită realității reale?! Caci, de la Aristotel citire, stimca adevărul general (al literaturii) ar fi mai importantdecât adevărul particular ( al istoriei)…

Închis într-un spațiu claustrant (precum Proust încamera sa de plută) și despărțit irevocabil decivilizație, Ovidiu se întoarce către el însuși descope-rind un timp interior infinit - e forma lui, foarte reală,de supraviețuire. Și de data asta ne referim la perso-najul istoric… Se poate judeca opera doar din punctde vedere estetic, și mai ales în cazul unui autor pentrucare viața a însemnat literatură și literatura a izvorâtdin fiecare zi a vieții? Acuzațiilor de falsitate și răcealăaduse de o parte a criticii, le-a răspuns și filologulYves Bouynot “arătând că autorul livresc și mondende odinioară, cu o inspirație exclusiv factice de școală,are ocazia de a descoperi prin suferință lumea reală șipropria viață interioară, de a percepe cu acuitate sen-sul existenței cotidiene și de a medita la destinul omu-lui în univers”16 Elegia unica din cartea a II-a aTristelor subliniază, într-o încercare (ce se vrea per-suasivă prin multitudinea argumentelor invocate) dea-l convinge pe împărat de lipsa de temei a pedepsei,că opera literară este doar“desfătare” și “joc fără derost”, iar viața reală poate să nu aibă nicio legătură cuea : “ N-au toți acei ce cântă războiul suflet rău” ; câtdespre imoralitatea reproșată, Ovidiu dă exemple me-nite să-l absolve de orice acuzație-Iliada lui Homer,Eneida lui Vergiliu , în care se întâmplă lucruri multmai reprobabile decât “jucăușele” sale amoruri. Maimult decât în cazul altor opere literare, in elegiile pon-tice, limbajul ovidian are acea “funcție detăinuire”17(și nu de comunicare) dintr-o nevoie acutăde a crea un spațiu protector pentru omul din spateleoperei -“ Limba este principalul instrument al refuzu-lui omului de a accepta lumea așa cum este ea , afirmaGeorge Steiner , analizând limbajul și funcțiile sale

lingvistico-filozofice.18 Prin capacitatea unică de acrea lumi fictive, omul poate supraviețui,distanțându-se de un spațiu ostil- și nu este aceasta ,in extremis, povestea lui Ovidiu ?! Într-o Romă so-lemnă, cu fața întoarsă spre trecut, Ovidiu scrie des-pre imediatul uman, despre iubiri miraculoase saudoar întamplătoare, despre iubire în general, ceea cea făcut , multă vreme, deliciul cercurilor literare.

Ajuns la Tomis, scrie despre Roma lui Augustus,despre opera lăsată în urmă, despre fericirea pier-dută odată cu pierderea locurilor familiare : și chiardacă toate aceste “lamentationes” au în spate fun-dalul hibernal al Pontului înghețat, Ovidiu trăieșteîn trecut, se hrănește din re-amintire ca dintr-unizvor cu apă vie( acea “ultima noapte la Roma” esteelocventă). Îi datorăm, însă, lui Ovidiu , câteva ta-blouri de natură getică illo tempore realizate la fațalocului, de mare valoare documentară pentru istoriași geografia acestor locuri. Barbarii ținuturilor do-brogene i-au recunoscut valoarea ca poet: “Le senatet le peuple de Tomi lui accorderent l’immunite detoutes les charges[…].On lui decerna meme une co-uronne de laurier […]”ne informează G. Boissier ,un erudit al Antichitatii greco-latine. Se pare căstrămoșii noștri aveau un real simț al valorii: l-auscutit de taxe și i-au decernat chiar și o cunună delauri… o tempora, o mores!, vorba lui Cicero, cevremuri erau pe-atunci și ce obiceiuri frumoase.Barbarii de la Pontul Euxin au simțit că omul ajunsacolo nu e la fel ca toți oamenii, că avea un har “desus” de împletea așa muzical cuvintele, și asta fărăca geto –dacii de-atunci să fi citit pledoaria lui Ci-cero pentru poetul Archias, în care marele orator de-monstrează că un poet este cetățeanul de onoare aloricărui ținut, indiferent de origine și statut social,prin chiar condiția sa, excepțională, de poet.

Dincolo de orice istorie, politică sau literară, ra-mâne poetul Ovidiu în căutarea operei sale-posteri-tatea nu-l va putea ignora, oricât de acerbe ar fiîmpotrivirile. Mai mult, viața lui, “încununată” deo dramă autentică, conferă operei valoare sofianica-între strălucirea pierdută a Romei și luciul măriiînghețate de la Tomis, Ovidiu se redescoperă caîntre niște oglinzi ale destinului (atât de invocat înultimele scrieri): “ Ille ego qui fuerim tenerorumlusor amorum/ Quem legis, ut noris, accipe poste-ritas”19. Poetul își dorește să fie citit pentru a fi cu-

noscut și abia apoi să rămână posterității- un climaxascendent care certifică, odată în plus, valoarea ora-torical a scrisorilor trimise din exil. Nu scrie pentruprezent, ci pentru viitorime:” Pierdut-am totul,numai viața mi-o trăiesc/ Să aibă-un sens durerea,cu lacrimi s-o hrănesc”20, scrie în ultima scrisoare“catre un invidios”,( volumul Ponticelor).

Se pare că acest “sens “al vieții i se dezvăluie înopera de re-amintire întreprinsă pe durata exilului.Va muri la Tomis in anul 17 p. C., printre gețiinecunoscuți care, însă, l-au recunoscut…Care e pa-tria lui Ovidiu? Sulmona l-a“achitat” de o vină ilu-zorie abia in 1967, intr-un “proces” care-i recunoașteoficial, nevinovăția. Atât de multă vreme le-a trebuitsulmonezilor pentru a-și “ierta” poetul?! Dar să nuaruncăm piatra…Vintila Horia, Emil Cioran, EugenIonescu, Constantin Brâncuș și alți exilați ai noștriașteaptă încă să fie absolviți de vina tragică de-a sefi născut în România unui timp neprielnic, precumaltă dată Ovidiu în Imperiul Roman.

1. P.Ovidi Nasonis , Tristia, text latin cu o introducere,adnotațiuni și un index de Anghel Marinescu, Biblioteca au-torilor clasici greci și romani, MCMXXI;2. Ovidiu, Epistole din exil, traducere de Eusebiu Camilar,Editura pentru literatură, 1966;3. S. Kierkegaard, Banchetul, Editura Universal Dalsi,1997;4.Idem,ibidem;5.Ovidiu, op.cit.;6.P. Ovidi Nasonis, op. cit.;7.Gaston Boissier, L’opposition sous les Cesars, LibrairieHachette, 79, Boulevard Saint-Germain, Paris;8. Rene Pichon, Histoire de la litterature latine, LibrairieHachette, 79, Boulevard Saint-Germain, Paris, 1924;9. Idem, ibidem;10. Ovidiu, op. cit., pag. 28;11.R. Pichon, op. cit.;12. S. Kierkegaard, op.cit.;13. P.Ovidi Nasonis, op.cit.;14. R. Pichon, op. cit.;15. Vintila Horia , Dumnezeu s-a născut în exil, Editura Eu-ropa, Craiova, 1990;16. Alexandra Ciocarlie, Și totuși clasicii, Editura CarteaRomânească, , 2007;17. George Steiner, Dupa Babel. Aspecte ale limbii și tra-ducerii, ed Univers, 1983;18.Idem, ibidem;19.P.Ovidi Nasonis, op.cit, cartea a III-a, elegia a X-a;20. Ovidiu, op.cit.;21. Bibliografie generala-Nicolae Lascu, Ovidiu. Omul șipoetul, ed Dacia, 1971

Istorieliterară

10 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


Ne apropiem de Roma, e noapte târzie și ,firește, suntem obosiți: cu chiu, cu vai,lângă un sat, găsim un camping și ne ali-

niem mașina printre celelalte. De odihnit nu preaam reușit, în schimb mi-am recapitulat tot ce știamdespre istoria orașului spre care mă îndrept. Măîmbrac în haine curate, așa cum sunt învățați ro-mânii să facă înainte de a pleca spre biserică. Am,desigur, emoții știind că peste puțin timp imaginile

copilăriei și adolescenței vor prinde viață în fațaochilor mei.

Ce știu despre Roma? Ce influență va avea asu-pra mea? Deși am recurs la o documentare febrilădin cărțile lui Pierre Grimal, Raymond Block,Jean Cousin, Horia C. Matei și alții, inconștientulmeu face abstracție de ele ș se oprește doar asupraunui punct luminos și atât de îndrăgit: BadeaCârțan. Mă gândesc la câte emoții o fi avut acest

Pemapamond

| 11SALONUL LITERAR

Nr. 93


PAȘI PRIN ROMA ETERNĂ

Culiță Ioan UȘURELU

Monumentul Național Vittorio Emanuele II - "Mașina de scris"

erou (în concepția mea) la vederea asemănării per-fecte dintre dacii de pe Columnă și propriaînfățișare! Dar câtă uimire (sper să nu fi fost chiarpanică) a produs el acelora care, privind basore-liefurile, au constatat că un dac a coborât printreei!

În zori, deși nu prea am dormit-parcă aș fi fostîn fața unui mare examen-vreau să pornesc auto-mobilul pentru a porni în grabă spre țelul meu:Roma. Dar Wolksvagenul, mereu pus pe glume,ar dori (îi simt opoziția) să-mi continui călătoriacu mijloacele lui Moș Cârțan. Eu și partenera meastoarcem totuși ”lacrimile ” de pornire ale bătrâ-nului autoturism și, astfel, plecăm. Anunțuri maricât casa ne vestesc apropierea de marea metro-polă. Intrăm cu precauție, dar nu recunosc orașul,pentru că văd doar străzi liniștite, provincialechiar, pe ici, pe acolo sunt chiar coșurile de fumale unor fabrici. Nu mai sunt sigur de cunoștințelemele teoretice, realitatea e cu totul alta, dar, amin-tindu-mi că ”toate drumurile duc la Roma”(teri-bilă și simbolică sintagmă!), insist, intru tot maiadânc în necunoscutul care mă înghite, străbatunele cartiere anoste, dar și altele de o modernitateîncântătoare. La un moment dat trec chiar pe lângăclădiri care fac mândria Romei de astăzi: PalatulCongreselor, Palatul Sporturilor etc. Cu toateacestea, eu nu sunt mulțumit. Ceva din interiorulmeu îmi spune că n-am ajuns la Roma ”mea”,aceea pe care o doream, o știam ca fiind ”capitalalumii” încă de la vreo 12-13 ani. Iată, însă, că olumină mă cuprinde și am, în sfârșit, revelația în-tâlnirii cu ceea ce nu văzusem niciodată, darașteptam să văd de vreo trei decenii…Roma, ade-vărata Romă, pe care am visat-o sau, poate, amvăzut-o (dacă n-oi fi trăit în ea!) într-o viață ante-rioară….Am intrat în Piața Veneției…Și ce piețeare acest magnific oraș! ”Palatul Victor EmanuelII ”, ”mașina de scris”, cum îi spun italienii, lângăcare (- câtă onoare pe automobilul meu!) parchez”Căruța” care m-a adus aici. Acest palat este con-struit după un proiect al arhitectului Sacconi șisimbolizează Patria, Valoarea Militară, Risorgi-mento și Națiunea. Statuia ecvestră a lui VictorEmanuel II, operă a lui Chiaradia, domină totul.În interiorul monumentului se găsesc Biblioteca,

Arhivele, Muzeul și Institutul de Istorie ale Risor-gimentului italian. Sunt, într-adevăr, în centrulCetății, locul de unde pornesc itinerariile turistice.

Ziua este frumoasă, poate puțin cam căldu-roasă, iar locul este atât de impunător încât mi-aamintit afirmația lui Stendhal că, în anumite zile,Roma îți ajunge pentru fericire. Să fi nimerit eutocmai o asemenea zi? S-ar putea, mai ales căpeste drum de acest palat cam prea mare, prea nouși strălucitor printre atâtea ruine, se află un alt mo-nument, acesta fiind însă de o simplitate maies-tuoasă, dar - pentru români – cu semnificațiimultiple. Columna lui Traian, căci despre ea estevorba, a fost un gest de apreciere pentru dacii care,prin vitejia și cinstea lor, au primit respectuldușmanului, respectul Împăratului Traian. Poatesăvârșesc o impietate, vor zice unii, dacă -în acestloc sfânt pentru noi- nu reușesc să-mi astâmpărvechile frământări: a fost oare posibil ca o limbăîn care Ovidiu (în exilul său de la Tomis) a scrispoeme de excepție să dispară în numai 165 de ani?În Sahara, după cum aflăm din unele cercetări,există triburi, câteva sute sau mii de oameni,proveniți din daci, care și-au păstrat graiul stră-bun. Oare studierea limbii acestora nu ne-ar spunemai mult decât știm? Ca să nu mai vorbim despreunele recunoașteri ale oficialilor din jurul papei înlegătură cu originea latinei din limba dacilor și nuinvers. Uitându-mă în jur, mă întreb supărat, des-igur, cum e posibil ca acești oameni-mulți, foartemulți - să treacă nepăsători pe lângă toatefrumusețile care mie îmi luminează și-mi răsfațăsufletul? Gândind puțin, îmi închipui că sunt lo-cuitori ai Cetății, altfel nu i-aș putea scuza în niciun chip. Îi dau dreptate, în aceste condiții, lui Gau-tier cu a sa teorie în sensul constatărilor mele (citez din memorie): ”trebuie să fii străin pentru asimți și cunoaște o țară”. Aș mai dori să le spuntuturor celor care trec pe lângă mine și nu măbagă-cum e și normal-în seamă că noi, românii,suntem singurul popor care perpetuăm, în numelece-l purtăm, amintirea Romei strămoșești și căsunt mândru văzând Columna păzindu-ne și pur-tându-ne peste veacuri renumele. De aceea devin(deși nu mi-au cerut-o) mai înțelegător cu locui-torii urbei, care sunt permanent grăbiți spre servi-

Pemapamond


Nr. 93


ciile lor și, văzând zilnic Roma veche (foarte aglo-merată), o consideră și o tratează ca pe o grădinăsau o curte de-a lor. Pentru că, din ce văd, simt șiaud, mai mult ca în oricare alt oraș al lumii, aicitrecutul este bine împlântat în prezentul tumultuosal Cetății.

Columna, construită de Apolodor de Damascîn 113 e. n., din porunca lui Traian, măsoară 42 demetri și păstrează în soclu ultimele rămășițepământești ale împăratului. În vârful monumentu-lui se află statuia Sfântului Petru, înlocuind-o - înce scop? – pe aceea a lui Traian, în secolul al XVI-lea. Ca o răzbunare a timpului, din tot ce înseamnăopulență, putere și grandoare, din tot ceea ce aufost Forumurile lui Traian, Caesar, Augustus,Nerva sau Vespasian n-a rămas mai nimic, înschimb Columna, cu basoreliefurile ei, cuprinzândviața și lupta strămoșilor noștri, rezistă și va re-zista.

Cred și sper ca întâlnirea cu clasicismul latinsă insufle oricărui român simțul esteticului și alistoriei, al încrederii că facem parte, într-un modspecific, din orizontul de cultură și civilizație, carea radiat de la Roma spre lumea întreagă și are ne-voie-din când în când- de o reîntoarcere spre ori-gini pentru a-și reîncărca memoria la izvoareleumanismului. Roma renaște la întâlnirea cu cei ce-și caută alinarea, originea, mândria, durata în ar-borele istoriei. Din această întâlnire fericită pearcul timpului, Roma iese mai umană, maimăreață, mai împlinită spiritual.

De-a lungul Viei dei Fiori Imperiali, plecânddin Piazza Venezia spre Piazza del Colosseo,Roma Antică este atotstăpânitoare. Văzând ruineleForului Roman, m-am minunat de puterea crea-toare a omului, dar m-am cutremurat - în aceeașimăsură – de forța distructivă a timpului. Undesunt Cicero, Antoniu, Caesar și toți ceilalți ”ne-muritori” ai vremii lor? ”S-au dus toți, s-au dus cutoate pe o cale ne-nturnată” va spune poetul. Undesunt discursurile fulminante sau vorbele pline deînțelepciune? În aceste momente de cumpănă su-fletească (dacă putem să-i zicem așa) ne mai poateajuta doar Imaginația, reflex imediat al tuturor lec-turilor asimilate de-a lungul vieții. ”Până când, însfârșit, Catilina vei abuza de răbdarea noastră?...”

Da, iată-l pe Catilina venind ostentativ în senat șiprovocând , astfel, mânia consulului Cicero. Po-zitiv pentru posteritate, furia acestuia din urmă aconstituit pretextul vestitelor ”Catilinare” din no-iembrie-decembrie 63, discursuri care-l vor forțape conspiratorul Catilina să fugă și apoi să-și gă-sească moartea în lupta de la Pistoria.

Am ajuns, așa cum ne propusesem, în fața Co-losseumului, pe numele său adevărat: AmfiteatrulFlavian. Schimbarea denumirii ar veni, se pare, dela colosala statuie a lui Nero, care se afla, pe vre-muri, în apropiere. Se știe că inițiatorulconstrucției amfiteatrului a fost Vespasian și căterminarea edificiului s-a produs în 80 e.n., în tim-pul domniei lui Titus. Pe parcursul lucrării aumurit 12.000 de evrei prizonieri și, în cele trei lunicât au durat serbările inaugurării, au murit pestetrei mii de gladiatori și cinci mii de lei și tigriaruncați în lupta cu oamenii destinați morții.”Panem et circenses” (pâine și distracții), iată sin-gura pornire a populației din Roma la acea dată,iar unii împărați au dat ce li se cerea pentru a evitaeventualele răzvrătiri….

Urcăm apoi pe Colina Capitoliului, locul demanifestare a atâtor fapte din istoria Romei antice.Ansamblul de clădiri a suferit modificări de-a lun-gul timpului, deoarece tot ceea ce vedem acum,de fapt, poartă însemnele geniului lui Michelan-gelo, cel care a proiectat Piața Capitoliului și toatepalatele din jur. În centru pieții, marele sculptor aașezat, în 1535, statuia ecvestră a lui Marc Aure-liu, singura care se mai păstrează din epoca impe-rială. Conservarea ei s-ar datora unei simpleconfuzii : mult timp s-a crezut că ea reprezintă peîmpăratul Constantin cel care a autorizat cultulcreștin. Merită vizitate, în acest impunător com-plex, măcar ”Palatul Senatorilor” (cu ”Sala Con-siliului municipal”, multe statui reprezentând oDiana, o Minerva, o copie a lui Venus după origi-nalul grec din sec. al IV-lea î.e.n. etc.), dar și pi-nacoteca în care își au locul de onoare operede-ale lui Van Dyck, Velasquez, Tintoreto, Vero-nese, apoi colecția de porțelanuri celebre.

Se întunecase de multă vreme, privelișteaRomei noaptea este magnifică, dar acest întunericne-a readus grija obsedantă a excursionistului fără

Pemapamond

| 13SALONUL LITERAR

Nr. 93


loc rezervat la hotel. Unde vom dormi? Nu insistprea mult asupra necazurilor celor care dorm,până la urmă, în mașină, pentru că ar trebui săscriu o carte numai cu această temă, ceea ce ar fidescurajator pentru mulți doritori de astfel de”aventuri”. Cineva ne indică CampingulInternațional ”Fabulous”, cam la 18 kilometri decapitală, în direcția Ostia Lido, pe Via Colombo.Ajungem cu greu la această oază de pini. Obosiți,printre mașini și rulote, ne găsim liniștea.

A doua zi, devreme, plecăm și ajungem la ca-pătul Căii Sacre, lângă Colosseum. De acolo pri-vim Cupola Catedralei ”Sfântul Petru”. Ne dămseama că între cei doi coloși există un punct deconvergență care este arta…Poate arta este mai di-luată în Colosseum, dar prin aceasta se face totușilegătura dintre Antichitate și Renaștere. Oricine arscrie despre Roma, ar trebui să aibă în vedere -volens, nolens – Vaticanul și aceasta din cauzemultiple. În primul rând pentru că deși este un statcu delimitări precise în cadrul Republicii Italiene,el se află pe teritoriul Romei, și, în al doilea rând,pentru că, de fapt, Vaticanul alcătuiește, în totali-tatea sa, un uriaș muzeu. Acesta și-a începutexistența ca stat la sfârșitul marii schisme, prin1370. După 500 de ani, pe la 1860, s-a terminatconstrucția care cuprinde peste o mie de camereși vreo douăzeci de curți. În timp, arhitecți de re-nume ca Bramante și Bernini au conceput aceastăoperă, iar un Michelangelo sau un Rafael Sanzioau transformat-o în capodoperă. Limitele actualeale Vaticanului au fost reglementate la 21 februa-rie 1929; acest ministat are, printre altele, un tri-bunal propriu, o centrală electrică, o stație deradio, o gară legată de rețeaua italiană de căi ferateetc. Garda elvețiană, anacronică desigur (dar cuatât mai vizibilă), cu pantalonii ei bufanți, mai susde genunchi, este atracția fotografilor și vizitato-rilor. Acești soldați cu costumele lor de acum cincisute de ani, desenate de Michelangelo, întorc spa-tele când sunt fotografiați sau alungă pe cei careîi inoportunează. Văzând eu că în curțile Vatica-nului intră indivizi de toate culorile și vorbindtoate limbile pământului, fără nici o legitimație,dau să intru ca unul de-al casei. Când soldatul m-a privit, nu i-am dat atenție, ceea ce n-a făcut și

el. Rezultatul? Alungarea mea dintre”preacuvioși”.

Așa cum se știe, Muzeul Vaticanului este vestitprin Capela lui Sixt al IV-lea-și de aici Sixtină-prin tablourile și frescele mereu tinere ale lui Mi-chelangelo, Rafael, dar, am adăuga noi, și prinprețul exagerat al unui bilet de intrare, mai alespentru oamenii veniți din țările estice, foste comu-niste. Sunt săli foarte multe și de aceea nu vomvorbi despre fiecare. Câteva, totuși, vom prezentagândindu-ne la aceia care nu vor avea șansa de aajunge pe aici. Începem cu Pinacoteca, din careamintim doar frumusețea picturilor semnate deGiotto, Fra Angelico, Perugino, Pinturicchio, Leo-nardo da Vinci. Trecem apoi în Muzeul de ArtăContemporană și Muzeele de Sculptură, bogate înstatui, sarcofage, mozaicuri. În Bibliotecă obser-văm cărți rare. Printre ele o ”Divina Comedie”ilustrată de Botticelli. În trecere, ne mirăm depreocupările lui Urban al VIII-lea, care a lăsat ocolecție de instrumente științifice. După ce am vi-zionat și ”Apartamentele Borgia”, simțim un fiorpe lângă noi , dar și în interiorul nostru. Ne apro-piem-o simt profund-de ceva ieșit din comun. Totce am văzut până aici va fi depășit, sunt sigur, deceea ce vom vizita în acest moment. Urma al-tceva, dar ce? Nu știam ordinea încăperilor, dar,la fel ca altă data la Luvru, când ne-a dus valul înfața Giocondei, așa se întâmplă și aici până ajun-gem în Capela Sixtină, pe vremuri loc de rugă-ciune al papilor. Privim curioși de-a lungulpereților și vedem capodoperele lui Michelangelo,Botticelli, Signorelli, observăm bolta lui Miche-langelo și ne apucă amețeala…Parcă ni se inocu-lează o teamă greu de stăpânit când privim la aceletrupuri contorsionate, suferinde, care se pregătescsă pătrundă sensul dramatic al vieții și al morții.Ansamblul este grandios și o culme a artei univer-sale.

Ieșim copleșiți din Vatican, nu întotdeauna fa-vorabil, de atâta lux și bogăție. Suntem și obosiți,ar trebui să găsim un loc în care să ne odihnim așacă, împreună cu alții, poposim pe treptele catedra-lei ”Sfântul Petru”. De aici ”stăpânim” cu privireapiața plină de animație, având în centru un obeliscegiptean. Am aflat că, spre 1510, pentru construi-

Pemapamond


Nr. 93


rea catedralei, papalitatea a fondat marea campa-nie a vânzării indulgențelor. Dacă suma predatăcălugărilor era mare, ei sunau dintr-un clopoțelanunțând că mortul pentru care s-a plătit a trecutdeja în Paradis. Contra acestei șarlatanii s-a ridicattânărul călugăr din Witenberg, Luther, care, pentrucurajul său, a fost excomunicat. Așa s-au născut,pe de o parte, protestantismul, iar pe de alta,bogăția bisericii catolice.

Suntem pe punctul de a intra în catedrală, dar,de fapt, am simțit-o, am văzut-o urmărindu-ne întoată Roma, prin cupola ei. Această cupolă, sespune, i-a pus mari probleme lui Michelangelo.Din fericire, atunci când proiectantul a simțit căputerea sa interioară, geniul, este asemănător tru-pului său slăbit și îmbătrânit, s-a trezit, în rătăci-rile sale disperate, la Colosseum. Măreția arteiantice din acest muzeu l-a readus în starea fi-rească de creație și, astfel, și-a putut imagina cu-pola între acesta ziduri. Intrăm, după aceastăpregătire prealabilă, în locașul de o vastitate ui-mitoare, însă nu vedem cucernici căzuți în extazulrugăciunilor, dar vedem, în schimb, priviri lumi-nate de fulgerul interior al trăirii unor emoții pu-ternice în fața artei care unește și desăvârșeșteființele umane. Să fie acesta katharsisul? Chiar

dacă această cupolă este la 120 de metri înălțime,privim cu încordare picturile de excepție. Cobo-râm din aceste înalturi, dar suntem din noupropulsați, parcă, până acolo unde numai artaadevărată poate să te ridice. Da, suntem în fațaminunii care se numește simplu ”Pieta” șiaparține sculptorului ”nepereche” Michelangelo.Mama își ține în brațe fiul mort. Poate fi, pe acestpământ, durere mai mare? Părăsim sălile pline de…minuni…artistice, cu mulțumirea că am pututvizita această urmașă a arhitecturii antice, în cares-au unit geniile lui Bramante, Bernini, Miche-langelo și ale întregii Renașteri.

Desigur, noi am fi vrut să vedem întreagaRomă în splendida ei măreție. Dar cum la fiecarepas se găsește ceva de admirat, de fotografiat, arputea afirma oare cineva că a avut timpul necesarsă viziteze în întregime ”Cetatea Eternă”? Mulți,ca mine, au trecut și au privit o față sau alta dinmultitudinea de fațete pe care le oferă, cu atâta ge-nerozitate, multimilenara Romă. Unii au rămasfascinați, alții copleșiți sau pretinzând chiar că auînțeles-o. Eu, însă, am rămas cu un dor de Roma,alinat sau augmentat, din când în când, de o foto-grafie, de o carte sau un gând de și pentru ”orașulveșnic”.

Pemapamond

| 15SALONUL LITERAR

Nr. 93


FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE “VRANCEA LITERARĂ”

Devenit o tradiţie deja, Festivalul “Vrancea literară”, organizatde Liga Scriitorilor din Vrancea (1998), Fundaţia Social Culturală“MIORIŢA” şi revista “Salonul literar”, va avea loc în acest an lafinal de septembrie. Cei care doresc să participe (membri saunemembri ai USR, tineri şi vârstnici) vor trimite, până pe datade 5 septembrie 2017, volumele de poezie, critică, teatru, proză,eseu, istorie si teorie literară (publicate în 2016) la adresa:CULIŢĂ IOAN UŞURELU, Căsuţa Poştală 22, Oficiul PoştalOdobeşti, Judeţul Vrancea, Codul Poştal 625300.

Juriul este format din redactori şefi ai unor publicaţii literareprestigioase din ţară.

Telefon: 0722/917264; E-Mail: salonul.literar @gmail.com

ORGANIZATORII

PUBLIUS OVIDIUS NASOPAENE POETA GETES (APROAPE POET GET)

Poate, prin fața-I schimbată de-acum, muza mea se trădeazăși, cu atâta greșeli, o recunoști că e ea.Nu te mira, citind-o, că versul mi-e plin de cusururi,pentru că eu, între timp, getic poet am ajuns…..Ah, mi-e rușine! Am scris și o carte în getica limbă;vorbe barbare am pus, află, în ritm latinesc!Și le-am plăcut, felicită-mă, deci, că astfel început –amNume să port de poet printre sălbaticii geți.Ce subiect? Mă întrebi: i-am făcut un elogiu lui cezar.După ce, dar, întregul poem scris în limba străinăl-am terminat de citit până la ultimul vers,capul și tolbele pline ei toți și-au mișcat și un lungmurmur din gură au scos geții cuprinși de avînt.Unul din ei a și zis: ”Dacă scrii despre August tu astfel,s-ar cuveni să și fii iarăși la Roma chemat”.Iată ce-a spus chiar un get, însă, uite, acum e a șasea Iarnă de când exilat sînt eu sub bolți ce tot ning….(Pontica,IV, 13, 13-14, 17-23, 33-40)

TEMPORA MEA SACRATA SUNT…(VREMURILE MELE SUNT SFINTE)

O, tomitani, pe voi vă iubesc, dar n-am nici o vinădacă, iubindu-vă, eu locul acesta îl urăsc.Caute oricine, în tot ce am scris, de când eu sunt la Tomis;nu va găsi nicidecum, de tomitani că m-am plânsNumai de frig și invazii mă tem care vin de oriundeși că-i bătut de dușmani zidul cetății mereu.Eu doar de locuri m-am plâns uneori, niciodată de oameni,locuri pe care și voi deseori le învinuiți.O, de-aș fi fost fericit pe cît inima mi-e de curată!Nimeni rănit, până azi, n-a fost de-o vorbă a mea. Chiar dacă eu ,și mai negru aș fi la suflet ca smoala,tot n-aș putea să vorbesc rău de poporul fidel.Soarta mea, voi, tomitani, ați privit-o cu bunăvoință,astfel că ați arătat cât de buni oameni sunteți.Ginta pelignă a mea și ținutul Sulmonei natalen-ar fi putut, la necaz, să mă ajute mai mult.Cinstea ce voi o dădeați unui ocrotit și de soartămi-ați acordat-o și-astfel eu sunt de voi onorat.Singur, pe voi, pe aceste meleaguri, scutit sunt de sarcinigrație legii, la fel cu cetățenii aleși.Tîmplele voi mi-ați încins cu o sacră coroană, în public,ca o favoare, iar nu ca o dorință a mea.(Pontica, IV, 14, 23-30 și 43-56)

Versiunea românească de Ioan MICU

Poezie16 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


Cine, fiind la Constanța, într-o zi de varăsau în alt anotimp, prin fața statuii dinpiața cu numele celebrului sulmonez, nu

a scandat, pentru sine sau pentru cei din grup, celedouă distihuri elegiace ale inscripției de pe soclu,și nu a fost tentat să deslușească, în limitelecunoștințelor de latină din liceu, versurile in carecântărețul milenar al atâtor gingașe amoruritinerești ne mărturisește, cu limbă de moarte, că apierit din cauza talentului, rugându-l pe trecătorulgrăbit să nu-i fie greu, dacă a iubit vreodată, săspună :”fie-i țărâna ușoară”, molliter ossa cu-bent?

Soarta a voit, afirma Pârvan în cartea sa Înce-puturile vieții romane la gurile Dunării

(Cultura națională, București, 1928, p. 65), camarele poet latin Ovidiu să fie cel dintâi romancare să trăiască în părțile noastre, la Constanța, To-misul de atunci. Dacă Sulmona, orășelul din țarapelignilor, a fost leagănul copilăriei șiadolescenței lui Publiu, al celor dintâi visări șiaspirații, Tomis, cetatea de exil a poetului, e adă-postul ultimului său deceniu de viață și pământulîn care vestigiile sale omenești, în cele două mi-lenii cât s-au scurs de când trăia pe meleagurileacestea, s-au făcut una cu pământul dobrogean, alcărui cel dintâi cântăreț avea să devină. În acestelocuri, fiind la început detestate de el, dar mai peurmă, cu trecerea anilor, îndrăgite, sulmonezul șiromanul Ovidiu s-a transformat în tomitanul șiconstănțeanul Ovidiu. El a venit aici, cum susțineG. Călinescu, exegetul modern al exilatului,numai cu lira, acolo unde, peste un secol, Traiana pășit cu spada, cu arhitecții și cu graiul roman(v. Ovidiu poetul, p. 35, în vol. Publius OvidiusNaso, Editura Academiei RPR-1957).

Cum arăta pe atunci Tomisul? Sub ce înfățișareîi apărea, privit din larg, Tomis, când s-a apropiatde țărmul tomitan și când, de pe puntea înaltă aprorei, i s-a ivit în depărtare și a venit mai aproape

de ea, cetatea care avea să-i ie, timp de aproapeun deceniu , locul de exil și pe urmă pământul deeternă răposare? Din nefericire însă, poetul nu ne-a lăsat nimic în această privință, deși pe noi, dupădouă mii de ani de la acostarea tomitană a navei”Minerva„- chipul zeiței, se afla, cum aminteștepoetul, la proră - ne-ar fi interesat nespus de mult.Pământul Pontului stâng, Pontus Sinister, vedeafigura exilatului, după îndelungata plutire pe apeleAdriaticii, ale marii Ionice, apoi prin Golful Co-rint până la istmul ce-l despărțea de Golful Salo-nic, de unde, luând corabia din portul Cenchereae,străbătuse Marea Egee, făcând escală în InsuleleImbros și în Samothracae, apoi la Tempyra , pecoasta Thraciei, de unde o luase pe uscat, corabiaurmându-și calea prin Helespont, Propontida,Bosforul thracic și regăsindu-și, la Odessos, călă-torul, trecând apoi pe la Dionysopolis, Callatis șiajungând, în fine, la Tomis. Rugase vânturile re-pezi să-l ducă departe de țară și acum , când dru-mul pe mări și pe uscat luase sfârșit, o teamă

Istorieliterară

| 17SALONUL LITERAR

Nr. 93


OVIDIU PE ȚĂRMUL EUXIN"Revista noastră” - nr. 143 - 145)

Ioan MICU

firească îi strângea inima. Se afla, prin urmare, în-aintea cetății tomitane pe care ne-o închipuimînfățișându-i-se cu zidurile cenușii de piatră pepromontoriul din fața apelor mereu frământate alemării euxine. ”Voi locui de-acum încolo, le scriael amicilor de la Roma, tocmai la marginea pă-mântului într-o țară mult depărtată de a mea,aproape de țâțânile lumii, sub cardine mundi,-cum metaforiza el-sub polul înghețat, pe țărmulsălbatic al pontului pe nedrept numit euxin, cândel este inospitalier, lângă Ursa mare, într-un ținutbântuit de ger și într-o cetate al cărui nume estelegat de o crimă, întrucât aici vestita Medeea și-aucis fratele și i-a aruncat în mare bucățile sânge-rânde , ca să-l întârzie pe tatăl ei care o urmărea,fiindcă, împreună cu Iason și argonauții lui, furaselîna de aur…” În mintea poetului, cum ne dămseama, locul ce-i fusese destinat pentru exil, prinedictul imperial, se alătura unui tărâm din lumeaimaginară a mitologiei, unei geografii în care totulse împletea cu miturile, unde realul se îmbina, înaceastă metamorfoză nefericită aa soartei, cu fan-tasticul. Pentru el, pământul exilului era un ținutal mizeriei și al foamei, cu apele înghețate, bân-tuite iarna de ger și viscole, vara-de arșițe și uscă-ciune. Poetul, în consecință, ne va lăsa cel maiveridic pastel de iarnă la Tomis în una din Tri-stele(III, 10), atât de frumos și de neîntrecut tra-dusă de Hașdeu, cum se vede în următorulfragment: ”Vai, însă, când sosește posomorâtaiarnă,/ rânjind grozava-i buză și când începegleba/ a-ncărunțit cu-ncetul sub marmura deger!/Și crivățul pornește și neaua umple nordul/ șicade, cade, cade….”

Pentru a-i face pe cei de al Roma să-l creadă,poetul le descrie un fapt de necrezut: Pontul Euxinîngheață! Iată un fragment din descrierea acestuipeisaj aproape arctic, în traducerea unui ovidiande seamă, Ștefan Bezdechi: ”Poate că n-o să măcredeți, dar că știu că minciuna/nu-mi folosește,de-a mea spusă să nu vă îndoiți./ Da, am văzutnesfârșita mare cuprinsă de gheață/ și-ncremenitultalaz acoperit de un sloi./ Nu numai că am văzut-o, dar mers-am pe apa-nghețată…/Încovoiații del-fini nici nu mai pot să mai zburde prin aer;/ chiardacă ei ar voi, gheața-i oprește pe loc../Pești încă-

n stratul de gheață înțepeniți eu văzut-am;/chiar șiatunci nu puțini vii printre ei mai erau”.

Dar mai înfiorători decât grozăviile iernii erauinvadatorii. Cetatea tomitană, apărată de ziduriscunde și de poziția ei naturală, fiind înconjuratăde trei părți de mare, constituia singurul refugiudin calea barbarilor ginți, când te așteptai maipuțin, veneau ca niște adevărate păsări de pradă…Nici nu apucai să-i vezi bine că se și duceauîncărcați cu prăzi, mînînd înaintea lor vitele jefuiteși oamenii prinși, dând foc la tot ce nu puteau luacu ei. Zidul de apărare nu era prea înalt, de aceeadușmanii își repezeau cu ușurință, peste el,săgețile înveninate. Adesea, de pe mijlocul străzi-lor, puteai culege asemenea săgeți unse cu fiere denăpârcă, zvârlite de năvălitorii care dădeau târ-coale zidului prins de spaimă al cetății, ca niștelupi oilor din țarc. În acoperișul caselor, săgețilestăteau înfipte ca parii într-o palisadă. În astfel deîmprejurări, pericolul te întâmpina și înăuntrulcetății, darămite să fi fost în afara zidurilor………………………………..

”Oriunde te uiți, vezi numai câmpuri neculti-vate, pământuri întinse pe care nimeni nu le ia înseamă”. Totuși, ne întrebăm, să fi fost chiar așa desălbatice locurile ori poetul gingașei iubiri le-aprezentat dinadins mai pustii și mai înfricoșătoare,spre a trezi compătimirea și înțelegerea celor dela Roma? Desigur, pământul rămânea uneori, înparte nelucrat mai ales când barbarii prădători îșiîntețeau năvala, dar așa, bănuim, era numai petimpul cât ținea incursiunea, apoi, fără nici o în-doială, practicile păstorești și agricole reîncepeau.Amintind de lipsa viței de vie și a mărului, poetulse refugia în domeniul argumentației retorice, nuîn al strictei realități: voia să demonstreze până laconvingere asperitatem loci și suferințele îndu-rate. Cu toate acestea, Ovidiu n-a putut să neso-cotească un anotimp care, în Dobrogea, e plin șiazi de viață și de voioșie: primăvara. Să citim îm-preună o frântură dintr-o scrisoare tomitană, înversiune proprie:”Frigul, în fine, Zefirii îl fac maidomol, căci în anul care s-a dus de la noi iarna mailungă a fost. Azi viorele culeg și băieți și voioasecopile:/au răsărit, uite-așa, nesemănate, pe câmp”/Întinerește de flori și pășunea în chip felurit colo-

Istorieliterară


Nr. 93


rată,/ cuibul, sub streșini, acum, iată și-l fac rân-dunici./ Iarba ce, până mai ieri, după brazde stăteaîntr-ascunsă/vârful și-l scoate firav din încălzitulpământ…..”

......Plină de duioșie ne pare și azi discuția cu bă-

trânul tomitan, originar din Chersonesul Tauric,care, auzindu-l pe Ovidiu că vorbește de prieteniisăi din Roma, cei care i-au rămas credincioși, îivorbește și el de Taurida, de adoratorii Dianei, deIfigenia și de cei doi tineri, Oreste și Pilade, carefăcuseră dovada prieteniei lor, oferindu-se să fiesacrificați unul în locul celuilalt.

Și totuși ne întrebăm: ”S-a bucurat oare deceva Ovidiu în viața de la Tomis”? Și ne întrebămcu atât mai mult cu cât el însuși spunea: ”Am cre-zut că, în ținutul scitic, n-o să-mi fie nimic peplac…Acum însă locul ăsta nu-mi mai e urât caînainte”, iam imis hic odio est, quam fuit antelocus (Pontice, II, 1, 4). ”În sfârșit am văzut alun-gat norul necazurilor mele. Mă bucur și eu, o”biată iarbă nefolositoare”, intulis herba!” Poetulchiar a început să se împace și cu gândul că va în-chide ochii pe aceste meleaguri: Pe geticilețărmuri venii, să mor în ele,/și soarta pîn’ la capătsă fie așa cum e”(Pontice, III, 7, 19). Multă drep-tate avea Iorga să vorbească de o conciliere a luiOvidiu, până la urmă, nu numai cu oamenii, ci șicu locurile, căci, așa cum preciza el, ”farmecul lo-curilor are tainele sale, de care nimeni nu poatescăpa, oricât s-a plâns poetul de ”asprimea locu-lui”.

Alături de simpatie pentru tomitani, afirmatăprin cuvintele Tomitae quos ego amo, ”tomitaniipe care îi iubesc” își va face loc și dragostea pen-tru acest pământ al Daciei Pontice. E suprema îm-păcare a poetului cu locul relegării sale. AcumOvidiu își dorea-și o spunea în ultimele scrisoride la Tomis- să cultive o bucată de pământ, să pă-zească un cârd de capre ce se cațără pe stânci sau,rezemat în bâtă, să păzească oile. Amicul Seve-rus, căci față de el, într-o scrisoare, își manifestăpoetul aceste dorințe, îi spunea cu sinceritate :”Nu-mi pare rău nici după pământul meu din țarapelignilor, nici după colinele cu pini de la răscru-cea căii Flaminia, pe unde se întind și acum,

poate, frumoasele mele grădini”, iar peste alte câ-teva versuri își manifesta opțiunea pentru îndepli-nirea muncilor agricole chiar acolo unde se aflăca exilat.

În mintea poetului, cum ne dăm seama, înviedorința folosirii timpului în practici păstorești șiagricole, se trezește în el o sete nestăvilită demuncă. Afirmarea acestei dorințe de a se îndelet-nici cu truda pe ogoare , ca orice roman dintr-uncolț oarecare al imperiului, o găsim și în altele dinscrisorile pontice. Ș cine știr dacă, în ultimii anide exil, Ovidiu nu s-a și apucat de asemeneamunci, așa cum, din ultimul său poem scris laTomis, Halieuticon, am deduce că a îndrăgit și oaltă îndeletnicire a celor de pe țărmul tomitan. Înamintitul poem-din care au ajuns până la noi pesteo sută treizeci de hexametri dactilici-poetul nevorbește nu numai de peștii Mediteranei, ci și decei ai Mării Negre, printre care sturionul, acipen-ser, un relictal geologicei Mări Sarmatice, care în-suma într-o singură mare apele pontice și caspice.

Unul din umaniștii italieni, trăitor în Quattro-cento, pe numele său italienizat Petrus OdusMontopolitanus, a scris, în una dintre vizitele fă-cute la Sulmona, orășelul cetate unde se născusepoetul și trăise până la anii plecării la studii, unlung poem în latinește cu titlul Ovidiade, dar șiSulmoneide, de unde reiese că poemul sedesfășoară pe două teme esențiale: poetul și orașulde origine. Amintindu-l mereu pe Ovidiu în cele442 de versuri hexametrice și pentametrice alepoemului (tradus de mine în anii din urmă) uma-nistul Pietro Odi, al cărui nume latinizat l-amamintit cea mai sus, cântă gloria și osânda, laudăpatria poetului, ospitalitatea ei, vizitează locurilecelebrate de poet, exprimă tristețea exilului săunemeritat, (căci Ovidiu, ca și Dante, a fost unexsul immeritus, ”un osândit la o exilare neme-ritată”, într-altfel spus ”un vinovat fără vină”) șiare versuri de-a dreptul impresionante în carecântă Sulmona, dar și Tomis. Închei cu două dis-tihuri ale poemului: ”El a creat poezii într-o limbăde alții vorbită;/faptele împărătești el le-a cântatîn grai get,/ iar pe barbarii de geți, cu deprinderiurâte-nainte,/ blânzi i-a făcut prin talent și poe-mele lui”.

Istorieliterară

| 19SALONUL LITERAR

Nr. 93


PETRACHE DIMA: În condițiile în care lumea se robotizează, se lasă furată tot mai mult de sco-purile lucrative, gonește nebunește spre neant prin acumulările de arme năprasnice, pentru sal-vgardarea ei, întoarcerea spre ferestrele sufletului, spre ceea ce are specific, adică spre omenesc,este o condiție sine qua non. În dialogul de față, vă propunem, stimate Iancu Ficher, cunoscut șiapreciat specialist în domeniul limbilor clasice, să urmărim, pe scurt, nașterea și evoluția umanis-mului , începând cu antichitatea greco-latină, unde întâlnim cele dintâi forme organizate ale sale,cel puțin în intenție. Mai întâi, cum definiți acest concept?IANCU FISCHER: Sunt cu totul de acord cu dv. – poate văzând lucrurile mai puțin dramatic, dar nucu mai puțină seriozitate- că întoarcerea spre “ omenesc”, cum ziceți, este absolut necesară, dacă nuchiar spre salvarea vieții omenirii, dar măcar pentru echilibrul ei psihic, pentru sănătatea ei morală,pentru stimularea forțelor ei de creație intelectuală. Dacă tehnicizarea și robotizarea la care vă referițisunt nu numai inevitabile, dar și – folosite cu rațiunea umană mereu trează ( știți la ce antonim facaluzie) – condiții ale progresului, nu e mai puțin evident că îndrumarea interesului tinerei generațiiexclusiv către disciplinele legate într-un fel sau altul de tehnică (îndrumare la care își dau mâna părinți,profesori, prieteni și sfătuitori de toate vârstele) nu este benefică nici pentru tineri, ca indivizi (câtevocații contracarate? ) și nici pentru ansamblul colectivității, îndrăznesc să spun, naționale. În acestcontext al preocupărilor contemporane, îmi propuneți să trecem împreună în revistă evoluția umanis-mului și îmi cereți să definesc mai întâi conceptul. Mărturisesc că nu e deloc ușor să încerci să dai odefiniție unică unui cuvânt care și-a îmbogățit în decursul secolelor sensul întocmai ca un bulgăre dezăpadă, prin adausuri succesive. Dar faptul că vorbiți de forme organizate antice ale umanismului măîndeamnă să mă îndrept spre o definiție care să țină seama de o caracteristică majoră a gândirii și a li-teraturilor grecești și romane, intrată din nou în conștiința europeană o dată cu Renașterea ( n-aș vreasă simplific: Evul Mediu n-a fost o pauză și o cufundare totală în obscurantism, și tocmai cultivării încontinuare a literaturii latine îi datorăm păstrarea textelor). Așadar, considerând ireversibilă lărgireasensului inițial ( care se limitează la mișcarea renascentistă de întoarcere - dacă poate fi vorba vreodatăîn istorie de întoarcere – la valorile spirituale ale Antichității clasice), putem înțelege prin umanismun ansamblu de idei și de atitudini care pun în centrul atenției dezvoltarea personalității omului în totce are mai bun, în primul rând în calitatea sa de creator (și receptor) de valori culturale, dar și în ceeace privește integrarea sa, conștientă și liberă, în Cetate.P.D: Ați urmărit ideea de humanitas la scriitorii latini?I.F:Aducând în discuție cuvântul latin humanitas, ați dat echivalentul cel mai apropiat ideii moderne

Interviu20 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


“ …sunt foarte departe de a fi pesimistîn legătură cu destinul

umanismului românesc “

Interviu realizat de fostul redactor șef al publicației“Revista noastră“,

profesorul Petrache Dima, cu profesorul universitar Iancu Fischer.

de “ umanism”. Dacă prin urmări înțelegețiefectuarea unor cercetări personale, am să vădezamăgesc spunându-vă că nu am întreprinso asemenea cercetare. Au făcut-o alții, mai alesîn secolul nostru, și bibliografia este imensă.Înainte de a încerca să schițez câteva trăsăturiale noțiunii, așa cum o înțelegeau romanii, așvrea să vă prezint două detalii care ne intere-sează, ca să zic așa, direct. Cuvântul humani-tas nu pare să se fi păstrat în nicio altă limbăromanică în afară de română: în dialectul aro-mân există uminătate ( și uminitate); zic“pare”, fiindcă nu e exclus, ca pe de o parte, ca

alt descendent romanic să se descopere în cine știe ce grai local, și, pe de alta, ca uminătate să fieformat în aromână de la om (tema de plural). În al doilea rând, românescul omenie (cu verbul derivatomeni) corespunde destul de exact sensului obișnuit, să-l numim popular, al cuvântului humanitas.Și aici am atins una din dificultățile definiției: există un sens banal, al vieții de toate zilele, pe lângăcare s-a dezvoltat un sens filosofic, fără ca între ele să se poată stabili o despărțire netă. Ambele pornescde la ideea de “om”, de la caracteristicile considerate esențiale ființei omenești (opuse atât perfecțiuniiatribuite divinității, cât și ferocității animale). Considerațiile cu privire la natura umană se întâlnescde la începuturile literaturii latine, în comedie și, nu putem ști dacă transpun un original grecesc saureprezintă contribuția originală a poeților români. Voi cita numai un singur exemplu, celebrul dictonterențian “sunt om: socotesc că nimic omenesc nu-mi este străin ( homo sum: humani nihil a mealienum puto)”; așadar, o primă caracteristică este interesul afectiv pentru semeni, solidaritatea cuceilalți oameni, bunăvoința față de aceștia. Tot atât de frecvent apar în texte slăbiciunea omenească, imperfecțiunea omului, care trebuie privit cu înțelegere și indulgență (Cicero propune formula cuiusuishominis est errare “în firea oricărui om este să greșească”). Pe lângă aceste trăsături ale “omenes-cului” (corespunzătoare cuvântului grecesc philanthropia „iubire de oameni”), se dezvoltă, începânddin secolul I î.e.n., datorită, poate, lui Cicero însuși, un sens nou, esențial pentru discuția noastră, celde “cultură”, în special literară și filosofică. Cred că poate fi considerat un merit al romanilor faptulde a fi denumit fenomenul cultural prin cuvinte derivate de la „om”(grecii folosesc termenul pandeia,însemnând la început „educație”, derivat de la numele „copilului”). Și tot humanitas desemneazăviața civilizată , rafinată, demnă de condiția umană (Caesar, atât de atent la folosirea proprie a cuvin-telor , definește prin humanitas felul de viață al provinciei romane din sudul Galiei , în opoziție cutraiul aspru al celților din Belgia). Ca exemplu de atitudine „umanistă” romană l-am putea propunepe Lucrețiu. El este mișcat de o profundă compasiune pentru soarta omului (o miseras hominum !),supus pasiunilor și înspăimântat de zei și de apropierea morții ; dar Lucrețiu nu se oprește aici, ci cautăsă-l ridice pe om deasupra condiției sale primordiale, să-l salveze; filosofia – cea epicureică se înțelege-este capabilă să-i demonstreze lipsa de temei a fricii de zei ( aceștia fiind indiferenți la soarta oame-nilor), iar înțelegerea științifică a fenomenelor vieții și ale naturii îi arată omului calea înțelepciunii,liberarea de orice tulburare. Dar am putea continua discutarea subiectului ore în șir, zile în șir, cu tex-tele în față și cu referințele bibliografice la îndemână (în măsura în care ne pot fi la îndemână). Credcă e momentul, dacă n-aveți nimic împotrivă, să ne oprim aici, deocamdată.P.D: Cam în ce epocă a fost pus în circulație termenul?I.F: Care din ei, humanitas sau umanism ? P.D: Ambii.

Interviu | 21SALONUL LITERAR

Nr. 93


I.F: Humanitas apare în texte la începutul sec. I î.e.n., la Cicero, Varro și într-un tratat anonim de re-torică (de prin 86). Nu putem ști dacă a circulat și înainte, deoarece există o mare lacună de vreo 70de ani (aproximativ 160-90), perioadă din care nu ni s-a păstrat nici un text literar integral (deși s-ascris mult). Trebuie precizat însă că noțiunea putea fi exprimată și prin substantivizarea neutră a ad-jectivului humanus „omenesc” ; astfel procedează Terențiu, citat înainte. Cât despre umanism, eleste precedat în limbile europene de umanist, specialist în umanioare ( - humaniores litterae, hu-manae litterae); cuvântul humanista a putut fi format în latina medievală (modelul acestui hibrid latino-grec – sufixul -ist , ca și –ism, de altfel, e de originegreacă – există în latinește: specialistul în poezia lui Ennius se numea ennianistă, după homerista) ; în limbile moderne apare la începutul secolului al XVI-lea, în italiană (la Ariosto), fran-ceză, engleză; umanism apare în secolul al XVIII-lea, pare-se mai întâi în franceză. P.D: Aforismele latinești pot fi socotite adevărate diamante ale înțelepciunii umaniste. Vă rog săvorbiți despre ele, privindu-le vizavi de proverbele și zicătorile purtătoare de cuvânt ale umanismuluipopular.I.F: Este foarte greu, datorită felului în care ne-au fost transmise textele, să facem o distincție netăîntre aforismele latine de origine cultă și cele izvorâte din ceea ce se numește, destul de vag,„înțelepciune populară”, rezultat al unei îndelungate experiențe colective (numai rareori autorii însoțesco formulare aforistică de mențiuni de tipul „cum se zice ” sau „cum se spune un proverb”). Spre de-osebire de greci, romanii nu ne-au lăsat decât foarte puține culegeri de aforisme(orânduirea alfabeticăa „sentențelor” utilizate de un autor de mimi, Publius Syrus, la care se adaugă o compilație versificatătârzie, care a străbătut Evul Mediu sub numele de Cato, și câteva culegeri minore). În orice caz, nicila greci, nici la romani, aforismul nu s-a dezvoltat ca un gen literar autonom (și de aceea nu vom găsiformulări scânteietoare, dar atât de depărtate de spiritul umanismului greco-roman, cum este, de exem-plu, aceasta, datorată lui La Rochefoucauld, „avem cu toți destulă tărie ca să suportăm nenorocirilealtuia”). Ceea ce nu înseamnă însă că publicul nu era atras de aforisme; dovada o constituie foartefrecventa lui utilizare,în comedii, gustate de public, și împodobirea cu dictoane, proverb, locuțiuniproverbial a conversației personajelor populare puse în scenă de Petroniu în acea operă unică a liter-aturii antice care este Cena Trimalchionis. Să vă vorbesc despre aforisme? N-ar fi mai bine pentrucititorii dumneavoastră să le las să vorbească ele însele? Chiar pentru domeniul care ne intereseazăaici, al învățământului, al umanităților și al umanismului, e suficient să deschidem amintita Masă laTrimalchio; unul dintre comeseni, tată al unui băiat de „vârstă școlară” își exprimă principiile peda-gogice, presărându-le cu maxime: „ orice înveți, pentru tine înveți”, „învățătura e o comoară”, „meserianu moare niciodată” : iar gazda, Trimalchio,binecuvântând memoria fostului său stăpân, care l-a învățatcarte: „a vrut să mă facă om între oameni”, echivalând astfel învățătura cu demnitatea umană, poatechiar cu preeminența în condiția umană. Tabloul poate fi completat cu ajutorul colecției de proverbeextrase din scriitorii latini de către A.Otto, apărută în 1890, dar neînlocuită încă: „trebuie să înveți câttimp trăiești”; și, din experiența profesorilor : „ când îi învățăm pe elevi, învățăm noi înșine”; romaniierau însă conștienți de limitele posibilității de a învăța: „nimeni nu le poate ști pe toate”, sau „nu știenimic cel care le știe pe toate la fel”; poate că ar trebui să consider aceste proverbe ca un avertisment,spre a nu mai intra în alte detalii. Aș vrea să închei cu un lucru banal, dar care nu e rău să fie repetat:toate popoarele au un tezaur de înțelepciune în principiu egal; istoria și experiențele specifice pot de-termina anumite caracteristici, dar nu permit nici o ierarhizare. P.D: Dar despre umanismul eroilor lui Homer ce aveți de spus?I.F: Nu puteam, vorbind de figurile mitologice, să nu-l pomenesc pe Homer și, iată, după zei urmeazăo întrebare cu privire la zeii homerici. Și această problemă, legată de cea precedentă, fiindcă în fondeste vorba de raportul dintre divinitate și om, e îndelung discutată. Oamenii din poemele homerice


Nr. 93


acționează liberi, iau liberi hotărâri, sau acțiunile lor sunt determinate de destin, de divinitate? Fărăîndoială, ei nu sunt, la Homer,, simple marionete în mâinile zeilor. Oamenii pot raționa, cumpăni, de-cide, pot greși chiar(și atunci sunt pedepsiți). Dar „umanul” eroilor constă , cred, în primul rând înfaptul că sunt animați de sentimente profund și etern omenești: ei cunosc compasiunea (eleos), reținereamorală (aidos), demnitatea (time),dar mai ales prietenia (philia) –mânia viteazului, dar crudului Ahile este îmblânzită(sau poate numai deviată)de moartea prietenului său Patroklos, ca să dau un singur exemplu.P.D: Poate fi considerat Homer contemporanul nostru? Prin ce?I.F: Formula, de meritat succes, a lui Jan Cott, se referă la ceea ce în istoria literară se numește acum”receptarea” unei opere. Iliada, în primul rând, și Odiseea s-au bucurat de o receptare neîntreruptă,sunt ”contemporane” cu toate generațiile culturii europene. Pentru greci erau cărți de căpătâi, școalăîn toate domeniile, sursă permanentă de învățăminte. Romanii le cunoșteau toate detaliile(poetul satiricJuvenal, care nu profesa o admirație deosebită pentru greci, era perfect familiarizat cu Iliada : paro-diază scena durerii lui Ahile de la începutul cîntului XXIV). Nu pot intra în amănunte, așa că mă voiopri la două exemple, unul român, altul contemporan. Cînd Vergiliu a încept să comunice prietenilorsăi fragmente din Eneida, la care lucra, unul dintre aceștia , poetul Propertius, a exclamat(într-unpoem): ”se naște ceva mai mare decât Iliada”; așadar Iliada este modelul absolut, întruparea supremăa poeziei (trebuie să adaug că că în Evul Mediu, când recunoașterea limbii grecești a eclipsat contactuldirect cu lumea elenă, Eneida a preluat rolul Iliadei, resuscitat în Renaștere, fără eliminarea Eneidei).Al doilea exemplu vrea să ilustreze prezența lumii homerice în preocupările contemporane: scriitoareagermană Christa Wolf a publicat acum câțiva ani ( o traducere românească e în pregătire) o ”povestire”, KASSANDRA, care înfățișează lumea homerică (și a tragediilor grecești) dintr-o per-spectivă diferită de a lui Homer, antieroică, pacifistă, feministă uneori. Totuși lumea homerică. Măîntrebați ”prin ce e” Homer contemporanul nostru . Cum să răspund? Să dau o definiție a capodopereiși a perenității ei? Să fac o succintă caracterizare a Iliadei și Odiseii? Ce aș putea spune în afara unorlucruri cunoscute? De aceea am să mă abțin de la răspuns. Ce determină poziția aceasta a mea?Scru-pulul filologic? Orgoliul? Amândouă? Decideți dv.P.D: În procesul umanizării, ce rol au jucat în antichitate literatura și arta?I.F : Un rol primordial, pe care am încercat să-l scot în evidență când am vorbit de humanitas: lite-ratura și arta îl caracterizează pe om, chiar și în opoziție cu divinitatea (nu știu să fi existat, în afară deApolo și de Pan, poate și de Hephaistos-Vulcan, vreun zeu artist). Textele conțin însă mai puținedeclarații explicite decît ne-am aștepta și nu reflectă decît parțial rolul real al acestor două componenteale ”umanizării”. O veche prejudecată situa poezia și artele plastice prntre preocupările de rang inferior(Platon îi considera pe poeți drept primejdioși și-i îndepărtează din statul său ideal). Cicero însușii,să-l numim (exagerând puțin), teoreticianul ”umanismului” roman, consideră poezia, în comparațiecu oratoria, drept o îndeletnicire frivolă, de importanță secundară ca, de altfel, artele plastice (leuioresartes; minora): se scuză aproape când, în apărarea poetului Archias, face elogiul poeziei, iar într-undiscurs împotriva lui Verres afirmă că numai necesitatea anchetei judiciare l-a făcut să cunoască nu-mele celebrului sculptor Praxiteles, ba chiar cere secretarului să-i amintească numele lui Myron și Po-liclet. În realitate însă, literatura și arta ocupau în viața cetățenilor (nu numai a unor elite intelectuale)un loc esențial: o dovedesc nu numai operele însele, dar și numeroasele informații despre bibliotecilepublice și particulare, despre sălile de recitare publică, mereu în activitate și mereu pline, desprecolecțiile și ”expozițiile” de artă plastică, despre banchetele la care se discuta filozofie și literatură;volumele de poezie nu lipseau nici din bagajele soldaților trimiși în cele mai îndepărtate regiuni aleImperiului.

…

Interviu | 23SALONUL LITERAR

Nr. 93


P.D: Pătrunderea în spațiul românesc a operelor clasicilor latini și greci constituie un fenomencultural deosebit de interesant. Când s-au făcut primele traduceri în limba română?I. F: Primele traduceri datează din sec. XVII, dar, păstrându-se în manuscrise, n-au putut exercita nicio influență asupra vieții culturale de atunci. Este vorba (o inventariere totală nu există) de Herodotulde la Mănăstirea Coșula, datând, probabil, din 1670, și datorat, pe cât se pare, lui N. Milescu(discuțiilenu s-au încheiat), de un discurs extras din Istoria lui Alexandru cel Mare a lui Quintus Curtius, tradusde Miron Costin prin1671-1673 sub titlul Graiul solului tătărăsc…( e vorba de un scit, nu de untătaar, bineînțeles) și de diverse fragmente din scriitorii clasici inserate de același Miron Costin, prin1686, în De neamul Moldovenilor ( Plaut, Ovidiu, Martial, Plutarh, Cassius Dio etc., cunoscuți însăindirect). Traducerile tipărite au, prin răspândireaa lor, o influență mai mare ; ele datează de la înce-putul sec. XIX, dar nu sunt decât fragmente, publicate în periodice (lista lor poate fi alcătuită cu ajutorulexcelentei Bibliografii analitice a periodicelor românești, publicată, în multe volume, de bibliotecaAcademiei, în jurul anului 1960). Cea mai veche este o istorioară (cu un destin literar glorios) a luiAulus Gellius, De Androcles cu Leul, într-o culegere din 1821; cele mai vechi traduceri din greceșteapar într-un Crestomatic românesc apărută la Cernăuți în 1820, cu texte de Aelian, Athenaios, Luciandin Samosata, Diogenes Laertios, Plutarh, Teofrast etc. N-am înregistrat aici Esopia, apărută la Sibiuîn 1795, deoarece nu e vorba de o traducere propriu-zisă din greaca veche. Mișcarea odată începutăcontinuă din ce în ce mai sistematic, și primele periodice (Curierul românesc, urmat de Curierul deambe sexe, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Albina românească și Alăuta românească)găzduiesc traduceri din clasicii antici.P.D: Care este raportul între umanioare și științele exacte în școala haretiană?I.F:Faceți foarte bine că aduceți în discuție numele lui Spiru Haret. A fost un mare matematician, cuvaloare recunoscută dincolo de hotarele țării (de curând am aflat de la un astronom, profesor C.Drâmbă, că Spiru Haret este singurul savant român acceptat de comunitatea științifică internaționalăspre a-și da numele unei forme de relief de pe fața nevăzută a lunii) ; deși matematician, dar un marematematician, cu vederi largi asupra problemelor culturii și ale învățământului, Spiru Haret a acordatun rol important limbilor clasice în două din cele trei subdiviziuni ale liceului: clasic, modern, real(științific). Nu cunosc detaliile organizate de Haret (vă mărturisesc că problemele didacticii și istoriaei nu m-au preocupat decât din rațiuni practice: alcătuirea de manuale-și asta din 1950-, proiecte , pro-grame, memorii, polemici, pledoarii, dar nu ca obiect de cercetare), dar școala pe care am urmat-o eudescindea direct din cea a lui Haret, cu unele modificări ( printre care suprimarea secției clasice și re-ducerea la un singur an a predării limbii grecești, mult prea puțin, o știu din experiența mea de elev șide profesor suplinitor). Așadar, se poate spune că, în contextul științific al vremii, școala haretiană erajudicios și reușea să pună în valoare vocațiile și capacitățile elevilor. Să nu uităm că, pe lângă limbileclasice și cele moderne, alte discipline umane erau de asemenea reprezentate: istoria, psihologia (îmiamintesc întotdeauna cu emoție că am avut privilegiul, la liceul ”Național” din Iași, să-l audiez-folosesccu intenție acest verb, deoarece lecțiile aveau nivelul unei prelegeri universitare-pe neuitatul profesorValerian Buțureanu), logica formală, sociologia.

…

Deși acest interviu a fost luat în urmă cu mulți ani și a apărut în celebra ”Revista noastră”(nr. 143-145-ediția veche) a Liceului ”Unirea”-Focșani, deși intervievatul și reporterul (P. Dima, redactorulșef de atunci) au plecat la cele veșnice, am considerat că, prin ideile de puternică reverberație ( maiales pentru noi, românii), este foarte actual și, răspunzând tematicii despre antichitatea greco-latină, poate fi inclus în ”Salonu literar” dedicat lui Ovidiu.

(Redactor șef)


Nr. 93


L’amore per la poesia è lontano nel tempo,nato per raccogliere le proprie emozioni, siè forgiato negli anni e ha potuto, grazie alla

scrittura, affinare e sempre più complementare leesperienze portando i suoi scritti alla attenzione ditanti concorsi, silloge e libri. Il primo libro nascenel 2007 “ Scrivere… pensando”, un libro che rac-coglie in se una raccolta di poesie nelle varie te-matiche. Nel 2009 risulta il primo classificato alconcorso di Poesia a Chiave Obbligata di SanGiorgio a Cremano con la poesia “Le cavernedella psiche” e al concorso poesie Il saggio unamenzione per la poesia “Viaggio nell’anima”.

Amante della Poesipittura nel 2011 partecipa adei concorsi a Roscigno ( Salerno)ricevendo unpremio per la sezione poesia in lingua e semprenel 2011 nasce il libro “ Cristalli di poesia”, unlibro che raggiunge in breve tempo tanti successicon premi in presentazioni ufficiali, lo stesso chepoi nel 2013 è stato tradotto in lingua portogheseper un gemellaggio culturale con la città di Mauà– San Paolo del Brasile con il pregevole ricono-scimento di essere inserito nella Biblioteca Nazio-nale di Rio de Janeiro nonché nelle librerie di SanPaolo.

Lavorando nel sociale ha avuto modo di vedereda vicino la disabilità e in special modo il mondodegli invalidi del lavoro quando ha ricoperto la ca-rica di Presidente Provinciale della città di Ta-ranto, in quegli anni ha avuto modo di scrivere nel2012 un libro di poesie “ Un viaggio tra i silenzidella vita per un non dimenticare mai” dove tra-sporta le emozioni in un contesto sociale e unapiaga che affligge ancora oggi sulle morti bianche.Inoltre nel 2012 partecipa a vari concorsi rice-vendo premi per le poesie Tramonto e A piccolipassi. Nel 2012 oltre ai libri e silloge partecipa amolti eventi culturali sia nella propria città che

nella provincia ma anche ad eventi organizzati nelterritorio italiano per declamare le proprie poesienel contesto anche dei concorsi nazionali organiz-zati.Nel tempo la sua scrittura ha raccolto molticonsensi perché le poesie spaziano in tutte le te-matiche nonché nei suoi diversi modi di scritturacome le poesie a rima, sonetti, tautogrammi, acro-stici, metrica giapponese.Nel 2013 ha ricevuto untitolo onorifico dalla Accademia Nazionale delleLettere dei Poeti Brasiliani ( ANLPBB) e anchedall’Accademia De Artes Ciencias e Letras eanche dall’Accademia Alpas21 dei quali ne vafiero ed è in corrispondenza con una radio brasi-liana di Mauà – Iluminatta

(San Paolo) per le letture delle poesie conside-rando che in quella città esiste una grande coloniadi oriundi italiani e quindi viene molto apprezzatoquesto gemellaggio culturale e anche istituzionaletra le città di Mauà e Taranto di cui ne è stato ilpromotore insieme alla poetessa Ana MariaStoppa. Inoltre nel 2013 ha voluto imprimere ilsuo scrivere in un altro libro “Gemme d’Amore”.Gemme d’Amore perché la vita è Amore, la naturaè Amore, tutto ciò che ci circonda è Amore equindi ecco questo libro che vuole collocarsi nellasfera affettiva per ciò che riguarda tutto ciò che locirconda senza tralasciare la famiglia e l’adoratamoglie. Esperienze queste che segnano, che la-sciano quelle indelebili immagini che fortificanoe rendono felici, felici di esserci per continuaresempre e per sempre quell’Amore che tutti ab-biamo necessità per la propria esistenza. Nel 2014il libro “Un viaggio tra i silenzi della vita per unnon dimenticare mai” dedicato alle morti sul la-voro ha ricevuto il terzo premio al concorso Moi-carte. Nel 2015 una silloge di poesie “ Viaggionella natura” , un libro per la scuola, per i bam-bini per donare un pensiero affinchè si possa ca-

Poezieitaliană

| 25SALONUL LITERAR

Nr. 93


Giovanni Monopoli

pire l’importanza della salvaguardia della naturae dell’ambiente e un libro di poesia dal titolo Sus-surri d’Amore. Nel 2016 una silloge di poesie“ Il cuore sulle colline dell’amicizia” scritta in-sieme alla poetessa Elena Spataru. Da non dimen-ticare la collaborazione con poeti e editori dellaRomania per la realizzazione di antologie neglianni 2015 e 2016 , antologie che hanno riscossomolto successo a livello europeo e mondiale. Dal2016 Presidente della Associazione CulturaleOnlus “Poiesis” da lui creata. Dal 2016 ottobre -Primo posto con volume “Gemme d’amore” alFestival Internazionale della Creazione “VranceaLiterara”- Panciu, regione Vrancea.

GIOVANNI MONOPOLI

Operele lui Giovanni Monopoli sunt apre-ciate în multe concursuri și antologii. Prima carteapare în 2007, “Scrivere ... Pensando”- “A scrie... gândind”, un volum cu poezii diverse. 2009-Primul clasificat al concursul de Poezie “ChiaveObbligata di San Giorgio a Cremano cu poezia “Le caverne della psiche”- “ Cavernele psihicu-

lui” şi la concursul de poezie “Il saggio” oMenţiune pentru poezia “ Viaggio nell’anima”-“Călătorie în suflet”. Iubitor de poezie-pictură,în 2011 paticipă la mai multe concursuri din Ro-scigno (Salerno) unde primeşte premiul pentrupoezia în limba italiană și tot în 2011 publică “Cristalli di poezia”- “Cristale de poezie”, unvolum care are mare succes fiind premiat.Acelaşi volum este tradus în 2013 în limbaportugheză la un eveniment cultural în oraşulMauà - San Paolo din Brazilia. Lucrând în me-diul social a fost alături de persoanele cu handi-cap, înţelegând greutăţile şi suferinţele lor înperioada când a ocupat funcţia de Preşedinte alprovinciei Taranto. Astfel, în 2012, scrie volu-mul de poezii “Un viaggio tra i silenzi della vitaper un non dimenticare mai”- “O călătorie prinliniştea vieţii, pentru a nu uita niciodată” în caretransferă emoţiile într-un context social. In2012 este premiat pentru poeziile: “ Tramonto”-“Apusul”şi “ A piccoli passi”- “Paşi mărunţi”.Cărțile sale au căpătat amploare prin tematicileabordate şi modul particular de a scrie poezii curimă, sonete, acrostih, metrică japoneză. În anul2013 primeşte titlul onorific al AcademieiNaţionale de litere a Poeţiilor brazilieni(ANLPBB), al Academiei de Arte Ciencias e Le-tras şi al Academiei Alpas 21. Este în legătură cuRadio Mauà din Brazilia- Illuminata (San Paolo),unde poeziile sunt citite, ascultate şi preţuite demulţi italieni care locuiesc acolo. Aşadar, are unmerit deosebit în legătura dintre oraşele Mauà şiTaranto, fiind promotorul acestei colaborări,împreună cu marea poetă Ana Stoppa.Tot în anul2013 publică volumul de poezii “Gemmed’amore”- “Preţioasă dragoste”.În anul 2014 esteclasat pe locul III la Concursul Moicarte- Italiapentru volumul de poezii “ Un viaggio tra i si-lenzi della vita per un non dimenticare mai”. În2015 publică volumul “Viaggio nella natura”-“Călătoria în natură”, o carte pentru copii şielevi. Apoi cartea “Sussurri d’Amore”-Susururide dragoste”. 2016 este anul în care publică vo-lumul de poezie “ Il cuore sulle colline dell’ami-cizia”- “Inima pe dealurile prieteniei” împreunăcu poeta Elena Spătaru din România. E mândru

Poezieitaliană


Nr. 93


de colaborarea cu poeţii români, realizândîmpreună două volume de poezii în limbileromână – italiană, în 2015, şi română-italiană-portugheză, în 2016 - împreună cu Grai româ-nesc şi Edith Graph Buzău.Este Președintele As-sociazione Culturale Onlus “Poiesis”-Taranto,înfiinţată de domnia sa. In 2016 – primește Pre-miul I cu cartea “ Gemme d’amore” la FestivalulInternaţional “ Vrancea literară”, Panciu. Mai ob-tine și Diploma de excelenţă - Poetul anului2016 pentru promovarea limbii române în lume,acordată de Grai românesc şi Edith Graph în tim-pul lansării Antologiei română- italiană-portugheză la Bucureşti, în 26 noiembrie 2016.

LA STRADA… LA TUA STRADA

Affida al vento, nella sua luce, la tua strada

esso sarà capace di condurti lontano nel tempo

là dove i tuoi sogni, i desideri, aspirano i colori

e lascia che ti guidi soffiando sul tuo cuore.

La strada… la tua strada

camminerà senza paure, senza indugi,

nei silenzi, senza un attimo di tentennamento

sa che è lunga, tanto lunga.

Affida al tuo animo il respiro, la sua scia

sarà capace di capirne sempre il viaggio

e allieterà le tue giornate, anche le più grigie

alitando raggi di sole al suo cammino.

Non aver fretta, imparerai,

ti accompagneranno i passi della esistenza

coi profumi di una natura viva

e pur se lentamente scoprirai nelle ore a venire

l’impervio sentiero, allora capirai

quanto è meraviglioso il suo traguardo.

La strada… la tua strada

percorrerà sentieri faticosi, duri,

scollinerà montagne di paure, angosce

ma saprà sempre riconoscere la retta via

e tutto ciò che nella vita tu attraverserai

conducendoti verso quella metà tanto ambita

che tu felicemente vivrai.

STRADA... A TA STRADĂ

Încredinţată vântului, strada ta, în lumina sa,

va fi capabilă în timp să te conducă mai departe

acolo unde visurile tale, dorinţele, adoră culorile

şi te lasă să te ghidezi suflând pe inima ta.

Strada... a ta stradă

va merge făr de frică, făr de zăbavă,

în tăcere, fără un moment de ezitare

ştie că e lungă, foarte lungă...

Încredinţată sufletui tău, respiraţia cu a sa dâră

va fi capabilă să înţeleagă călătoria mereu

va lumina zilele tale, chiar şi cele mai întunecate

pe calea ta suflând din razele solare

Fără grabă, vei învăţa,

paşi de existenţă te vor însoţi

cu parfumuri de o natură vie

şi încet vei descoperi venind

calea aspră, atunci vei înţelege

cât de minunat e scopul său.

Strada... a ta stradă

va parcurge poteci obositoare, dure,

va străbate munţii de teamă, anxietate

dar va recunoaşte întotdeauna calea cea dreapta

şi tot ce în viaţă vei traversa

ajungând la mijlocul lunii râvnite...

vei trăi fericit.

Traducerea în românește:Elena SPĂTARU

Poezieitaliană

| 27SALONUL LITERAR

Nr. 93


Dacă privim harta Euro-pei (IO-ropei) vomvedea că „Româniile”

sau „Vlahiile” se întind peste totpe acest bătrân continent. Cusurprindere vom afla că locuito-rii acestor regiuni sunt în princi-pal ciobani, mari crescători deanimale, care iubesc înălțimilemunților, de care se simt legați.De ce sunt atât de depărtate și defragmentate aceste „Românii”sau „Vlahii”? Pentru că locuitoriilor (vlahi, cuțovlahi, istroromâni,fârșeroți, aromâni, meglenoro-mâni, etc.) sunt urmași direcți aistrămoșilor daco-geto-tracilor,adică ai Geților de Aur primor-diali. Formați ca mare popor șimare cultură atunci, ei au rămasfideli acelorași principii de viațăși în prezent, acceptând toate ur-

gisirile sorții. Atunci când Ma-rele Potop a spălat întreaga pla-netă, ucigând 98 la sută dinpopulație, în Vatra Vechii Europeau fost strânse toate semințiilesalvate. Turmele uriașe de ani-male ale Geților de Aur au hrănitmarea enclavă a supraviețuiriiumane din Aria. După ce și-auînmulțit neamul, fiecare dintreseminții a pornit spre vechilevetre și au repopulat planeta pu-stiită. Urmașii Geților de Aur, fi-deli unor principii, după ce auridicat valuri de pământ-balizespre a semnala viitorimii pânăunde se vor mai ridica apele pla-netare și în viitor, și-au luat unnume care să spună ceva desprefaptul că sunt autorii celui maimare eveniment din istorie, res-pectiv salvarea omenirii din Ma-

rele Potop, Marele Val Ucigaș, șiși-au spus vlahi (Wallah; „Ceitrecuți prin valul ucigaș al poto-pului”, „Cei ce au trecut prin pe-retele de apă”). De aceea urmașiiGeților de Aur, dacii, se „țineaude munți”, iar urmașii lor, vlahiipot fi găsiți doar pe înălțimilemunților din Europa, având îngrijă mari turme de animale,turme care au salvat omenirea dela dezastru de multe ori.Populații migratoare și călătoare,cele care foloseau mai des văileapelor și terenurile șese, auașezat aici orașe, s-au organizatși și-au cerut independența fațăde celelalte state, izolând astfelpe acești matusalemici urmași aiGeților de Aur, ce nu coboraudes din munții lor dragi.

Astfel, în prezent, avem „Ro-

Românide pretutindeni


Nr. 93


Vlahiile românești din întreaga Europăsunt dovada existențeiGeției de Aur milenare

mânii” sau „Valahii” în maitoate statele europene. Necazuleste că aceste state indepen-dente, de cele mai multe ori, lerefuză românilor noștri vlahidreptul la religie, educație și cul-tură proprie, uitând de valoarea– la necaz – a turmelor acestorsinguratici salvatori de omenire.Ei sunt ca și sihaștrii, într-un fel,dăruiți cu totul unei profesii altădată nobile, având în grijă unpotențial biologic fără de careomul nu ar mai fi om. Când pla-neta a devenit o mlaștină arsă,singure turmele Geților de Aurmai găseau ceva de mâncare.Despre agricultură nici nu seputea vorbi. Apa sărată a mărilorși oceanelor care năvălise în va-luri gigantice de mii de metriînălțime lăsase în urmă pămân-turi sărăturate și lacuri sărate im-ense. Au trebuit efectuate lucrărihidrotehnice fără precedent înistorie, spre a se regularizaapele. Plantele iubitoare de sareau răsărit mai abitir ca celelaltepe imașurile uscate. Noroc căanimalele domestice sunt iubi-toare de sare și au consumat res-pectivele ierburi. Turmele șiprodusele lor au salvat omulatunci. Nu agricultura sau pomi-cultura. Nu vânatul sau pescui-tul. Geții de Aur au fost primiimari ciobani ai preantichității,așa cum mai târziu, dacii, geții,tracii, vlahii au continuat cuaceastă îndeletnicire sfântă. De-numirea de „vlahi” o întâlnimpentru prima dată în anul 976 înscrierile cronicarului grec IoanSkilites, în contextul confruntă-rii dintre bizantini (istoricii îi nu-mesc așa, ei nu și-au spus

niciodată bizantini; Imperiul lors-a numit peste 1000 de ani Ro-mania) și Primul Imperiu Bul-gar, în cadrul căruia romanicii(?) erau astfel desemnați înlimba slavă, pentru că aveau oaltă limbă. După Ioan Skilites,cuvântul „vlahi” este folosit deGhiorghios Kedrenos și de Ni-chita Honiatis, relatând răscoalafraților vlahi Asănești, din anul1185.

Împăratul Isaac Anghelos(1185-1195) „…zgârcindu-se săcheltuiască pentru serbările denuntă din banii visteriei, îiadună fără de cruțare din pro-priile ținuturi, și a jecmănit, dinmeschinărie, și alte orașe dinpărțile Anhialos-ului (azi Po-morje, în Bulgaria), pe furiș, darmai ales și i-a făcut sieși și Ro-meilor (cetățenilor din Romania– Imperiul Roman deRăsărit) dușmani pe barbarii dinMuntele Haemus, care mai în-ainte se numeau „misieni” (cusens de „Cei care aveau o misie,o datorie”; „Cei care eraupregătiți să salveze din nou ome-nirea”), iar acum se cheamăvlahi („val – ahi”; „Cei trecuțiprin valul de apă al PotopuluiPlanetar”, „Cei botezați deDumnezeu”). Aceștia,încredințați în nepătrundereaținutului în care locuiau și bi-zuindu-se pe cetățile și posadelelor, care sunt și foarte nume-roase și ridicate pe stânciabrupte, s-a sumețit și altădatăîmpotriva Romeilor.(…) Dupăaceea misienii au început săacționeze fățiș ca niște răzvrătiți(…). La început vlahii se codeauși fugeau de răscoala la care

erau împinși de Petreu și Asan….”Ulterior mențiunilor din Ken-drenos și Honiatis, denumirea de„vlahi” se răspândește în docu-mentele istorice europene dinEvul Mediu sub diferite forme:walachen (germ.), valaques (fr.),vlachs sau wallachians (engl.),velascos (sp.), velaci sau va-lacchi (ital.), volohi sau wlochy(rus., pol.), vlasi (sârb., bulg.),olahok sau vlachok (magh.), vla-hoi (neogr.), iflaklar (turc.) și va-riante (moshovlahi, kuțovlahi,mavrovlahi sau morlaci…). De-numirea de „Morlaci” vine de lafaptul că au scos omenirea dinmocirla post-apocaliptică. Deaceea, la noi, ciobanii mai suntnumiți și „păcurari”, pentru căau salvat omenirea de dupăploile de păcură (petrol) care aucăzut pe pământul în timpul apo-calipsei. De aceea zeița getă Ar-temis mai era numită și„nămoloasa” (de multe ori erareprezentată cu chipul negru;Zeii erau cei născuți din negură– semn al lui Negru Vodă), iartemplul ei se afla lângă un izvorde apă.

Istoriografia română nu a fo-losit niciodată exonimul de„vlahi” înainte de anul 1991,nici pe cel de „Valahia” pentruȚara Românească (numită așadupă Imperiul de peste 1000 deani al Romaniei (ImperiulRoman de Răsărit), de fapt reîn-toarcerea la vechile percepte aleȚării Sfinte Dacia („Dio Geția”sau „Țara lui Dumnezeu”, ceanumită de romani „Dacia Felix”(Fericita, Cea aleasă de Dumne-zeu), sau „Grădina Maicii Dom-nului”, de către Papa de la


| 29SALONUL LITERAR

Nr. 93


Roma). Cel mult apăreau cuvân-tul „vlahi” pentru romanicii sud-dunăreni, și cuvântul „vlahia” întitulatura bisericească („Mitro-polia Ungrovlahiei”). Odată cuînmulțirea traducerilor de lucrăristrăine, a apărut obiceiul greșitde a folosi în limba română ter-menul de „vlahi” pentru româniînainte de 1859 și „Valahia”pentru Țara Românească. Estevorba de un calc (printre multealtele), care nu a fost acceptat decătre Academia Română ca fiindun cuvânt românesc.

Etimologia și semiologiaacestei denumiri de „vlah” estedeclarată de istorici a fi cea careeste declarată, așa cum mii decuvinte din limba daco-getă aparîn dicționare ca fiind de originenecunoscută. Eu am prezentatsemnificația ancestrală a acestuicuvânt, așa cum și-ar fi dorit-oși strămoșii noștri ancestrali.Populațiile vecine, care au în nu-cleul de populație un număr des-tul de mare de vlahi, folosesc deobicei, pentru a-i denumi terme-nul generic de vlahi, dar în dife-rite variante. Pe lângă micilecomunități de vlahi din toată Eu-ropa, mai avem în Bulgaria șiSerbia „Marea Tribalie” și avem„Marea Vlahie”, cum era denu-mită Tesalia (Grecia) în secoleleXII-XIII. Denumirea de „vlahi”a devenit în timp sinonimă cucel de „păstori nomazi”, tre-cându-se de la sensul originaretnic al cuvântului la sensul pro-fesional. Această strategie, nu-mită „vlahism”, este folosităfără acordul populației respec-tive, spre a putea „rupe” de trun-chiul țării mamă aceste enclave

de populație românească, imple-mentând ideea în politicainternațională că acești entici nuar aparține neamului românesc,sferei culturale și istorice a Ro-mâniei, mergându-se până lafaptul de a nega originea șilimba acestora. Statele modernes-au închegat târziu (Germania –1871; Italia – 1870), darcetățenii lor s-au chemat tot ger-mani și italieni și înainte. Peacest percept istoricul FlorinConstatiniu a estimat că și româ-nii ar trebui să fie desemnați caatare – ca români – și nu ca vlahi(nu există nici o țară cu numelede Vlahia în prezent) și în decur-sul istoriei lor, dinainte de for-marea statului român (1859). Înciuda acestei poziții ferme, nunumai că istoriografia inter -națională continuă și în prezentsă folosească denumirea de „Va-lahi” în loc de „Români” pentruperioadele anterioare secoluluiXIX, dar acest obicei s-a răspân-dit și în unele publicațiromânești. Trebuie așadar preci-zat cine sunt acești „Valahi”: eisunt clar ROMÂNI!

Grecii au reușit datorităafinităților culturale și a mariiadmirații a state europene pentrucultura antică grecească să îșitreacă întreg poporul de la denu-mirea de „romaioi” (cetățeni aiRomaniei, Imperiul Roman deRăsărit), pe care au avut-o peste1000 de ani, la cea de „helen”,spre a face legătura cu GreciaAntica și a solicita apoiindependența acestei țări, carenu a fost în antichitate decât oconfederație de orașe – cetăți.Astfel acesta a inclus în

granițele sale forțat comunitățicare nu au a face cu „spiritulgrecesc”. Dat fiind că foartenumeroșii aromâni din Grecia sedeclară forțat-obligat ca membriai „Elleniki ethniki koinonia, stiromaniki glossa” („Comunitateanațională elinică, de limbă ro-manică”) și nu ca minoritate, nuexistă nici o statistică exactă alor și nu sunt declarați ca mino-ritate. Totuși, numărul aromâni-lor din Grecia este estimat lacâteva sute de mii de persoane,cea mai mare populație aromânădin Europa trăind în regiuneagrecească Ditiki Makedo -nia („Macedonia occidentală”,cu prefecturile (nomele) Florina,Kastoria (Castoria), Grevena șiKozani (Cojani).

Dacă vom lua doar statisticileoficiale, în România actualăavem 16. 896.816 români (80%din populație), în RepublicaMoldova 2.800.000 (2/3 dinpopulație), în Ucraina (409.000persoane), în Serbia (64.600 per-soane), în Bulgaria (4.575 locui-tori), în Ungaria (8.000 depersoane). Nu mai vorbim de ro-mânii din întreaga lumerăspândiți în prezent (câteva mi-lioane bune). Mai avem aro-mâni, machedoni, megle -no români, istroromâni, boloho-veni în Republica Macedonia(aproximativ 10.000), în Albania(între 10.000 și 40.000; dupăunele surse chiar 100.000), înTurcia (aprox. 5000), în Croația(500 oameni, urmașii morlaci-lor), între Galicia (Halici) șiprincipatul Kievului (cunoscuțidin sec. XI și XIII; Ruso-vlahiasau Mavro-vlahia), în jurul mă-



Nr. 93


năstirii grecești Sfânta Ecaterinadin Peninsula Sinai din Egipt, înCehia (Vlahia Moravă), în Mo-ravia și sudul Poloniei (a.s.v.studiile lingvistului Eugen Lo-zovan), în Dalmația, Bosnia, înEpir, în Acarnania, în Alpi, etc.

Aceste comunități româneștiancestrale, numite de istorici înEvul mediu „Romaniile popu-lare”, erau denumite de locuito-rii lor „țări”, sau „valahii”.Rămase din timpul Geților deAur, când întreaga Europă era alor, de la Atlantic, la partea devest a Asiei, și din nordul înde-părtat până în Egipt, acestecomunități au rămas izolate pefundalul apariției unor populațiice au ocupat văile și șesurile șiși-au delimitat granițe. Într-unfel, acești vlahi trăiau așa cumau trăit și indienii americani,pentru care întregul pământulera al Marelui Zeu și acesta nuaccepta nici un alt proprietar, iarei puteau hălădui pe oriunde, înnevoile și traiul lor, ca și copiiifericiți ai Domnului, prin Gră-dina Raiului. Ei au rezistat mi-gratorilor, dar și imperiilor, ceși-au tot întins granițele pestecomunitățile lor. Astfel, ele aurămas pe teritoriul unde locuiau,în general muntos sau păduros,dar fără acoperirea politică ne-cesară noilor timpuri pe care letrăim.

Ca și în cazul marilor lucrărihidrotehnice ale marilor valuride pământ – balize troiene, ce aucăpătat în timp denumirea ine-xactă de „Traiane”, tot astfel,toate aceste țări românești („va-lahii”) au fost incluse la catego-ria „romane”, datorită ase -

mănării celor două limbi. Ase-mănarea și vechimea acestorlimbi vine tocmai din istorie, decând popoarele salvate au statîmpreună în Marea Arie Getică.Celelalte popoare venite mai târ-ziu pe continentul european auconfuzat unele cu altele, dinneștiință sau din dorința de sim-plificare. Dacă se asemănau lim-bile puteau fi trecute cu toatelela categoria „latine” sau „ro-mane”. Astfel „vlahiile” geticeau devenit „romanii” latine. Cul-tura română, după cristalizărilenaționale europene din secolulXIX, a avut o deosebită deschi-dere către Europa Occidentală,în special către Franța, pe fondullatinității ambelor limbi. Culturaaromână s-a dezvoltat mai întâica o cultură pastorală, iar maiapoi a fost influențată de cultu-rile bizantină și greacă. Religiaacestor vlahi este predominantcreștin-ortodoxă, dar sunt uneleregiuni unde, forțați de împreju-rări, au devenit catolici sau mu-sulmani.

În Europa mai dăinuiesc zecide „Romanii populare” (de fapt„Vlahii getice”), de la MareaNordului (insula olandeză Wal-cheren), la Marea Neagră, tre-când prin Belgia (Valonia, dinArdennes), Franța (Welschii dinmunții Vosges) și munții Alpi(unde dăinuiește „Limbaromanșă” și avem multe topo-nime cu „Walchen”). Ele nu auapărut în Evul Mediu, așa cumne transmit prin operele lor isto-ricii noștri, și nu s-au ascuns înadâncul munților sau pădurilor.Ele vin din istoria milenară ageților și au o misiune căreia le-

au rămas fidele și în ziua de as-tăzi. În caz de cataclism plane-tar, doar ei, cei agățați de munțiși de cer, cu turmele lor de ani-male și produsele acestora, vorputea din nou să salveze neamulomenesc.

Denumiri toponimice dateacum mii de ani au rămas și înprezent, ca o amprentă vizibilă aexistenței acestor „Românii”, pecare nu mai doriți să lerecunoașteți astăzi. Astfel, „Ro-manja Planina” și „Stari Vlah”sunt două podișuri în răsăritulBosniei și apusul Serbiei, „Vla-hina” este un masiv muntos întreSerbia și Bulgaria, „Vlahocli-sura” și „Vlachata”, dar și altetoponime asemănătoare sunt înGrecia de nord, „Vlasic” este unmasiv muntos între Bosnia șiSerbia. Dacă „Vlahia Mare”(Megali Valacheia) se afla în Te-salia (Grecia), „Vlahia Mică” înAcarnania, „Vlahia Albă” înMoesia (de-a lungul Dunării deJos), „Vlahia Neagră” sau „Mor-lahia” în Dalmația și sudul Bos-niei, „Vlahia de la Srem” pe râulSava, „Vlahia de la Onut” peNistru, „Vlahia moravă” înmunții Beskizi din N-E Cehiei,toate aceste „țări” române nuvorbesc decât despre MareaGeție de peste întreaga Europă,despre Aria de la ultima Zidire aLumii postapocaliptice, cea încare trăim și astăzi. Întreaga Eu-ropă – atâta câtă se putea locui –a fost odată Geția de Aur! Vla-hiile getice (românești) aflate șiastăzi în întreaga Europă suntdovada!

Sursa: INTERNET


| 31SALONUL LITERAR

Nr. 93


În epoca modernă ideea romanității româ-nilor va fi folosită ca armă politică în reven-dicările naționale. Această nouă etapă apare

în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea lamoștenitorii și continuatorii lui Inochentie Micu,dar și în Țara Românească și Moldova în memo-riile unor boieri. În secolul al XIX-lea, aceastăidee va apare sistematic în momentele-cheie aleluptei românilor pentru emancipare politică, uni-tate și independență națională.

Secolul al XIX-lea aduce, la începutul său,contribuția Școlii Ardelene la afirmarea ideiiromanității românilor. Continuându-l pe Cantemir,istoricii acestui curent nu acceptă decât puraobârșie romană a românilor. Această poziție sepoate explica prin analiza contextului situației ro-mânilor din Transilvania. Militând pentru eman-ciparea românilor transilvăneni, ținuți într-o starede netă inferioritate de elita conducătoare ma-ghiară, corifeii Școlii Ardelene foloseau ideea

romanității ca pe o armă. Urmași ai stăpânilorlumii, a căror limbă era încă limba oficială în Un-garia și Transilvania, românii nu puteau să mai ac-cepte situația umilitoare de tolerați și excluși dela drepturi politice și culturale. De aceea, recursulla originea romană, fără cel mai mic amestecstrăin, era considerat esențial în lupta pentruemanciparea națională a românilor la care s-au an-gajat urmașii lui Inochentie Micu. Astfel,reprezentanții acestui curent invocau exterminareași alungarea dacilor din noua provincie,inexistența căsătoriilor mixte etc.

De remarcat că în aceeași perioadă, istoriogra-fia din Principate intrată, odată cu domniile fana-riote, în faza influenței grecești, aborda ca pe unfenomen natural fuziunea daco-romană. Acestpunct de vedere se găsește la istoricii greci stabilițiîn Principate, Daniel Philiphide, Dionisie Fotino,dar și la românii Ienăchiță Văcărescu și NaumRâmniceanu.

Istoriografia românească a secolului al XIX-leaa evoluat însă pe coordonatele naționale trasate deȘcoala Ardeleană. Școala latinistă s-a extins și înPrincipate, deoarece mulți ardeleni ocupau pozițiiimportante în sistemul cultural de aici. Corifeulcurentului latinist a fost August Treboniu Lau-rian, care considera că istoria românilor începe dela fondarea Romei și care urmărea să „purifice”limba română pentru a o apropia cât mai mult delatina originară. Între 1871 și 1876 a apărutDicționarul limbii române care a constituit apo-geul acestei tendințe. A.T. Laurian a scos dindicționar elementele nelatine și a adoptat un sis-tem ortografic etimologic, care nu mai semănadecât vag cu limba română autentică. Tentativa dea crea o limbă artificială a discreditat definitivșcoala latinistă. Totuși, până la mijlocul secolului,a continuat să existe o unanimitate față de origineadoar romană a românilor.

Origineanoastră


Nr. 93


Romanitatea românilor în viziunea istoricilor străini

Ideea romanității românilorîn epoca modernă și contemporană

Reprezentanții romantismului nu au insistatasupra dacilor ca element fondator al poporuluiromân, dar au contribuit la consolidarea temei da-cice prin evidențierea curajului și a spiritului desacrificiu al acestora. Începutul l-a făcut MihailKogălniceanu, care în celebrul său discurs din1843 a făcut un elogiu lui Decebal, „cel mai în-semnat rigă barbar care a fost vreodată”.

Odată cu formarea statului național român șidobândirea independenței, precum și cu impune-rea curentului pozitivist în cercetarea istorică, tezaoriginii pur latine a poporului român a început săfie considerată o eroare. Începutul l-a constituitstudiul lui B.P. Hasdeu din 1860, intitulat Pierit-au dacii? Autorul demonstra că Școala Ardeleanăși continuatorii ei au făcut o interpretare forțată aizvoarelor antice, „împuținarea bărbaților” invo-cată de Eutropius fiind amplificată în mod abuzivîn sensul exterminării unui neam întreg. Dacii nuau pierit, era concluzia lui Hasdeu și nici coloni-zarea nu a însemnat o infuzie de romani puri, cide cele mai diverse origini. Rezulta așadar că po-porul s-a format din câteva elemente din care niciunul nu a fost predominant. Hasdeu a demonstratapoi, printr-o serie de lucrări bine argumentate, căsubstratul dacic al poporului român nu poate ficontestat. Hasdeu a formulat și teoria circulațieicuvintelor, arătând că structura unei limbi nu estedată de numărul brut al cuvintelor ci de circulațiaacestora, deoarece sunt cuvinte aproape uitate de-pozitate în dicționare, altele însă folosite de nenu-mărate ori. El a demonstrat că slavismele dinlimba română, cu toate cu nu sunt puține, încirculația lor, adică în activitatea vitală a graiuluiromânesc, ele se pierd aproape cu desăvârșire fațăde latinisme. Tot el a precizat că se pot alcătuifraze întregi numai cu cuvinte din limba latină, darnici o propoziție cu cuvinte exclusiv de alte ori-gini.Cu toate acestea, viziunea dominantă a isto-ricilor rămânea pe susținerea faptului că dacii auavut o pondere limitată în sinteza românească. Peaceastă linie s-au situat Grigore Tocilescu, Dimi-trie Onciul și chiar A.D. Xenopol și Nicolae Iorga.

Cel care a reușit să fixeze sinteza daco-romanăîntr-un echilibru perfect a fost marele arheologVasile Pârvan, care, prin temeinicia informației

– atât literară, cât și arheologică – a demonstrat căromânii sunt în cel mai înalt grad și daci și romani.Mai târziu, în 1935, C.C. Giurescu susținea că ma-joritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii și că romanismul a biruit în Dacia fiindcăel a câștigat pe autohtoni. Evidențierea locului da-cilor a cunoscut și forme exagerate în care Daciaînainte de cucerirea romană a fost centrul uneimari civilizații. Astfel, Nicolae Densușianu în lu-crarea apărută postum în 1913, Dacia preistoricăde 1200 de pagini, reconstituia istoria unui presu-pus „imperiu pelasgic”, care, pornind din Daciacu 6000 ani î.Hr., s-ar fi întins pe o mare parte aglobului. Densușianu susținea că de la Dunăre șiCarpați s-a revărsat civilizația asupra celorlaltepărți ale lumii. De aici ar fi pornit spre Italia șistrămoșii romanilor, iar limba dacă și limba latinănu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Istoriculajungea la concluzia că limba dacă nu datoranimic latinei, fiind transmisă din timpuri imemo-riale, ceea ce explică factura sa deosebită față delimbile romanice occidentale. În perioada interbe-lică, teza lui Densușianu a fost preluată și dezvol-tată de câțiva istorici amatori naționaliști.

În etapa prosovietică a comunismului din Ro-mânia, influența slavă a fost exagerată, cu toate căromanitatea românilor nu a fost negată. MihailRoller, istoricul de casă al perioadei staliniste, aorientat cercetarea spre evidențierea rolului statu-lui kievean în formarea statelor medievaleromânești. Istoriografia de după 1989 a readusechilibrul în problema romanității românilor. Im-portantele sinteze de istorie, publicate îndeosebidupă 1996, au evidențiat cu argumente solide ro-manitatea românilor. O analiză extrem de onestăa fost realizată de istoricul Lucian Boia în lucra-rea Istorie și mit în conștiința românească.Acesta susține că „singura raportare incontesta-bilă la origini este oferită până la urmă de limbă.Esența romanică a limbii române, la care seadaugă numele de român, înclină într-un sensbalanța spre romani.”

Sursa: Felicia Adăscăliţei, Liviu Lazăr, Istorie.Manual pentru ciclul superior al liceului – clasaa XII-a, Deva, Editura Corvin, 2007, p. 22-23

Origineanoastră

| 33SALONUL LITERAR

Nr. 93


Nu e prima oară când legenda MeşteruluiManole este izvor de inspiraţie pentru ocreaţie literară cultă. Ne amin-

tim cu toţii dramele lui Lucian Blaga,Victor Eftimiu, Adrian Maniu, precumşi de poeziile scrise de Marin Sorescusau Ana Blandiana. Primul autorromân care s-a inspirat din această ba-ladă se pare că a fost Cezar Bolliac.Fiecare autor a reinterpretat în cheieproprie şi a îmbrăcat în haină nouă le-genda, dar pentru toţi fundamental afost mitul jertfei creatoare. Nu face ex-cepţie de la aceasta nici romanul luiPaul-Lucian Letzner, „Meşterul Ma-nole redivivus. (Mănăstirea Chiajna-Giuleşti)”.În roman, autorul integrează legendei realitateazguduitoare a Mănăstirii Chiajna-Giuleşti, o biju-terie arhitecturală, monument istoric, ajunsă oruină în zilele noastre. „Meşterul Manole redivi-vus” este un roman de calitate, impecabil construit,cu simetrii reuşite, iar caracterele personajelor suntbine creionate. Cartea poate fi lesne receptată şi cadocument istoric al întâmplărilor din vremurilenoastre, din istoria recentă a comunismului, dar şidin timpuri medievale.

Figura Meşterului Manole este reprezentată depersonajul Gheorghe Culme, un excelent inginerconstructor, care din pricini cum ar fi demnitatea,profesionalismul şi curajul de a vorbi liber ajunge,prin lipsa de scrupule a unui trepăduş, să fie pri-gonit de securitate. Romanul debutează cu relata-rea faptelor prin care Gheorghe Culme ajunge săfie un fugar, iar fatalitatea sau... destinul face săfie adăpostit în casa sărăcăcioasă a unei familii de

ţigani. Din întâmplare s-au aflat în acelaşi loc,printre ruinele mănăstirii Chiajna: inginerul con-

structor care căuta o ascunzătoare şiţiganii care furau cărămizi din zidurileprăbuşite ale mănăstirii. Din greşeală,capul familiei de ţigani, Dorin dăpeste o cărămidă ce-l loveşte în moa-lele capului pe Gheorghe Culme. Deşihoţi, dar nu de bani, ci mai ales de lu-cruri din vistieria statului comunist(considerând că de fapt li se cuvine)ţiganii aveau principii, un cod moralpropriu şi mai ales erau foarte inimoşi.Cu toate că nu ştiau nimic despre el,îl iau pe „român” sub acoperişul casei

lor, cele două femei Marghioala (soţia lui Dorin)şi Safta (fiica acestora) îngrijindu-l cum puteauele mai bine... Gheorghe Culme se cufundă într-un somn adânc şi visează... Ceea ce visează e po-vestea zbuciumată a unui „meşter zidar”, foarteiscusit, purtând ca şi el numele de Gheorghe,având aceleaşi trăsături de caracter cu ale sale, deaceeaşi naţionalitate (român), numai că trăia în alttimp istoric. Povestire în ramă, această parte a căr-ţii, care se desfăşoară în epoca fanariotă, este ex-trem de captivantă. Naratorul trece de la oîntâmplare la alta, în introducerile lor prezentândfoarte meticulos contextul istoric. În succesiuneaevenimentelor prin care trece meşterul Gheorghe,cel care prin anul 1783 primea învăţătură despretainele zidăritului de la neamţul Hans, întâlnim fi-guri istorice emblematice: domnitorii Mihai Şuţu,Nicolae Mavrogheni, boieri de vază etc. E o lumeamestecată, pestriţă, cu lucruri bune şi rele, dar înfamiliile de români adevăraţi exista respect pentru

Criticăliterară


Nr. 93


Meșterul Manole, nou și vechi

Violeta SAVU

adevăr şi valoare, dragoste de neam şi ţară, cre-dinţă în Iisus Hristos şi evlavie faţă de Biserică.Frumosul episod al nunţii este un prilej de a su-blinia că în acele timpuri se aprecia curăţenia su-fletească şi cea trupească, punându-se un accentdeosebit pe familie. Ritmul povestirii este alert şicoerenţa este dată de simbolurile ce fac referire lalegenda Meşterului Manole. Aşa cum spune şi tit-lul „Meşterul Manole redivivus”, mitul creatoru-lui e reînviat prin figura meşterului zidarGheorghe, născut în 1757, mai apoi prin cea a in-ginerului Gheorghe Culme, născut în epoca comu-nistă. Simbolul inelului ce apare spre finalul

romanului contribuie la senzaţia de închidere per-fectă a cercului.

Aluzia la vieţile anterioare şi povestea romanticăde dragoste ar putea favoriza o scurtă paralelă curomanul lui Liviu Rebreanu, „Adam şi Eva”. Existăafinităţi între romanul lui Paul-Lucian Letzner şiscrieri ale lui Pavel Coruţ, amândoi autorii reuşescsă îmbrace legenda în haina modernităţii, dar Paul-Lucian Letzner mi se pare un autor mai profund şimult mai raţional. „Meşterul Manole redivivus.(Mănăstirea Chiajna-Giuleşti)”, un roman excelent,ce ar merita inclus în topurile celor mai bune cărţide proză românească ale anului 2016.

Criticăliterară

| 35SALONUL LITERAR

Nr. 93


Elevii români prezenți la competițiileinternaționale de Limba latină

Elevii români prezenți la competițiile internaționale de Limba latină – Certamen Horatia-num si Certamen Ovidianum Sulmonense -, desfășurate în perioada 16-19 aprilie 2015, înlocalitățile Venosa si Sulmona, au obținut un premiu I si două premii speciale, a anunțat Mi-nisterul Educației.

Astfel, la a XIX-a ediție a Concursului de limba latină Certamen Horatianum, unul dintrecele mai prestigioase din învățământul preuniversitar umanist european, Andrei Gabriel Gre-ceanu (Colegiul National “Sf. Sava” din Bucuresti) a cucerit premiul I si premiul special LuigiMasturzo.

A apărut recent cartea”Alternanța altitu-dinii” scrisă de CONSTANȚA CORNILĂ,cunoscută poetă din Focșani. Ca și în cele-lalte volume, autoarea ni se dezvăluie ca orisipitoare de bunătate, de superioarădiscreție și de talent.

(C. I. UȘURELU)

umbrelă ruptăcând viu în moartecând mort în viaţăurât frumosşi tandrudar şi acru mă deformezpe gâfâitele denivelăriale colinei extrasistolatenumită fără de prenumeviaţă-n moarteşi depravat şi-onest şi onorat de bârfegomos nepretenţioscurat imundangelicmalefic brăzdat de râpenevizionar profeticfardat cu nesulemenelimă desenez diformbeteag nevătămat ca o umbrelă ruptăexuberant

flegmaticumil neoratorcu-asurzitoare dialoguri surdecrâncen milos şi graţios în gârbovireduplicitar şi inundat de maniere frustreciuntit şi inesteticde farmec frânt precum furtuna îi dă aspect grotesc umbrelei ruptespurcat la vorbăcu lexicul configurat din alge mutespahiu fără de cal şi troglodit zbanghiuvehiculez prin moarte viuspectaculos ridicolşi bucuros împleticit între regretestrălucitor până la matplângând fatidicnefericit când am descoperitsoluţia corectăciufut astenic zâmbitormă flenduresc fudul în adunăricând proştii sunt deştepţi ca doamna noapteşi se anchilozează viaţa-n moarte.


Nr. 93


Mircea BOSTAN

timptimpul răscoptscâncea de pe cupola lumiiurâtul se prostitua în concursuri de frumuseţepacea tresărea în somnu-i războinic

dreptatea era în comăşi omenirea se încălzeala focul de armă...în vremea aceastaochiul draculuidicta mondializarea nefericirii.

veştmântul judecăţii de apois-a dichisit văpaiacu fuste largi de gheaţăiar ziua îşi replănuieşte luminareastrecurându-şi trupulîn veştmântul beznei hoaţămondene flori de toamnăîşi scutură tristeţeaîn peisajul brumăritprecum măria sa minciunase-ncolăceşte pe adevărul travestitmor stelele de boalafugii printre galaxiiprecum se-avântă-n dans sfârşelnic cărăbuşiiexaltaţi de lira lui Orfeudin dragoste pentru lumină

dând aripii eternitatea morţiidrept trofeuşi domnul frigieşit la promenadă rigidapatic şi greoidă ordine de luptăca într-un veritabil şi cumplit războimobilizate-n mare grabăse-aştern zăpezilecu grija albului peste gunoie vremea minţii înturnatedin exil şi sus la judecata de apoivorbesc în limbi nedesluşitepăcatele ce îşi făcură cuib în noi.

Poezie | 37SALONUL LITERAR

Nr. 93


trăieştetudăruit cu sănătatea răsuflării la care morţii nu fac rândtrăieşte-te în toată carnea tanu te lăsa minţitde lacrima de popăcă domolit necazul nu-iîn faţa hăuluice-şi joacă hora-n moartecând devenite bumerangcuvintele-ţi vor fi întoarsefă-ţi scut din aşteptareşi nu mai da crezareregretelor acritecu miere unse

să nu crezi niciodatăîn mimata milă nici chiar în cea a celui ce se dă smeritcăci are chip de schingiuităaceastă deghizată milă iar... dacă-ţi va veni de ducăşi după dâra păsăriiîn zborte vei luaitinerarul tăuva fi apocaliptic...tudăruit cu sănătatea răsuflăriiurmează calea roşului din sângetrăieşte-te în toată carnea ta.

restricţieJulieta sufletului meumi-a năpârlit părul de leuşi strigătul de regel-am uitatşi roşulcel de patima iubiriidemult s-a estompat trecut-a vremea când din iubiremă luam de piept cu Dumnezeucând munţii îi mutam din locşi hăţuiam furtunile în joc...

murit-au zilele de foccând tânăr năpădit de eros nu ştiam ce-nseamnă postmuşcând cu poftă şi nesaţdin trupul tăuangelic de frumosdar...aziîntors de pe cărări pavate cu tristeţiblazat...suspend în părul tău decoloratun trandafir furat.

Scriitorul George Cornilă s-a ținut de cuvântși ne-a oferit la începutul anului acestuiavolumul care încheie trilogia Regele lupi-

lor, roman ce se încadrează în genul historical fan-tasy. Conform definiției, fantezia este acea calitatea minții umane de a inventa forme, relații,proprietăți și acțiuni, deosebite de cele întâmplateîn realitate. În istorie, fantezia este soră bună cuimaginația. Ambele se impun îndeosebi în cazulevenimentelor imprecise, neclare, pe care dovezilenu le-au elucidat cu precizie așa cum este cazul

civilizațiilor antice. Ca gen al literaturii fantasticeeste foarte apropiată de basm, de poveste, de mitsau de legendă.

Regele lupilor este creația unui autor cu oimaginație debordantă care rezultă dintr-ocunoaștere și o pasiune profundă pentru istorie șipentru mitologie. Aceasta este, de fapt, condițiaesențială care l-a impus pe tânărul scriitor ca undeschizător de drumuri în ceea ce privește fanteziaistorică în literatura noastră. Regele lupilor este înacelași timp o fantezie eroică deoarece ficțiunea is-torică aduce în scenă eroi din lumi imaginare, darși o fantezie romantică pentru că iubirea aduce per-sonajele mai aproape de cititor. Nu în ultimul rândeste o fantezie mitică deoarece ne poartă la începu-turile nașterii lumii, a oamenilor și a popoarelor.

Prin 1930, Robert E. Howard iniția genul sabieși vrăjitorie, înrudit cu fantezia clasică, foarteapropiat de benzile desenate, în care subiectul estebrodat pe fondul unor conflicte tăioase între eroineînfricați și vrăjitori sau magi între viteji pămân-teni și creaturi înfricoșătoare ale întunericului.

Saga dacică imaginată de George Cornilă areca protagonist pe Daizus, fiul lui Komozoi din ne-amul lemnarilor, care nu accept tirania romană șiîși propune să reînvie strălucirea și măreția de al-tădată a dacilor, numiți, pe bună dreptate, de cătreprimul istoric “cei mai viteji și mai drepți dintretraci.” Călătoria inițiatică a eroului în căutareacelor trei obiecte sacre, toiagul, sabia și coroana,îi dau posibilitatea să cunoască nu numai lumeaînconjurătoare ci și ființe de pe alte tărâmuri. Pen-tru a deveni puternic, invincibil și înțelept se luptă

Criticăliterară


Nr. 93


„Povara coroanei” - al treilea volumdin „Regele lupilor” de George Cornilă

Nina PLOPEANU

cu zmei, cu ghionoaie și cu balauri, ființe supra-naturale ale căror origini se pierd în vremuri cos-mogonice. Nenumăratele victorii demonstrează căeste, așa cum și-a dorit, demn de înaintași. Dovadăa existenței sale, rătăcită printre basme, povești șimituri, este placa de fier pe care fierarul Zouro-blost a scris Daizus fiul lui Komozoi, care neamintește de inscripția din care aflăm despre re-gele erou “ Decebalus per Scorillo”. Astfel, Ge-orge Cornilă prin trilogia sa Regele lupilor și prinpersonajul principal îl răzbună pe cel mai viteazdintre regii dacilor.

Dincolo de subiectul deosebit de atractiv, ci-titorul poate învăța foarte multe parcurgândlumea guvernată de zeități tracice, grecești și ro-

mane din cele trei volume. Numai în ultimulvolum, Povara coroanei, autorul găsește loc pen-tru un număr de 50 de zei la care se mai adaugăzânele și eroii, zmeii și uriașii. Sunt prezente, deasemenea, personalitățile perioadei și alespațiului istoric prezentat: oameni politici(împărați, generali romani, regi și prințese), filo-sofi, istorici și poeți. Limbajul este bogat, variat,adecvat genului scriitoricesc. Conform indexuluide la sfârșitul volumului foarte bine reprezentatesunt regnurile zoologic și botanic. Nu mai puținde 110 animale, dintre care cele mai multe fan-tastice și 113 specii de plante decorative, medi-cinale și aromatizante dau culoare și diversitatepeisajului istoric și literar.

Criticăliterară

| 39SALONUL LITERAR

Nr. 93


De la începuturile ei, care se pierd în negurileveacurile trecute, şi până în zilele noastre, Lite-ratura vrânceană a cunoscut mai multe etape deevoluţie, însă nici una nu a fost atât de bogată înapariţii editoriale, diverse ca genuri şi abordăritematice, ca aceasta pe care o parcurgem. Dacăpână în 1989 numărul scriitorilor vrânceni cunos-cuţi şi recunoscuţi pe plan local şi dincolo de ho-tarele sale, pentru valoarea operei lor, putea fiînşiruit pe o simplă bucată de hârtie format A6(15x10,5 cm), în ultimii ani s-a simţit nevoiaexistenţei unui dicţionar al scriitorilor care autrăit/trăiesc în Vrancea ori care au avut/au legăturicu acest ţinut prin căsătorie, exercitarea profesiei,prin stabilirea definitivă pe aceste meleaguri.

Un prim pas în această direcţie a fost făcut cuvreo cinci ani în urmă (în anul 2012) de profeso-rul Culiţă IOAN UŞURELU, scriitor cu o operăliterară consistentă, conducător de cenacluri lite-rare, redactor şef al Revistei de literatură şi ati-tudine Salonul literar, proprietarul editurii cuacelaşi nume şi întemeietor al Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa” – Odobeşti, care a coordo-nat apariţia volumului „Scriitori vrânceni prininterviuri” în care cititorii lui au putut cunoaşteviaţa, activitatea şi aspiraţiile unui număr de 59de oameni de litere din Vrancea.

Un alt demers editorial în direcţia cunoaşteriiscriitorilor vrânceni din toate timpurile a fost făcutde un alt om al scrisului, Petre Abeaboeru, care

Ziua Culturii Române, la Panciu,sub „ocupația” Vrancei

literare și muzicale

Radu BORCEA

„scormoneşte” de ani şi ani prin arhive în căutareacelor uitaţi de vremuri şi dezinteres şi care, în ul-timii doi ani, a oferit publicului cititor Dicţionarul„Constelaţii literare vrâncene”, vol. I şi II, fărăpretenţia de a face şi o ierarhizare a oamenilor delitere, aceasta fiind de resortul criticilor de specia-litate, dar mai ales al iubitorilor de literatură.

Al treilea pas mai departe în direcţia aduceriila lumina zilei prezente a tot ceea ce a dat mai va-loros literatura vrânceană în existenţa ei – un paschiar temerar, cred, sub aspectul reacţiilor impre-vizibile din interiorul breslei - l-a făcut tot editorulodobeştean Culiţă Ioan Uşurelu. Considerând, celmai probabil, că volumul Scriitori vrânceni prininterviuri este doar un început în cunoaşterea maiaprofundată a vieţii literare vrâncene, el a urmăritcu perseverenţă, tenacitate şi răbdare împlinireaunei mai vechi năzuinţe personale: editarea uneiantologii a scriitorilor vrânceni. Şi, iată, acest visa prins viaţă chiar la început de an 2017, când, prineditura proprie, a reuşit să încredinţeze tiparuluivolumul VRANCEA LITERARĂ – Antologiascriitorilor vrânceni. Este o premieră, iar iubitoriide literatură care au intrat în posesia Antologieisunt beneficierii unei lucrări de referinţă. Volumulinclude scurte date biografice despre 82 de scriitorivrânceni, titlurile cărţilor şi anul publicării lor,eventuale referiri critice de care s-au bucurat laapariţie sau mai târziu, câte un fragment din ceamai reprezentativă apariţie editorială (roman, una-două poezii de la fiecare liric prezent în volum,una-două pagini de eseu, critică literară etc.), pre-

cum şi un portret creionat în câteva rânduri descriitorul Culiţă Ioan UŞURELU pentru toţi ceipe care i-a cunoscut personal ori pentru cei care autrăit cu mulţi înainte de naşterea lui, în cazul loreditorul „reconstituind” personalitatea, talentul şitemperamentul scriitorului necunoscut la faţă decâtdupă ceea ce acesta a lăsat posterităţii.

Un eveniment editorial de asemenea dimen-siune culturală se impunea, desigur, să aibă partede o lansare pe măsură către inima cititorului. Iarmomentul ales a fost circumscris evenimentelormarcate de Ziua Culturii Române, când românii– din ţară şi de pretutindeni – îl omagiază pe întâiulnostru creator de literatură de valoare universală,perenă, Mihai Eminescu. Gazdă a acestei lansări afost Casa de Cultură „Mihai Eminescu” dinPanciu, care şi-a asumat şi rolul de co-organizatoral evenimentului, alături de profesorul Culiţă IoanUşurelu şi de însuşi primarul urbei, Iulian Nica.

Manifestarea de la Panciu, desfăşurată la datade 16 ianuarie 2017, ar putea fi condensată într-osingură propoziţie: un OM (Culiţă Ioan Uşu-relu), o CARTE (Vrancea literară – Antologiascriitorilor vrânceni) și un Primar dispus să spri-jine cultura şi o stare de spirit care a trezit la viaţăculturală Oraşul Panciu. Cei care au avut posibi-litatea să lectureze acest volum imediat după ce afost adus din tipografie, în zilele de până la prima„audiţie” a lansării, printre care se află şi subsem-natul, au remarcat atât demersul editorial, cât şiefortul selectiv al coordonatorului pentru a daviaţă unei cărţi care să-şi merite locul în orice bi-

Eveniment40 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


bliotecă publică sau personală. De altfel, încă de la deschidere, autorul a ţinut

să menţioneze că ar putea să existe şi voci care să-i reproşeze unele omisiuni mai mult sau mai puţinîndreptăţite, sau o selecţie mai riguroasă sub ra-port valoric şi estetic, promiţând însă auditoriuluiformat din circa 100 de iubitori de literatură, darşi celor care vor observa lipsa din carte a unuiautor sau altul că în paginile volumului al II-leava face loc unui număr de încă 50-60 de vrâncenicare au rămas „pe dinafară”, deşi au la activ celpuţin o carte tipărită. Precizarea nu a vizat şi va-loarea literară a cărţilor scrise de autorii care nuau mai încăput în primul volum.

În calitate de „trimis special” al Revistei Sa-lonul literar la Panciu, pentru a relata despre des-făşurarea evenimentului de la Casa de Cultură„Mihai Eminescu”, aş vrea să fac şi eu o apre-ciere, subiectivă, desigur: într-o carieră jurnalis-tică trecută de 40 de ani, am participat la peste 200de ori la manifestări prilejuite de lansarea uneicărţi, de cele mai multe ori la Focşani, dar şi laPanciu (în această ordine), Adjud, Mărăşeşti, Odo-beşti şi în numeroase comune vrâncene. Însă ara-reori mi s-a întâmplat să reîntâlnesc în aceeaşicarte, „umăr” lângă „umăr”, atâţia colegi şi prie-teni în viaţă, ori trecuţi în eternitate, expunându-şi gândurile şi trăirile vieţii lor „topite” în„creuzetul” poeziei, romanului, prozei, eseului saucriticii literare.

Da, luni, 16 ianuarie 2017, la Panciu, a fost osărbătoare a culturii, dar mai ales a literelor. Cuminspirat a observat un confrate întru condei şi căli-mară, Oraşul dintre vii s-a aflat sub „ocupaţia” li-

teraturii. Iar coordonatorul Antologiei nu a venitsingur, ci însoţit de o „oaste” alcătuită din 16 autoriprezenţi în carte: Petre Abeaboeru, Toma Barbă-roşie, Radu Borcea, Ionel Mony Constantin,Constanţa Cornilă, Constantin Duşcă, VasileLefter, Ionel Marin, Gheorghe Mocanu, Gheor-ghe Neagu, Virgil Panait, Nina Plopeanu, Petra-che Plopeanu, Mariana Rogoz-Stratulat,Gheorghe Suchovershi şi Constantin Toma.

Mai mult ca sigur că fiecare ar fi avut ceva despus despre cartea scriitorului Culiţă Ioan Uşu-relu. Cum manifestarea de la Panciu a fost maicomplexă (profesorul Mihai Adafini a vorbit multdespre istoricul Oraşului Panciu, în general, şidespre numele de Mihai Eminescu pe care îlpoartă lăcaşul de cultură, în special), despre An-tologie au vorbit doar profesorii Vasile Lefter, Pe-trache Plopeanu, Mariana Rogoz-Stratulat şiIonel Mony Constantin, poeţii Constanţa Cor-nilă şi Ionel Marin, scriitorul şi istoricul PetreAbeaboeru, precum şi subsemnatul.

Partea a doua a manifestărilor culturale circum-scrise Zilei Culturii Române a fost rezervată mu-zicii corale, „partitură” care a fost interpretată deCorul „Cantabile” al Liceului Teoretic „Ioan Sla-vici” din localitate, dirijat de profesor Andrei IgorManovici, care a deschis mini-concertul, conti-nuat la superlativ de prestigioasa corală cameralăPASTORALA dirijată de profesorul Dumitru Săn-dulachi, grupare profesionistă care, iată, împli-neşte în acest an 40 de ani de activitateconcertistică pe scenele din Focşani, din oraşeleşi satele vrâncene ori din numeroase state euro-pene şi nu numai.

Eveniment | 41SALONUL LITERAR

Nr. 93


EMOŢIA, ARGUMENTUL SUPREM

A fost o întâmplare magică. Mulţi ar spune căa fost un eveniment istoric, dar nu, ar fi prea puţinsă-i spunem aşa. A fost la mijloc un soi de miracol.A fost un vis care nu ştim când şi dacă se va mairepeta vreodată aievea. Şi eu sunt chiar aici, înacest loc fabulos unde s-a întâmplat: EsplanadaPeyron-ului, deasupra oraşului Montpellier dinsudul Franţei.Trec pe sub Arcul de Triumf din faţaPalatului de Justiţie, apoi trec de leii auriţi de laintrarea în esplanadă. În mijloc este statuia ecves-tră a lui Ludovic al XIV-lea, uriaşă, impunătoare.În capăt, pe cel mai înalt punct, se înalţă rotondade piatră, care pare că pluteşte pe luciul Casteluluide Apă. Abia aici, sus de tot, înţelegi de ce a fostales acest loc. Într-o parte se văd Alpii şi Medite-rana, în cealaltă, Pirineii, cu vârful Saint Loup. Înfaţă este Catedrala Sfântul Petru şi în spate, ve-chiul apeduct roman. Le acoperă şi le uneşte cerulalbastru, ca sticla rotundă a unui glob magic. Ma-rele eveniment nu putea avea loc decât aici, undetoate se unesc: cerul cu marea şi munţii, trecutulşi prezentul, istoria şi credinţa. Privesc această„arenă” uriaşă, şi un fior mă cutremură: veniţi dintoate colţurile Europei, în esplanada aceasta dinMontpellier, s-au întâlnit peste şaizeci de mii de

oameni, care credeau un singur lucru – că facparte din acelaşi mare neam latin: provensali, ita-lieni, catalani şi spanioli, vlahi, rumeri, ciribiri,macedo-români şi câte alte familii ale aceluiaşineam s-au adunat cu toţii, chiar aici. Pentru unmoment, ramurile s-au aplecat până la rădăcină,pentru un moment, toate acele inimi s-au unit.

Era 25 mai 1878. Nu exista internet, nu existautelefoane mobile, facebook, autostrăzi sau avioane.Cum a fost posibilă o asemenea întâlnire şi de ce?Nu ştiau câte ştim noi astăzi, dar ceva îi unea, din-colo de graniţele ţărilor în care trăiau: un sentimentcolectiv, de identitate, un instinct, ceva ce le spuneacă sunt un singur popor, chiar dacă timpul îi sepa-rase şi le pierduse povestea în frânturi de istorii. Ceştiau ei nu exista într-un act sau un document sauîntr-o dovadă materială concretă. Exista într-unsentiment. Simţeau că sunt toţi acelaşi neam, aşacum simţi că vine primăvara sau că îmbătrâneşti.Era ceva din fiinţa lor mai presus de cuvinte sau ar-gumente, şi asta simţeau cel mai bine când îşi vor-beau unul altuia. Limba avea aceeaşi vibraţie,aceleaşi cuvinte, imposibil de confundat. Şaizeci demii de oameni se întâlniseră pe esplanada Peyron-ului, pentru a asculta poezii scrise şi rostite în toatelimbile celor prezenţi, şi care nu aveau nevoie dedicţionar. Graniţele se pot schimba, istoria se poate

Româniiîn lume


Nr. 93


Urme româneşti în sudul Franţei

Frații noștri occitani.Incredibilele descopeririale unui jurnalist român

– „Cap me dol” – „Dieu m-ajude!” –

Cătălin MANOLE

deturna, însă cuvântul, vibraţia inconfundabilă alimbii nu se poate falsifica.

CÂNTECUL GINTEI LATINE

La iniţiativa unor poeţi francezi s-a făcut unconcurs de poezie, care să scoată la lumină ade-vărul de peste timpuri: înrudirea latină. În faţa mii-lor de oameni, a savantelor personalităţi prezenteşi a marelui poet Frederic Mistral, s-a recitat poe-zia câştigătoare. Era scrisă în limba română: Cân-tecul gintei latine, a poetului Vasile Alecsandri.Acest poem a devenit imnul latinităţii, imnul ma-relui popor fărâmiţat şi împrăştiat în Europa. Alec-sandri a fost purtat ca un rege în tot sudul Franţeişi i s-au acordat cele mai înalte onoruri. Cu timpul,punţi noi şi solide s-au creat între România şiFranţa. Poeţii felibri (poeţi din şcoala provensalăfondată de Mistral) au fost decoraţi de însuşi Re-gele Carol I, în timp ce Regina Elisabeta, cu poe-ziile sale semnate Carmen Sylva, a devenit muzaşi protectoarea lor. Toate acestea au pornit de laacel moment magic, petrecut pe esplanada aflatădeasupra oraşului Montpellier.

Printre casele de piatră din Provence, printrelanurile sale de lavandă şi printre cărţile uitate înbiblioteci, am încercat, în această toamnă, să re-găsesc adevărul ştiut de inimile celor şaizeci demii de oameni, uniţi de poezie, sub cerul occitan.Limba care îi unea.

LEGĂTURI PĂSTRATE

Mistral, poetul occitan premiat cu Nobel, ma-rele prieten de idealuri al lui Alecsandri „SalaB103 ştiţi cumva unde este?”, întreb exasperat,pentru a zecea oară, încă un student. Nu ştie. Însă,cel puţin, mă trimite în capătul culoarului, undecâţiva voluntari asta fac: împart hărţi şi îţi explicăcum să ajungi într-un anumit loc al Universităţiidin Aix-en-Provence. Adevărul e că Universitateadin Aix-en-Provence este uriaşă. O clădire-labi-rint, cu mai multe aripi, mai multe etaje şi paliere,pline în permanenţă de studenţi care se grăbesc,caută săli, învaţă aşezaţi direct pe jos, înconjuraţide foile cursurilor. De-asta şi venisem aici de fapt,

pentru că este cea mai mare universitate din sudulFranţei. Speram să găsesc acum, în epoca mo-dernă, câteva argumente ştiinţifice sau măcar binedocumentate, pentru ceea ce se întâmplase pe es-planada Peyron-ului, în urmă cu mai bine de unsecol. Dacă oamenii de atunci aveau intuiţia uneirădăcini comune, într-o universitate de azi puteamdesigur să găsesc (mă gândeam) câteva informaţiidin trecutul îndepărtat.Deschid în cele din urmăuşa sălii B103 şi mă trezesc în faţa unei clase destudenţi şi a domnului profesor Gilles Bardycare… începe să îmi vorbească într-o română per-fectă! Nimerisem în singurul loc din Franţa undefrancezii învaţă limba şi cultura română, până lanivelul diplomei de licenţă, master sau docto-rat.„Aveam chiar în sala de vizavi o bibliotecă,numai cu cărţi despre limba română. Din păcate,a fost desfiinţată şi comasată într-un spaţiu comun.Aşa că nu suntem în culmea fericirii, dar încercămsă supravieţuim. Când eu eram mai tânăr, erau 150de studenţi în fiecare an, se ţineau şase cursuri laaceeaşi materie, acum interesul a mai scăzut.” Cutoate astea, la Universitatea din Aix-en-Provence,se păstrează legăturile dintre România şi Franţa,pornite la Jocurile Florale din 1878. Prietenia pu-ternică dintre poeţii români şi provensali de atuncinu s-a pierdut definitiv. Câţiva studenţi francezi oduc mai departe în fiecare an, conduşi de profesoripasionaţi.„De la Mistral până azi s-au mai pierdutdin legături, erau mai strânse pe atunci, veneaumai mulţi români aici”, îmi spune profesorulBardy. „Sunt asemănări extraordinare de limbăîntre români şi provensali. E şi istoria care neleagă, încă din timpul Imperiului Roman. Dar casă aflaţi toate astea, cel mai bine mergeţi la Cen-trul Occitan din Beziers”, mă îndeamnă. „Acoloe depozitată memoria occitanilor şi aţi putea găsiexplicaţia acelei emoţii trăite de oamenii veniţi cumiile pe esplanada Montpellier-ului.”Am părăsitlabirintul Universităţii din Aix-en-Provence pen-tru a mă afunda în cel al drumurilor din delta Ca-margue, printre ochiuri de apă şi flamingo, prinnesfârşite podgorii, până la Beziers, la Centrul deStudii Occitane. Aici, într-un cub de sticlă de câ-teva etaje, este păstrată „memoria occitanilor”,rânduită cu grijă în file de cărţi şi imagini.

Româniiîn lume

| 43SALONUL LITERAR

Nr. 93


OLTUL DIN SUDUL FRANŢEI

„Legăturile dintre români şi occitani? Ooo,cum să nu avem documente?”, îmi spune amabildirectorul centrului occitan. „Toată bibliotecanoastră vă stă la dispoziţie, avem totul aici”. Şi,imediat, îmi aduce un teanc de cărţi despre legă-turile dintre poeţii români şi felibri, despre priete-nia lui Mistral cu Vasile Alecsandri. „Nu asta?Căutaţi ceva mai important?”. Îmi aduce alte cărţidespre relaţiile diplomatice de atunci, despre poe-ziile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) şi poeţiifelibri şi despre legăturile culturale speciale re-compensate de însuşi Regele României cu titlurişi decoraţii. „Mai important de atât pentru relaţiadintre români şi occitani? A, acum înţeleg ce cău-taţi!”. Şi începe să vină cu noi teancuri de cărţi deistorie, mergând înapoi, în timp, până la cucerireaDaciei de către Traian, până la Legiunea a XIII-a,numită Gemina pia Fidelis, originară din Spaniaşi compusă din soldaţi provenind de pe actualeleteritorii ale Occitaniei. Această legiune a rămas înDacia fără întrerupere, începând de la cucerirea eişi până în momentul în care a fost abandonată subloviturile invaziilor barbare. Mai existau, de ase-menea, şi trupele auxiliare, care veneau din teri-toriile locuite de gali: Ala Gallorum, Ala I ClaudiaCapitonina din Spania etc. Odată cu Legiunea aXIII-a Gemina, numeroşi cetăţeni romani au sositîn Dacia, printre ei veterani, funcţionari ai impe-riului, comercianţi şi artizani, toţi porniţi din ac-tuala Provence. Dar nici asta, nici legăturilecomerciale antice nu mă interesau, şi nici măcarcivilizaţia lusaciană a protoistoriei, care se întin-dea de la regiunile locuite de daci şi până aici,unde astăzi este acest centru, cu masa mea plinăde cărţi, sub lampa de bibliotecă.

După două zile de căutări în arhive, încă nugăsisem ce căutam: ce anume îi unise şi îi emo-ţionase într-atât pe cei şaizeci de mii de oamenide pe esplanada Peyron-ului? Mi-am dat seama,deodată, că investigaţia mea era pe o direcţie gre-şită, că toţi acei oameni nu se emoţionaseră dato-rită unei cărţi de istorie. Îi unise ceva din fiinţalor, din viaţa lor. Limba. Şi îndată ce am găsit stu-diul profesorului Grosu, lucrurile au început să se

lege: sute de cuvinte şi expresii comune între oc-citani şi români. I-am spus directorului „Cap medol” şi a tresărit. Cer, nas, visc, sapa, arat, pacat,beut, drac şi câte alte cuvinte identice. Până şiursul poartă aceeaşi poreclă: Martin! Peste optsute de cuvinte. „Dieu m-ajude!”, am zis în occi-tană şi am mers mai departe, căutând în vechiletradiţii. Aşa am descoperit nu doar că hora noastrăexistă şi la occitani, botezată faranduolo, dar toatetradiţiile de păstorit erau aceleaşi, oile purtând lagât brăţări de lemn, cu însemne solare, pe care leputem vedea şi azi pe porţile maramureşene. Şi,lucru inexplicabil pentru occitani, până nu de-mult, la înmormântări, exista tradiţia unor „pleu-reuse”, a bocitoarelor, care compuneau spontancântece în versuri pentru cel mort, pe care îl pri-vegheau. Un obicei întâlnit adeseori pe malul râu-lui Lot. Dar adevăratul nume al Lot-ului este l’Olt(!), exact ca în română, în sudul Franţei existândîncă multe localităţi situate pe acest râu care îipoartă numele vechi: Saint Laurent d’Olt, SaintGeniez d’Olt, Saint Vincent Rive d’Olt, Castel-nau de Rive d’Olt etc.

La mii de kilometri de România, citeam des-pre tradiţiile locale şi descopeream ceea ce lăsa-sem acasă, în jurul Carpaţilor: limba nu îmi maiera străină, obiceiurile îmi erau cunoscute! Înce-peam să înţeleg emoţiile celor ce se întâlniserăca să spună că sunt un singur neam.Poetul Mis-tral, cel ce crezuse atât de tare în fiinţa acestuipopor latin, notează, enigmatic, în cartea sa „Tre-sor dou felibrige”: „Cuvântul valah ar putea, maidegrabă, să vină de la Volkes, naţiune galică dinLanguedoc.” Era vorba, probabil, despre VolquesTectosages, cei care la 107 încă stăpâneau Tou-louse, fiind consideraţi de istoricii de mai târziu„celţi veniţi de pe Dunăre”. Şi mai impresionantăeste afirmaţia preotului şi filosofului Xavier deFourvieres (1855-1912) scriitor în limba occi-tană, care, în dicţionarul său, intitulat „Micul te-zaur”, la numele de valaque (valah) spune că este„le peuple qui parle encore le dialect primitif dumidi de la Gaule” (valah – popor care vorbeşteîncă acelaşi dialect primitiv, din Galia de sud, ac-tuala regiune Provence). Deşi pare enormă şiaberantă, întrebarea care se pune este, totuşi, le-

Româniiîn lume


Nr. 93


Româniiîn lume

| 45SALONUL LITERAR

Nr. 93


gitimă: cum de limba veche română (protoro-mâna) se vorbea şi în sudul Franţei? Cum de tepoţi înţelege, fără traducător, cu un francez carevorbeşte occitana? Răspunsul care cu siguranţăîi „îngrozeşte” pe oamenii de ştiinţă e unul sin-gur: limba română este prima limbă vorbită înpartea sudică a Europei, tot astfel cum valahii(conform cronicilor franciscane din Croaţia) suntsemnalaţi în aceeaşi zonă, încă înainte de Hris-tos. Fireşte, ceea ce afirm sunt descoperiri de re-porter, pornit de mai bine de un deceniu încăutarea de urme vechi, româneşti. Demonstraţiarămâne în sarcina specialiştilor, în cazul când in-dignarea nu-i va pietrifica.

LA CASA LUI MISTRAL

Ajuns împreună cu echipa „Formulei AS” însatul Maillane, din Provence, am ţinut să ajun-gem la casa celebrului poet occitan FredericMistral, marele susţinător al lui Vasile Alec-sandri, în competiţia pentru premiul gintei la-tine. Bardul de la Mirceşti i-a fost oaspete luiMistral. Nu am aflat ce au discutat cei doi scrii-tori la acea întâlnire, însă i-am putut bănui,plimbându-se pe aleile înguste din mica grădinăde tufe de rozmarin şi cicoare, la umbra casta-nilor şi a arţarilor.Impresionat de asemănarea cuMirceştiul natal, Alecsandri avea să îi scrie, ime-diat după vizită, fratelui său: „El (Mistral n.n.)locuieşte, ca şi mine, la ţară, într-o căsuţă mică,înconjurat de o grădiniţă şi lucrează într-un ca-binet bine luminat şi simplu mobilat, ca al meu.Am petrecut la Mistral şase ore… Are o ţinutăfrumoasă, frunte înaltă, încununată de plete că-runte, surâs atrăgător şi înfăţişare sinceră şi no-bilă. Ne-am văzut ca şi cum ne-am fi cunoscutde 25 ani şi ne-am despărţit buniprieteni.”Astăzi, casa lui Mistral este neschim-bată. Prin testament, ea a devenit muzeu, fără săfie îngăduită niciun fel de modificare. Tablourilesunt exact acolo unde le-a lăsat marele poet oc-citan, covoarele aceleaşi, cărţile sunt în rafturi,aşa cum el le-a atins ultima dată, încât ai spunecă Mistral este doar plecat până la Tabacul dincolţ, să îşi ia tutun de pipă.

REGĂSIRE

Fac turul încăperilor şi ascult povesteaobiectelor, spusă de doamna Brigitte Pitra, ghi-dul muzeului. Îmi vorbeşte într-o francezăplată, fără accent şi fără acel „r” rulat al pari-zienilor. Îmi pare mai degrabă o olteancă de-prinsă cu această limbă, o româncă de-a noastrădin Teleorman, venită nu de mult aici. „Adevă-rul este că eu, acasă, în familie, vorbesc occi-tana, vechea limbă a acestor locuri”,mărturiseşte gazda muzeului. Iar când află căsunt român, se luminează la faţă şi e în culmeafericirii: „Fiul meu este căsătorit cu o româncă!Românii l-au primit ca pe un rege, şi noi pefată, ca pe o regină. Am făcut nunta lângă BaiaMare, timp de trei zile. Înţeleg ce căutaţi. Poatecă această căsătorie a fiului meu nu e întâmplă-toare, poate demonstrează ceva, nu ştiu, nucred în coincidenţe. Pot să vă spun că limbaeste uimitor de asemănătoare, de multe ori înRomânia parcă îi auzeam pe ai mei, de-aici,vorbind. Şi felul de a fi şi de a se purta al oa-menilor este asemănător. Nu ştiu să vă explic,dar există aceeaşi căldură în comunicare,aceeaşi ospitalitate sinceră şi o deschidere sen-timentală faţă de celălalt, pe care doar la noi,occitanii, am mai întâlnit-o.”Am povestit apoicu doamna Pitra despre poeţii felibri, despreFranţa de-atunci şi România de azi, despreAlecsandri şi chiar şi despre mujdeiul de ustu-roi, care este tradiţional şi la occitani, şi lanoi.Vorbeam deschis, fără fasoanele franţu-zeşti, şi pentru un moment, mi s-a părut că amreîntâlnit o rudă îndepărtată, cineva plecat, nuse ştie când, prin aceste părţi ale lumii, să-şifacă un rost mai bun. Eu înţelegeam occitanaei şi ea înţelegea româna mea. Apoi am tăcut,privindu-ne lung, încercând parcă să pătrun-dem prin ochii celuilalt ciudăţenia asta, miste-rul care ne leagă, în ciuda destinelordiferite.Ne-am luat rămas bun, hotărând că aici,în casa lui Frederic Mistral, într-o oarecare zide toamnă, marele poet ne-a trimis un micsemn de-acolo de sus, de unde el cunoaşte ade-vărul întreg.


Nr. 93


Se varsă podgoria-n cramăButoaie cu guri însetateSe-mbată din nou, că e toamnăBând mustul pe nerăsuflate

Cuprins de a doagelor hainăFierbând, mustul trece în vinÎn beci, în firide de tainăUlcica la vrană o ţin...

Aş vrea să fiu eu, primul, careBuchetul, aroma să-i gustCuloarea-i s-admir în pahareVin limpede din dulce must!

Tu, mustule, ai scurtă viaţăDar fierbi, te agiţi, îmi vorbeşti,Pesemne că îmi dai povaţă:,,Ai grijă cum bei... Să trăieşti!’’

Căci vinul e de viaţă lungăDe leac, dacă-l bei câte-un picO sticlă-i prea mult. Să-ţi ajungă!De nu, vinu-ţi e inamic...

Vezi, vinul nu-l bea ca pe apăSă-i cânţi vrea, să te-nveseleştiNu singur, cu-amici de agapăŞi mândre, precum în poveşti!

VINUL

Mihai HORGA

Motto:,, Aroma vinului trecutÎncet la cap se suieEra pe când nu s-a băutAzi îl vedem şi nu e...’’

(Păstorel)

Eveniment | 47SALONUL LITERAR

Nr. 93


Afost şi va fi aici, pe pământ românesc, multîndrăgit şi iubit de strămoşii noștri şi de noiîn fiecare zi. Cum florile se ofilesc, toamna

e timpul versurilor cu rimă pe sunet de vioară, iarnoi am ajuns la Bucureşti în ziua de 26 noiembrie2016. Prin frig şi ceaţă, într-o dimineaţă cu un soaredezorientat, noi, gazdele, ne-am întâlnit cu dragiinoștri oaspeţi din Italia: Giovanni Monopoli-poetşi Preşedintele Asociaţiei Onlus Poesis, Taranto,Maria Grazia Leo, Armando Blasi, Enrico De Ca-rolis, Ruggieri Ada, Sangermano Vita, Ricagni Ar-mando, Rizzi Maria, Patella Giuseppe, Vinci RosaMaria. Din partea românilor: doamnele directoare

Viorica Lazăr şi doamna Gabriela Dancu, cordona-toarele de program Maria Niculescu-poetă, DianaOlteanu-poetă, Liliana Liciu- redactor şef la ”Grairomânesc”, Sîmpetru Trandafir- poet şi editor ”Grairomânesc” şi, în sfârşit, Elena Spătaru -poetă şi pro-motoarea acestei antologii împreună cu poetul ita-lian Giovanni Monopoli. Printre aplauze şi dăruire,salutăm invitaţi de onoare care s-au alăturat nouă:domnul Culiță Ioan Uşurelu, membru al USR,preşedintele Festivalului Internațional deCreație “Vrancea literară”, redactor şef al revi-stei ”Salonul literar” -Vrancea, ZenoviaUşurelu-autor de manuale școlare, actriţa Doina

Antologia de poezie internațională Româno-Italiană-Portugheză

O poveste de vis cu drum deschis

Elena SPĂTARU,poetă şi traducătorde limba italiană

Eveniment48 | SALONUL LITERAR

Nr. 93


Ghiţescu, Geo Călugăru poet, membru USR,profesoara Florina Macsim, de la liceul ”SpiruHaret”- Moineşti.

Şi cum poezia cântă precum vântul cerăscoleşte sufletul, să trecem la motivul întâlnirii:prezentarea Antologiei de Poezie InternaţionalăTrilingvă, Româno-Portughezo-Italiană -„Subcurcubeul prieteniei”- “Sotto l’arcobaleno del-l’amicizia” la Centrul Cultural “Sfinţii Mihail şiGavriil.”Acest eveniment a fost însuflețit de unpublic care a aplaudat atât oaspeții, cât și gazdele,dar și înfloritoarea punte între culturile popoarelor.Ne dorim să rămânem mereu uniţi printre trăiri,vise şi pace în suflet! Dar să nu uităm contribuţiatuturor autorilor participanţi! Astfel, autoareaTincuţa Sava Borşan și-a prezentat volumul saude poezii numit “Tomnatică iubire”, iar CristinaCreţu şi Dumitru Dănăilă au făcut scurte croniciliterare. A urmat apoi volumul “Tu, iubire”, autorLimona Rusu, la care s-au alăturat recenzenții Li-liana Liciu şi Dumitru Dănăilă. „Şi cum soarelese pregătea să ne îmbrăţişeze prin magie, au sositîn zbor premiile, iar aplauzele au inundat sala.S-au decernat premiile GRAI ROMÂNESC 2016:1.Giovanni Monopoli, Taranto, Italia, Diplomăde excelenţă pentru promovarea valorilorromâneşti;2.Gabriela Dancu, Bucureşti, Diplomă

de excelenţă pentru merite deosebite în îndruma-rea şi coordonarea vieţii culturale şi artistice; 3.Florina Macsim, Moineşti, Diplomă de excelenţăpentru prefaţarea antologiei trilingve română-Italiană- portugheză ,,Sub curcubeul prieteniei ,,;4.Geo Călugăru, Bucureşti, Diplomă de excelenţăpentru promovarea ”Graiului Românesc”;5.Culiţă Ioan Uşurelu, Odobeşti, Diplomă deexcelenţă pentru promovarea valorilor româneştiși internaționale; 6.Armando Blasi, Taranto, Italia,Diplomă de excelenţă pentru promovarea valori-lor româneşti; 7.Massimiliano Raso, Bari, Italia,Diplomă de excelenţă pentru promovarea valori-lor româneşti; 8.Liliana Liciu, Bucureşti, Diplomăde excelenţă şi Poeta anului 2016; 9.ElenaSpătaru, Moineşti, Diplomă de excelenţă şi Poetanului 2016; 10.Anca Mihaela Brumă, Oneşti,Diplomă de excelenţă şi Poeta anului 2016; 11.Li-liana Hinoveanu, Craiova, Diplomă de excelenţăşi Poeta anului 2016; 12.Angi Melania Cristea,Craiova, Diplomă de excelenţă şi Poeta anului2016; 13.Maria Filipoiu, Bucureşti, Diplomă deexcelenţă şi Poeta anului 2016; 14.Maria Nicule-scu, Bucureşti, Diplomă de excelenţă şi Poeta anu-lui 2016; Diplome de merit pentru participarea laantologia ,, Sub curcubeul prieteniei ,,- “Sottol’arcobaleno dell’amicizia”-”Sob a amizade de

EvenimentSALONUL LITERAR

Nr. 93


arco-iris”: Georgeta Radu, Cristina Creţu, Aura

Dan, Elena Spătaru, Liliana Hinoveanu, Maria Ni-

culescu, Ştefan Dima, Olga Văduva, Elena

Tănase, Claudia Bota, Corina Mihaela Soare, Du-

mitru Dănăilă, Liliana Badea Cîrstea, Grazia An-

nicchiarico, Anna Vozza, Rosa Maria Vinci,

Cossimo Fabiano, Giuseppe Guidolin, Orlandino

Marco, Tincuţa Sava Borşan.

Şi prin parfum de Bucureşti şi scânteieri de no-

iembrie ne-am îmbrăţişat şi, cu picături de suflet,

am pornit călătoria în sărutul de sâmbătă cu un

pahar de şampanie.

Vă așteptăm cu drag și la anul!

(urmare din pag. 48)

Ziua Culturii Române la Panciu - lansare "Vrancea literară - Antologia scriitorilor vrânceni"

La Centrul Cultural "Sfinții Mihail și Gavriil" București -după lansarea Antologiei româno - italiano - portugheze

salonul literar 93salonul literar 93 serie nouă revistĂ de literaturĂ Și atitudine a fundaȚiei...

Documents