Orașul Chișinău: Să ne luăm orașul înapoi!

Trăsături generale de dezvoltare urbană în post-socialism

Privatizarea – trăsătura principală a transformărilor urbane în post-socialism (”de la aglomerări monocentrice, dominate de complexe rezidențiale publice și tipuri comunale de transport la arii metropolitane multinodale cu densitate mică și un grad înalt de privatizare al locuințelor, serviciilor, transportului și spațiului public” (Stanilov, 2007)

Trecerea graduală a puterii, resurselor și oportunităților dinspre sectorul public spre sectorul privat.

Reordonarea priorităților urbane: dezvoltare economică rapidă în detrimentul dezvoltării durabile.

Dezindustrializare masivă și explozia serviciilor în economia urbană.

Substituirea funcției publice și comunitare ale spațiilor publice cu activități orientate spre profit.

Automobilizarea orașului.

Administrație urbanăTrăsături pozitive Restabilirea dreptului de

proprietate privată Restabilirea pieței

imobiliare Descentralizarea parțială a

administrației orașului Dezvoltarea

antreprenoriatului Participare civică sporită a

cetățenilor și a grupurilor civice

Trăsături negative Lipsa planificării strategice Lipsa coordonării

instituționale între diferite autorități

Insuficiența finanțării Diminuarea programelor și

investițiilor publice Implementarea selectivă și

deficientă a legilor și regulamentelor

Tendințe de dezvoltare urbanăTrăsături pozitive Destrămarea modelului

monocentric Diversificarea ariilor

monofuncționale Revitalizarea unor arii

urbane Redezvoltarea unor spații

industriale Creșterea standardelor în

construcții

Trăsături pozitive Dezvoltare urbană haotică Dezvoltarea periferiilor cu

densitate joasă Densificarea zonelor

rezidențiale existente Depopularea centrelor

urbane Declinul construcțiilor

sociale Explozia construcțiilor

ilegale

Impactul urbanTrăsături pozitive Creșterea standardelor

individuale de trai Diversificarea alegerilor Creșterea puterii și

oportunităților de cumpărare

Creșterea mobilității personale

Trăsături negative Declinul calității locuințelor

în comun Pierderea spațiilor deschise Diminuarea spațiilor verzi Declinul calității serviciilor

publice Privatizarea netransparentă

a proprietății publice Poluarea aerului, creșterea

poluării fonice Blocaje de trafic Stratificare socială

Mișcări sociale urbane în post-socialism

Mișcări reactive și mișcări proactive Grupuri separate, izolate, cu agende ce nu se intersectează Slăbiciune organizațională – deficiență de resurse materiale, financiare,

logistică. Lipsa personalului calificat (juriști, specialiști în administrare publică).

Absența unor ONG-uri puternice care să se ocupe de problematica orașului.

Comunicarea slabă între grupurile societății civile formale (ONG-uri) și inițiativele informale, temporare de activiști.

Context mediatic nefavorabil – corporatizarea mass-media. Absența unor resurse mass-media dedicate în totalitate orașului.

Teme predominante – protejarea spațiilor verzi, lupta împotriva construcțiilor ilegale, transparența decizională.

Parcul Zaikin O serie de intervenții cu scopul de a revitaliza un spațiu verde și

comunitatea din jurul lui. Construcția unei infrastructuri fizice dar și a unei infrastructuri sociale. Utilizarea unor instrumente multiple – intervenții artistice, studii sociale,

ateliere de scriere creativă, picnicuri, concerte. Invitarea locuitorilor de a participa la activități, să utilizeze

infrastructura existentă și să inventeze noi moduri de a utiliza spațiul. Utilizarea unor ”chei” diferite pentru accesul în comunitate: mîncare,

copii, muzică.

Alte inițiative similare: Rotonda din Valea Morilor, Рышкановский парк – возрождение, Scuarul Cehov.

Parcul Zaikin

Rotonda din Valea Morilor

Рышкановский парк – возрождение

Cum ne luăm orașul înapoi? Conectarea la mișcări și grupuri urbane care fac lucruri similare, atît la

nivel național cît și la nivel regional și internațional. Generarea unor alternative noi ce s-ar opune, ar contesta și (eventual)

ar înlocui paradigma neoliberală dominantă. Reconectarea reflecției asupra spațiilor publice urbane cu alte teme

politice – războaiele identitare, ideologia patriarhală și sexismul, organizarea culturii și politicilor culturale.

Depășirea capcanei ”construcția locurilor în schimbul construcției comunităților”. Nu construim spații PENTRU comunități, ci ÎMPREUNĂ cu ele.

Organizarea unor comunități durabile în jurul unor locuri – aceasta va asigura un viitor durabil pentru spațiile publice urbane.

Inovare la nivel instituțional – crearea unor forme instituționale noi: bugetul participatic, parteneriatul civic-public (ex. C2C, Croația), parteneriatul civic-public-privat.

Cum ne luăm orașul înapoi? Construcția unei agende politice urbane ce ar îngloba cît mai multe

teme de gestionare a orașului: spații verzi, transparență decizională, excluziunea unor grupuri culturale, etnice, religioase, accesul la bunuri comune (aer, apă, wc-uri publice).

Constituirea problematicii orașului ca o problematică politică transpartiinică.

Crearea unor noi forme de solidaritate. Noi forme flexibile de organizare și cooperare – rețele, structuri

orizontale etc. Noi modele de autofinanțare și colectare a fondurilor (crowdfunding,

finanțare publică etc). Elaborarea unor forme de învățare reciprocă continuă.