să comunicăm cu plăcere

SĂ COMUNICĂM CU… PLĂCERE Ghid pentru părinţi, educatori

şi alte persoane implicate în lucrul cu copii care au dificultăţi de comunicare

2015

Coordonator: Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş Preşedinte Asociaţia RENINCO România

Coordonator din partea UNICEF România: Luminiţa Costache, Specialist Educaţie

Autori: Diana Chiriacescu

Florentina Gălbinaşu Alexandrina Neagu Sorina Niculescu Liliana Niţu Viorica Oprea Anda Stanciu Adriana Stancu Ana Stoica

Revizuirea ediţiei în 2015: Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş şi prof. univ. dr. Traian Vrăsmaş Coordonator din partea UNICEF România, Luminiţa Costache, Specialist Educaţie

Conţinutul acestei publicaţii reprezintă punctul de vedere al autorilor şi nu în mod necesar pe cel al UNICEF.

Aceasta lucrare este o ediţie revizuită a lucrării „Să comunicăm cu… plăcere“ din 2000.

Lucrarea din 2000 constituie o adaptare narativă şi grafică la realitatea românească a publicaţiei „Hai să comunicăm“, editată în 1997 de OMS – Rehabilitation Unit, Geneva – în parteneriat cu UNICEF şi Rehabilitation Unit, Ministerul Sănătăţii, Zimbabwe. La baza lucrării a stat de asemenea o variantă în limba română, realizată de biroul UNICEF din Republica Moldova.

Revizuirea ediţiei în 2015 s-a realizat în cadrul Campaniei pentru participare şcolară „Hai la şcoală”!

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Să comunicăm cu ... plăcere ; UNICEF România / Diana Chiriacescu, Florentina Gălbinaşu, Alexandrina Neagu, .. ; coord.: prof. univ. dr. Ecaterina Vrăsmaş... ; coord. din partea UNICEF România: Luminiţa Costache. - Ed. a 2-a, rev. - Buzău : Alpha MDN, 2015

Bibliogr. ISBN 978-973-139-316-2

I. Chiriacescu, Diana II. Gălbinaşu, Florentina III. Neagu, Alexandrina IV. Vrăsmaş, Ecaterina (coord.) V. Costache, Luminiţa (coord.)

316.77 ISBN 978-973-139-316-2

CUPRINS

3

CUPRINS INTRODUCERE

Dizabilitatea ca parte a existenţei umane ................................................................................ 11 Ce este dizabilitatea? ................................................................................................................... 12

MODULUL I – COMUNICAREA Ce este comunicarea .................................................................................................................... 17 Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 19 Limbajul verbal şi nonverbal ....................................................................................................... 20 Dezvoltarea copilului ................................................................................................................... 25 Evoluţia limbajului copilului de la 0 la 6 ani ............................................................................... 25 Abilităţile necesare comunicării .................................................................................................. 27 Momente importante în dezvoltarea comunicării ........................................................................ 32 Depistarea timpurie a dificultăţilor de comunicare ...................................................................... 33 Cauzele dificultăţilor de comunicare verbală .............................................................................. 34 Test de autoevaluare a cunoştinţelor despre comunicare ............................................................. 39

MODULUL II – EVALUAREA Noţiuni generale despre evaluare ................................................................................................. 43 Fişa de evaluare. Îndrumător ....................................................................................................... 45 Explicarea fişei de evaluare ......................................................................................................... 46 Exemplu de fişă de evaluare ........................................................................................................ 47 Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 55 Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 55 Idei importante de reţinut despre evaluare ................................................................................... 56

MODULUL III – PLANIFICAREA OBIECTIVELOR Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor ..................................................... 59 Model de fişă de planificare a obiectivelor .................................................................................. 60 Căsuţa comunicării ...................................................................................................................... 61 Atenţia ......................................................................................................................................... 61 Ascultarea .................................................................................................................................... 62 Imitarea şi schimbul de roluri ...................................................................................................... 63 Jocul ............................................................................................................................................. 64 Înţelegerea ................................................................................................................................... 65 Gesturile ....................................................................................................................................... 66 Vorbirea ....................................................................................................................................... 67 Aspecte de reţinut despre planificarea obiectivelor ..................................................................... 68

SĂ COMUNICĂM CU... PLĂCERE

4

MODULUL IV – DIZABILITĂŢI INTELECTUALE Dizabilitatea intelectuală ............................................................................................................. 71 Întârzierea în dezvoltare .............................................................................................................. 73 Idei generale ................................................................................................................................ 75 Speranţe reale în cazul copiilor cu dizabilităţi intelectuale ......................................................... 78 Cauze ........................................................................................................................................... 79 Dizabilităţi intelectuale – întrebări şi răspunsuri ......................................................................... 79 Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 81 Evaluarea ..................................................................................................................................... 84 Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 91 Cum să vorbeşti unui copil cu deficienţă mintală ........................................................................ 97 Folosirea gesturilor ...................................................................................................................... 98 Învăţarea gesturilor în cadrul situaţiilor cotidiene ...................................................................100 Tulburările de comportament ...................................................................................................... 104 Cauzele tulburărilor de comportament ........................................................................................ 106 Evaluarea tulburărilor de comportament ..................................................................................... 106 Cum să stabilim o relaţie cu familia şi cu copilul ................................................................................. 107 Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 109 Planul obiectivelor ....................................................................................................................... 110 Idei generale pentru a ajuta copii cu tulburări de comportament ................................................. 112 Important de reţinut despre tulburările de comportament ........................................................... 114

MODULUL V – DIZABILITĂŢI FIZICE ŞI NEUROMOTORII Noţiuni generale despre infirmitatea motorie generală ................................................................ 119 Tipuri de infirmitate motorie cerebrală ........................................................................................ 121 Cauzele infirmităţii motorii cerebrale .......................................................................................... 126 Factori de risc pentru apariţia I.M.C. ........................................................................................... 127 Cele mai frecvente întrebări despre I.M.C. .................................................................................. 128 Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 130 Evaluarea ..................................................................................................................................... 132 Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 134 Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. .......................................................................................... 135 Modalităţi alternative de comunicare .......................................................................................... 136 Aspecte importante de reţinut despre comunicarea prin toate mijloacele ................................... 141 Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. ......................................................................... 142 Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. ........................................... 143 Câteva recomandări pentru părinţi ............................................................................................... 144

MODULUL VI – DIZABILITĂŢI AUDITIVE Cuvânt către părinţi ..................................................................................................................... 149 Despre deficienţele de auz ........................................................................................................... 149 Testarea auzului ........................................................................................................................... 151 Audiograma ................................................................................................................................. 153

CUPRINS

5

Momente importante de reţinut despre testarea auzului .............................................................. 155 Cauzele deficienţelor de auz ........................................................................................................ 155 Îngrijirea urechilor ....................................................................................................................... 159 Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 159 Proteza auditivă – în ajutorul auzului .......................................................................................... 160 Cum învăţăm copilul să asculte ................................................................................................... 164 Momente importante de reţinut despre protezele auditive ........................................................... 165 Evaluarea abilităţilor de comunicare ........................................................................................... 167 Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 174 Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 180 Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele ......................................................... 182 Dezvoltarea limbajului vorbit ...................................................................................................... 183 Labiolectura ................................................................................................................................. 185 Limbajul semnelor ....................................................................................................................... 187 Dactilemele .................................................................................................................................. 193 Important de reţinut despre limbajul semnelor ............................................................................ 194 Comportamentul .......................................................................................................................... 194 S.C. îţi spune părerea ................................................................................................................... 196 Important de reţinut despre deficienţele de auz .................................................................................197

MODULUL VII – DEFICIENŢELE MULTIPLE ŞI DIZABILITĂŢI SEVERE Dizabilităţi severe şi deficienţele multiple/asociate ..................................................................... 201 Despre deficienţele multiple/asociate .......................................................................................... 201 Întrebări şi răspunsuri .................................................................................................................. 204 Ciclul comunicării ....................................................................................................................... 206 Evaluarea capacităţilor de comunicare ........................................................................................ 207 Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficienţe multiple .............................................. 209 Model de listă de control ............................................................................................................. 211 Planificarea obiectivelor .............................................................................................................. 213 Planul individual al obiectivelor pentru un copil ......................................................................... 216 Sugestii de activităţi ..................................................................................................................... 217 Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate severă determinată de deficienţe multiple ................ 221 Copiii cu surdocecitate ................................................................................................................ 223 Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate ........................................... 224 Sugestii generale pentru învăţarea comunicării cu un copil cu surdocecitate .............................. 225 Opinii ........................................................................................................................................... 227 Important de reţinut despre copiii cu dizabilităţi severe derivate din deficienţe multiple/asociate.. 228

MODULUL VIII – DIFICULTĂŢILE DE VORBIRE Dificultăţi de vorbire ................................................................................................................... 231 Reţeaua de comunicare ................................................................................................................ 232 Evaluarea ..................................................................................................................................... 233 Dificultăţile de articulaţie ............................................................................................................ 238 Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 246


6

Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 246 Bâlbâiala ...................................................................................................................................... 247 Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 250 Sfaturi pentru educatori ............................................................................................................... 251 Întârzierea în dezvoltarea vorbirii ................................................................................................ 251 Sfaturi pentru părinţi şi educatori ................................................................................................ 257 Idei importante de reţinut despre dificultăţile specifice de vorbire ............................................. 258

MODULUL IX – JOCUL Opinii ale părinţilor ..................................................................................................................... 261 Tipurile de joc .............................................................................................................................. 264 Caracteristicile jocului liber ......................................................................................................... 269 Momente importante de reţinut despre jocul copilului ................................................................ 270 Cum ne jucăm cu copilul ............................................................................................................. 271 Dificultăţi posibile în timpul liber ............................................................................................... 272 Confecţionarea şi folosirea jucăriilor ........................................................................................... 274 Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt ........................................................................... 276 Recomandări necesare pentru adulţi ............................................................................................ 277 Dimensiunile jocului .................................................................................................................... 278 Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 279

MODULUL X – COMUNICAREA ÎN SITUAŢII COTIDIENE Noţiuni generale despre comunicarea cotidiană .......................................................................... 283 Atitudini stimulative în comunicare ............................................................................................ 284 De ce situaţiile cotidiene sunt importante în învăţare? ................................................................ 285 Reguli de aur ale comunicării în situaţii cotidiene ...................................................................... 287 Cum învăţăm să vorbim? ............................................................................................................. 288 De la cuvinte la propoziţii ............................................................................................................ 294 Formarea abilităţilor de comunicare în situaţii cotidiene specifice: spălat, îmbrăcare, masă, alte activităţi casnice .......................................................................................................................... 296 Important de reţinut despre comunicarea zilnică ......................................................................... 301

MODULUL XI – PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL Parteneriatul educaţional ............................................................................................................. 305 Copiii cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ ........................................................................... 306 Integrarea în grădiniţă a copilului cu dizabilităţi ......................................................................... 309 Dezvoltarea abilităţilor preşcolare ............................................................................................... 311 Cum ajutăm un copil cu dizabilităţi încadrat în grădiniţă ............................................................ 314 Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilităţi ............................................................................. 315 Dezvoltarea abilităţilor şcolare .................................................................................................... 316 Cum ajutăm copilul cu dizabilităţi în clasă .................................................................................. 319 Recomandări pentru cadrele didactice care lucrează cu copii care au dizabilităţi ....................... 320

CUPRINS

7

MODULUL XII – CAIETUL COPILULUI Am venit pe lume ........................................................................................................................ 327 M-am născut azi ........................................................................................................................... 328 Cum au primit vestea ................................................................................................................... 329 Primii mei oaspeţi ........................................................................................................................ 330 Onomastica .................................................................................................................................. 331 Arborele genealogic ..................................................................................................................... 332 Fraţi şi surori ................................................................................................................................ 333 Primele luni de viaţă .................................................................................................................... 334 Pentru prima oară ......................................................................................................................... 335 Primul meu Crăciun ..................................................................................................................... 336 Prima mea aniversare ................................................................................................................... 337 Încep să desenez ........................................................................................................................... 338 Jurnalul de sănătate....................................................................................................................... 339 Grădiniţele mele .......................................................................................................................... 340 Prima zi de şcoală ........................................................................................................................ 341 Aş vrea să nu uitaţi ...................................................................................................................... 342 Sfaturi pentru părinţi .................................................................................................................... 343

MODULUL XIII – ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE


I N T R O D U C E R E

Ghid pentru părinţi, educatori şi alte

persoane implicate în lucrul cu copii care au dificultăţi

de comunicare

10 SĂ COMUNICĂM CU... PLĂCERE

Introducere Comunicarea

Evaluarea Planificarea obiectivelor Dizabilităţi intelectuale

Dizabilităţi fizice şi neuromotorii Dizabilităţi auditive

Deficienţele multiple şi dizabilităţi severe Dificultăţile de vorbire

Jocul Comunicarea în situaţii cotidiene

Parteneriatul educaţional Caietul copilului

Anexe Bibliografie

CUPRINS Dizabilitatea ca parte a existenţei umane // 11

Ce este dizabilitatea? // 12

INTRODUCERE 11

DIZABILITATEA CA PARTE A EXISTENŢEI UMANE

Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1948 (Rezoluţia 217 A), proclamă la articolul 1: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.“

Lucrarea de faţă abordează problematica copiilor cu dizabilităţipornind de la un adevăr consacrat: înainte de a avea o dizabilitate, uncopil este mai întâi… un copil! Aceasta înseamnă că, la fel ca pentruoricare alt copil, şi pentru copilul cu dizabilităţi comunicarea cu ceidin jur este esenţială. Mecanismele comunicării îl apropie pe oricarecopil de ceilalţi, îl ajută să îşi exprime nevoile şi dorinţele, să îşi construiască imaginea de sine şi să devină o fiinţă socială, pas cupas… ca oricare alt copil. Drumul este însă mai greu pentru cădepinde mult şi de ceilalţi, de felul cum alţii îl percep, îl acceptă şi îiînţeleg nevoile! Părinţii, alţi copii, membrii familiei şi ai comunităţii în care trăieşte copilul au nevoie nu numai de dragoste şi înţelegere pentru acesta, ci şi de informaţii care să faciliteze comunicarea, demulte ori diferită, cu aceştia.

Drepturile copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu doar o prevedere în documentele internaţionale şi în legislaţia naţională, ci şi o nevoie reală a lumii în care trăim. Fiecare copil este o promisiune pentru viaţa socială, fiecare copil are locul şi rolul său în mecanismul complex al societăţii şi în asigurarea viitorului acesteia. Valoarea şi importanţa pe care o acor-dăm fiecărui copil ne defineşte gradul de civilizaţie şi forţa pe care o are societatea în ansamblul ei. Militând pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi deschidem ochii şi mintea către infinita diversitate a realităţii umane, a căilor şi stilurilor de învăţare şi dezvoltare.

În spiritul acestui ideal, atitudinea societăţii trebuie să fie una desprijin adecvat pentru a asigura drepturi şi şanse egale de afirmare înviaţa individuală şi socială tuturor membrilor ei, inclusiv persoanelor cudizabilităţi.


CE ESTE DIZABILITATEA?

Termenul de „dizabilitate“ este utilizat pentru a desemna un feno-men multidimensional care rezultă din interacţiunea dintre oameni şi mediul lor fizic şi social.

Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi. (Convenţia ONU privind persoanele cu dizabilitatati din 2006/Legea 221 din 2010, Art. 1.)

Dizabilitatea este o dimensiune universală a diversităţii umane.Atitudinile au evoluat în ce priveşte modul în care este perceputăpersoana cu dizabilităţi: de la un obiect al carităţii în sarcina societăţii, la o atitudine de recunoaştere deplină a tuturor drepturilor, în condiţii (cuşanse) egale…

Lucrarea de faţă, pornită şi inspirată din alte lucrări UNICEF, îşipropune să ofere o bază informativă necesară în orice comunitate, pentru a comunica efectiv cu orice copil care are dificultăţi de comunicarederivate din dizabilităţi. Apărută prima oară în 2000, lucrarea a avut oconstantă solicitare: aceea de a îndemna spre realizarea unei ediţiiadaptate actualei înţelegeri a dizabilităţii şi a nevoilor copiilor cudizabilităţi şi ale familiilor lor.

Dezvoltarea fiecărei fiinţe umane este un proces complex în care se împleteşte fiinţa biologică cu mediul, din lumea fizică şi cel creat de lumea socială. În acest continuum de influenţe şi interacţiuni, de facilitatori şi bariere, fiecare copil recţionează pe măsura ocaziilor pe care le are să înveţe şi să se dezvolte. Stimularea şi sprijinul de care oricare copil are nevoie pe parcursul devenirii sale, depind de felul în care adulţii percep, înţeleg şi comunică cu acesta în lumea socială şi în relaţiile cu cei din jur. Dacă un copil se naşte cu sau dobândeşte o deficienţă, modul în care este acceptat, stimulat, încurajat şi sprijinit au o deosebită importanţă pentru dezvoltarea lui.

INTRODUCERE 13

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989: „Unui copil, cu dizabilităţi fizice sau psihice, trebuie să i se asigure o viaţă deplină şi decentă în condiţii care să-i garanteze demnitatea, să-i promoveze autonomia şi să faciliteze participarea activă a copilului în comunitate“ (cu referire specială la Articolul 23 (1)).

Regulile standard privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993: Regula 6 recunoaşte principiul de şanse egale la educaţie primară, secundară şi terţiară pentru copiii, tinerii şi adulţii cu dizabilităţi, în unităţi şcolare integrate. Mai mult, se accentuează impor-tanţa intervenţiei timpurii şi atenţia specială ce trebuie acordată copiilor foarte mici şi preşcolarilor cu dizabilităţi.

În Declaraţia de la Salamanca (1994) se afirmă că orice copil are dreptul fundamental la educaţie şi că cerinţele educaţionale speciale decurg din dizabilităţi sau dificultăţi de învăţare. În Declaraţie se mai afirmă că toţi copiii trebuie să-şi găsească locul în pedagogia centrată pe copil. În plus, Declaraţia pune accent pe accesul copiilor cu dizabilităţi la un sistem şcolar obişnuit, cu orientare incluzivă şi pe importanţa educaţiei timpurii în promovarea dezvoltării şi pregătirii pentru şcoală.

Forumul Mondial al Educaţiei din Dakar (2000) a militat pentru extinderea îngrijirilor şi educaţiei copiilor mici şi pentru asigurarea educaţiei obligatorii şi gratuite pentru toţi. Între obiectivele suplimentare ale Forumului se numără şi promovarea învăţării şi formarea deprinderilor/competenţelor pentru tineri şi adulţi, creşterea gradului de alfabetizare în rândul adulţilor, realizarea egalităţii şi parităţii de gen şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei.

Înainte de a avea o dizabilitate, orice copil este... un copil care are nevoie de îngrijire, dragoste, siguranţă şi stimulare din parteaadulţilor care îl ocrotesc.

Documentele internaţionale care se referă la copiii cu dizabilităţiprecizează nevoia de a respecta individualitatea fiecăruia şi a acorda şanse de acces, participare şi implicare în viaţa socială, pentru a se creapremisele unei vieţi trăite în demnitate şi cu respect faţă de fiecare.

O trecere în revistă a documentelor internaţionale care precizeazănevoia de sprijin şi educaţie pentru copiii cu dizabilităţi ne va ajuta săînţelegem mai bine de ce comunicarea cu aceştia este esenţialmentenecesară, de pe poziţii de informare şi înţelegere aprofundată a valoriiintrinseci a fiecăruia.


În Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 2006 se precizează: „[…] copiii cu dizabilităţi trebuie să beneficieze pe deplin, în măsură egală cu alţi copii, de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, reamintind, în acest sens, obligaţiile asumate de Statele Părţi la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului […]“ (Preambul)

Argumentelor reieşite din documente internaţionale, ca argumente ale drepturilor omului, precizate în contextul complex al lumii de azi, li se adaugă argumentele ştiinţelor sociale şi umane, care precizează valoarea fundamentală pe care educaţia şi atitudinea societăţii o au pentru dezvoltare umană.

Dezvoltarea este un proces dinamic prin care copilul trece, în modtreptat, de la dependenţa de ceilalţi pentru toate activităţile din perioada copilăriei la maturitate fizică, socială şi psihologică în perioadaadolescenţei. În acest proces dinamic, funcţionarea copilului estedependentă de interacţiunea continuă cu familia sau alte persoane care au grijă de el, într-un mediu apropiat, social. De aceea, funcţionareacopilului nu poate fi văzută în izolare ci din perspectiva copilului aflatîn contextul sistemului familial. Acest aspect este foarte important atuncicând se fac aprecieri care privesc funcţionarea copilului în situaţii de viaţă. Influenţa interacţiunilor cu familia asupra funcţionării copiluluieste mai mare în această etapă de dezvoltare decât în oricare alt moment ulterior din viaţa sa individuală. Mai mult, pentru că pe baza acestor interacţiuni se construiesc diversele deprinderi în primiidouăzeci de ani de viaţă, rolul mediului fizic şi social este crucial.

Pornind de la particularităţile comunicării umane şianalizând particularităţile diferitelor dizabilităţi pe care lepot manifesta unii copii, această lucrare doreşte să faciliteze comunicarea cu aceştia, pentru a stimula dezvoltarea lor şi ale oferi şanse de achiziţii şi integrare educaţională şi socialăpentru fiecare.

COMUNICAREA

În acest modul sunt incluse informaŃii de bază utile persoanelor care lucrează cu copii care au dificultăŃi de comunicare.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea să: • explicaŃi ce este comunicarea; • înŃelegeŃi evoluŃia abilităŃilor de comunicare; • depistaŃi dificultăŃile de comunicare ale copiilor; • cunoaşteŃi principalele cauze ale dificultăŃilor de comunicare.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L I

Ghid pentru părinŃi, educatori şi alte

persoane implicate în lucrul cu copii care au dificultăŃi de comunicare


Introducere

Comunicarea Evaluarea

Planificarea obiectivelor

DizabilităŃi intelectuale

DizabilităŃi fizice şi neuromotorii

DizabilităŃi auditive

DeficienŃele multiple şi dizabilităŃi severe

DificultăŃile de vorbire

Jocul

Comunicarea în situaŃii cotidiene

Parteneriatul educaŃional

Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Ce este comunicarea // 17 Ciclul comunicării // 19

Limbajul verbal şi nonverbal // 20 Dezvoltarea copilului // 25

EvoluŃia limbajului copilului de la 0 la 6 ani // 25 AbilităŃile necesare comunicării // 27

Momente importante în dezvoltarea comunicării // 32 Depistarea timpurie a dificultăŃilor de comunicare // 33

Cauzele dificultăŃilor de comunicare verbală // 34 Test de autoevaluare a cunoştinŃelor despre comunicare // 39

COMUNICAREA 17

COMUNICAREA

NOłIUNI GENERALE DESPRE

COMUNICARE

CE ESTE COMUNICAREA

• Comunicarea este un proces de schimb de influenŃe, energie, informaŃii. Suportul comunicării este mesajul care se transmite de la un emiŃător către un receptor.

• Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puŃin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaŃie, iar cealaltă o recepŃionează (înŃelege), cu condiŃia ca ambii parteneri să cunoască codul (să vorbească aceeaşi limbă).

• Mesajele pot fi verbale (adică orale, scrise şi citite) sau nonverbale, (adică exprimate prin semne, gesturi, desene), sau paraverbale (ton, volum, dicŃie, ritm, accente, pauze etc.).

• Instrumentul comunicării este limba.

• „Limbajul corpului“ reprezintă, de asemenea, o parte importantă a comunicării. Prin „limbajul corpului“ numim mesajele transmise prin expresia feŃei, poziŃia corpului, contactul vizual, gesturi etc.

• O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal cu cel nonverbal şi cu aspecte paraverbale.

Pentru a putea transmite un mesaj

Eu am nevoie de cineva cu care să

comunic şi de ceva despre care să

comunic

Limbajul

semnelor

Limbaj

scris

Limbajul

desenelor

Limbaj

vorbit


DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE?

• Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinŃele, intenŃiile, experienŃele trăite etc., primim informaŃii şi oferim informaŃii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăŃare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

• Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaŃiilor inter-personale şi de integrare socială.

CÂND ÎNCEPE COMUNICAREA?

• Comunicarea începe încă din perioada intrauterină, se continuă cu primul Ńipăt al nou-născutului şi răspunsul mamei, şi se dezvoltă în procesul de interacŃiune cu lumea înconjurătoare.

CARE SUNT ETAPELE COMUNICĂRII?

• MulŃi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uşor.

• Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest proces în realitate...

Aşadar, să facem cunoştinŃă cu aceste etape, începând cu recepŃionarea unui mesaj şi sfârşind cu răspunsul la acest mesaj. În continuare, vă prezentăm o diagramă ce ilustrează aceste etape şi pe care o vom numi ciclul comunicării.

COMUNICAREA 19

CICLUL COMUNICĂRII

INTERCEPTAREA MESAJELOR VERBALE ŞI NONVERBALE

EXPRIMAREA PRIN MESAJE VERBALE ŞI NONVERBALE

1. Auzi şi vezi mesajul

2. Înregistrezi ce vezi şi ce auzi 3. Recunoşti ce vezi şi ce auzi

4. Percepi sensul cuvintelor

5. Te decizi să răspunzi

6. Alegi forma răspunsului

9. Răspunzi, observi şi corectezi

8. Ştii ordinea simbolurilor

Alegerea cuvintelor

Alegerea gestului

Alegerea imaginii, literelor şi cuvintelor

LIMBAJUL CORPULUI

Unde este

cana?

Cana este pe masă?

Cana... masă... pe...

Care sunete, semne, litere, cuvinte vor fi

exprimate primele?

Ce sunete sunt acelea? Un câine?

Un om?

Cunosc unele din aceste cuvinte.

A, el vrea să ştie unde este

cana!

Eu trebuie să-i spun că este pe masă (cana).

Trebuie să-i vorbesc, să-i scriu sau să-i

transmit prin semne răspunsul?


LIMBAJUL VERBAL ŞI NONVERBAL

Oamenii comunică cu ajutorul limbii.

Limba este formată din semne/simboluri, care, împreună, formează un cod cu ajutorul căruia se transmit şi se recepŃionează mesajele. Aceste simboluri pot fi verbale sau nonverbale. Limbajul implică înŃelegerea (etapele 1-4) şi exprimarea (etapele 5-9).

Mi-e foame

Când comunicăm, folosim o combinaŃie a tuturor acestor tipuri de limbaj, dar, de obicei, folosim unul din ele într-o mai mare măsură decât altele. Limbajul oral, datorită eficienŃei sale crescute, este cel mai des folosit, celelalte tipuri de limbaj jucând un rol complementar. Nu toŃi oamenii pot însă să comunice prin limbaj oral, de aceea trebuie să reŃinem că se poate comunica prin

toate tipurile de limbaj.

Pentru a putea folosi fiecare din aceste tipuri de limbaj, avem nevoie de anumite instru-mente:

• Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. • Scrisul şi cititul presupun coordonare vizuo-manuală şi mişcări motorii. • Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna, palma, precum şi întregul corp. • Limbajul desenelor implică controlul vizual şi manual şi exprimarea grafică.

REłENEłI: Aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele

mai importante instrumente de care avem nevoie sunt înŃelegerea şi capacitatea de a învăŃa.

!

COMUNICAREA 21

Oamenii îşi exprimă gândurile, experienŃele trăite, sentimentele, dorinŃele, intenŃiile etc. prin propoziŃii. PropoziŃiile sunt formate din cuvinte, iar cuvintele sunt alcătuite din sunete înlănŃuite într-o anumită succesiune.

Vorbirea este realizarea verbală a procesului de comunicare şi, în acelaşi timp, forma cea mai importantă a limbajului este limbaj oral, adică activitate de comunicare verbală cu voce tare.

Dacă tot nu sunteŃi siguri în privinŃa diferenŃelor dintre vorbire şi limbaj, încercaŃi următoarea activitate:

1. RugaŃi un prieten care vorbeşte o altă limbă decât a d-voastră să vă spună un cuvânt.

2. RepetaŃi cuvântul de câteva ori după prietenul d-voastră (exemplu: tasse).

3. ObservaŃi că puteŃi pronunŃa cuvântul, dar din cauză că nu-i cunoaşteŃi sensul, nu vă este de nici un folos. Este oare aceasta comunicare?

4. Acum rugaŃi-l pe prietenul d-voastră să vă explice sensul cuvântului.

5. ObservaŃi că acum înŃelegeŃi sensul cuvântului şi puteŃi să-l folosiŃi când comunicaŃi.

Iată de ce limba, care este o parte esenŃială a comunicării, are nevoie de exprimare şi înŃelegere.

Trebuie ştiut că achiziŃia limbajului la copil, chiar dacă depinde de nivelul de dezvoltare psiho-motorie, este la început un proces de învăŃare prin imitaŃie. Auzirea cuvintelor adultului stimulează copilul să imite sunete organizate şi să răspundă. Dezvoltarea înŃelegerii şi a auzului sunt inseparabile şi esenŃiale în învăŃarea limbajului. Pentru cei care nu aud, este nevoie de gest şi expresie pentru a suplini auzul.

Întotdeauna am crezut că vorbirea şi limbajul sunt acelaşi lucru, dar încep să înŃeleg că sunt diferite. Pentru a afla de ce, citeşte în continuare...

„Tasse“ este un cuvânt francez şi înseamnă „cană“.

Aha, aşadar „tasse“ înseamnă „cană“. Acum înŃeleg!


Cuvintele al căror sens nu este înŃeles nu constituie un limbaj şi nu sunt utile comunicării. O persoană trebuie să poată asocia cuvintele pe care le aude cu obiectele pe care acestea le denumesc (cu alte cuvinte să le înŃeleagă sensul) pentru a putea comunica.

LIMBAJUL CORPULUI

Mesajele exprimate nonverbal şi paraverbal în timpul comunicării prin tonalitatea vocii, poziŃia corpului, expresia feŃei, stilul vestimentar etc., alcătuiesc limbajul corpului.

Indiferent de tipul de comunicare (verbală sau nonverbală), toŃi folosim limbajul corpului.

Limbajul corpului este un element esenŃial în ciclul comunicării.

Dacă una din persoanele care comunică nu cunoaşte bine limbajul corpului, ciclul comunicării se află în pericol de a fi întrerupt.

REłINEłI!

AŃi ştiut că în comunicare informaŃia este transmisă şi prin limbajul corpului?

Nu. Ce vrei să spui prin aceasta? PoŃi să-mi explici?

Ei bine... Încearcă această activitate...

Spune-i prietenului tău: „Sunt foarte fericit.“, în timp ce faŃa ta are o expresie tristă.

Spune-i: „Sunt foarte trist.“, radiind de fericire.

Ce crede prietenul tău? Ceea ce exprimă faŃa ta, sau cuvintele tale?

Iată deci, că atunci când vorbim, oamenii cred mai degrabă mesajele transmise prin mesajul

corpului, decât prin cel oral. Aceasta arată cât de important este mesajul corpului în comunicare.

COMUNICAREA 23

Să cunoşti bine limbajul corpului înseamnă:

• să asculŃi şi să manifeşti interes;

• să păstrezi contactul vizual; • să transmiŃi şi să primeşti mesajele succesiv;

• să foloseşti o tonalitate a vocii şi o mimică a feŃei adecvate;

• să ai o poziŃie adecvată; • să vorbeşti cât trebuie.

În continuare vă propunem să încercaŃi următoarele activităŃi, care vă vor demonstra cât de importante sunt abilităŃile enumerate mai sus pentru o comunicare reuşită.

AlegeŃi un prieten cu care să comunicaŃi. În timpul conversaŃiei încercaŃi să aplicaŃi fiecare din următoarele modalităŃi de comunicare:

l. Când prietenul tău îŃi vorbeşte, arată-i lipsă de interes faŃă de ceea ce spune.

2. În timp ce prietenul tău vorbeşte, pri-veşte-l fix în ochi, de aproape. Nu-Ńi retrage privirea; continuă să-l fixezi cu ochii.

3. În timpul conver-saŃiei cu prietenul, vorbiŃi foarte puŃin. Când este rândul d-voastră să vorbiŃi, nu spuneŃi nimic.

4. VorbiŃi cu prietenul d-voastră cu voce tare şi monotonă.

5. În timp ce prietenul stă pe scaun, d-voastră staŃi în picioare foarte aproape de el. UitaŃi-vă la el de sus şi conversaŃi.

6. Când vorbiŃi cu prietenul, vorbiŃi mai mult d-voastră. Nu-i daŃi nici o şansă prietenului să spună ceva.

După ce aŃi încercat fiecare din aceste modalităŃi de comunicare, gândiŃi-vă: • Cum v-aŃi simŃit dumneavoastră în diferite situaŃii? • Cum s-a simŃit prietenul dumneavoastră?

Ieri am avut un accident îngrozitor... Cred că mă voi duce mâine

să-mi cumpăr o cămaşă nouă.

Ce crezi? Este corect? Aşadar, i-am spus...

În fiecare zi mă duceam la lucru, şi, apoi, într-o zi, în timp ce mergeam...

Bine, dar... Eu... Scuză-mă... Ascultă...


• AscultaŃi atent şi manifestaŃi interes faŃă de ceea ce vă spune interlocutorul.

• PriviŃi persoana atunci când vorbeşte, dar fără a o privi fix.

• ParticipaŃi la conversaŃie; vorbiŃi nici prea mult, nici prea puŃin.

• AdaptaŃi expresia feŃei şi tonalitatea vocii în funcŃie de mesajul transmis.

• LuaŃi o poziŃie adecvată pentru ca cealaltă persoană să se simtă relaxată.

• Nu dominaŃi conversaŃia.

IMPORTANT DE REłINUT DESPRE COMUNICARE

• Comunicarea interpersonală începe încă din perioada intrauterină.

• Comunicarea între oameni este un proces bidirecŃional care implică participarea a cel puŃin două persoane.

• Comunicarea presupune transmiterea unui mesaj şi recepŃionarea/înŃelegerea acestuia.

• Mesajul poate fi transmis prin limbaj verbal, nonverbal şi paraverbal.

• Limbajul corpului este un element esenŃial în ciclul comunicării.

• Cuvintele al căror sens nu este înŃeles sunt inutile în comunicare.

• Buna comunicare implică mai multe etape. Eşecul procesului de comunicare survine atunci când unul din participanŃii la conversaŃie întâmpină dificultăŃi la una din aceste etape.

• Pentru ca o comunicare să poată avea loc, este nevoie de o persoană cu care să comunicăm, de un cod comun şi de un subiect (o temă) de conversaŃie.

Practicând aceste modalităŃi de comunicare, vă veŃi convinge cât de repede poate fi distrus ciclul comunicării când limbajul corpului nu este bine folosit. Astfel, veŃi înŃelege cât de important este ca fiecare din noi să-şi perfecŃioneze limbajul corpului pentru a-l face cât mai eficient.

REłINEłI!

COMUNICAREA 25

DEZVOLTAREA COPILULUI

În următorul tabel veŃi găsi parametrii de dezvoltare a copilului, pe etape de vârstă, în

domenii aflate în interdependenŃă cu comunicarea.

VÂRSTA LIMBAJ MIŞCĂRI GENERALE MIŞCĂRI FINE DEPRINDERI PERSONAL-

SOCIALE

0-3 luni łipă la naştere. ReacŃio-nează la clopoŃel. Zâmbeşte. Gângureşte. Vocalizează. Plânge tare, mult când se sperie.

Mişcări armonioase. Ridică capul, întoarce capul la 45 de grade, întoarce capul la 90 de grade.

Urmăreşte linia. Urmăreşte dincolo de mijloc.

Priveşte faŃa. Zâmbeşte conştient. Zâmbeşte spontan, îşi priveşte mâinile.

De ce este important să cunoaştem etapele dezvoltării copilului?

Trebuie să cunoaştem etapele de dezvoltare pe care le parcurge copilul pentru a-i sprijini dezvoltarea şi a identifica obstacolele.

Este adevărat, dar eu credeam că toŃi copiii se dezvoltă diferit. Nu-i aşa?

Da, ai dreptate, fiecare copil ESTE DIFERIT şi copiii se manifestă diferit în perioade de timp diferite. De exemplu, unii copii încep să vorbească la vârsta de 1 an, pe când alŃii încep să vorbească la 1 an şi jumătate. Dar, este de aşteptat ca între anumite limite de vârstă, copilul să poată face unele lucruri. Astfel, este de aşteptat ca la vârsta de 2 ani copilul să vorbească. Dacă nu vorbeşte până la această vârstă, trebuie să ne întrebăm de ce şi cum putem să-l sprijinim. Aşadar, este important să ştim limitele de vârstă între care copilul achiziŃionează anumite abilităŃi, pentru a observa în ce măsură copilul se dezvoltă mai încet şi are nevoie de ajutor sau nu.


3-6 luni Se întoarce la chemare. Emite silabe. Imită sunetele vorbirii.

Îşi Ńine capul. Se sprijină pe picioare. Se rostogoleşte. Stă în şezut sprijinit.

Apucă clopoŃei, îşi împreunează mâinile. Se întoarce 180 de grade. Priveşte bilele. Se întinde ca să apuce.

Manipulează jucăriile. Mănâncă singur.

6-9 luni PronunŃă „tata/mama“ – nespecifice. Combină silabe.

Stă singur în şezut. Stă în picioare susŃinut. Se agaŃă, încercând să se ridice.

Caută un obiect. Strânge bile. Împinge cuburile. Ia 2 cuburi.

Se joacă cu palmele. Indică ce doreşte.

9-12 luni Vorbeşte neclar (bolboroseşte). PronunŃă „tata/mama“ – specifice. PronunŃă 1-2 cuvinte.

Stă în picioare 2 secunde. Stă în picioare singur.

Apucă între degete. Loveşte 2 cuburi pe care le Ńine în mână.

Face cu mâna „Pa“. Se joacă cu mingea.

12-18 luni PronunŃă 3-6 cuvinte. Arată două poze/foto-grafii la cerere.

Se apleacă si revine. Face câŃiva paşi.

Pune un cub în cană. Mâzgăleşte, împrăştie bile. Face turn din 2 cuburi.

Imită activităŃi. Bea din ceaşcă.

18-24 luni Combină/asociază cuvinte. Numeşte o poză/ fotografie la cerere. Arată 6 părŃi ale corpului la cerere. Arată 4 poze/fotografii la cerere. Vorbeşte pe jumătate inteligibil.

Merge bine. Merge înapoi. Aleargă. Loveşte mingea cu piciorul. Sare în sus.

Face turn din 4 cuburi, împătureşte o foaie de hârtie. Face turn din 6 cuburi.

Ajută în casă. Foloseşte lingura şi furculiŃa.

24 luni - 3 ani

Numeşte 4 fotogra-fii/poze la cerere. Denumeşte 2 acŃiuni la cerere. Foloseşte corect pluralul. Foloseşte pronumele personal. Ştie 2 adjective/însuşiri, întreabă „Ce e asta?“.

Aruncă mingea peste mână. Sare în lungime. Balansează fiecare picior o secundă.

Reproduce linia verticală şi orizontală. Face turn din 8 cuburi.

Se dezbracă. Hrăneşte păpuşa. Are control sfincterian şi în timpul nopŃii.

3-5 ani Numeşte 4 culori la cerere. Arată pe degete câŃi ani are. Execută comenzi care presupun relaŃionarea a 2-3 obiecte (exemplu: „Pune cana pe masă!“). Ştie 4 acŃiuni. Foloseşte corect prepoziŃiile (exemplu: în, pe, deasu-pra, peste, sub, la etc.). Vorbeşte inteligibil, îşi spune numele întreg la cerere. Defineşte 5 cu-vinte.

Balansează fiecare picior 2 secunde. Tropăie. Balansează fiecare picior 3 secunde. Balansează fiecare picior 4 secunde. Balansează fiecare picior 5 secunde.

Îşi leagănă mâinile. Copiază un cerc. Desenează un om din 3 părŃi. Copiază cruciuliŃa (+). Alege linia mai lungă din două linii vizibil inegale.

Se îmbracă şi se încalŃă, dar nu-şi leagă şireturile. Se spală pe dinŃi cu ajutor, îşi spală şi îşi şterge mâinile. Numeşte prietenii, îşi pune cămaşa fără nasturi. Spune „Te rog!“ şi „MulŃumesc!“.

COMUNICAREA 27

6 ani Ştie 3 adjective/însuşiri. Numără 5 cuburi/pietre. Defineşte 7 cuvinte. Ştie cuvântul opus (exemplu: mare-mic). Spune adresa şi numă-rul de telefon la cerere. Povesteşte întâmplări din viaŃa sa zilnică. Aşază 3-5 imagini în succesiune logică şi povesteşte după imagini. Poate răspunde la între-bări ipotetico-deductive (exemplu: „Ce se în-tâmplă dacă...). Foloseşte corect noŃiunile de „ieri“ şi „mâine“.

Merge călcâi la vârf. Se răsuceşte pe călcâie. Balansează fiecare picior 6 secunde.

Copiază după model. Desenează un om din 6 părŃi. Copiază un pătrat. Copiază un romb.

Se îmbracă fără ajutor. Se joacă cu cărŃile de joc. Se spală pe dinŃi fără ajutor. Participă la conver-saŃiile adulŃilor, îşi încălzeşte singur mâncarea. Imită roluri de adulŃi.

VÂRSTA COMPORTAMENTUL

0-1 an

Priveşte în direcŃia sunetului sau îşi schimbă poziŃia corpului ca răspuns la sunet. Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenŃia prin vorbă sau mişcare. Urmăreşte sunetul, mişcând capul. Râde. Vocalizează ca răspuns la atenŃia ce i se acordă. Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulŃi. Gângureşte (serii de silabe). Caută contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute. Vocalizează ca să atragă atenŃia. Repetă aceeaşi silabă de 2-3 ori (exemplu: ma-ma-ma), prin imitare. Imită cucu-bau. Face cu mâna „Pa-Pa“, imitând adultul. Răspunde la gesturi cu gesturi. Emite 4 sau mai multe sunete diferite. Urmăreşte conversaŃia, privind la cei care vorbesc, îndeplineşte comenzi simple, însoŃite de gesturi, încetează activitatea, cel puŃin momentan, în 75% din cazuri, când i se spune „nu“. Priveşte la obiecte familiare când sunt numite. Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în braŃe. Se manifestă ca răspuns la întrebări simple (exemplu: „Unde este mingea?“). Arată o parte a corpului (exemplu: nasul). Combină 2 silabe diferite în jocul vocal. Imită intonaŃia vocii celorlalŃi. Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un obiect.

Dacă doriŃi să aflaŃi mai multe despre evoluŃia limbajului copilului dumneavoastră (0-6 ani), consultaŃi ghidul următor (Portage adaptat).


1-2 ani

Spune 5 cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite). Conversează, stâlcind cuvintele. Foloseşte gesturi pentru a-şi exprima dorinŃa că mai vrea. Imită folosirea obiectelor uzuale (exemplu: ceaşca, linguriŃa etc.). Caută sursa de sunete din afara camerei (exemplu: sonerie, motocicletă, chemări ale copiilor etc.). Emite sunete (onomatopee) sau foloseşte aceste sunete pentru a numi un animal (exemplu: vaca este „mu-mu“). Execută trei comenzi simple, fără să i se dea indicaŃii prin gesturi. Răspunde prin privire sau atingere la solicitarea de a arăta 6 obiecte familiare. Arată sau atinge 3 imagini dintr-o carte când sunt numite. Arată trei părŃi ale corpului. Spune 10 cuvinte, îşi spune la cerere numele/numele de alint. Răspunde la întrebarea „Ce-i asta?“, denumind obiecte familiare. Cere „mai mult“ sau „mai vreau“. Poate da sau arată la cerere (când i se spune: „Dă-mi!“, „Arată-mi!“). Răspunde la „sus“, „jos“, mişcându-şi capul corespunzător. Imită adultul în activităŃi simple (exemplu: scuturatul hainelor etc.). Arată spre el când este întrebat „Unde este (numele)?“. Se joacă cu un alt copil, fiecare făcând activităŃi diferite. Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinŃele. Ştie ce să facă în situaŃii uzuale (să iasă afară, la masă, la culcare etc.). Numeşte alŃi 5 membri ai familiei, inclusiv animalele preferate. Arată 12 obiecte familiare când sunt numite. Numeşte 4 jucării. Cere un aliment dacă îi este cunoscut, folosind numele acestuia când îl vede (exemplu: lapte, biscuit etc.). Numeşte 3 părŃi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.

2-3 ani

Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de 5 minute. Spune „Te rog!“ şi „MulŃumesc!“, când i se aminteşte. Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (exemplu: obosit, fericit, rece, mare, mic etc.). La cerere, pune obiecte în/pe/sub... Foloseşte corect unele adjective obişnuite (exemplu: fierbinte, mare etc.). Numeşte acŃiuni. Răspunde la întrebarea „Ce face... (numele)?“, pentru activităŃile obişnuite, simple. Alătură un substantiv şi un adjectiv sau două substantive în propoziŃii de 2 cuvinte (exemplu: „Minge mare.“). Combină o acŃiune cu un obiect, formând propoziŃii. Asociază un substantiv cu un verb (exemplu: „Tata pleacă.“). Mimează acŃiuni şi repetă cuvântul final al fiecărui vers dintr-un cântec. Foloseşte un anumit cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă. Asociază un verb sau un substantiv cu „acolo“, „aici“ în propoziŃii de 2 cuvinte (exemplu: „Scaun aici.“). Combină 2 substantive pentru a exprima posesia (exemplu: „maşina tata“). Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (exemplu: ceaşca, farfurie etc.). Răspunde la întrebarea „Unde este...?“. Asociază un substantiv, un verb şi un adjectiv într-o propoziŃie de 3 cuvinte (exemplu: „tata maşina mare“, „tata merge serviciu“). Foloseşte propriul nume ca răspuns la întrebarea „Cine vrea?“. Indică imaginea unui obiect uzual, descris prin întrebuinŃarea lui. Ascultă poveşti simple. Arată pe degete câŃi ani are.

COMUNICAREA 29

Îşi spune sexul când este întrebat dacă este fetiŃă sau băiat, îndeplineşte două comenzi legate între ele (exemplu: „Du-te la uşă şi închide-o!“). Urmăreşte şi numeşte personaje familiare de la televizor (desene animate). Foloseşte forma corectă a pluralului. Foloseşte verbe neregulate la trecut (exemplu: a fost, a plecat, a făcut etc.). Pune întrebări: „Ce e asta/aia?“. Foloseşte „asta/aia“ în vorbire; Foloseşte mai mult „eu/mie/al meu“ decât numele propriu. Foloseşte „nu“ pentru a exprima refuzul sau neplăcerea. Răspunde la întrebarea „Cine?“, indicând numele. Foloseşte forme de posesiv (exemplu: „a lui tati“); Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire. Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (exemplu: animal, mâncare, jucării etc.).

3-4 ani

Foloseşte propoziŃii din 4 cuvinte. Identifică sunetele înalte şi pe cele joase în jocuri muzicale. Salută adulŃii cunoscuŃi fără să i se amintească. Poartă o conversaŃie simplă. Numeşte obiecte mari şi mici. Arată 10 părŃi ale corpului la comandă verbală. Numără până la 3, imitând. Spune ce urmează într-o poveste simplă şi repetă. Răspunde la apeluri telefonice pentru adulŃi sau vorbeşte cu persoane cunoscute. Pune întrebări de tipul: „Unde...?“, „Cine...?“. Construieşte propoziŃii interogative cu „este“ la început. Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste. Îndeplineşte comenzi ca răspuns la: înăuntru, afară, în spate, sus etc. Numără 10 obiecte prin imitaŃie. Foloseşte întrebări cu „De ce...?“ şi ascultă răspunsul adultului. Numeşte la cerere 3 culori; Numeşte 3 forme geometrice. Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate. Îşi spune numele întreg, când i se cere. Răspunde la întrebări simple de tipul „Cum este?“. Repetă propoziŃii sau serii de sunete. Foloseşte trecutul verbelor regulate (exemplu: sărit, lovit etc.). Foloseşte adjectivele care indică mărimea în situaŃii uzuale. Vorbeşte despre o experienŃă recentă. Răspunde la întrebări de tipul „De ce...?“, legate de evenimentele dintr-o povestire simplă. Spune la ce folosesc obiectele uzuale. Exprimă acŃiuni viitoare prin formule de tipul: „trebuie să...“, „o să...“, „vreau să...“. Vorbirea îi este înŃeleasă de persoane din afara familiei.

4-5 ani

Îndeplineşte o serie de 3 comenzi. Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere. Foloseşte verbele la optativ (exemplu: aş putea, aş vrea etc.). Foloseşte fraze de tipul: „Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă.“. Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte. Poate să indice absurdităŃile dintr-o imagine. Foloseşte cuvinte ca soră, frate, bunici etc. Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc din construcŃiile de tipul analogiilor opuse. Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor. Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie (exemplu: „Care nu este animal?“). Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu. Foloseşte propoziŃii complexe (exemplu: „Ea vrea să plec pentru că...“). Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.


5-6 ani

Poate indica: „câteva“, „multe“ sau „mai multe“ obiecte. Îşi spune adresa. Îşi spune numărul de telefon. Indică: „cel mai mult“, „cel mai puŃin“, „câteva“ („puŃine“) obiecte. Spune glume simple. Relatează întâmplări din experienŃa sa zilnică. Indică locaŃia sau direcŃia folosind prepoziŃiile: de la, către, peste, departe de... etc. Răspunde cu o explicaŃie la întrebarea „De ce?“. Aşază 3-5 imagini, reprezentând o poveste, în succesiune logică şi spune povestea. Defineşte cuvinte. Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt. Poate răspunde la întrebări de genul „Ce se întâmplă dacă...?“. Foloseşte corect noŃiunile de „ieri“ şi „mâine“. Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.

Să examinăm în continuare dezvoltarea comunicării la copil... • Un copil trebuie să-şi dezvolte o serie de abilităŃi pentru a putea comunica.

• Aceste abilităŃi încep să se formeze încă de la naştere, o dată cu primul Ńipăt al copilului.

• Am putea asemăna aceste abilităŃi de comunicare cu nişte cărămizi din care este construită o casă.

• Aşa cum se aranjează cărămizile pentru a construi o casă, la fel se aşază, se „construiesc“ şi se dezvoltă abilităŃile de comunicare, care-i permit copilului să comunice prin intermediul vorbirii.

• AbilităŃile necesare comunicării sunt: • atenŃia • ascultarea • imitarea • alternarea (schimbarea rolului) • jocul • înŃelegerea • gesturile • vorbirea

CASA COMUNICĂRII

• Aceste abilităŃi nu se dezvoltă izolat una de alta, ci sunt interdependente.

• Fiecare abilitate îşi are propriile etape de dezvoltare.

Comunicarea

Salut! Gesturile

ÎnŃelegerea

Jocul

Ascultarea Imitarea Alternarea

AtenŃia

Vorbirea

COMUNICAREA 31

AtenŃia începe să se contureze atunci când copilul priveşte pentru prima dată faŃa mamei şi se dezvoltă, treptat, ajungând să fie o capacitate, care-i permite copilului să se concentreze asupra unei singure activităŃi.

Ascultarea începe să se dezvolte în momentul în care copilul distinge toate sunetele şi încearcă să răspundă la ele, formându-şi abilitatea de a asculta selectiv.

Imitarea şi alternarea (schimbarea rolului) încep să se dezvolte atunci când mama imită acŃiunile şi sunetele copilului, iar acesta, la rândul său, o imită pe mama. Astfel, se dezvoltă abilitatea de a participa pe rând la conversaŃie.

Jocul debutează cu privirea şi atingerea feŃelor sau a obiectelor, cu ascultarea şi producerea de zgomote, sunete. Ulterior, jocul se perfecŃionează şi se complică, servind comunicării.

ÎnŃelegerea începe să se dezvolte când copilul conştientizează sensul lucrurilor pe care le vede şi le aude, conturându-se astfel abilitatea de a înŃelege limbajul adultului şi situaŃiile complexe.

Gesturile apar atunci când copilul se mişcă, plânge şi se agită, iar mama îi răspunde. Mai târziu se dezvoltă abilitatea de a folosi gesturi mai complicate.

Vorbirea debutează cu gânguritul şi lalaŃiunea (repetarea unor silabe). Ulterior se dezvoltă capacitatea de exprimare corectă a cuvintelor şi propoziŃiilor.

Copilul se naşte cu potenŃialul de a însuşi orice limbă, de exemplu, engleza, germana,

chineza, spaniola etc. Dar, limba pe care o va învăŃa prima va fi aceea pe care o va auzi vorbindu-se mai mult în jurul său. Dacă un copil este crescut într-o familie unde se vorbesc două limbi, atunci el va învăŃa ambele limbi.

Copilul îşi formează şi dezvoltă abilităŃile de comunicare menŃionate mai sus numai dacă:

• are cu cine comunica;

• aude cuvintele, vede la ce se referă şi le înŃelege sensul;

• repetă des cuvintele în diferite contexte;

• practică limba în diverse situaŃii semantice;

• primeşte răspuns la întrebările sale;

• simte plăcerea de a comunica.

ŞTIAłI CĂ...?


MOMENTE IMPORTANTE ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII

• Copilul învaŃă să comunice înainte de rostirea primelor cuvinte.

• Pentru o bună comunicare, este necesară o serie de abilităŃi.

• Copilul îşi formează abilităŃi de comunicare prin contactul zilnic cu persoanele din jurul său.

• Copilul începe să înŃeleagă situaŃii şi cuvinte înainte de a se putea exprima.

• În dezvoltarea timpurie a copilului, abilităŃile de comunicare se manifestă mai puŃin evident decât abilităŃile motorii.

• Domeniile de dezvoltare (psiho-motor, cognitiv, socio-emoŃional, limbaj, identitate) ale copilului sunt interdependente. Dacă copilul întâmpină dificultăŃi într-un anumit domeniu, aceasta ar putea afecta şi celelalte domenii.

• Copilul poate avea dificultăŃi chiar în domeniul comunicării. Uneori, poate exista, însă, o întârziere de un anumit grad în toate domeniile de dezvoltare a copilului.

• Fiecare domeniu de dezvoltare a copilului este la fel de important. Dacă copilul are dificultăŃi în câteva domenii de dezvoltare, el trebuie să fie ajutat la fiecare din ele, nefiind omis nici unul.

• Copilul are nevoie de cinci ani, iar în unele cazuri de mai mult timp, pentru a-şi forma în întregime abilităŃile de comunicare.

COMUNICAREA 33

DEPISTAREA TIMPURIE A DIFICULTĂłILOR DE COMUNICARE

DificultăŃi de comunicare

Dacă o persoană întâmpină greutăŃi într-una din etapele ciclului comunicării, ea ar putea avea dificultăŃi de comunicare sau ciclul ar putea fi distrus în întregime. Dificultatea poate fi legată atât de înŃelegere, cât şi de exprimare, sau de ambele.

Este deosebit de importantă depistarea precoce a oricăror dificultăŃi sau tulburări de dezvoltare şi intervenŃia timpurie (înainte de împlinirea vârstei de cinci ani) în cazul copiilor cu dificultăŃi de comunicare.

Este important deoarece:

• Primii cinci ani de viaŃă sunt decisivi pentru dezvoltarea abilităŃilor de comunicare ale copilului. După această vârstă este dificilă îmbunătăŃirea abilităŃilor de comunicare.

• Dacă copilul nu primeşte la timp ajutor pentru a-şi dezvolta abilităŃile de comunicare, atât el, cât şi părinŃii săi s-ar putea resemna şi, în consecinŃă, ciclul comunicării ar fi distrus. Scopul nostru este de a evita aceste eşecuri ale comunicării.

• Limbajul şi abilităŃile de comunicare constituie baza învăŃării ulterioare. De exemplu, la scoală, copilul va întâmpina dificultăŃi în însuşirea scris-cititului şi în achiziŃionarea deprinderilor sociale, dacă nu primeşte ajutor la timp pentru dezvoltarea vorbirii.

Pentru a identifica cât mai devreme posibil dificultăŃile de comunicare ale copilului, trebuie să observăm atent comportamentul său şi să depistăm eventualii factori de risc.

Copilul poate avea o problemă de dezvoltare dacă: • nu reacŃionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni;

• doarme mai tot timpul şi nu plânge aproape niciodată;

• surâde rar şi puŃin;

• are infecŃii repetate la urechi;

• nu răspunde la chemare, atunci când nu te vede;

• îŃi priveşte cu atenŃie buzele atunci când vorbeşti;

• vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet;

• nu manifestă interes faŃă de oameni şi obiecte până la vârsta de 3-4 luni;

• nu gângureşte până la vârsta de 10 luni;

• nu spune „mama“ la 18 luni;

• nu poate denumi obiecte familiare şi persoane la vârsta de 2 ani;

• nu utilizează în vorbire propoziŃii simple până la vârsta de 3 ani;

• nu poate repeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani;

• la 5 ani nu se poate face înŃeles de persoane din afara familiei;

• nu formează propoziŃii dezvoltate până la vârsta de 5 ani;

• nu participă la conversaŃiile adulŃilor până la vârsta de 6 ani.

ATENłIE!


CAUZELE DIFICULTĂłILOR DE COMUNICARE VERBALĂ

Până acum am văzut: • ce este comunicarea; • etapele dezvoltării comunicării; • importanŃa depistării precoce şi intervenŃiei timpurii.

Principalele cauze ale dificultăŃilor de comunicare la copii sunt:

• DeficienŃele de auz – dacă copiii nu aud bine le va fi foarte greu să vorbească. Aceasta, deoarece copilul învaŃă să vorbească auzind cum vorbesc ceilalŃi oameni şi ascultându-se pe sine cum vorbeşte.

• DeficienŃele mintale – unii copii învaŃă şi înŃeleg mai greu ceea ce se întâmplă în jur. Acestor copii le va fi mai dificil să-şi formeze abilităŃile necesare comunicării.

• DeficienŃele neuro-motorii – dacă copiii nu-şi pot controla, coordona muşchii corpului, atunci ei vor întâmpina dificultăŃi în efectuarea oricăror mişcări, deci, inclusiv în efectuarea mişcărilor necesare emiterii sunetelor şi comunicării.

• DeficienŃele multiple/asociate – unii copii posedă multiple deficienŃe şi din această cauză capacitatea lor de a învăŃa şi înŃelege lumea înconjurătoare este serios afectată. De obicei, aceşti copii îşi formează doar cele mai elementare abilităŃi de comunicare.

• DificultăŃile de limbaj – există copii care nu au nici una dintre deficienŃele enumerate mai sus, dar care au totuşi dificultăŃi ce Ńin de limbajul verbal.

Pentru a comunica copilul are nevoie de:

• Cineva cu care să comunice • obiectul despre care să comunice • anumite organe de simŃ şi abilităŃile aferente

Toate informaŃiile şi cunoştinŃele noastre despre lumea înconjurătoare se acumulează prin intermediul organelor noastre de simŃ.

Cele cinci simŃuri (văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul) funcŃionează interdependent pentru a ne furniza informaŃii despre un anumit obiect/eveniment.

ŞTIAłI CĂ...?

COMUNICAREA 35

Vederea şi auzul sunt însă cele care oferă cea mai mare parte a informaŃiei. Urmează simŃul tactil (pipăitul), mirosul şi gustul.

CapacităŃile şi abilităŃile copilului pot fi afectate de orice leziune la nivelul centrilor

nervoşi, situaŃi în creier.

DeficienŃele de auz pot fi consecinŃa leziunii: • centrului auditiv situat în creier;

• urechilor.

DeficienŃele mintale afectează: • învăŃarea; • înŃelegerea;

• comportamentul.

DeficienŃele neuro-motorii survin în urma lezării: • centrului nervos care controlează şi coordonează mişcările musculare, inclusiv cele

ale buzelor, limbii, palatului, laringelui şi plămânilor.

DeficienŃele multiple/asociate pot afecta: • vederea;

• înŃelegerea;

• învăŃarea;

• coordonarea şi controlul muşchilor;

• comportamentul;

• auzul.

DeficienŃele de limbaj pot fi cauzate de afecŃiuni ale: • laringelui;

• buzelor, limbii şi palatului;

• structurii cavităŃii bucale.

Sau de lezări la nivelul centrilor limbajului.

Pentru o informare completă asupra dificultăŃilor de comunicare determinate de leziuni, studiaŃi modulul dedicat acestei teme din prezenta lucrare.

Văz Auz Pipăit Miros Gust


Desenul de mai jos ilustrează relaŃia dintre centrii nervoşi şi abilităŃile pe care le controlează:

EXISTENłA UNEI DEFICIENłE ÎNTR-UNUL DIN CENTRELE DESCRISE DETERMINĂ APARIłIA UNOR DIFICULTĂłI DE COMUNICARE

Capacitatea de a controla şi coordona mişcările corpului

Capacitatea de a se concentra şi de a manifesta interes faŃă de oameni, obiecte şi situaŃii,

pentru a le studia.

Capacitatea de a înŃelege sensul cuvintelor,

lucrurilor, situaŃiilor.

Laringele seamănă cu un instrument

muzical care produce sunete

folosind aerul ce vine din plămâni.

Plămânii ajută la respiraŃie.

De asemenea, ei asigură cu aer

coardele vocale, contribuind la

producerea sunetelor.

Capacitatea de a integra şi recunoaşte sunetele ajunse prin urechi la

creier

Urechile pentru a „capta“ sunetele şi a le

duce spre urechi.

Abilitatea de a mişca buzele şi limba pentru a emite diferite

sunete şi cuvinte, folosind aerul

ce vine din plămâni şi

sunetul produs de laringe.

Abilitatea de a folosi palmele şi mâinile

pentru a face semne şi gesturi.

Capacitatea de a înŃelege şi memora noile abilităŃi, pentru a putea fi folosite în viaŃa de toate zilele.

Văzul oferă informaŃii suplimentare despre

lumea înconjurătoare.

COMUNICAREA 37

GândiŃi-vă la următoarele lucruri legate de limba copilului:

• Frenul lingual nu mişcă singur limba; mişcarea este realizată de muşchiul limbii. Deci, dacă limba copilului nu se mişcă destul de bine, acest muşchi are o deficienŃă, nu frenul limbii.

• În cazul în care lungimea frenului este foarte mare, ajungând până la apex (vârful limbii) şi împiedicând suptul, se impune intervenŃia chirurgicală.

• Chiar dacă are o problemă de mobilitate a limbii (dar fără a avea alte probleme ce l-ar împiedica să vorbească) copilul va vorbi, dar vorbirea sa nu va fi suficient de clară.

• Capacitatea de a mişca limba este numai una din abilităŃile necesare pentru a vorbi. ReŃineŃi că sunt multe alte abilităŃi implicate în procesul de vorbire pe lângă cea de mobilitate a limbii.

Pentru a înŃelege mai bine cele de mai sus, încercaŃi activitatea următoare:

• PuneŃi limba în spatele dinŃilor de jos;

• Acum, spuneŃi-i ceva prietenului d-voastră fără a mişca limba.

Frenul („aŃa“) scurt al limbii nu este o cauză a dificultăŃilor de comunicare!

ŞTIAłI CĂ...?

Dacă un copil nu vorbeşte, mulŃi oameni consideră că tăierea frenului limbii va elibera limba şi atunci copilul va vorbi. Acest lucru nu este adevărat.

După cum vedeŃi, puteŃi totuşi vorbi, numai că vorbirea d-voastră nu este suficient de clară.

Da, s-ar putea. Tăierea frenului limbii este atât dureroasă, cât şi riscantă. Aceasta, deoarece, dacă nu este realizată corespunzător, ea va îngreuna vorbirea copilului, în loc să o faciliteze.

Atunci, ar putea tăierea frenului limbii să-i dăuneze fiului meu?


REFERITOR LA DIFICULTĂłILE DE COMUNICARE LA COPII ESTE IMPORTANT DE REłINUT

• Copilul trebuie să posede o serie de abilităŃi pentru a putea să comunice. Dacă aceste abilităŃi sunt deficitare, atunci, cu siguranŃă, va exista o dificultate de comunicare.

• Dificultatea de comunicare va fi cu atât mai gravă cu cât sunt afectate mai multe abilităŃi.

• De cele mai multe ori, dificultăŃile de comunicare la copil sunt consecinŃa unei leziuni a creierului, a organelor de simŃ sau a organelor vorbirii.

• Frenul scurt al limbii nu este decât foarte rar o cauză a dificultăŃilor de comunicare.

• AlŃi factori nefavorabili, cum ar fi lipsa de stimulare, ignorarea stării emo-Ńionale, lipsa de încurajare, pot, de asemenea, cauza sau favoriza apariŃia dificultăŃilor de comunicare la copii.

• Un copil cu dificultăŃi de comunicare poate avea o inteligenŃă bună sau foarte bună.

COMUNICAREA 39

TEST

Pentru a vă asigura că aŃi înŃeles bine problemele comunicării tratate în acest modul, încercaŃi să vă autoevaluaŃi cunoştinŃele, răspunzând la următoarele întrebări:

1. Cine poate ajuta cel mai mult copilul cu probleme de comunicare? [Răspuns: Familia]

2. NumiŃi două cauze care pot genera dificultăŃi de comunicare! [Răspuns: DeficienŃe ale auzului, dificultăŃi de învăŃare, tulburări de comportament, înŃele-

gerea, probleme neuromotorii]

3. Este oare frenul lingual o cauză a problemelor de comunicare? [Răspuns: Nu]

4. Există medicamente sau intervenŃii chirurgicale care ar putea face copilul să vorbească? [Răspuns: Nu]

5. Care este piatra de temelie a „CăsuŃei Comunicării"? [Răspuns: AtenŃia]

6. NumiŃi alte abilităŃi necesare pentru comunicare! [Răspuns: Ascultarea, schimbul de rol, imitarea, jocul, înŃelegerea, gesturile şi vorbirea]

7. De ce vorbirea se aseamănă cu vopseaua casei? [Răspuns: Deoarece asemeni vopselei, care nu este esenŃială pentru existenŃa casei, vorbirea

nu este totdeauna esenŃială pentru comunicare]

8. CăsuŃa comunicării poate fi trainică fără fundament (atenŃie)? [Răspuns: Nu. Dacă un copil are probleme de concentrare a atenŃiei în unele activităŃi,

atunci va învăŃa cu dificultate]

9. Putem oare comunica fără vorbire? [Răspuns: Da]

10. Care situaŃii sunt cele mai potrivite pentru a dezvolta la copil abilităŃile de comunicare? [Răspuns: SituaŃiile cotidiene]

11. De ce? [Răspuns: Deoarece ele sunt o parte firească a vieŃii zilnice a familiei şi se repetă des]

12. De ce jocul este important? [Răspuns: Deoarece prin joc, copilul îşi însuşeşte cunoştinŃe despre oameni şi lumea din

jur]

13. DaŃi exemple de modalităŃi optime de comunicare cu un copil. [Răspuns: a) coborâŃi la nivelul copilului;

b) captaŃi atenŃia copilului înainte de a vorbi;

c) folosiŃi un limbaj simplu şi clar;

d) vorbiŃi în timpul activităŃilor cotidiene cu copilul;

e) lăudaŃi încercările copilului de-a comunica;

f) răspundeŃi solicitărilor copilului]

14. ToŃi copiii pot învăŃa să vorbească? [Răspuns: Nu]

EVALUAREA

În modulul precedent am acordat atenŃie: • noŃiunilor generale despre comunicare; • dezvoltării normale a abilităŃilor de comunicare; • depistării timpurii a dificultăŃilor de comunicare la copii; • cauzelor dificultăŃilor de comunicare verbală la copii.

În acest modul veŃi obŃine informaŃii despre: • necesitatea evaluării corecte a comunicării copilului; • identificarea copiilor care au nevoie de comunicare; • condiŃiile ce trebuie îndeplinite pentru o evaluare corectă; • cum se face o evaluare amănunŃită a abilităŃilor de comunicare ale copilului; • identificarea punctelor forte şi necesităŃilor.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L II




Introducere

Comunicarea

Evaluarea Planificarea obiectivelor






Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

NoŃiuni generale despre evaluare // 43 Fişa de evaluare. Îndrumător // 45 Explicarea fişei de evaluare // 46 Exemplu de fişă de evaluare // 47

Sfaturi pentru părinŃi // 55 Sfaturi pentru educatori // 55

Idei importante de reŃinut despre evaluare // 56

EVALUAREA 43

EVALUAREA Acum vom arunca o privire generală asupra aspectelor ce Ńin de evaluarea copiilor antepreşcolari

şi preşcolari care au dificultăŃi de comunicare. În compartimentele următoare vom examina unele idei specifice de evaluare, asociate cu diverse tipuri de dificultăŃi de comunicare.

NOłIUNI GENERALE DESPRE EVALUARE

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ EVALUĂM COMUNICAREA COPILULUI?

O evaluare a abilităŃilor de comunicare ale copilului ne va ajuta:

• să determinăm exact ce poate face copilul şi să identificăm domeniile în care întâmpină dificultăŃi;

• să elaborăm un plan corespunzător al obiectivelor care să satisfacă necesităŃile copilului şi să-l ajute să progreseze;

• să înregistrăm progresele copilului.

CARE COPII SUNT POTRIVIłI PENTRU EVALUARE?

LA CE VÂRSTĂ ESTE NECESARĂ EVALUAREA?

PE CE SE BAZEAZĂ EVALUAREA COPILULUI?

• Evaluarea copilului trebuie să se bazeze atât pe observaŃiile părinŃilor, cât şi pe observaŃiile educatorului.

• Colaborarea cu părinŃii este foarte importantă atât pentru obŃinerea unor informaŃii despre evoluŃia copilului cât şi pentru participarea lor activă şi în cunoştinŃă de cauză la toate activităŃile care privesc dezvoltarea copilului.

• În evaluare utilizăm drept ghid de orientare o scală de dezvoltare. Scala este un instrument de lucru alcătuit pe baze statistice şi ne oferă date despre indicatorii medii de evoluŃie în principalele domenii care caracterizează dezvoltarea firească a copilului.

• Cu ajutorul acestor indicatori se va stabili care este stadiul de dezvoltare a copilului comparativ cu parametrii medii de dezvoltare.

Dacă dorim cu adevărat să ajutăm/sprijinim copilul care are o dificultate de comunicare, trebuie să avem un tablou clar şi amănunŃit al abilităŃilor sale.

Fiecare copil care are o dificultate de comunicare are nevoie de o atenŃie specială şi este potrivit pentru evaluare.

Cât mai devreme posibil pentru a interveni la timp şi eficient acolo unde copilul întâmpină dificultăŃi.


CUM PREGĂTIM EVALUAREA?

Pentru evaluare trebuie să ne asigurăm că avem toate condiŃiile îndeplinite: - o atmosferă plăcută, neoficială, în care atât copilul cât şi părinŃii să se simtă cât mai bine;

- nu se face evaluarea când copilul este obosit sau bolnav;

- este foarte importantă stabilirea unei relaŃii de încredere şi bună colaborare cu copilul;

- copilul nu va fi forŃat să răspundă la întrebări, asigurând o relaŃie de comunicare cât mai firească;

- situaŃiile problemă vor fi prezentate sub formă de joc; copilul nu trebuie deloc să simtă că este supus unui examen;

- informaŃiile notate trebuie să se bazeze pe observarea sistematică a copilului, ştiind precis şi clar ce este important de urmărit;

- copilul va fi observat în situaŃii diferite (joc, relaŃii cu părinŃii, relaŃii cu alŃi copii, mai multe momente ale zilei etc.)

În final, fişa de evaluare va fi o rezultantă a celor mai importante date despre copil, obŃinute din observaŃiile făcute de educator şi informaŃiile furnizate de părinŃi.

CE DORIM SĂ AFLĂM ÎN CADRUL EVALUĂRII?

În cadrul evaluării avem nevoie să colectăm cât mai multe informaŃii despre copil:

- familia lui, situaŃia în familie;

- dezvoltarea sa, afecŃiuni, boli sau dificultăŃi de orice fel;

- orice contact anterior cu servicii de reabilitare; examene medicale;

- educaŃia (dacă a frecventat sau frecventează creşa, grădiniŃa).

Apoi, la această informaŃie generală trebuie să adăugăm detalii specifice privind abilităŃile de comunicare ale copilului.

Domeniile pe care trebuie să le investigăm sunt: • vorbirea

- abilitatea de a produce sunete şi de a le îmbina în cuvinte, iar mai târziu în propoziŃii.

• înŃelegerea - abilitatea de a înŃelege vorbirea, oamenii, situaŃiile şi limbajul.

• gesturile - abilitatea de a folosi mişcările corpului, semnele şi expresia feŃei pentru comunicarea

mesajului.

• jocul - prin joc copilul îşi dezvoltă concepŃiile despre lume şi îşi formează abilităŃile esenŃiale

pentru comunicare.

• atenŃia - abilitatea de a se concentra asupra oamenilor şi lucrurilor din jurul său.

• ascultarea - abilitatea de a asculta atent sunetele şi vorbirea oamenilor.

• alternarea (schimbul de roluri) şi imitarea - abilitatea de a participa la rândul său în joc şi de a imita acŃiunile, sunetele şi cuvintele

altor persoane.

EVALUAREA 45

• deprinderi de autoservire - abilitatea de a fi independent în timpul mesei, îmbrăcării, spălării şi folosirii toaletei.

• abilităŃi motorii de bază - abilitatea de a-şi controla mişcările esenŃiale ale corpului.

FIŞA DE EVALUARE

Pentru a colecta toată informaŃia despre copil avem nevoie de fişa de evaluare.

În paginile următoare vom examina fişa de evaluare în detaliu.

Fişa constă din: Pagina 1 – informaŃii de ordin general

Pagina 2 – domenii care trebuie luate în consideraŃie

Paginile 3 şi 4 – lista de control pentru abilităŃi de comunicare

Pagina 5 – sumarul şi planul obiectivelor

Îndrumător pentru completarea fişei de evaluare:

Pagina 1 – este destul de simplu de completat, înscrieŃi doar detaliile cerute.

Pagina 2 – această parte a formularului, de asemenea este simplu de completat. Din nou completaŃi după cum se cere.

Paginile 3 şi 4 – această parte a evaluării necesită mai multe explicaŃii. AveŃi aici un îndrumător eficient. Pe baza observaŃiilor dumneavoastră, din răspunsurile părintelui, din contactul cu copilul, completaŃi lista de control în felul următor:

1. ÎnscrieŃi la începutul paginii vârsta copilului.

2. Începând cu primul rând, Vorbirea, mergeŃi de la stânga spre dreapta, marcând ce poate face copilul cu + şi ce nu poate face cu – . ScrieŃi în spaŃiile libere comentariile suplimentare. În cazul în care copilul evident nu va putea să îndeplinească mai multe activităŃi din rândul dat, nu le continuaŃi. TreceŃi la rândul următor, ÎnŃelegerea.

3. ContinuaŃi ca şi mai sus, de la stânga spre dreapta, până completaŃi toată lista. AveŃi acum tabloul a ceea ce copilul poate îndeplini şi ceea ce nu poate face.

4. Zonele în care + sunt corespunzătoare vârstei actuale a copilului, sunt punctele sale forte. IndicaŃi-le la sfârşitul paginii.

5. Zonele în care – sunt mai frecvente, sunt necesităŃile sale. IndicaŃi-le la sfârşitul paginii.

Pagina 5 – Ńine de planificarea obiectivelor. Este partea esenŃială a fişei de evaluare şi va fi examinată detaliat în compartimentul următor.

Pentru a explica mai bine, să completăm paginile 1, 2, 3 şi 4 ale unei fişe de evaluare. În paginile următoare veŃi citi notiŃele îndrumătoare pentru completarea formularului şi un model de completare a fişei pentru un caz concret.


EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE

Evaluarea abilităŃilor de comunicare la copii

Data evaluării: ……………………………

Numele şi prenumele: ……………………………

Data naşterii: ziua, luna şi anul

Adresa şi telefonul: ……………………………

Date despre părinŃi:

Mama …………………………… Vârsta ………

Profesia ………

Tatăl …………………………… Vârsta ………

Profesia ………

FraŃi …………………………… Vârsta ………

OcupaŃia ………

1 ………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

2 ………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Mai este cineva în familie cu aceeaşi problemă?

Există în familie din partea mamei, tatălui sau la fraŃi cazuri cu deficienŃe de vorbire şi/sau auz? Dacă da, oferiŃi detalii.

ParticularităŃi legate de naştere: Au existat probleme în timpul naşterii? A fost copilul născut la termen? Au fost complicaŃii după naştere? Dacă da, specificaŃi.

Boli şi accidente în copilărie: ………………………………………………………………...

Indici evolutivi: Când a început copilul:

- să şadă, să se târască, să se ridice în picioare, să meargă

- să spună primele cuvinte cu sens, să formeze propoziŃii simple

Dacă a mai urmat un program de intervenŃie pentru dificultăŃi de comunicare:

Dacă da, specificaŃi:

- Când?

- Unde?

- Ce tratament?

EVALUAREA 47

EXEMPLU DE FIŞĂ DE EVALUARE

Evaluarea abilităŃilor de comunicare la copii

Data evaluării: 3 octombrie 2015

Numele şi prenumele: Rădulescu Andrei Data naşterii: 2 septembrie 2010

Adresa şi telefonul: strada Unirii, numărul 22, Bucureşti, telefon ……………

Date despre părinŃi: Mama: R. Carmen Vârsta: 30 ani Profesia: contabil

Tatăl: R. Mircea Vârsta: 32 ani Profesia: tehnician

FraŃi: nu are

Mai este cineva în familie cu aceeaşi problemă? Nu

ParticularităŃi legate de naştere: nu au existat probleme în timpul sarcinii; s-a născut prematur; a stat la incubator 2 săptămâni, a fost externat după o lună.

Boli în copilărie: la 6 luni a fost internat cu diagnosticul viroză respiratorie; febră mare, convulsii

Indici evolutivi: - a stat în şezut la 8 luni, - s-a târât la 10 luni,

- s-a ridicat în picioare la 15 luni,

- a mers la 24 de luni,

- primele cuvinte cu sens la 2 ani,

- nu formează propoziŃii.

Dacă a mai urmat un tratament pentru dificultăŃi de comunicare: Nu

EXPLICAREA FIŞEI DE EVALUARE

Din observaŃiile dumneavoastră răspundeŃi la armatoarele întrebări: UrmăriŃi copilul şi reflectaŃi asupra acestor întrebări. Dacă sunteŃi siguri de răspuns încercuiŃi

„da“ sau „nu“. Dacă nu sunteŃi siguri, continuaŃi evaluarea si reveniŃi la aceste întrebări după

completarea listei de control.

Este vorbirea unica problemă a acestui copil? Da/Nu

Dacă nu, răspundeŃi la următoarele întrebări: Are copilul malformaŃii de ordin constituŃional? Da/Nu

Are copilul dificultăŃi în sfera cognitivă? Da/Nu

Are copilul probleme vizuale? Da/Nu

Are copilul probleme de comportament? Da/Nu


Are copilul întârziere în dezvoltare? Da/Nu

Are copilul dificultăŃi de alt ordin? Da/Nu

SpecificaŃi

Frecventează copilul creşa/grădiniŃa? Da/Nu

Dacă nu, motivaŃi Auzul

Copilul aude bine? Da/ Nu

Are copilul boli infecŃioase ale urechii? Da/Nu

DescrieŃi

A fost testat auzul copilului? Da/Nu Dacă „da“: - Când?

- Unde? - Cu ce rezultate?

EVALUAREA LUI ANDREI R.

Din observaŃiile dumneavoastră răspundeŃi la următoarele întrebări: Este vorbirea unica problemă a acestui copil? Da / Nu

Dacă nu, răspundeŃi la următoarele întrebări:

Are copilul malformaŃii de ordin constituŃional? Da / Nu

Are copilul dificultăŃi în sfera cognitivă? Da / Nu

Are copilul probleme vizuale? Da / Nu

Are copilul probleme de comportament? Da / Nu

Are copilul întârziere în dezvoltare? Da / Nu

Are copilul dificultăŃi de alt ordin? Da / Nu

- nu are formate deprinderi de autoservire

- dificultăŃi de relaŃionare

Frecventează copilul creşa/grădiniŃa? Da / Nu

- până la vârsta de 3 ani mama a stat acasă cu copilul

- acum părinŃii doresc integrarea copilului în grădiniŃă

Auzul Copilul aude bine? Da / Nu

Are copilul boli infecŃioase ale urechii? Da / Nu

A fost testat auzul copilului? Da / Nu

Dacă „da“: - Când? - Unde? - Cu ce rezultate?

EVALUAREA 49

EXPLICAREA LISTEI DE CONTROL

ETAPA 1 2 3 4 5 6

VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI

VORBIREA CompletaŃi fiecare

rând de la stânga spre dreapta

Gângureşte, bolboroseşte?

Repetă sunetele şi gângureşte în mod melodios?

Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de recunoscut?

Foloseşte cuvinte separate, combinân-du-le uneori câte 2?

Combină cuvintele în propoziŃii? Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Dacă nu, descrieŃi.

Se exprimă cu uşurinŃă în propoziŃii dezvoltate, îşi spune adresa.

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum îi vor fi satisfăcute necesităŃile de bază, de exemplu, plânge când îi este foame sau e ud?

ÎnŃelege instrucŃiunile cele mai simple comunicate prin gesturi?

Urmează instrucŃiu-nile neînsoŃite de gesturi, de exemplu îşi arată părŃile corpului?

ÎnŃelege limbajul simplu la fel ca şi alŃi copii de aceeaşi vârstă?

Poate să urmărească o conversaŃie şi să participe la ea?

Participă la conversaŃiile cu adulŃii.

GESTURILE

Zâmbeşte, se încruntă, râde? ……………………

Întinde mâna spre obiecte?

Indică obiectele sau persoanele ce-i provoacă interesul?

ÎnŃelege legătura dintre gest şi situaŃie, exemplu, face din mână „pa“, bate din palme, „mulŃumesc“?

Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucruri pe care le doreşte, de exemplu, arată la cană, când doreşte să bea?

Foloseşte gesturile pentru a-şi face mesajele mai convingătoare?

Mimica si gesticulaŃia sunt adecvate mesajului.

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi provoacă interesul? ……………………

Le fixează cu privirea?

Cercetează/se joacă cu obiectele? ……………………

Căută obiectele ascunse?

Îi plac jocurile în care pretinde a face ceva, de exemplu, pune o linguriŃă în cană, prefăcându-se că mănâncă?

Îi place să construiască din cuburi? ……………………

Imită activităŃi casnice simple?

Îi plac jocurile cu reguli? ……………………

Participă împreună cu alŃi copii la jocuri ce implică simularea?

Respectă regulile în jocurile de grup. Participă la jocuri de rol.

ÎncercuiŃi vârsta copilului. MarcaŃi ce poate cu +

şi ce nu poate copilul cu –


ETAPA 1 2 3 4 5 6


ATENłIA

Priveşte la mamă/dădacă când vorbeşte?

Priveşte în direcŃia sunetelor sau obiectelor noi?

Poate îndeplini sarcini simple fără a fi distras de sunete sau obiecte noi?

Îndeplineşte sarcini mai complicate timp mai îndelungat (construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea)?

Poate să asculte şi să vorbească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină oarecare?

Are atenŃie distributivă.

ASCULTAREA

Răspunde la sunet şi priveşte în direcŃia de unde vine?

DiferenŃiază sunetele şi sensul lor, de exemplu, lătratul unui câine, sosirea autobuzului?

Ascultă când mama/dădaca îi vorbeşte?

Ascultă vorbirea mai atent? …………………… Încearcă să repete cuvintele?

Poate participa într-o conversaŃie?

Participă la dialog, ascultând atent şi răspunzând adecvat.

SCHIMBUL DE ROL – ALTERNAREA ŞI

IMITAREA

Repetă sunetele după mama sa, de exemplu, mama imită sunetele copilului, le repetă apoi şi copilul?

Repetă propriile sunete în joacă?

Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor? …………………… Doreşte ca adultul să participe la jocurile sale?

Încearcă să repete cuvintele pe care le aude?


Capacitatea de a dialoga.

DEPRINDERI DE AUTOSERVIRE

Poate strânge lingura cu buzele? …………………… Duce mâncarea la gură?

Poate mesteca hrana şi bea din cană? …………………… Cooperează în timpul procesului de îmbră-care?

Mănâncă singur? …………………… Poate să se dezbrace de hainele mai simple? …………………… A început deja instrui-rea pentru igiena per-sonală?

Se spală singur pe faŃă şi pe mâini? …………………… Poate să îmbrace hainele mai simple? …………………… Este aproape antrenat de a folosi toaleta?

Poate să se spele şi să se şteargă singur? …………………… Poate să se îmbrace singur? …………………… Se duce singur la toaletă?

Îşi încheie nasturii. Îşi leagă şireturile.

ABILITĂłI MOTORII DE BAZĂ

Poate duce mâinile spre linia medie? …………………… Poate şedea cu sprijin?

Poate să se târască? …………………… Se sprijină pentru a sta în picioare? …………………… Merge cu sprijin?

Poate merge? …………………… Poate alerga cu greu?

Poate alerga uşor? …………………… Poate sări cu ambele picioare?

Poate sări? …………………… Poate Ńopăi? …………………… Poale sări cu deplasare?

Sare coarda. Sare într-un picior învâr-tindu-se în cerc. Stă pe un picior 10 secunde.

Puncte forte: ScrieŃi domeniile care-i reuşesc cel mai bine copilului (pentru vârsta actuală).

NecesităŃi: ScrieŃi domeniile în care întâmpină cele mai frecvente dificultăŃi (cele mai puŃin specifice vârstei actuale).

EVALUAREA 51

LISTA DE CONTROL A LUI ANDREI R

ETAPA 1 2 3 4 5 6


VORBIREA CompletaŃi fiecare rând de la stânga

spre dreapta


+


+


–

Foloseşte cuvinte separate, combinându-le uneori câte 2?

–

Foloseşte cuvinte simple: mama, apa, papa.

Combină cuvintele în propoziŃii?

– Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Numai cuvinte separate.


ÎNłELEGEREA


+


+

Urmează instrucŃiunile neînsoŃite de gesturi, de exemplu îşi arată părŃile corpului?

+


+


–

Participă la conversa-Ńiile cu adulŃii.

GESTURILE

Zâmbeşte, se încruntă, râde?

+ Întinde mâna spre obiecte?

+


+

ÎnŃelege legătura dintre gest şi situaŃie, exemplu, face din mână „pa“, bate din palme „mulŃumesc“?

+

Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucruri pe care le doreşte, de exemplu, arată la cană, când doreşte să bea?

+


+

Mimica şi gesticulaŃia sunt adecvate mesajului.

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi provoacă interesul?

+ Le fixează cu privirea?

+ Pentru scurt timp.

Cercetează/se joacă cu obiectele?

+ Caută obiectele ascunse?

+


–

Îi place să construiască din cuburi?

+ Aşază două cuburi.

+ Imită activităŃi casnice simple?

–

Îi plac jocurile cu reguli?

– Participă împreună cu alŃi copii la jocuri ce implică simularea?

–



ETAPA 1 2 3 4 5 6 VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI

ATENłIA

Priveşte la mamă când vorbeşte?

+ Pentru scurt timp.


+

Poate îndeplini sar-cini simple fără a fi distras de sunete sau obiecte noi?

–

Îndeplineşte sarcini mai complicate timp mai îndelungat (construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea)?

–

Poate să asculte şi să vorbească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină oarecare?

–


ASCULTAREA


+


+

Ascultă când mama îi vorbeşte?

+

Ascultă vorbirea mai atent?

– Încearcă să repete cuvintele?

–


–


SCHIMBUL DE ROL – ALTERNAREA ŞI IMITAREA


+


+

Imită sunetele şi acŃiu-nile adulŃilor?

+ Doreşte ca adultul să participe la jocurile sale?

+


–


–


DEPRINDERI DE AUTOSERVEIE

Poate strânge lingura cu buzele?

– Duce mâncarea la gură?

–

Poate mesteca hrana şi bea din cană?

– Cooperează în timpul procesului de îmbră-care?

–

Mănâncă singur? –

Poale să se dezbrace de hainele mai simple?

– A început deja instrui-rea pentru igiena per-sonală?

–

Se spală singur pe faŃă şi pe mâini?

– Poate să îmbrace hainele mai simple?

– Este aproape antrenat de a folosi toaleta?

–

Poate să se spele şi să se şteargă singur?

– Poate să se îmbrace singur?

– Se duce singur la toaletă?

–



Poate duce mâinile spre linia medie?

+ Poate şedea cu sprijin?

–

Poate să se târască? –

Se sprijină pentru a sta în picioare?

– Merge cu sprijin?

–

Poale merge? Cu sprijin. Poate alerga cu greu?

–

Poate alerga uşor? –

Poate sări cu ambele picioare?

–

Poale sări? –

Poale Ńopăi? –

Poate sări cu depla-sare?

–

Sare coarda. Sare într-un picior învârtindu-se în cerc. Stă pe un picior 10 secunde.

Puncte forte: ÎnŃelegerea, gesturile. NecesităŃi: Vorbirea, atenŃia, abilităŃile motorii, deprinderi de autoservire.

EVALUAREA 53

Prezentarea concluziilor evaluării în faŃa părinŃilor este foarte importantă pentru stabilirea relaŃiilor de colaborare.

• Trebuie aleasă cea mai bună cale pentru o informare corectă a părinŃilor, menajând în acelaşi timp sentimentele acestora.

• Sunt necesare mult tact şi răbdare când se dau explicaŃii şi se va sublinia scopul urmărit şi anume cum să ajutăm cât mai bine împreună copilul.

• Se discută nu numai problemele pe care le are copilul, ci şi realizările sale, ce poate face el bine.

• Comunicarea rezultatelor evaluării este şi momentul în care se oferă soluŃii. Se explică părinŃilor ce obiective îşi propune educatorul şi ce trebuie ei să facă la rândul lor pentru a ajuta copilul.

• Este de cea mai mare importanŃă relaŃia cu părinŃii. Când se ajunge la înŃelegerea faptului că educatorii şi părinŃii au acelaşi interes şi anume binele copilului, atunci sunt puse bazele unei colaborări eficiente.

După ce am completat paginile l, 2, 3 şi 4 ale fişei de evaluare vom folosi toată această informaŃie pentru a stabili un plan al obiectivelor (pagina 5 a fişei).

În modulul următor veŃi primi informaŃii despre alcătuirea planului de obiective.

OBIECTIVE

Obiective pe termen lung Obiective pe termen scurt

Ce? Cum? De către cine?

1.

2.

3.

4.

5.

: :

După ce aŃi completat fişa de evaluare a unui copil...

• Dispun oare de toată informaŃia necesară?

• Majoritatea informaŃiei vine de la părinŃii copilului sau din observaŃiile efectuate în urma contactului personal cu copilul?

• Sunt de acord părinŃii cu rezultatul evaluării, sau ei văd altfel copilul?

• A cooperat oare copilul cu mine?

• Am făcut tot ce am putut pentru a relaŃiona bine cu copilul?

• Sunt satisfăcut de faptul că evaluarea îmi oferă un tablou exact al punctelor forte şi al necesităŃii copilului?

• Ce informaŃii mi-ar mai fi de ajutor?

• Este necesar să recomand părinŃilor consultarea unui serviciu de specialitate pentru examinare?

ATENłIE!

GÂNDIłI-VĂ?


În modulele 5, 6, 7 şi 8 ne vom referi la evaluarea comunicării copiilor cu dificultăŃi diferite de dezvoltare. În fiecare caz abilităŃile de comunicare vor fi afectate în mod diferit. Tabelul de mai jos le sumează...

MODULUL 4 MODULUL 4 MODULUL 5 MODULUL 6 MODULUL 7 MODULUL 8

VORBIREA

Moderat – grav afectată.

Uşor întârziată. Moderat – grav afectată în dependenŃă de gradul dizabilităŃilor fizice şi/sau mintale.

Poate emite sunete, dar deseori apar dificultăŃi cu vorbirea.

Grav afectată. Moderat – grav afectată.

ÎNłELEGEREA

Moderat – grav afectată.

Uşor întârziată. Fără dificultăŃi cu excepŃia cazurilor de dizabilităŃi mintale.

DificultăŃi grave la înŃele-gerea limbii vorbite, dar înŃelege situaŃiile şi gestu-rile.

Grav afectată. Poate fi moderat afec-tată în întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

GESTURILE Mai uşor decât vor-birea.

Uşor întârziate. Poate face mai uşor decât vorbirea.

Foloseşte gesturile pentru exprimare.

Grav afectate. Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

JOCUL Asemeni unui copil mai mic.

Uşor întârziat. Poate fi afectat din cauza dizabilităŃilor fizice şi/sau mintale.

Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

Grav afectat. Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

ATENłIA Deseori grav afectată.

Uşor întârziată. Deseori afectată. Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

Grav afectată. Poate fi afectată aten-Ńia auditivă.

ASCULTAREA Afectată din cauza dificultăŃilor ce Ńin de atenŃie.

Uşor întârziată. Deseori afectată. Deseori dificultăŃi grave, în dependenŃă de nivelul auzului.

Grav afectată. Poate fi afectată.

SCHIMBUL DE ROLURI ŞI DOTAREA

Deseori afectate. Uşor întârziate. Pot fi afectate din cauza dizabilităŃilor fizice şi/sau mintale.

Asemeni altor copii, dar are dificultăŃi cu imitarea sune-telor/ cuvintelor.



Întârziere în însuşirea deprinderilor elemen-tare.

Uşor întârziate. Moderat – grav afectate, în dependenŃă de gradul dizabilităŃilor fizice şi/sau mintale.




Moderat – grav afectate.

Uşor întârziate. Moderat – grav afectate. Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.


ComparaŃi rezultatele listei de control ale copilului cu rezultatele din acest tabel. VeŃi avea o imagine despre dificultăŃile copilului. În modulele următoare veŃi vedea părŃi ale acestui tabel.

EVALUAREA 55

SFATURI PENTRU PĂRINłI

• Observarea şi evaluarea copilului au drept scop cunoaşterea şi înŃelegerea lui.

• Nu evaluăm copilul pentru a-l situa pe un anumit loc într-o ierarhie.

• Nu faceŃi comparaŃii cu fraŃii lui sau cu alŃi copii cunoscuŃi. Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare şi caracteristici individuale.

• Scalele de dezvoltare ne dau informaŃii orientative despre parametrii medii de dezvoltare.

• Nu orice abatere de la medie semnifică o problemă în dezvoltarea copilului dumneavoastră.

• Dar, când distanŃa dintre performanŃele copilului şi indicatorii medii de dezvoltare este mai mare, atunci o atitudine de aşteptare sau indiferenŃă este dăunătoare.

• Problemele nu numai că nu se rezolvă de la sine pe măsură ce copilul creşte, dar se pot agrava, dacă nu se intervine la timp.

• Se va solicita sprijinul şi sfatul celor mai apropiate servicii specializate.

• PărinŃii care reuşesc să-şi cunoască atât de bine copilul încât să poată interveni în funcŃie de necesităŃile copilului şi să ştie căror activităŃi trebuie să le acorde o atenŃie deosebită, sunt cel mai eficient ajutor pentru copilul lor.

SFATURI PENTRU EDUCATORI

• Evaluarea este un proces, necesită timp şi mai multe instrumente de măsurare şi apreciere.

• Scopul evaluării nu este acela de a stabili ierarhii. Nu comparăm copiii între ei pentru a-i scoate în evidenŃă pe cei „mai buni“ sau „mai puŃin buni“.

• ToŃi copiii sunt la fel de valoroşi fiecare având individualitatea sa.

• Evaluarea este importantă pentru cunoaşterea copilului, înŃelegerea nevoilor sale şi măsurarea progreselor.

• Rezultatele evaluării vor sta la baza planificării activităŃii educative individualizate.

• Obiectivele educative comune unui grup de copii pot fi atinse cu mijloace şi metode diferite în funcŃie de necesităŃile fiecărui copil.

• Numai cunoscând foarte bine copilul este posibilă intervenŃia individualizată eficientă.


• O evaluare bună poate să asigure şi o bună planificare a obiectivelor, ceea ce este esenŃial pentru progresul copilului.

• Evaluarea şi activitatea de recuperare se află într-o strânsă legătură. Trebuie să fim pregătiŃi pentru a reevalua ce poate şi ce nu poate îndeplini copilul, pe măsură ce tratamentul progresează. Aceasta presupune o modificare în timp a rezultatelor evaluării şi a planului obiectivelor.

• Înregistrarea progreselor copilului faŃă de evaluarea iniŃială va fi o sursă de încurajare atât pentru părinte, cât şi pentru educator.

• Există multe alte aspecte ce contribuie la dezvoltarea copilului. Este important ca noi să nu privim comunicarea în mod separat, dar să luăm în consideraŃie şi celelalte aspecte ale dezvoltării care necesită o evaluare şi să facem referirile necesare.

• Pentru a asigura o mai mare exactitate a evaluării este important să nu vă grăbiŃi.

• Implicarea părinŃilor în procesul de evaluare este de o importanŃă vitală.

• Stabilirea unor relaŃii bune cu copilul şi părinŃii prin colaborare constituie baza oricărei evaluări calitative.

• AbilităŃile noastre personale de comunicare sunt la fel de importante ca şi cele ale copilului.

• Evaluările nu decurg întotdeauna lin şi fără complicaŃii, trebuie să fim flexibili şi să ne adaptăm oricărei situaŃii care s-ar putea ivi.

IMPORTANT DE REłINUT

DESPRE EVALUARE

PLANIFICAREA

OBIECTIVELOR

În acest modul ne vom concentra atenŃia asupra planificării obiectivelor pentru a ajuta copiii cu dificultăŃi de comunicare.

După ce veŃi studia acest modul veŃi putea să: • interpretaŃi fişele de evaluare; • definiŃi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăŃi de comunicare, pe termen

lung şi scurt; • înŃelegeŃi ideile corespunzătoare pentru activităŃile de comunicare; • folosiŃi ideile activităŃilor la elaborarea obiectivelor pentru alcătuirea unei

intervenŃii.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

III




Introducere

Comunicarea

Evaluarea

Planificarea obiectivelor DizabilităŃi intelectuale





Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor // 59

Model de fişă de planificare a obiectivelor // 60

CăsuŃa comunicării // 61

AtenŃia // 61

Ascultarea // 62

Imitarea şi schimbul de roluri // 63

Jocul // 64

ÎnŃelegerea // 65

Gesturile // 66

Vorbirea // 567

Aspecte de reŃinut despre planificarea obiectivelor // 68

PLANIFICAREA OBIECTIVELOR 59

PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

Ce este planificarea

obiectivelor?

După ce evaluăm copilul, trebuie să ne gândim ce abilităŃi va trebui să îşi formeze el. Acestea reprezintă obiectivele de lucru în viitor pentru părinte şi specialiştii în reabilitare.

Apoi, trebuie să ne gândim la activităŃile necesare pentru deprinderea acestor abilităŃi şi ordinea de realizare a lor. Aceste elemente alcătuiesc ceea ce noi numim planificarea obiectivelor sau planul individual al copilului.

De ce avem nevoie de

planificarea obiectivelor?

Acest plan ne permite să determinăm mai precis necesităŃile copilului şi modul exact de satisfacere a lor. Ne oferă Ńinta şi direcŃia a ceea ce facem cu copilul. Fără acest instrument, nu avem măsura succeselor, a progreselor copilului.

Când se realizează

planificarea obiectivelor?

Planificarea obiectivelor se realizează după fiecare evaluare a compe-tenŃelor şi dificultăŃilor copilului. Evaluarea şi planificarea obiectivelor se execută în paralel.

Cum se elaborează un plan

al obiectivelor?

Primul lucru de care avem nevoie este să pornim de la o bună evaluare a punctelor forte şi a necesităŃilor copilului. Apoi, putem planifica obiectivele pe termen lung şi scurt, precum şi activităŃile necesare pentru atingerea lor.


MODEL DE FIŞĂ DE PLANIFICARE A OBIECTIVELOR

Un model de fişă de planificare a obiectivelor este următorul:

Obiectivul pe termen lung:

Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?

1.

2.

3.

4.

Data:

Data următoarei planificări a obiectivelor:

Numele reeducatorului:

• Obiectivul pe termen lung reprezintă acel aspect al dezvoltării copilului pe care dorim să îl îmbunătăŃim. Cu alte cuvinte, domeniile (abilităŃile) în care copilul întâmpină dificultăŃi.

• Obiectivele pe termen scurt sunt cele care ajută la dobândirea şi dezvoltarea acestor abilităŃi.

• Pentru atingerea acestor obiective prioritare, pe termen scurt, vom identifica un set de activităŃi adecvate.

• Aceste activităŃi vor fi realizate de către copil împreună cu o anumită persoană desemnată pentru aceasta.

Toate aceste elemente sunt cuprinse în tabelul de mai sus.

În cele ce urmează ne vom referi la obiective şi activităŃi legate de dezvoltarea capacităŃilor de comunicare ale copiilor cu dizabilităŃi.

După evaluarea copilului, părinŃii alcătuiesc împreună cu specialiştii în abilitare–reabilitare un plan al obiectivelor de lucru cu copilul.


CĂSUłA COMUNICĂRII

În acelaşi mod în care construim o casă, cărămidă cu cărămidă, la fel şi comunicarea la copil se formează treptat, abilitate după abilitate.

Putem să ne imaginăm construirea unor abilităŃi de comunicare în felul următor:

AtenŃia o putem asocia cu fundamentul casei. Ea este cea mai importantă abilitate. Fără ea, copilul va întâmpina foarte mari dificultăŃi la formarea altor abilităŃi necesare comunicării.

Ascultarea, imitarea şi jocul pot fi numite cărămizile casei. Toate acestea contribuie la construirea înŃelegerii şi la utilizarea gesturilor, care formează acoperişul. Vorbirea este vopseaua casei, culoarea ei. Toate acestea completează casa comunicării.

Când examinăm aspectele diferite ale dificultăŃilor unui copil, este important să ne reamin-tim ordinea în care este construită casa. Aceasta va fi şi ordinea în care sunt formate abilităŃile de comunicare şi ordinea în care trebuie să lucrăm asupra lor.

AbilităŃile de comunicare se dezvoltă lent începând cu naşterea şi sunt interdependente. Nici o abilitate nu se dezvoltă separat. Este foarte probabil ca evoluŃia unei abilităŃi să contribuie la îmbunătăŃirea celorlalte.

ACTIVITĂłI NECESARE

În continuare, veŃi întâlni activităŃi care pot fi folosite pentru dezvoltarea abilităŃilor de comunicare.

ATENłIA

• AtenŃia este abilitatea copilului de a se concentra asupra persoanelor şi obiectelor din jur.

• Un copil are nevoie de o atenŃie maximă pentru a însuşi orice abilitate nouă.

• Dezvoltarea atenŃiei începe la scurt timp după naştere, când copilul priveşte pentru prima dată faŃa mamei. Ea evoluează ulterior şi se transformă în capacitatea copilului de a se concentra asupra unui obiect, activităŃi, situaŃii.

• Copilul trebuie încurajat să manifeste interes faŃă de ceea ce se întâmplă în jurul său şi să se concentreze asupra unor activităŃi mai complicate pentru o perioadă mai mare de timp.


ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să vă privească. VorbiŃi şi cântaŃi copilului. AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă.

ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni ArătaŃi-i copilului când cineva trece pe stradă. VorbiŃi cu copilul despre ceea ce faceŃi. ÎncurajaŃi copilul să privească o minge rostogolindu-se. ExprimaŃi prin mimica feŃei fericire sau tristeŃe.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni AtrageŃi atenŃia copilului asupra zgomotelor şi surselor lor. InventaŃi jocuri care să implice sunete şi mişcarea copilului. AscundeŃi obiecte şi încurajaŃi copilul să le caute. JucaŃi-vă ca şi cum aŃi efectua activităŃi cotidiene.

ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani ConstruiŃi un turn din cuburi. DansaŃi şi cântaŃi cântece simple. RugaŃi copilul să vă aducă lucrurile, fără a i le arăta.

ActivităŃi pentru etapa 5: 3-5 ani SpuneŃi poveşti copilului. BateŃi un ritm şi rugaŃi copilul să vă imite. OrganizaŃi jocuri de grup.

ActivităŃi pentru etapa 6: 5-6 ani PuneŃi copilul să povestească întâmplări din experienŃa sa zilnică. PuneŃi copilul să definească cuvinte. RăspundeŃi copilului când întreabă despre cuvinte noi sau nefamiliare lui.

ASCULTAREA

• Este abilitatea copilului de a asculta atent sunetele şi vorbirea.

• E necesar ca un copil să poată asculta atent pentru a învăŃa şi înŃelege limba vorbită.

• Dezvoltarea abilităŃii de a asculta începe la scurt timp după naştere, când copilul devine conştient de toate sunetele şi începe să răspundă la ele.

• Ea evoluează spre capacitatea de a avea un auz selectiv.

• Primele două etape se axează pe încurajarea copilului de a asculta toate sunetele şi vocile.

• Etapele ulterioare au ca scop încurajarea copilului de a asculta mai atent pentru a înŃelege sunetele şi vorbirea.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să vă privească. VorbiŃi şi cântaŃi copilului. SpuneŃi-i copilului pe nume şi zâmbiŃi-i.


ActivităŃi pentru Etapa 2: 6-12 luni AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă. VorbiŃi cu copilul despre obiectele din jur. ÎncurajaŃi copilul să asculte sunete diferite. OrganizaŃi jocuri, cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni RugaŃi copilul să vă aducă obiecte cunoscute. NumiŃi părŃile corpului, atingându-le, pentru ca apoi copilul să facă acelaşi lucru. OferiŃi copilului obiecte la alegere. InventaŃi jocuri care să implice sunete şi mişcarea copilului.

ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani ConstruiŃi şi stricaŃi un turn din cuburi. BateŃi ritmuri muzicale. DansaŃi şi cântaŃi cântece simple. LăsaŃi-l să repete ritmuri simple. SpuneŃi-i ce faceŃi.

ActivităŃi pentru etapa 5: 3-5 ani ÎncurajaŃi-l să fie atent la zgomote. ProduceŃi sunete puternice, apoi slabe, pentru ca el să le repete. OrganizaŃi jocuri în care trebuie să îşi asculte numele. JucaŃi-vă cu el de-a magazinul.

ActivităŃi pentru etapa 6: 5-6 ani PuneŃi-l să joace roluri din poveşti şi dumneavoastră fiŃi spectatorii. ÎntrebaŃi-l sentimentele pe care le încearcă: furie, bucurie, iubire.

IMITAREA ŞI SCHIMBUL DE ROLURI

• Este abilitatea copilului de a participa la jocuri alături de alte persoane şi de a repeta acŃiunile, sunetele sau cuvintele persoanelor implicate.

• Imitarea este unul din mecanismele implicate în învăŃare.

• Dezvoltarea abilităŃilor de imitare începe de la vârstă fragedă, atunci când mama repetă sunetele şi acŃiunile bebeluşului care, la rândul său, o imită pe mama.

• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de imitare prin contact direct cu o altă persoană în timpul jocurilor simple.

• Etapele ulterioare au ca scop implicarea copilului în activităŃi mai complexe, unde se cer abilităŃi mai mari de cooperare şi înŃelegere.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni ImitaŃi tot ce face copilul: zâmbiŃi, râdeŃi, încruntaŃi-vă. VorbiŃi cu copilul şi imitaŃi-i sunetele. GâdilaŃi copilul. PlescăiŃi apa în cadă, ca şi el.


ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni FaceŃi procesul de îmbrăcare cât mai distractiv. OrganizaŃi jocuri cu degetele şi palmele. ProvocaŃi râsul unul altuia.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni AjutaŃi copilul să vă imite. BateŃi pe rând ritmul într-un vas. BateŃi palmele. ImitaŃi acŃiunile copilului.

ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani JucaŃi-vă cu copilul dumneavoastră. FaceŃi cu mâna. RăsplătiŃi-l pentru încercările de a repeta vorbirea.

ActivităŃi pentru etapa 5: 3-5 ani LăsaŃi copilul să vă ajute. OrganizaŃi jocuri cu mingea împreună cu alŃi copii. CântaŃi împreună şi spuneŃi poezioare.

ActivităŃi pentru etapa 6: 5-6 ani Poate imita roluri de adult. PuneŃi copilul să îşi stabilească singur obiective de îndeplinit pe care să le ducă la bun sfârşit.

JOCUL

• Este abilitatea copilului de a învăŃa într-un mod imaginativ, creator şi plăcut, folosind oamenii şi obiectele din jur.

• Un copil trebuie să se joace fiindcă astfel învaŃă toate celelalte abilităŃi necesare pentru comunicare.

• Dezvoltarea jocului începe la scurt timp după naştere, când copilul se amuză ascultând şi pro-nunŃând sunete, privind şi atingând feŃe.

• Ea evoluează în abilitatea de a practica jocuri complicate cu reguli.

• Primele două etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de joc ale copilului, cu obiecte simple sau în prezenŃa unei alte persoane.

• Etapele ulterioare au ca scop jocurile imaginative şi mai complexe.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. LăsaŃi copilul să vă pipăie faŃa. AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă. JucaŃi-vă cu copilul, gâdilându-l şi suflând spre el. JucaŃi-vă „de-a ascunselea“, fără să ieşiŃi din câmpul său vizual.

ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni OrganizaŃi jocuri cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele. RostogoliŃi-l, aruncaŃi-l în sus şi prindeŃi-l. DaŃi-i să Ńină obiecte. VorbiŃi despre ele. LăsaŃi-l să pipăie obiectele din jur.


ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni OferiŃi copilului obiecte la alegere. LăsaŃi-l să tragă o jucărie de sfoară. FaceŃi jucăria să dispară, apoi să apară din nou. ProduceŃi sunete în vase şi cutii diferite.

ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani ConstruiŃi şi stricaŃi un turn din cutii sau cuburi. FaceŃi păpuşi care se îmbracă pe deget. JucaŃi-vă cu apa.

ActivităŃi pentru etapa 5: 3-5 ani FaceŃi o cursă cu obstacole. ModelaŃi animale din plastilină. JucaŃi-vă cu jocuri de tip „incastru“.

ActivităŃi pentru etapa 6: 5-6 ani JucaŃi-vă cu copilul şi lăsaŃi-l pe el să vă explice regulile de joc. PuneŃi copilul să respecte regulile unui joc de raŃionament verbal.

ÎNłELEGEREA

• Este abilitatea copilului de a înŃelege sensul cuvintelor, al situaŃiilor, al contextului în care se află.

• Un copil trebuie să înŃeleagă cuvintele, gesturile şi situaŃiile pentru a participa la comunicare.

• Dezvoltarea înŃelegerii începe la scurt timp după naştere, când copilul începe să înŃeleagă sensul lucrurilor pe care le vede şi le aude.

• Ea evoluează spre înŃelegerea adulŃilor şi a situaŃiilor complexe.

• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea abilităŃilor de înŃelegere simplă, în situaŃii cotidiene.

• Etapele ulterioare au ca scop înŃelegerea cuvintelor şi a propoziŃiilor.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i. AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă. ArătaŃi-i sursa sunetelor zilnice. VorbiŃi cu el când îl scăldaŃi sau îl îmbrăcaŃi.

ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni VorbiŃi cu copilul despre sunetele şi obiectele din jur. FolosiŃi concomitent gesturile şi vorbirea. AşteptaŃi ca el să ceară obiectele. LăsaŃi-l să vă imite acŃiunile.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni RugaŃi copilul să vă aducă obiecte cunoscute. AjutaŃi-l să simuleze a face ceva. PretindeŃi a fi păpuşa sau alt personaj. RugaŃi-l să îndeplinească diferite comisioane.


ActivităŃi pentru etapele 4, 5 şi 6: 18 luni-3 ani, 3-5 ani şi 5-6 ani Copilul trebuie să înŃeleagă diferite cuvinte, care îi exprimă necesităŃile şi interesele. ÎmbogăŃiŃi

treptat acest vocabular. Nu forŃaŃi copilul să vorbească. PuneŃi copilul să arate partea lipsă a unui obiect dintr-o imagine. ExplicaŃi cu răbdare fiecare lucru copilului. RepetaŃi cuvintele grele, iar apoi puneŃi copilul să le spună.

GESTURILE

• Reprezintă abilitatea copilului de a folosi mişcările corpului, semnele şi mimica pentru comu-nicarea mesajului.

• Un copil trebuie să poată folosi gesturile ca mod de exprimare.

• Dezvoltarea gesticulaŃiei începe la scurt timp după naştere, când copilul plânge şi se zvârcoleşte, iar mama răspunde acestor gesturi prin hrănire sau prin schimbarea scutecului.

• Ea evoluează spre folosirea gesturilor complexe, paralel cu vorbirea, pentru o comunicare eficientă.

• Primele trei etape se axează pe dezvoltarea gesticulaŃiei simple a copilului.

• Etapele ulterioare au ca scop utilizarea gesturilor mai complexe pentru comunicare.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să vă privească. VorbiŃi şi cântaŃi copilului. SpuneŃi-i copilului pe nume şi zâmbiŃi-i. AtrageŃi-i atenŃia către lucruri interesante.

ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni AtârnaŃi jucărioare, astfel încât copilul să le privească şi să le atingă. VorbiŃi cu copilul despre obiectele din jur. OrganizaŃi jocuri cu implicarea degetelor, însoŃite de poezioare şi cântecele. DaŃi-i obiectele către care întinde mâna.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni OferiŃi copilului obiectele pe care le indică. SalutaŃi cu mâna. ArătaŃi copilului cum se bate din palme. DiscutaŃi despre obiecte.

ActivităŃi pentru etapele 4 şi 5: 18 luni-5 ani FolosiŃi gesturile în situaŃii fireşti, zilnice. RăspundeŃi imediat la gesturile copilului şi încurajaŃi-le.

VorbiŃi clar. FolosiŃi propoziŃii simple. FolosiŃi cuvinte cotidiene. VorbiŃi despre ceea ce îl interesează pe copil.


ActivităŃi pentru etapa 6: 5-6 ani ÎncurajaŃi copilul să-şi lege şireturile, să-şi lege şnurul la glugă. DaŃi copilului o responsabilitate pentru o sarcină gospodărească zilnică (aşezarea mesei,

aruncarea gunoiului).

VORBIREA

• Este abilitatea copilului de a produce sunete şi de a le îmbina pentru a forma cuvinte, iar mai târziu propoziŃii.

• Un copil are nevoie să poată folosi vorbirea ca mijloc de comunicare.

• Dezvoltarea vorbirii începe la scurt timp după naştere, când copilul gângureşte.

• Ea evoluează spre producerea sunetelor vorbirii şi îmbinarea lor în cuvinte şi propoziŃii.

• Primele trei etape se axează pe folosirea sunetelor şi a cuvintelor în situaŃii de joc.

• Etapele ulterioare au ca scop pronunŃarea corectă a cuvintelor şi alcătuirea propoziŃiilor pentru comunicare.

ActivităŃi pentru etapa 1: 0-6 luni łineŃi copilul în braŃe. VorbiŃi cu el, zâmbiŃi-i, astfel încât copilul să vă privească. VorbiŃi şi cântaŃi copilului. SpuneŃi-i copilului pe nume şi zâmbiŃi-i.

ActivităŃi pentru etapa 2: 6-12 luni ÎncurajaŃi copilul să asculte sunete diferite. FolosiŃi cuvinte-sunete. StaŃi la nivelul copilului când vorbiŃi. RăspundeŃi la sunetele copilului. ModulaŃi-vă vocea.

ActivităŃi pentru etapa 3: 12-18 luni InventaŃi jocuri care să implice sunete şi mişcarea copilului. ModulaŃi vocea când vorbiŃi. IndicaŃi sursa zgomotelor când vorbiŃi. ProduceŃi-le singuri. ImitaŃi-le.

ActivităŃi pentru etapa 4: 18 luni-3 ani FaceŃi mimici diferite şi produceŃi sunete în faŃa oglinzii, pentru ca el să le imite. AjutaŃi copilul să ceară obiecte diferite. LăsaŃi copilul să aleagă obiectele şi să le numească.

ActivităŃi pentru etapele 5 şi 6: 3-5 ani şi 5-6 ani ÎnvăŃaŃi-l cuvinte noi, inclusiv denumiri de acŃiuni. AscundeŃi obiecte. El trebuie să spună ce obiect lipseşte. SpuneŃi-i poveşti. PuneŃi-l să numere de la 1-100, să facă scăderi cu numere până la 3.

Fiecare dintre aceste activităŃi pot sluji îndeplinirii unui anumit obiectiv. Ele vă vor fi de folos în completarea fişei de planificare a obiectivelor, în dreptul coloanei „Cum?“.


Obiectivul pe termen lung: îmbunătăŃirea abilităŃilor de comunicare ale copilului. Procesul ar putea dura 12 luni sau mai mult.

OBIECTIVE PE TERMEN SCURT CUM? DE CĂTRE CINE?

1. ScrieŃi 4 obiective pe termen scurt (3-6 luni), care vor ajuta să se reali-zeze obiectivul pe termen lung.

Ce activităŃi vom folosi pentru a realiza un obiectiv pe termen scurt şi cum va fi instruit copilul.

StabiliŃi cine organizează aceste activităŃi cu copilul, pe termen scurt şi lung.

Obiectivul 2

Obiectivul 3

Obiectivul 4

Data: (Data următoarei planificări a obiectivelor: Când şi unde veŃi discuta data viitoare asupra obiectivelor de lucru cu copilul.) Numele reeducatorului/specialistului implicat:

• Progresele copilului trebuie revizuite periodic.

• Obiectivele vor fi analizate şi corectate dacă este cazul, în urma unei noi evaluări a copilului.

• La planificarea obiectivelor trebuie implicaŃi părinŃii. Ei sunt cei care îşi pot ajuta copiii în cea mai mare măsură.

ASPECTE DE REłINUT DESPRE PLANIFICAREA OBIECTIVELOR

• Un plan al obiectivelor bine alcătuit este esenŃial pentru stabilirea direcŃiei implicării noastre în dezvoltarea copilului.

• Un plan al obiectivelor trebuie alcătuit pentru a satisface nevoile individuale ale fiecărui copil.

• Pentru a alcătui un plan al obiectivelor trebuie să facem mai întâi o bună evaluare a copilului.

• Un plan al obiectivelor trebuie să fie realist, alcătuit pe paşi mici.

• Stabilirea a 4 obiective pe termen scurt poate fi, de obicei, suficientă.

• Trebuie să existe o legătură între obiectivele pe termen scurt şi cele pe termen lung, pe care le va realiza copilul.

• În timpul planificării obiectivelor, este nevoie de o analiză atentă a priorităŃilor. ReamintiŃi-vă casa comunicării!

• Planificarea obiectivelor este un proces continuu şi un plan al obiectivelor trebuie actua-lizat pe măsură ce copilul progresează.

ATENłIE!

Iată acum un model al completării tabelului de planificare a obiectivelor:

REłINEłI!

DIZABILITĂłI

INTELECTUALE

În acest modul vom examina dificultăŃile de comunicare ale copiilor cu dizabilităŃi intelectuale şi cei cu întârziere în dezvoltare.

După ce veŃi studia acest modul trebuie să ştiŃi: • să identificaŃi copiii care au dificultăŃi de comunicare cauzate de deficienŃa

mintală sau de întârzierea în dezvoltare; • să înŃelegeŃi cauzele deficienŃei mintale; • să evaluaŃi şi să alcătuiŃi planuri de obiective potrivite; • să consiliaŃi părinŃii copiilor cu deficienŃă mintală şi să puteŃi răspunde la

întrebările acestora; • să susŃineŃi şi să încurajaŃi folosirea gesturilor în comunicare la aceşti copii.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

IV




Introducere

Comunicarea

Evaluarea


DizabilităŃi intelectuale DizabilităŃi fizice şi neuromotorii




Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Dizabilitatea intelectuală // 71 Întârzierea în dezvoltare // 73

Idei generale // 75 SperanŃe reale în cazul copiilor cu dizabilităŃi

intelectuale // 78 Cauze // 79

DizabilităŃi intelectuale – întrebări şi răspunsuri // 79

Ciclul comunicării // 81 Evaluarea // 84

Planificarea obiectivelor // 91 Cum să vorbeşti unui copil cu deficienŃă

mintală // 97

Folosirea gesturilor // 98 ÎnvăŃarea gesturilor în cadrul situaŃiilor

cotidiene // 100 Tulburările de comportament // 104

Cauzele tulburărilor de comportament // 106 Evaluarea tulburărilor de comportament // 106

Cum să stabilim o relaŃie cu familia şi cu copilul // 107 Planificarea obiectivelor // 109

Planul obiectivelor // 110 Idei generale pentru a ajuta copii cu tulburări de

comportament // 112 Important de reŃinut despre tulburările de

comportament // 114

DIZABILITĂłI INTELECTUALE 71

DIZABILITATEA INTELECTUALĂ

łin minte ziua când mi s-a spus că Maria are sindromul Down, că îi va fi greu să înveŃe şi nu va fi niciodată ca alŃi copii de vârsta ei. Atât eu cât şi soŃul meu eram foarte îngrijoraŃi – ne tot întrebam: „De ce noi, de ce după 2 copii normali să avem unul ca acesta?“ Ne-a fost foarte greu să acceptăm; regretam că nu avem un copil fără probleme. Cu timpul, mi-am dat seama că trebuie să accept şi să înfrunt situaŃia; este vorba despre copilul meu şi trebuie să fac tot ce este mai bun pentru el. Acum ştiu că trebuie să o iubesc şi să încerc să o învăŃ cât mai multe lucruri.

Când mi-am dat seama că am un copil diferit de ceilalŃi, mi-am propus să fac totul pentru a-l ajuta. Aceasta a fost pentru mine o luptă internă dar, în cele din urmă pot spune că a meritat. O preocupare importantă în legătură cu Andrei a fost să-i găsesc o grădiniŃă şi apoi o şcoală unde el să fie acceptat şi ajutat să se dezvolte cât mai mult posibil, în limitele impuse de deficienŃa sa. Am fost îndrumat către instituŃii ajutătoare de educare şi recuperare. Acum sunt mulŃumit să-l văd pe Andrei mergând la şcoală ca toŃi ceilalŃi copii ai mei.

Până când Paul a împlinit vârsta de 4 ani, eram disperată. În fiecare zi trebuia să am grijă de el singură, dar luptam – numai că nu ştiam ce să fac. Paul nu putea sta nesupravegheat nici o secundă. Trebuia să găsesc o soluŃie – aveam nevoie de ajutor; cineva trebuia să mă îndrume cum să-mi ajut mai bine copilul, trebuia să-l ajute pe Paul să-şi dezvolte cât mai mult capacităŃile psihice în limitele impuse de deficienŃa lui. Am fost îndrumată către centre de recuperare ce funcŃionează pe lângă policlinici, grădiniŃe sau şcoli. Aici, alături de alŃi copii, Paul şi-a dezvoltat capacităŃi de autoservire astfel încât acum poate să mănânce singur, mă ajută în timp ce îi fac baie şi îl îmbrac. Pe de altă parte, eu am înŃeles că Paul comunică în felul lui, prin gesturi, iar acest lucru a îmbunătăŃit foarte mult comunicarea mea cu el. Specialiştii centrului de recuperare m-au ajutat, oferindu-mi sfaturi, iar eu am continuat procesul de recuperare acasă. BineînŃeles că, în acest demers a fost antrenată toată familia mea. Acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de mult am realizat şi, deşi a fost un drum greu şi anevoios, pot spune că a meritat întreg efortul depus.

A fost un şoc pentru mine să aflu că Ana nu va fi niciodată asemenea altor copii. O perioadă am plâns într-una din această cauză. Dar, cu timpul, sentimentele mele s-au schimbat şi am ajuns să o iubesc pe Ana la fel cum îmi iubesc ceilalŃi copii.

Da, este diferită de alŃi copii, dar ea, totuşi, ne aduce multă bucurie în familie şi toŃi o iubesc, aşa cum este ea.


Despre dizabilitatea intelectuală

• Când copilul are întârziere în dezvoltarea mintală şi abilităŃile lui sunt scăzute comparativ cu nivelul considerat normal pentru vârsta sa, spunem că el are dizabilitate intelectuală.

• Un copil cu dizabilitate intelectuală va avea dificultăŃi de: - învăŃare;

- înŃelegere;

- comunicare;

- comportament.

• Există diferite grade ale dizabilităŃii intelectuale. Unii copii pot avea doar o uşoară întârziere în dezvoltare şi dificultăŃi în învăŃare; alŃi copii au întârzieri severe, întâmpinând mari dificultăŃi chiar şi în însuşirea unor abilităŃi de bază.

• Indiferent de gravitatea dizabilităŃii, în condiŃiile acordării unui ajutor adecvat, fiecare poate învăŃa ceva, în ritm propriu şi în limitele personale.

• Există o categorie de copii pe care îi numim „întârziaŃi în dezvoltare“. Ei au un grad redus al întârzierii în dezvoltare, recuperabilă în timp, în condiŃii de sprijin. În timp dispar diferenŃele dintre un copil cu întârziere în dezvoltare şi un copil obişnuit de aceeaşi vârstă.

• Unii copii pot avea şi alte dizabilităŃi pe lângă cea intelectuală. De exemplu, un copil poate avea, în acelaşi timp, dereglări ale auzului şi dizabilitate intelectuală. Dizabilitatea intelectuală se mai poate asocia şi cu deficienŃa fizică. În aceste cazuri trebuie identificată problema de bază, iar ajutorul trebuie acordat, prioritar, în această direcŃie.

• Majoritatea copiilor cu dizabilităŃi intelectuale mintală au dificultăŃi de ordin comportamental. Acestea se datorează, în principal, capacităŃilor reduse de înŃelegere şi comunicare.

• Este foarte important ca, un copil care are dizabilităŃi intelectuale să beneficieze de ajutor cât mai de timpuriu. PotenŃialul său de a învăŃa va fi mai mare dacă ajutorul îi va fi acordat de la o vârstă cât mai mică.

• DificultăŃile întâmpinate de copilul cu dizabilitate intelectuală sunt multiple şi complexe. El reuşeşte mai greu să stea în şezut, să meargă, să alerge, să prindă şi să arunce; de asemenea, întâmpină greutăŃi în deprinderea unor abilităŃi de bază, cum ar fi: îmbrăcatul, spălatul, alimentarea. Mai târziu apar dificultăŃi ce Ńin de comunicare, de abilitatea de a învăŃa, de socializare.

• Deoarece copilul cu dizabilitate intelectuală învaŃă mai greu, obiectivele de lucru cu el trebuie planificate în etape foarte mici. Se mai recomandă ca, în timpul învăŃării să se revină sistematic asupra etapelor deja parcurse. Trebuie să fim insistenŃi şi răbdători lucrând cu aceşti copii, învăŃarea, pentru ei, este ceva dificil şi au nevoie de toată încurajarea pe care o pot obŃine.

• Copilul cu dizabilitate intelectuală nu gândeşte neapărat greşit, ci altfel. La fel şi învăŃarea sa este diferită de modelul obişnuit, dar fiecare copil cu dizabilităŃi intelectuale are un potenŃial de învăŃare.


ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTARE

Dacă condiŃia copilului cu dizabilitate intelectuală nu se va îmbunătăŃi niciodată, merită să petrecem atâta timp cu el?

UrmăriŃi în continuare şi vă voi explica mai multe despre

„întârzierea în dezvoltare“.

AŃi menŃionat termenul „întârziere în dezvoltare“. Ce se înŃelege prin acest termen?

DA! Şi acum reamintiŃi-vă ce am mai spus: – Dizabilitatea intelectuală nu poate fi vindecată, deci, în această privinŃă, condiŃia copilului cu deficienŃă nu se va ameliora niciodată. Dar poate deprinde abilităŃi noi şi, astfel, putem spune că „starea copilului se va îmbunătăŃi“. Copilul are nevoie de tot sprijinul ce-i poate fi acordat pentru a învăŃa şi a-şi realiza la maximum potenŃialul de care dispune. Acesta este un drept de bază al fiecărui om.

„Întârzierea în dezvoltare“ este termenul pe care îl folosim când copilul are o uşoară întârziere sub toate aspectele sale, dar care, cu sprijin acordat, va ajunge copiii de aceeaşi vârstă ca el.

O caracteristică a dizabilităŃii intelectuale este întârzierea în dezvoltare.

În acest caz, întârzierea este de ordin major şi copilul nu va ajunge niciodată la acelaşi nivel cu alŃi copii de vârsta sa.

În timp, şi cu sprijin acordat, copilul cu întârziere în dezvoltare va ajunge la un nivel de dezvoltare conform vârstei sale.

Tabelul următor evidenŃiază diferenŃa dintre întârzierea în dezvoltare şi dizabilitatea intelectuală.

Bun! Dar de ce discutăm despre întârzierea în dezvoltare într-un compartiment al dizabilităŃii intelectuale?


Un copil cu întârziere în dezvoltare... Un copil cu dizabilitate intelectuală...

• are o uşoară întârziere, pentru toate aspectele dezvoltării sale;

• urmează modelul normal de dezvoltare;

• de obicei, nu are dificultăŃi asociate;

• poate frecventa şcoala obişnuită;

• limitarea capacităŃii nu are caracter permanent; • în timp, decalajul în dezvoltare se reduce, ajungând

ca, în final, diferenŃele faŃă de un copil obişnuit, de aceeaşi vârstă să dispară.

• are o întârziere gravă, unele zone fiind afectate mai mult decât altele;

• urmează un model propriu de dezvoltare, de exem-plu, poate avea abilităŃi motorii bine dezvoltate pentru vârsta sa, atenŃia fiind ca a unui copil mai mic;

• deseori are probleme de alt gen, de exemplu, difi-cultăŃi comportamentale sau de autoservire;

• pentru a frecventa o şcoală obişnuită are nevoie de suport educaŃional adecvat;

• limitarea capacităŃii are caracter permanent; • în timp, nu reuşeşte să ajungă la nivelul de dezvol-

tare caracteristic vârstei; • dezvoltarea psihică este limitată; după momentul

maxim atins, diferenŃele dintre copilul cu deficienŃă şi copilul obişnuit de aceeaşi vârstă se accentuează.

încet în dezvoltare

…dar începe să progreseze

diferenŃele se sting

lent în dezvoltare

rămâne în urmă

nu ajunge, este diferit în

dezvoltare

La un moment dat, între întârzierea în dezvoltare şi dizabilitatea intelectuală ar putea să nu existe nici o diferenŃă; de multe ori se pot produce chiar confuzii în recunoaşterea lor. Ceea ce le diferenŃiază este capacitatea de recuperare şi progresul dezvoltării în timp, precum şi caracterul dizarmonic al dezvoltării, mai accentuat şi mai profund în cazul dizabilităŃii intelectuale.

Este important să acordăm acestor copii ajutor cât mai de timpuriu. Cu cât intervenim mai timpuriu, decalajul fiind mai mic, copilul va ajunge mai repede la nivelul de dezvoltare specific vârstei sale.

Scopurile noastre sunt: • să susŃinem părinŃii acestor copii;

• să le oferim sfaturi despre metodele de stimulare a copilului lor;

• să ajutăm copilul să atingă, în toate aspectele dezvoltării, nivelul corespunzător vârstei sale;

• să monitorizăm cu grijă progresul copilului şi să asigurăm existenŃa unui progres constant.

Cum să ajutăm un copil cu întârziere în dezvoltare... Copiii cu întârziere în dezvoltare întâmpină dificultăŃi în planul comunicării. La ei, comuni-

carea debutează greu şi îşi păstrează, mult timp, un caracter infantil. De aceea, este necesară evaluarea comunicării şi o planificare amănunŃită a obiectivelor.

Acum înŃeleg! Dar, spuneŃi-mi, când trebuie să începem a ajuta copiii cu întârziere în dezvoltare şi care sunt scopurile noastre în acest sens?


IDEI GENERALE...

• Stimularea • ImplicaŃi toŃi membrii familiei în lucrul cu copilul

Copiii cu întârziere în dezvoltare necesită o stimulare mai mare decât alŃi copii. Momentele ideale pentru a vă stimula copilul sunt acelea din cadrul situaŃiilor cotidiene şi în timpul jocului. Unele sugestii în acest sens vă vor fi oferite în pasajele ce urmează.

Cele mai importante şi competente persoane pentru a ajuta copilul sunt membrii familiei lui. Ei cunosc copilul şi se află în contact cu el în fiecare zi în timpul situaŃiilor fireşti, încercaŃi să implicaŃi toŃi membrii familiei în lucrul cu copilul.

• OferiŃi copilului posibilităŃi de comunicare • OferiŃi copiilor şi părinŃilor posibilitatea de a se întâlni în grup

Copilul trebuie să simtă nevoia de a comunica. De aceea, este indicat să-l ajutaŃi oferindu-i situaŃii ce-l stimulează să comunice. De exemplu, atunci când îi oferiŃi hrana, întrebaŃi-l ce anume doreşte, stimulaŃi-l să aleagă, să arate, să spună ceea ce doreşte.

PărinŃii copiilor cu dizabilităŃi îşi pot oferi, reciproc, sfaturi şi asistenŃă. Fiecare copil este unic, manifes-tându-se într-un mod individual. Este important să oferim părinŃilor posibilitatea de a se întâlni şi a discuta, iar copiilor posibilitatea de a se juca într-un mediu relaxant.

Stimularea în situaŃii de joc

• Prin intermediul jocului se dezvoltă majoritatea aptitudinilor de comunicare.

• La copil, jocul formează abilitatea de a înŃelege persoanele şi obiectele din jur, ceea ce constituie baza comunicării.

• Jocul începe cu interacŃiunea dintre mamă şi copil.

• PărinŃii trebuie să-şi încurajeze copilul să participe activ în situaŃii de joc şi să-l ajute să înveŃe cum să se joace.

• Copiii învaŃă mult unii de la alŃii, de aceea să-i încurajăm să se joace împreună.

În continuare sunt expuse unele idei de ordin general, care vă vor sugera cum să vă ajutaŃi copilul cu întârziere în dezvoltare:

Vrei banană sau portocală?

Ce vrei?

Papa

Nana


Jocul de explorare • Copilul cu întârziere în dezvoltare are nevoie de mai mult ajutor şi încurajare pentru a învăŃa

să descopere lumea ce-l înconjoară. El este, adesea, lipsit de curiozitatea de a cunoaşte şi descoperi obiectele ce-l înconjoară. De aceea, prin joc, îl puteŃi pune în situaŃia de a căuta, a descoperi, a recunoaşte anumite obiecte sau persoane. Un exemplu, în acest sens, poate fi următorul joc:

DaŃi-i copilului o jucărie, un cub, o minge mică... după ce sunteŃi siguri că doreşte să se joace cu acel obiect, luaŃi obiectul şi puneŃi-l într-un loc unde poate fi văzut şi de unde poate fi luat de către copil, întrebaŃi copilul „unde se află obiectul respectiv?“ după care începeŃi să căutaŃi împreună cu copilul. În timp ce căutaŃi comunicaŃi cu copilul, denumind fiecare obiect sau acŃiune făcută. StimulaŃi copilul să caute, să arate, să spună despre ceea ce vede, aude, atinge etc.

Jocul de mişcare • Experimentând mişcarea, copilul îşi va cunoaşte mai bine propriul corp şi va şti cum să-l

controleze.

• De cele mai multe ori, copiii cu întârziere în dezvoltare au instabilitate psihomotorie; în cazul lor este foarte utilă antrenarea în jocuri ce implică mişcare.

• Putem folosi următoarea situaŃie de joc:

Îi putem cere copilului să ajungă la un anumit obiect, iar în drumul său să plasăm obstacole uşoare

Jocul de manipulare • Manipularea obiectelor dă prilejul unei stimulări complexe: copilul vede, simte, miroase, căpătând

mai multe informaŃii despre obiect.

• Prin manipulare copilul îşi formează deprinderi motorii utile.

Jocul de socializare • InteracŃiunea cu alte persoane este un factor important în dezvoltare.

• Trebuie să urmărim fiecare încercare de comunicare a copilului şi să-i răspundem.

Uite! O minge.

Unde este mingea? Mingea este pe masă.

Hai! Vino şi ia mingea. Bravo! Ai reuşit!


• Copilul nu trebuie izolat, ci trebuie să îi oferim ocazii să cunoască alte persoane, să se joace cu alŃi copii.

Stimularea copilului prin joc depinde de iscusinŃa şi creativitatea de care dăm dovadă jucându-ne cu el!

Stimularea în situaŃii cotidiene

SituaŃiile cotidiene sunt importante şi utile pentru că: • fac parte din rutina zilnică a familiei; • au loc de câteva ori pe zi, prin repetare facilitând procesul de învăŃare; • încurajează copilul să fie activ, ducând la formarea unor abilităŃi de bază;

• comunicarea este de maximă utilitate;

• pot fi amuzante; • nu necesită timp în plus;

• nu necesită spaŃii sau jucării speciale;

• implică toŃi membrii familiei.

În continuare vă vom oferi câteva sugestii despre cum pot fi stimulaŃi copiii în două dintre situaŃiile cu care vă confruntaŃi zilnic:

Stimularea în timpul spălatului • vorbiŃi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple; • arătaŃi-i obiectele pe care le folosiŃi;

• lăsaŃi copilul să „simtă“ tot ceea ce-l înconjoară: să miroasă săpunul, să simtă temperatura apei;

• în tot acest timp vorbiŃi cu copilul şi solicitaŃi-l să comunice;

• jucaŃi-vă cu copilul în timpul îmbăierii; • cereŃi copilului să vă imite mişcările.

Stimularea în timpul îmbrăcatului • vorbiŃi-i copilului despre ceea ce urmează să se întâmple;

• arătaŃi-i hainele cu care va fi îmbrăcat;

• ajutaŃi copilul să se îmbrace, arătaŃi-i cum să se îmbrace;

• în timp ce dvs. vă îmbrăcaŃi cereŃi copilului să vă imite mişcările;

• nu faceŃi mai mult decât este necesar; ajutaŃi copilul oferindu-i posibilitatea să se ajute singur.

SituaŃiile cotidiene pot constitui prilejuri favorabile de stimulare şi pot da rezultate numai când familia comunică într-un mod firesc şi într-o atmosferă relaxantă!


SPERANłE REALE ÎN CAZUL COPIILOR CU DIZABILITĂłI INTELECTUALE

Realizările copilului cu dizabilitate intelectuală vor depinde de măsura în care îi este afectată abilitatea de a învăŃa. După cum am mai semnalat, unii copii au dificultăŃi de învăŃare de ordin major şi realizările lor sunt foarte limitate. AlŃii au mai puŃine probleme în acest sens şi pot însuşi mai mult.

Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie să poată... • să-şi comunice într-un mod oarecare necesităŃile;

• să-şi formeze abilităŃi de bază în activităŃi precum îmbrăcatul, spălatul, alimentarea;

• să îndeplinească sarcini utile în măsura posibilităŃilor sale;

• să formeze aptitudini de integrare în societate împreună cu alŃi copii şi adulŃi.

CARE SUNT SCOPURILE NOASTRE?

Scopurile noastre sunt: • să îmbunătăŃim abilităŃile de comunicare ale copilului;

• să recunoaştem şi să încurajăm orice fel de comunicare;

• să susŃinem şi să încurajăm părinŃii;

• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;

• să oferim acestor copii posibilitatea de a se integra în comunitate alături de ceilalŃi;

• să le arătăm părinŃilor modalităŃi de abordare a comportamentului dificil.

Un copil cu dizabilitate intelectuală trebuie ajutat să-şi realizeze la maximum potenŃialul. Dacă aşteptăm de la el mai mult, există o mai mare probabilitate ca el să realizeze mai mult.

Aşadar, speranŃele şi aşteptările noastre în această privinŃă au o mare importanŃă; asiguraŃi-vă că ale d-voastră sunt pozitive şi reale.

Realizările copilului cu dizabilitate intelectuală depind de capacitatea sa de a învăŃa, dar şi de posibilităŃile ce i se oferă. Unii copii pot frecventa o şcoală obişnuită, alŃii o şcoală specială sau ore speciale. Dar, pentru toŃi aceşti copii, cel mai important prilej de a învăŃa este cel de acasă, oferit de familie şi respectarea dreptului de a participa la şcoală, ca oricare alt copil.

UrmăriŃi în continuare pentru a afla cauzele dizabilităŃii intelectuale


CAUZELE

Există multiple cauze ale dizabilităŃii intelectuale, însă deseori rămân necunoscute.

Cele mai răspândite cauze sunt determinate de deficienŃele mintale:

• Microcefalie – când copilul se naşte cu un creier mai mic decât obişnuit.

• Leziuni cerebrale – generate de complicaŃii în timpul naşterii sau în timpul şi după naştere; de exemplu, asfixie la naştere, meningită.

• Sindromul Down – deficienŃa mintală este o caracteristică a mai multor sindroame. Sindromul Down este cel mai răspândit.

DizabilităŃile intelectuale pot apărea şi din lipsa severă de comunicare şi stimulare a copilului (vezi copiii din instituŃii şi cei abandonaŃi).

DIZABILITATEA INTELECTUALĂ... ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...

Există multiple idei eronate despre dizabilitatea intelectuală datorată deficienŃei mintale

Este vina mea că copilul are deficienŃă mintală?

Nu este vina d-voastră, nici a soŃului d-voastră. DeficienŃa mintală se întâlneşte la copiii din toată lumea.

Este util să cunoşti cauza dizabilităŃii intelectuale, însă nu este esenŃial. ReŃineŃi! Putem ajuta copilul indiferent dacă cunoaştem, sau nu, cauza.

Cel mai important este să începem cât mai de timpuriu, să îi acordăm sprijin şi asistenŃă, să îi urmărim progresul.

Pentru aceste lucruri trebuie să dăm dovadă de curaj, tact, răbdare. Trebuie să-l acceptăm şi să-l iubim!

Dizabilitatea intelectuală a apărut din cauza mamei?

NU! NU!

DeficienŃa mintală poate fi vindecată?


Există vreun tratament pentru deficienŃa mintală?

Nu există tratament pentru deficienŃa mintală. Nu există medicamente sau intervenŃii care să rezolve această problemă. Există însă, intervenŃii care ne pot facilita interacŃiunea cu copilul cu deficienŃă mintală.

DeficienŃa mintală este contagioasă?

DeficienŃa mintală nu este nici contagioasă, nici transmisibilă; ea nu este de natură infecŃioasă şi nici maladie. Copiii trebuie ajutaŃi să se integreze liber în comunitate şi să înveŃe alături de ceilalŃi.

Cine poate să ne ajute copilul?

Specialiştii vă pot oferi sugestii, dar d-voastră sunteŃi cei mai în măsură să vă ajutaŃi copilul. Cu sprijinul familiei şi al comunităŃii, d-voastră sunteŃi cei ce puteŃi face cel mai mult pentru copilul d-voastră.

D-voastră sunteŃi cei mai importanŃi!

…alte întrebări şi răspunsuri…

Va putea copilul meu să-şi poarte singur

de grijă?

Fiecare copil cu deficienŃă mintală este diferit. Unii dintre ei pot învăŃa anumite deprinderi şi astfel pot deveni, într-o oarecare măsură, independenŃi. AlŃii vor avea, întotdeauna, nevoie de ajutor. Câştigarea autonomiei depinde de capacitatea fiecărui copil de a învăŃa.

Va învăŃa copilul meu să vorbească?

Pentru mulŃi copii cu deficienŃă mintală este foarte dificil să vorbească; unii pot învăŃa destul de bine să vorbească iar alŃii nu vor vorbi niciodată. Capacitatea de a vorbi este legată de gradul deficienŃei. De multe ori, copiii cu deficienŃă mintală învaŃă să comunice prin combinarea vorbirii cu gesturile.

Va putea copilul meu să meargă, vreodată,

la şcoală?

Este bine ca, pentru început, copilul să frecventeze gră-diniŃa. Există grădiniŃe cu programe speciale pentru aceşti copii. Apoi, în funcŃie de nivelul atins, copilul va putea fi orientat spre o şcoală obişnuită sau spre o şcoală cu program special. Pentru copiii cu deficienŃă severă există centre specializate de recuperare.

Va putea copilul meu să lucreze pentru

a-şi asigura existenŃa?

Foarte rar copiii cu deficienŃă mintală reuşesc să-şi găsească vreun serviciu, cu toate că mulŃi sunt capabili să îndeplinească obligaŃii de serviciu. În societate există, totuşi, munci utile pe care le-ar putea îndeplini aceste persoane, dacă li s-ar oferi posibilitatea.


Poate medicul să vindece un copil cu deficienŃă mintală?

De obicei, medicul poate să ajute copiii cu deficienŃă mintală, doar dacă ei au alte pro-bleme de sănătate.

O problemă obişnuită la copiii cu deficienŃă mintală este epilepsia, când au crize convulsive sau convulsii. Ei trebuie să beneficieze de asistenŃă medicală.

Copiii cu sindromul Down au deseori probleme de sănătate ca parte a sindromului.

Şi ei au nevoie de asistenŃă medicală de cele mai multe ori.

În tabelul de mai jos sunt expuse cele mai frecvente probleme de sănătate pe care le întâmpină copiii cu sindromul Down şi ceea ce trebuie făcut în fiecare caz...

PROBLEMA ACłIUNEA

• MalformaŃiile cardiace se întâlnesc la aproape 50% din copiii cu sindrom Down.

ExaminaŃi la clinică starea copilului la fiecare 2-3 luni, în primii 2 ani de viaŃă. Dacă copilul necesită o intervenŃie chirurgicală, atunci ar fi cazul să o faceŃi.

• InfecŃii ale aparatului respirator şi pneumonia.

Când copilul are tuse, dificultăŃi de tip respirator sau prezintă simptome de febră, mergeŃi urgent la clinică.

• DificultăŃi auditive – apar la mulŃi copii cu sindrom Down.

Dacă copilul are dureri de urechi sau eliminări purulente din urechi, mergeŃi urgent la clinică şi cereŃi să fie văzut de un medic ORL.

• InfecŃii oftalmice şi/sau dereglări de vedere.

Dacă ochii copilului sunt inflamaŃi şi roşii, dacă acuză durere, mergeŃi urgent la clinică şi solicitaŃi un consult oftalmologic.

UNDE SE VA ÎNTRERUPE CICLUL COMUNICĂRII?

Am menŃionat că, la copilul cu dizabilităŃi intelectuale, comunicarea este, de cele mai multe ori, grav afectată.

În cazuri mai severe de dizabilitate intelectuală, ciclul comunicării va fi similar schemei următoare...

Acestea sunt unele din întrebările pe care oamenii le pun de obicei. Dacă aveŃi alte întrebări, nu ezitaŃi niciodată să întrebaŃi sau să aflaŃi mai multe despre deficienŃa mintală.

łineŃi minte! Un medic nu poate vindeca sindromul Down sau alte tipuri de deficienŃă mintală. El nu poate interveni în cazul tulburărilor de învăŃare ale copilului d-voastră. Cei ce vă pot ajuta în acest sens sunt specialiştii din centrele de recuperare şi din instituŃiile speciale.

Acum... să reflectăm asupra comunicării




Să examinăm cele două extreme ale dificultăŃilor pe care le poate avea copilul:

• Copilul cu dizabilitate intelectuală uşoară - poate recunoaşte sensul cuvintelor şi al propoziŃiilor simple; - poate fi ajutat să înŃeleagă, dacă persoana ce vorbeşte foloseşte cuvinte simple, uzuale şi gesturi;

- va putea să decidă forma unui răspuns simplu şi să transmită un mesaj simplu, prin cuvinte sau gesturi;

- poate întâmpina dificultăŃi de pronunŃie.

ToŃi copiii cu dizabilitate intelectuală vor avea unele dificultăŃi în ce priveşte înŃelegerea şi exprimarea, dar gradul lor va depinde de gravitatea afecŃiunii.


Este important ca ascultătorul să încerce să înŃeleagă şi să răspundă adecvat; în acest mod se va putea evita întreruperea ciclului de comunicare.

• Copilul cu dizabilitate intelectuală severă - poate vedea şi auzi, dar de obicei este inapt să înregistreze ceea ce aude şi vede, nu

înŃelege cuvintele, dar îşi poate dezvolta abilitatea de a înŃelege tonalitatea vocii, expresia feŃei, gesturile simple;

- poate răspunde la situaŃii comunicând prin mişcări ale corpului, sunete, plânset.

Este important ca cealaltă persoană să observe orice semn de comunicare şi să răspundă prompt, astfel încât să fie menŃinută orice formă de comunicare.

Răspunsul la reacŃia de comunicare a copilului este un factor de întărire al comportamentului copilului. Dacă va primi un răspuns la reacŃia sa de comunicare, copilul va repeta această experienŃă.

Orice copil are nevoie să-şi dezvolte unele mijloace de comunicare, fie cuvinte, fie gesturi, fie mişcări ale corpului. Ascultătorul, atent la încercările de comunicare ale copilului, trebuie să răspundă adecvat. În acest mod, în ciclul comunicării nu se produc intermitenŃe, indiferent de gravitatea deficienŃei mintale.

Pentru a remarca importanŃa utilizării tuturor mijloacelor de comunicare cu un copil cu dizabilitate intelectuală, urmăreşte schema următoare…

Adultul trimite mesaje numai prin cuvinte

Copilul nu înŃelege

Copilul nu răs-punde sau răs-punde greşit

Adultul nu înŃelege, îşi

pierde răbda-rea şi renunŃă

Copilul este descurajat; nu mai trimite şi nu mai răs-

punde la mesaje

Se renunŃă la încercarea de a comunica; ciclul este destrămat

Dacă folosim numai

cuvinte...

...ciclul se destramă.


Depinde de noi să ne adaptăm comunicarea astfel încât ciclul comunicării să nu se destrame!

• Comunicarea este unul din aspectele cele mai dificile pentru deficienŃii mintal şi, de aceea, intervenŃia noastră trebuie să se orienteze prioritar spre această zonă.

• Obiectivul pe termen lung, la deficientul mintal, constă în crearea capacităŃii de comunicare. Pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar să se efectueze evaluarea abilităŃilor de comunicare ale copilului; în funcŃie de datele obŃinute prin evaluare, vom planifica obiectivele pe termen scurt. Realizând obiectivele pe termen scurt, pas cu pas, implicit vom ajuta copilul să atingă obiectivele pe termen lung, planificate iniŃial.

EVALUAREA

În paginile următoare vom examina modele tipice de evaluare ale:

• copilului cu întârziere în dezvoltare;

• copilului cu dizabilitate intelectuală uşoară;

• copilului cu dizabilitate intelectuală severă.

Vom compara punctele forte şi necesităŃile acestor copii, între ele, precum şi cu cele ale altor copii, care au alt gen de deficienŃă.

InformaŃia obŃinută ne va ajuta să stabilim gradul dificultăŃii de învăŃare şi de comunicare a copilului, identificând necesităŃile lui de bază.

Ulterior începem planificarea obiectivelor pe termen scurt corespunzătoare, pentru a satisface necesităŃile copilului.

Adultul trimite mesaje prin

cuvinte, gesturi tonalitate,

expresia feŃei

Copilul înŃelege tona-litatea vocii şi

gesturile

Copilul oferă un răspuns

general: zâmbeşte sau

foloseşte gestul

Adultul răs-punde cu entuziasm

Copilul este încurajat şi

trimite mesaje în continuare

Adultul răspunde – ciclul de

comunicare se construieşte

Dacă folosim cuvintele gesturile, tonalitatea vocii şi

expresia feŃei...

...ciclul este reconstruit!


Un copil cu întârziere în dezvoltare are doar o mică întârziere în toate sferele. Cu ajutor, el va putea ajunge la acelaşi nivel cu ceilalŃi copii de vârsta lui.

ETAPA 1 2 3 4 5

VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,5-3 ANI 3-5 ANI

VORBIREA


Repetă sunetele şi gângu-reşte în mod melodios?

Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de recunoscut. Începe să folosească cu-vinte separat.

Foloseşte cuvinte separate combinându-le uneori câte două? Începe să folosească cu-vinte separat.

Combină cuvinte în pro-poziŃii? ……………………

Vorbirea ei este înŃeleasă de străini? Dacă nu, descrieŃi.

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum îi vor fi satis-făcute necesităŃile: plânge când îi este foame sau când este ud?

ÎnŃelege instrucŃiunile cele mai simple comuni-cate prin gesturi?

Urmează instrucŃiunile neînsoŃite de gesturi: îşi arată părŃile corpului? Începe.

ÎnŃelege limbajul simplu la fel ca alŃi copii de aceeaşi vârstă?

Poate să urmărească o conversaŃie şi să parti-cipe la ea?

GESTURILE



Indică obiectele sau per-soanele ce-i provoacă interes?

ÎnŃelege legătura dintre situaŃie şi gest: face „pa“ din mână?

Foloseşte gesturi pentru a-i face pe alŃii să-i aducă un lucru: arată cana când îi este sete?


JOCUL



Cercetează, se joacă cu obiectele?

Caută obiecte ascunse?

Îi plac jocurile de simu-lare: pretinde, în joc, că face ceva anume?

Îi place să construiască din cuburi? Începe. Imită activităŃi casnice simple?

Îi plac jocurile cu reguli? Participă împreună cu alŃi copii la jocul de simulare?

Cum va arăta lista de control pentru un copil cu întârziere în dezvoltare?

Mai jos este lista de control pentru Maria.


ATENłIA

Priveşte la mama când vorbeşte?

Priveşte în direcŃia sune-telor sau obiectelor noi?

Poate îndeplini sarcini simple fără a fi distrasă de sunete sau obiecte noi?

Îndeplineşte sarcini mai complexe timp îndelungat (jocul de simulare)?

dar se distrage uşor.

Poate să asculte şi să vor-bească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină oarecare?

ASCULTAREA

Răspunde la sunet şi pri-veşte în direcŃia de unde vine?

Face diferenŃă între sunete şi sensul lor: lătratul unui câine, motorul unei maşini?



Încearcă să imite cuvintele? Încearcă.

Într-un loc zgomotos poate ignora zgomotele şi să-şi asculte mama?

SCHIMBUL DE ROL ŞI IMITAREA

Repetă sunetele după adult; dacă mama imită sunetele copilului, le repetă apoi şi ea.


Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor?

Doreşte ca adultul să par-ticipe la jocurile sale?

Încearcă să imite sunetele se care le aude?

Poate participa la o con-versaŃie?

ACTIVITĂłI COTIDIENE

(deprinderi de autoservire)


Duce mâncarea la gura?


Cooperează în timpul pro-cesului de îmbrăcare?

Mănâncă singură?

Poate să se dezbrace de haine mai simple?

A început instruirea pen-tru igiena personală?

Se spală singură pe faŃă şi pe mâini? Încearcă. Îmbracă haine mai simple? Încearcă. Este aproape abilitată să folosească toaleta? Începe.

Poate să se spele şi să se şteargă singură? ……………………

Poate să se îmbrace sin-gură? ……………………

Se duce singură la toaletă?

ABILITAłI MOTORII DE BAZĂ

Poate aduce mâinile pe linia medie?

Poate şedea cu sprijin?

Poate să se târască?


Merge cu sprijin?

Poate merge?

Poate alerga cu greu?

Poate alerga uşor? Încă nu prea sigur. Poate sări cu ambele picioare?

Poate sări? Poate Ńopăi? Poate sări cu deplasare?

Puncte forte: gesturile, jocul, schimbul de rol şi imitarea

NecesităŃi: înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea


Unii copii cu deficienŃă mintală pot avea probleme de auz. Pentru aceşti copii, deficienŃa mintală este, de obicei, cauza dificultăŃii de comunicare, şi nu dificultăŃi ale auzului. Pentru ei este importantă concentrarea asupra ameliorării altor abilităŃi decât concentrarea asupra auzului.

ETAPA 1 2 3 4* 5


VORBIREA



Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de recunoscut. Foloseşte doar sunete cu înŃeles.

Foloseşte cuvinte separate combinându-le uneori câte două?

Combină cuvinte în pro-poziŃii?

…………………… Vorbirea lui este înŃeleasă de străini?

Dacă nu, descrieŃi.

ÎNłELEGEREA



Urmează instrucŃiunile neînsoŃite de gesturi: îşi arată părŃile corpului? Foarte greu.



GESTURILE


………………………… Întinde mâna spre obiecte?





JOCUL

Oamenii şi obiectele îi pro-voacă interesul?

………………………… Le fixează cu privirea?


………………………… Caută obiecte ascunse?


Îi place să construiască din cuburi? Încearcă. Imită activităŃi casnice simple?

Îi plac jocurile cu reguli? Participă împreună cu alŃi copii la jocul de simulare?

Cum va arăta lista de control pentru o dizabilitate intelectuală uşoară? Priveşte lista de control făcută pentru Paul (4 ani).


ATENłIA

Priveşte la mama când vor-beşte?


Poate îndeplini sarcini simple fără a fi distras de sunete sau obiecte noi? Se distrage uşor.



ASCULTAREA



Ascultă când mama îi vorbeşte? Numai uneori.

Ascultă vorbirea mai atent? –

Încearcă să imite cuvin-tele? Uneori.



Repetă sunetele după adult; dacă mama imită sunetele copilului, le repetă apoi şi el.


Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor? Numai acŃiunile. Doreşte ca adultul să par-ticipe la jocurile sale?

Încearcă să imite sunetele pe care le aude?





Duce mâncarea la gură?



Mănâncă singur?


A început instruirea pentru igiena personală?

Se spală singur pe faŃă şi pe mâini? Încearcă. Îmbracă haine mai simple?

Este aproape abilitat să folosească toaleta?

Poate să se spele şi să se şteargă singur? …………………………

Poate să se îmbrace sin-gur? …………………………

Se duce singur la toaletă?

ABILITAłI MOTORII DE BAZA





Merge cu sprijin?

Poate merge?



Poate sări? Poate Ńopăi? Poate sări cu deplasare?

Puncte forte: gesturile, jocul.

NecesităŃi: înŃelegerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de rol, imitarea.


Unii copii cu deficienŃă mintală gravă, pot arăta ca şi alŃi copii şi pot avea aceleaşi abilităŃi motorii; ei întâmpină, însă, mari probleme la învăŃarea celorlalte abilităŃi. CapacităŃile lor mentale sunt echivalente unor copii mult mai mici.

ETAPA 1 2 3 4 5*


VORBIREA

Gângureşte, bolboroseşte? Emite unele sunete ce nu prea seamănă a gângurit.


Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de recunoscut.

Foloseşte cuvinte separate combinându-le uneori câte două?

Combină cuvinte în pro-poziŃii?

………………………… Vorbirea lui este înŃeleasă de străini?

Dacă nu, descrieŃi.

ÎNłELEGEREA


plânge


Urmează instrucŃiunile neînsoŃite de gesturi: îşi arată părŃile corpului?



GESTURILE






Foloseşte gesturile pentru a-şi face mesajele mai con-vingătoare?

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi pro-voacă interesul? Nu prea. Le fixează cu privirea?


………………………… Caută obiecte ascunse?





Participă împreună cu alŃi copii la jocul de simulare?

PriviŃi acum lista de control pentru Andrei. El are 5 ani şi are dizabilitate intelectuală severă.


ATENłIA






ASCULTAREA

Răspunde la sunet şi pri-veşte în direcŃia de unde vine? Da, dar întoarce capul numai pentru o clipă.




Încearcă să imite cuvintele?



Repetă sunetele după adult; dacă mama imită sunetele copilului, le repetă apoi şi el. Uneori.

Repetă propriile sunete în joacă? Uneori.

Imită sunetele şi acŃiu-nile adulŃilor?

Doreşte ca adultul să participe la jocurile sale?

Încearcă să imite sunetele pe care ie aude?







Mănâncă singur?


A început instruirea pentru igiena personală?


Îmbracă haine mai simple?

Este aproape abilitat să folosească toaleta?


Poate să se îmbrace singur?







Merge cu sprijin?

Poate merge?



Poate sări?

Poate Ńopăi?

Poate sări cu deplasare?

Puncte forte: abilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: toate zonele, dar mai ales atenŃia


Înainte de a trece la planificarea obiectivelor...

Să comparăm abilităŃile unui copil cu deficienŃă mintală sau cu întârziere în dezvoltare, cu abilităŃile altui copil, ce are alte incapacităŃi.

ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTARE DEFICIENłĂ MINTALĂ

Vorbirea Uşor întârziată Moderat-grav afectată

ÎnŃelegerea Uşor întârziată Moderat-grav afectată

Gesturile Uşor întârziate Moderat-grav afectate

Jocul Uşor întârziat Asemeni unui copil mai mic

AtenŃia Uşor întârziată Deseori grav afectată

Ascultarea Uşor întârziată Afectată din cauza dificultăŃilor de

concentrare a atenŃiei

Schimbul de rol şi imitarea Uşor întârziate Deseori afectate

ActivităŃi cotidiene Uşor întârziate Încet în deprinderea activităŃilor

cotidiene

AbilităŃi motorii de bază Uşor întârziate Moderat-grav afectate


În primul rând trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi reflectăm asupra obiectivelor pe termen scurt şi planificăm activităŃi pentru a le atinge.

• Zonele necesităŃilor de bază ale Mariei sunt: înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea şi activităŃile cotidiene

• Zonele necesităŃilor de bază ale lui Paul sunt: înŃelegerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de rol şi activităŃile cotidiene

• Andrei are deficiente în toate zonele

Aceasta comparare vă va ajuta să decideŃi dacă problema de bază a copilului pe care l-aŃi evaluat este întârzierea în dezvoltare sau deficienŃa mintală.

Deci, observaŃi că, după cum am menŃionat, un copil cu întârziere în dez-voltare va rămâne puŃin în urmă cu toate abilităŃile sale de comunicare, dar, în cele din urmă, el va ajunge copiii de aceeaşi vârstă cu el. Un copil cu deficienŃă mintală va rămâne cu mult în urmă şi va fi mai încet în deprinderea abilităŃilor de comunicare. El nu va ajunge niciodată copiii de aceeaşi vârstă cu el.

Dar trebuie să Ńinem cont de faptul că fiecare copil cu întârziere în dezvoltare şi fiecare copil cu deficienŃă mintală este diferit şi, deci, necesităŃile lor vor fi variate. Drept exemplu ne vor servi Maria, Paul şi Andrei.


Pentru fiecare dintre cei trei copii trebuie să stabilim un obiectiv pe termen lung şi obiective pe termen scurt, menite să ducă la realizarea lui.

Obiectivul pe termen lung pentru fiecare copil este să-i îmbunătăŃim comu-nicarea acordându-i sprijin şi intervenind în toate aspectele de dificultate, spe-cifice, menŃionate mai sus. Apoi, trebuie să stabilim obiectivele pe termen scurt şi să determinăm ce activităŃi sunt necesare pentru realizarea lor.

Eu am o întrebare! Fiecare dintre aceşti copii are dificultăŃi pe anumite aspecte, dar cum vom şti asupra căror aspecte să ne concentrăm în primul rând?

Casa comunicării (despre care am vorbit în compartimentul 3) ne poate ajuta la clasificarea obiectivelor pe termen lung, după prioritate. Casa ne reaminteşte ce abilităŃi de comunicare trebuie formate în primul rând şi care pot fi formate mai târziu.

Iar acum să ne gândim la Andrei; el are dificultăŃi cu toate zonele casei.

Dacă privim la această casă, putem observa că atenŃia, ascultarea, imitarea şi schimbul de rol sunt abilităŃile de bază ale comunicării; în cazul lui Andrei, asupra acestor abilităŃi trebuie să ne concentrăm – alte abilităŃi pot fi formate mai târziu, odată ce fundamentul casei a fost construit.

Acum gândiŃi-vă, căror abilităŃi le vom acorda prioritate în cazul Mariei şi al lui Paul?


• Am specificat, deja, că obiectivul pe termen lung pentru Maria, care are întârziere în dezvoltare, este de a îmbunătăŃi înŃelegerea, vorbirea, atenŃia, ascultarea şi activităŃile cotidiene. Vom începe cu îmbunătăŃirea abilităŃilor de ascultare, atenŃie şi înŃelegere.

• Pentru Paul, care are o dizabilitate intelectuală uşoară, scopul nostru este de a-i îmbunătăŃi înŃele-gerea, atenŃia, ascultarea, schimbul de rol şi activităŃile cotidiene. În cazul lui, ne vom concentra, în primul rând, asupra atenŃiei, ascultării şi schimbului de rol.

• Pentru Andrei, care are dizabilitate intelectuală severă, având probleme sub toate aspectele, avem ca scop îmbunătăŃirea abilităŃilor lui de bază – atenŃia, ascultarea, imitarea şi schimbul de rol.

Aceşti copii pot avea nevoie de ajutor la activităŃile cotidiene sau la mişcările motorii de bază,

însă noi ne vom ocupa, aici, doar de necesităŃile lor de comunicare.

Acum să vedem cum pot fi realizate obiectivele de îmbunătăŃire a comunicării!

• În primul rând trebuie să ne gândim la obiectivele noastre pe termen lung

• Apoi, trebuie să găsim activităŃile care ne vor ajuta să realizăm obiectivele

În următoarele trei pagini vă vom oferi exemple ale planurilor de obiective pentru Maria – care are întârziere în dezvoltare, Paul – care are dizabilitate intelectuală uşoară şi Andrei – care are dizabilitate intelectuală severă.

CitiŃi-le cu atenŃie!

A-ha! Deci, atunci când un copil are mai multe zone de necesitate, trebuie să ne concentrăm, în primul rând, asupra formării abilităŃilor de comunicare de bază, înainte de a trece la formarea altor abilităŃi. Am înŃeles corect?

Ai înŃeles corect! Foarte des, când lucrăm asupra abilităŃilor de comunicare de bază, observăm o îmbunătăŃire a celorlalte abilităŃi, cu toate că nu le-am acordat atenŃie.

Este important de reŃinut că, necesităŃile copilului se schimbă cu timpul şi trebuie să fim întotdeauna pregătiŃi să modificăm planul obiectivelor în conformitate cu aceste schimbări.


Planul de obiective pentru Maria – întârziere în dezvoltare

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, înŃelegerea

Obiective pe termen scurt: Cum? De către cine?

1. să se concentreze când i se vorbeşte

RugaŃi-o pe Măria să vă aducă lucruri din casă: „Maria, am nevoie de o cană“ „Maria ia-Ńi pantofii!“ „Maria, du cartea lui tata!“ LăudaŃi-o când încearcă

2. să se concentreze şi să asculte în timpul jocului

AjutaŃi-o pe Maria să construiască un turn din cuburi. ÎnvăŃaŃi-o să aştepte, spunându-i: „acum e rândul tău să pui un cub!“

3. să înŃeleagă mai multe cuvinte cunoscute

Când o spălaŃi şi o îmbrăcaŃi, vorbiŃi cu ea despre ceea ce faceŃi. ArătaŃi-i diferite obiecte numindu-le: „uite! apa, săpunul, prosopul, rochiŃa, pantoful etc.“ „acum îmbrăcăm rochiŃa!“

4. să înŃeleagă unele acŃiuni şi activităŃi

LăsaŃi-o pe Maria să vă ajute prin casă, la activităŃi uşoare, întotdeauna vorbiŃi cu ea despre ceea ce face şi o încurajaŃi.

PărinŃii şi ceilalŃi membri ai familiei.

Data stabilită pentru următorul interviu: Numele observatorului:

Data:

Fiecare copil este diferit şi obiectivele se fixează în funcŃie de necesităŃile fiecăruia. O dată cu schimbarea necesităŃilor, se vor modifica si obiectivele!


Planul de obiective pentru Paul – dizabilitate intelectuală uşoară

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, schimbul de rol


1. să se concentreze asupra unei activităŃi de joc pentru o perioadă de timp

ArătaŃi-i lui Paul cum se hrăneşte păpuşa; luaŃi prăjituri pe care le puneŃi într-o farfurie şi învăŃaŃi-l cum să dea de mâncare păpuşii. VorbiŃi despre ceea ce faceŃi şi faceŃi ca activitatea să fie distrac-tivă.

2. să asculte mai atent şi să privească

AşezaŃi-vă jos cu Paul. AtingeŃi diferite părŃi ale corpului şi numiŃi-le în timp ce le atingeŃi. AjutaŃi-l pe Paul să vă imite acŃiunile şi să vă asculte pe d-voastră în timp ce le numiŃi.

3. să asculte mai atent OferiŃi-i lui Paul posibilitatea de a alege mâncarea şi jucăriile cu care să se joace. ÎntrebaŃi-l: „vrei dulceaŃă sau unt?“, „vrei mingea sau maşina?“. DaŃi-i ceea ce a ales.

4. să devină mai conştient de schimbul de rol

LuaŃi o cutie şi câteva bile. AruncaŃi pe rând bilele în cutie. SpuneŃi: „este rândul meu“, apoi: „este rândul tău“.



Data:


Planul de obiective pentru Andrei – dizabilitate intelectuală severă

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim atenŃia, ascultarea, imitarea, schimbul de rol


1. să privească faŃa d-voastră când vorbiŃi

AcoperiŃi-vă şi descoperiŃi-vă faŃa. ÎntrebaŃi: „unde este mama?“, „aici este, uite-o pe mama!“. SpuneŃi: „salut!„ şi „pa!“ cu o expresie a feŃei şi o voce vesele în timp ce vă acoperiŃi şi vă descoperiŃi.

2. să înveŃe să vă asculte, mai mult, vocea

Când Andrei produce vreun sunet, imitaŃi-l, ca şi cum aŃi vorbi cu el. PurtaŃi „conversaŃii“ cu el imi-tându-i sunetele. łineŃi-l pe Andrei aproape de d-voastră, pe braŃe, pe picioare; cântaŃi-i şi legănaŃi-vă împreună cu el după ritm.

3. să se joace, pe rând cu d-voastră, în timpul jocului

JucaŃi-vă cu el de-a gâdilatul. Când râde, gâdilaŃi-l din nou. SchimbaŃi rolurile lăsându-l pe el să vă gâdile, iar d-voastră râdeŃi.



Data:

Cele mai importante posibilităŃi de învăŃare sunt în timpul jocului şi în timpul activităŃilor cotidiene!


Este important să reŃinem că:

• ceea ce îl poate ajuta, în cea mai mare măsură, pe copilul cu dizabilitate intelectuală este modul cum îl tratăm zi de zi.

• dacă folosim bine abilităŃile de comunicare, copilul va învăŃa să comunice în felul său.

CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE INTELECTUALĂ...

VorbiŃi-i copilului despre ceea ce se întâmplă în jurul lui.

AşezaŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi cu el faŃă în faŃă.

Înainte de a vorbi, atrageŃi-i atenŃia, atingându-1 uşor şi spunându-i pe nume. AsiguraŃi-vă că el vă priveşte atunci când îi vorbiŃi.

Când vorbiŃi, folosiŃi gesturile, încurajaŃi copilul să folosească gesturile când vrea să exprime ceva.

ArătaŃi-i copilului, de fiecare dată, obiectul despre care vorbiŃi.

VorbiŃi cu copilul d-voastră despre feno-menele din jur.

ÎncurajaŃi copilul să emită sunete, cântând şi jucând jocuri care implică producerea sunetelor.


Când vorbiŃi cu copilul folosiŃi expresia feŃei pentru a-l ajuta să înŃeleagă sensul celor spuse de d-voastră.

ObservaŃi orice încercare a copilului de a comunica şi întotdeauna răspundeŃi la ea.

FolosiŃi cuvinte uzuale şi propoziŃii simple. AccentuaŃi cele mai importante cuvinte.

! Am menŃionat deja utilizarea gesturilor în comunicarea cu copiii cu deficienŃă mintală şi cu cei cu întârziere în dezvoltare. Acest lucru este foarte important; de aceea, în paginile ce urmează vom oferi explicaŃii privind acest lucru...

FOLOSIREA GESTURILOR

Ce sunt gesturile? • Gestul este o mişcare a mâinilor, corpului şi a feŃei, care poartă un sens oarecare.

• Prin gesturi se transmit mesaje – de exemplu: când vrem să spunem „la revedere“, folosim o unduire de mână.

• Orice mişcare a corpului poate fi un gest, doar dacă celălalt îi înŃelege sensul.

De ce trebuie să folosim gesticulaŃia în

comunicarea cu un copil cu dizabilitate

intelectuală?

• MulŃi copii cu dizabilitate intelectuală, întâmpină dificultăŃi în învăŃarea utilizării cuvintelor şi de aceea comunicarea devine dificilă pentru ei.

• Gesturile sunt mult mai uşor de văzut, de înŃeles şi de memorat pentru copii.

• Folosind gestul în paralel cu vorbirea, putem comunica mai uşor cu copilul cu deficienŃă mintală, iar el va încerca să comunice cu noi folosind cuvântul, dar şi gestul.

Mergem la cumpărături; puneŃi pantofii

AmintiŃi-vă toate punctele de mai sus, în orice situaŃie de comunicare cu un copil cu dizabilitate intelectuală sau întârziere în dezvoltare.

Să mergem!


Prin utilizarea gesturilor, mesajul verbal va deveni mai clar şi mai uşor de înŃeles. ÎncercaŃi această activitate pentru a vă convinge de importanŃa utilizării gesturilor...

1. DaŃi-i unei persoane o instrucŃiune verbală într-o limbă pe care nu o cunoaşte. FolosiŃi numai cuvinte, nu şi gesturi.

2. Cum răspunde persoana?

3. DaŃi-i persoanei aceeaşi instrucŃiune verbală, dar, în paralel cu cuvintele, folosiŃi şi gesturi pentru a vă transmite mesajul.

4. De data aceasta, persoana a înŃeles mesajul?

Când trebuie să folosim gesturile?

• Trebuie să începem în paralel cu vorbirea, cât mai de timpuriu.

• Copilul va învăŃa să înŃeleagă şi să folosească gesturile având exemplu persoanele din jurul său.

• ToŃi cei care intră în contact cu copilul trebuie să folosească gesturile, mereu aceleaşi, în toate cazurile când vorbesc cu copilul.

Cum vom învăŃa copilul să folosească gesturile?

• Când este mic, cel mai simplu mod de a-l învăŃa este acela de a-i vorbi, gesticulând, în toate situaŃiile fireşti din fiecare zi. Când îi facem baie, când îl îmbrăcăm, când pregătim prânzul, vorbim cu el şi gesticulăm.

• Aceste situaŃii sunt ideale atât pentru învăŃarea gesturilor, cât şi pentru învăŃarea cuvintelor. Pentru mai multe informaŃii citiŃi în continuare...

... aşa deci, observaŃi că utilizarea gesturilor, alături de cuvinte, face exprimarea mai clară şi facilitează comunicarea!

ReŃineŃi! Limbajul semnelor este complex. La fel ca şi limba vorbită, el are regulile şi reglementările sale. Limbajul semnelor îl utilizează hipoacuzicii. Gesturile nu constituie un sistem lingvistic oficial. Ele sunt simboluri, pe care le folosim cu toŃi, într-o oarecare măsură, pentru a ne face mesajele mai clare, dar gesturile nu se supun unor reguli sau reglementări. Ele pot fi determinate de cultura unui anumit segment de populaŃie.

Care este diferenŃa dintre limbajul semnelor, folosit de hipoacuzici şi gesturile pe care trebuie să le utilizăm în comunicarea cu copilul cu dizabilitate intelectuală?


ÎNVĂłAREA GESTURILOR ÎN CADRUL SITUAłIILOR COTIDIENE

!NB! De fiecare dată când vorbim despre „utilizarea gesturilor“, ne referim la utilizarea gesturilor şi

cuvintelor în paralel. Niciodată nu trebuie să folosim numai gesturile!

Ce gesturi trebuie să folosim?

• Nu există un set de gesturi de care să facem uz în comunicarea cu un copil. Aceasta înseamnă că, înainte de a utiliza gesturile, părinŃii trebuie să stabilească ce gesturi vor folosi în comunicarea cu copilul lor.

• După ce au decis ce gesturi vor fi folosite, întreaga familie va face apel numai la setul de gesturi stabilit.

• Un anume gest va fi utilizat numai în raport cu obiectul sau acŃiunea pentru care a fost stabilit iniŃial.

De exemplu:

Cană Casă

Somn Vino aici

• ÎnvăŃaŃi copilul gesturi utile şi care exprimă necesităŃile sale: sete, foame, frig, cald, somn...

• Pentru început, alegeŃi 5 gesturi. FolosiŃi şi alte gesturi în timpul comunicării cu copilul, dar accentuaŃi-le pe cele 5. După ce copilul a învăŃat primele 5 gesturi, găsiŃi alte 5, pe care va urma să le înveŃe. Nu este indicat să se înveŃe mai mult de 5 gesturi în acelaşi timp.

Prin folosirea gesturilor putem ajuta un copil cu deficienŃă mintală sau cu întârziere în dezvoltare să înŃeleagă mai uşor şi să se exprime mai clar. Dar acum mă întreb... cum învaŃă copilul să folosească gesturile?

ÎnvăŃarea gesturilor urmează aceeaşi cale ca şi învăŃarea cuvintelor. Pentru a afla cum învaŃă copilul să înŃeleagă şi să utilizeze gesturile, citiŃi în continuare paginile ce urmează...

SituaŃiile cotidiene: baia, îmbrăcatul, masa sunt activităŃi oportune pentru învăŃarea gesturilor. Avantajele ce decurg din folosirea acestor situaŃii sunt multiple: sunt ideale pentru învăŃarea utilizării cuvintelor, ajută la formarea şi dezvoltarea unor deprinderi şi abilităŃi de bază, având loc zilnic şi de mai multe ori pe zi devin familiare copilului, nu necesită timp în plus afectat, nu necesită un consum de resurse (jucării, jocuri, spaŃii special amenajate), pot fi folosite de către oricare din membrii familiei.


La ce gesturi să recurgem?

Pentru ca un copil să înveŃe şi să înŃeleagă, cu adevărat, un gest, el trebuie să vadă cum este folosit gestul într-o situaŃie cu sens.

Copilul trebuie să: • vadă gestul în îmbinare cu cuvântul vorbit

• vadă acŃiunea la care se referă • repete acŃiunea descrisă de gest

• vadă obiectul la care se referă

• atingă obiectul descris de gest • folosească obiectul descris de gest

• repete experienŃa sa directă cu obiectul de cât mai multe ori.

ÎnvăŃarea gesturilor implică trei etape:

Etapa Copilul... Adultul... NB!

1

ÎnŃelegerea sensului

• vede gestul folosit în multe situaŃii diferite

• face legătura între gestul pe care-l vede şi sensul lui

• începe să înŃeleagă sensul

• accentuează gestul şi îl foloseşte în multe situaŃii diferite

• repetă gestul făcând legătura între el şi sensul lui

• foloseşte acelaşi gest pentru un obiect anume

• nu este neapărat ne-voie ca copilul să facă gestul

• copilul trebuie să par-ticipe activ la situaŃie

• răbdare! – această etapă poate dura foarte mult!

2

Imitarea adultului

• încearcă să imite gestul pe care îl vede

• este încurajat de răspun-sul adultului

• încearcă din nou

• modelează gestul cu mâna copilului

• oferă copilului timp să încerce gestul indepen-dent

• laudă încercările copilului

• continuă să folosească gestul în context

• fiŃi răbdători! Aşteptând copilul puteŃi să-l ajutaŃi

• nu forŃaŃi copilul să folosească gestul!

• oferiŃi copilului cât mai multe ocazii să folosească gestul

• nu grăbiŃi copilul!

3

Folosirea gestului cu sens

• gândeşte ce vrea să exprime

• memorează gestul ce reprezintă acel sens

• Ńine minte cum se face acel gest

• foloseşte gestul

• menŃine activitatea mai mult timp pentru a da copilului timp să folo-sească gestul

• laudă şi acceptă orice încercare a copilului de a folosi gestul într-o situaŃie cu sens

• nu treceŃi prea repede la activităŃi şi gesturi noi

• arătaŃi copilului prin exemplul propriu cum să folosească gesturile

Înainte de a începe învăŃarea gesturilor, evaluaŃi capacitatea copilului de a folosi mâinile şi palmele. De această abilitate depinde calitatea învăŃării.


Iată câteva exemple de gesturi pe care le-aŃi putea folosi în toate situaŃiile cotidiene…

Acestea sunt numai câteva exemple de cuvinte şi gesturi pe care le puteŃi folosi.

GândiŃi-vă la alte cuvinte care sunt utile în situaŃiile cotidiene şi alcătuiŃi gesturile d-voastră care să se potrivească cu cuvintele.

PuteŃi face multe lucruri bune pentru copilul d-voastră, important este să fiŃi pozitivi şi cu încredere în acesta!


Cei mai mulŃi copii cu dizabilitate intelectuală sau cu întârziere în dezvoltare au dificultăŃi în învăŃarea abilităŃilor de autoservire şi noi trebuie să oferim sfaturi în acest sens.

HaideŃi să citim cu atenŃie ceea ce urmează!

ÎnvăŃarea abilităŃilor de autoservire

• este foarte important ca aceşti copii să înveŃe să facă pentru ei cât mai mult posibil; să fie cât mai independenŃi;

• trebuie să îi ajutăm învăŃându-i cum să se ajute singuri;

• nu trebuie să facem totul în locul lor, să le îngrădim independenŃa;

• scopul nostru este ca ei să devină cât mai independenŃi, să aibă încredere în propriile capacităŃi;

• dacă, la început, familia va trebui să petreacă mai mult timp cu copilul, în timp, ajutându-l să se descurce singur, copilul va face singur anumite activităŃi;

• învăŃând să aibă încredere în propriile forŃe, copilul va căpăta sentimentul de autorespect.

Iată câteva sfaturi pentru a ajuta copilul să devină mai independent. FolosiŃi-le!

1. AşezaŃi-vă în spatele copilului. łineŃi-i mâinile şi ghidaŃi-i mişcările cu mâinile d-voastră. Această metodă se numeşte „mână peste mână“.

2. PăstraŃi ritmicitatea activităŃilor zi de zi. Copilul va învăŃa prin repetare, deci fiti răbdători şi insistenŃi!

3. ArătaŃi copilului ce doriŃi să facă, apoi ajutaŃi-l să vă imite.

4. Întotdeauna vorbiŃi cu copilul despre ceea ce face. Acest lucru îl va ajuta să înŃeleagă.

5. LăudaŃi orice încercare a copilului, reuşită sau nu.

6. AjutaŃi copilul când are nevoie de d-voastră, dar nu prea mult. El trebuie să facă cât mai mult singur.

łineŃi minte: răbdare şi insistenŃă!

Datorită faptului că aceste situaŃii au loc în mod regulat, zi de zi, ele sunt ocaziile ideale pentru a învăŃa un copil să comunice. Dar, reŃineŃi! Este foarte important modul în care vorbim cu copilul.

Când vorbim cu el trebuie: • să fim la acelaşi nivel cu copilul şi să îi captăm atenŃia;

• activitatea să îi facă plăcere;


• să vorbim despre ceea ce face copilul;

• să folosim gesturile şi vorbirea;

• să vorbim rar, clar, în mod natural;

• să utilizăm un limbaj simplu: cuvinte uzuale şi propoziŃii simple;

• să utilizăm obiecte accesibile copilului, pe care el să le poată atinge, simŃi...

Important de reŃinut despre dizabilitatea intelectuală!

• Există mai multe cauze ale dizabilităŃii intelectuale. Unele sunt legate de deficienŃele mintale, altele de mediul social din mica copilărie.

• Există mai multe grade ale dizabilităŃilor intelectuale. Unii copii au doar dificultăŃi de învăŃare, alŃii pot avea dificultăŃi severe.

• Copiii cu dizabilităŃi intelectuale au dificultăŃi în majoritatea aspectelor de dezvoltare şi, implicit, în comunicare.

• ToŃi copiii cu dizabilitate intelectuală pot învăŃa câte ceva, dacă li se acordă ajutor şi posibilitatea de a o face.

• Acestor copii trebuie să li se acorde asistenŃă în direcŃia deprinderii abilităŃilor de învăŃare, începând cât mai de timpuriu.

• Copiii cu deficienŃe mai grave pot fi foarte înceŃi în deprinderea acestor abilităŃi. Pentru ei este necesară o planificare a obiectivelor în etape foarte mici.

• Este foarte important ca aceşti copii să fie învăŃaŃi să devină cât mai independenŃi posibil.

• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune momente pentru ca aceşti copii să deprindă noile abilităŃi.

• Unii copii cu dizabilităŃi intelectuale pot avea dificultăŃi de ordin comportamental.

TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT

• Persoanele cu dizabilitate intelectuală pot avea şi dificultăŃi de ordin comportamental.

• S-a constatat că unul din patru copii cu deficienŃă mintală vor avea tulburări grave de com-portament. Deci, acesta este un domeniu în care putem acorda sprijin părinŃilor.

• Un comportament considerat inacceptabil de către unii poate fi foarte uşor acceptat de alŃii; de aceea este foarte important de stabilit ce anume din comportamentul copilului se doreşte a fi schimbat.

• Familia este cea care trebuie să delimiteze, exact, tulburările comportamentale ale copilului.

• Este important de reŃinut că nu întotdeauna putem schimba comportamentul copilului.

MulŃi copii cu deficienŃă mintală au dificultăŃi de com-portament. Pentru a afla mai

multe citiŃi în continuare

De ce vorbim despre tulburările de comportament în modulul

pentru deficienŃă mintală?


• Tulburările de comportament ale copilului pot fi un factor de stres pentru familie; de aceea nu trebuie să învinuim familia dacă ea nu abordează în mod corect aceste tulburări.

• Este important să înŃelegem cât mai corect situaŃia copilului şi a familiei sale.

Iată câteva tipuri de tulburări de comportament...

• agresiune fizică

Exemplu: atacarea, lovirea, muşcarea altor persoane

• distrugerea obiectelor

Exemplu: ruperea hainelor, jucăriilor, a altor obiecte

• hiperactivism

Exemplu: mişcarea sau fuga continuă, neputinŃa de a se concentra asupra unor activităŃi

• automutilare

Exemplu: se loveşte sau se muşcă

• solicitarea continuă a atenŃiei

Exemplu: aruncă cu obiecte în persoana care nu-i acordă atenŃie

• producerea de zgomot excesiv

Exemplu: Ńipă, strigă, scânceşte, geme...

• accese de isterie şi furie

Exemplu: devine furios dacă nu i se face pe plac

• comportament repetitiv, stereotipii

Exemplu: repetă aceeaşi mişcare de multe ori, se leagănă, se loveşte

• obiceiuri urâte, ticuri

Exemplu: scuipă, îşi curăŃă nasul în public...

• tulburări ale somnului

Exemplu: nu doarme noaptea, umblă prin casă producând zgomot

Eu înŃeleg acum de ce trebuie să vorbim despre comportament. Dar ce înŃelegem prin „tulburări de comportament“?

Urmăreşte în continuare şi vom încerca să explicăm...

NB! Tipurile de comportament expuse sunt doar cele mai obişnuite difi-cultăŃi pe care le pot întâmpina aceşti copii şi familiile lor. Fiecare copil este, însă, diferit şi va avea un comportament propriu. Noi trebuie să stabilim ce este indezirabil în comportamentul fiecărui copil.


CAUZELE TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

• Uneori copilul prezintă tulburări de comportament fără nici o cauză aparentă. Comportamentul său poate fi o caracteristică a deficienŃei mintale.

• Eşecul comunicării poate declanşa tulburări de comportament. DificultăŃile de înŃelegere şi de exprimare induc frustrarea; este posibil ca acel copil să nu înŃeleagă ce anume se doreşte de la el. Dacă la această situaŃie se va răspunde cu un comportament intolerant, din partea familiei, acest lucru va întări şi mai mult modalitatea negativă de răspuns al copilului.

• DificultăŃile de concentrare asupra unei activităŃi – pot duce la naşterea unor răspunsuri com-portamentale inadecvate. Copilul nu reuşeşte să se concentreze asupra unei activităŃi şi trece foarte repede la o altă activitate, ceea ce dă comportamentului său caracteristica de hiperactivism. Nefiind, în genere, interesat de scopul activităŃii, copilul cu deficienŃă mintală nu îşi finalizează acŃiunea.

• IndiferenŃa faŃă de contactul social apare, în general, atunci când copilul nu înŃelege relaŃia sa cu ceilalŃi. În acest caz, copilul devine agresiv în prezenŃa altor persoane, se izolează şi dezvoltă un comportament repetitiv.

• AbsenŃa stimulării şi plictiseala pot duce la apariŃia reacŃiilor de autostimulare manifestate, în general, prin ticuri, autoagresare. În lipsa unor stimuli externi, copilul îşi descoperă propriul corp de care se foloseşte pentru a obŃine stimularea.

• Solicitarea atenŃiei celorlalŃi poate cauza un comportament inadecvat. Un copil poate învăŃa că atenŃia părinŃilor poate fi captată printr-o anumită acŃiune. Chiar dacă reacŃia părinŃilor este negativă, copilul va folosi acest tip de comportament, mulŃumit fiind că a reuşit să atragă atenŃia părinŃilor.

De cele mai multe ori, copiii cu dizabilitate intelectuală pot avea un comportament ce nu cores-punde vârstei, fiind specific vârstelor inferioare. Cu cât dizabilitatea este mai severă, cu atât com-portamentul va coborî spre vârste mai mici.

EVALUAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT DE CĂTRE PROFESIONIŞTI

De ce trebuie să evaluăm

comportamentul copilului?

Am convenit deja că părinŃii copiilor cu tulburări de comporta-ment au nevoie de sfaturile şi de sprijinul nostru. Aceasta înseamnă că trebuie să alcătuim pentru ei un plan de obiective. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem şi să înŃelegem problemele cu care se confruntă părinŃii, trebuie să cunoaştem copilul. Având aceste informaŃii de evaluare putem acorda părinŃilor şi copilului ajutorul necesar.

Ce trebuie să aflăm prin

evaluare?

Prin evaluare, vom cunoaşte: care este problema centrală, modul în care părinŃii abordează problema copilului, ce poate şi ce nu poate să facă copilul. Cunoscând toate acestea vom putea stabili zona de intervenŃie, precum şi mecanismele cu care vom interveni. Datele obŃinute în urma evaluării sunt esenŃiale în stabilirea planului de obiective.

Cum putem obŃine informaŃia necesară?

O vom obŃine făcând cunoştinŃă cu părinŃii şi cu copilul. Trebuie să ascultăm ceea ce au de spus părinŃii, să le punem unele întrebări. Este important să petrecem o perioadă de timp cu copilul, pentru a-l cunoaşte mai bine. Alte amănunte în pagina următoare...

Să vedem ce poate sta la baza unei tulburări de comportament...


CUM STABILIM O RELAłIE

CU FAMILIA ŞI CU COPILUL

• AsiguraŃi-vă că aveŃi la dispoziŃie timp suficient pentru a petrece cu familia.

• AscultaŃi mai întâi ceea ce doreşte familia să vă comunice. Doar mai târziu începeŃi să întrebaŃi ceea ce vă interesează.

• Este bine să discutaŃi cu cât mai mulŃi membri din familie, nu numai cu mama.

• FiŃi receptivi faŃă de ceea ce se întâmplă în familie. Nu puneŃi întrebări incomode şi nu fiŃi prea insis-tenŃi în a obŃine o anumită informaŃie.

• ÎncercaŃi să nu criticaŃi familia, chiar dacă nu sunteŃi de acord cu metoda prin care încearcă să rezolve situaŃia.

• ÎncercaŃi să înŃelegeŃi lucrurile şi din punctul lor de vedere.

• ArătaŃi familiei că sunteŃi interesat de problema lor, că vă pasă de ei, că doriŃi să-i ajutaŃi. Trebuie să le câştigaŃi încrederea!

• Este esenŃial ca relaŃia d-voastră să se bazeze pe încredere reciprocă!

• IntraŃi în contact cu copilul, vorbind cu el. • AsiguraŃi-vă că locul ales pentru joc este liniştit şi

nimic nu va distrage atenŃia copilului. • AlegeŃi o activitate care, după spusele părinŃilor,

îi face plăcere copilului. • ÎncurajaŃi-l să vă privească, dar nu insistaŃi prea

mult. • ZâmbiŃi-i şi vorbiŃi calm şi liniştit. • Nu impuneŃi nimic copilului. Dacă vă evită şi pare

speriat, acordaŃi-i timp să se acomodeze cu locul, cu d-voastră.

• Nu faceŃi mişcări bruşte care ar putea să-i distragă atenŃia.

• ModificaŃi activităŃile în funcŃie de capacitatea de răspuns a copilului; urmăriŃi reuşita acŃiunilor.

• AccentuaŃi capacităŃile restante ale copilului, şi nu deficienŃele.

• Înainte de întâlnirea cu părinŃii, examinaŃi întrebările de mai jos pentru a şti ce informaŃie trebuie

să aflaŃi în discuŃia cu părinŃii.

• O parte din informaŃie poate fi obŃinută ascultând părinŃii şi relaŃionând cu copilul. Dacă aceasta este insuficientă, putem utiliza întrebări specifice.

• În timp ce vorbiŃi cu părinŃii faceŃi însemnări scurte. NotaŃi toate datele care consideraŃi a fi utile pentru evaluare.

În evaluare trebuie să obŃinem anumite informaŃii; de aceea este important să stabilim o relaŃie cu familia şi cu copilul. In acest fel putem să înŃelegem situaŃia lor şi dificultăŃile cu care se confruntă. Primul pas pentru a realiza evaluarea este, deci, stabilirea relaŃiei cu familia...

Iar acum să vedem ce informaŃie trebuie să obŃinem în evaluare...


Evaluarea unui copil cu tulburări de comportament Însemnări

EvoluŃia tulburărilor de comportament • Care sunt dificultăŃile de bază? • Cum şi când au apărut ele? • Cât de des apar ele? • În timp, s-au ameliorat ori s-au înrăutăŃit? • Cum au procedat părinŃii? • Cum a reacŃionat copilul?

Anamneză • Probleme de ordin prenatal, perinatal, postnatal • Momente neobişnuite surprinse în procesul de dezvoltare de la naştere şi până în prezent

• Ce boli a avut copilul? • Ce tratament a urmat?

Familia şi mediul social • Familia este completă? • Cu cine locuieşte copilul şi unde? • Cine se ocupă mai mult de copil? • Ce atitudine au ceilalŃi membri ai familiei faŃă de copil? • Mai există persoane cu probleme în familie? • Au avut loc, în familie, schimbări de ordin major?

ObservaŃii • Sunt părinŃii atenŃi unul cu altul, se susŃin reciproc? • Au acceptat ei deficienŃa copilului lor? • Au speranŃe reale privind evoluŃia copilului? • ÎnŃeleg ei cauza dificultăŃilor copilului? • ÎnŃeleg ei rolul major care le revine în educarea copilului?

Cum se prezintă copilul în timpul evaluării • Este mobil? • Poate să-şi mişte mâinile?

• DescrieŃi abilităŃile de autoservire ale copilului - îmbrăcarea - spălarea - servirea mesei - toaleta

• Ce ar dori părinŃii să poată face copilul?

• DescrieŃi abilităŃile de comunicare ale copilului - Ce şi cât înŃelege? - În ce mod se exprimă? - Ce mijloace de înŃelegere şi exprimare foloseşte copilul – verbale

sau non-verbale?

• DescrieŃi abilităŃile sociale ale copilului - Ce atitudine are faŃă de alte persoane? - Cu cine-i place, mai mult, să stea? - Stabileşte contactul vizual? - Acceptă contactul cu ceilalŃi?

• DescrieŃi abilităŃile de joc ale copilului - Cum îşi petrece timpul? - Cât timp se poate concentra asupra unei activităŃi? - Ce jocuri îi plac? - Îi place să se joace cu alŃii sau preferă să se joace singur?


• DescrieŃi amănunŃit comportamentul copilului - Are un comportament neobişnuit? - În ce constă acest comportament? - Cum procedează părinŃii în acest caz? - Copilul are un regim normal de somn? - Are un regim normal de alimentare? - Ce-i place copilului? - Ce nu-i place?

• Ce-i reuşeşte copilului?

• Sumarul situaŃiei familiale:

• Sumarul punctelor forte şi al necesităŃilor copilului

Numele evaluatorului:……………………………………………… Data evaluării: ……………………


• PărinŃii trebuie să se gândească la un comportament pe care ei doresc să-l încurajeze la copilul lor şi la un comportament pe care vor să-l combată.

Pentru a încuraja un comportament pozitiv, părinŃii trebuie să: • Descrie în detaliu comportamentul dorit. Acesta va fi obiectivul pe termen lung pentru copil.

• GândiŃi-vă la paşii mici ce vor trebui parcurşi pentru a atinge acest comportament. Acestea vor fi obiectivele d-voastră pe termen scurt.

• GândiŃi-vă la lucrurile care vor recompensa comportamentul copilului şi folosiŃi-le atunci când înregistraŃi un progres, când copilul face un pas pozitiv spre atingerea obiectivului său. El va începe să asocieze comportamentul bun cu primirea unei recompense.

• ScrieŃi un plan al obiectivelor care să prezinte părinŃilor comportamentul pe care ei doresc să-l încurajeze.

• ConsemnaŃi în detaliu evoluŃia copilului. Nu uitaŃi să notaŃi şi cea mai mică schimbare.

Pentru a combate un comportament nedorit, părinŃii trebuie să: • Descrie în detaliu comportamentul pe care ei doresc să-l combată. Acesta va fi al doilea

obiectiv pe termen lung.

• GândiŃi-vă la paşii mici ce vor trebui parcurşi pentru ca acest comportament să fie combătut.

PărinŃii trebuie să se gândească la nişte metode de combatere a comportamentului, calme, pozitive şi ferme.

În primul rând vom decide împreună cu părinŃii care sunt obiectivele dorite de ei pentru copilul lor. AsiguraŃi-vă că acestea sunt realizabile. Obiectivele trebuie să urmărească combaterea comportamentului negativ, dar şi încurajarea comportamentului pozitiv.

Am înŃeles ce este de făcut până aici! Dar, ce pot face mai departe?


NB! Există diferite metode de combatere a comportamentului nedorit. Nu trebuie să folosim lovituri sau alte pedepse, începeŃi prin a încerca să liniştiŃi copilul şi a-i distrage atenŃia de la comportamentul nedorit!

METODE DE COMBATERE A COMPORTAMENTULUI NEDORIT

• AflaŃi ce anume declanşează comportamentul (foame, plictiseală...) şi încercaŃi să evitaŃi situaŃia respectivă sau să distrageŃi atenŃia copilului până la declanşarea comportamentului.

• Dacă nu există vreo modalitate de a evita comportamentul sau a distrage copilul, încercaŃi să-i ignoraŃi comportamentul.

• Dacă continuă să se comporte la fel, chiar şi atunci când îi ignoraŃi comportamentul şi dacă depăşeşte pragul toleranŃei, certaŃi copilul cu voce fermă şi cu o expresie severă a feŃei.

• Dacă, după toate măsurile expuse, copilul nu şi-a schimbat comportamentul dificil, poate apărea necesitatea de a-l opri Ńinându-l de mâini. Nu o faceŃi mai mult de 5 minute. RămâneŃi calmă şi nu loviŃi copilul.

Iar acum...

• AlcătuiŃi un plan al obiectivelor care să descrie clar comportamentul pe care părinŃii doresc să-1 combată şi în ce mod speră să realizeze acest lucru.

• ConsemnaŃi, în detaliu, orice evoluŃie a copilului. NotaŃi chiar şi cea mai mică schimbare!

PLANUL OBIECTIVELOR – UN MODEL –

Prenumele: Sorin Vârsta: 6 ani

a) Comportamentul pe care părinŃii vor să-l încurajeze: să-şi spele farfuria b) Comportamentul care trebuie combătut: aruncarea mâncării

Obiectiv pe termen lung: copilul să-şi spele farfuria

Obiective pe termen scurt: • Copilul să urmărească adultul când duce farfuria la chiuvetă. • Să se ducă singur la chiuvetă. • Să pună farfuria în chiuvetă cu ajutorul adultului. • Să se ducă să-şi spele farfuria fără ajutorul cuiva.

Cum să ajutăm copilul? • După masă duceŃi copilul la chiuvetă şi lăsaŃi-l să privească cum ceilalŃi spală farfuriile. • FolosiŃi metoda „mână peste mână“ pentru a ajuta copilul să-şi pună farfuria în chiuvetă şi să o spele. Când aŃi terminat activitatea, lăudaŃi-l!

Un exemplu de plan al obiectivelor pentru un copil cu tulburări comportamentale vă va fi descris în paginile ce urmează...


• Treptat, încetaŃi să-l mai duceŃi de mână, dar încurajaŃi-l să vă urmeze singur când vă duceŃi să vă spălaŃi farfuria.

• AjutaŃi-l puŃin la spălatul farfuriei, dar lăsaŃi-l să facă acest lucru mai mult singur. • ÎncurajaŃi copilul să-şi ia farfuria şi să o spele singur. LăudaŃi-l în orice încercare a sa.

Ce recompense, moduri de încurajare, vor folosi părinŃii? • Vor zâmbi copilului. • Îl vor lăuda încurajator cu voce caldă. • Îi vor oferi afecŃiune. • Îi vor oferi una sau mai multe din aceste recompense de fiecare dată când copilul va face şi cel mai mic pas spre realizarea unui obiectiv pe termen scurt.

Cine este implicat în lucrul cu copilul?

Este de dorit ca întreaga familie să se antreneze în acest efort. Cea mai bună modalitate este aceea de împărŃire a sarcinilor, în familie, în funcŃie de timpul şi disponibilitatea fiecăruia. De exemplu: în fiecare dimineaŃă va fi ajutat de sora mai mare, la prânz de mama iar seara de tata.

Obiectiv pe termen lung: Combaterea obiceiului copilului de a arunca mâncarea

Obiective pe termen scurt: • Copilul să mănânce cel puŃin două bucăŃele între momentele când aruncă mâncarea. • Copilul să mănânce cel puŃin jumătate din porŃia sa înainte de a arunca restul. • Să nu arunce mâncarea, cel puŃin în timpul unei singure mese din zi. • Să mănânce toată mâncarea fără a o arunca.

Cum şi ajutăm copilul? • ÎncercaŃi să aflaŃi motivul pentru care copilul aruncă mâncarea. După ce aŃi aflat, încercaŃi

fie să evitaŃi situaŃia, fie să distrageŃi atenŃia copilului de la aceasta. De exemplu, dacă copilul aruncă mâncarea din plictiseală, antrenaŃi-l înainte de masă, într-un joc stimulator.

• Dacă comportamentul pare cauzat de dorinŃa de a atrage atenŃia, faceŃi astfel încât să i se acorde atenŃie înaintea mesei şi până începe să arunce mâncarea, iar apoi ignoraŃi-l, dacă continuă.

• Dacă copilul nu ştie ce să facă cu mâinile sale, conduceŃi-i uşor mâinile de la mâncare spre gură, folosind metoda „mână peste mână“.

• RăsplătiŃi copilul când el duce mâncarea la gură şi nu o aruncă.

Ce alte metode de prevenire mai pot fi folosite? • În primul rând încercaŃi să ignoraŃi comportamentul, cât mai mult posibil. • Dacă copilul nu încetează să arunce mâncarea, certaŃi-l uşor şi renunŃaŃi, luându-i farfuria

cu mâncare.

Cine este implicat în lucrul cu copilul? Întreaga familie se va ocupa de acest lucru, în funcŃie de timpul şi disponibilitatea fiecăruia. Este

bine ca sarcinile să fie împărŃite între membrii familiei astfel încât disponibilitatea lor să fie maximă.

Pe lângă acest plan individual al obiectivelor pentru copil, există şi idei generale valabile pentru orice tulburare de comportament.


IDEI GENERALE PENTRU A AJUTA COPIII CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT

• FixaŃi obiective reale. Nu aşteptaŃi de la copil lucruri pe care nu le va putea face niciodată

• LucraŃi împreună! ImplicaŃi toŃi membrii fami-liei în fixarea obiectivelor şi în demersul de realizare a lor.

• AlcătuiŃi un plan clar al activităŃilor pe care doriŃi să le faceŃi cu copilul şi fixaŃi progresele lui.

• Nu aşteptaŃi schimbări foarte rapide! Deseori poate trece destul timp până să apară primul progres; alteori copilul nu reuşeşte să se schimbe, dar se schimbă părinŃii care acceptă mai mult copilul.

• FiŃi consecvenŃi! MenŃineŃi aceeaşi atitudine de fiecare dată; dacă îl certaŃi într-o zi pentru un anumit comporta-ment, nu îl lăsaŃi în altă zi să îl repete fără a-l certa. La fel şi cu lauda!

Alte sfaturi pentru a ajuta un copil cu tulburări de comportament...

• PăstraŃi-vă calmul cu copilul. Nu vă pierdeŃi cumpătul pentru că acest fapt va înrăutăŃi situaŃia.

• Când copilul face ceva nedorit, nu-l loviŃi. Mai bine încercaŃi o serie de răspunsuri de liniştire; întâi încercaŃi să ignoraŃi comportamentul, apoi avertizaŃi-l într-un mod liniştit, luaŃi de la el


obiectul, încercaŃi să-i distrageŃi atenŃia.

• ÎncercaŃi să distrageŃi atenŃia copilului de la comportamentul lui nedorit, oferindu-i posibilitatea să desfăşoare o activitate pozitivă.

• IubiŃi şi acceptaŃi copilul!

• Poate trece mult timp până când va apărea prima schimbare, dar nu renunŃaŃi!

Ce-aŃi spune despre desfăşurarea unei activităŃi în grup împreună cu părinŃii şi copiii cu tulburări de comportament?

Există multe modalităŃi ce pot fi luate în consideraŃie, atunci când ne gândim la organizarea unui grup...

• Cine va conduce grupul?

Persoanele care au deja experienŃă de lucru cu copiii cu tulburări comporta-mentale vor alcătui programul, vor invita părinŃii şi participanŃii, vor organiza spaŃiul de întâlnire şi în general îşi vor asuma responsabilitatea pentru întreaga activitate de grup.

• Unde se va desfăşura activitatea?

Activitatea se va desfăşura într-un cadru liniştit, relaxant, departe de factori perturbatori, de zgomot...

Sunt de preferat spaŃiile largi neaglomerate, care să dea voie părinŃilor să-şi supravegheze copiii.

În acest spaŃiu nu trebuie să lipsească jucăriile, astfel alese încât să nu prezinte nici un risc pentru copilul rămas câteva momente fără supraveghere.

• CâŃi copii şi părinŃi trebuie să fie în grup?

Copiii sunt foarte activi şi deseori nu percep pericolul. Este necesar ca ei să beneficieze de supraveghere maximă. De aceea, grupul nu trebuie să depăşească 12 copii şi părinŃii lor.

• Ce persoane trebuie să mai participe?

Mamele se vor grupa câte trei şi vor discuta. Va fi necesar câte un asistent de grup pentru fiecare din cele 4 grupuri formate, în acest timp copiii vor fi suprave-gheaŃi de către persoane avizate şi cu experienŃă în domeniu.

• Cât timp trebuie să dureze activitatea de grup?

Cea mai utilă este activitatea de grup ce durează 2-3 zile; activităŃile se pot fixa şi în funcŃie de disponibilul de timp al părinŃilor şi de dorinŃa acestora de a comunica cu ceilalŃi.

Oricine ar lucra cu un copil cu tulburări de comportament are nevoie de acestei sfaturi! Iar acum, să trecem la altceva...

Este o idee minunată! PărinŃii copiilor cu tulburări de comportament se simt foarte izolaŃi şi pot crede că numai ei au probleme de acest gen. Întâlnindu-se într-un grup, părinŃii au ocazia să se susŃină reciproc, făcând schimb de expe-rienŃă şi de idei!


Iată exemplul unui program de lucru în grup:

Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3

• Bun venit!

• Introducere

• Prezentarea orarului

• Evaluări individuale şi elaborarea planu-rilor de obiective

• Cum să comunicăm cu un copil cu tul-burări comporta-mentale

• DiscuŃii în grupuri mici şi schimb de experienŃă între părinŃi

• Evaluări • ActivităŃi de grup privind comunica-rea

• Evaluări individuale şi elaborarea planu-lui de obiective

• ActivităŃi practice cu copiii

• Discutarea în grup a planurilor de obiective

• Evaluarea grupului

• Fixarea următoarei întâlniri

IMPORTANT DE REłINUT DESPRE TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT!

• Există mai multe cauze ale tulburărilor de comportament la copiii cu deficienŃă mintală; adesea ele rămân necunoscute.

• Comportamentul dificil este greu de schimbat şi nu există răspunsuri gen „reŃetă“.

• Trebuie să colaboraŃi cu familia şi, indiferent de obiectivele fixate, ele trebuie să fie realizabile.

• VorbiŃi deschis cu familia despre ceea ce poate face şi ce nu poate face copilul.

• ÎncurajaŃi membrii familiei copilului să discute deschis despre problemele lui şi să ajungă la un consens privind metodele de stingere a comportamentului indezirabil. ToŃi trebuie să se com-porte cu copilul la fel.

• Nu fixaŃi mai mult de două obiective odată. Unul trebuie să vizeze comportamentul ce trebuie combătut, celălalt comportamentul ce trebuie încurajat.

• AlegeŃi minuŃios modalităŃile de recompensă şi pedeapsă.

• ElaboraŃi două planuri de obiective: unul pentru comportamentul indezirabil, altul pentru com-portamentul ce se doreşte a fi încurajat. În cazul fiecăruia este nevoie să alegem atent metodele de realizare, persoanele responsabile, locul, timpul desfăşurării activităŃilor.

• ConsemnaŃi detaliat progresele copilului.

• Schimbările decurg foarte lent, dar este important să continuăm a susŃine şi ajuta familia şi copilul.


ReŃineŃi următoarele aspecte:

• ExperienŃele de viaŃă ale copilului sunt determinante pentru dezvoltarea sa!

• Copilul învaŃă, în general din ceea ce trăieşte!

• ÎnvăŃarea unor seturi comportamentale precum şi dobândirea respectului de sine se vor face, la copil, conform următoarelor principii:

• Dacă copilul este criticat, el învaŃă să condamne.

• Dacă copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuş.

• Dacă copilul este ridiculizat, el devine timid.

• Dacă copilul este certat, în permanenŃă, el învaŃă să se simtă vinovat.

• Dacă copilul se simte tolerat, el învaŃă să fie răbdător.

• Dacă copilul este încurajat, el învaŃă să fie încrezător.

• Dacă copilul este preŃuit, el învaŃă să aprecieze.

• Dacă copilul trăieşte în spiritul dreptăŃii, el învaŃă să fie cinstit.

• Dacă copilul trăieşte într-un mediu care îl aprobă, îl apreciază, el învaŃă să se placă pe sine.

• Dacă copilul trăieşte într-un mediu în care există acceptare şi prietenie, el învaŃă să găsească dragostea în lume.

• Dacă copilul este iubit, el învaŃă să-i iubească la rândul său pe ceilalŃi. (D. Nolte)

DIZABILITĂłI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

În acest modul vom vorbi despre dificultăŃile de comunicare la copiii cu infirmitate motorie cerebrală.

După ce veŃi studia acest modul trebuie să puteŃi: • să depistaŃi copiii care au dificultăŃi de comunicare cauzate de infirmitatea

motorie; • să înŃelegeŃi cauzele infirmităŃii motorii cerebrale; • să explicaŃi în ce mod comunicarea este afectată de infirmitatea motorie

cerebrală; • să oferiŃi sfaturi generale cum să comunicăm cu un copil cu infirmitate

motorie cerebrală; • să trimiteŃi copiii cu infirmitate motorie cerebrală pentru a fi ajutaŃi de alŃi

specialişti; • să recunoaşteŃi necesităŃile mijloacelor alternative de comunicare şi să

oferiŃi sfaturi la această temă.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

V




Introducere

Comunicarea

Evaluarea



DizabilităŃi fizice şi neuromotorii DizabilităŃi auditive



Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

NoŃiuni generale despre infirmitatea motorie generală // 119

Tipuri de infirmitate motorie cerebrală // 121

Cauzele infirmităŃii motorii cerebrale // 126

Factori de risc pentru apariŃia I.M.C. // 127

Cele mai frecvente întrebări despre I.M.C. // 128

Ciclul comunicării // 130

Evaluarea // 132

Planificarea obiectivelor // 134

Cum să vorbeşti unui copil cu I.M.C. // 135

ModalităŃi alternative de comunicare // 136

Aspecte importante de reŃinut despre comunicarea prin toate mijloacele // 141

Program de stimulare pentru un copil cu I.M.C. // 142

Posturi importante şi mijloace ajutătoare pentru un copil cu I.M.C. // 143

Câteva recomandări pentru părinŃi // 144

DIZABILITĂłI FIZICE ŞI NEUROMOTORII 119

DIZABILITĂłI FIZICE ŞI NEUROMOTORII

Principala cauză biologică a dizabilităŃilor fizice şi neuromotorii este deficienŃa neuro-motorie.

NOłIUNI GENERALE DESPRE INFIRMITATEA MOTORIE (PARALIZIE)

CEREBRALĂ

InfirmităŃile motorii cerebrale sunt boli neurologice neprogresive şi neereditare, care afec-tează capacitatea copilului de a se mişca, de a-şi menŃine postura sau echilibrul. Aceste tulburări sunt cauzate de o leziune cerebrală, care apare înainte de naştere, în timpul naşterii sau în primii ani după naştere.

Infirmitatea motorie cerebrală afectează în special activitatea motorie voluntară.

Se asociază cu retard mintal (50%), convulsii (60% din cazurile cu hemi- sau tetraplegie), tulburări de vorbire (30%), tulburări de comportament (30%), alte anomalii (tulburări de creştere, manifestări cutanate sau osoase etc.)

IncidenŃa este de 1,5-5 la 1000 născuŃi vii, fiind afectaŃi îndeosebi copiii cu greutate mică la naştere.

Infirmitatea motorie cerebrală (I.M.C.) sau paralizia cerebrală (P.C.) face parte dintr-un grup mai larg de afecŃiuni cerebrale numite „Encefalopatii Cronice Infantile“ (care înseamnă leziuni ale scoarŃei cerebrale, congenitale şi/sau dobândite în primii 2-3 ani de viaŃă, cu efecte variate în plan: mental, comportamental, senzorial sau motor).

Leziunea cerebrală care determină apariŃia acestei infirmităŃi nu se poate vindeca. Celulele nervoase numite neuroni (din creier, măduva spinării sau nervi) nu se pot reface după o leziune, pentru că sunt singurele celule din organism care nu se divid şi deci nu se regenerează.

Un aspect pozitiv al I.M.C. este însă acela că afecŃiunea (mai exact leziunea neurologică) nu

progresează în cursul vieŃii, nu se accentuează. Spunem deci că I.M.C. este o afecŃiune distructivă, dar nu progresivă.

Despre infirmitatea motorie cerebrală...

• Leziunea creierului care duce la infirmitate motorie cerebrală nu va evolua nici în bine, nici în rău.

• DificultăŃile de mişcare şi de fixare a poziŃiei corpului, de învăŃare, înŃelegere etc. pot însă evolua în bine sau în rău în funcŃie de cât de timpuriu este ajutat copilul şi de tipul de ajutor pe care îl primeşte.

• Înainte de a ne gândi la comunicarea copilului, trebuie să ne gândim la poziŃia corpului său.

• Deoarece un copil cu infirmitate motorie cerebrală are dificultăŃi de mişcare şi de fixare a poziŃiei corpului, este foarte probabil ca el să aibă şi probleme cu spălarea, îmbrăcarea şi satisfacerea necesităŃilor fiziologice.


Este foarte important ca un copil să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în toate aceste acŃiuni.

Un copil cu infirmitate motorie cerebrală trebuie să poată...

• să comunice într-un mod specific necesităŃile şi dorinŃele;

• să se obişnuiască a fi cât mai independent posibil, în măsura în care îi permit abilităŃile fizice, în acŃiuni de tipul: spălare, îmbrăcare, alimentare etc.;

• să ajute la treburile casnice în măsura posibilităŃilor sale fizice şi a abilităŃilor de învăŃare, fiind tratat ca membru al familiei şi al societăŃii;

• să frecventeze o şcoală, care să corespundă necesităŃilor fizice şi capacităŃii lui de învăŃare;

• să realizeze sarcini utile, pe măsura abilităŃilor sale;

• să aibă posibilităŃi de integrare în societate împreună cu alŃi copii şi adulŃi.

Scopurile noastre, în cazul copiilor cu dificultăŃi de comunicare cauzate de infirmitatea motorie cerebrală, sunt:

• să îmbunătăŃim toate abilităŃile de comunicare ale copilului;

• să încurajăm orice mod de comunicare;

• să susŃinem şi să îndrumăm părinŃii;

• să ajutăm copilul să devină cât mai independent posibil;

• să oferim copiilor cu infirmitate motorie cerebrală posibilitatea de a se integra în societa-tea altor copii;

• să-i asigurăm copilului o asistenŃă specializată, atunci când aceasta e necesară, de exemplu, grădiniŃă, servicii de educaŃie specială, servicii medicale...

ATENłIE!

REłINEłI!


TIPURI DE INFIRMITATE MOTORIE CEREBRALĂ

Termenii de referinŃă

Infirmitatea motorie cerebrală este o sintagmă foarte generală pentru multe tulburări ale mişcărilor şi posturii. Pentru a descrie aceste forme de manifestare variate, specialiştii (pediatri, neurologi, kinetoterapeuti) folosesc diferite tipuri de clasificări şi anumiŃi termeni de referinŃă.

Unul din termenii cheie pentru înŃelegerea acestor clasificări este tonusul muscular. Tonusul muscular se referă la starea de contracŃie musculară. Tonusul muscular este ceea ce ne permite să ne menŃinem corpul într-o anumită postură sau poziŃie – de exemplu, să stăm aşezaŃi cu spatele drept şi capul ridicat.

Schimbările tonusului muscular ne permit să efectuăm mişcările. De exemplu, pentru a balansa braŃul şi a aduce mâna în dreptul feŃei, trebuie să scurtăm (deci să creştem tonusul) în bicepsul brahial (aflat în partea din faŃă a braŃului) şi, în acelaşi timp, să alungim (deci să scădem tonusul) în tricepsul brahial (aflat pe partea din spate a braŃului). Pentru ca mişcarea să se realizeze armonios, tonusurile tuturor muşchilor trebuie să fie în echilibru, creierul trimiŃând mesaje de schimbare permanentă a tonusului către toate grupele musculare.

ToŃi copiii cu IMC prezintă o leziune a zonei cerebrale care controlează tonusul muscular. Ca rezultat al acestei leziuni, ei pot prezenta un tonus muscular mai crescut, mai scăzut, sau o com-binaŃie a celor două (tonus variabil sau fluctuant). Partea corpului care va fi afectată de acest tonus muscular anormal depinde de locul în care apare leziunea pe creier.

TONUSUL CRESCUT (SPASTICITATEA). Copiii care au un tonus muscular constant ridicat se numesc hipertoni sau spastici. La copiii hipertoni, mişcările sunt stângace şi neîndemânatice, deoarece muşchii sunt prea contractaŃi, iar tonusul lor nu este echilibrat.

Copiii spastici sunt uşor de recunoscut. Ei îşi arcuiesc spatele în faŃă şi îşi întind picioarele. De asemenea, copiii spastici stau cu plăcere în picioare, dar stau pe vârfuri şi „foarfecă“ sau încru-cişează picioarele atunci când sunt ridicaŃi de la sol.

TONUSUL SCĂZUT. Copiii cu tonus muscular scăzut se numesc hipotoni. Musculatura lor este „flască“. Ei au dificultăŃi în a-şi menŃine poziŃia fără un sprijin din exterior, pentru că muşchii lor nu se contractă suficient şi sunt prea relaxaŃi. Copiilor cu hipotonie le place să stea întinşi pe spate, cu capul, trunchiul, braŃele şi picioarele atârnând pur şi simplu pe podea sau pe orice altă suprafaŃă. Este dificil pentru aceşti copii să învingă forŃa gravitaŃiei şi deci să şadă sau să stea în picioare. Tonusul scăzut afectează şi capacitatea copilului de a-si menŃine corpul într-o poziŃie stabilă, pentru a putea folosi braŃele într-o activitate oarecare. Iar atunci când tonusul muscular scăzut afectează şi muşchii respiratori şi abdominali, el poate afecta şi dezvoltarea vorbirii.

TONUSUL FLUCTUANT. Despre copiii care prezintă o combinaŃie de hipo- şi hipertonie se spune că au un tonus muscular variabil. Tonusul poate fi scăzut atunci când copilul se odihneşte, dar cres-cut atunci când copilul iniŃiază activităŃi. Atunci când tonusul muscular creşte brusc la un nivel prea ridicat, mişcarea copilului devine stângace, neîndemânatică, la fel ca şi în cazul spasticităŃii.

Clasificarea tipurilor de infirmitate motorie cerebrală Pentru a înŃelege mai bine cum şi de ce infirmitatea motorie cerebrală îl afectează pe copilul

dumneavoastră, este important să vedem cum clasifică specialiştii diferitele tipuri de IMC. Dar înainte de a prezenta sistemul de clasificare, vom revedea câteva noŃiuni legate de funcŃionarea sistemului nervos.


Sistemul nervos este alcătuit din două părŃi: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central este alcătuit din creier şi măduva spinării. Sistemul nervos periferic este alcătuit din două grupuri de nervi care transmit informaŃiile între sistemul nervos central şi diferitele părŃi ale corpului. Aceste grupuri de nervi sunt cunoscute sub numele de nervi senzoriali şi nervi motori. Nervii senzoriali transmit către sistemul nervos central informaŃii legate de senzaŃii precum durerea, simŃul tactil, poziŃia corpului sau tensiunea musculară, resimŃite în diverse părŃi ale corpului. Nervii motori transmit informaŃii de la sistemul nervos central către muşchi. Pentru ca o mişcare să se poată realiza, fiecare element din sistemul nervos trebuie să lucreze armonios.

Mişcările se declanşează într-o zonă a scoarŃei cerebrale numită cortex motor, aflată în partea superioară a desenului prezentat mai sus. De aici, creierul trimite semnalele iniŃiale care declanşează o anumită mişcare. Aceste semnale (numite impulsuri nervoase) sunt apoi interpretate şi modificate de alte două zone ale creierului: cerebelul şi ganglionii bazali. Cerebelul ajută la coordonarea activităŃii musculare, menŃine tonusul muscular şi controlează echilibrul. Ganglionii bazali controlează ajustarea posturii corpului în timpul efectuării mişcărilor. După ce aceste zone cerebrale au prelucrat impulsurile nervoase care răspund de declanşarea mişcării, impulsurile se transmit mai departe către măduva spinării. La rândul ei, măduva spinării transmite impulsurile nervilor periferici şi de aici la muşchii corespunzători, pentru realizarea efectivă a mişcării. Odată ce au primit impulsul nervos, muşchii se contractă şi declanşează mişcarea pentru care au fost stimulaŃi.

Acesta este, pe scurt, modul în care oamenii fără IMC se pot mişca. Din pricina leziunilor cerebrale pe care copiii cu IMC le prezintă, ei nu îşi pot controla normal mişcările în viaŃa de zi cu zi. Maniera exactă în care mişcările lor sunt afectate depinde de zona creierului în care se află leziunea şi de categoria de muşchi al căror tonus muscular este afectat din această cauză. Unii medici clasifică tipurile de IMC în funcŃie de aceşti doi factori: categoriile de muşchi unde apar probleme ale tonusului muscular şi zonele afectate ale scoarŃei cerebrale. Dacă semnele timpurii ale infirmităŃii motorii cerebrale au fost deja depistate la copilul dumneavoastră, atunci probabil că ştiŃi deja cu ce tip de sindrom a fost diagnosticat. Dar dacă problemele motorii ale copilului nu au încă un tablou foarte clar, iar medicii nu au stabilit încă tipul de IMC al copilului, veŃi întâlni în paragraful următor câteva semne de recunoaştere sau simptome, care vă vor ghida să înŃelegeŃi clasificările infirmităŃii motorii cerebrale.


Clasificarea bazată pe localizarea leziunii cerebrale Din această perspectivă, există trei tipuri mari de IMC:

1) sindrom piramidal (spastic);

2) sindrom extrapiramidal (coreo-atetozic);

3) sindrom mixt.

Există cazuri în care un copil este diagnosticat cu un anumit tip de IMC la vârstă mică şi cu un alt tip de IMC atunci când creşte. Aceasta nu pentru că localizarea leziunii cerebrale se schimbă, ci pentru că anumite efecte ale sale devin observabile la nivelul musculaturii atunci când copilul creşte.

SINDROMUL PIRAMIDAL (SPASTIC). Este cel mai frecvent întâlnit sindrom. El afectează aproximativ 80 % din copiii cu IMC.

Aceşti copii au una sau mai multe grupe musculare contractate aproape permanent, ceea ce le limitează foarte mult mişcările. Ei pot avea de asemenea următoarele simptome:

Rigiditatea cu genunchii îndoiŃi sau cu picioarele depărtate se întâlneşte cel mai adesea la

copilul care suferă în acelaşi timp de spasticitate şi de atetoză.

Mai puŃin frecvent capul şi umerii se

încordează înainte. ...sau braŃele se încordează pe faŃa

anterioară a corpului cu capul lăsat pe spate

Capul e întors într-o parte

Acest braŃ e încordat şi îndoit

Pumnul se Ńine strâns pe degetul mare

Umeri şi cap date pe spate

Acest braŃ rămâne încordat

Picioarele se încordează şi genunchii se strâng

unul lângă altul.

Pumnul se Ńine strâns pe degetul mare

Picioarele sunt depărtate


Când încercaŃi să puneŃi copilul în picioare, picioarele se

încordează şi se încrucişează în formă de foarfece.

Copilul care învaŃă să meargă face mişcări încordate şi anormale, iar genunchii i se lovesc. Picioarele se răsucesc adesea înăuntru.

1. Reflexe osteotendinoase exagerate – Când doctorul verifică reflexele lovind tendoanele la nivelul cotului, genunchiului, gleznei etc., membrul respectiv se extinde brusc, cu o viteză şi o amplitu-dine mai mari decât cele normale.

Trebuie ştiut că reflexele osteotendinoase sunt fiziologice, ele fiind prezente la orice om

sănătos. La copilul cu IMC, ele devin exagerate. Toate celelalte tipuri de reflexe enumerate

mai jos (clonoide, Babinski, sau persistenŃa celor primitive) sunt reflexe patologice.

2. Clonusul gleznei – Mişcările rapide şi ritmice ale muşchilor gambei, atunci când piciorul copilului este flectat în mod deliberat sau atunci când copilul este poziŃionat în picioare.

3. Reflexul Babinski pozitiv – Atunci când piciorul este stimulat prin zgâriere cu un ac bont pe fata externă a tălpii, de la călcâi către degetele de la picioare, apare ca răspuns reflex extensia halucelui şi flexia cu răsfirare în evantai a celorlalte degete. Acest reflex este considerat anormal doar la copilul mai mare de un an.

4. TendinŃa de a dezvolta contracturi musculare. Contracturile limitează mişcările în jurul unei articulaŃii şi sunt cauzate de rigiditatea musculară.

5. PersistenŃa reflexelor primitive – reflexele timpurii ale copilului mic persistă mai multe luni sau ani decât este normal.

Dacă copilul dumneavoastră este spastic, aceasta se datorează afecŃiunii acelei zone cerebrale care controlează mişcările voluntare (cortexul motor). El poate avea afectat de asemenea tractul nervos piramidal, calea nervoasă care face legătura între cortexul motor şi nervii din măduva spinării care răspund de musculatură.

Atunci când cortexul motor sau tractul piramidal sunt afectate, creierul are dificultăŃi de comu-nicare cu musculatura. Leziunea cortexului motor din partea stângă a creierului afectează mişcările de pe partea dreaptă a corpului şi invers. Aceasta deoarece tracturile nervoase piramidale se încrucişează la baza creierului, venind dinspre cortexul motor.

SINDROMUL PIRAMIDAL (COREO-ATETOZIC). Aproximativ 10% din copiii cu IMC prezintă acest sindrom. El este cauzat de leziuni la nivelul cerebelului sau al ganglionilor spinali. Aceste arii nervoase prelucrează semnalele sosite de la cortexul motor şi determină mişcări coordonate şi armo-nioase, precum şi menŃinerea posturii corporale. În desenul prezentat mai sus, cerebelul se afla în partea de jos a creierului, iar ganglionii bazali în centru.

Mişcările asociate tipice ale mâinii şi braŃului pot lua forma tremuratului

continuu sau al spasmelor bruşte. Mişcările necontrolate domină adesea când copilul se excită sau încearcă să

facă ceva.


Neechilibrată mişcarea braŃului

şi a mâinii.

Acest copil suferă de ateoză gravă.

Afectarea acestor zone determină apariŃia la copil a unor mişcări involuntare, nedorite, mai ales la nivelul feŃei, al braŃelor, al trunchiului. Aceste mişcări interferează deseori cu procesul vorbirii, al hrănitului, cu întinderea mâinii, cu apucatul obiectelor, precum şi cu alte gesturi care implică mişcări coordonate.

De exemplu, grimasele involuntare sau mişcările limbii pot conduce la dificultăŃi de înghiŃire sau de articulare a sunetelor.

În plus, copiii cu sindrom extrapiramidal au deseori un tonus muscular scăzut, având deci dificultăŃi în menŃinerea posturii în timpul şederii sau mersului.

Iată câŃiva termeni asociaŃi cu această condiŃie: • Distonia – mişcări ritmice, lente de răsucire a trunchiului sau a unui braŃ sau picior. Ea poate

antrena şi posturi anormale, precum rotaŃia amplă a trunchiului.

• Atetoza – mişcări crispate, lente, în special la nivelul încheieturilor mâinii, a degetelor, a feŃei.

• Coreea – mişcări bruşte, rapide, ample ale capului, gâtului, picioarelor sau mâinilor.

• Ataxia – lipsa de coordonare a mişcărilor în timpul mersului şi probleme de menŃinere a echilibrului. Copiii cu ataxie au afecŃiuni la nivelul cerebelului.

• Rigiditatea – tonus muscular extrem de scăzut în orice poziŃie, combinat cu o limitare masivă a mişcărilor.

• Diskinezia – un termen general pentru mişcările involuntare, utilizat atunci când nu se poate clasifica exact tipul mişcării deficitare.

PărinŃii nu pot distinge mişcările involuntare, decât în jurul vârstei de 9 luni. De obicei, primele simptome apar la nivelul feŃei, al limbii şi al braŃelor. Atunci când copilul îşi propune deliberat să efectueze anumite activităŃi, mişcările involuntare se înteŃesc. De asemenea, ele sunt mai frecvente atunci când copilul se teme de ceva, este emoŃionat sau nerăbdător.

Înainte de apariŃia mişcărilor involuntare copiii prezintă un tonus muscular scăzut. Deseori, mişcările involuntare dispar în timpul somnului.

Clasificarea bazată pe localizarea problemelor motorii Ca să poată clasifica sindroamele anterior prezentate, doctorii se uită la modul în care IMC

afectează sistemul nervos. Dar ei pot clasifica sindroamele şi în funcŃie de efectele care apar la nivelul feŃei, membrelor superioare, al trunchiului sau membrelor inferioare. In funcŃie de partea corpului care este afectată de IMC, vorbim de monoplegie, diplegie, hemiplegie, tetraplegie. • Monoplegia. În monoplegie, IMC afectează doar un singur membru (superior sau inferior), pe o

singură parte a corpului. Dizabilitatea este considerată uşoară şi deseori dispare cu timpul. Monoplegia este foarte rară.

• Diplegia. Diplegia înseamnă că IMC afectează două din membrele corpului. Datorită spasticităŃii musculaturii membrelor inferioare, copilul stă pe vârfuri şi încrucişează picioarele atunci când e ridicat de la sol. Copiii pot avea şi probleme uşoare de tonus muscular în partea superioară a corpului, dar au un control adecvat al trunchiului, membrelor superioare şi capului în majoritatea activităŃilor cotidiene.


• Triplegia. Trei membre ale corpului sunt afectate de IMC, de obicei membrele inferioare şi unul din membrele superioare.

• Hemiplegia. În hemiplegie, una din cele două părŃi ale corpului copilului este afectată de IMC. Membrul superior este de obicei mai afectat decât membrul inferior, trunchiul sau faŃa şi este Ńinut în flexie. Membrul superior şi membrul inferior din partea afectată pot să fie mai scurte sau mai puŃin dezvoltate decât celelalte. Deoarece nu folosesc atât de mult mâna afectată, copiii tind să o ignore. 50% din copiii cu hemiplegie au o diminuare a senzaŃiilor în membrele afectate.

• Tetraplegia. Atunci când IMC afectează întregul corp al copilului (faŃă, trunchi, membre superioare, membre inferioare, vorbim despre tetraplegie. De obicei, membrele inferioare sunt mai afectate decât membrele superioare în tetraplegie. Mişcările involuntare şi problemele de tonus muscular care apar la nivelul întregului corp afectează într-o mare măsură activitatea zilnică a copilului.

CAUZELE INFIRMITĂłII MOTORII CEREBRALE – FACTORI DE RISC PENTRU APARIłIA I.M.C.

Cauzele infirmităŃii motorii cerebrale Se poate spune că există două probleme majore care pot cauza infirmitatea motorie

cerebrală:

1. Imposibilitatea creierului de a se dezvolta normal (tulburări de dezvoltare a creierului).

2. Leziunile neurologice ale creierului în perioada sa de dezvoltare.

TULBURĂRI DE DEZVOLTARE. În primul şi al doilea trimestru al sarcinii, celulele nervoase ale creierului fătului (neuroni) se multiplică şi cresc foarte repede, în zona centrală a creierului. Apoi, neuronii vor migra spre alte arii cerebrale, pentru a putea realiza funcŃionalitatea specifică a acestora. Ocazional, pot să apară factori care tulbură acest proces de dezvoltare normală a creierului. Creierul fătului poate să nu mai producă numărul obişnuit de celule nervoase, sau celulele să nu mai migreze în zonele în care ar trebui să ajungă. Cauzele acestor tulburări sunt deseori necunoscute, dar se pot referi la disfuncŃii genetice, cromozomiale, insuficienta irigare cu sânge a creierului. Atunci când tulburarea de dezvoltare apare în zona motorie cerebrală, apare IMC.

LEZIUNI NEUROLOGICE. Dacă se constată o dezvoltare normală a creierului fătului şi totuşi IMC a apărut, atunci este vorba despre leziuni cerebrale care apar înainte, în timpul sau după naştere. Aceste leziuni sunt deseori asociate cu prematuritatea, cu travaliile dificile, cu complicaŃiile neo-natale sau cu traumatismele craniene.

Iată pe scurt problemele care pot conduce la afectarea neurologică a creierului: • lipsa de oxigen înainte, în timpul sau după naştere;

• hemoragiile cerebrale; • factori toxici (alcool, droguri, medicamente, folosite de mamă în timpul sarcinii);

• traumatismele cervicale (datorate căderilor, accidentelor etc.);

• probleme de ordin metabolic (exemple: glicemie scăzută, icter sever etc.); • infecŃii ale sistemului nervos (encefalite sau meningite).

Severitatea afectării cerebrale depinde în general de tipul şi durata leziunii.


Uneori, leziunea poate fi rezultatul unei combinaŃii de factori, care singuri nu sunt suficienŃi pentru a o produce.

PrezenŃa unuia sau a mai multor factori de risc, prezentaŃi în tabelul următor, nu înseamnă neapărat faptul că respectivul copil va avea IMC. De fapt, mulŃi dintre copiii care prezintă factori de risc nu dezvoltă IMC. De exemplu, 70-90% din copiii prematuri nu prezintă IMC sau alte tulburări de dezvoltare.

Chiar şi atunci când copilul este diagnosticat cu IMC, este greu de spus care dintre aceşti factori au determinat afecŃiunea.

Şi, deşi este foarte frustrant pentru părinŃi, aproape 20% dintre copiii cu IMC nu au o cauză cunoscută a apariŃiei acestei afecŃiuni.

FACTORI DE RISC PENTRU APARIłIA IMC

Factori de risc în timpul sarcinii • Boli ale mamei (rubeolă, herpes, diabet sau hipertiroidism); • Tensiune arterială mare;

• AlimentaŃie săracă a mamei în timpul sarcinii;

• Distrofii sau hemoragii placentare;

• Separarea prematură a placentei de peretele uterin;

• Foarte rar, factori ereditari;

• InfecŃii la mamă în timpul sarcinii.

Factori de risc in timpul naşterii • Prematuritate (mai puŃin de 37 de săptămâni de sarcină); • Ruptura prelungită a membranelor amniotice pentru mai mult de 24 de ore, ceea ce conduce

la infecŃia fătului;

• Ritm cardiac slab al fătului în timpul naşterii;

• PrezentaŃie anormală a fătului, ceea ce conduce la o naştere dificilă;

• Asfixia sau traumatismele la naştere.

Factori de risc după naştere • Cu cât prematuritatea este mai mare, riscul afecŃiunilor cerebrale este mai mare;

• Asfixia cerebrală – cantitatea insuficientă de oxigen la nivelul creierului conduce la irigaŃia slabă cerebrală, precum şi la probleme de respiraŃie;

• Ea poate fi consecutivă înecului, intoxicaŃiei cu gaz, altor factori toxici; • InfecŃiile cerebrale (meningita, encefalite);

• Convulsiile – legate de activitatea electrică anormală a creierului;

• Hemoragia interventriculară; • Febra mare cauzată de o infecŃie la nou născut;

• Tumori cerebrale.


Este important să cunoaştem cauza IMC, dar nu esenŃial. Putem ajuta copilul, indiferent

dacă ştim sau nu cauza dificultăŃii sale. Cel mai important lucru este ajutorul timpuriu dat

copilului. ReŃineŃi: deşi IMC nu se vindecă, putem face foarte multe pentru copilul cu această

afecŃiune.

CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI DESPRE I.M.C.

Există vreun tratament pentru IMC?

Nu. Nu există tratament pentru IMC. Nu există medicamente sau

operaŃii care ne-ar putea scăpa de IMC. Există însă tehnici şi metode de recuperare funcŃională care pot ajuta copilul să-şi antreneze şi să-şi îmbunătăŃească abilităŃile motorii.

Infirmitatea motorie cerebrală este contagioasă?

Nu, nu este contagioasă. Nu se transmite de la o persoană la alta. Oamenii cu IMC trebuie ajutaŃi să se integreze în societate.

Cine poate să ne ajute copilul?

Medicii recuperatori, împreună cu kinetoterapeutul, logopedul şi psihologul pot să vă îndrume în îngrijirea copilului dumneavoastră. Voi, părinŃii, sunteŃi însă cele mai importante persoane pentru copilul cu IMC.

Va putea copilul meu să îşi poarte singur de grijă?

Fiecare copil cu IMC are caracteristicile sale. Unii dintre copii pot învăŃa să aibă grijă de ei înşişi, dar mulŃi vor avea permanent nevoie de ajutor. Cel mai important lucru este ca dumneavoastră să îi permiteŃi copilului şi să îi încurajaŃi eforturile de a deveni cât mai independent posibil.

Va învăŃa copilul meu să vorbească?

MulŃi dintre copiii cu IMC învaŃă să vorbească mai greu, datorită dificultăŃilor motorii de la nivelul aparatului fono-articulator (buze, obraji, limbă etc.). Pentru aceia dintre ei care nu pot articula cuvintele este recomandată folosirea unei combinaŃii de cuvinte, semne şi imagini pentru a comunica.

OBSERVAłIE!


Va putea copilul meu să meargă la şcoală? MulŃi copii cu IMC, mai ales cei cu inteligenŃă normală, ar bene-

ficia mult frecventând şcoala, însă foarte des, deficienŃele de mişcare ale copilului îi fac aproape imposibilă frecventarea unei instituŃii şcolare obişnuite. Există doar puŃine locuri în şcolile speciale. De cele mai multe ori însă, familia este cea care trebuie să ajute copilul să înveŃe, precum şi cea care trebuie să încurajeze integrarea lui şcolară.

Va fi capabil copilul meu să îşi câştige singur existenŃa?

Persoanele cu IMC nu reuşesc întotdeauna să îşi găsească un loc

de muncă. Dar există multe servicii la domiciliu şi în comunitate pe care ei le pot îndeplini, cu condiŃia să li se ofere şansa.

CUM POATE MEDICUL SĂ AJUTE UN COPIL CU IMC?

Cum am mai spus, infirmitatea motorie cerebrală nu se tratează, iar un medic nu poate ajuta un copil cu IMC decât în situaŃia în care el prezintă afecŃiuni asociate.

• O afecŃiune obişnuită la copiii cu IMC este epilepsia, care se manifestă prin crize sau convulsii. Aceşti copii trebuie să se afle sub supravegherea medicului pentru urmărirea evoluŃiei bolii.

• Deoarece un copil cu IMC prezintă dificultăŃi de mişcare, de poziŃionare a corpului, precum şi dereglări funcŃionale ale muşchilor implicaŃi în tuse, pot să apară afecŃiuni respiratorii. Acestea trebuie tratate de către medic în stadiul timpuriu al apariŃiei lor.

• Pentru a corecta contracturile grave ale muşchilor la copilul cu IMC, în unele cazuri este utili-zată metoda chirurgicală. Oricum, trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a accepta o astfel de intervenŃie şi să consultăm un medic de specialitate.

PARTICULARITĂłI ALE COMUNICĂRII LA COPILUL cu IMC

Comunicarea reprezintă, de obicei, unul dintre aspectele dificile ale dezvoltării copilului cu IMC. Gradul dificultăŃii de comunicare depinde de asocierea posibilă a afecŃiunii motorii cu retardul mental sau cu afecŃiuni de ordin senzorial.

Un medic nu poate să vindece IMC, dar ajutorul lui trebuie solicitat în cazul oricărei probleme de sănătate, care ar putea să apară la copil.

REłINEłI!


CICLUL COMUNICĂRII

Pentru început, să vedem unde ar putea fi afectat ciclul comunicării la copilul cu IMC şi deficienŃă mintală asociată.

ToŃi copiii cu IMC şi deficienŃă mintală asociată vor avea dificultăŃi atât în etapele înŃelegerii, cât şi în cele ale exprimării. Măsura dificultăŃilor depinde atât de deficienŃa mintală, cât şi de cea fizică.

Iar acum să vedem unde ar putea fi întrerupt ciclul comunicării la un copil cu IMC şi fără deficienŃă mintală asociată:

Auzi şi/sau vezi mesajul Înregistrezi ce vezi şi auzi

Recunoşti ce vezi şi auzi

Ştii ordinea simbolurilor Răspunzi – observi şi corectezi

Alegerea sunetelor şi cuvintelor

Alegerea semnului

Decizi să răspunzi ÎnŃelegi sensul cuvintelor Alegi forma răspunsului

Auzi şi/sau vezi mesajul Înregistrezi ce vezi

şi auzi Recunoşti ce vezi şi auzi

Ştii ordinea simbolurilor Răspunzi – observi

şi corectezi


Alegerea semnului

Decizi să răspunzi ÎnŃelegi sensul cuvintelor Alegi forma răspunsului


• Un copil cu IMC şi a cărui inteligenŃă nu este afectată nu va avea dificultăŃi de înŃelegere şi nici de alegere a răspunsului.

• Un copil care poate vorbi va putea oferi un răspuns verbal, chiar dacă acesta va fi mai puŃin clar.

• DificultăŃile pot să apară în cazul în care copilul nu poate vorbi. El trebuie să decidă cum să trimită răspunsul.

• Un copil care nu poate vorbi trebuie învăŃat să folosească gesturile sau să indice anumite imagini pentru a comunica. In timp, el va trebui învăŃat să scrie şi să citească, cu sau fără ajutorul calculatorului.

• Dacă nu i se oferă o alternativă pentru vorbire, copilul va avea dificultăŃi la trimiterea mesajului şi atunci ciclul comunicării se întrerupe.

• Deoarece comunicarea este deseori afectată la copiii cu IMC, acest aspect trebuie atent urmărit şi sprijinit de timpuriu.

• Pentru a realiza obiectivul pe termen lung care va permite copilului cu IMC să comunice într-un anumit mod, trebuie să evaluăm capacităŃile de comunicare ale copilului.


EVALUAREA

Folosim fişa de evaluare standard:

ETAPA 1 2 3 4* 5 6

VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI

VORBIREA

Gângureşte, bolboro-seşte?



Foloseşte cuvinte se-parate combinându-le uneori câte două?

Combină cuvintele în propoziŃii? ……………………

Vorbirea îi este înŃe-leasă de străini? Dacă nu, descrieŃi.

Se exprimă cu uşurinŃă în propoziŃii dezvoltate. Îşi spune adresa.

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum îi vor fi satisfăcute necesită-Ńile: plânge când îi este foame sau când este ud?

ÎnŃelege instrucŃiunile cele mai simple comu-nicate prin gesturi?

Urmează instrucŃiu-nile neînsoŃite de gesturi: îşi arată părŃile corpului?



Participă la conversa-Ńiile cu adulŃii.

GESTURILE

Zâmbeşte, se încruntă, râde? ……………………


Indică obiectele sau persoanele ce-i pro-voacă interes?

ÎnŃelege legătura dintre gest şi situaŃie, de exemplu, face din mână „pa“, bate din palmă „mulŃumesc“?

Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă un lucru pe care îl doreşte, de exemplu, arată cana când îi este sete?


Mimica şi gesticulaŃiile sunt adecvate mesaju-lui.

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi provoacă interesul? ……………………

Le fixează cu privi-rea?

Cercetează/se joacă cu obiectele? ……………………



Îi place să construiască din cuburi? ……………………


Îi plac jocurile cu reguli? ……………………




ATENłIA

Priveşte la mamă/dădacă când vorbeşte?


Poate îndeplini sar-cini simple fără a fi distras de sunete sau obiecte noi?

Îndeplineşte sarcini mai complicate timp îndelungat (constru-ieşte din cuburi, se joacă de-a simularea)

Poate să asculte şi să vorbească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sar-cină oarecare?


ASCULTAREA



Ascultă când mama/dădaca îi vorbeşte?

Ascultă vorbirea mai atent? ……………………

Încearcă să repete cuvinte?

Într-un loc zgomo-tos poate ignora zgomotele şi să-şi asculte mama?



IMITAREA

Repetă sunetele după mama sa; dacă mama imită sunetele copilu-lui, le repetă apoi şi copilul?

Repeta propriile sunete în joacă?

Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor? ……………………


Încearcă să repete sunetele pe care le aude?

Poate participa la o conversaŃie?




Poate strânge lingura cu buzele? ……………………


Poate mesteca hrana şi bea din cană? ……………………

Cooperează în timpul procesului de îmbră-care?

Mănâncă singur? ……………………

Poate să se dezbrace de haine mai simple? ……………………

A început instruirea pentru igiena perso-nală?

Se spală singur pe faŃă şi pe mâini? ……………………

Poate să îmbrace hai-nele mai simple? ……………………

Este aproape antrenat să folosească toaleta?

Poate să se spele şi să se şteargă singur? ……………………

Poate să se îmbrace singur? ……………………




Poate duce mâinile spre linia medie? ……………………

Poate şedea cu spri-jin?

Poate să se târască? ……………………

Se sprijină pentru a sta în picioare? ……………………

Merge cu sprijin?

Poate merge? ……………………


Poate alerga uşor? ……………………


Poate sări? ……………………

Poate Ńopăi? ……………………

Poate sări cu depla-sare?

Sare coarda. Sare într-un picior, învârtindu-se în cerc. Stă într-un picior 10 secunde.


Vom încerca să alcătuim un tablou al particularităŃilor de comunicare la copiii cu IMC. În general, copiii cu IMC prezintă următoarele caracteristici: Vorbirea: moderat/grav afectată, în funcŃie de deficienŃa fizică si/sau mintală; ÎnŃelegerea: fără dificultăŃi, cu excepŃia cazurilor de asociere cu o deficienŃă mintală; Gesturile: pot fi mai uşor afectate decât vorbirea; Jocul: poate fi afectat din cauza deficienŃei fizice şi/sau mintale; AtenŃia: deseori afectată; Ascultarea: deseori afectată; Imitarea: poate fi afectată din cauza deficienŃei fizice şi/sau mintale; ActivităŃi cotidiene: moderat/grav afectate, în funcŃie de gradul deficienŃei fizice/sau mintale; AbilităŃi motorii de bază: moderat/grav afectate.

În concluzie, abilităŃile de comunicare ale unui copil cu IMC vor fi afectate în mod diferit, în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Fiecare copil are particularităŃile sale, iar planificarea obiectivelor trebuie să reflecte necesităŃile lui individuale.


Pentru a alcătui un program individualizat al copilului în vederea dezvoltării capacităŃilor sale de comunicare, va trebui să ne reamintim elementele planificării obiectivelor.

În primul rând, trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem să ne gândim la obiectivele pe termen scurt şi la activităŃile necesare pentru a le atinge. Nu trebuie să uităm că fiecare copil cu IMC are caracteristicile şi necesităŃile lui şi, prin urmare, planificarea obiectivelor va fi diferită de la un copil la altul.

Obiectivul pe termen lung va fi întotdeauna legat de îmbunătăŃirea comunicării, dar cele pe termen scurt (corespunzătoare priorităŃilor imediate) pot fi legate de îmbunătăŃirea atenŃiei, de capacitatea de ascultare, de înŃelegerea mesajului, de imitarea unor sunete sau de articulare, de îmbogăŃirea vocabularului etc.

Iată în continuare un model de planificare a obiectivelor pentru un copil cu IMC şi alte afecŃiuni asociate:

OBIECTIVELE

Obiectiv pe termen lung: A îmbunătăŃi comunicarea copilului

Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?

1. Stimularea atenŃiei copilului şi a capacităŃii de ascultare

1.1. Copilul va trebui să privească mai atent feŃele oamenilor

Când vorbiŃi cu copilul, folosiŃi o mimică deosebită şi o voce care i-ar atrage atenŃia. łineŃi obiectele despre care vorbiŃi aproape de faŃa voastră.

Toată familia

1.2. Copilul va trebui să privească în direcŃia sunetelor

AfişaŃi o jucărie zornăitoare într-o parte a feŃei copilului şi ajutaŃi-l să privească spre ea. AgitaŃi-o apoi în partea cealaltă şi ajutaŃi copilul să privească în direcŃia respectivă.

Toată familia

2. Articularea sunetelor OrganizaŃi jocuri zgomotoase pentru copil şi stimulaŃi copilul să emită şi să articuleze sunete diferite.

Toată familia

Data: Data următoarei planificări a obiectivelor:


• Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faŃă de copilul cu dizabilităŃi îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea capacităŃilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă îşi doreşte să o facă, dacă doreşte să exprime lucrurile pe care le trăieşte.

• Folosind eficient capacităŃile noastre de comunicare, vom putea stimula modul de comunicare al copilului.

Vă propunem următoarele sugestii:

CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU IMC

• VorbiŃi cu copilul despre lucrurile care se petrec în jurul lui.

• AşezaŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi cu el faŃă în faŃă.

• Înainte de a vorbi cu copilul, atrageŃi-i atenŃia, spunându-i pe nume. FiŃi sigur că el se uită la dumneavoastră când îi vorbiŃi.

• ArătaŃi-i obiectele despre care vorbiŃi şi, dacă este posibil, apropiaŃi-le de faŃa lui pentru ca el să le vadă şi să le pipăie.

• Nu forŃaŃi copilul să vorbească. Există şi alte modalităŃi prin care copilul poate comu-nica, atunci când el nu articulează sunete cu uşurinŃă. În paginile următoare veŃi afla câteva informaŃii despre limbajul semnelor şi cel al imaginilor, ca mijloace alternative de comunicare. Un logoped vă va îndruma în acest sens.

• ObservaŃi orice încercare a copilului de a comunica şi întotdeauna răspundeŃi la ea.

• ÎncurajaŃi orice mijloc de comunicare.

• DaŃi-i copilului timp să răspundă.

• GăsiŃi timp pentru a sta şi a vorbi cât mai mult cu copilul.

• Nu vorbiŃi despre copil de faŃă cu el.

În continuare, vom descrie modalităŃile prin care copiii cu IMC pot comunica...

Tabelul următor se referă la limba vorbită, la limbajul semnelor şi limbajul imaginilor şi stabileşte abilităŃile care sunt necesare pentru fiecare din ele. Înainte de a decide ce mijloc de comunicare să alegem, trebuie să decidem dacă copilul posedă abilităŃile necesare.

NU UITAłI!


MODALITĂłILE ALTERNATIVE DE COMUNICARE

DefiniŃie Ce abilităŃi implică? Ce avantaje implică? Ce dezavantaje implică?

Lim

ba

vorb

ită

Un sistem de combi-nare a sunetelor, pen-tru a forma cuvinte cu înŃeles şi de com-binare a cuvintelor, pentru a forma pro-poziŃii cu înŃeles.

• Auzul şi ascultarea • Memoria auditivă • ÎnŃelegerea

cuvintelor vorbite • Articularea şi

producerea sunetelor

• Este cel mai accesibil mijloc de comunicare

• Eficient • Rapid

• Complexitatea • Necesită bune abilităŃi

auditive şi de ascultare • Necesită o memorie

auditivă bună • Necesită o înŃelegere a

limbii vorbite • Necesită mişcări

exacte ale organelor de vorbire

Lim

baj

ul s

emn

elor

Sistem de producere a semnelor sau ges-turilor semantice, folosind părŃi ale corpului, în special braŃele, mâinile şi faŃa, pentru a trans-mite un mesaj.

• Vederea şi atenŃia • Memoria vizuală • ÎnŃelegerea semne-

lor/gesturilor • Capacitatea de a folosi

braŃele, mâinile, faŃa etc. pentru a face semne şi gesturi

• Extinderea mijloace-lor naturale de comu-nicare

• Mai uşor de reŃinut şi învăŃat

• Mai uşor de înŃeles

• Nu este atât de frecvent folosit sau înŃeles

• Nu este atât de eficient • Necesită abilităŃi

fizice speciale

Lim

baj

ul im

agin

ilor

Sistem de indicare a imaginilor aranjate pe un tabel, pentru a transmite un mesaj semantic.

• Vederea şi atenŃia • Memoria vizuală • ÎnŃelegerea imaginilor • Capacitatea de a arăta

imaginile într-un mod oarecare

• Necesită foarte puŃin efort fizic

• Mai uşor de reŃinut şi învăŃat

• Mai uşor de înŃeles

• Nu este atât de frecvent folosit sau înŃeles

• Nu este atât de eficient • Necesită o tablă sau o

hartă pentru a aranja imaginile

• Este afectat fluxul na-tural al comunicării

LIMBAJUL SCRIS Există unii copii cu IMC, pentru care vorbirea şi gesticulaŃia implică un efort fizic prea

mare, dar pentru care limbajul imaginilor este prea simplu din punct de vedere intelectual. Aceşti copii sunt capabili să înveŃe să scrie şi să citească şi să folosească un tabel de comunicare alcătuit din cuvinte şi propoziŃii.

Avantajele folosirii unei modalităŃi alternative de comunicare • Vom putea preveni destrămarea ciclului comunicării; • Vom permite copilului să transmită un mesaj, ceea ce îi va spori motivaŃia de a comunica;

• Îi vom oferi copilului un mijloc de a-şi exprima necesităŃile şi de a avea un oarecare control asupra mediului său, ceea ce îi va reduce frustrarea posibilă;

• Vom ajuta copilul să îşi dezvolte abilităŃile de comunicare;

• Vom reduce presiunea la care este supus pentru a vorbi (relaxarea ce rezultă de aici are deseori ca rezultat chiar o ameliorare spontană a vorbirii sale);

NU UITAłI DE…


• Vom reduce efortul fizic la care este supus copilul deoarece controlul motor asupra gesticulaŃiei şi folosirii imaginilor este mai mic decât cel necesar pentru a vorbi.

Alegerea metodei de comunicare

• Alegerea metodei de comunicare pentru un copil nu este un lucru uşor. Trebuie să folosim toate cunoştinŃele pe care le avem despre copil şi despre comunicare, pentru a lua decizia optimă în cazul fiecărui copil în parte.

• Unele din aspectele de care trebuie să Ńinem cont sunt următoarele: - vârsta copilului; - motivaŃia sa de a comunica; - gradul de eficienŃă a metodei de comunicare folosite de el în prezent; - nivelul lui de înŃelegere; - abilităŃile vizuale; - abilităŃile fizice; - sprijinul familiei.

• Trebuie să fim pregătiŃi să schimbăm sau să adaptăm metoda de comunicare, dacă se dovedeşte că alegerea noastră nu a fost tocmai potrivită pentru copil.

Vom prezenta în continuare fiecare tip de limbaj în parte...

LIMBAJUL VORBIT

• Nu toŃi copiii cu IMC vor învăŃa să folosească limbajul vorbit ca mijloc de comunicare de bază.

• Deoarece limbajul vorbit este cel mai eficient mijloc de comunicare, trebuie să ajutăm fiecare copil să-şi dezvolte abilităŃile ce Ńin de acest aspect, dacă este în puterile sale.

• Unii copii îşi pot dezvolta limbajul vorbit până la un nivel la care sunt capabili să formeze din cuvinte propoziŃii. AlŃi copii nu vor putea trece niciodată de treapta utilizării sunetelor cu sens.

• Factorii principali care vor influenŃa dezvoltarea limbajului vorbit sunt următorii: gradul deficienŃei mintale asociate, gradul incapacităŃii sale fizice, stimularea pe care o primeşte din exterior.

• Trebuie să avem mereu în vedere faptul ca unii copii cu IMC pot înŃelege bine limba vorbită, dar sunt incapabili să vorbească ei înşişi.

• Copilul nu trebuie niciodată forŃat să vorbească. Activitatea de dezvoltare a vorbirii trebuie să fie plăcută si relaxantă.

• Dacă asupra copilului se va exercita prea multă presiune pentru a vorbi, aceasta, de fapt, îi va frâna dezvoltarea vorbirii.

• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii de a stimula înŃelegerea şi utilizarea limbii vorbite.

• Repetarea fără sens a cuvintelor nu contribuie cu nimic la dezvoltarea limbii vorbite.

Copiii mici cu IMC trebuie ajutaŃi să îşi dezvolte toate mijloacele de comunicare

• Dacă, pe măsură ce copilul creşte, devine evident faptul că vorbirea va fi principalul său mijloc de comunicare, atunci trebuie să îl ajutăm să îşi dezvolte abilităŃile în această direcŃie.

La aceşti copii trebuie să dezvoltăm capacităŃile necesare pentru limbajul semnelor, al imaginilor şi limbajului scris

• Totuşi, este evident că pentru mulŃi copii cu IMC vorbirea nu va deveni niciodată mijlocul principal de comunicare.


Dacă copilul...

• este mai mare de 6 ani si nu vorbeşte

• deja comunică bine prin gesturi sau imagini

• înŃelege bine sau deloc limba vorbită

• este frustrat de incapacitatea de a transmite mesajul verbal

...gândeşte-te bine înainte de a alege vorbirea.

ActivităŃi pentru dezvoltarea limbajului vorbit

• Înainte de a începe lucrul asupra limbajului vorbit cu copilul, trebuie să ne asigurăm că el ocupă o poziŃie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.

• OrganizaŃi jocuri sonore în timpul cărora dumneavoastră şi copilul imitaŃi diferite sunete. Când copilul emite un sunet, imitaŃi-l şi provocaŃi-l să îl repete.

• OrganizaŃi jocuri de mimică şi imitaŃie a expresiilor mimice (eventual, în faŃa oglinzii).

• ImprovizaŃi „jocuri cu buzele“, în care se emit sunete diferite cu ajutorul buzelor.

• ÎncurajaŃi copilul să consume alimente de diverse consistenŃe, pentru a-l învăŃa să mestece.

• OferiŃi-i copilului ocazii de a încerca să vorbească. Nu vă grăbiŃi când vorbiŃi cu el sau când îl ascultaŃi, lăsaŃi-i timp să vă răspundă.

Scopul acestor activităŃi nu este doar de a face copilul să repete cuvinte. Scopul este să ajutăm copilul să folosească sunete şi cuvinte pentru o comunicare cu conŃinut.

• LăudaŃi copilul pentru orice încercare de a pronunŃa sunete sau de a articula cuvinte

• încurajaŃi toată familia să participe la aceste activităŃi

• încurajaŃi copilul să folosească sunetele pentru a-şi comunica necesităŃile în situaŃii cotidiene.

LIMBAJUL SEMNELOR

• Folosirea gesturilor (sau a semnelor) poate deveni mijlocul de comunicare de bază al copilului sau poate fi doar un mijloc auxiliar pentru un alt sistem. De exemplu, un copil poate folosi în special vorbirea, dar totodată şi unele gesturi, pentru a se face mai uşor înŃeles.

• Unii copii îşi pot dezvolta gesticulaŃia într-o aşa măsură, încât sunt capabili să execute semne clare şi precise cu mâinile şi mimica feŃei. AlŃi copii pot să nu evolueze, rămânând doar la nivelul unor mişcări largi ale braŃelor, feŃei sau chiar a întregului corp pentru a transmite un mesaj de ordin general.

NU UITAłI SĂ…


• Este foarte important ca fiecare persoană care relaŃionează cu copilul să ştie şi să folosească aceleaşi gesturi – repetarea şi consecvenŃa pe care le implică aceasta va ajuta copilul să înveŃe.

GesticulaŃia trebuie să fie întotdeauna însoŃită de vorbire. Comunicând cu copilul, nu folosiŃi niciodată numai limbajul semnelor.

Şi o regulă generală: folosiŃi întotdeauna gesturile când discutaŃi cu un copil cu IMC. Acest lucru nu îi va dăuna, ci dimpotrivă, va face comunicarea mai expresivă.

ActivităŃi pentru învăŃarea gesturilor... • Înainte de a începe lucrul asupra gesturilor cu copilul, trebuie să ne asigurăm că el ocupă o poziŃie

stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.

• ImprovizaŃi pentru copil jocuri cu mâinile şi cu degetele, gâdilându-l şi suflându-i în palme, mişcându-i braŃele etc.

• DaŃi-i copilului să Ńină în mână şi să pipăie diferite obiecte.

• Când îi vorbiŃi despre diferite obiecte, arătaŃi-i-le copilului şi faceŃi semnul corespunzător. AjutaŃi-l pe copil să vă imite, conducându-i mâinile.

• PracticaŃi jocuri în care faceŃi asociere între gesturi şi obiecte.

• OrganizaŃi jocuri de tip „mima“. DescrieŃi copilului un obiect fără a-l numi, apoi puneŃi-l pe el să spună prin gesturi despre ce obiect este vorba.

Scopul acestor activităŃi nu este doar de a face copilul să imite gesturi. Scopul este să ajutăm copilul să folosească gesturi şi cuvinte pentru o comunicare cu sens.

• LăudaŃi copilul pentru orice încercare de a folosi un gest.

• AsiguraŃi-vă că cei care relaŃionează cu el cunosc gesturile folosite de el în mod curent.

• ÎncurajaŃi copilul să folosească gesturile pentru a-şi exprima dorinŃele în situaŃii cotidiene.

LIMBAJUL IMAGINILOR

• Atât timp cât un copil poate să îşi transmită mesajul prin sunete şi semne, este foarte probabil că el va folosi aceste modalităŃi. Dar când cei din jur nu îl înŃeleg, el va recurge la imagini.

• Unii copii pot folosi doar câteva imagini de bază, alŃii pot utiliza o întreagă colecŃie de imagini, pe care o folosesc pentru o comunicare destul de complexă.

• Principalii factori care pot influenŃa negativ capacitatea copilului de a folosi imaginile ca mijloc de comunicare sunt: un grad avansat al deficienŃei mintale, afectarea vederii, probleme în recu-noaşterea şi utilizarea imaginilor etc.

REłINEłI!

NU UITAłI SĂ…


• Imaginile oferite copilului trebuie să corespundă vârstei lui, necesităŃilor şi mediului cultural. Ele vor trebui organizate într-un tabel de comunicare, portabil, pe care copilul să îl aibă asupra lui mereu.

• Este important ca toŃi cei care intră în contact cu copilul să cunoască imaginile şi semnificaŃia lor pentru copil.

Copilul foloseşte imaginile pentru a se face înŃeles. Noi folosim imaginile pentru a-l înŃelege.

Dacă copilul...

• comunică perfect prin vorbire sau gesturi

• are mari dificultăŃi de recunoaştere şi înŃelegere a imaginilor

...gândeşte-te bine înainte de a folosi limbajul imaginilor.

ActivităŃi pentru învăŃarea limbajului imaginilor... • Înainte de a începe lucrul prin folosirea tabelului cu imagini, trebuie să ne asigurăm că el ocupă o

poziŃie stabilă, sigură şi comodă, pe un scaun, pe genunchii adultului, sau în altă poziŃie recomandată de kinetoterapeut sau de medicul recuperator.

• OrganizaŃi jocuri în care copilul trebuie să asocieze obiecte cu imaginile lor (de tip loto).

• OrganizaŃi jocuri de memorare a imaginilor şi de alcătuire a perechilor de imagini (de tip „memory“).

• OrganizaŃi jocuri de clasificare a imaginilor după utilizarea lor cotidiană.

• DiscutaŃi cu copilul folosind imaginile.

Imaginile cele mai uzuale folosite de copil pot fi organizate în tabele, confecŃionate pe suport de carton sau lemn. Tabelul cu imagini trebuie să se afle în preajma copilului tot timpul, pentru ca el să îl poată folosi în comunicarea cotidiană.

Etapele alcătuirii unui tabel cu imagini 1. PărinŃii trebuie să înŃeleagă necesitatea tabelului şi să se implice în alcătuirea lui.

2. Copilul trebuie să fie familiarizat cu folosirea imaginilor.

3. Trebuie alese imaginile cele mai potrivite, care să exprime obiecte, acŃiuni, expresii sociale, sentimente, descrieri. Imaginile trebuie să corespundă mediului copilului şi să reprezinte lucruri cunoscute lui.

4. Se analizează plasarea imaginilor în tabel. Pentru aceasta, se evaluează mobilitatea copilului şi abilităŃile sale fizice, pentru a indica mai frecvent imagini situate în poziŃia cea mai accesibilă.

5. DescoperiŃi ce metodă de a indica este mai uşoară şi mai precisă pentru copil. Unii copii pot indica imaginea cu degetul, alŃii cu bărbia, sau doar cu ochii. Uneori, se fixează pe fruntea copilului un indicator numit „icorn“.

6. AlegeŃi dimensiunea potrivită a imaginilor.

7. GândiŃi-vă la numărul potrivit de imagini pe tabel, începeŃi doar cu câteva şi apoi adăugaŃi treptat imagini.


- tabelul trebuie să fie atractiv şi plăcut;

- trebuie să fie uşor de transportat;

- trebuie să poată fi constant adaptat şi completat.

Atunci când copilul poate citi, tabelul cu imagini va fi înlocuit cu un tabel de cuvinte şi expresii.

LIMBAJUL SCRIS

Pentru a putea folosi limbajul scris, un copil trebuie să înveŃe să citească.

El va putea folosi apoi în comunicare un tabel de cuvinte şi expresii uzuale, sau va putea folosi computerul în comunicarea cotidiană.

Iată câteva activităŃi pentru a învăŃa un copil să citească: - AsociaŃi imaginile cu cuvinte. - LipiŃi etichete cu denumiri pe obiectele din casă. - OrganizaŃi jocuri de asociere a perechilor de litere identice. - OrganizaŃi jocuri de perechi imagine-cuvânt.

ApelaŃi la educator sau la logoped pentru a dezvolta aceste activităŃi.

ASPECTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE

• Infirmitatea motorie cerebrală afectează acea parte a creierului care controlează mişcările muşchilor. Aceasta, de obicei, înseamnă că toŃi muşchii corpului sunt afectaŃi, inclusiv cei care participă la procesul masticaŃiei şi vorbirii.

• La mulŃi copii cu IMC este afectat doar centrul motor al creierului, în timp ce inteligenŃa este normală.

• La unii copii cu IMC sunt afectaŃi şi alŃi centri ai creierului, astfel inteligenŃa, auzul sau vederea pot fi la rândul lor afectate.

• Pentru IMC nu există tratament, în schimb există alte modalităŃi de a ajuta copilul să-şi îmbunătăŃească calitatea vieŃii.

• Copilul cu IMC poate avea nevoie de mijloace diferite de comunicare, fie ca auxiliar pentru limbajul vorbit, fie de un susbstitut al vorbirii. El poate folosi limbajul gesturilor, al ima-ginilor, limbajul scris sau o combinaŃie a acestora.

• Unii muşchi care participă la hrănire participă şi la articularea sunetelor, îmbunătăŃind abilită-Ńile de alimentare ale copilului, îl putem ajuta să îşi dezvolte efectiv şi vorbirea.

• Atunci când ajutăm un copil cu IMC, trebuie să luăm în considerare fiecare aspect al dez-voltării sale: mişcările, poziŃionarea, comunicarea, gradul de independenŃă în viaŃa cotidiană, capacitatea de a se integra în societate.

NU UITAłI CĂ…


În continuare vă vom prezenta un:

PROGRAM DE STIMULARE PENTRU UN COPIL cu I.M.C.

1. mobilizări pasive la membrele superioare (braŃ, antebraŃ, mână);

2. mobilizări pasive la membrele inferioare (coapsă, gambă, picior);

3. pentru ridicarea şi menŃinerea capului: decubit ventral (culcat pe burtă): stimulare la nivelul coloanei vertebrale.

4. pentru ridicarea în şezând şi menŃinerea poziŃiei şezând:

A. decubit dorsal (culcat pe spate): ridicări în şezând, copilul este Ńinut de ambele mâini;

B. poziŃionare într-un suport confecŃionat special, între perne sau ajutat de un părinte.

5. rostogolirea

6. târârea


7. mersul „de-a buşilea“

8. genuflexiuni

9. ridicarea în stand (ortostatism)

10. ŃineŃi copilul la nivelul bazinului şi ajutaŃi-l să păşească alternativ

11. relaxare: copilul Ńinut de picioare cu capul în jos: legănarea (balansarea) dreapta/stânga

POSTURI IMPORTANTE ŞI MIJLOACE AJUTĂTOARE PENTRU UN COPIL I.M.C.

ModalităŃi de a Ńine copilul cu I.M.C. în posturi flectate, relaxante.


Mijloace recomandabile pentru sprijin în învăŃarea mersului.

ModalităŃi de a şedea corect a copilului cu I.M.C. (În toate situaŃiile se caută obŃinerea abducŃiei coapselor şi pe cât posibil extensia genunchilor).

PoziŃie incorectă (favorizează contractura ischiogambierilor).

CÂTEVA RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINłI

• ParticipaŃi la programul de gimnastică medicală pe care îl face un kinetoterapeut şi învăŃaŃi cu, şi de la acesta, cât mai multe exerciŃii corecte pentru a putea continua şi la domiciliu programul de stimulare cu copilul dumneavoastră.

• łineŃi minte că, zilnic, copilul dumneavoastră trebuie stimulat şi încurajat.

• VorbiŃi cu copilul dumneavoastră şi chiar cântaŃi-i când lucraŃi cu el.

• Nu-l izolaŃi, încercaŃi mai bine să-i explicaŃi care este situaŃia şi căutaŃi soluŃii pentru problemele lui.

• InformaŃi-vă din cărŃi, de la diferiŃi specialişti şi chiar de la alŃi părinŃi aflaŃi în situaŃii asemănătoare cum puteŃi ajuta mai bine copilul dumneavoastră.

• Nu-i faceŃi promisiuni pe care nu le puteŃi îndeplini pentru a nu-i slăbi încrederea în dumneavoastră.

• Nu faceŃi pentru el ceea ce poate face singur pentru că asta îl va face să se simtă şi mai neajutorat decât este.

• Nu-i corectaŃi greşelile de faŃă cu alŃii, e mult mai eficient dacă i le spuneŃi între patru ochi.

• Nu-i cereŃi explicaŃii pentru purtările lui rele de multe ori nici el nu ştie de ce le face.


• Nu lăsati ca obiceiurile lui proaste să îl aducă în centrul atenŃiei. Asta ar putea să îl facă să continue.

• Nu folosiŃi forŃa împotriva lui; răspunde mai repede dacă este îndrumat.

• Nu uitaŃi să folosiŃi toate tipurile de comunicare cât mai des; asta îl va ajuta să nu se simtă singur.

Încercuieşte imaginea identică cu modelul


Colorează semnul identic cu modelul

DIZABILITĂłI

AUDITIVE

În modulul precedent am studiat copiii cu dificultăŃi de comunicare cauzate de paralizii cerebrale. În acest modul vom studia despre copiii care întâmpină dificultăŃi de comunicare din cauza deficienŃelor de auz.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea: • să identificaŃi copiii cu dizabilităŃi auditive; • să înŃelegeŃi cauzele dizabilităŃilor auditive, deficienŃelor de auz; • să explicaŃi în ce mod deficienŃele de auz afectează comunicarea; • să realizaŃi o evaluare a abilităŃii de comunicare la un copil cu dereglări ale

auzului; • să stabiliŃi obiectivele potrivite pentru un copil cu deficienŃe auditive; • să daŃi sfaturi cu privire la folosirea protezelor auditive; • să oferiŃi informaŃii despre modul de comunicare cu un copil cu deficienŃe

auditive; • să oferiŃi sfaturi în problema acordării ajutorului în cazul copiilor cu

comportament dificil; • să subliniaŃi necesitatea limbajului semnelor şi să recomandaŃi folosirea lui; • să orientaŃi copiii cu dizabilităŃi auditive către un medic specialist.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

VI




Introducere

Comunicarea

Evaluarea




DizabilităŃi auditive DeficienŃele multiple şi

dizabilităŃi severe


Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Cuvânt către părinŃi // 149 Despre deficienŃele de auz // 149

Testarea auzului // 151 Audiograma // 153

Momente importante de reŃinut despre testarea auzului // 155

Cauzele deficienŃelor de auz // 155 Îngrijirea urechilor // 159

Întrebări şi răspunsuri // 159 Proteza auditivă – în ajutorul auzului // 160

Cum învăŃăm copilul să asculte // 164 Momente importante de reŃinut despre protezele

auditive // 165

Evaluarea abilităŃilor de comunicare // 167 Planificarea obiectivelor // 174

Ciclul comunicării // 180 Comunicarea totală sau comunicarea prin toate

mijloacele // 182 Dezvoltarea limbajului vorbit // 183

Labiolectura // 185 Limbajul semnelor // 187

Dactilemele // 193 Important de reŃinut despre limbajul semnelor // 194

Comportamentul // 194 S.C. îŃi spune părerea // 196

Important de reŃinut despre deficienŃele de auz // 197

DIZABILITĂłI AUDITIVE 149

CUVÂNT CĂTRE PĂRINłI

PărinŃii trebuie să ştie faptul că orice copil are în primul rând nevoie de dragoste, grijă şi încurajare.

Copiii, chiar şi cei diagnosticaŃi ca surzi sunt înainte de toate copii; ei au prin urmare dreptul la dragoste, înŃelegere şi îngrijire.

Examenul în urma căruia copilul dumneavoastră va fi depistat cu dizabilităŃi auditive va reprezenta o răscruce fundamentală în viaŃa dumneavoastră.

Vă veŃi adapta şi veŃi învăŃa, vă veŃi face griji, veŃi cunoaşte clipe fericite şi momente dificile, ca şi cu orice alt copil. Nu sunteŃi singuri în această încercare şi dacă dăruiŃi dragoste, veŃi primi la rândul dumneavoastră dragoste. Pentru copilul

surd rostul vieŃii nu stă în ceea ce pierde, din cauza deficienŃei de auz, ci în ceea ce învaŃă şi descoperă zi de zi, cu ajutorul dumneavoastră. Este adevărat, începeŃi să vă puneŃi o sumedenie de întrebări la care nu v-aŃi gândit niciodată până atunci:

„De unde ştiu ei (doctorii) că e surd?“

„Ce înseamnă surd?“

„Nu poate fi operat?“

„Oare copilul meu aude ceva, cât de puŃin măcar?“

„Oare va fi surd toată viaŃa?“

„Ce tratamente aş putea să-i fac?“

„De ce tocmai copilul meu trebuie să fie altfel?“

„Cum o să ştiu ce trebuie să fac?“

Pentru a înŃelege mai bine această dizabilitate şi a putea răspunde la unele din aceste întrebări trebuie să avem câteva informaŃii cu privire la deficienŃele de auz.

DESPRE DEFICIENłELE DE AUZ

• Când un copil nu aude sunetele la fel de bine ca ceilalŃi copii, spunem că el are deficienŃe de auz ca şi condiŃie biologică.

• DeficienŃele de auz sunt rezultatul lezării centrului auditiv al creierului sau urechilor.

• Este foarte important ca un copil cu dificultăŃi ale auzului să fie depistat şi să-i fie acordat ajutor la o vârstă mică – nici o vârstă nu poate fi prea mică. Dacă un copil depăşeşte vârsta de 3 ani şi nu s-a intervenit, dezvoltarea lui ulterioară poate fi grav afectată.


• Auzul poate fi afectat în grade diferite :

- Unii copii aud destul de multe sunete; atunci spunem că ei suferă de o pierdere uşoară a auzului.

- AlŃi copii nu pot auzi decât cu ajutorul unui aparat auditiv. Despre aceşti copii spunem că suferă de o pierdere parŃială a auzului.

- Există unii copii cu un auz foarte prost sau care nu aud deloc şi pe care nu-i poate ajuta nici aparatul auditiv. Spunem că aceşti copii au o pierdere gravă, profundă sau completă a auzului; ei sunt numiŃi „surzi“.

- Despre copiii cu o pierdere uşoară sau parŃială a auzului spunem că sunt „hipoacuzici“.

- Cea mai mare dificultate pentru un copil cu deficienŃe ale auzului va fi să înveŃe să vorbească.

Dacă un copil nu aude bine, va fi mai greu pentru el să înveŃe să vorbească. Aceasta se întâmplă pentru că noi învăŃăm să vorbim auzindu-i vorbind pe oamenii din jurul nostru şi auzindu-ne pe noi înşine în încercarea de a vorbi.

Oricum, toŃi copiii cu deficienŃe ale auzului pot învăŃa să comunice.

Ce speranŃe reale putem avea în cazul unui copil cu deficienŃe de auz.

• Copilul cu deficienŃe ale auzului trebuie să fie în stare: - să comunice eficient, folosind toate mijloacele posibile de comunicare;

- să îndeplinească anumite sarcini în cadrul căminului şi să fie un membru apreciat al familiei şi societăŃii;

- să frecventeze instituŃiile preşcolare locale;

- să dispună de acces la învăŃământul primar gimnazial şi liceal (care satisface necesităŃile lui);

- să aibă posibilitatea de a veni în contact cu alŃi copii şi adulŃi cu deficienŃe ale auzului.

• Şi ca adult, el trebuie să fie în stare: - să participe activ la viaŃa familiei şi societăŃii;

- să aibă acces la învăŃământ şi instruire profesională;

- să aibă posibilitatea de a se angaja, de a lucra într-o anumită profesie;

- să stabilească relaŃii conjugale şi să aibă copii.

łINEłI MINTE! Un copil cu deficienŃe ale auzului poate realiza mult, dar aceasta depinde de mijloacele şi posibilităŃile disponibile. Ele diferă mult de la o Ńară la alta şi chiar în aceeaşi Ńară. Depinde de noi cum vom ajuta copilul să realizeze cât mai mult în limitele resurselor sale disponibile.


Obiectivele pe care le urmărim în activitatea cu un copil cu deficienŃe de auz: • să îmbunătăŃim capacităŃile de comunicare ale copilului;

• să încurajăm mijlocul de comunicare optim pentru copil;

• să acordăm ajutor şi să îndrumăm părinŃii;

• să oferim consultaŃii referitor la folosirea aparatului auditiv, când este necesar;

• să oferim copiilor cu deficienŃe de auz posibilitatea de a comunica între ei şi de a se întâlni cu adulŃi deficienŃi de auz;

• să asigurăm copilului ajutor specializat atunci când e necesar, servicii de educaŃie spe-cială, servicii medicale etc.

TESTAREA AUZULUI

De ce este necesar să identificăm un copil care are deficienŃe de auz? • Copilul cu deficienŃe de auz are nevoi speciale. Pentru a satisface aceste nevoi, copilul trebuie să

fie identificat ca având deficienŃe de auz, ca să primească ajutorul corespunzător.

• Identificarea corectă la orice vârstă este foarte importantă, dar scopul nostru este identificarea timpurie. Prin identificarea timpurie înŃelegem că dificultăŃile de auz ale copilului trebuie depistate la o vârstă cât mai fragedă. Nici o vârstă nu este prea mică.

• Unii copii dobândesc afecŃiunea pe parcursul vieŃii. Este la fel de important ca aceşti copii să fie identificaŃi la timp şi ajutaŃi.

Ce este necesar să urmărim?

• Dacă copilul reacŃionează la sunete la fel ca şi alŃi copii de vârsta lui.

• Dacă limbajul se dezvoltă la fel ca şi la alŃi copii de vârsta lui.

• Dacă un copil care nu răspunde la sunete sau nu progresează în vorbire are deficienŃe de auz.

ObservaŃii asupra copilului şi discuŃiile cu părinŃii

• Copilul arată la fel ca şi ceilalŃi copii?

Copilul care are deficienŃe de auz arată exact la fel ca ceilalŃi copii, în cazul în care deficienŃele auzului nu sunt nişte manifestări ale unui sindrom care afectează auzul şi înfăŃişarea copilului.

• Copilul se joacă şi acŃionează la fel ca ceilalŃi copii?

Copilul cu deficienŃe de auz se joacă şi acŃionează la fel ca ceilalŃi copii, cu toate că el poate avea tendinŃa de a fi mai retras, dacă n-a fost încurajat să comunice.

• CapacităŃile fizice sunt aceleaşi ca la ceilalŃi copii de vârsta lui?

Copilul cu deficienŃe de auz are capacităŃi fizice ca oricare alt copil. Cu toate acestea, poate exista o uşoară întârziere, dacă a suferit de meningită.


• Copilul reacŃionează când este chemat pe nume?

El poate să nu răspundă, când este chemat din spate.

• Copilul gesticulează mult când comunică?

Copilul cu deficienŃe de auz se bazează pe gesticulaŃie pentru a transmite un mesaj.

• Mama copilului a suferit de vreo boală în timpul sarcinii sau au fost dificultăŃi la naştere?

Uneori deficienŃele de auz sunt cauzate de boala mamei în timpul sarcinii sau de dificultăŃile de la naştere. Copiii născuŃi prematur sunt de asemenea expuşi riscului de a avea deficienŃe de auz.

• A avut copilul vreo afecŃiune gravă?

DeficienŃa de auz poate fi cauzată de meningită.

Nu este suficient să ştim că un copil are o pierdere de auz. • Mai trebuie să ştim care sunete sunt afectate şi cât de grav. În afară de stabilirea sunetelor pe care

le aude copilul, mai trebuie determinat şi cât de tare trebuie să fie fiecare sunet în parte pentru a fi auzit de către acesta. Abia după ce au fost obŃinute toate aceste informaŃii se poate trece la acordarea unui sprijin adecvat, care variază de la tratament medical şi până la protezarea auditivă.

• Auzul se testează printr-o gamă întreagă de sunete, variind de la cele joase până la cele înalte. Testele de auz se fac de obicei pe cinci frecvenŃe: 250 Hz (Hertzi), 500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz şi 4000 Hz. Pentru fiecare frecvenŃă se măsoară tăria sunetului (intensitatea) în decibeli (db). Scala decibelică utilizată se întinde de la 20 db la 140 db, dar fiecărei creşteri cu 10 db îi corespunde o creştere de zece ori a tăriei sunetului.

Deci 70db este mai tare de 1.000.000 de ori decât 10 db. • Între o pierdere de auz de 50 db şi o pierdere de auz de 70 db diferenŃa este enormă. Poate că scala

decibelică va fi mai bine înŃeleasă, dacă vom raporta nivelele de sunet la o serie de sunete cunoscute.


AUDIOGRAMA

Nivelul la care sunetul începe să fie auzit în timpul testării, pentru fiecare frecvenŃă în parte, se notează pe un grafic numit audiogramă. FrecvenŃa este notată de la stânga la dreapta, pe orizontală, iar pierderea de auz, în db, de sus în jos. Nivelele de prag pentru fiecare frecvenŃă sunt notate separat pe grafic pentru fiecare ureche în parte. Simbolurile folosite în notare sunt „O“ pentru urechea dreaptă şi „X“ pentru urechea stângă. Zona cenuşie delimitează aria cunoscută sub numele de „curba vorbirii normale“.

Dacă pe o audiogramă se obŃin praguri de auz situate sub nivelul acestei curbe, atunci unele elemente ale vorbirii normale vor fi auzite prost sau chiar deloc.

Figura de mai jos reprezintă audiograma unui subiect cu auz în limite normale. Se consideră auz în limite normal orice variaŃii între 0 şi 25 db.

Auz normal

Audiograma următoare prezintă o pierdere uşoară de auz la ambele urechi. O astfel de pierdere „plată“ de auz este tipică în surditatea de transmitere.

Pierdere uşoară de auz

Audiograma următoare prezintă o pierdere de auz mai importantă. Auzul este situat în totali-tate în afara ariei vorbirii. Un copil născut cu acest grad de surditate va auzi foarte puŃin din vorbirea normală; acest copil va necesita un aport auditiv. El poate totuşi să perceapă sunetele puternice din mediu: o uşă trântită, un camion în trafic etc. ReacŃia copilului poate fi greşit interpretată de părinŃi, ca auz normal, problema lui trecând astfel neobservată până la vârsta la care copilul ar trebui să înceapă să vorbească. El nu-şi va dezvolta vorbirea în lipsa unui ajutor specializat.

Pierdere de auz severă la ambele urechi

FrecvenŃa (Hz) Nivel de auz

(dB)


(dB)


(dB)


Audiograma următoare prezintă o surditate profundă pe toate frecvenŃele vorbirii. Pierderea este profundă pe frecvenŃele joase şi medii, iar pe frecvenŃele înalte auzul este sub limitele măsurabile. Copiii cu o astfel de surditate nu vor auzi nimic din vorbirea normală. Chiar dacă vor fi protezaŃi cu aparate foarte puternice, ei vor auzi vorbirea într-o formă foarte distorsionată. De o importanŃă foarte mare este ajutorul specializat, acordat de la o vârstă foarte mică. Copiii cu astfel de auz vor avea cel mai mult de câştigat din folosirea limbajului semnelor; în mod inevitabil, ei se vor baza mult pe văz pentru a putea comunica.

Pierdere de auz profundă

• Testarea cu tonuri pure pentru obŃinerea unei audiograme este foarte problematică la vârste mici. Copiii sub doi ani sunt prea mici pentru testarea audiometrică standard. Pentru această grupă de vârstă se folosesc alte tipuri de testări, dar informaŃiile obŃinute prin acestea sunt limitate. De aceea audiologul trebuie să urmărească în permanenŃă reacŃiile copilului după protezare, aceasta fiind posibilă, dar se recomandă multă prudenŃă. Alte tipuri de testări ar fi: a) timpanometria (sau măsurarea impedanŃei), b) observarea răspunsurilor obŃinute din partea copilului la stimuli sonori prezentaŃi (de obicei copilul se întoarce înspre partea din care s-a auzit sunetul) sau c) audiometria prin răspunsuri evocate care testează căile nervoase auditive. Pe măsură ce vârsta copilului va permite aplicarea altor teste, protezele vor putea fi reglate corespunzător. Din păcate, cei mai mulŃi părinŃi nu-şi dau seama că informaŃia obŃinută prin această testare prin răspunsuri evocate este foarte redusă. Testul este excelent pentru orientare, dar reprezintă totuşi doar punctul de plecare.

Observarea răspunsurilor obŃinute din partea copilului la stimuli sonori prezentaŃi o putem face noi înşine.

Cum putem şti dacă copilul are o pierdere a auzului?

• Un copil care nu are o pierdere a auzului va reacŃiona chiar şi la cel mai mic sunet şi va auzi toate sunetele vorbirii.

• Un copil care are o pierdere uşoară a auzului va reacŃiona la sunetele pronunŃate ceva mai tare decât normal. El nu va reacŃiona la sunetele pronunŃate foarte încet. El poate auzi vocea normală, dar se poate întâmpla să nu audă toate sunetele.

• Un copil care are o pierdere parŃială a auzului nu va reacŃiona la sunete, decât dacă ele sunt pronunŃate mult mai tare decât se obişnuieşte. El nu poate auzi oamenii care vorbesc cu un volum normal al vocii, dar poate auzi vocile puternice.

• Un copil cu o pierdere profundă (sau completă) a auzului nu poate să răspundă la nici un sunet sau poate să răspundă numai la cele mai puternice sunete. El nu va auzi oamenii vorbind chiar dacă ei vor vorbi foarte tare.

* Audiogramele exemplificate sunt preluate din Wendy Mc Cracken şi Hylary Sutherland «Eficient – nu deficient» Buc. 1996.


(dB)


MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE TESTAREA AUZULUI

• Înainte de a efectua testarea auzului, examinaŃi copilul în privinŃa celorlalte aspecte ale dez-voltării acestuia.

• În funcŃie de vârsta copilului se pot efectua diferite testări, dar cea mai importantă este testarea cu tonuri pure pentru obŃinerea audiogramei.

• Testarea auzului este numai o etapă în ajutorul copilului cu deficienŃe de auz.

• Este foarte important ca după efectuarea testării auzului să li se explice părinŃilor audiograma şi cum va ajuta aceasta la procurarea protezei auditive.

• Trebuie să li se explice părinŃilor că rezultatele testării auzului vor influenŃa deciziile noastre referitor la modul în care copilul va fi ajutat.

• Testarea auzului copilului nu este întotdeauna lipsită de greşeli. Noi putem face greşeli sau copilul poate respinge cooperarea. FiŃi gata să testaŃi din nou auzul copilului şi să revedeŃi rezultatele.

CAUZELE DEFICIENłELOR DE AUZ

Mai întâi să vedem cum funcŃionează urechea.

În figura de mai jos este prezentată structura urechii umane cu denumirile tuturor părŃilor sale componente.

• Sunetele pătrund în canalul auditiv şi urmează traseul acestuia până ajung la timpan. Când sunetul loveşte timpanul, îl face să vibreze; sunete de tipuri diferite vor genera vibraŃii de frecvenŃe diferite, sunetele joase imprimând o vibraŃie mai lentă decât sunetele înalte. De spatele timpanului se prinde un os mic, numit ciocanul. Acesta este primul dintr-un lanŃ de 3 oscioare, legate între ele care formează un fel de „pol“ elastic ce traversează dintr-o parte în alta urechea medie. Orice mişcare a timpanului va mişca ciocănelul, care la rândul lui va mişca nicovala, care va transmite mişcarea la scăriŃă. Aceste trei oscioare formează lanŃul osicular care are 2 funcŃii:

- transmite vibraŃii sonore de la urechea externă la urechea internă; - amplifică sunetul pentru ca mesajul ajuns la nivelul urechii interne să fie cât mai clar.


• Urechea medie este în mod normal plină cu aer, iar urechea internă este plină cu un mediu lichid. De-a lungul lanŃului de oscioare din urechea medie, sunetul devine treptat din ce în ce mai puternic; în acest mod, transmiterea sunetului din aer în mediu lichid este mai eficace.

• Urechea externă şi urechea medie alcătuiesc împreună un sistem mecanic şi orice tulburare apărută la nivelul acestui segment al analizatorului auditiv poate fi de cele mai multe ori remediată prin tratament medical sau chirurgical.

• Dincolo de scăriŃă, se află urechea internă. Osul scăriŃei este ataşat de o mică membrană flexibilă numită fereastră ovală; acesta face parte din cohlee, o structură osoasă în formă de cochilie de melc. Cohleea este împărŃită în două compartimente şi este umplută cu un fluid. Membrana care împarte cohleea în două prezintă de-a lungul ei mii de celule ce au prelungiri asemănătoare firelor de păr. Când scăriŃa se mişcă înainte şi înapoi în deschizătura ferestrei ovale, această mişcare generează valuri în fluidul din interiorul cohleei. Aceste valuri se deplasează de-a lungul membranei şi astfel pun în mişcare perişorii celulelor. Există aprox. 17.000 asemenea celule şi fiecare din ele, atunci când este îndeajuns de stimulată, poate transmite mesaje electrice la nervul cu care este conectată. Aceste mesaje sunt transmise mai departe, pe calea nervului auditiv către creier. Modul în care lucrează nervul poate fi asemuit cu un cablu telefonic; el transmite impulsuri electrice, mesajele de la perişorii celulelor din cohlee, la acea parte din creier care este specializată în descifrarea informaŃiilor sonore. Creierul utilizează această informaŃie, la fel ca un computer, atribuind un sens informaŃiei primite pentru a putea înŃelege mesajul.

Urechea externă

• Cea mai simplă problemă o reprezintă blocarea cu ceară a canalului auditiv extern, având ca urmare o deficienŃă foarte uşoară de auz. Ceara poate fi înmuiată cu picături de ulei sau bicarbonat de sodiu şi apoi, dacă este cazul, eliminată prin spălătură auriculară. (PrezenŃa cerii în urechi, la oricare dintre noi, este normală. Rolul acesteia este de a proteja timpanul, oprind murdăria şi microbii).

• În unele cazuri, copiii au mici „crescături“ în urechi, care necesită îngrijire medicală.

• Alteori pielea care căptuşeşte canalul auditiv extern poate prezenta eczeme; acestea nu afectează auzul, dar ridică probleme la folosirea protezei auditive.

Urechea medie

• În general unul din patru copii sub 7 ani prezintă la un moment dat o deficienŃă de auz din cauza funcŃionării necorespunzătoare a urechii medii. Cauza cea mai frecventă este acumularea de fluid în urechea medie ceea ce îngreunează mişcările oscioarelor. În mod normal, aerisirea urechii medii este asigurată de un „tub“ care porneşte din urechea medie şi se deschide în partea dinspre spate a gâtului. Aceasta este trompa lui Eustachio. De obicei trompa lui Eustachio se deschide ori de câte ori înghiŃim. Această manevră se dovedeşte utilă în practică atunci când vrem să ne desfundăm urechile, înfundate din pricina urcării pe munte sau la decolarea avionului. Dacă această trompă este blocată, fie prin inflamaŃie în timpul unei răceli, fie prin vegetaŃii adenoide (polipi), aerisirea urechii medii nu mai poate avea loc. Ca urmare, în urechea medie se acumulează un fluid, care cu timpul devine mai cleios, de aici şi denumirea afecŃiunii respective de otită medie seroasă. Dacă această stare se menŃine mai mult timp, poate impune o mică intervenŃie chirurgicală, denumită miringotomie; în timpan se practică un mic orificiu prin care se extrage fluidul din ureche.

De ce nu aude copilul meu?


• În afară de otită medie seroasă mai există şi otită medie acută care necesită tratament medical, deoarece netratată poate produce leziuni ale oscioarelor urechii medii. Otita medie acută este o infecŃie a urechii medii având calea de intrare fie prin trompa lui Eustachio, fie printr-un orificiu (perforaŃie) la nivelul timpanului. În urechea medie infectată se formează şi se acumulează puroi care apasă asupra timpanului şi apare durerea. În cazurile grave cu episoade infecŃioase nume-roase, infecŃia se poate propaga la osul mastoid, situat în spatele urechii, sau poate chiar distruge oscioarele din urechea medie.

• Pierderea de auz cauzată de afecŃiuni ale urechii externe sau medii se numeşte surditate de transmitere.

• Surditatea de transmitere poate fi prezentă la un copil, chiar dacă acesta are sau nu şi o surditate nervoasă.

• Surditatea de transmitere răspunde de obicei la tratament medical.

• Orice copil cu o astfel de surditate trebuie văzut de medic, pentru tratarea cauzei şi redu-cerea la minim a consecinŃelor.

Urechea internă

• Orice afecŃiune la nivelul urechii interne, a conicei, a căilor nervoase sau a zonei din creier specializată în informaŃia sonoră este permanentă.

• Surditatea de acest tip este cunoscută sub numele de surditate neuro-senzorială, de percepŃie sau nervoasă.

• AfecŃiunile urechii interne, la orice nivel ar fi ele, nu pot fi tratate nici medical şi nici chirurgical. PărinŃilor le vine foarte greu să accepte această realitate; în mod firesc ei sunt gata să încerce orice – chiar şi leacuri miraculoase – pentru a îndrepta lucrurile. Iată cum ne descrie o mamă încercările sale de a găsi un leac pentru surditatea fiicei sale:

m încercat tot ce am auzit că ar vindeca surditatea. Am mers în Austria şi la Paris la specialişti, trebuia să încercăm totul, la început, credeam

că sunt şanse să fie vindecată de surditate. Pe măsură ce ascultam şi învăŃam mai multe despre surditate, am început să ne dăm seama că ne agăŃăm de speranŃe deşarte. Fiica mea are o surditate profundă, având uneori nevoie de cele mai bune proteze auditive şi de toată dragostea şi înŃelegerea noastră“.

• O altă deosebire între surditatea neuro-senzorială şi cea de transmitere este faptul că în surditatea de transmitere este modificată doar tăria sunetului, în timp ce în surditatea neuro-senzorială este alterată şi calitatea sunetului. Oricât de tare ar fi sunetul, copilul cu surditate neuro-senzorială va auzi doar o variantă distorsionată a acestuia, fiind posibil chiar să nu audă deloc unele sunete.

• O problemă suplimentară este incapacitatea de a suporta sunetele puternice. Pentru aceşti copii sunetul amplificat pentru a putea fi auzit, devine de la un anumit nivel de tărie în sus, supărător sau chiar dureros, fenomen cunoscut sub numele de recrutare. În situaŃiile în care există recrutare, tipul de proteză auditivă trebuie ales cu deosebită grijă, de aceasta depinzând acceptarea sau utilizarea protezei.

ReŃineŃi! • AfecŃiunile urechii medii pot fi tratate dacă sunt depistate la timp. Dacă nu

sunt tratate la timp, ele pot duce la afecŃiuni mai grave şi o anumită pierdere a auzului.

• AfecŃiunile urechii interne nu se tratează.

• Atunci când părinŃii află că au un copil surd, încearcă de obicei să găsească explicaŃia.

„A


Este cazul să precizăm aici că în 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităŃii rămâne necunoscută, în linii mari cauzele surdităŃii pot fi grupate în 3 categorii:

- congenitale: prezente la naştere; - dobândite: apărute după naştere; - neidentificate: fără cauza cunoscută.

Cauze congenitale (prezente la naştere)

- Boli genetice (surditate în familie);

- Rubeola mamei în timpul sarcinii;

- Prematuritate; - Medicamente ototoxice luate de mamă în timpul sarcinii (deşi tratează boala mamei, pot afecta

auzul fătului);

- InfecŃia cu citomegalovirus (virus ce afectează fătul);

- Incompatibilitatea Rh (mama şi fătul au sânge cu Rh diferit; netratată, această situaŃie poate genera mari probleme la naştere).

Cauze dobândite

- Meningita; - Traumatismul cranian (accidentare gravă la nivelul capului);

- Medicamente ototoxice (anumite medicamente administrate copiilor ca tratament al unor boli grave, pot produce, ca efect secundar, surditate). Dintre medicamentele ototoxice amintim: streptomicina, gentamicina, kanamicina (mai ales „micine“);

- Oreion ambele au ca urmare de multe ori o surditate gravă - Pojar

- Surditate de transmitere.

Fără o cauză cunoscută

În 30% până la 60% din cazuri, cauza surdităŃii rămâne neidentificată. Dacă nu poate fi identificată cauza surdităŃii copilului părinŃii vor fi nemulŃumiŃi. Nu disperaŃi!

PuteŃi să influenŃaŃi în mare măsură creşterea şi dezvoltarea copilului dumneavoastră!

AveŃi de învăŃat atât de multe:

Ce ajutor oferă proteza auditivă?

Ce altă aparatură specializată este disponibilă?

Cine vă va oferi sfaturi şi sprijin?

Dar lucrul cel mai important care nu trebuie niciodată uitat este cel pe care ni-l aminteşte această mamă a unui copil cu deficienŃe de auz.

„Alexandra nu va auzi niciodată muzica, vâjâitul vântului; dar mai ales nu va auzi niciodată spunându-i că o iubim; am fost – vai! atât de neştiutori, iar ea ne-a dăruit atâta dragoste şi atâta bucurie. Nu este surdă, ci este un copil surd“.


ÎNGRIJIREA URECHILOR

• După cum am mai spus afecŃiunile urechii medii sunt cauze frecvente ale deficienŃelor de auz. Tratarea corectă poate preveni instalarea unei hipoacuzii. Iată de ce este foarte important să îngrijim bine urechile copilului.

• Dacă urechea copilului pare să fie murdară: - SpălaŃi partea externă a urechii cu apă călduŃă şi săpun şi uscaŃi cu blândeŃe cu un

prosop moale. Nu frecaŃi pielea. - Dacă a intrat apă în ureche, ŃineŃi cu mâna lobul urechii şi întoarceŃi capul de câteva ori

spre dreapta şi spre stânga. De obicei, după aceste manevre apa iese din ureche. - Interiorul urechii nu este necesar să fie curăŃat.

- Niciodată nu folosiŃi obiecte ascuŃite (chibrituri, beŃişoare) pentru a curăŃa urechile copi-lului.

• Dacă copilul are ceară în ureche: - PicuraŃi 2 picături de ulei călduŃ în ureche de două ori pe zi. Peste câteva

zile ceara va ieşi singură din ureche. - Dacă a rămas apă în ureche şi ceara „se umflă“ producând disconfort, nu

încercaŃi să o scoateŃi singur. ConsultaŃi medicul ORL. - Dacă nu puteŃi curăŃa cu uşurinŃă ceara pe care o vedeŃi în orificiul urechii,

lăsaŃi-o! Folosind tampoane puteŃi împinge din greşeală ceara mai adânc pe canalul auditiv, producând blocarea urechii cu ceara. ConsultaŃi medicul ORL.

• Dacă copilul are un obiect în ureche: - ConsultaŃi medicul ORL, nu interveniŃi cu nici un fel de manevră.

• Dacă pe copil îl dor urechile sau are puroi în ureche: - ConsultaŃi de urgenŃă medicul ORL pentru a stabili diagnosticul şi a aplica

un tratament.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Port eu vina pentru faptul că copilul meu are deficienŃe de auz?

Nu! Nu purtaŃi nici o vină. Copilul poate să nu audă din mai multe cauze, dar d-voastră nu purtaŃi nici o vină.

Există medicamente sau intervenŃii chirurgicale care ar putea să-mi vindece copilul?

Da, în anumite situaŃii: timpanoplastia şi implantul cohlear.


Copilul meu va vorbi vreodată?

Aceasta depinde de gradul pierderii de auz şi de ajutorul pe care-l va primi. Copiii cu deficienŃe de auz pot învăŃa să vorbească numai dacă sunt ajutaŃi. Oricum, toŃi copiii pot învăŃa să comunice.

ToŃi copiii cu deficienŃe de auz sunt la fel?

Nu! Exact ca şi copiii care aud, fiecare copil cu deficienŃe de auz este diferit. Fiecare are caracterul său şi o dificultate a auzului de natură diferită. Unii aud multe sunete, în timp ce alŃii nu aud nimic. Unii aud sunetele înalte, dar nu le aud pe cele joase.

Aparatul auditiv îi va ajuta copilului meu să audă?

Ajutorul pe care un aparat auditiv îl poate da depinde de gradul pierderii auzului şi de vârsta copilului. Cu cât este fixat mai devreme aparatul auditiv, cu atât e mai bine. Totuşi, aparatul auditiv nu-l poate ajuta pe un copil surd să vorbească, decât dacă copilul este ajutat şi stimulat.

Poate copilul meu să meargă la şcoală şi să înveŃe ca oricare alt copil?

Da! Capacitatea copilului de a învăŃa nu este afectată de deficienŃa de auz. Copilul dumneavoastră poate învăŃa la fel ca şi ceilalŃi copii, dar este foarte important ca el să fie ajutat suplimentar de la o vârstă foarte mică atât la şcoală, cât şi în familie.

PROTEZA AUDITIVĂ – ÎN AJUTORUL AUZULUI

• Ce este o proteză auditivă (sau aparat auditiv)? Proteza auditivă este un dispozitiv care creşte intensitatea sunetelor. Există mai multe

feluri de proteze, dar toate se compun din aceleaşi elemente principale: microfonul, amplifica-torul, bateria, receptorul şi oliva. Sunetul intră în proteză prin microfon, a cărui funcŃie este să capteze sunetele. Aceste sunete sunt apoi transformate în semnale electrice care trec prin amplifi-cator care face sunetele mai tari. Receptorul transformă semnalul electric din nou în sunet; de aici sunetele trec prin olivă şi ajung în ureche. Aparatul funcŃionează cu o baterie.

PărŃile componente aale unei proteze după ureche (retro-auriculară)


• Cum va ajuta proteza auditivă un copil cu deficienŃe de auz? Copilului d-voastră i s-a dat o proteză auditivă. Nu vă aşteptaŃi la o minune! Proteza este

doar începutul unui lung proces de educare şi învăŃare. Noi învăŃăm să vorbim auzindu-i pe oameni vorbind în jurul nostru. Un copil cu deficienŃe de auz nu aude cum vorbesc alŃi oameni. El va avea dificultăŃi de învăŃare a vorbirii. Aparatul auditiv intensifică sunetele, inclusiv vorbirea şi aceasta poate ajuta copilul să înveŃe să vorbească.

• Poate copilul auzi normal cu un aparat auditiv?

Copilul care poartă un aparat auditiv nu aude normal. Aparatul auditiv face toate sune-tele mai puternice: lătratul câinelui, plânsul copiilor, zgomotul autobuzelor, nu numai sunetele vorbirii. De asemenea, la trecerea prin proteză sunetele se schimbă şi nu seamănă cu sunetele pe care le aud oamenii cu un auz normal. Deci, proteza nu poate „corecta“ pierderea auzului aşa cum ochelarii corectează deficitul de vedere pentru că nu poate selecta sunetele pe care vrea să le audă, ceea ce înseamnă că zgomotul de fond poate acoperi vorbirea. De asemenea proteza nu este eficientă la o distanŃă mai mare de 1,5 m de vorbitor. Cu toate acestea, chiar dacă copilul nu poate auzi normal, proteza îl va ajuta să audă mai bine.

• ToŃi copiii cu deficienŃe de auz pot beneficia de pe urma folosirii protezei auditive?

Protezarea îi poate ajuta mult pe unii copii, în timp ce pentru alŃii beneficiul este mic sau chiar inexistent. Un copil cu o pierdere uşoară sau moderată a auzului poate beneficia mai mult decât un copil care are o pierdere profundă sau completă a auzului.

• Asigurarea cu un aparat auditiv este suficientă? Nu! Asigurarea cu un aparat auditiv este doar începutul unei activităŃi susŃinute cu copilul.

Trebuie să ne asigurăm că părinŃii şi copilul ştiu cum să se folosească de aparat. Dacă protezarea a fost recomandată, este important să fie încurajat copilul să o poarte. Deşi se va începe progresiv, copilul trebuie să se obişnuiască repede să o poarte toată ziua.

• Când trebuie ca un copil să înceapă să folosească un aparat auditiv? Dacă este cert faptul că copilul va beneficia de pe urma aparatului auditiv, el trebuie aplicat

cât mai curând posibil, îndată ce a fost depistată pierderea auzului.

• Cum trebuie să-i vorbim copilului care poartă o proteză auditivă? VorbiŃi cât mai mult cu copilul dumneavoastră, folosind un limbaj clar şi simplu.

FolosiŃi propoziŃii, nu cuvinte izolate, şi nu simplificaŃi excesiv. Nu strigaŃi şi nu exageraŃi mişcările buzelor. Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să audă vorbirea cu ritmul ei normal.

Câteva sfaturi

• Pentru ca proteza să funcŃioneze, trebuie să-i punem o baterie bună şi să nu uităm să o pornim. Proteza nu funcŃionează dacă este fixată pe „T“. Dacă emite un Ńiuit, înseamnă că funcŃionează, dar nu ştiŃi şi dacă funcŃionează bine.


• Proteza funcŃionează continuu sau cu intermitenŃe? Foarte uşor strângeŃi corpul protezei în timp ce Ńiuie – dacă se opreşte, aceasta ne poate sugera că proteza s-ar putea să funcŃioneze intermitent, pornind şi oprindu-se întruna.

• VerificaŃi zilnic calitatea sunetului, pentru a nu exista distorsiune. Cum? a) VerificaŃi ca proteza să fie pornită şi bateria să fie bună.

b) FixaŃi volumul la ~ 1.

c) VorbiŃi, ascultând cât mai aproape de ureche.

d) Sunetul poate fi metalic, dar nu trebuie să fie distorsionat.

TARE nu înseamnă şi BINE

Verificarea protezelor auditive

DEFECłIUNE CAUZA REMEDIU

Nu este pornită VerificaŃi butonul de pornire/oprire ON/OFF.

Este fixat la „T“ MutaŃi pe „M“

S-a terminat bateria ÎnlocuiŃi bateria

Bateria pusă incorect Se pune bateria cu + la +

Olive înfundate SpălaŃi cu apă şi uscaŃi

• Lipsa sunetului

Contactele întrerupătorului defectuoase ÎnchideŃi şi porniŃi de câteva ori

Contactele bateriei defectuoase VerificaŃi contactele • ON/OFF (pornit-oprit) Sunet intermitent Tub răsucit ÎndreptaŃi sau înlocuiŃi tubul

Etanşare deficitară a olivei Reimplantare

Olivă nepotrivită Procurarea altei olive • Feedback

(întoarcerea sunetului) tradusă printr-un Ńiuit

Amplificare excesivă Reducerea volumului sau reglare

Baterie slabă Înlocuire • Calitate proastă a

sunetului DefecŃiune interioară ScuturaŃi proteza ca să verificaŃi dacă e ceva slăbit. Dacă trebuie, înlocuiŃi-o!

Mai multe despre protezele auditive

• VerificaŃi ca olivele să fie curate şi bine finisate, fără muchii ascuŃite sau proeminenŃe la capătul la care se fixează în ureche.

• Olivele trebuie să fie fixe, dar olivele prea fixe sau prost fixate pot produce senzaŃii dureroase în ureche.

• Tubul trebuie schimbat la intervale regulate de timp. Tuburile întărite, casante, reduc gama de sunete care pot fi auzite cu ajutorul protezei. Tubul trebuie schimbat la fiecare 6-8 săptămâni.

• Proteza se foloseşte în locuri foarte zgomotoase? ReduceŃi volumul! (Pe stradă, la joacă etc.)


• Proteza se foloseşte în locuri cu acustică proastă? SuprafeŃele lucioase, faianŃa, parchet lustruit, sticla, toate reflectă sunetul, apar reverberaŃii şi copilul aude mai prost.

• Un copil neobişnuit cu proteza poate avea un şoc la început. Este normal, dintr-o dată toate sunetele se aud foarte puternic. Este nevoie de o perioadă de acomodare.

• Copilul are cumva o infecŃie otică? Unii copii suferă de infecŃii recurente otice şi aceasta creează probleme în funcŃionarea protezei. Dacă suspectaŃi o astfel de situaŃie mergeŃi la medic.

• PăstraŃi proteza într-o cutie!

• VerificaŃi dacă oliva este corect ataşată la proteza retroarticulară. Partea curbată în „C“ a olivei trebuie să se potrivească în interiorul părŃii curbate în „C“ a protezei.

• Olivele trebuie schimbate cu regularitate pe măsură ce copilul creşte. Dacă, după ce i-aŃi pus proteza la ureche şi aŃi pornit-o la volumul obişnuit, aceasta începe să Ńiuie, veŃi şti că a venit timpul să i se facă olivă nouă.

AtenŃie!

- Nu scoateŃi proteza din ureche trăgând de tubul de legătură cu oliva!

- Nu scăpaŃi proteza pe jos! Nu loviŃi proteza!

- Nu udaŃi proteza! (nu o purtaŃi în baie sau la înot).

- Nu vărsaŃi nimic pe microfon!

- Nu folosiŃi ace sau alte obiecte ca să curăŃaŃi orificiile!

- Nu expuneŃi proteza la exces de căldură!

Bateriile şi încărcătoarele • Bateriile reîncărcabile (acumulatorii) sunt baterii care pot fi utilizate de mai multe ori, având

posibilitatea să fie reîncărcate cu ajutorul unui dispozitiv numit încărcător. Pentru reîncărcare, trebuie folosit întotdeauna doar acel încărcător care a fost special destinat respectivului tip de acumulator. Nu puneŃi bateriile la încărcat în dispozitive necorespunzătoare.

• Încărcătorul, cu acumulatorii înăuntru, se pune în priză la încărcat.

• Este esenŃial să fiŃi atenŃi cum puneŃi bateriile în încărcător: trebuie puse plus la plus şi minus la minus. Dispozitivul poate chiar să explodeze, dacă bateriile sunt puse invers înăuntru!

• Bateriile poartă înscris pe ele semnul plus pe una din feŃe; acest semn plus de pe baterie trebuie să corespundă semnului plus de pe încărcător şi de pe proteza auditivă.

• Durata bateriei depinde de capacitatea acesteia, de durata de utilizare şi de puterea protezei auditive, (de la 10 ore până la 30 ore).

• Durata unei baterii depinde şi de încărcarea corectă a acesteia.

• Încărcătorul Simens LG300.

Tubul încărcătorului are o capacitate de până la patru baterii de tip DK30. - PuneŃi bateriile în tub cu semnul plus în sus. - PuneŃi tubul în încărcător cu punctul negru de marcaj în dreptul semnului plus de pe carcasă. - ÎnchideŃi încărcătorul. - PuneŃi dispozitivul în priză.


CUM ÎNVĂłĂM COPILUL SĂ ASCULTE

• Aparatul auditiv (proteză auditivă) poate să aducă puŃin folos copilului, dacă el nu este învăŃat cum să-l folosească. Pentru a putea să înveŃe, copilul trebuie să ştie să asculte.

• Copilul învaŃă cel mai bine să asculte în situaŃiile obişnuite, de fiecare zi, când noi vorbim cu copilul despre ceea ce el face sau ceea ce se petrece în jurul lui.

• Dacă părintele dispune de timp şi este interesat să facă mai mult, iată câteva idei de jocuri care antrenează ascultarea şi vorbirea.

- ImitaŃi diferite sunete ale animalelor când vedeŃi animalele şi rugaŃi copilul să facă la fel. „Muuu!“, „Ham!“, „Miau!“, „Mooor!“

- PracticaŃi diferite jocuri în care pretindeŃi a fi animale şi emiteŃi sunetele lor. AntrenaŃi copilul în aceste jocuri.

- Când se aud sunete în preajmă, arătaŃi direcŃia de unde vin şi imitaŃi sunetele: „Priveşte sus, avionul: U-u-u!“, „Uite autobuzul: Vu-vu-vu!“

- Copilul trebuie să asculte. ÎnvăŃaŃi-l ca atunci când aude un cuvânt anume, să execute o sarcină. (Exemplu: Când aude cuvântul „acum“, să pună o jucărie în camionul cu jucării).

- Când numiŃi un obiect şi rugaŃi copilul să-l numească şi el, ŃineŃi obiectele aproape de faŃa dumneavoastră, pentru ca el să vadă gura în timp ce numiŃi obiectul.

- BateŃi un ritm muzical (la tobă). Copilul trebuie să meargă, să danseze în timp ce d-voastră bateŃi toba. Când d-voastră încetaŃi, copilul trebuie să se aşeze.

- FolosiŃi tablouri care arată animale. Când imitaŃi un animal, copilul trebuie să asculte şi să arate desenul respectiv.

- łineŃi un desen lângă faŃa dumneavoastră. PronunŃaŃi cuvântul şi îndemnaŃi copilul să îl pronunŃe.

- PregătiŃi două cutii. Când spuneŃi: „ssss…“, copilul trebuie să pună un cub într-o cutie; când pronunŃaŃi „da“, copilul trebuie să pună un cub în cealaltă cutie. El trebuie să asculte cu atenŃie. JucaŃi acest joc folosind diferite sunete.

- PuneŃi un grup de obiecte cunoscute pe masă (sau imaginile acestora). Copilul trebuie să asculte şi să ia obiectul despre care aude. (Exemplu: „Dă-mi maşina!“).

- Folosind vorbirea şi gesturile, daŃi-i copilului diferite sarcini. El trebuie să asculte şi să îndeplinească indicaŃiile dumneavoastră. (Exemplu: „Adu-mi o ceaşcă şi o linguriŃă!“).

ATENłIE!

Pentru început, încercaŃi activităŃile cele mai uşoare. Numai când copilul are reuşite cu acestea, treceŃi la altele mai dificile. Nu uitaŃi să folosiŃi activităŃile din compartimentul 3 „Ascultarea“.

Cum să confecŃionăm acasă un aparat auditiv


• Pentru a-l deprinde de mic pe copilul cu deficienŃe de auz cu ascultarea sunetelor, iată o idee pentru confecŃionarea unui aparat auditiv. Acesta va ajuta copilul să audă mai bine şi să asculte cu plăcere. Astfel de aparate sunt folositoare în special pentru copii hipoacuzici.

• Ce trebuie să faceŃi? Pentru tubul din masă plastică cu pâlnie, cumpăraŃi un metru de tub îngust din plastic şi o pâlnie mică din masă plastică care se fixează bine în tub.

• Cum funcŃionează? - Marginile largi, deschise ale pâlniei absorb sunetele şi le transmit direct în ureche.

- Sunetele trec prin tubul de plastic care este prins de un capăt al pâlniei, în timp ce alt capăt duce spre ureche.

- Persoana care vorbeşte cu un copil cu deficienŃe de auz trebuie să Ńină pâlnia la gură şi să vorbească clar şi direct în ea.

AtenŃie: tubul să nu rănească urechea copilului.

MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE PROTEZELE AUDITIVE

(APARATELE AUDITIVE)

• Fiecare copil reprezintă o individualitate şi are nevoile sale. Unii copii vor beneficia mult de pe urma aparatului auditiv, alŃii vor beneficia mai puŃin iar alŃii deloc.

• PărinŃii unui copil cu deficienŃe de auz trebuie să cunoască ce poate face un aparat auditiv, pentru a ajuta copilul. Trebuie să fim siguri că ei au aşteptări reale.

• Noi putem ajuta un copil cu deficienŃe de auz în diferite moduri. Să-i dăm un aparat auditiv este doar unul din aceste moduri.

• PărinŃii sunt cei care pot ajuta copilul cel mai mult. Persoana cea mai importantă pentru un copil cu deficienŃe de auz este părintele bine informat şi iubitor.

• Dacă copilului i se dă un aparat auditiv, trebuie să fim siguri că acesta corespunde necesi-tăŃilor copilului. De asemenea el trebuie să fie adaptat ca să corespundă individual pierderii auzului. Lucrul acesta trebuie făcut de către un specialist.

• Aparatele auditive necesită o îngrijire şi o întreŃinere corespunzătoare.

• Dacă copilul are un aparat auditiv de orice tip, el trebuie să fie învăŃat cum să-l folosească.

• Este important ca copilul să se simtă bine şi sigur cu aparatul său auditiv. Trebuie să-l ajutăm pentru ca folosirea aparatului să-i facă plăcere şi procesul de învăŃare şi comunicare să fie o experienŃă plăcută pentru copil.


• Uneori copilul se poate lipsi de aparatul auditiv, dar ŃineŃi minte că sunt atâtea alte lucruri pe care noi le putem face pentru a ajuta copilul şi acestea sunt la fel de importante.

CE ESTE IMPLANTUL COHLEAR

Un implant cohlear este un sistem complex format din trei piese electronice. Una dintre

piese se află în interior, introdusă sub piele, iar două piese sunt exterioare poziŃionate după ureche (procesorul de sunet) şi deasupra acesteia (antena exterioară).

Procesorul de sunet preia sunetele şi le transformă în cod digital. Acest sunet codificat trece

prin antena externă spre implantul de sub piele. Rolul implantului este esenŃial: acesta preia sunetul codificat şi îl transformă în impulsuri

electrice, care sunt transmise reŃelei de electrozi, plasată în cohlee. Electrozii stimulează nervul auditiv, care transmite impulsurile la creier, unde sunt

transformate în SENZAłII AUDITIVE.

REłINEłI! Implantul cohlear este o metodă cu rezultate foarte

bune de la varste mici şi este tot mai mult utilizat în ultima vreme.


EVALUAREA ABILITĂłILOR DE COMUNICARE ALE COPIILOR CU DIZABILITĂłI AUDITIVE


• Deoarece comunicarea este cel mai dificil aspect pentru copiii cu deficienŃe de auz, acesta este domeniul unde ei au nevoie de mai mult ajutor.

• Pentru a atinge obiectivul nostru pe termen lung şi a oferi unui copil cu deficienŃe de auz posibilitatea de a comunica efectiv, noi trebuie să facem o evaluare a abilităŃilor de comunicare ale copilului. În felul acesta, putem fixa obiectivele corespunzătoare pe termen scurt, care vor ajuta copilul să atingă obiectivul pe termen lung.

• În capitolul 2 am studiat în detaliu evaluarea abilităŃilor de comunicare ale copilului.

• Pentru a evalua comunicarea copilului cu deficienŃe ale auzului, trebuie să folosim formularul şi să urmăm indicaŃiile oferite în compartimentul respectiv.

În următoarele pagini vom examina modele tipice de evaluare ale unui copil:

- cu o pierdere uşoară a auzului;

- cu o pierdere parŃială a auzului;

- cu o pierdere completă a auzului.

• Toată această informaŃie ne va ajuta să decidem dacă copilul are dificultăŃi de ordin auditiv şi în ce măsură este afectat auzul lui.

• După ce am luat o decizie referitor la nivelul auditiv al copilului şi am completat fişa de evaluare, putem începe planificarea obiectivelor corespunzătoare pe termen scurt, pentru a satisface nece-sităŃile copilului.

REłINEłI! Copilul cu pierdere uşoară a auzului poate auzi vocile puternice. Copilul cu pierdere moderată poate auzi vocile puternice numai cu aparatul auditiv. Copilul cu pierdere completă a auzului nu reacŃionează la nici un sunet, chiar atunci când este folosit aparatul auditiv.


ETAPA 1 2 3 4 5

VÂRSTA 0-6 luni 6-12 luni 12-18 luni 1,5-3 ani 3-5 ani

VORBIREA



Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de înŃeles? Încearcă să spună cuvinte, dar nu prea clar.

Foloseşte cuvinte sepa-rate combinându-le uneori două câte două? Încearcă, dar nu prea clar.

Combină cuvintele în pro-poziŃii.

Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Dacă nu, descrieŃi...

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum îi vor fi satisfăcute necesităŃile de bază. Plânge când îi este foame?


Urmează instrucŃiunile neînso-Ńite de gesturi, îşi arată părŃile corpului? Când i se vorbeşte cu voce puternică.

ÎnŃelege limbajul simplu la fel ca alŃi copii de aceeaşi vârstă? Încearcă, dar nu prea clar.


GESTURILE




ÎnŃelege legătura dintre gest şi situaŃie: face din mână „pa“, bate din palme în semn de mulŃumire?

Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucrurile: arată la cană când îi este sete.

Foloseşte gesturile pentru a-şi face masajele mai convingătoare?

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi provoacă interes?

…………………………

Contactează vizual?



Îi plac jocurile în care pretinde că face ceva: pune o linguriŃă în cană prefăcându-se că mănâncă?


Copiază activităŃi casnice simple?

Îi plac jocurile cu reguli? …………………………

Participă împreună cu alŃi copii la jocuri de simulare?

Deci, cum va arăta lista de control pentru un copil cu o pierdere uşoară de auz?

Priveşte lista de control pentru Traian (2 ani) prezentată mai jos.

Traian – 2 ani

+ poate – nu poate


ATENłIA




Îndeplineşte sarcini mai grele timp îndelungat: construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea?

Poate să asculte şi să vor-bească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină?

ASCULTAREA


Face diferenŃă între sunete şi sensul lor: lătratul unui câine, zgomotul unei maşini? Dacă i se arată.

Ascultă când mama îi vor-beşte? Dacă mama îi atrage atenŃia şi îi vorbeşte distinct.

Ascultă vorbirea mai atent? Încearcă. Încearcă să repete cuvintele? Încearcă.

Într-un loc zgomotos poate să ignore sunetele şi să-şi asculte mama?


Repetă sunetele după adult: dacă mama copiază sune-tele copilului, apoi le repetă şi el.



Se joacă cu adulŃii?

Încearcă să imite sunetele pe care le aude? Încearcă dar sunetele nu sunt clare.

Poate participa la o conversaŃie?






Cooperează la îmbrăcare?

Mănâncă singur?

Dezbracă singur hainele mai simple?

Se spală singur pe faŃă, pe mâini? Începe. Îmbracă haine mai simple? Începe.

Poate să se spele şi să se şteargă singur? Poate să se îmbrace singur? Se duce singur la toaletă?

ABILITĂłII MOTORII DE BAZĂ

Poate aduce mâinile spre linia medie?




Poate merge?

…………………………


Poate alerga uşor?


Poate sări, poate Ńopăi? Poate sări cu deplasare?

Puncte forte: Gesturile, Jocul, AtenŃia, Schimbul de rol, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea


ETAPA 1 2 3 4 5


VORBIREA


Repetă sunetele şi gângureşte în mod melodios? Produce sunete nu prea melodioase.

Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de înŃeles? Unele sunete cu înŃeles, dar nu şi cuvinte.

Foloseşte cuvinte separate combinându-le uneori două câte două?

Combină cuvintele în propoziŃii.

Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Dacă nu, descrieŃi…

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum îi vor fi satis-făcute necesităŃile de bază. Plânge când îi este foame?

ÎnŃelege instrucŃiunile cele mai simple comu-nicate prin gesturi?

Urmează instrucŃiunile neîn-soŃite de gesturi, îşi arată păr-Ńile corpului?



GESTURILE



Indică obiectele sau per-soanele ce-i provoacă interesul?


Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucrurile: arată la cană când îi este sete.

Foloseşte gesturile pentru a-şi face masajele mai convingătoare?

JOCUL

Oamenii şi obiectele îi pro-voacă interes?

…………………………







Ti plac jocurile cu reguli? …………………………


Deci, cum va arăta lista de control pentru un copil cu o pierdere parŃială de auz?

Priveşte lista de control pentru Ana (2 ani) prezentată mai jos.

Ana – 2 ani



ATENłIA

Priveşte la mama când vor-beşte? Numai când i se atrage atenŃia.

Priveşte în direcŃia sune-telor sau obiectelor noi? Doar când sunt puter-nice.


Îndeplineşte sarcini mai grele timp îndelungat: construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea?

Poate să asculte şi să vor-bească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină.

ASCULTAREA

Răspunde la sunet şi pri-veşte în direcŃia de unde vine? Doar la sunete puternice.

Face diferenŃă între sunete şi sensul lor; lătratul unui câine, zgomotul unei maşini? Dificil.

Ascultă când mama îi vor-beşte? Dificil.


Încearcă să repete cuvin-tele?


SCHIMBUL DE ROL ŞI DOTAREA

Repetă sunetele după adult: dacă mama copiază sune-tele copilului, apoi le repetă şi el.

Repetă propriile sunete în joacă? Uneori, dar nu prea des.

Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor? Doar acŃiunile. Se joacă cu adulŃii?

Încearcă să imite sunetele pe care le aude? Încearcă dacă vede faŃa şi gura vorbitorului.








Mănâncă singur?









Merge sprijinit?

Poate merge?

…………………………


Poate alerga uşor?

Poate sări cu ambele picioare? Încearcă.


Puncte forte: Jocul, AtenŃia, Schimbul de rol, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea, Gesturile, Vorbirea


ETAPA 1 2 3 4 5


VORBIREA


Repetă sunetele şi gângu-reşte în mod melodios? Produce sunete, dar nemelodioase.

Foloseşte sunete cu sens şi unele cuvinte uşor de înŃe-les?

Foloseşte cuvinte sepa-rate combinându-le uneori două câte două?

Combină cuvintele în pro-poziŃii.

Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Dacă nu, descrieŃi...

ÎNłELEGEREA

ÎnŃelege cum vor fi satisfă-cute necesităŃile de bază. Plânge când îi este foame?


Urmează instrucŃiunile neînsotiŃe de gesturi. Îşi arată părŃile corpului?


Poate să urmărească o con-versaŃie şi să participe la ea?

GESTURILE


…………………………


Indică obiectele sau per-soanele ce-i provoacă interesul?


Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucrurile: arată la cană când îi este sete. Trebuie să mai înveŃe.


JOCUL

Oamenii şi obiectele îi pro-voacă interes?

…………………………







Îi plac jocurile cu reguli? …………………………


Deci, cum va arăta lista de control pentru un copil cu o pierdere completă de auz?

Priveşte lista de control pentru Robert (2 ani) prezentată mai jos.

Robert – 2 ani



ATENłIA

Priveşte la mama când vor-beşte? Numai dacă mama îi atrage mai întâi atenŃia.

Priveşte în direcŃia sune-telor sau obiectelor noi? A obiectelor da, când le vede, nu şi în direcŃia sunetelor.


Îndeplineşte sarcini mai grele timp îndelungat: construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea ?

Poate să asculte şi să vor-bească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină.

ASCULTAREA


Face diferenŃă între sunete şi sensul lor: lătratul unui câine, zgomotul unei maşini?

Ascultă când mama îi vor-beşte?


Încearcă să repete cuvin-tele?


SCHIMBUL DE ROL

ŞI IMITAREA

Repetă sunetele după adult; dacă mama copiază sune-tele copilului, apoi le repetă şi el.


Imită sunetele şi acŃiunile adulŃilor? AcŃiunile doar. Se joacă cu adulŃii?

Încearcă să imite sunetele pe care le aude?








Mănâncă singur?









Merge sprijinit?

Poate merge?

…………………………


Poate alerga uşor?



Puncte forte: Jocul, AtenŃia, ActivităŃile cotidiene, AbilităŃile motorii de bază

NecesităŃi: Ascultarea, Imitarea, ÎnŃelegerea, Gesturile, Schimbul de rol, Vorbirea


În general, la copiii cu deficienŃe de auz constatăm următoarele:

DEFICIENłA DE AUZ

VORBIREA Poate folosi sunete, dar deseori întâmpină greutăŃi mari în vorbire.

ÎNłELEGEREA DificultăŃi mari de înŃelegere a limbii vorbite, dar înŃelege situaŃiile şi gesticulaŃia.

GESTURILE Foloseşte gesticulaŃia pentru a se exprima.

JOCUL Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.

ATENłIA Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.

ASCULTAREA Deseori dificultăŃi mari, în funcŃie de gradul de afectare a auzului.

SCHIMBUL DE ROLURI ŞI IMITAREA

Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă, dar are dificultăŃi de imitare a sunetelor şi cuvintelor.

ACTIVITĂłI COTIDIENE Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.


Asemenea altor copii de aceeaşi vârstă.


După ce am efectuat evaluarea abilităŃilor de comunicare, ne fixăm obiectivele pe care le avem de atins în continuare în activităŃile cu copilul cu deficienŃe de auz.

În primul rând trebuie să ne gândim la dificultatea de bază a copilului. Apoi putem să reflectăm asupra obiectivelor pe termen scurt şi să fixăm activităŃi corespunzătoare pentru a le atinge.

Aşadar, copiii cu deficienŃe de auz diferă de alte grupuri de copii pe care i-am examinat. Punctele lor forte constau în folosirea gesturilor, jocului, atenŃiei, activităŃilor cotidiene şi abilităŃilor motorii de bază. De asemenea, înŃelegerea lor este bună, atunci când se folosesc gesturile în comunicare.

Trebuie întotdeauna să Ńinem cont de faptul că fiecare copil cu deficienŃă de auz este diferit, dar necesităŃile acestor copii sunt deseori similare cu cele ale lui Traian, Ana şi Robert. ÎmbunătăŃirea acestor abilităŃi dificile pentru copil va fi obiecti-vul nostru pe termen lung.


Traian are o pierdere uşoară a auzului.

NecesităŃile sale sunt:

Ana are o pierdere parŃială a auzului.


Robert are o pierdere completă a auzului.


ascultarea ascultarea ascultarea

imitarea gesturile alternarea

înŃelegerea înŃelegerea imitarea

vorbirea vorbirea înŃelegerea

vorbirea

Să vedem asupra căror necesităŃi ne concentrăm mai întâi.

Acum... înseamnă oare, acest lucru că nu este nevoie să ne gândim la alte aspecte ale comunicării?

După cum vedeŃi, casa ne arată asupra căror domenii să ne concentrăm mai întâi de toate. Fundamentul, cărămizile, acoperişul şi, în sfârşit vopseaua (vorbirea)

AmintiŃi-vă Casa Comunicării!

Sigur că nu! Important este să ajutăm copilul sub toate aspectele, dar trebuie să punem accent special pe necesităŃile lui de bază. De asemenea, reŃineŃi: nece-sităŃile copilului se vor schimba cu timpul şi planificarea obiectivelor trebuie să se schimbe şi ea în mod corespunzător. Să studiem acum planificarea obiectivelor pentru Traian, Ana şi Robert...


Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Traian, cu o pierdere uşoară a auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea

Iar acum să studiem obiectivele pe termen scurt.

Trebuie să identificăm activităŃile care ar realiza aceste obiective.

Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Traian.

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea

Obiective pe termen scurt pentru Traian:

Cum? De către cine?

1. să asculte mai atent sune-tele

- atrageŃi atenŃia la sunetele din preajma lui;

- jucaŃi-vă de-a „acum“. Traian trebuie să asculte când se spune: „acum!“ înainte ca el să pună piatra în cutie. PracticaŃi acelaşi joc pronun-Ńând alte sunete;

2. să imite acŃiunile şi sune-tele adulŃilor

- priviŃi în oglindă cu Traian. OrganizaŃi diferite jocuri, făcând „mutrişoare“ şi producând sunete. ÎndemnaŃi-l să vă imite. JucaŃi alte jocuri imitându-vă unul pe altul;

3. să înŃeleagă limba vorbită - acasă rugaŃi-l pe Traian să îndeplinească simple instruc-Ńiuni: „adu-mi cana!“, „dă-i aceasta lui tata!“. FolosiŃi atât gesturile cât şi vorbirea;

4. să pronunŃe mai multe sunete şi cuvinte

- desfăşuraŃi jocuri, producând unul pentru altul sunete amu-zante: sunetele animalelor când priviŃi la animale, sunetele ma-şinilor când priviŃi la maşini. Dacă copilul încearcă să imite un sunet sau să pronunŃe un cuvânt, răspundeŃi-i şi lăudaŃi-l.

Familia

łineŃi minte! Traian are o pierdere

uşoară a auzului. El va purta aparat

auditiv.


Data:

Traian – 2 ani


Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Ana, cu o pierdere parŃială a auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, gesturile, înŃelegerea, vorbirea.



Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Ana.

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, gesturile, înŃelegerea, vorbirea

Obiective pe termen scurt pentru Ana:


1. să asculte mai atent sune-tele şi să-şi lărgească cunoştinŃele despre sunete

- atrageŃi atenŃia la sunetele din preajma ei;

- jucaŃi-vă de-a baterea tactului, unde d-voastră bateŃi într-o tobă, iar ea trebuie să asculte. Când încetaŃi să bateŃi, ea trebuie să se aşeze.

2. să înŃeleagă mai mult limba vorbită

- folosind o pâlnie şi un tub, arătaŃi-i obiecte şi spuneŃi-le denumirea, pentru ca ea să audă. LăudaŃi-o dacă ascultă;

- jucaŃi-vă „de-a mama“ cu Ana: hrăniŃi păpuşa, îmbăiaŃi păpuşa. FolosiŃi gesturile cât şi vorbi-rea când comunicaŃi cu ea.

3. să folosească gesturile pentru a se exprima

- de fiecare dată când comunicaŃi folosiŃi gesturile şi vorbirea. ÎndemnaŃi-o pe Ana să folo-sească de asemenea gesturile.

Familia


Data:

NB! Vorbirea este unul din obiectivele noastre pe termen lung pentru Ana, dar noi l-am notat

ca obiectiv pe termen scurt. Aceasta deoarece vorbirea ei poate să se dezvolte în mod spontan, pe măsură ce ascultarea, înŃelegerea şi gesticulaŃia se ameliorează. Mai târziu, putem lucra în mod direct asupra vorbirii ei.

Ana are o pierdere parŃială a auzului. Ea ar putea purta un aparat auditiv.

Ana – 2 ani


Obiectivul nostru pe termen lung pentru un copil ca Robert, cu o pierdere completă a auzului este de a îmbunătăŃi: ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea.



Vă propunem drept exemplu planul de obiective deja completat pentru Robert.

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: să îmbunătăŃim ascultarea, imitarea, înŃelegerea, vorbirea

Obiective pe termen scurt pentru Robert:


1. să urmărească feŃele oame-nilor şi lucrurile care au loc în preajma sa

- jucaŃi-vă „de-a mutrişoarele“, pentru a atrage atenŃia lui Robert spre faŃa d-voastră;

- ŃineŃi obiectele aproape de faŃa d-voastră când vorbiŃi despre ele;

- folosiŃi metoda repetării, punând pe rând pietricele în cutie.

2. să coopereze cu alŃii şi să participe la jocuri şi comu-nicare

- folosiŃi metoda repetării, făcând pe rând „mutrişoare“ nostime unul altuia;

- când vorbiŃi cu Robert în timpul situaŃiilor zilnice şi în timpul jocului, folosiŃi în paralel cu vorbirea şi gesturi clare.

3. să înŃeleagă indicaŃiile simple

- aflaŃi care sunt semnele folosite de comunitatea persoanelor surde. FolosiŃi-le când vorbiŃi, îndemnaŃi-l şi pe Robert să le folosească.

4. să folosească semnele pentru a se exprima

- ajutaŃi-l să se întâlnească cu alŃi copii şi adulŃi care nu aud.

Familia


Data:

Robert – 2 ani


Cum vorbim unui copil cu deficienŃe de auz...

VorbiŃi-i copilului despre lucrurile care se întâmpla în jurul lui. În acest mod el va începe să asocieze sunetele pe care le aude cu acŃiunile, evenimentele, oamenii şi obiectele din jur.

CoborâŃi-vă la nivelul copilului şi vorbiŃi cu el faŃă în faŃă.

Înainte de a vorbi cu copilul, atrageŃi-i atenŃia uşurel şi spuneŃi-i pe nume. AsiguraŃi-vă că el se uită la d-voastră.

Când vorbiŃi despre ceva, ŃineŃi obiectul aproape de faŃă, astfel încât copilul să vadă buzele şi obiectul, îndemnaŃi-l să privească şi să asculte.

FolosiŃi gesticulaŃia când vorbiŃi, îndem-naŃi copilul să folosească gesticulaŃia.

VorbiŃi într-un mod firesc. Nu exageraŃi mişcările gurii.

Aşa nu Aşa da

VorbiŃi copilului cu o voce normală. Nu strigaŃi şi nu vorbiŃi în şoaptă.

Aşa nu Aşa da

Tu mă ajuŃi să pregătesc hrana!

Traian!

Vrei mingea? Vrei să mănânci o banană?

Unde este bebeluşul?

Sunt obosită!

Mi-e foame!

Unde te duci?

Unde te duci?

Salut!

Salut!


Când se aude un zgomot, arătaŃi-i copilu-lui de unde vine acesta. VorbiŃi-i despre el. ÎndemnaŃi-l să se uite în acea direcŃie.

ÎndemnaŃi copilul să producă sunete cântând şi jucându-se cu ele.

Când vorbiŃi, folosiŃi-vă expresia feŃii, pentru a ajuta copilul să înŃeleagă ce spuneŃi.

Unde se va întrerupe ciclul comunicării?

Am menŃionat deja: comunicarea este principalul domeniu în care copilul cu deficienŃe de auz întâmpină cele mai mari dificultăŃi. Să vedem care poate fi defectul în ciclul comunicării...



Sunt supărat! Sunt fericit!

Priveşte! Câinele latră! Ham-ham!


Copiii cu deficienŃe de auz:

• Deseori înŃeleg un mesaj transmis prin semne, dar pot avea dificultăŃi la înŃelegerea mesajului verbal.

• Ştiu ce doresc să spună.

• Pot să se exprime folosind semne, dar pot avea dificultăŃi dacă folosesc vorbirea.

Destrămarea ciclului comunicării, la copiii cu deficienŃe de auz va avea loc la etapa 1, deoarece ei nu sunt în stare să audă distinct mesajul verbal. Dacă mesajul este transmis prin semne şi vorbire, ciclul comunicării nu se destramă, întrucât copilul poate vedea şi înŃelege mesajul, iar apoi poate răspunde prin semne.

...Să ne gândim în detaliu la acest lucru!...

PriviŃi ce se întâmplă cu ciclul comunicării atunci când folosim numai limba vorbită în comunicarea cu un copil cu deficienŃe de auz:

...iar acum priviŃi ce se întâmplă când în paralel cu limba vorbită se folosesc semnele...


Acum gândiŃi-vă – care credeŃi că este cea mai bună metodă de comunicare pentru un copil cu deficienŃe de auz?

ReŃineŃi! Depinde de noi ca ciclul comunicării să nu se destrame.

COMUNICAREA TOTALĂ SAU COMUNICAREA PRIN TOATE MIJLOACELE

• Comunicarea este interacŃiunea dintre oameni şi începe de la naştere. Ne petrecem mult timp comunicând. Este la fel de important pentru un copil cu deficienŃe de auz ca şi pentru un copil auzitor, doar că nu este la fel de uşor.

• Cel mai important lucru de care trebuie să vă amintiŃi când aveŃi un copil cu probleme de auz este că el poate să facă aceleaşi lucruri ca şi un auzitor, doar că nu aude. Mai mult decât orice, el are nevoie de limbaj, deoarece fără limbaj, gândirea este limitată şi comunicarea foarte dificilă.


• Nu este important modul în care comunică sau limbajul pe care îl folosesc oamenii, ci capa-citatea lor de a comunica eficient.

• Există diferite moduri de a exprima ceva: vorbirea, limbajul semnelor, gesturile naturale sau expresia feŃei, dactilemele. Noi nu credem că o cale de comunicare ar fi cea mai bună sau cea mai accesibilă pentru copiii cu deficienŃe de auz. Fiecare copil are alte capacităŃi şi alte necesităŃi de comunicare. Copilul trebuie lăsat să încerce diferite căi de comunicare, pentru a putea când va deveni adult să opteze el însuşi pentru una sau alta dintre modalităŃile de comunicare.

• Ce este comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele? Comunicarea totală sau comunicarea prin toate mijloacele desemnează o anumită metodă de comunicare în care auzul rezidual, vorbirea, limbajul semnelor, dactilemele şi labiolectura sunt utilizate la un loc, completându-se reciproc. S-a ajuns la concluzia că recurgând la toate formele principale de comunicare în scopul dezvoltării limbajului copilului se obŃin rezultate mai bune decât folosind o singură metodă.

• De ce trebuie să stimulăm toate mijloacele de comunicare? Majoritatea oamenilor folosesc vorbirea ca mijloc de bază în comunicare dar şi alte mijloace auxiliare. Cei care nu pot învăŃa limbajul sau nu vorbesc clar din anumite cauze trebuie încurajaŃi să folosească alte mijloace de comunicare. Cel mai important lucru este să transmitem mesajul şi nu mijlocul de comunicare.

• Cum încurajăm copilul să folosească şi alte mijloace de comunicare? Putem încuraja copilul să folosească şi alte mijloace de comunicare, valorificându-le noi înşine şi utilizându-le în comunicarea cu copilul, răspunzându-i atunci când le foloseşte şi lăudându-l. Aceasta nu se deosebeşte de încurajarea copilului să vorbească.

A. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI VORBIT

• DorinŃa de a comunica este prezentă la toŃi copiii; copilul lipsit de auz nu este în această privinŃă cu nimic diferit de copilul cu auz normal. Surditatea nu micşorează dorinŃa de a comu-nica. Nici un copil născut surd nu-şi ia în tragic lipsa de auz, mai curând suferă părinŃii acestuia. Copilul este mult prea interesat de tot ceea ce se întâmplă, pentru el totul este palpitant, totul trebuie văzut şi cercetat: expresiile feŃelor, gesturile naturale şi mişcările.

Mama vorbeşte cu sugarul şi îi spune foarte multe, iar mesajul se regăseşte în expresia îmbietoare a feŃei, în zâmbet, în braŃele deschise, în postură. După ce sugarul a fost luat în braŃe se adaugă alte elemente clare chiar şi pentru sugarul surd. El simte ritmul vorbirii, vede schimbă-rile de expresie ale feŃei, ridicarea sprâncenelor, mişcările buzelor. Dacă pierderea de auz este mai puŃin severă, apropierea îi permite sugarului să audă o parte din sunetele vorbirii. Dacă sugarul are o pierdere de auz, cel mai important lucru este să nu-i neglijaŃi încercările de comu-nicare, încurajaŃi-l să comunice cu dumneavoastră!

Dacă atunci când i se vorbeşte, copilul răspunde prost, rar sau deloc, părinŃii pot sfârşi prin a se resemna „N-are nici un rost să-i vorbeşti, oricum nu te ascultă“. Dar limbajul nu înseamnă doar sunete, deci nu vă daŃi bătuŃi!

• Multe din calităŃile copiilor se dezvoltă în joc. Un copil se joacă cu o jucărie, mama foloseşte ocazia şi vorbeşte despre jucăria respectivă. Când copilul se uită la un obiect se va uita şi mama.


Copilul auzitor se va uita în continuare la obiect, ascultând comentariile mamei, copilul cu defi-cienŃe de auz se va uita în continuare la obiect, dar fără să audă ce spune mama. După ce cercetează bine obiectul, apoi îşi întoarce privirea spre mamă pentru a putea recepŃiona mesajul.

DaŃi-i copilului timp să privească. Nu încercaŃi să-l faceŃi să se uite la d-voastră. AşteptaŃi până se uită el singur şi abia atunci daŃi-i informaŃiile.

VorbiŃi-i clar şi simplu. FolosiŃi fără teamă gesturi ca să vă faceŃi înŃeleşi, dar mai presus de toate fiŃi relaxaŃi şi bucuraŃi-vă de copil.

• Comunicarea implică a învăŃa să-Ńi aştepŃi rândul, a anticipa acŃiuni şi reacŃii şi a răspunde. Există o sumedenie de jocuri simple, rime, rime pe degete, care-i învaŃă pe copii tocmai acest lucru. Tuturor copiilor le plac jocurile repetitive: „cucu-bau“, „unde-i păpuşica, ursuleŃul…? …nu-i“ etc. şi ei le imită. De asemenea, activităŃile casnice cotidiene: îmbrăcatul, spălatul, curăŃenia, aprovizionarea, reprezintă ocazii la îndemâna oricui pentru a face lucruri împreună. Copilul vă imită, face lucruri împreună cu dumneavoastră, parcurge împreună cu dumneavoastră succesiunea de etape care compun o activitate.

Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să vă privească atunci când îi vorbiŃi, ca să poată participa şi el la conversaŃie. Copiii mici au interese şi dispoziŃii proprii lor şi nu este deloc uşor să le captaŃi interesul. Dumneavoastră trebuie să vă arătaŃi interesat de subiectul care îl captivează şi să vă prindeŃi în jocul lui, căci copiii descoperă mare parte din lumea înconjurătoare în joc.

AmintiŃi-vă!

Rolul dumneavoastră este vital în dezvoltarea limbajului copilului, trebuie să vă alăturaŃi intereselor lui, să-i încurajaŃi eforturile, să încorporaŃi jocuri repetitive şi sarcini simple în activităŃile cotidiene.

Producerea de sunete

• Copiii lipsiŃi de auz, zâmbesc, râd şi gândesc, încep chiar să îngâne sunete dar, pentru că nu se pot auzi (fără proteză), producŃia lor vocală se opreşte aici.

• Copiii parŃial auzitori îşi pot auzi într-o oarecare măsură propria voce şi uneori progresează, dezvoltându-şi limbajul vorbit, chiar dacă vorbirea lor este neclară.

• Copiii cu surditate severă sau profundă nu-şi pot dezvolta vorbirea decât dacă sunt ajutaŃi de o proteză auditivă.

• Diagnosticarea timpurie, îndrumarea corespunzătoare a părinŃilor şi colaborarea acestora la formarea limbajului propriilor copii şi la educaŃia acestora, constituie măsuri obligatorii pentru nişte rezultate pozitive.


• Cuvintele au o mare importantă. Dar simpla lor enunŃare, ca o listă de etichete (păpuşă, maşină, biscuit) nu-l va stimula pe copil să-şi dezvolte limbajul. Nu aceasta este calea firească prin care copiii auzitori îşi formează limbajul. Acest lucru este valabil şi pentru copiii cu deficienŃe de auz. Ei au nevoie de prezenŃa zilnică a limbajului vorbit, cu tot cortegiul său de bucurii şi emoŃii.

• Desigur că multe stadii din perioada de achiziŃie a limbajului au fost pierdute. Dar, după diag-nosticare şi aplicarea unei proteze auditive eficiente şi cu ajutorul dumneavoastră, ei vor avea acces la cel puŃin o parte din bogăŃia de limbaj care le stă la dispoziŃie în propriul cămin.

Ce trebuie să faceŃi?

1. ÎndreptaŃi-vă atenŃia spre lucrurile care îl interesează pe copil. 2. FolosiŃi propoziŃii simple şi clare referindu-vă la obiectul (jucăria) care i-a captat atenŃia.

3. DaŃi-i şansa să ia parte la conversaŃie, faceŃi pauze, acceptaŃi orice contribuŃie din partea copilului.

4. Nu-l întrerupeŃi când spune ceva, pentru a-l corecta. Nu trebuie să corectaŃi încercările copilului de a vorbi. RepetaŃi dumneavoastră corect, fără să-i spuneŃi „Nu e bine aşa“.

5. Întreruperile frecvente nu încurajează, ci rup fluxul comunicării şi descurajează copilul.

6. EvitaŃi vorbirea fără şir, monologurile lungi şi etichetările, vorbiŃi natural şi degajat.

7. FolosiŃi poezioare, cântecele şi jocuri pe degete cu copilul, ajutaŃi-vă cu cărticele pentru copii.

8. Dacă vedeŃi din expresia feŃei copilului că se teme, îi place, e supărat sau a înŃeles ceva, puneŃi toate acestea în cuvinte, comentaŃi.

9. ÎncurajaŃi copilul să folosească protezele auditive, evitând să-i lăsaŃi impresia că acceptarea lui este condiŃionată: „învaŃă mai întâi să vorbeşti…“. ApreciaŃi-l aşa cum este!

10. VerificaŃi protezele ca să fiŃi siguri că funcŃionează bine. Protezele îl pot ajuta foarte mult.

11. AntrenaŃi toată familia în această activitate. FaceŃi-i pe toŃi să înŃeleagă că şi rolul lor este la fel de important în ajutorul pe care-l vor da micuŃului cu deficienŃe de auz.

B. LABIOLECTURA

• Labiolectura sau citirea buzelor înseamnă descifrarea unui text pe care îl rosteşte cineva prin urmărirea cu atenŃie a buzelor vorbitorului.

• În viaŃa deficienŃelor de auz, labiolectura joacă un rol foarte important; compensează într-un fel lipsa auzului.

• Copilul trebuie să înŃeleagă, iar noi trebuie să ne asigurăm că a înŃeles.

• Unele sunete sunt invizibile pe buze iar altele seamănă mult între ele, putând fi confundate cu uşurinŃă.

• Labiolectura este o abilitate care se învaŃă. Cu cât auzul este mai deficitar, cu atât labiolectura devine mai importantă.

• ToŃi copiii deficienŃi de auz trebuie să-şi dezvolte această abilitate de a citi de pe buze.

• UitaŃi-vă în oglindă şi rostiŃi „şina“ sau „cina“. Nu există nici o diferenŃă pentru că sunetele „şi“ şi „ci“ nu au mişcări de buze specifice. Sunt necesari mulŃi ani de exerciŃiu pentru a deveni un bun cititor al buzelor şi chiar şi atunci, o mare parte din text este ghicit în mod inteligent.

• MulŃi copii cu diferenŃe de auz citesc buzele destul de prost deoarece nu au limbajul şi vocabularul bine dezvoltate.


ToŃi copiii sunt bucuroşi să comunice cu cei din preajma lor, deci includeŃi şi copiii deficienŃi de auz în conversaŃie.

Pentru a vă putea citi de pe buze un copil trebuie să vă vadă. DistanŃa maximă accep-tabilă pentru labiolectură este de trei metri. Pentru un copil mic, distanŃa de un metru aste cea mai acceptabilă.

Sfaturi pentru cei care se vor înŃeleşi de copiii deficienŃi de auz.

• VorbiŃi natural, fără să vă grăbiŃi, dar nici prea rar!

• VorbiŃi clar, dar fără să exageraŃi!

• Nu ŃipaŃi! Strigătul sau exagerarea mişcărilor gurii sau a sunetelor vorbirii îngreunează labiolectura.

• FaŃa vorbitorului trebuie să fie perfect vizibilă, altfel labiolectura este dificilă.

• AveŃi grijă ca lumina să fie bună şi întotdeauna pe faŃa vorbitorului, nu din spatele acestuia.

• RostiŃi numai o sintagmă sau o propoziŃie.

• Nu este indicat să rostiŃi un singur cuvânt, cel principal, pentru a ajuta copilul. („Masa“, pentru a-i spune să vină la masă). Dacă spuneŃi „Vino la masă, masa e gata, spală-te pe mâini şi vino la masă“, rezultatul este că îi oferiŃi şansa să citească pe buze de 3 ori cuvântul „masă“ şi deci posibilitatea să înŃeleagă mesajul creşte.

• PuneŃi accentul pe cuvântul mai important, fără a neglija cuvintele care îl preced sau îl urmează.

• Dacă descrieŃi un obiect şi este posibil, ŃineŃi-l în mână sau indicaŃi-l; pentru copiii mici este foarte folositoare această practică.

• FiŃi expresivi atunci când vorbiŃi, dar evitaŃi mimica facială exagerată.

• Cuvintele care se aseamănă (papa - baba - mama; şina - cina - Gina) sunt foarte frecvente şi nu trebuie să uitaŃi acest lucru; repetaŃi şi reformulaŃi până când veŃi fi înŃeleşi.

AmintiŃi-vă!

Un copil nu poate citi pe buze un cuvânt pe care nu îl cunoaşte.

Nu uitaŃi! Citirea buzelor este o activitate care cere multă concentrare. Un copil care citeşte buzele oboseşte repede şi îşi pierde atenŃia foarte uşor.

• FiŃi la acelaşi nivel fizic cu copilul, de câte ori este posibil. Astfel evitaŃi să-i formaŃi copilului o imagine deformată a feŃei dumneavoastră, pentru că atunci când îi vorbiŃi stând în picioare, el vă vede faŃa dintr-un punct neobişnuit.

• Când îi citiŃi o poveste sau îi daŃi o jucărie, nu vă aşteptaŃi să se uite întâi la dumneavoastră. LăsaŃi-i timp suficient să privească cartea sau să studieze jucăria.

• Povestea citită la culcare este importantă pentru orice copil. Nu uitaŃi că pentru copilul surd trebuie să vă alegeŃi cu atenŃie poziŃia din care îi spuneŃi sau îi citiŃi povestea.


Nu uitaŃi! Copilul doreşte să înŃeleagă, iar răbdarea şi sprijinul dumneavoastră îl vor face să-şi învingă nesiguranŃa şi îl vor încuraja să ghicească ceea ce nu este sigur că a înŃeles.

FiŃi gata să repetaŃi, să reformulaŃi, să vă ajutaŃi de obiecte, desene, gesturi sau semne de câte ori este nevoie pentru a vă putea face înŃeleşi.

În ajutorul celui care citeşte buzele

C. LIMBAJUL SEMNELOR

„Fie că ne place sau nu să o recunoaştem, limbajul semnelor rămâne prima

noastră limbă; noi percepem lucrurile cu ajutorul vederii.“

(Adult profund surd)

Ce este limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor nu este o traducere în semne a unei limbi. Limbajul semnelor este un limbaj cu reguli proprii, structură proprie şi modalităŃi proprii de exprimare.

• Limbajul semnelor nu înseamnă folosirea mâinilor pentru a ilustra un cuvânt. Unul şi acelaşi semn poate reprezenta mai multe cuvinte din limbajul vorbit.

• Nu există un limbaj universal al semnelor care să fie înŃeles de comunităŃile de surzi de pretu-tindeni. Fiecare zonă îşi are propriul său limbaj al semnelor.

Stau întotdeauna cu faŃa la cel cu care vorbesc.

Vorbesc la obiect şi evit schimbările bruşte de subiect.

Vorbesc clar şi cu o viteză acceptabilă.

Când este cazul folosesc repere vizuale, desenez, scriu numele etc.

Am grijă să fiu în lumină şi la distanŃa potrivită (aproximativ 1 m distanŃă).

Nu conduc discuŃia niciodată doar pentru că eu aud şi înŃeleg mai repede.

Nu răspund eu în locul lui, ci îl întreb în aşa fel încât să fie înŃeles uşor.

Nu-mi acopăr gura, nu mă întorc cu spatele, nu plec în timp ce vorbesc.

Aştept până este atent înainte să încep să vorbesc.

Îmi dau seama că se cere multă concentrare şi că el poate obosi uşor.

Am grijă ca prietenii mei care nu aud să nu fie excluşi niciodată din conversaŃie.


• Aproximativ 90% din copiii surzi au părinŃi auzitori, deci acasă ei nu au acces direct la limbajul semnelor. Ei deprind limbajul semnelor de îndată ce păşesc pragul unei instituŃii preşcolare pentru copiii cu deficienŃe de auz.

Pentru a demonstra cât de folositoare sunt semnele în comunicare, încercaŃi acest joc:

- AdunaŃi un mic grup de persoane.

- DaŃi-i fiecărei persoane din acest grup un mesaj simplu.

- Unul câte unul, fiecare persoană trebuie să iasă în faŃa grupului şi să transmită mesajul său.

- La sfârşit, discutaŃi cu membrii grupului despre eficienŃa semnelor în comunicare.

Ce implică limbajul semnelor?

• Limbajul semnelor este o limbă complexă, structurată şi vie. Tot aşa cum în limbă apar cuvinte noi, semnele suferă şi ele un proces de transformare cu apariŃia de noi semne.

• Este un limbaj vizual, tridimensional şi dinamic. El nu înseamnă doar două mâini care se mişcă luând forme diferite ci implică participarea persoanei în totalitate. Contextul este foarte important în desfăşurarea acestui limbaj.

• Structura limbajului semnelor este diferită de cea a limbajului vorbit. DeficienŃii de auz au o minte vizuală, ei văd ceea ce vor să spună.

• Limbajul semnelor se învaŃă cel mai bine de la cineva care îl foloseşte de la naştere. Copiii auzitori, dacă sunt născuŃi în familii de surzi, devin fără nici o dificultate bilingvi. Dar, majoritatea copiilor surzi se nasc din părinŃi auzitori, limba maternă este cea vorbită şi nu cea a semnelor. Cei mai mulŃi copii cu deficienŃe de auz învaŃă limbajul semnelor când ajung în comunităŃi de copii surzi (grădiniŃe, şcoli) de la colegii lor.

• Pe parcursul primilor ani de viaŃă, limbajul semnelor constituie modalitatea naturală prin care copilul poate stabili o comunicare eficientă. Limbajul acumulat în acest mod de către copil va constitui baza de pornire pentru învăŃarea limbajului vorbit.

Copiii au dreptul să stăpânească un limbaj, să se poată exprima şi să-i înŃeleagă pe cei cu care vin în contact.

• Pentru unii copii profund surzi este extrem de dificil să îşi dezvolte vorbirea. Limbajul semnelor îi poate ajuta să comunice şi să capete încredere în ei. Este deprimant cum un copil se străduieşte să-Ńi comunice ceva şi nu poate.

• Credem că este bine ca membrii familiei să înveŃe şi ei semnele pentru a putea comunica cu copilul şi până ce acesta va ajunge într-o instituŃie preşcolară.

• Limbajul semnelor poate deschide pentru copilul surd o uşă către lume.

Limbajul semnelor este o limbă bogată şi variată, care merită să fie privită cu toată seriozitatea de către cei implicaŃi în educaŃia copiilor cu deficienŃe de auz.

• Nu este greu să învăŃăm un minimum de semne, pentru a putea iniŃia copilul de cât mai de timpuriu în tainele acestui limbaj.


Exemplificăm mai jos câteva tipuri de semne:

Mama

Cu palma întinsă sau strânsă pe obraz, o mişcare de rotaŃie.

Apă

Palma strânsă ca şi cum a-i duce o cană spre gură.

Tata

Se arată la colŃul gurii semnul de mustaŃă.

Pâine

Cu ambele palme se imită tăierea pâinii cu cuŃitul.

Fată

Cu palma, mângâind obrazul de sus în jos.

Lapte

Se imită mulsul vacii cu ambele mâini.

Băiat

Cu degetul arătător sub nas, se arată semnul de mustaŃă.

Casa

Se imită cu ambele mâini acoperişul casei în formă de triunghi.

Eu

Se arată cu degetul arătător către mine.

Minge Se Ńin palmele ca şi cum a-i avea o minge în mâini.

Tu Se arată cu degetul arătător către tine.

Păpuşă BraŃele, unul peste altul cu palmele în sus, imitând legănatul.


La revedere (Pa-pa)

Cu mâna în sus se face gestul natural de bun rămas.

A da (Poftim)

Se întinde mâna cu palma deschisă.

MulŃumesc

Cu palma deschisă la bărbie.

A merge

Se imită mişcarea cu degetul arătător şi mijlociu.

Nu

Semnul natural de negaŃie.

A fugi

Se mişcă braŃele aşa cum le mişcăm când alergăm.

Da (Adevărat)

Cu degetul mare înainte şi palma strânsă.

A mânca

Se duce mâna cu toate degetele strânse către gură.

Copii

Cu palma deschisă se face 1, 2, 3, ca şi cum a-i bate mingea.

A bea

Se duce mâna spre gură ca şi cum a-i Ńine o cană în mână.

Ne jucăm

Se mişcă mâinile sus-jos asemănător cu mişcarea pe care o execută jonglerii.

A dormi

Cu palmele pe obraz şi capul înclinat.


Mare

Mâinile depărtate cu arătătorul înainte.

Mic

Invers mâinile cât mai apropiate, arătând ceva mic.

Eu mănânc pâine.

Flămând

Se face o mişcare de rotaŃie pe burtă cu mâna.

Fericit

Cu degetul arătător la colŃul gurii se arată în sus.

Păpuşa cea mică doarme.

Trist

Cu toate degetele desfăcute se face o mişcare de la nivelul frunŃii în jos.

Nervos

Se face o mişcare cu ambele mâini dreapta-stânga pe piept ca şi cum te-ai scărpina.

Vrei o banană?


ÎnvăŃarea unui copil să folosească limbajul semnelor.

• ÎnvăŃarea semnelor include 3 etape: 1. Copilul vede semnele folosite în situaŃiile cu semnificaŃii.

2. Copilul leagă semnele cu semnificaŃia lor şi încearcă să le imite.

3. Copilul foloseşte spontan semnele în context.

• Pentru a parcurge aceste etape, există unele lucruri importante pe care atât părinŃii, cât şi copilul trebuie să le respecte:

ETAPA COPILUL... ADULTUL... OBS.

1

Aceasta este ceaşca ta


• vede semnul folosit în multe situaŃii variate;

• asociază semnul pe care-l vede cu sensul lui;

• începe să înŃeleagă semnul.

• accentuează semnul şi-l foloseşte în multe situaŃii diferite;

• repetă semnul şi-l aso-ciază clar de semnifi-caŃia lui;

• foloseşte permanent acelaşi semn pentru un anumit obiect.

• la această etapă nu este neapărat nevoie ca copilul să folosească semnul;

• copilul trebuie să fie implicat în mod activ în situaŃie;

• fiŃi răbdători - această etapă necesită timp.

2

Ia ceaşca ta

Imitarea adultului

• încearcă să imite semnul pe care-l vede în situaŃie;

• este încurajat de răs-punsul adultului;

• încearcă în continuare!

• oferă copilului timp să încerce un semn;

• laudă fiecare încercare a copilului de a face un semn;

• continuă folosirea semnului în context.

• puteŃi ajuta copilul fără a-l forŃa;

• lăsaŃi copilul să capete experienŃă la această etapă. Nu-l grăbiŃi să treacă la etapa următoare.

3

Utilizarea conştientă a semnului

• se gândeşte ce semn vrea să transmită;

• Ńine minte cuvântul care exprimă sensul dat;

• Ńine minte cum să facă semnul.

• continuă activitatea pentru a-i oferi copilului timp să se gândească şi să folosească semnul;

• laudă şi acceptă orice încercare a copilului de a produce un semn într-o situaŃie de sens.

• introduceŃi treptat noi semne şi activităŃi;

• urmăriŃi ca d-voastră şi familia să folosiŃi gesticulaŃia tot timpul în comunicarea cu copilul.

Important!

În comunicarea cu copilul lipsit de auz nu folosiŃi semnele fără a le însoŃi de limbajul vorbit. Mesajul fiind transmis pe mai multe căi este mai uşor de înŃeles.


• Copilul va învăŃa să folosească semnele văzând pe cei din jur folosindu-le în situaŃiile obişnuite de fiecare zi.

• Dacă copilul încearcă şi el să folosească semne, încurajaŃi-l şi lăudaŃi-l, dar niciodată nu-l forŃaŃi.

• Nu uitaŃi! VorbiŃi-i copilului şi folosiŃi semnele concomitent.

• Nimeni nu se împacă cu sentimentul propriei nesiguranŃe sau al neputinŃei de exprimare. Este dreptul oricărui copil să poată comunica, recurgând la metoda cea mai satisfăcătoare pentru el, fie cuvântul vorbit, fie limbajul semnelor, fie amândouă la un loc.

• În momentul şcolarizării, copiii sunt cuprinşi într-o unitate de învăŃământ care a adoptat o anumită metodă. La noi în Ńară, în şcolile speciale pentru deficienŃi de auz se foloseşte metoda comunicării totale în care auzul rezidual, limbajul oral, dactilemele şi semnele sunt utilizate la un loc, completându-se reciproc.

Dactilemele

• Dactilemele reprezintă un sistem de semne în care fiecărei litere a alfabetului îi corespunde un anumit semn.

• Dactilemele sunt uşor de învăŃat. Orice cuvânt care poate fi reprezentat în scris prin litere, poate fi reprezentat şi prin dactileme.

• Dactilemele sunt în general foarte utile, ele făcând legătura între cuvântul vorbit, semne şi cuvântul scris.

• Începând de la 5 ani copiii cu deficienŃe de auz pot fi învăŃaŃi literele şi implicit dactilemele.

• Nu există un alfabet internaŃional al dactilemelor. Sistemul românesc foloseşte o singură mână, în timp ce în alte Ńări (Anglia) se folosesc ambele mâini.


Dacă copilul cunoaşte dactilemele vorbiŃi-i în acelaşi timp cu dactilarea cuvintelor

A B C D E F G H I

Î J K L M N 0 P R

S Ş T ł V W X Y Z Dactilemele alfabetului românesc

IMPORTANT DE REłINUT DESPRE LIMBAJUL SEMNELOR

• Limbajul semnelor este limba maternă a multor oameni deficienŃi de auz. Este un limbaj cu reguli proprii, structură proprie şi modalităŃi proprii de exprimare.

• ÎncercaŃi să aflaŃi mai multe despre limbajul semnelor folosit de comunităŃile de surzi din Ńara dumneavoastră. RugaŃi pe cineva să vă înveŃe unele semne, pe care le puteŃi arăta părinŃilor.

• Semnul nu este doar o mişcare a mâinii. El presupune mişcarea întregului corp, expresia feŃei şi vorbirea.

• A ajuta un copil să înveŃe semnele echivalează cu a ajuta un copil să înveŃe cuvinte.

• Este important să învăŃăm copilul să folosească acele semne care-l vor ajuta să-şi exprime necesităŃile, emoŃiile, dorinŃele şi interesele.

• Odată ce copilul învaŃă multe tipuri de semne, el poate învăŃa să formeze propoziŃii şi fraze.

• Deşi este important să înveŃi un copil cu deficienŃe de auz limbajul semnelor, trebuie să stimulăm şi alte moduri de comunicare, cum sunt vorbirea şi scrisul.

COMPORTAMENTUL

• Copiii cu deficienŃe de auz pot avea tulburări de comportament, generate de dificultăŃile de comunicare cu ceilalŃi. De asemenea, copilul cu deficienŃe de auz poate fi frustrat de incapa-citatea sa de a se exprima clar.

• Aceasta este o problemă deseori invocată de părinŃii copiilor cu deficienŃe de auz, de aceea noi trebuie să-i sfătuim cum să se poarte cu copii lor. Una din metode este efectuarea unui test de control care să prezinte situaŃii reale din viaŃă, cu care se confruntă părinŃii şi să-i rugăm să aleagă cea mai bună cale de a le depăşi.


• Mai jos sunt prezentate câteva întrebări care pot fi folosite la testarea pentru părinŃi, precum şi răspunsurile şi momentele importante care trebuie reŃinute.

1. Copilul d-voastră se joacă cu prietenii şi sparg una din cele mai frumoase vaze. D-voastră: a. veŃi certa toŃi copiii? b. veŃi certa toŃi copiii, cu excepŃia copilu-

lui d-voastră surd?

2. Luni, copilul d-voastră a mâzgălit peretele. D-voastră 1-aŃi certat. MarŃi, a făcut acelaşi lucru, dar nu 1-aŃi certat. D-voastră îi daŃi voie să continue. AŃi procedat corect?

3. Copilul se joacă cu ceştile cele mai bune de porŃelan. D-voastră: a. vă veŃi duce la el şi-l veŃi bate? b. îl veŃi avertiza că sunteŃi supărat, folo-

sind mimica şi gesticulaŃia ?

4. Copilul d-voastră vă roagă să-i daŃi „Coca-Cola“. D-voastră spuneŃi „Nu“. El continuă să ceară şi d-voastră hotărâŃi să-i cumpăraŃi, numai să tacă. AŃi procedat corect?

5. Copilul d-voastră face tărăboi, Ńipând şi bătând. D-voastră: a. rămâneŃi calm, nu-i atrageŃi atenŃia până

când el nu se linişteşte, apoi vă duceŃi să-l alinaŃi?

b. StrigaŃi la el până se linişteşte, apoi îl lăsaŃi în pace?

6. Copilul d-voastră are obiceiul să arunce cu lucruri în oameni. D-voastră: a. veŃi arunca cu lucrurile înapoi în el? b. îl veŃi certa, apoi ignora pentru un timp

scurt?

Răspunsuri şi momente care urmează să fie reŃinute...

1.a. CertaŃi toŃi copiii, inclusiv pe copilul d-voastră care este surd.

2. Nu! N-aŃi procedat corect. Dacă copilul face ceva greşit şi d-voastră îl certaŃi, atunci trebuie să-l certaŃi de fiecare dată când face lucrul acesta.

* Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să fie dis-

ciplinat ca şi ceilalŃi copii. Nu-i permiteŃi să

facă ce vrea el doar pentru că are deficienŃe

de auz.

* Este foarte important ca copilul d-voastră

cu deficienŃe de auz să înveŃe ce este bine

şi ce este rău, iar familia lui trebuie să fie

consecventă în această privinŃă.

FiŃi consecvenŃi!

3.b. ArătaŃi-i copilului d-voastră, prin expresia feŃei şi gesturi că sunteŃi supărat. Niciodată să nu loviŃi copilul, încercaŃi să-i explicaŃi de ce sunteŃi supărat.

4. Nu! N-aŃi procedat corect. Dacă aŃi spus „Nu“ la început, nu schimbaŃi răspunsul.

* Copilul cu deficienŃe de auz poate să nu înŃe-

leagă bine anumite situaŃii. De aceea, este

foarte important ca situaŃiile să-i fie explicate

prin cuvinte, semne şi gesturi.

* Copilul cu deficienŃe de auz trebuie să ştie

că „Nu“ înseamnă „Nu“. Este important ca

adultul să se Ńină de cuvânt şi să nu se lase

influenŃat de copil.


5.a. RămâneŃi calm. ÎncercaŃi să ignoraŃi copilul până când acesta se linişteşte. După ce acesta se linişteşte, alinaŃi-l.

6.b. CertaŃi-l puŃin. LuaŃi lucrurile pe care copi-lul le-a aruncat, apoi ignoraŃi-l. Mai târziu, când s-a liniştit, arătaŃi-i un joc mai bun, de exemplu cum să arunce pietre într-o cutie sau fructe într-un coşuleŃ.

* Din cauza frustrării sale, copilul cu deficienŃe

de auz poate face tărăboi, gândindu-se că astfel

va atrage atenŃia mamei. Dar el trebuie să ştie

că acesta nu este un comportament bun şi că

el va atrage atenŃia numai dacă este liniştit.

* Când copilul nu se poartă bine, este important

să-i spunem că el nu are dreptate, dar în

acelaşi timp să fim calmi. Mai târziu, încercaŃi

să transformaŃi ceea ce făcea el într-o activi-

tate pozitivă.

REłINEłI!

Este foarte important ca copilul cu deficienŃe de auz să ştie ce aşteptăm de la el. El trebuie să se simtă în siguranŃă, iar noi putem să-i oferim aceasta.

S.C. ÎŞI SPUNE PĂREREA

S.C. este profesoară. Este căsătorită cu un bărbat surd şi au doi copii cu auz normal.

„Comunicarea este o latură importantă a apartenenŃei la societate. De cele mai multe ori, oamenii care aud normal evită comunicarea cu oamenii surzi, deoarece le este frică că nu vor reuşi. Astfel apar momentele de frustrare şi jenă. Dacă oamenii care aud ar avea o mai bună înŃelegere a modalităŃilor de comunicare cu oamenii surzi, atunci, probabil, ar încerca cu mai mare îndrăz-neală. Aceasta ar putea duce la o mai bună integrare în societate a persoanelor cu deficienŃe de auz.

ExperienŃa mi-a arătat că dificultăŃile de auz sunt interpretate greşit, deoarece este o defi-cienŃă care nu se vede. Cu toate acestea, oamenii află tot mai mult despre deficienŃele de auz şi despre persoanele cu deficienŃe ale auzului, în special în localităŃile urbane. In localităŃile rurale, unde, de fapt, trăiesc cei mai mulŃi oameni, cred că există multă necunoaştere în ceea ce priveşte deficienŃele de auz.

Când aveam 7 ani, eram grav bolnavă şi am fost internată în spital. Mi-a trebuit mult timp ca să mă fac bine şi nu am putut merge încă foarte multe luni după aceea. După boală am descoperit că eu nu aud – nici măcar un sunet. Până în ziua de azi auzul meu nu s-a îmbunătăŃit deloc. Pierderea auzului n-a însemnat sfârşitul vieŃii mele fericite. De fapt, viaŃa devenea tot mai plăcută pentru mine. Dar pentru părinŃii mei a devenit tristă. Ei nu ştiau cum să se descurce cu un copil surd cum eram eu şi unde să caute ajutor.

La început, părinŃii mei credeau că surzenia poate fi tratată, dar în realitate aceasta era doar o iluzie. Treptat, părinŃii mei au descoperit noi modalităŃi de a mă ajuta. Ei au început să mă înveŃe să citesc pe buze, îndemnându-mă să privesc la faŃa lor când vorbeau şi vorbind foarte clar cu mine, astfel încât eu să pot urmări mişcările buzelor. Când au descoperit că aceasta ajută şi că eu încetul cu încetul învăŃam să citesc pe buze, ei au perseverat să mă înveŃe.


De asemenea, părinŃii mei şi-au dat seama că eu înŃeleg mai mult, dacă ei folosesc semne. Dacă un copil surd comunică prin semne, niciodată să nu-l împiedicaŃi să le folosească, deoarece limbajul semnelor este limba maternă a persoanei surde şi este cea mai uşoară metodă de comunicare.

Eu am frecventat şcoala pentru surzi şi, datorită faptului că părinŃii mei m-au ajutat atât de mult înainte de intrarea la şcoală, eu nu am fost niciodată ultima din clasă. Sfatul meu pentru părinŃi este ca ei să iubească copilul surd la fel ca şi pe ceilalŃi copii din familie. Dragostea lor faŃă de mine nu s-a schimbat niciodată. Datorită dragostei lor şi muncii depuse de ei am devenit ceea ce sunt azi.“

IMPORTANT DE REłINUT DESPRE DIZABILITĂłILE AUDITIVE

• Principala cauză medicală a dizabilităŃilor auditive este deficienŃa de auz.

• Lipsa sau diminuarea auzului cauzează o deficienŃă invizibilă.

• DeficienŃele de auz apar ca rezultat al afecŃiunilor urechii medii şi interne. Creierul nu este afectat şi copilul cu deficienŃe de auz nu are dizabilităŃi intelectuale.

• Copiii cu dificultăŃi auditive trebuie să fie depistaŃi precoce şi să li se acorde ajutor la o vârstă cât mai fragedă.

• Există diferite grade de deficienŃă auditivă – copilul poate avea o pierdere uşoară, parŃială sau totală a auzului.

• Unii copii, pe lângă dizabilităŃile auditive pot avea şi alte dificultăŃi, de exemplu, dizabilităŃi intelectuale, dizabilităŃi motorii sau de vedere. Modul de abordare a acestor copii va fi diferit.

• Scopul nostru este de a îmbunătăŃi abilităŃile de comunicare ale copiilor cu dizabilităŃi auditive.

• Pentru unii copii cu dizabilităŃi auditive, limbajul semnelor poate fi cel mai eficient mod de a comunica.

• Dacă există bănuiala că nu aude bine copilul, acesta trebuie testat într-o instituŃie specializată, de către personal calificat.

• Trebuie să ne gândim foarte bine înainte de a recomanda protezarea auditivă a copilului cu pierderi de auz, deoarece nu toŃi copiii beneficiază de pe urma aparatului auditiv.

• Dacă pe copil îl doare urechea sau are puroi, acesta trebuie să fie trimis urgent la medic pentru a i se acorda asistenŃa necesară.

• Copiii cu deficienŃe de auz pot avea tulburări comportamentale generate de dificultăŃile de comunicare.

• Este important ca învăŃătorii să primească sfaturi cum să ajute în clasă copilul cu dificultăŃi auditive.

• Orice copil cu deficienŃe de auz are dreptul la educaŃie.

DEFICIENłELE

MULTIPLE ŞI DIZABILITĂłI SEVERE

În modulul precedent s-a vorbit despre copiii cu dificultăŃi de comunicare cauzate de deficienŃe auditive. În acest modul vom discuta despre copiii care întâmpină dificultăŃi de comunicare din cauza deficienŃelor multiple.

După ce veŃi parcurge acest modul veŃi putea: • să identificaŃi copiii cu deficienŃe multiple; • să cunoaşteŃi necesităŃile de bază ale copilului cu deficienŃe multiple; • să aveŃi aşteptări reale şi să fixaŃi obiective potrivite pentru un copil cu

deficienŃe multiple; • să oferiŃi sfaturi cu privire la modalităŃile de formare a abilităŃilor de

comunitare la copiii cu surdocecitate; • să îndrumaŃi copiii cu deficienŃe multiple către specialiştii potriviŃi.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

VII


persoane implicate în lucrul cu copii care

au dificultăŃi de comunicare


Introducere

Comunicarea

Evaluarea





DeficienŃele multiple şi dizabilităŃi severe DificultăŃile de vorbire

Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

DizabilităŃi severe şi deficienŃele multiple/asociate // 201 Despre deficienŃele multiple/asociate // 201

Întrebări şi răspunsuri // 204 Ciclul comunicării // 206

Evaluarea capacităŃilor de comunicare // 207 Lista de control pentru evaluarea copilului cu deficienŃe multiple // 209

Model de listă de control // 211 Planificarea obiectivelor // 213

Planul individual al obiectivelor pentru un copil // 216 Sugestii de activităŃi // 217

Cum să vorbeşti unui copil cu dizabilitate severă determinată de deficienŃe multiple // 221 Copiii cu surdocecitate // 223

Sugestii despre modul în care putem ajuta copilul cu surdocecitate // 224 Sugestii generale pentru învăŃarea comunicării cu un copil cu surdocecitate // 225

Opinii // 227 Important de reŃinut despre copiii cu dizabilităŃi severe derivate din deficienŃe multiple/asociate // 228

DEFICIENłELE MULTIPLE ŞI DIZABILITĂłI SEVERE 201

DIZABILITĂłI SEVERE ŞI DEFICIENłELE MULTIPLE/ASOCIATE

În cea mai mare parte dizabilităŃile severe apar din combinaŃia mai multor deficienŃe/ defi-cienŃe multiple.

DESPRE DEFICIENłELE MULTIPLE/ASOCIATE...

• Când un copil are mai multe limitări structurale sau funcŃionale diferite, spunem că el are deficienŃe multiple/asociate. De exemplu, un copil poate întâmpina dificultăŃi de învăŃare, de control al mişcărilor, de auz şi de vedere şi are dizabilităŃi severe.

• Un copil care întâmpină dificultăŃi în mai multe domenii are dizabilităŃi severe sau asociate.

Când ieşeam la plimbare cu Florin, oamenii din jur priveau la noi şi râdeau. MulŃi ziceau că Florin este handicapat. SimŃeam o durere enormă, când mi se spunea că Florin este handicapat şi plângeam adesea din cauza reacŃiilor oamenilor. Nu ştiam unde să mă adresez pentru ajutor. Apoi, am decis că trebuie să-mi schimb atitudinea. Mi-am zis că trebuie să-mi iubesc copilul şi să-l îngrijesc. Am început să-l îmbrac pe Florin în haine curate şi elegante, astfel încât oamenii observau cât de drăguŃ este, şi nu deficienŃele lui. Acum oamenii admiră îmbrăcămintea lui şi modul cum arată, ceea ce mă face fericită.

Niciodată nu mi-a fost uşor s-o îngrijesc pe Sandra. Mi-au trebuit ani de muncă grea, dar dragostea mea faŃă de ea devine tot mai puternică. Nu ştiu cât de bine vede, aude sau înŃelege Sandra. Eu trebuie însă să-i fac baie, s-o îmbrac, s-o hrănesc şi să am grijă de necesităŃile ei fiziologice. Ceea ce mă susŃine este dragostea ce i-o port.

Eu nu sunt de acord cu izolarea copiilor cu deficienŃe în instituŃii speciale. Cred că familiile copiilor cu deficienŃe multiple trebuie ajutate să-şi iubească şi să-şi îngrijească copiii acasă. Aceşti părinŃi trebuie să manifeste mai multă dragoste faŃă de copilul lor cu capacităŃi reduse şi să fie răbdători, deoarece ameliorarea va necesita, probabil, mult timp. Ei trebuie să vorbească cu copilul pentru ca el să le cunoască vocile. Dar, mai presus de orice, părinŃii copiilor cu deficienŃe multiple nu trebuie să-şi piardă niciodată speranŃa.


Aşteptările noastre cu privire la ceea ce pot realiza şi la felul cum pot realiza, trebuie să fie

diferite de la un copil cu deficienŃe multiple la altul.

De asemenea, modalităŃile de sprijinire a lor trebuie să fie

adecvate.

Copilul cu deficienŃe multiple trebuie să primească ajutor cât

mai devreme posibil, astfel încât el să fie ajutat să-şi

realizeze potenŃialul său la maxim şi deficienŃele lui să nu

se agraveze. Este foarte important ca

noi să avem speranŃe reale faŃă de copiii cu

deficienŃe multiple şi să-i ajutăm pe părinŃii lor să

procedeze la fel.

Datorită dificultăŃilor pe care le întâmpină copilul cu deficienŃe

multiple, el va progresa foarte lent. Este foarte important ca noi să fim

răbdători şi să ne fixăm obiective reale pe care să le atingem în paşi mici.

Când un copil prezintă diverse incapacităŃi, este necesar să aflam

de la părinŃi care este dificultatea de bază a copilului, după părerea lor. Apoi, trebuie să le acordăm ajutor

în această direcŃie.

De multe ori nu putem să cunoaştem capacitatea de înŃelegere a copilului cu deficienŃe multiple şi din această cauză

încercările lui de a comunica pot rămâne necunoscute, neobservate. Astfel, putem

aprecia că el are o deficienŃă mintală, deşi în realitate nu este aşa. De aceea este

foarte important să evaluăm corect înŃelegerea şi exprimarea copilului.

PărinŃii copiilor cu deficienŃe multiple pot avea ei înşişi dificultăŃi atât în ceea ce priveşte acceptarea de către propriile familii, cât şi în ceea ce priveşte integrarea în societate. Este important să găsim modalităŃi de susŃinere şi de reducere a izolării

acestor părinŃi.

ŞTIAłI CĂ...?

Dumneavoastră vorbiŃi despre „speranŃe reale“... La ce anume vă referiŃi?

Prin „speranŃe reale“ se înŃeleg aşteptările care nu cer nici prea mult de la un copil, dar nici prea puŃin. Aşteptările noastre trebuie să se bazeze pe ceea ce poate face copilul. Dacă noi aşteptăm prea mult de la un copil, el ar putea să nu reuşească, iar părinŃii, copilul şi noi înşine ne vom descuraja. De asemenea, dacă aşteptările noastre sunt prea mici, atunci, mai mult ca sigur, copilul nu va învăŃa.

Ceea ce trebuie să ne străduim să facem este să ne fixăm obiective realiste şi uşor de atins de către copil.


Un copil cu deficienŃe multiple trebuie să poată:

• să-şi comunice necesităŃile într-un mod oarecare;

• să înŃeleagă situaŃiile obişnuite, de fiecare zi;

• să coopereze când i se face baie, când este îmbrăcat sau hrănit.

CARE SUNT OBIECTIVELE NOASTRE PENTRU UN COPIL CU DIZABILITĂłI SEVERE?

Obiectivele noastre sunt:

• de a elabora modele bune de poziŃionare şi mişcare pentru a preveni agravarea deficienŃelor fizice;

• de a-i forma abilităŃi de comunicare elementare;

• de a face mai uşoară şi mai plăcută îngrijirea zilnică a copilului de către părinŃi;

• de a oferi cât mai multă independenŃă posibilă.

Prin urmare, vedeŃi că deseori nu este realist să aşteptăm de la copilul cu deficienŃe multiple să vorbească, să meargă, să se îngrijească pe sine sau să frecventeze şcoala.

Totuşi, trebuie să reŃinem că există multe lucruri pe care copilul cu deficienŃe multiple le poate face cu ajutor.

NOTĂ: În această lucrare sunt

examinate în special abilităŃile de comunicare

ale copilului.


DIZABILITĂłI SEVERE – ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI...

Este oare vina mea că copilul are o dizabilitate severă?

Nu. Nu este nici vina dumneavoastră, nici a soŃului dumneavoastră dacă copilul are deficienŃe multiple. DeficienŃele multiple se întâlnesc la copiii din toată lumea şi, de obicei, există cauze de ordin medical care le explică.

Există vreun tratament pentru dizabilitatea

copilului meu?

Nu. Nu există tratament minune pentru deficienŃele copilului dumneavoastră. Dar, în general, este mult mai important ca dumneavoastră să acceptaŃi deficienŃele copilului decât să căutaŃi un tratament pentru ele. EducaŃia cu răbdare şi încredere poate ajuta copilul.

DeficienŃele copilului meu sunt contagioase?

Nu. DeficienŃele copilului dumneavoastră nu sunt contagioase. Ele nu se transmit de la o persoană la alta. Prin urmare, puteŃi să încurajaŃi oamenii să relaŃioneze cu copilul dumneavoastră.

Cine poate să ne ajute

copilul?

Medicii, psihopedagogii, psihologii, kinetoterapeuŃii, logopezii, psihoterapeuŃii ş.a. vă pot ajuta pe dumneavoastră şi pe copil. Dar, ceea ce este şi mai important, dumneavoastră, cu sprijinul familiei şi societăŃii, sunteŃi cei care puteŃi să vă ajutaŃi copilul cel mai mult.

Dumneavoastră, părinŃii, sunteŃi cei mai importanŃi oameni pentru copil.

Va putea copilul meu să-şi poarte singur de

grijă?

Majoritatea copiilor cu deficienŃe multiple nu vor fi în stare să aibă singuri grijă de propria persoană. DificultăŃile pe care ei le întâmpină în mişcare şi învăŃare, asociate cu alte incapacităŃi, impun un ajutor permanent la spălare, îmbrăcare şi la masă.

Va putea copilul meu

să înveŃe?

Copiii cu deficienŃe multiple sunt diferiŃi, dar majoritatea vor întâmpina mari dificultăŃi în învăŃare şi s-ar putea ca niciodată să nu înveŃe deprinderile pe care le învaŃă alŃi copii. Este important ca noi să aflăm ce poate face copilul, astfel încât să putem folosi aceasta ca bază de la care vom porni în învăŃare. El va învăŃa mai încet şi mai anevoios în comparaŃie cu alŃi copii, de aceea trebuie să fim perseverenŃi şi să avem răbdare.

Va putea copilul meu să vorbească vreodată?

Este posibil ca copilul dumneavoastră să nu înveŃe să vorbească niciodată, dar el va putea să comunice prin alte mijloace, ca de exemplu, prin sunete, mişcări şi mimică.

Copiii cu deficienŃe multiple au nevoie de mult mai mult ajutor şi atenŃie pentru a învăŃa cum să comunice.

Există şcoli pentru un copil ca al meu?

Fiecare copil are dreptul la educaŃie şi şcoală.

Da, există. Dar, noi suntem de părere că cea mai bună şansă pentru un asemenea copil este să înveŃe şi acasă, cei mai buni profesori fiind părinŃii. Ei sunt cei care pot avea grijă de copilul lor, îl pot ajuta efectiv şi-l pot iubi.


Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care le pot adresa oamenii. Dumneavoastră puteŃi avea mai multe întrebări. Niciodată să nu vă fie frică să puneŃi o întrebare sau să aflaŃi mai multe despre copiii cu deficienŃe multiple.

POATE UN MEDIC SĂ AJUTE UN COPIL CU DIZABILITĂłI SEVERE?

Medicul poate să ajute copilul cu deficienŃe multiple doar în cazul în care prezintă afecŃiuni asociate sau este bolnav (ca orice alt copil).

• O afecŃiune asociată la copiii cu deficienŃe multiple este epilepsia. Ea se manifestă prin crize convulsive. Aceşti copii trebuie să beneficieze de asistenŃă medicală pentru a Ńine sub control epilepsia.

• Deoarece copilul cu deficienŃe multiple are probleme de mişcare şi poziŃionare, de motilitate a muşchilor angrenaŃi în respiraŃie şi tuse, pot apărea afecŃiuni respiratorii, care trebuie tratate de un medic.

• Copiii cu deficienŃe multiple au deseori dificultăŃi de alimentare şi îşi dezvoltă mai greu abilităŃile de hrănire. Prin urmare, s-ar putea ca ei să nu înghită suficientă hrană pentru a-şi satisface necesităŃile, astfel ajungând la subnutriŃie. Orice copil care suferă de subnutriŃie trebuie să fie consultat de către medic.

• Unii copii cu deficienŃe multiple pot avea contracŃii musculare. Uneori, prin intervenŃii chirurgicale se pot corecta contracturile grave, dar trebuie să vă gândiŃi foarte bine înainte de a recurge la această operaŃie şi să supuneŃi copilul unui examen amănunŃit.

• Dacă copilul cu deficienŃe multiple are dificultăŃi de vedere, medicul vă va spune ce măsuri trebuie luate pentru a îmbunătăŃi vederea copilului dumneavoastră.

• Dacă copilul cu deficienŃe multiple are deficienŃe ale auzului, medicul va stabili dacă şi cum poate fi îmbunătăŃit auzul copilului dumneavoastră.

Medicul nu poate vindeca un copil cu deficienŃe multiple, dar trebuie să-i solicitaŃi ajutorul ori de câte ori copilul d-voastră suferă de vreo boală.

UNDE SE VA PRODUCE RUPTURA ÎN CICLUL COMUNICĂRII?

Deoarece copiii cu dizabilităŃi severe au dificultăŃi de motilitate, de înŃelegere şi chiar de vedere şi auz, comunicarea este foarte dificilă pentru ei.

Să vedem acum unde poate fi întrerupt ciclul comunicării:

REłINEłI!




Prin urmare, copilul cu dizabilităŃi severe va întâmpina dificultăŃi la toate etapele comu-nicării, atât de înŃelegere, cât şi de exprimare. El nu va fi capabil să înŃeleagă limba vorbită sau să răspundă prin cuvinte, dar este posibilă o comunicare de bază (elementară) cu el. În acest caz, comunicarea trebuie să fie adaptată la nevoile copilului. În continuare vom examina modalităŃile de realizare a acestui lucru...


2. Înregistrezi ce vezi şi ce auzi

3. Recunoşti ce vezi şi ce auzi





8. Ştii ordinea cuvintelor

Alegerea cuvintelor

Alegerea gestului

Alegerea imaginii, literelor şi cuvintelor

?

?

?

?

?

?

?

? ?

?

?

...dar mai întâi de toate...


...încă ceva la tema comunicării...

• Copiii cu dizabilităŃi severe întâmpină, deseori, dificultăŃi grave de comunicare, fiecare având nevoie, din această cauză, de un ajutor personalizat (adaptat fiecăruia în parte).

• Este foarte dificil să comunici cu un copil cu dizabilităŃi severe. Nu ştim cât înŃelege copilul, iar modalităŃile lui de exprimare pot fi neclare pentru noi.

• Principalul nostru scop este de a stabili o comunicare de bază cu copilul. Pentru aceasta trebuie să aflăm cât înŃelege copilul şi care sunt posibilităŃile lui de exprimare.

• Deseori, copilul poate încerca să transmită un mesaj, dar într-un mod neînŃeles de alŃii. Ca urmare, încercările lui de a comunica vor trece neobservate şi altă dată nu va mai încerca să comunice.

• Pentru a preveni destrămarea ciclului comunicării din acest motiv, părinŃii trebuie ajutaŃi să recu-noască momentele în care copilul le transmite un mesaj şi să aleagă o modalitate de răspuns adecvată.

EVALUAREA CAPACITĂłILOR DE COMUNICARE

„Comunicarea de bază“ se realizează atunci când

reacŃiile de bază ale copilului, cum ar fi

plânsul, râsul, mişcarea mâinii sau a piciorului

etc., sunt transformate în mijloace de comunicare.

Vă aduceŃi aminte că noi am menŃionat faptul că modul nostru de abordare a copiilor cu deficienŃe multiple este diferit? Acest fapt include şi evaluarea lor. Lista de control a fişei de evaluare obişnuite este prea avansată pentru majoritatea acestor copii. Pentru ei este necesar să gândim paşi mai mici şi mai detaliaŃi. Din acest motiv, în paginile următoare vă vom sugera care aspecte să le evaluaŃi, precum şi o listă de control adecvată.

Pentru a evalua abilităŃile de comunicare ale unui copil cu dizabilităŃi severe este necesar să cunoaştem excitanŃii la care răspunde copilul şi reacŃia lui la aceştia. Acesta va fi punctul de pornire de la care vom începe dezvoltarea abilităŃilor de comunicare de bază ale copilului.

REłINEłI! De obicei, vorbirea nu se ia în consideraŃie la aceşti copii.

Dacă nu vorbirea, atunci ce trebuie să evaluăm la aceşti copii?

Când vorbeaŃi despre copiii cu dizabilităŃi severe, aŃi menŃionat

deseori expresia „comunicare de bază“.

Ce se înŃelege prin aceasta?


Când evaluăm comunicarea unui copil cu dizabilităŃi severe, este necesar să examinăm următoarele aspecte:

- AbilităŃile sociale; - Auzul/ ascultarea; - Vederea/ privirea; - SimŃul tactil; - Mirosul; - Gustul; - Mişcarea; - ÎnŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse; - AcŃiunile cu un anumit scop; - Imitarea acŃiunilor; - Producerea sunetelor.

Recomandări cu privire la modul de evaluare a abilităŃilor de comunicare ale copilului cu dizabilităŃi severe: • Dacă este posibil, evaluaŃi copilul împreună cu părinŃii lui. UrmăriŃi cum relaŃionează ei cu copilul şi observaŃi cum le răspunde acesta. Nu uitaŃi că ei ştiu cel mai mult despre copilul lor, deci puneŃi-le întrebări şi folosiŃi experienŃa lor.

• RealizaŃi evaluarea într-un mediu firesc şi relaxant, unde părinŃii, copilul şi dumneavoastră vă simŃiŃi liberi pentru a lucra şi a discuta împreună.

• RezervaŃi-vă destul timp pentru a efectua evaluarea.

• Înainte de a trece la completarea fişei de evaluare, citiŃi-o cu atenŃie pentru a vă reaminti aspectele asupra cărora trebuie să vă concentraŃi atenŃia pe parcursul examinării.

• Nu uitaŃi că trebuie să fiŃi flexibili în abordare şi să vă lăsaŃi „conduşi“ de copil.

• Pentru a obŃine informaŃia dorită, întreprindeŃi dumneavoastră unele activităŃi cu copilul, dar rugaŃi-i şi pe părinŃi să desfăşoare diferite activităŃi împreună cu copilul. Copilul vă va răspunde dumnea-voastră şi părinŃilor în acelaşi fel? ObservaŃi cu atenŃie copilul!

• Înainte de a începe evaluarea, pregătiŃi toate obiectele de care aŃi putea avea nevoie.

• Nu grăbiŃi copilul să efectueze cât mai multe activităŃi, ci petreceŃi mai mult timp cu el, desfă-şurând aceste activităŃi calm şi minuŃios. Evaluarea poate fi realizată în câteva şedinŃe, nu este necesar să o finalizaŃi într-o singură şedinŃă.

• Dacă timpul nu este potrivit pentru evaluare, atunci nu insistaŃi. De exemplu, copilul ar putea fi bolnav sau obosit sau poate părinŃii doresc să discute cu dumneavoastră despre altceva. ProgramaŃi şedinŃa într-o altă zi.

• ManifestaŃi interes şi preocupare faŃă de părinŃi şi copil. ÎncurajaŃi-i întotdeauna să desfăşoare acti-vităŃi şi lăudaŃi-i atunci când au succes. Nu continuaŃi activităŃile care se soldează cu insucces.

ÎNDRUMĂRI PENTRU COMPLETAREA LISTEI DE CONTROL:

• CitiŃi indicaŃiile cu privire la modul de evaluare a comunicării copilului cu deficienŃe multiple.

• LuaŃi lista de control. Pentru fiecare domeniu de evaluare:

- puneŃi părinŃilor întrebările corespunzătoare; - observaŃi cum relaŃionează părinŃii cu copilul în diverse situaŃii; - încercaŃi diferite activităŃi cu copilul pentru a observa capacităŃile lui în variate domenii de

evaluare.


• Pe baza observaŃiilor dumneavoastră, răspundeŃi la întrebările din lista de control, bifând în coloana „Da“ sau „Nu“.

• De asemenea, faceŃi notiŃe în rubrica „Cum reacŃionează copilul?“.

• După ce aŃi parcurs toate domeniile de evaluare, marcând cu „Da“ sau cu „Nu“ şi înregistrând reacŃiile copilului, opriŃi-vă!

• AnalizaŃi atent lista de control, urmărind de câte ori aŃi notat „Da“ şi de câte ori „Nu“ la fiecare domeniu.

• Pentru fiecare domeniu încercuiŃi coloana care are cele mai multe marcaje.

• Punctele forte ale copilului vor fi domeniile care au bifată coloana „Da“.

• NecesităŃile copilului vor cuprinde acele domenii care au înregistrat răspunsul negativ.

• NotaŃi aceste informaŃii în rubrica sumarului prevăzută în josul tabelului.

LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI CU DEFICIENłE MULTIPLE

DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACłIA COPILULUI

AbilităŃi sociale • Copilul vă priveşte când îi vorbiŃi? • Copilul are modul său de a va semnala ce doreşte? • Copilul are modul său de a arăta ce nu doreşte? • Copilul recunoaşte persoanele cunoscute? • Copilul se schimbă în preajma dumneavoastră – zâmbeşte,

râde, emite sunete, se joacă?

Auzul/ ascultarea • ReacŃionează copilul la zgomote? • ReacŃionează copilul la sunetele slabe? • Caută copilul sursa sunetelor? • Recunoaşte copilul vocile cunoscute? • Copilul ascultă atent glasurile?

Văzul/ privirea • Priveşte copilul obiectele? • Urmăreşte copilul obiectele? • Ce-i place copilului cel mai mult să privească? • Este copilul interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui?

SimŃul tactil • ReacŃionează copilul când îl atingeŃi? • Copilul reacŃionează în diferite moduri la diferite atingeri

(de exemplu, mângâiere, netezire, gâdilare)? • łine copilul obiectele? • Simte copilul obiectele? • Cercetează copilul obiectele şi se joacă cu ele folosind

mâinile?

Acum, examinaŃi lista de control!


SimŃul olfactiv • Sunt mirosuri care îi plac copilului? • Sunt mirosuri care nu îi plac copilului? • Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se după miros?

SimŃul gustativ • Sunt gusturi care îi plac copilului? • Sunt gusturi care nu-i plac copilului? • Consumă copilul alimente diferite?

Mişcarea • Îi plac copilului mişcările? • Îi plac copilului mişcările energice? • Îi plac copilului mişcările lente, potolite? • Îi place copilului să fie legănat? • Îi place copilului să-şi mişte corpul?

ÎnŃelegerea noŃiunii de obiect ascuns • Manifestă copilul interes faŃă de oameni şi obiecte? • Observă copilul când un obiect este ascuns de el? • Caută copilul obiectul când acesta este pe jumătate ascuns? • Caută copilul obiectul când acesta este ascuns în întregime?

AcŃiuni cu un anumit scop • łine copilul obiectele? • Se întinde copilul spre obiecte? • Ştie copilul că dacă el va produce un sunet sau va face o

acŃiune se vor întâmpla anumite lucruri, de exemplu: - dacă el face gălăgie, mama se va apropia de el; - dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat în braŃe; - dacă el trage de sfoara unei jucării, jucăria se va mişca; - dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l va da.

Imitarea acŃiunilor • Dacă dumneavoastră imitaŃi una din acŃiunile copilului,

el vă va imita? • Imită copilul mişcările noi pe care le faceŃi dumneavoastră? • Imită copilul spontan acŃiunile altor persoane?

Producerea sunetelor • Produce copilul sunete? • Produce copilul sunete diferite? • Gângureşte copilul? • Imită copilul sunetele produse de un adult? • Produce copilul mai multe sunete în anumite momente? • Produce copilul sunete pentru ca dumneavoastră să faceŃi

ceva pentru el?

Sumar • La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai mult? • La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai puŃin?

În continuare, să vedem cum va arăta o listă de examinare completată. De exemplu, Florin are 5 ani, poate şedea de unul singur, dar nu poate merge. El are o dizabilitate intelectuală gravă, nu aude şi nici nu vede bine...


LISTA DE CONTROL PENTRU EVALUAREA COPILULUI CU DIZABILITĂłI SEVERE

DOMENIUL DE EVALUARE DA NU REACłIA COPILULUI

AbilităŃi sociale • Copilul vă priveşte când îi vorbiŃi? • Copilul are modul său de a vă semnala ce

doreşte? • Copilul are modul său de a arăta ce nu doreşte? • Copilul recunoaşte persoanele cunoscute? • Copilul se schimbă în preajma dumneavoastră

– zâmbeşte, râde, emite sunete, se joacă?

• •

• • •

Plânge când nu este fericit sau când i se dă ceva ce el nu doreşte. Se linişteşte când aude vocea mamei.

Auzul/ ascultarea • ReacŃionează copilul la zgomote? • ReacŃionează copilul la sunetele slabe? • Caută copilul sursa sunetelor? • Recunoaşte copilul vocile cunoscute? • Copilul ascultă atent glasurile?

•

• • • •

Se sperie şi mişcă din membre. Arată că recunoaşte vocile, în general, prin mişcarea ochilor.

Văzul/ privirea • Priveşte copilul obiectele? • Urmăreşte copilul obiectele? • Ce-i place copilului cel mai mult să privească? • Este copilul interesat de ceea ce se întâmplă

în jurul lui?

• • •

Foarte puŃin timp. FaŃa mamei. Este greu de spus.

SimŃul tactil • ReacŃionează copilul când îl atingeŃi? • Copilul reacŃionează în diferite moduri la

diferite atingeri (de exemplu, mângâiere, netezire, gâdilare)?

• łine copilul obiectele? • Simte copilul obiectele? • Cercetează copilul obiectele şi se joacă cu ele

folosind mâinile?

• • •

• •

Mişcă din mâini sau din picioare. Încordează mâinile sau picioarele când este gâdilat, se relaxează când este mângâiat, zâmbeşte când cineva îl şterge cu prosopul. Pentru scurt timp.

SimŃul olfactiv • Sunt mirosuri care îi plac copilului? • Sunt mirosuri care nu îi plac copilului? • Ştie copilul când este ora mesei, orientându-se

după miros?

• •

•

Nu arată nimic concret, dar nici nu arată că nu-i place. Se retrage/ se înfiorează la mirosuri pătrunză-toare.

SimŃul gustativ • Sunt gusturi care îi plac copilului? • Sunt gusturi care nu-i plac copilului?

• Consumă copilul alimente diferite?

• •

•

Alimentele dulci le consumă cu plăcere. Alimentele acre şi amare le refuză, le scuipă, le respinge. Tinde să accepte doar alimentele moi. Respinge hrana ce trebuie mestecată.

Mişcarea • Îi plac copilului mişcările? • Îi plac copilului mişcările energice? • Îi plac copilului mişcările lente, potolite? • Îi place copilului să fie legănat? • Îi place copilului să-şi mişte corpul?

• • •

• •

La început nu-i place, dar apoi îl încântă. Îi înŃepenesc membrele; pare speriat. Se relaxează, începe să zâmbească. Se linişteşte şi se relaxează. Depune puŃine eforturi pentru a-şi mişca corpul.


ÎnŃelegerea noŃiunii de obiect ascuns • Manifestă copilul interes faŃă de oameni şi

obiecte? • Observă copilul când un obiect este ascuns

de el? • Caută copilul obiectul când acesta este pe

jumătate ascuns? • Caută copilul obiectul când acesta este

ascuns în întregime?

•

• • •

FaŃă de oameni – pentru scurt timp; faŃă de obiecte – nu. Pierde interesul, de îndată ce obiectul dispare.

AcŃiuni cu un anumit scop • łine copilul obiectele? • Se întinde copilul spre obiecte? • Ştie copilul că dacă el va produce un sunet

sau va face o acŃiune se vor întâmpla anumite lucruri, de exemplu: - dacă el face gălăgie, mama se va apropia de

el; - dacă el îşi întinde mâinile înainte, va fi luat

în braŃe; - dacă el trage de sfoara unei jucării, jucăria

se va mişca; - dacă el se întinde după un obiect, cineva i-l

va da.

• •

• • • •

Foarte puŃin. Începe doar.

Imitarea acŃiunilor • Dacă dumneavoastră imitaŃi una din acŃiunile

copilului, el vă va imita? • Imită copilul mişcările noi pe care le faceŃi

dumneavoastră? • Imită copilul spontan acŃiunile altor persoane?

•

• •

Începe doar.

Producerea sunetelor • Produce copilul sunete? • Produce copilul sunete diferite? • Gângureşte copilul? • Imită copilul sunetele produse de un adult? • Produce copilul mai multe sunete în anumite

momente? • Produce copilul sunete pentru ca dumneavoas-

tră să faceŃi ceva pentru el?

• •

• • • •

Când face baie şi când este gâdilat.

Sumar • La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai

mult? • La care excitanŃi reacŃionează copilul cel mai

puŃin?

Atingere. Miros. Gust. Mişcare. AbilităŃi sociale. Auzul. Vederea. ÎnŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse. AcŃiuni cu un anumit scop. Imitarea acŃiunilor. Producerea sunetelor.

După ce am terminat evaluarea, trebuie să reflectăm asupra planificării obiectivelor. Dar, înainte de aceasta, trebuie să ne gândim care sunt scopurile pe care le urmărim şi cum le vom atinge.

CitiŃi cu atenŃie paginile următoare şi, apoi, vom putea să elaborăm planul de obiective pentru Florin.



• Planificarea obiectivelor pentru copiii cu deficienŃe multiple presupune concentrarea atenŃiei asupra transformării unor simple reacŃii, descrise în paginile anterioare, în mijloace de comu-nicare semantice.

• Astfel, putem stabili comunicarea de bază între copil şi persoana ce are grijă de el şi să-i oferim posibilitatea copilului să-şi exprime necesităŃile şi să poată controla într-o măsură oarecare ceea ce se petrece cu el.

Sugestii generale despre modalităŃile de transformare a reacŃiilor simple într-un act de comunicare semantic:

• Scopul nostru este de a îmbunătăŃii comunicarea între copil şi părinŃi. PărinŃii îşi cunosc copilul cel mai bine, întrucât ei petrec cu el toate cele 24 de ore. Ei sunt cele mai importante persoane care comunică cu el. De aceea, este foarte important să lucrăm împreună cu părinŃii, încercând să îmbunătăŃim comunicarea.

• Fiecare copil are nevoie de un motiv pentru a comunica. Depinde de noi să-i creăm copilului posibilităŃi de comunicare şi să nu-i satisfacem toate necesităŃile fără a-l întreba.

• Deseori, modalităŃile prin care un copil cu deficienŃe multiple comunică cu noi nu ne sunt cunoscute şi putem să nu le recunoaştem ca încercări de a comunica. Din această cauză, depinde de noi să urmărim copilul îndeaproape şi să observăm orice încercare a lui de a comunica ceva.

• ImportanŃa răspunsului la încercările copilului de a comunica poate să nu fie accentuată îndeajuns. Trebuie să răspundem imediat, adecvat şi permanent la toate încercările lui.

• Stabilirea unor deprinderi în viaŃa copilului pot să-l ajute să înŃeleagă când şi de ce i se întâmplă anumite lucruri. Aceasta, de asemenea, îi va ajuta să aştepte sau să prevadă activităŃile zilnice.

• O altă modalitate de a ajuta copilul să înŃeleagă ceea ce se petrece în jurul lui este de a-i da întotdeauna un anumit obiect ca semn al unui eveniment anumit. De exemplu, înainte de a-l hrăni, daŃi-i copilului să pipăie lingura; înainte de a-i face baie, daŃi-i sa pipăie săpunul; înainte de joacă daŃi-i să Ńină mingea.

• Pentru un copil cu deficienŃe multiple este necesar de a repeta anumite lucruri deseori şi în acelaşi mod. Repetarea şi consecvenŃa îi vor ajuta copilului să înveŃe, de aceea, întotdeauna, trebuie să-i facem baie în acelaşi mod; când îl hrănim, întotdeauna trebuie să o facem în acelaşi mod ş.a.m.d.

• Trebuie să fim răbdători cu un copil cu deficienŃe multiple şi să-i acordăm tot timpul necesar pentru a reacŃiona la un stimulent.

REłINEłI! Cele mai bune ocazii de a comunica pentru aceşti copii sunt activităŃile de

fiecare zi, cum ar fi baia, îmbrăcarea, mesele şi joaca. Să practicaŃi cât mai multe acŃiuni de acest fel! În paginile următoare veŃi vedea cum se poate realiza aceasta...


În modulul 3 am studiat principiile generale de planificare a obiectivelor.

ReveniŃi la acel modul pentru a vă aminti cum se elaborează un plan de obiective.

Să ne concentrăm acum atenŃia doar asupra planificării obiectivelor pentru Florin. Mai întâi de toate, trebuie să stabilim unde întâmpină cele mai mari dificultăŃi. Apoi să reflectăm asupra obiectivelor pe termen scurt şi să planificăm activităŃile necesare pentru a le realiza.

Principalele domenii în care Florin necesită ajutor sunt: • abilităŃile sociale; • auzul; • văzul; • înŃelegerea noŃiunii de obiecte ascunse;

• acŃiunile cu un anumit scop; • imitarea mişcărilor;

• producerea sunetelor.

Am examinat unele sugestii care ar trebui să încurajeze comunicarea la copiii cu deficienŃe multiple, iar acum suntem gata să elaborăm un plan specific de obiective pentru Florin.

łINEłI MINTE! Fiecare copil care are o dizabilitate severă determinată de deficienŃe multiple

este diferit, prin urmare, şi necesităŃile lui vor fi diferite. Florin este doar un exemplu. Obiectivul nostru de lungă durată pentru copiii cu deficienŃe multiple este de a îmbunătăŃi comunicarea lor. Pentru a-l atinge, trebuie să planificăm obiectivele în etape mici şi să fim răbdători.

Florin are nevoie de ajutor în mai multe domenii, dar nu putem să lucrăm asupra lor simultan. Pentru început, trebuie să alegem 3 domenii în care el necesită ajutor şi să lucrăm asupra lor insistent, dar fără grabă. Mai târziu, când se va produce un progres oarecare în aceste domenii, vom trece la alte domenii ajutând şi aici copilul. Deci, răspunsul este: înaintaŃi fără grabă şi cu paşi mici!

Înainte de a ne duce mai departe, spuneŃi-mi, putem folosi, din nou, căsuŃa comunicării pentru a ne conduce la planificarea obiectivelor pentru copii ca Florin?

Într-o oarecare măsură putem, dar, deoarece majoritatea copiilor cu deficienŃe multiple se află într-o etapă de dezvoltare foarte timpurie, căsuŃa comunicării trebuie privită într-un mod puŃin diferit...


• În cazul copiilor ca Florin, casa comunicării este de un real folos. Cu ajutorul ei devine mai clar nivelul asupra căruia trebuie să lucrăm cu ei.

• Nu putem să ne gândim la clădirea altei cărămizi a căsuŃei de comunicare, până când nu lucrăm asupra etapelor de bază, mai timpurii.

• Unii copii s-ar putea ca niciodată să nu se dezvolte mai departe de acele etape, dar ei sunt în stare să comunice într-un mod specific.

...vă aduceŃi aminte cum a fost construită căsuŃa comunicării de la fundament până la vopsea. Mai jos noi am arătat cum domeniile cercetate de noi la un copil cu deficienŃe multiple se încadrează aici. ObservaŃi felul în care ele reprezintă abilităŃile cele mai timpurii ce sunt esenŃiale pentru dez-voltarea fundamentului casei şi anume a atenŃiei. Înaintea atenŃiei şi a altor „cărămizi“ ale casei, copilul trebuie să aibă unele abilităŃi în stadiile mai timpurii. De aceea, asupra acestora trebuie să ne concentrăm când lucrăm cu copiii cu deficienŃe multiple, chiar înainte de a ne gândi la restul căsuŃei de comunicare.


Acum să trecem la Florin şi la planificarea obiectivelor pentru el...

Iată un exemplu de plan al obiectivelor pentru Florin. În urma evaluării au fost determinate domeniile de bază în care el are nevoie de ajutor. Noi am selectat trei din aceste domenii, pe care le vom examina în primul rând:

• AbilităŃile sociale;

• Auzul/ ascultarea;

• Văzul/ privirea.

Nu uitaŃi să folosiŃi sugestiile de activitate din Compartimentul 3, precum şi cele menŃionate aici, pentru a găsi activităŃile potrivite pentru a acorda ajutor acestui copil!

OBIECTIVE

Obiectiv pe termen lung: a forma comunicarea de bază


1. de a-i forma abilităŃile sociale

- łineŃi-l pe Florin aproape de d-voastră. FaceŃi mutrişoare şi produceŃi sunete interesante. AjutaŃi-l să vă pipăie faŃa cu mâinile. ÎncurajaŃi-l să vă privească.

2. Idem - Când îl hrăniŃi pe Florin, întrerupeŃi procesul înainte ca el să se sature. ObservaŃi ce face el pentru a vă arăta că mai vrea să mănânce. Mai târziu, observaŃi ce face el pentru a vă arăta că a mâncat destul. RăspundeŃi în mod corespunzător mesajelor pe care vi le transmite.

3. de a-i forma abilităŃile auditive

- AdunaŃi câteva obiecte ce produc diverse sunete. AgitaŃi-le pentru a-l ajuta pe Florin să audă diferite sunete.

- VorbiŃi cu Florin cu vocea veselă şi interesantă. VorbiŃi-i aproape de ureche.

4. de a-i forma abilităŃile vizuale

- LegaŃi un obiect strălucitor, de cu-loare aprinsă de un capăt de sfoară. AgitaŃi-l în faŃa lui Florin pentru ca el să-l vadă. AjutaŃi-l pe Florin să se întindă după el şi să-l lovească cu mâna.

Familia


Data:


SUGESTII DE ACTIVITĂłI

NOTĂ: Unele din aceste activităŃi ar putea fi nepotrivite pentru anumiŃi copii, de exemplu, prea

multă mişcare sau legănare ar putea dăuna copiilor predispuşi la crize sau celor care au

tonusul muscular crescut. ConsultaŃi medicul pentru a afla dacă există aceste riscuri!

Activitatea: łineŃi copilul aproape. FaceŃi mutrişoare interesante şi produceŃi sunete. AduceŃi mâinile copilului spre faŃa d-voastră şi ajutaŃi-l să vă pipăie faŃa, să vă privească în ochi.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: sociale, vizuale/privirea, tactile.

Activitatea: OferiŃi copilului posibilitatea de a alege, de exemplu, daŃi-i mai întâi să bea apă rece, apoi apă caldă; daŃi-i mâncare dulce, apoi acră. De fiecare dată, urmăriŃi reacŃiile lui la lucrurile care-i plac şi la cele care nu-i plac. Întotdeauna reacŃionaŃi adecvat la expresiile copilului la ceea ce-i place şi la ce nu-i place.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: sociale, tactile, gustative, a mişcări-lor cu un anumit scop.

Activitatea: Când hrăniŃi copilul, întrerupeŃi procesul înainte ca el să se sature. ObservaŃi ce face el pentru a vă arăta că mai vrea. Altă dată, continuaŃi să-l hrăniŃi până când el vă va arăta că a mâncat destul. UrmăriŃi modul în care o face. Întotdeauna oferiŃi-i ocazii să vă arate ce vrea şi ce nu vrea şi răspundeŃi-i adecvat.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: sociale, a mişcărilor cu un anumit scop.

Activitatea: JucaŃi-vă cu copilul legănându-l, gâdilându-l sau clăti-nându-l pe genunchi. EfectuaŃi această mişcare de câteva ori, apoi opriŃi-vă. AşteptaŃi dacă el o să vă dea de înŃeles că doreşte să conti-nuaŃi. Apoi continuaŃi şi iarăşi opriŃi-vă. Astfel are loc formarea abilităŃilor de alternare, când copilul vă dă un semn, iar d-voastră răspundeŃi. Acesta este un mod de a conversa.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: sociale, a mişcărilor cu un anumit scop, tactile, de mişcare.

Activitatea: AdunaŃi diverse obiecte care produc diferite sunete: pietre într-o cutie de conserve, clopoŃei, nisip într-o cutie, seminŃe într-un borcan de plastic. JucaŃi-vă cu copilul şi îndemnaŃi-l să asculte diferite sunete. AjutaŃi-l să agite singur aceste obiecte.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: auditive/ascultarea, tactile.

Activitatea: łineŃi copilul astfel încât gura d-voastră să fie aproape de urechea lui când vorbiŃi. VorbiŃi-i clar, modulându-vă vocea pentru a-l face să vă asculte.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: auditive/ascultarea.

Activitatea: CântaŃi-i copilului, legănaŃi-l în ritmul cântecului. Pentru dezvoltarea abilităŃilor: auditive/ascultarea, de mişcare.

Activitatea: UtilizaŃi din nou obiectele care produc sunete. De data aceasta produceŃi sunete din diferite direcŃii. AjutaŃi copilul să pri-vească în direcŃia sunetului.


Activitatea: AtrageŃi atenŃia copilului la diferite sunete care se aud în jurul lui: radioul, maşina, apropierea autobuzului, zborul avionului, plânsul unui copil, copii jucându-se, scurgerea apei.


Activitatea: ArătaŃi-i copilului cum să producă zgomot bătând într-o tobă. AjutaŃi-l să bată uşor, pentru a nu face zgomot mare, iar apoi să bată tare pentru a provoca un sunet mai puternic. El îşi va da seama că, prin mişcarea mâinii sale poate provoca un zgomot.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: auditive/ascultarea; tactile/imitarea, de provocare a eve-nimentelor.

Iar acum... bucuraŃi-vă de activităŃile pe care le faceŃi cu copilul...!


Activitatea: JucaŃi-vă cu degetele copilului în ritm, gâdilându-l şi atingându-i mâinile în timp ce spuneŃi rima sau cântaŃi.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: auditive/ascultarea, tactile.

Activitatea: GăsiŃi o bucată mare de plastic sau un material care foşneşte la atingere. CulcaŃi copilul pe el. AjutaŃi copilul să se mişte, astfel încât plasticul să facă zgomot, îndemnaŃi-l să asculte, apoi să se mişte din nou. El îşi va da seama că, mişcându-şi corpul, poate provoca un zgomot.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: ascultarea, tactile, de mişcare, de provocare a evenimentelor.

Activitatea: GăsiŃi acasă obiecte strălucitoare, de culori aprinse. ArătaŃi-le copilului. Dacă el nu le priveşte, mişcaŃi obiectele prin raza sa de vedere sau mişcaŃi-i capul ca el să vadă obiectele. MişcaŃi obiectul în jurul lui, îndemnându-l să-l urmărească cu ochii. PermiteŃi-i copilului să pipăie obiectele şi să le cerceteze.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: vizuale/privirea, tactile.

Activitatea: AtârnaŃi de o sfoară mai multe jucării strălucitoare. AtârnaŃi-le astfel încât copilul să le poată vedea şi unde ele pot fi mişcate de vânt. AtrageŃi atenŃia copilului spre obiectele care se mişcă.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: vizuale/privirea.

Activitatea: LegaŃi un obiect interesant de o sfoară elastică. ÎnvârtiŃi-l în faŃa copilului astfel încât el să-l vadă. AtârnaŃi-l într-un loc unde copilul poate să ajungă. AjutaŃi-l să lovească obiectul cu mâna, astfel încât el să se legene.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: vizuale/privirea.

Activitatea: Decât să lăsaŃi copilul singur într-o cameră, mai bine găsiŃi un loc unde el poate urmări mai multe activităŃi ce se petrec în jurul lui şi mai multe persoane. AşezaŃi-l într-o poziŃie stabilă. VorbiŃi-i despre tot ce se întâmplă în jurul lui.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: vizuale/privirea, sociale.

Activitatea: CulcaŃi copilul cu faŃa în jos şi puneŃi-i un prosop răsucit sub piept. PuneŃi nişte jucării în raza sa de vedere, jucaŃi-vă cu ele şi producând sunetele ce le corespund, de exemplu, sunetele provocate de un animal sau de o maşină. ÎndemnaŃi-l să vă privească şi să vă asculte în timp ce vă jucaŃi şi să participe dacă este posibil.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: vizuale/privirea, de ascultare, tactile.

Activitatea: GăsiŃi diferite obiecte cu o structură variată: o Ńesătură de mătase, una aspră, lână, glaspapir, hârtie, catifea, covor. LăsaŃi copilul să atingă aceste Ńesături. LăsaŃi-l să le simtă pe diferite părŃi ale corpului său.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile.

Activitatea: Utilizând bucăŃi de Ńesătură de diferite structuri, faceŃi o carte cu pagini din diferite Ńesături. ConfecŃionaŃi o tablă pe care să fie aranjate diferite Ńesături. PuteŃi adăuga: nasturi, căptuşeală, clopoŃei, polistiren. LăsaŃi copilul să se bucure de atingerea acestor Ńesături.


Activitatea: LuaŃi o bucată mare de pânză sau postav. CoaseŃi pe el obiecte din diferite materiale: pânză de sac, catifea, plastic, pungi colorate, glaspapir etc. culcaŃi copilul pe această pânză şi lăsaŃi-l să se rostogolească, simŃind toate texturile.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile, de mişcare.

Activitatea: Când îi faceŃi baie, lăsaŃi copilul să pipăie diferite lucruri: săpunul umed, să împrăştie apa, să simtă apa de diferite temperaturi. După aceasta, când îl uscaŃi, ştergeŃi-i corpul cu prosopul mai uşor şi mai intensiv, înfăşuraŃi copilul în prosop şi lăsaŃi-l să-l simtă în jurul lui.


Activitatea: AdunaŃi bucăŃi de ziar şi reviste. AşezaŃi-vă alături, mototoliŃi-le şi rupeŃi-le, pipăiŃi-le, răsuciŃi-le în bucăŃi mototolite.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile, auditive/ascultarea.


SavuraŃi împreună emoŃiile şi sentimentele.

Activitatea: PuneŃi obiecte bune de pipăit în diferite lighenaşe: fasole, nisip, frunze... aşezaŃi copilul astfel încât el să poată să-şi pună picioarele în aceste lighenaşe şi să cerceteze aceste lucruri cu picioarele sale.


Activitatea: AjutaŃi-vă copilul să Ńină în mâini obiecte, îndrumaŃi-l să lovească cu aceste obiecte într-o tobă sau alt obiect cu rezonanŃă. Mai târziu, ajutaŃi-l să Ńină câte un obiect în fiecare mână şi să pro-ducă zgomot lovindu-le.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile, auditive/ascultarea.

Activitatea: PropuneŃi copilului să miroasă diferite obiecte din casă: mâncare, săpun, flori, fructe, cremă de ghete, haine curate etc.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile, olfactive.

Activitatea: AsiguraŃi-vă că copilul are posibilitatea de a se familia-riza cu diferite gusturi. DaŃi-i să guste alimente acre, dulci, sărate, amare. UrmăriŃi reacŃiile lui. Prin ele, copilul o să vă dea de înŃeles care gusturi îi plac şi care nu.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: gustative.

Activitatea: DaŃi-i copilului să mănânce hrană diversă: banane, carne, pâine, jeleu, mere. AjutaŃi-l să se obişnuiască cu varietatea alimentelor.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: gustative.

Activitatea: CulcaŃi copilul pe un prosop sau pled. O persoană Ńine capătul pledului de lângă capul copilului iar alta capătul de la picioa-rele copilului. RidicaŃi-l şi legănaŃi-l încet în prosop. FaceŃi o pauză şi aşteptaŃi un semn că mai doreşte. Apoi începeŃi din nou să-l legănaŃi. Peste un timp, mai faceŃi o pauză, aşteptaŃi reacŃia copilului şi pe urmă continuaŃi.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: tactile, de mişcare, de provocare a acŃiunilor.

Activitatea: łineŃi copilul în diferite poziŃii şi legănaŃi-l uşor. La fel ca şi în activitatea precedentă, faceŃi periodic pauze pentru a-i oferi copilului şansa de a arăta că el doreşte să continuaŃi.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: de mişcare, de provocare a acŃiuni-lor.

Activitatea: PracticaŃi cu copilul jocuri zgomotoase: de-a rostogolul, gâdilându-l, rostogolindu-l, dansând cu el, îmbrăŃişându-l.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: de mişcare.

Activitatea: LegănaŃi copilul dintr-o parte în alta, în timp ce el stă pe braŃele d-voastră sau pe un buştean, încercaŃi să-l aşezaŃi pe un buştean şi să-l legănaŃi uşor înainte şi înapoi.


Activitatea: CulcaŃi copilul pe spate. ÎnclinaŃi-vă asupra lui, luaŃi-i mâinile şi mişcaŃi-le lent în sus, în jos şi împrejur, întoarceŃi-vă în partea opusă şi faceŃi acelaşi lucru cu picioarele lui.


Activitatea: JucaŃi-vă de-a legănatul. AşezaŃi copilul în faŃa d-voastră şi strângeŃi-l cu picioarele. ApucaŃi-l de umeri şi legănaŃi-l uşor înainte şi înapoi, asemenea leagănului.


Activitatea: JucaŃi-vă de-a „cucul“, acoperindu-vă şi descoperindu-vă faŃa înaintea copilului. ÎnfăşuraŃi-vă faŃa cu un prosop, apoi desco-periŃi-vă. Mai târziu, rugaŃi-l pe copil să vă scoată prosopul de pe cap. ArătaŃi-vă surprins şi lăudaŃi-l.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: de înŃelegere a noŃiunii de obiecte ascunse, sociale.

Activitatea: După ce v-aŃi jucat conform regulilor de mai sus, aco-periŃi capul copilului cu un prosop. LuaŃi prosopul şi arătaŃi plăcerea de a-l vedea. Mai târziu, acoperiŃi-i capul cu prosopul şi îndemnaŃi-l să şi-l scoată singur.



Activitatea: LuaŃi un obiect faŃă de care copilul d-voastră manifestă interes. AcoperiŃi-l pe jumătate cu un prosop, într-un spaŃiu unde copilul poate să-l vadă. LuaŃi mâna lui şi ajutaŃi-l să ia prosopul. ArătaŃi că sunteŃi uimiŃi. Când se obişnuieşte cu această joacă, jucaŃi-vă din nou, dar acoperiŃi jucăria în întregime. PrefaceŃi-vă că o căutaŃi şi ajutaŃi copilul să ia prosopul pentru a găsi jucăria. LăudaŃi-l când o face.


Activitatea: LuaŃi o jucărie faŃă de care copilul manifestă interes. LegaŃi-o de un capăt de sfoară. Când copilul vă priveşte, trageŃi de sfoară, astfel ca jucăria să dispară după o cutie. ÎntrebaŃi-l: „Unde a dispărut jucăria?“ şi pretindeŃi că o căutaŃi. TrageŃi coarda din nou, ca jucăria să reapară şi spuneŃi: „Ah! Iat-o!“. PracticaŃi acest joc mai des astfel încât copilul să înŃeleagă că, deşi nu vede obiectul, el există.


Activitatea: ArătaŃi-i copilului un obiect neobişnuit. Când obiectul a atras atenŃia copilului, luaŃi-l şi puneŃi-l într-un loc mai puŃin acce-sibil pentru copil. Dacă el încearcă să se întindă după obiect, aşteptaŃi un pic şi apoi daŃi-i-l. De fiecare dată când încearcă să-l ajungă, daŃi-i-l, astfel încât procesul de dobândire a obiectului să devină un mijloc de comunicare.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: mişcare cu un anumit scop.

Activitatea: ApropiaŃi-vă de copil de parcă aŃi vrea să-l luaŃi în braŃe. AşteptaŃi ca copilul să vă dea de ştire că el se aşteaptă să fie luat în braŃe. Când el vă dă de înŃeles, arătaŃi că sunteŃi bucuroşi şi luaŃi-l în braŃe. Mai târziu, repetaŃi acelaşi lucru, dar rămâneŃi în aşteptarea unui semn mai clar (o mişcare, un sunet, ridicarea braŃului) înainte de a-l lua în braŃe.


Activitatea: PlasaŃi hrana într-un loc inaccesibil pentru copil. Dacă el face vreo mişcare ce indică că vrea mâncarea, lăudaŃi-l şi daŃi-i şi ceea ce vrea. ÎncurajaŃi orice mişcare ce ar arăta că copilul încearcă să ajungă la mâncare.


Activitatea: LegaŃi de o sforicică jucăria preferată a copilului, îndepărtaŃi jucăria, astfel încât să devină inaccesibilă pentru copil, dar copilul să fie în stare să se întindă după capătul sforii. AjutaŃi-l să tragă de sfoară şi să ajungă jucăria. ÎndemnaŃi-l să facă aceasta singur.


Activitatea: ConstruiŃi un turnuleŃ din cuburi, conduceŃi mâna copilului pentru a atinge turnul ca el să se prăbuşească. RâdeŃi şi manifestaŃi surprindere. LăudaŃi-l. RepetaŃi aceasta mai des, treptat copilul ar putea încerca singur să prăbuşească.


Activitatea: Când copilul face ceva, de exemplu, bate din palme, bate la tobă, clipeşte, imitaŃi acŃiunile lui şi alăturaŃi-vă la ele. Mai târziu, alegeŃi o acŃiune efectuată de copil ceva mai demult. FaceŃi mişcarea aceasta şi rugaŃi copilul să vă imite.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: imitarea acŃiunilor.

Activitatea: AlegeŃi o nouă acŃiune pe care copilul nu a efectuat-o până acum. EfectuaŃi-o şi îndemnaŃi-l să vă imite, încercaŃi să-l loviŃi uşor peste pulpe, bateŃi din palme, bateŃi toba, întinde-Ńi şi strângeŃi mâinile.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: imitarea acŃiunilor.

Activitatea: ImitaŃi orice sunete pe care le produce copilul. Pentru dezvoltarea abilităŃilor: de producere a sunetelor.


Activitatea: ProduceŃi sunete noi, gângurind şi modulându-vă vocea cât mai divers, variind astfel sunetele.

Pentru dezvoltarea abilităŃilor: de producere a sunetelor.

Activitatea: În timp ce vă jucaŃi, imitaŃi, de exemplu, sunetele unei maşini, ale unui animal, orice sunete hazlii. De asemenea, utilizaŃi sunete pe care le produceŃi zilnic: „pleosc-pleosc“ când faceŃi baie.


Activitatea: ObservaŃi momentele când copilul produce mai multe sunete: când se joacă în apă, când este gâdilat sau legănat. ProfitaŃi de aceste momente, pentru a-l determina pe copil să imite cât mai multe sunete.


• Pe lângă planul individual de obiective pentru fiecare copil, cel mai important este să Ńinem minte

că modul nostru zilnic de comportare cu copilul cu deficienŃe multiple este ceea ce ar putea să-l ajute efectiv.

• Dacă folosim corect abilităŃile de comunicare, el va învăŃa să comunice în felul său.

CUM SĂ VORBEŞTI UNUI COPIL CU DIZABILITATE SEVERĂ DETERMINATĂ DE DEFICIENłE MULTIPLE...

Întotdeauna vorbiŃi-i despre ceea ce faceŃi cu el şi despre ce se întâmplă în jurul lui.

FiŃi răbdători, oferiŃi-i copilului timp să reacŃioneze la orice excitant.

ReacŃionaŃi pozitiv la orice încercare a copi-lului de a comunica.

Când vă jucaŃi cu copilul, faceŃi o anumită acŃiune, apoi aşteptaŃi ca el să vă arate într-un mod oarecare că doreşte să repetaŃi acest lucru. Când el vă face un semn, repetaŃi acŃiunea, apoi aşteptaŃi din nou. ContinuaŃi.

Priveşte! Soarele străluceşte! Hai să ieşim afară să ne jucăm!

Vrei ceva de mâncare?

Salut! Cu mine vorbeşti,

nu-i aşa?

u-u-u.

u-u-u.

Bine! Hai să continuăm!

Acum ne oprim! Sus şi jos!


Întotdeauna vorbiŃi-i modulându-vă vocea, folosind tonuri înalte şi joase ale vocii, vorbiŃi tare şi în şoaptă, încât copilul să vrea să vă asculte.

Pentru ca să vă privească când îi vorbiŃi, faceŃi mutrişoare interesante care îi vor atrage atenŃia copilului.

În toate cazurile de comunicare, aflaŃi-vă în apropierea copilului, ca el să ştie că d-voastră sunteŃi acolo şi comunicaŃi cu el.

łineŃi minte! întotdeauna folosiŃi cele cinci simŃuri: vederea, auzul, simŃul tactil, gustul şi mirosul pentru a ajuta copilul să înveŃe.

ÎmpărtăşiŃi cunoştinŃele d-voastră privind comunicarea copilului cu familia şi prietenii, astfel încât fiecare să-l trateze şi să reacŃio-neze în acelaşi fel. Nimeni nu trebuie să-l forŃeze să vorbească.

Fiecare copil are nevoie de ceva despre care să comunice; asiguraŃi-i copilului d-voastră posibilităŃi de comunicare.

Comunicând cu un copil cu deficienŃe multiple, străduiŃi-vă să reŃineŃi toate propunerile de mai sus!

Iată-l!

Oooh! Ce frumoasă eşti astăzi! Bună fetiŃă!

Vai! Cine-i băiatul acesta? Foarte bine! Bun băiat!

Ce mai face Florin?

Auzul Vederea

Gustul Mirosul

SimŃul tactil

Unde-i tăticul?


Utilizând simŃurile noastre...

AŃi ştiut că toate cunoştinŃele noastre despre lumea înconjurătoare le acumulăm prin inter-mediul simŃurilor? Omul dispune de cinci simŃuri: auzul, văzul, mirosul, gustul şi simŃul tactil. Cu ajutorul lor noi acumulăm informaŃii şi putem înŃelege mediul nostru.

Ochii Văzul

De obicei cele 5 simŃuri funcŃionează împreună pentru a ne da informaŃii privind un obiect sau eveniment din viaŃa noastră.

Urechile Auzul

Vederea şi auzul furnizează cea mai mare parte a informaŃiei, urmate de senzaŃia tactilă, de miros şi de gust.

Nasul Mirosul

Dacă oricare din simŃurile noastre este grav afectat, atunci restul simŃurilor sănătoase pot fi dezvoltate astfel încât să recupereze deficienŃa respectivă.

Limba Gustul

O persoană cu deficienŃă de vedere poate învăŃa la fel ca şi o persoană văzătoare, simŃurile persoa-nei date, cum ar fi: auzul, senzaŃia tactilă, mirosul, gustul sunt mai fin dezvoltate.

Mâinile Pipăitul

Dacă un copil are dereglări ale unuia dintre aceste simŃuri, va depinde de noi să-l ajutăm să-şi dez-volte celelalte simŃuri pentru ca copilului să i se ofere posibilităŃi de învăŃare.

COPIII CU SURDOCECITATE

• Până acum ne-am referit la copiii cu deficienŃe multiple/ asociate – cu deficienŃe fizice, mintale şi cu unele dereglări senzoriale.

• Dar există un alt grup de copii la care trebuie să ne gândim – copiii care sunt surzi şi nevăzători, dar care nu au şi alte deficienŃe.

ÎncercaŃi să vă imaginaŃi ca sunteŃi surd şi nevăzător: • Cum ar fi aceasta? • Ce aŃi putea face? • Ce ar fi dificil pentru dumneavoastră? • Cum aŃi comunica? • Cum aŃi învăŃa? • Cum ar putea alte persoane să vă ajute?

• Copilul surd şi nevăzător (cu surdocecitate) nu este doar un copil surd care nu vede sau un copil nevăzător care nu aude. DeficienŃa este mult mai complexă. Copiii multisenzorial afectaŃi nu pot să-şi folosească simŃurile de distanŃă (văzul şi auzul) pentru a primi informaŃii nedistorsionate din mediu.


• Copilul cu surdocecitate: - nu are capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător într-o manieră inteligibilă; - are o percepŃie distorsionată a mediului în care trăieşte şi se dezvoltă; - nu are capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃilor; - este lipsit de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază; - poate să aibă probleme de sănătate care să conducă la deficienŃe serioase în dezvoltare; - poate asimila doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele sale deficienŃe; - poate avea dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane.

• MulŃi copii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual (au resturi de văz si de auz) care ar putea fi folosite în mod eficient. Ei trebuie învăŃaŃi să-şi folosească acest potenŃial rezidual şi să integreze informaŃiile senzoriale de la receptorii de distanŃă la experienŃele anterioare şi la informaŃiile primite de la ceilalŃi receptori.

SUGESTII DESPRE MODUL ÎN CARE PUTEM AJUTA COPILUL CU SURDOCECITATE

1. CunoştinŃa cu copilul Întotdeauna prezentaŃi-vă unui copil care este surd şi orb, astfel încât el să ştie că dumneavoastră sunteŃi în preajma lui. FaceŃi aceasta, luându-i atent mâna şi permiŃându-i să vă atingă faŃa. LăsaŃi-l să pipăie orice trăsături deosebite, de exemplu, ochelarii, mustaŃa, cerceii, părul lung. În cele din urmă, copilul va începe să vă recunoască prin ceea ce simte.

2. Contactul fizic Un copil surd şi orb are nevoie să se simtă în siguranŃă din punct de vedere fizic în spaŃiu. Pozi-Ńionându-ne înapoia copilului, spatele lui fiind lipit de pieptul nostru, putem să-l ajutăm să se mişte şi să cerceteze în siguranŃă mediul.

3. Rutina Pentru a ajuta un copil care este surd şi orb, dezvol-taŃi-i o percepere a lumii înconjurătoare şi a lucrurilor care i se întâmplă. Trebuie să stabilim programul activităŃilor zilnice. Aceasta presupune că aceleaşi lucruri vor avea loc în fiecare zi şi în acelaşi mod. Aceasta îl va ajuta pe copil să anticipeze sau să prevadă evenimentele zilnice.

4. Mână peste mână În orice activităŃi întreprinse cu un copil surd şi orb trebuie să luăm cu atenŃie mâinile lui şi să le condu-cem pe tot parcursul acestei activităŃi. Astfel, copilul va simŃi mişcarea şi, în cele din urmă, va învăŃa să desfăşoare activitatea cu forŃe proprii.

5. Utilizarea obiectelor în calitate de semnale AlegeŃi un obiect în calitate de semn pentru fiecare din activităŃile zilnice pe care le face copilul, de exemplu, lingura va fi semnul mâncării, cana – al dorinŃei de a bea, săpunul – timpul de a face baie.

6. ContribuŃia senzorială Din cauza deficienŃelor de vedere şi de auz, copilul surd şi orb are nevoie de încurajare pentru utiliza-rea simŃurilor sale tactile, olfactive şi gustative ca să poată percepe şi înŃelege lumea înconjurătoare.

Există unii copii la fel de inteligenŃi şi dezvoltaŃi fizic ca şi mine şi ca voi, dar, deoarece ei sunt surzi si orbi, ei nu se pot mişca, nu pot comunica sau învăŃa în acelaşi mod ca şi noi. Deseori, oamenii se grăbesc să îndepărteze aceşti copii şi sunt de părere că foarte puŃin poate fi făcut pentru a-i ajuta. Ceea ce nu-şi dau seama este faptul că dacă acestor copii li s-ar acorda ajuto-rul cuvenit de la o vârstă fragedă, ei ar avea un mare potenŃial de a învăŃa. Deci, este de competenŃa noastră să avem grijă să le fie acordat ajutorul necesar.


Înainte de a începe o anumită activitate cu un copil surd şi nevăzător, trebuie să-i permitem copilului să pipăie bine obiectele. Aceasta îi va permite să înŃe-leagă ce se va petrece cu el în continuare. În cele din urmă, el va învăŃa să anticipeze activitatea prin semnalele care i se dau.

Noi trebuie să-i oferim numeroase ocazii de a învăŃa astfel.

7. Ordinea În cazul unui copil cu surdocecitate, obiectele casnice şi mobila trebuie păstrate întotdeauna în acelaşi loc. Această ordine trebuie păstrată zilnic. Astfel, copilul va avea posibilitatea să înveŃe unde se afla obiectele şi să le găsească singur. În perspectivă, aceasta presupune o mai mare independenŃă a copilului.

8. Perceperea corpului si mişcarea Copilul cu surdocecitate trebuie ajutat să-şi cunoască corpul şi felul în care se mişcă. El trebuie să cunoască toate tipurile de mişcare şi contact fizic pentru a-şi crea o imagine a corpului său şi a fi sigur că poate să se mişte independent.

SUGESTII GENERALE PENTRU ÎNVĂłAREA COMUNICĂRII CU UN COPIL CU SURDOCECITATE

„De unde să începem?“ – este cea mai frecventă întrebare pe care o pun părinŃii şi toŃi cei implicaŃi în activitatea cu un copil surd şi orb.

a. ÎncepeŃi prin a stabili o legătură afectivă cu copilul, participând împreună cu copilul la activităŃi care-i fac plăcere.

b. IntroduceŃi limbajul prin modalităŃi potrivite şi la nivelul adecvat. PuteŃi folosi: semnale, gesturi, indicaŃii specifice, semne (limbajul semnelor folosit de cei cu deficienŃe de auz), dactileme, vorbirea, Braille.

Următorii paşi sunt foarte importanŃi în activitatea de comunicare:

Pasul 1 SemnalaŃi copilului prezenŃa dumneavoastră. O atingere, o mângâiere, un cuvânt cald ar putea fi suficiente, în funcŃie de copil.

Pasul 2 AtenŃionaŃi copilul că va urma o activitate. Înainte de a-i comunica ce anume vreŃi să-i cereŃi să facă, fiŃi sigur ca i-aŃi atras atenŃia asupra echipamentului, jucăriilor, persoanelor implicate.

Pasul 3 IntroduceŃi activitatea. Prin intermediul semnelor, descrierii verbale, manipulării (utilizarea simŃului tactil), expli-caŃi-i copilului ce veŃi face. AsiguraŃi-vă că a înŃeles atât dorinŃa dumneavoastră, cât şi opŃiunile pe care le are la dispoziŃie.

Pasul 4 La treabă! InteracŃionaŃi cu copilul la orice nivel este necesar; nu-l lăsaŃi singur!

Problemele îngrijirii şi educării copilului cu surdocecitate sunt foarte complexe. Ne vom opri aici numai la unele aspecte legate de comunicare.


• FiŃi răbdător şi insistent! Un copil fără deficienŃe aude cuvântul „mama“ de o mie de ori în contexte variate înainte de

a rosti el însuşi cuvântul. Când un copil cu surdocecitate face primele încercări de semne şi gesturi, ajutaŃi-l şi conduceŃi-i mâinile. PregătiŃi-vă să o faceŃi de mai multe ori înainte ca el să se exprime spontan şi independent, folosind gestul sau semnul corect.

• Necesitatea indicaŃiilor specifice. De câte ori luaŃi copilul din pat sau din cărucior, lăsaŃi-vă mâna încetişor pe el şi ŃineŃi-o

câteva secunde – acesta devenind semnalul că urmează să i se întâmple ceva.

• Folosirea activităŃilor de rutină zilnică, utilizând repetarea acŃiunii, timpului şi locului

poate uşura procesul comunicării, acoperind în mod gradat lipsa de înŃelegere a copilului.

• VorbiŃi-i copilului cu surdocecitate la fel cum aŃi proceda cu un copil fără această defi-

cienŃă. De câte ori este posibil, faŃa dumneavoastră să fie lângă cea a copilului, iar buzele

dumneavoastră, aproape de urechile copilului. El va primi indicaŃii specifice suplimentare din mişcările faciale şi respiraŃia dumneavoastră. Plasarea mâinii lui pe faŃa sau pieptul dumneavoastră, când activitatea o permite, îi va asigura copilului un plus de indicaŃii de un anumit fel. De asemenea, Ńinerea copilului la piept sau pe genunchi îi va permite să simtă vibraŃiile, căpătând astfel informaŃii suplimentare.

• Persoanele care populează lumea copilului trebuie să folosească comunicarea la un nivel adecvat. Comunicarea trebuie să fie permanent conştientă. Aceleaşi gesturi, indicaŃii de un

anumit fel şi semne trebuie să fie folosite de toată lumea.

• Pe măsură ce copilul cu surdocecitate începe să-şi însuşească un sistem de comunicare, este important să introduceŃi cât mai multe metode de comunicare, în funcŃie de posibilităŃile lui

de asimilare.

• Limbajul trebuie să se bazeze pe activităŃi concrete care îi fac plăcere copilului şi pe dialogul care decurge din aceste activităŃi.

• ConduceŃi mâinile copilului în executarea gesturilor/semnelor care se înscriu sub nivelul limbajului său receptiv. InsistaŃi asupra cuvintelor (semne, gesturi) care se găsesc în vocabu-larul său receptiv.

Copiii semnalează când nu mai au nevoie să li se conducă mâinile pentru o anumită comu-nicare.

• Pentru un copil cu surdocecitate care are un anumit nivel de vedere reziduală este indicat

să-l iniŃiaŃi în tainele desenului. ÎnvăŃaŃi copilul să se joace cu creioanele pe hârtie, să traseze, să coloreze, să ordoneze, să

împerecheze. Aceste activităŃi reprezintă un factor important în formarea unei baze utile pentru comunicare.

MAI PRESUS DE TOATE!


OPINII

Daniel este primul meu copil. Acum, el are 10 ani. Daniel are şi un frate mai mic care nu are nici o dizabilitate. Eu sunt învăŃătoare, dar după naşterea lui Daniel am fost nevoită să renunŃ la serviciu pentru a putea să am grijă de el cum se cuvine. Daniel nu este în stare să facă ceva de unul singur. Eu trebuie să-i fac baie, să-l hrănesc, să-l îmbrac şi să îngrijesc de necesităŃile lui fiziologice. El nu vede, nu aude bine şi nu se poate juca singur, de aceea eu trebuie să-mi petrec tot timpul vorbind cu el şi ajutându-l. La început credeam că este o pierdere de timp ceea ce făceam, dar acum ştiu că nu este adevărat – eu am văzut cum Daniel se schimbă treptat – ştiu ce-i place şi ce nu-i place; ştiu ce-l face fericit şi ce îl întristează şi ştiu când doreşte ceva. De aceea, tot timpul pe care eu îl petrec cu el merită tot efortul depus. Trebuie să fac tot posibilul pentru a-l ajuta.

Desigur, trebuie să înfrunt multe dificultăŃi având un copil ca Daniel. Să-mi găsesc o locuinŃă este o problemă pentru mine, deoarece proprietarii şi vecinii nu înŃeleg natura handicapului lui Daniel şi deseori ne refuză. De asemenea, avem de luptat cu lipsa banilor, deoarece soŃul meu nu este întotdeauna cu noi. Nu avem întotdeauna bani pentru a ne hrăni, dar trebuie să facem cumva rost de ei. Daniel se îmbolnăveşte foarte des, ceea ce mă îngrijorează enorm. Prin urmare, există o mulŃime de probleme, dar nu vreau să vorbesc prea mult despre ele. Mai bine să discutăm despre bucuria de a avea grijă de un copil ca Daniel.

De când am început să-l îngrijesc pe Daniel, simt că am devenit o persoană mai puternică – am fost nevoită să-mi accept copilul aşa cum este şi îl iubesc la fel de mult ca şi pe fratele lui. A trebuit să învăŃ cum să fac faŃă situaŃiei şi cum să-l ajut pe Daniel, dar şi să fiu răbdătoare cu el. Schimbările pe care le observ eu la el sunt mici şi ele se produc foarte încet, dar pentru mine ele înseamnă totul. M-a ajutat mult faptul că am făcut cunoştinŃă cu alŃi părinŃi care au copii ca Daniel – noi ne susŃinem şi ne ajutăm reciproc, împreună putem fi puternici şi putem să ne ajutăm copiii.


IMPORTANT DE REłINUT DESPRE COPIII CU DIZABILITĂłI SEVERE

DERIVATE DIN DEFICIENłE MULTIPLE/ASOCIATE

• Copiii cu dizabilităŃi severe au diferite limitări structurale şi/sau funcŃionale şi pot întâmpina grave dificultăŃi de învăŃare.

• Copiii cu surdocecitate au dificultăŃi de învăŃare generate de această deficienŃă, dar nu sunt totuşi copii cu deficienŃă mintală sau fizică.

• ModalităŃile noastre de ajutor pentru copiii cu deficienŃe multiple şi obiectivele fixate pentru ei diferă de cele pentru alŃi copii.

• Copiii cu deficienŃe multiple pot avea numeroase şi variate domenii de necesităŃi – comu-nicarea reprezintă doar unul din domeniile în care ei au nevoie de ajutor.

• MulŃi dintre copiii cu deficienŃe multiple nu ajung până la nivelul înŃelegerii sau utilizării cuvintelor.

• În pofida gravităŃii dificultăŃilor pe care le întâmpină, toŃi copiii cu deficienŃe multiple pot învăŃa să comunice într-un anumit mod.

• Pentru a evalua abilităŃile de comunicare ale unui copil cu deficienŃe multiple, trebuie să analizăm detaliat cum reacŃionează el la diferiŃi excitanŃi.

• Este de competenŃa persoanelor care îngrijesc de copil să urmărească cu atenŃie modurile prin care copilul ar putea să transmită mesaje şi să reacŃioneze adecvat la ele. Uneori, mesajele copilului pot fi insesizabile.

• Fiecare copil are modul său unic de a reacŃiona la stimuli.

• Când lucrăm cu un copil cu deficienŃe multiple, trebuie să planificăm obiectivele pe etape mici şi să fim pregătiŃi pentru un progres lent.

• Îngrijirea copilului cu deficienŃe multiple poate fi foarte stresantă pentru o familie şi nu trebuie să uităm importanŃa de a încerca să-i susŃinem în eforturile depuse pentru a-şi ajuta copilul.

DIFICULTĂłILE

DE VORBIRE

În acest modul ne vom ocupa de copiii care au dificultăŃi specifice ce Ńin de vorbire în absenŃa altor incapacităŃi de orice natură.

După ce veŃi studia acest modul veŃi avea informaŃii despre: • identificarea copiilor care au dificultăŃi specifice de vorbire; • recunoaşterea formelor de manifestare ale principalelor dificultăŃi de vorbire; • procedee prin care pot fi ajutaŃi copiii în funcŃie de specificul dificultăŃii; • importanŃa colaborării cu logopedul.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

VIII




Introducere

Comunicarea

Evaluarea






DificultăŃile de vorbire Jocul



Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

DificultăŃi de vorbire // 231 ReŃeaua de comunicare // 232

Evaluarea // 233 DificultăŃile de articulaŃie // 238

Sfaturi pentru părinŃi // 246 Sfaturi pentru educatori // 246

Bâlbâiala // 247 Sfaturi pentru părinŃi // 250

Sfaturi pentru educatori // 251 Întârzierea în dezvoltarea vorbirii // 251 Sfaturi pentru părinŃi şi educatori // 257

Idei importante de reŃinut despre dificultăŃile specifice de vorbire // 258

DIFICULTĂłILE DE VORBIRE 231

DIFICULTĂłILE DE VORBIRE

Care sunt copiii studiaŃi în acest capitol? - Ne vom referi la copiii care au dificultăŃi specifice de vor-

bire în absenŃa altor incapacităŃi de orice natură.

În acest modul vom analiza următoarele dificultăŃi speci-fice de vorbire:

- dificultăŃile de articulaŃie;

- bâlbâială;

- întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Aceşti copii, deşi prezintă dizabilităŃi de vorbire, totuşi nu au dificultăŃi grave de atenŃie, imitare, alternare în joc, percepere şi gesticulaŃie. Casa comunicării la aceşti copii este bine construită şi de aceea în cazul lor trebuie să ne concentrăm direct asupra vorbirii.

Care sunt obiectivele urmărite când lucrăm cu copiii care au dificultăŃi specifice de vorbire?

- Să identificăm corect copiii care au dificultăŃi specifice de vorbire;

- Să oferim sfaturi părinŃilor şi educatorilor despre modul în care poate fi ajutat copilul;

- Să ştim când este cazul să recomandăm adresarea la servicii specializate.

Gura

Vocea


UNDE INTERVINE BARAJUL ÎN REłEAUA DE COMUNICARE



Copii cu dificultăŃi specifice de vorbire:

- înŃeleg limba vorbită;

- ştiu ce intenŃionează să spună;

- întâmpină dificultăŃi în rostirea clară a cuvintelor.


2. Înregistrezi ce vezi şi ce auzi

3. Recunoşti ce vezi şi ce auzi





8. Ştii ordinea simbolurilor


Alegerea semnului

Alegerea desenului, literelor şi cuvintelor

Ruperea ciclului comunicării la copiii cu dificultăŃi specifice de vorbire se produce numai la nivelele 8 şi 9.


EVALUAREA

Pentru a decide dacă un copil are o anumită dificultate în vorbire este important să-l auzim vorbind într-o ambianŃă firească.

Câteva sugestii de încurajare a vorbirii copilului:

DA NU

creaŃi o ambianŃă firească forŃaŃi copilul să repete cuvintele

dedicaŃi timp copilului grăbiŃi copilul

încurajaŃi-l verbal, atunci când copilul depune efort

certaŃi copilul sau râdeŃi de el

fiŃi răbdători fiŃi nerăbdători

implicaŃi părinŃii şi alŃi copii în comunicare

plasaŃi copilul în centrul atenŃiei

puneŃi întrebări deschise puneŃi întrebări închise

Care sunt întrebările închise şi deschise?

- Întrebarea deschisă necesită drept răspuns o propoziŃie completă. - Întrebarea închisă necesită drept răspuns doar un singur cuvânt, cum ar fi „da“ sau „nu“.

Câteva exemple:

1. (a) Ce poŃi să-mi spui despre fraŃii şi surorile tale? (deschisă)

(b) Ai fraŃi, surori? (închisă)

2. (a) Ce-Ńi place să faci acasă? (deschisă) (b) ÎŃi place să joci fotbal? (închisă)

3. (a) Care sunt activităŃile tale preferate la grădiniŃă? (deschisă)

(b) ÎnveŃi să desenezi la grădiniŃă? (închisă)

Acest lucru nu este simplu. Nu putem forŃa copilul să vorbească. Trebuie să procedăm cu tact şi blândeŃe pentru a încuraja copilul să se exprime.


Acesta este tabelul de evaluare pentru un copil cu dificultăŃi specifice de vorbire.

Copilul prezintă indicatori normali pentru vârsta lui în toate domeniile cu excepŃia celor ce Ńin de vorbire şi ascultare.

ETAPA 1 2 3 4 5 6

VÂRSTA 0-6 LUNI 6-12 LUNI 12-18 LUNI 1,1-2-3 ANI 3-5 ANI 5-6 ANI

VORBIREA CompletaŃi fiecare rând de la stânga

spre dreapta




Foloseşte cuvinte separate, combinân-du-le uneori câte 2? Foloseşte numai cuvinte simple izolate.

Combină cuvintele în propoziŃii? PropoziŃii simple, fără cuvinte de legătură.

Vorbirea lui este înŃeleasă de străini? Nu


ÎNłELEGEREA


ÎnŃelege instrucŃiu-nile cele mai simple comunicate prin gesturi?

Urmează instrucŃiu-nile neînsoŃite de gesturi, de exemplu îşi arată părŃile corpului?



Participă la conversaŃiile cu adulŃii.

GESTURILE




ÎnŃelege legătura dintre gest şi situaŃie, de exemplu, face din mână „pa“, bate din palme „mulŃumesc“?

Foloseşte gesturile pentru a-i face pe alŃii să-i aducă lucruri pe care le doreşte, de ex., arată la cană, când doreşte să bea?

Foloseşte gesturile pentru a-şi face mesa-jele mai convingătoare? Da, recurge la gesturi, pentru a-şi face mesajul mai înŃeles.

Mimica şi gesticulaŃia sunt adecvate mesajului.

JOCUL



Cercetează/se joacă cu obiectele?

Arată obiectele ascunse?

Îi plac jocurile în care pretinde a face ceva, de exemplu, pune o linguriŃă în cană, prefă-cându-se că mănâncă?

Îi place să constru-iască din cuburi?





Daniel – 5 ani


ATENłIA

Priveşte la mamă/ dădacă când vorbeşte?



Îndeplineşte sarcini mai complicate timp mai înde-lungat (construieşte din cuburi, se joacă de-a simularea)?

Poate să asculte şi să vorbească cu oamenii în timp ce îndeplineşte o sarcină oarecare? Nu ascultă mereu atent.


ASCULTAREA


DiferenŃiază sune-tele şi sensul lor, de exemplu, lătratul unui câine, sosirea autobuzului?



Încearcă să repete cuvintele?

Poate participa într-o conversaŃie? Îi este greu...

Participă la dialog, ascultând atent şi răspun-zând adecvat.


IMITAREA






Poate participa într-o conversaŃie? Încearcă, dar nu este înŃeles.






Cooperează în timpul procesului de îmbrăcare?

Mănâncă singur?

Poate să se dezbrace de hainele mai simple?

A început deja instruirea pentru igiena personală?


Poate să îmbrace hainele mai simple?

Este aproape antrenat de a folosi toaleta?


Poate să se îmbrace singur?




Poate duce mâinile spre linia medie?




Merge cu sprijin?

Poate merge?


Poate alerga uşor?

Poale sări cu ambele picioare?

Poate sări?

Poate Ńopăi?

Poate sări cu deplasare?

Sare coarda. Sare într-un picior învârtindu-se în cerc. Stă pe un picior 10 secunde.

Puncte forte: Toate celelalte domenii. NecesităŃi: Vorbirea şi ascultarea.


Să comparăm acum abilităŃile unui copil cu dificultăŃi specifice de vorbire cu cele ale copiilor care au limitări de altă natură.

Comparând rezultatele evaluării cu coloana de mai jos veŃi putea constata în ce măsură copilul pe care-l evaluaŃi are într-adevăr dificultăŃi specifice ce Ńin de vorbire. Dacă rezultatele obŃinute nu se potrivesc cu coloana, verificaŃi din nou!

DIFICULTĂłI SPECIFICE DE VORBIRE (MODULUL 8)

VORBIREA Moderat/grav afectată.

ÎNłELEGEREA Poate fi moderat afectată în întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

GESTURILE Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

JOCUL Asemeni altor copii de aceeaşi vârstă.

ATENłIA Poate fi afectată atenŃia auditivă.

ASCULTAREA Poale fi afectată.

ALTERNAREA ŞI IMITAREA






După cum vedeŃi, copiii care au dificultăŃi specifice de vorbire se deosebesc de alŃi copii din celelalte categorii examinate. Punctele lor forte sunt înŃelegerea uneori, gesturile, jocul, alternarea şi imitarea, precum şi deprinderile de autoservire şi abilităŃile motorii de bază. Numai vorbirea şi abili-tatea de a asculta şi atenŃia auditivă reprezintă necesităŃile lor. Vom analiza mai detaliat 3 dificultăŃi specifice de vorbire:

• dificultăŃi de articulaŃie

• bâlbâială • întârzierea în dezvoltarea vorbirii

La fiecare din ele vom cerceta următoarele aspecte: • ce este; cum se manifestă;

• care sunt cauzele;

• care este vârsta potrivită pentru începerea corectării;

• ce metode folosim pentru a veni în ajutorul copilului;

• sfaturi pentru părinŃi;

• sfaturi pentru educatori.


În cazul copiilor care au dificultăŃi de vorbire s-ar putea să aveŃi nevoie de consultaŃii suplimentare. Contactarea unui specialist, logoped, psiholog, O.R.L.-ist ar fi binevenită. Ei pot acorda ajutorul necesar în funcŃie de specificul problemelor copilului. SolicitaŃi consultarea lor şi urmaŃi-le sfaturile.

REłINEłI! În acest modul vom discuta despre copiii cu

dificultăŃi specifice de vorbire în absenŃa altor limitări de orice natură. Aici nu sunt incluşi copiii cu dizabilităŃi intelectuale, dificultăŃi de auz, cu infirmitate motorie cerebrală, sau cu dizabilităŃi severe.


DIFICULTĂłILE DE ARTICULAłIE

Ce este articulaŃia?

• ArticulaŃia este mişcarea coordonată a organelor de vorbire pentru a produce sunete inteligibile.

Care sunt dificultăŃile de articulaŃie?

• DificultăŃile de articulaŃie apar atunci când organele vorbirii nu funcŃionează normal dintr-o anumită cauză.

• În această situaŃie copilul nu poate articula corect unele sunete, care pot fi omise, alterate sau înlocuite cu alte sunete. De aceea, vorbirea copilului va fi neclară.

• Acest tip de tulburare de vorbire se numeşte dislalie. În funcŃie de sunetul afectat, dislaliile au denumiri specifice (exemplu: sigmatism, rotacism).

Care sunt cauzele acestor dificultăŃi?

DificultăŃile de articulaŃie pot fi cauzate de o problemă în funcŃionarea unuia sau altuia dintre organele de vorbire.

Ne interesează:

- Buzele - Limba

- PoziŃia dinŃilor - Palatul dur şi cel moale

Toate aceste organe funcŃionează împreună folosind aerul din plămâni pentru a articula sunete.

DificultăŃile articulatorii pot apărea din cauza:

• Anomaliilor de structură (deformări ale buzelor sau ale limbii, ale bolŃii palatine, fren lingual prea scurt, deformări ale maxilarelor sau poziŃiei dinŃilor).

• DificultăŃilor de coordonare ale mişcărilor necesare articulării corecte, fără să existe deficienŃe anatomice. Cel mai frecvent aceste probleme apar în urma unor deprinderi greşite (sugerea prelungită a degetului sau a susetei, respiraŃia orală) şi din cauza problemelor musculaturii aparatului articulator.

• InsuficienŃei dezvoltări a auzului fonematic şi a capacităŃii de a recepta corect cuvintele.

• Greşelilor de educaŃie: - Imitarea pronunŃiei copilului; părinŃii sau bunicii se amuză şi alintă copilul imitându-i

vorbirea infantilă. Nu-şi dau seama că în acest fel fixează un model greşit. Copilul nu va fi antrenat să compare vorbirea sa cu modelul corect şi dificultăŃile vor fi persistente.

- Vorbirea neclară şi prea rapidă a adulŃilor.

- Defectele de vorbire ale adulŃilor din mediul apropiat copilului, pe care copilul le imită.

La ce vârstă se pune problema corectării pronunŃiei copilului?

În perioada antepreşcolară şi preşcolară limbajul copilului se dezvoltă intens sub toate aspectele: pronunŃie, vocabular, structurarea propoziŃiilor.

Etapele de evoluŃie se succed rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul are o vorbire clară şi se poate exprima în propoziŃii fără dificultate.


În primii ani greşelile de pronunŃie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate tulburări. Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularităŃi ale vorbirii copilului mic, care se atenuează treptat pe măsură ce copilul creşte.

Numai când aceste greşeli de pronunŃie se menŃin şi după vârsta de 5 ani putem vorbi de o dificultate propriu-zisă.

ExcepŃie fac cazurile de anomalii ale aparatului articulator, când este indicat un control medical de specialitate cât mai devreme şi luarea măsurilor de intervenŃie adecvate fiecărui caz.

Ce obiective urmărim când vrem să ajutăm copilul să pronunŃe corect?

• Suntem atenŃi şi ne notăm care sunt sunetele pe care copilul nu le poate articula izolat şi în cuvinte.

• Încercăm să determinăm cauza dificultăŃilor.

• În funcŃie de cauză planificăm un program de exerciŃii.

• Asigurăm un mediu în care copilul să comunice cu plăcere şi să fie interesat să vorbească.

• Consultăm un specialist logoped pentru îndrumare.

Cum putem interveni pentru corectarea dificultăŃilor de articulare

O vorbire clară se bazează pe:

� O respiraŃie corectă;

� Dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii aparatului articulator;

� Mişcări articulatorii coordonate şi precise;

� Auz fonematic bine dezvoltat.

Vom urmări aceste patru obiective prin exerciŃii speciale de:

a. formare a respiraŃiei corecte;

b. gimnastica aparatului articulator;

c. coordonarea mişcărilor articulatorii pentru pronunŃarea corectă a sunetelor vorbirii;

d. dezvoltarea auzului fonematic.

A. EDUCAREA RESPIRAłIEI CORECTE

Între actul respiraŃiei şi actul vorbirii trebuie să existe o foarte bună coordonare. Pot apărea dificultăŃi de respiraŃie din cauza unor deficienŃe anatomice, a unor afecŃiuni ale aparatului respirator. Sunt foarte frecvente cazurile de copii cu respiraŃie orală (inspiră pe gură), din cauza vegetaŃiilor adenoide. Este obligatoriu consultarea medicului specialist şi înlăturarea cauzelor.

Când organismul copilului se află în plină dezvoltare în perioada copilăriei este firesc să apară unele neregularităŃi fără o cauză organică.

De multe ori copiii, atunci când vorbesc, efectuează o respiraŃie folosind numai partea superioară a plămânilor. În timpul inspiraŃiei cutia toracică se măreşte în plan vertical, copilul ridicând exagerat umerii şi contractând muşchii gâtului. Aceasta se numeşte respiraŃie superioară şi denotă o capacitate respiratorie redusă.


Graba în exprimare şi nerespectarea pauzelor necesare în vorbire îi fac pe unii copii să vorbească şi în cursul inspiraŃiei nu numai al expiraŃiei cum este normal.

Când au ceva de povestit unii copii execută mişcări respiratorii forŃate prin folosirea unei cantităŃi prea mari de aer în expiraŃie. În felul acesta ei consumă tot aerul de rezervă din plămâni şi ultimele cuvinte din propoziŃie nu se mai aud.

Este indicat să facem câteva exerciŃii simple pentru dezvoltarea capacităŃii respiratorii şi pentru realizarea unei bune coordonări între vorbire şi respiraŃie.

Se va începe cu exerciŃii de respiraŃie neverbală. Dacă sunt făcute corect şi sistematic vor contribui la sănătatea întregului organism.

• ExerciŃiile de respiraŃie se vor face întotdeauna numai în camere bine aerisite sau în aer liber.

• Copilul va fi învăŃat să inspire adânc pe nas şi să expire pe gură.

• InspiraŃia va fi însoŃită de mişcări de aplecare în spate a trunchiului, iar expiraŃia de mişcarea inversă, de aplecare în faŃă.

• În timpul inspiraŃiei se va urmări extinderea abdomenului şi a părŃii inferioare a cutiei toracice şi apoi revenirea încet la normal în timpul expiraŃiei.

• ExerciŃiile se vor face într-un ritm lent cu foarte mic efort la început.

• Se va urmări corectitudinea mişcărilor respiratorii şi apoi se va mări treptat durata respiraŃiei. Altfel copilul va obosi repede şi va avea senzaŃia de ameŃeală din cauza unei cantităŃi prea mari de aer cu care nu este obişnuit.

• Urmărim formarea autocontrolului mişcărilor respiratorii, timpi egali pentru inspiraŃie, expiraŃie şi pauză.

• ExerciŃiile vor fi mult mai bine înŃelese şi executate dacă încercăm să le realizăm sub formă de joc.

ExerciŃiu pentru controlul inspiraŃiei şi expiraŃiei

1. Inspiră adânc pe nas. 2. Pune mâna pe piept şi simte când intră aerul în plămâni.

3. Expiră aerul pe gură foarte lent.

REłINEłI!


ExerciŃiu pentru formarea respiraŃiei abdominale.

1. Spatele lipit de perete, coloana cât mai dreaptă.

2. Inspiră uşor pe nas şi aerul umple plămânii în întregime; mâna stângă controlează ridicarea abdomenului.

3. Expiră uşor aerul pe gură, apăsând uşor cu mâna pe abdomen.

ExerciŃii de dirijare a aerului expirat.

1. Inspiră pe nas şi expiră uşor pe gură cu buzele uşor rotunjite, în direcŃia palmei.

2. Buza inferioară acoperă buza superioară şi aerul expirat pe gură este dirijat în sus.

3. Buza superioară acoperă buza inferioară şi aerul expirat este dirijat în jos.

ExerciŃii pentru mărirea capacităŃii respiratorii. Inspiră pe nas şi expiră pe gură suflând în lumânări; gradual se creşte numărul lumânărilor.

1. Inspiră pe nas adânc, expiră umflând balonul.

2. Inspiră pe nas şi expiră pe gură lent, mişcând morişca încet.

3. Inspiră pe nas şi expiră puternic pe gură, mişcând morişca repede.

• Dezvoltarea unei bune capacităŃi respiratorii şi a coordonării mişcărilor de inspiraŃie şi expiraŃie


vor fi baza pentru o corectă respiraŃie verbală.

• ExerciŃiile de respiraŃie verbală trebuie să fie simple, fără nici un efort sau încordare musculară.

• Vorbirea se va face numai în timpul expiraŃiei. InspiraŃiile vor fi făcute numai în pauzele fireşti dintre cuvinte sau dintre propoziŃiile mai scurte.

• Cel mai bine aceste exerciŃii se fac recitând poezii cu versuri scurte, accentuând mult into- naŃia.

• Important este să se formeze autocontrolul respiraŃiei, copilul să introducă pauzele pentru inspiraŃie în funcŃie de logica frazei fără nici cel mai mic efort.

B. GIMNASTICA APARATULUI ARTICULATOR

În majoritatea cazurilor în care este necesară antrenarea musculaturii aparatului articulator se constată şi o insuficientă dezvoltare a musculaturii generale.

De aceea, înaintea exerciŃiilor de gimnastică articulatorie, sunt utile şi câteva exerciŃii de gimnastică generală: exerciŃii de gimnastică a trunchiului, a membrelor şi exerciŃii pentru muscula-tura gâtului. Se va urmări coordonarea inspiraŃiei şi expiraŃiei cu mişcările de gimnastică.

Gimnastica aparatului articulator cuprinde o gamă foarte variată de exerciŃii pentru maxilare, buze, obraji şi limbă.

ExerciŃiile trebuie făcute sistematic în fiecare zi cu o durată de 5–10 minute.

Exemple de exerciŃii:

• pentru maxilare: - închiderea şi deschiderea alternativă a gurii; - mişcarea mandibulei alternativ la dreapta şi la stânga;

- mişcarea mandibulei în sus şi în jos.

• pentru obraji: - umflarea şi sugerea obrajilor;

- umflarea obrajilor alternativ prin trecerea aerului din stânga în dreapta.

• pentru buze: - alternativ buzele întinse – buzele rotunjite; - apucarea unei bucăŃi de carton prin strângerea buzelor şi apoi relaxarea buzelor;

- acoperirea incisivilor superiori cu buza superioară;

- întinderea puternică a buzelor, aşa încât să se vadă foarte bine dinŃii;

- vibrarea puternică a buzelor.

• pentru limbă: - ridicarea şi coborârea vârfului limbii în spatele incisivilor superiori şi inferiori, menŃinând gura larg deschisă;

- alternarea poziŃiei plate şi ascuŃite a limbii;

- mişcări de lateralitate, stânga/dreapta cu o formă cât mai ascuŃită a limbii în interiorul gurii;

- mişcări de lateralitate stânga – dreapta în exteriorul gurii;

- formarea şanŃului median prin ridicarea marginilor laterale ale limbii;

- vibrarea puternică a limbii între dinŃi în acelaşi timp cu vibrarea buzelor.


În funcŃie de specificul dificultăŃii copilului vom insista asupra unora sau altora dintre mişcări.

Exemplu: – în cazul unui copil care nu poate articula sunetul „r“ se va insista pe exerciŃiile de vibraŃii atât ale buzelor cât şi ale limbii şi buzelor concomitent.

ExerciŃiile se fac în faŃa oglinzii, copilul urmărind modelul educatoarei sau al părintelui. Odată exerciŃiile învăŃate mişcările se vor executa ritmic după comanda verbală.

Chiar şi atunci când copilul urmează un tratament într-un cabinet logopedic este foarte bine ca părintele să înveŃe mişcările de gimnastică şi să le repete acasă.

C. EXERCIłII DE COORDONARE A MIŞCĂRILOR ARTICULATORII PENTRU PRONUNłAREA CORECTĂ A SUNETELOR

• Se va arăta copilului modelul corect de articulare a sunetului pe care dorim să-l corectăm. Se va demonstra prin mişcări lente care este poziŃia corectă a limbii, buzelor, maxilarelor şi obrajilor pentru sunetul respectiv.

• Urmează demonstrarea emiterii sonore a sunetului foarte încet, urmărind mişcările articulatorii corecte.

• I se va arăta copilului unde greşeşte, care este diferenŃa dintre modul cum articulează el şi modelul corect al mişcărilor. O mişcare greşită va avea drept urmare o pronunŃie greşită a sunetului.

• Copilul va imita modul de articulare corect, mai întâi fără emitere sonoră, apoi cu emiterea sunetului.

• Emiterea sunetului se va face în şoaptă cu autocontrol şi apoi cu voce normală.

• După ce a reuşit emiterea corectă a sunetului izolat, exersăm pronunŃarea silabelor cu sunetul respectiv introdus în diferite poziŃii (iniŃial, final, poziŃie mediană).

• Trecem apoi la etapa de exersare a seriilor de cuvinte în care sunetul corectat se găseşte în mai multe poziŃii.

• Când am realizat pronunŃia corectă a cuvintelor izolate putem continua cu etapa de consolidare. Aceasta constă în exersarea pronunŃiei corecte în propoziŃii, poezii, povestiri. De fiecare dată când copilul va auzi sunetul învăŃat îl va accentua uşor pentru a fixa modelul articulării corecte şi pentru a realiza autocontrolul în vorbirea independentă.

• ExerciŃiile se fac în faŃa oglinzii, pentru a da posibilitatea copilului să urmărească în acelaşi timp modelul corect al adultului şi propriile mişcări. Suportul vizual îi este necesar în obŃinerea autocontrolului mişcărilor articulatorii corecte.

• La început exerciŃiile se fac lent, cu mişcări foarte ample, pentru ca treptat, pe măsură ce este fixat modelul corect de articulare, să se ajungă la o pronunŃie firească fără efort.

AşezaŃi-vă alături de copil în faŃa unei oglinzi pentru a-i da posibilitatea fără să îşi controleze mai bine coordonarea mişcărilor articulatorii.

REłINEłI!


D. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

Articularea corectă este strâns legată de receptarea auditivă a sunetelor vorbirii. DeficienŃele de auz determină tulburări specifice de vorbire. Despre acestea suntem informaŃi în modulul 6 al acestui manual.

Aici ne vom referi la o particularitate deosebită a auzului uman şi anume auzul fonematic.

Ce înseamnă dezvoltarea auzului fonematic?

• Prin auzul fonematic sunetele vorbirii sunt percepute ca sunete cu sens (foneme). Dezvoltarea auzului fonematic înseamnă educarea capacităŃii copilului de a percepe clar sunetele din care sunt formate cuvintele.

• Între perceperea sunetelor vorbirii şi articularea lor este o strânsă legătură. Dezvoltarea auzului fonematic va contribui la perfecŃionarea mişcărilor articulatorii, la realizarea capacităŃii de autocontrol a pronunŃiei corecte. La fel posibilitatea de a executa mişcările articulatorii clar diferenŃiate va fi un sprijin pentru educarea auzului fonematic.

Cum procedăm?

Ne interesează dezvoltarea capacităŃii copilului de a asculta cu atenŃie.

ExerciŃiile se fac sub formă de joc şi cresc gradat în complexitate în funcŃie de vârsta şi posi-bilităŃile copilului.

1. Imitarea onomatopeelor.

2. Identificarea unei surse sonore după sunetul emis.

3. Jocuri de repetare a ritmurilor.

4. Recunoaşterea persoanelor cunoscute după voce.

5. Localizarea sursei sonore în spaŃiu.

6. Memorarea după auz a unor cuvinte şi propoziŃii.

7. Conştientizarea legăturii dintre poziŃia organelor de articulare şi emisia sonoră.

8. DiferenŃierea sunetelor.

9. DiferenŃierea pronunŃiei corecte de cea greşită. Chiar dacă nu poate imita pronunŃia corectă trebuie să ne asigurăm că recunoaşte sunetul emis corect. Numai când reuşeşte să sesizeze diferenŃa se poate avansa în obŃinerea autocontrolului.

10. ÎnvăŃarea corespondenŃei fonem–grafem. Pentru fiecare sunet există o literă. Literele vor fi un sprijin suplimentar pentru diferenŃierea sunetelor.

11. Formarea capacităŃii de analiză fonetică se va face în acelaşi timp cu învăŃarea literelor.

12. Educarea capacităŃii de analiză fonetică va influenŃa corectitudinea pronunŃiei sunetelor din cuvânt.

13. ExerciŃiile se vor face în mod gradat începând cu sesizarea primului sunet din cuvânt, apoi a sunetului final.

14. Se vor folosi imagini ale căror denumire începe cu vocale, apoi cu consoane.

15. Pentru desprinderea sunetului final ordinea este inversă. Se începe cu imagini ale căror denu-mire se termină cu consoane şi apoi cu vocale.

16. Sunt utile jocurile cu serii de cuvinte în care schimbarea unui sunet va duce la schimbarea sensului cuvântului.

Exemplu: ŞCOALĂ – SCOALĂ NAS – NAŞ

Se va insista în special pe sunetele care sunt confundate de copil.


17. Un exerciŃiu util este cel de diferenŃiere între sunetele surde şi sonore (C–G, P–B, T–D, S–Z etc.). Se va folosi acelaşi tip de joc cu schimbarea unui singur sunet.

Exemplu: CARĂ – GARĂ PERE – BERE TUŞ – DUŞ SAC – ZAC

18. Jocul perechilor de cuvinte corecte şi greşite. Greşeala constă din înlocuirea unui sunet. I se va cere copilului să aleagă varianta corectă şi să spună ce este greşit la celălalt cuvânt.

Exemplu: Cum este corect? RADIO sau LADIO REBĂDĂ sau LEBĂDĂ LATĂ sau RAłĂ

19. O altă variantă este cea a perechilor de cuvinte corecte şi greşite în care greşeala este omisiunea unui sunet din grupul consonantic pe care copilul nu-1 poate pronunŃa.

Exemplu: PLOUĂ sau POUĂ? BANĂ sau BLANĂ? CĂUN sau SCAUN?

20. Când copilul cunoaşte literele i se poate cere să completeze cuvântul din care lipseşte o literă, alegând între două variante.

Exemplu: J sau Z? - OC - AHĂR - IAR - OI

Sunt foarte necesare atât exerciŃiile de gimnastică articulatorie cât şi cele de auz fonematic. Se va insista mai mult pe unele sau altele în mod diferit în funcŃie de dificultăŃile caracteristice fiecărui copil.

REłINEłI!



• Când un copil are dificultăŃi de articulaŃie trebuie să stabilim mai întâi de ce natură sunt cauzele pentru a şti ce măsuri să luăm.

• Dacă este o problemă de natură medicală (deformări ale organelor de articulare, vegetaŃii adenoide) copilul trebuie consultat de un medic specialist care va decide ce măsuri sunt mai potrivite. Când defectele anatomice sunt corectate nu se obŃine automat şi înlăturarea dificul-tăŃilor de articulaŃie. Este necesară recuperarea funcŃională sub îndrumarea logopedului.

• Este foarte bine să solicităm colaborarea unui logoped pentru terapie.

• Odată început tratamentul logopedic nu înseamnă că încetează activitatea părinŃilor. Reuşita se bazează pe o bună colaborare. ExerciŃiile pe care copilul reuşeşte să le facă împreună cu logopedul vor fi repetate şi acasă.

• Copilul nu trebuie certat şi nu i se vor face observaŃii în public, deoarece nu numai că nu se va obŃine rezultatul dorit, dar există riscul să apară blocaje în vorbirea copilului, să evite exprimarea orală. Acest lucru ar fi mai grav decât pronunŃia greşită.

• Vom lăuda copilul pentru tot ce reuşeşte oricât de mic ar fi progresul la început.

• MotivaŃia este foarte importantă. Copilul va participa cu interes la activităŃile de terapie logopedică şi vom obŃine mobilizarea eforturilor sale atunci când reuşim să creăm o atmosferă plăcută, cu jocuri variate, care îi stimulează dorinŃa de a comunica.

SFATURI PENTRU EDUCATORI

• Când aveŃi în clasă un copil cu dificultăŃi de articulare trebuie să ştiŃi cum să-i acordaŃi ajutorul.

• Este necesar în primul rând o consultaŃie cu părinŃii pentru a afla dacă aceştia au sesizat acelaşi lucru, iar dacă da, ce măsuri au luat până acum.

• Dacă este cazul se vor recomanda părinŃilor examinări suplimentare, explicându-le cât de mult va beneficia copilul.

• Se va solicita colaborarea permanentă a părinŃilor şi li se va comunica fiecare progres înregistrat de copil.

• Este important ca în cadrul grupului copilul să se simtă bine şi nimeni să nu râdă când pro-nunŃă greşit.

• Când se fac exerciŃii cu întreaga clasă, va fi ajutat discret, punând în valoare tot ce poate să facă.

• Trebuie să i se acorde timp suplimentar în perioada activităŃilor independente.

• Educatorul poate ajuta foarte mult, mai ales în etapa consolidării pronunŃiei corecte, când copilul a învăŃat pronunŃia corectă, dar în vorbirea liberă persistă deprinderea greşită.

• Solicitarea autocontrolului în diferitele situaŃii de comunicare, laudele aduse în faŃa celorlalŃi copii pentru vorbirea lui corectă, vor contribui la înlăturarea deplină a dificultăŃilor de articulare.


BÂLBÂIALA

Ce este bâlbâiala?

Bâlbâiala este o tulburare a vorbirii care constă în blocarea cursivităŃii vorbirii. Sunt afectate ritmul şi fluenŃa exprimării.

Cum se manifestă?

Întreruperea fluxului vorbirii se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea tulburării.

După formele de manifestare ale simptomelor bâlbâielii putem deosebi perioada de debut şi perioada în care dificultatea de vorbire este accentuată.

Debutul bâlbâielii se manifestă prin:

- repetarea primei silabe din cuvântul cu care începe propoziŃia;

- ezitări, pauze între cuvinte, prelungirea unui sunet din cuvânt.

Bâlbâiala consolidată se manifestă prin: - spasme musculare şi efort în rostirea primului cuvânt din propoziŃie;

- încordarea involuntară este urmată de pronunŃia cuvântului în forŃă;

- pot apărea pauze care întrerup pronunŃarea în întregime a cuvântului;

- vorbirea nu are expresivitatea firească, este monotonă;

- apar uneori sunete sau cuvinte parazitare pe care copilul le introduce involuntar.

Manifestările bâlbâielii se recunosc în vorbirea copilului şi îi influenŃează comportamentul când dificultăŃile sunt accentuate.

Comportamentul copilului bâlbâit este marcat de blocarea posibilităŃilor de comunicare:

- teama de vorbire este caracteristică acelor copiilor care conştientizează defectul;

- copiii se exprimă în propoziŃii scurte sau incomplete, ocolesc unele cuvinte considerate dificile;

- au tendinŃa de a se izola, dezvoltă o sensibilitate exagerată şi trăiesc sentimente de infe-rioritate;

- blocajele pot ajunge până la refuzul de a comunica prin vorbire.

Bâlbâială apare numai când copilul se adresează altei persoane. Gând vorbeşte singur cu voce tare nu se produce blocajul. De aceea este foarte importantă relaŃia cu ceilalŃi.

REłINEłI!


CAUZELE BÂLBÂIELII

Cei mai mulŃi specialişti consideră bâlbâiala o tulburare provocată de factori psihogeni.

Greşelile educative sunt cel mai frecvent incriminate în declanşarea şi agravarea blocajelor în vorbirea copilului.

• AdulŃii din mediul imediat apropiat copilului, părinŃi sau bunici, intervin greşit în perioada de formare a limbajului propoziŃional. În jurul vârstei de 3 ani, când copilul învaŃă să se exprime în propoziŃii, sunt fireşti ezitările, căutarea cuvântului potrivit. Unii copii trec printr-o perioadă când au tendinŃa să repete prima silabă. Este un fenomen obişnuit şi nesiguranŃa va fi depăşită pe măsură ce se consolidează capacitatea de exprimare în propoziŃii.

• AtenŃionarea, certarea, manifestarea îngrijorării sunt total neindicate. În loc să ducă la înlăturarea manifestărilor vor avea efectul contrar, de fixare a lor. Cu cât i se atrage atenŃia mai des copilului „să nu se bâlbâie“ cu atât defectul se accentuează.

• Transmiterea temerii de a nu greşi duce la conştientizarea repetiŃiilor, pe care altfel copilul le-ar fi ignorat şi depăşit şi la agravarea simptomelor. Astfel în necunoştinŃă de cauză părintele riscă să-i provoace copilului această tulburare de vorbire, chiar prin manifestarea grijii pentru o vor-bire corectă.

• Alte cauze Ńin de un mediu familial conflictual, de încordare nervoasă prelungită, provocând stări de teamă şi nesiguranŃă ce afectează vorbirea care este în plin proces de formare la copilul preşcolar.

• Bâlbâiala mai poate apărea când unul din părinŃi sau cineva foarte apropiat copilului suferă de această tulburare sau vorbeşte foarte repede.

• După unii autori, bâlbâiala poate fi declanşată şi de contrarierea mâinii stângi. Când lateralitatea stângă este deja fixată obligarea copilului de a folosi mâna dreaptă îi provoacă o stare tensională care poate fi o cauză a bâlbâielii. Nu se recomandă contrarierea lateralităŃii odată ce aceasta este deja stabilizată.

• Se poate întâmpla ca simptomele bâlbâielii să apară odată cu intrarea copilului la grădiniŃă sau, dacă erau într-o fază incipientă, să se agraveze. Aici este de vină atitudinea educatorilor. Intrarea în colectivitate este un moment important pentru copil şi dacă nu este înŃeles şi va fi tratat cu prea mare severitate pot apărea simptome de bâlbâială.

• Când copilul a început să se bâlbâie înaintea intrării la grădiniŃă sunt foarte importante relaŃiile cu educatorii. Dacă va fi pus în situaŃii de inferioritate din cauza exprimării verbale sau va fi în centrul atenŃiei atunci când vorbeşte şi ceilalŃi copii vor râde de el, teama de vorbire se va accentua şi bâlbâiala va lua forme mai grave.

• Evenimente traumatice, emoŃii puternice, spaima pot fi cauza declanşării bâlbâielii. În aceste situaŃii debutul bâlbâielii se manifestă direct în formele mai accentuate fără a mai trece prin fazele mai uşoare.

• Bâlbâiala poate apărea şi pe fondul unei întârzieri generale în dezvoltarea psihică şi fizică sau atunci când copilul a suferit mai multe boli devenind foarte sensibil atât fizic cât şi emoŃional.

Cauzele posibile sunt foarte diferite şi se poate întâmpla să existe la acelaşi copil con-comitent mai multe cauze care interacŃionează.

REłINEłI!


De cele mai multe ori sunt hotărâtori factorii psihogeni, de aceea în tratarea bâlbâielii se acordă o mare atenŃie familiei şi educatorilor copilului.

Ce facem când copilul se bâlbâie?

Sunt situaŃii când blocajele sunt foarte puternice şi este necesară solicitarea medicului neuropsihiatru.

Tratamentul logopedic este complex şi se desfăşoară pe mai multe direcŃii, vizând: • examinare complexă pentru stabilirea factorilor cauzali;

• relaŃiile din mediul familial;

• relaŃiile copilului în grădiniŃă cu educatorii şi grupul de copii;

• exerciŃii specifice pentru corectarea vorbirii integrate într-un program de psihoterapie.

Când se începe terapia bâlbâielii?

Este foarte important corectarea să se efectueze de la debutul bâlbâielii.

IntervenŃia corectă încă de la primele simptome asigură dispariŃia mai rapidă şi fără compli-caŃii ulterioare ale blocajelor vorbirii.

Dacă se observă la copilul de 3 ani tendinŃa de repetare a primei silabe din cuvânt părintele se va strădui să-i vorbească mai rar, accentuând puŃin intonaŃia, iar copilul îi va imita vorbirea şi se va evita instalarea dificultăŃii de vorbire.

Dacă din diferite motive simptomele de bâlbâială nu dispar se va cere ajutorul logopedului fără a-i face copilului vreo observaŃie şi fără a se manifesta îngrijorarea.

De multe ori părinŃii cer sprijin logopedului după mai mult timp de la instalarea simptomelor când bâlbâiala s-a consolidat. Ei încearcă singuri „să corecteze“ şi agravează manifestările.

Când se intervine la timp şi se reuşeşte corectarea dificultăŃii de vorbire în perioada preşcolară, este mai puŃin probabil să mai apară recidive.

Când simptonele bâlbâielii sunt înlăturate înainte de a fi conştientizate de copil, nu apare teama de vorbire, nu se manifestă tendinŃa de izolare, nu este afectată dorinŃa de comunicare.

Efortul este considerabil mai mic şi rezultatele de cele mai multe ori foarte bune.

În ce constă colaborarea cu logopedul?

Logopedul va sfătui părinŃii şi educatorii ce atitudine să adopte în funcŃie de: • cauza bâlbâielii;

• felul în care se manifestă;

• impactul asupra comportamentului copilului;

• vârsta copilului.

Când dificultatea de exprimare nu este consolidată şi bâlbâila este în stadiul de debut se aplică metode indirecte de corectare. Activitatea se concentrează pe:

- consilierea părinŃilor şi educatorilor;

Bâlbâiala este o tulburare de vorbire pentru care consultarea logopedului este obligatorie.


- exerciŃii specifice de respiraŃie şi vorbire care se fac sub formă de joc, fără să se indice copilului scopul urmărit.

Bâlbâiala va fi înlăturată mult mai uşor când copilul nu a conştientizat că vorbirea sa repre-zintă o preocupare pentru cei din jur.

Nu se va discuta de faŃă cu copilul despre problemele sale de vorbire, nici despre progresele pe care le înregistrează.

Când copilul este mai mare şi deja conştientizează dificultatea de vorbire se apelează la metodele directe. Se dau explicaŃii despre importanŃa relaxării, despre exerciŃiile de respiraŃie şi coordonarea respiraŃiei cu vorbirea. Copilul va participa activ la corectarea vorbirii şi i se va solicita autocontrolul.

Se urmăreşte detensionarea şi demonstrarea posibilităŃii de a vorbi fără blocaje. Pe tot parcursul etapelor corectării se pune mult accent pe educarea încrederii în sine şi înlăturarea temerii de a vorbi.

Tratamentul este complex şi implică toate persoanele din mediul apropiat copilului, membrii familiei şi educatorii atunci când copilul este într-o colectivitate.

Scopul principal este detensionarea copilului şi deblocarea capacităŃii de a comunica cu ceilalŃi.

Corectarea vorbirii copilului cu bâlbâială se încadrează într-un program de psihoterapie care vizează întreaga personalitate a copilului.


• ConsultaŃi din timp un logoped pentru a preveni instalarea bâlbâielii şi pentru a primi sfaturi în legătură cu atitudinea cea mai potrivită de urmat pentru a fi de ajutor copilului.

• Trebuie înlăturată cauza care a declanşat bâlbâiala. Dacă sunt probleme în familie, odată ce ştiŃi ce consecinŃe au asupra copilului trebuie să încercaŃi să le rezolvaŃi şi să asiguraŃi un climat de linişte, siguranŃă şi afecŃiune.

• Este importantă respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat vârstei copilului, un regim de viaŃă ordonat.

• Nu i se fac observaŃii copilului legate de vorbire şi sunt instruiŃi în acest sens toŃi membrii familiei şi persoanele apropiate.

• VorbiŃi copilului calm, lungind uşor prima vocală din cuvânt, respectând intonaŃia firească a propoziŃiei. Starea de calm se transmite copilului şi treptat va imita felul dumneavoastră de a vorbi.

• RespectaŃi indicaŃiile primite de la logoped.

• Copilul trebuie eliberat de teama de a vorbi. AcordaŃi-i afecŃiune şi timp suficient.

• Este foarte bine să-i citiŃi rar şi cât mai expresiv poezii, poveşti scurte, să folosiŃi jocuri cât mai variate care-i fac plăcere copilului şi îi stimulează dorinŃa de comunicare.

• Nu va fi niciodată constrâns să vorbească; important este să dorească să comunice spontan.

• PuteŃi antrena în joc şi alŃi copii pentru lărgirea relaŃiilor de comunicare şi formarea unui comportament firesc.


• Eliberarea de nesiguranŃă, de orice teamă că ar avea o dificultate în vorbire vor fi hotărâtoare pentru evoluŃia bună a copilului.

SFATURI PENTRU EDUCATORI • În relaŃia cu copilul care prezintă simptome de bâlbâială, educatorii trebuie să adopte un

comportament deosebit.

• Niciodată nu trebuie să i se facă observaŃii copilului referitoare la felul cum vorbeşte şi nu i se va atrage direct atenŃia să nu se grăbească.

• Este necesar autocontrolul educatorului când se adresează copilului. Nu i se pun întrebări pe neaşteptate şi nu este grăbit să răspundă. Dimpotrivă i se vorbeşte puŃin mai rar, calm, cu pauze şi cât mai expresiv. Copilul va răspunde în acelaşi fel şi nu-i va fi teamă de momentul când trebuie să vorbească.

• AcordaŃi suficient timp copilului atunci când doreşte să vorbească. Nu îl grăbiŃi şi nu vă manifestaŃi nerăbdarea. LăsaŃi-l să termine singur ce are de spus fără să-l întrerupeŃi.

• ParticipaŃi activ la ce doreşte să spună manifestând interes faŃă de ce vrea să vă transmită şi nu faŃă de cum transmite mesajul.

• Copilul nu trebuie forŃat să vorbească în faŃa celorlalŃi. Dar, dacă doreşte va fi încurajat şi ascultat cu răbdare.

• Când se fac exerciŃiile de gimnastică şi de respiraŃie cu tot grupul, copilul va fi antrenat în mod special şi stimulat să le execute cât mai corect.

• De asemenea, va fi antrenat în jocurile de ritm, de mişcare asociată cu vorbirea, în dansuri, cântece şi recitări de poezii cu versuri scurte cât mai expresive.

• Şi ceilalŃi copii vor fi învăŃaŃi să-l asculte cu atenŃie şi să-i acorde timp să se exprime.

• Când educatorul care are în grijă un grup de copii acŃionează cu tact şi calm nimeni nu va râde de copilul cu probleme.

• În felul acesta se vor stabili relaŃii fireşti în cadrul grupului, copilul cu bâlbâială nu se va izola şi va comunica cu ceilalŃi fără teamă.

ÎNTÂRZIEREA ÎN DEZVOLTAREA VORBIRII

În cadrul procesului complex al limbajului vorbirea este actul de utilizare a limbii şi repre-zintă modalitatea primordială şi fundamentală a limbajului.

Ce este întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Întârzierea în dezvoltarea vorbirii este abaterea de la stadiile de evoluŃie normală ale învă-Ńării limbii vorbite de către copil.

Vorbirea copilului nu se dezvoltă corespunzător vârstei sale în condiŃiile unui auz normal şi fără să existe afecŃiuni ale aparatului articulator.

Întârzierea se referă la:


- vocabular;

- structură gramaticală;

- pronunŃie.

Cum evaluăm întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

Pentru a avea un criteriu după care observăm şi evaluăm vorbirea copilului trebuie să cunoaştem etapele de evoluŃie a limbajului la copilul cu o dezvoltare normală, tipică.

Întârzierile pot îmbrăca forme foarte variate, de la mici rămâneri în urmă faŃă de nivelul mediu de dezvoltare pentru vârsta respectivă, până la nedezvoltarea vorbirii.

De la o vârstă foarte mică se poate observa întârzierea în dezvoltarea vorbirii:

- primele cuvinte cu sens apar după 2 ani;

- formarea propoziŃiilor simple după vârsta de 3 ani;

- dificultăŃile de articulare sunt frecvente şi persistente;

- vorbirea este neclară, poate fi chiar neinteligibilă;

- auzul fonematic este foarte slab dezvoltat;

- tot procesul de evoluŃie a limbajului este mult încetinit.

Pot exista şi abateri mai mici de la medie care nu au semnificaŃia unei întârzieri şi în afara preocupării fireşti pentru stimularea comunicării verbale a copilului nu va fi necesar un efort special. Un ghid de evaluare a dezvoltării vorbirii copilului este oferit în Modulul I al acestui manual.

Care sunt cauzele întârzierii în dezvoltarea vorbirii.

Există o multitudine de cauze care pot determina întârzierea în dezvoltarea copilului. Se pot deosebi 3 categorii distincte de cauze:

• AfecŃiuni ale sistemului nervos. Bolile din perioada intrauterină sau din primul an de viaŃă, traumatismele din timpul naşterii pot produce leziuni cerebrale. În funcŃie de gravitatea acestora va fi afectată dezvoltarea vorbirii copilului.

• Bolile cronice sau bolile infecŃioase repetate în perioada primei copilării pot determina o întâr-ziere globală somato-psihică. Pe acest fond de dezvoltare generală mai lentă se manifestă şi întârzierea în dezvoltarea vorbirii.

• Mediul nefavorabil şi greşelile educative reprezintă categoria factorilor cauzali cei mai frecvenŃi. Aici includem:

- abandonarea copilului şi lipsa unui mediu familial normal;

- neglijarea copilului, lăsarea în grija unor persoane care nu îi pot asigura o dezvoltare în bune condiŃii;

- mediul familial marcat de conflicte şi certuri;

- persoane din mediul apropiat copilului cu tulburări de vorbire sau cu afecŃiuni psihice;

- suprasolicitarea copilului prin cerinŃe exagerate sau schimbări frecvente ale mediului de viaŃă;

- bilingvismul poate fi tot o suprasolicitare mai ales dacă în perioada de învăŃare a vorbirii acelaşi adult foloseşte două coduri lingvistice.

Mediul în care se dezvoltă copilul are o importanŃă hotărâtoare pentru dezvoltarea limbajului. PărinŃii sunt primii responsabili prin felul în care asigură climatul de protecŃie şi afecŃiune atât de necesar bunei evoluŃii a copilului.


La ce vârstă se intervine când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii?

Limbajul are o foarte mare importanŃă pentru dezvoltarea intelectuală şi a întregii persona-lităŃi a copilului.

Trebuie să se acorde o atenŃie deosebită stimulării dezvoltării vorbirii copilului. Când sunt remarcate întârzieri nu este bine să se adopte o atitudine pasivă de aşteptare.

Este necesar să fie căutate cauzele şi să fie luate din timp toate măsurile pentru stimularea dezvoltării copilului.

InfluenŃele educative bine dirijate vor avea efecte mai rapide şi mai eficiente când copilul este mic şi întârzierea nu s-a agravat.

Cum procedăm când copilul are întârziere în dezvoltarea vorbirii? Întârzierile în dezvoltarea vorbirii pot avea forme complexe care fac necesare atât examinarea

şi intervenŃia mai multor specialişti (logoped, medic, psiholog), cât şi participarea activă a părinŃilor şi a persoanelor care răspund de educaŃia copilului.

Întârzierile în dezvoltarea vorbirii, în raport de formă şi gravitate, înseamnă perturbarea principalelor funcŃii ale limbajului.

Activitatea de stimulare a dezvoltării vorbirii va urmări realizarea acestor funcŃii care sunt esenŃiale pentru întreaga evoluŃie a copilului:

- funcŃia de comunicare – este principala funcŃie a limbajului;

- funcŃia cognitivă – de suport a dezvoltării intelectuale;

- funcŃia de reglare – de sistematizare şi organizare a activităŃii.

Ce obiective urmărim: - stimularea dezvoltării vocabularului; dezvoltarea capacităŃii de exprimare în propoziŃii şi

fraze; însuşirea structurilor gramaticale; - educarea capacităŃii de a asculta şi a atenŃiei auditive; formarea unei pronunŃii corecte;

- formarea capacităŃii de a dialoga.

Stimularea dezvoltării vocabularului Ne interesează volumul, precizia, adecvarea şi activizarea vocabularului.

• ÎmbogăŃirea vocabularului copilului se va realiza respectând etapele de evoluŃie. Se începe cu denumiri de obiecte, fiinŃe din imediata apropiere a copilului pentru ca treptat să se mărească sfera de cuprindere. Se vor exersa denumiri de lucruri, fiinŃe, însuşiri, acŃiuni, prin asociere cu obiecte şi acŃiuni concrete. Se poate trece apoi la folosirea imaginilor. Se urmăreşte în primul rând înŃelegerea cuvintelor şi pe urmă utilizarea lor.

• Însuşirea cuvintelor cu grad mai mare de generalizare este o etapă importantă în dezvoltarea intelectuală a copilului pe care trebuie să se insiste. De multe ori copiii cu întârziere în dezvol-tarea vorbirii au dificultăŃi în însuşirea noŃiunilor de mărime, culoare, formă.

Îi vom învăŃa pe copii aceste cuvinte, parcurgând etapele de: înŃelegere, recunoaştere, denumire.

Exemplu: învăŃarea culorilor.

Se începe cu activitatea de sortare a obiectelor după culoare. Părintele sau educatorul aşază mai multe jucării după culoare folosind denumirea culorilor (roşu la roşu, galben la galben etc.). Apoi copilul trebuie să aşeze la rândul lui jucăriile diferenŃiindu-le vizual.


După ce a reuşit, se trece la etapa următoare de recunoaştere. Adultul denumeşte o culoare, iar copilul o recunoaşte şi o arată („dă-mi maşinuŃa roşie“ sau „arată-mi o maşină albă“, „arată-mi alte jucării de culoare roşie“).

După ce recunoaşte cu uşurinŃă culoarea i se poate cere să o denumească şi să răspundă la întrebarea „Ce culoare are...?“.

Se începe cu diferenŃierea a două culori, cuprinzând treptat toată gama culorilor principale. La fel se procedează cu cuvintele integratoare: animale, păsări, legume, fructe, flori, jucării, alimente, îmbrăcăminte, mobilă etc.

Sunt utile jocurile cu imagini variate tip loto pe care copilul le poate manipula cu uşurinŃă. Ne jucăm clasificând mai multe obiecte sau imagini după criterii diferite (culoare, mărime, formă). Aşezăm la rând mai multe imagini şi copilul trebuie să o ia pe cea care nu se potriveşte, găsind singur criteriul (măr, pară, trandafir, cireaşă).

• ÎnvăŃarea cuvintelor de localizare în spaŃiu este un obiectiv aparte pentru copiii cu dificultăŃi de orientare în spaŃiu. Copilul va învăŃa să răspundă la întrebarea „Unde este...?“ folosind cuvintele: pe, sub, sus, jos, lângă etc.

Schema corporală se însuşeşte învăŃând denumirile părŃilor corpului şi apoi noŃiunile de dreapta şi stânga. Copilul le învaŃă mai întâi pe propriul corp, apoi la alŃii.

• Orientarea în timp este mai dificilă şi se învaŃă mai târziu. Se începe cu succesiunea momentelor zilei prin asociere cu activităŃi specifice („Ce facem dimineaŃa?“ sau „Ce facem noaptea?“). Se introduc noŃiunile „mai întâi“, „după aceea“. Urmează învăŃarea anotimpurilor şi în jurul vârstei de 5 ani noŃiunile „azi“, „mâine“, „ieri“. Se pot învăŃa după aceea zilele săptămânii.

În acelaşi timp cu dezvoltarea vocabularului ne ocupăm şi de dezvoltarea capacităŃii de exprimare în propoziŃii şi fraze şi învăŃarea structurii gramaticale.

• Urmărim etapele fireşti care trebuie parcurse în formarea propoziŃiilor: asocierea a două substan-tive, substantiv–verb, substantiv–adjectiv, propoziŃii din trei categorii gramaticale cu subiect, predicat şi complement.

• Se dezvoltă treptat capacitatea de exprimare în propoziŃii din ce în ce mai complexe prin: - utilizarea cuvintelor de legătură (cu, la, şi etc.)

- folosirea singularului şi pluralului;

- folosirea pronumelui personal şi apoi posesiv;

- acordurile substantivelor şi adjectivelor, schimbarea verbelor după persoană, număr, timp.

• Se folosesc jocuri variate, citire de imagini, povestire după imagini, situaŃii concrete de comu-nicare.

Educarea capacităŃii de a asculta şi a atenŃiei auditive; formarea pronunŃiei corecte.

Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăŃi în capacitatea de a se concentra şi asculta.

• Abilitatea de a asculta este foarte importantă pentru imitarea şi învăŃarea sunetelor care alcătuiesc cuvântul.

De când este foarte mic copilul trebuie ajutat să-şi dezvolte această abilitate: - învăŃaŃi copilul să asculte zgomotele produse de un avion, o maşină, o motocicletă;

- atrageŃi-i atenŃia când sună telefonul, soneria, sau se aude o bătaie în uşă;

- încurajaŃi copilul să asculte o melodie, să o imite şi să se mişte în ritmul muzicii;


- jucaŃi-vă cu instrumente muzicale care produc diverse sunete;

- spuneŃi-i poveşti şi modulaŃi vocea şi intonaŃia imitând diferitele personaje;

- nu-i vorbiŃi foarte tare, dimpotrivă coborâŃi vocea şi copilul va fi mai atent.

Însuşirea pronunŃiei corecte. Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăŃi speci-fice de articulaŃie:

- au o vorbire neclară cu omisiuni şi deformări, - nu pronunŃă corect diftongii şi grupurile consonantice; - auzul fonematic este slab dezvoltat; - cuvintele complexe sunt deformate prin omisiuni, înlocuiri, sau prin schimbarea

ordinei sunetelor şi silabelor.

• DificultăŃile de articulare sunt foarte diferite, în unele cazuri sunt foarte accentuate iar vorbirea este aproape neinteligibilă, dar se pot întâlni şi situaŃii când în jurul vârstei de 6 ani copilul are o pronunŃie relativ corectă şi dificultăŃile se observă la o analiză mai atentă a vorbirii. Copilul pro-nunŃă corect sunetele, dar cuvintele mai complexe, cu mai multe silabe sunt deformate, deoarece el nu le recepŃionează corect fiind deficitară capacitatea de percepŃie şi discriminare auditivă.

• Sub îndrumarea logopedului se vor face exerciŃiile necesare de gimnastică articulatorie şi exer-ciŃiile de dezvoltare a auzului fonematic. - Dezvoltarea motricitatii organelor de articulaŃie şi a preciziei mişcărilor articulatorii va

influenŃa şi capacitatea de diferenŃiere auditivă a sunetelor, a auzului fonematic.

- ExerciŃiile de auz fonematic îmbunătăŃind percepŃia şi discriminarea auditivă vor contribui la autocontrolul mişcărilor de articulaŃie.

• Slaba dezvoltare a auzului fonematic este o constantă caracteristică în simptomatologia întâr-zierii în dezvoltarea vorbirii. ToŃi copiii, atât cei cu dificultăŃi de articulare evidente, cât şi cei cu o pronunŃie relativ corectă trebuie să beneficieze de un program special de dezvoltare a auzului fonematic în cadrul programului general de stimulare a dezvoltării limbajului.

• Se vor parcurge toate etapele descrise la paginile 244 şi 245. ExerciŃiile vor lua mai mult timp şi trebuie gradate în funcŃie de complexitate. Se va insista pe:

- conştientizarea legăturii dintre poziŃia articulatorie şi emisia sonoră; - diferenŃierea sunetelor cu punct de articulare apropiat; - diferenŃierea sunetelor surde şi sonore; - diferenŃierea pronunŃiei corecte de cea greşită.

• DificultăŃi mai mari se vor observa la exerciŃiile de analiză fonetică. Sunt recomandate urmă-toarele exerciŃii:

- de analiză a propoziŃiei. Se cere copilului să separe şi să numere cuvintele din care este formată o propoziŃie. La început se dau propoziŃii fără cuvinte de legătură (exemplu: „Mama deschide uşa.“). Copilul trebuie să spună câte cuvinte are propoziŃia şi care este primul, al doilea, al treilea cuvânt. Continuăm cu propoziŃii mai lungi care au cuvinte de legătură şi cuvinte formate din unul sau două sunete.

- de împărŃire a cuvintelor în silabe; - analiza sunetelor din care este format cuvântul.

• Analiza sunetelor cuvântului este foarte dificilă pentru cei mai mulŃi copii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii şi este necesar să antrenăm copiii înaintând pas cu pas de la exerciŃiile cele mai simple până la sesizarea succesiunii în ordine a sunetelor în cuvânt.


Concomitent copilul va învăŃa că fiecărui sunet din cuvânt îi corespunde o literă. ÎnvăŃarea literelor este un spijin pentru analiza fonetică a cuvântului.

Se vor parcurge următoarele etape: - separarea primului sunet din cuvânt; - desprinderea ultimului sunet din cuvânt; - selectarea primului şi ultimului sunet din cuvânt; - găsirea poziŃiei în cuvânt a unui sunet dat.

• Nu se avansează de la o etapă la alta decât când copilul poate să execute cu uşurinŃă sarcinile corespunzătoare etapei precedente. În cadrul fiecărei etape se începe cu exerciŃiile cele mai uşoare pentru ca treptat să se ajungă la cele mai dificile.

• Acestor exerciŃii trebuie să li se dea o mare atenŃie pentru că vor asigura pregătirea copilului pentru limbajul scris.

• Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au greutăŃi deosebite la şcoală în învăŃarea citit-scrisului tocmai din cauza nedezvoltării capacităŃii de analiză fonetică. Toate exerciŃiile de mai sus sunt foarte utile pentru că vor preveni eşecul şcolar.

Formarea capacităŃii de a dialoga

Capacitatea de a dialoga solicită abilităŃi de comunicare care trebuie urmărite şi stimulate.

• Dialogul se caracterizează prin interacŃiunea dintre doi sau mai mulŃi participanŃi. InformaŃiile se transmit alternativ prin schimbarea de replici. Este o situaŃie de comunicare în care partenerii îşi schimbă alternativ rolul de emiŃător şi de receptor de informaŃii.

Pentru ca dialogul să fie posibil este necesară respectarea unor reguli: - trebuie să existe intenŃia de a comunica cu altcineva; atât de a transmite cât şi de a primi

informaŃii; - este necesară flexibilitatea, adaptarea la partener; capacitatea de a asculta şi a răspunde

adecvat; - capacitatea de inhibare pentru a asculta cu atenŃie pe cel care vorbeşte şi în acelaşi timp

formularea răspunsului cu promptitudine; - memorarea atât a propriilor replici cât şi ale partenerilor pentru păstrarea legăturilor între

replici.

• Capacitatea de a dialoga înseamnă interacŃiune şi cooperare şi se formează la copii treptat. Primele exerciŃii se fac punând copilul într-o situaŃie de comunicare în care adultul pune o întrebare copilului şi tot el răspunde, intrând în rolul copilului. Copilul va învăŃa alternanŃa şi va intra în joc.

• Dezvoltarea vorbirii se va face foarte bine recurgând la lucrul în grup. Lucrul în grup are avan-tajele unui mediu firesc de comunicare funcŃională. Copiii interrelaŃionează, învaŃă să vorbească şi să-i asculte pe ceilalŃi.

• Va fi de ajutor crearea situaŃiilor de joc care reproduc situaŃiile reale în care copilul comunică (la magazin, la piaŃă, la doctor, în vizită etc.).

Copiii îşi folosesc limbajul, învaŃă să colaboreze în situaŃii naturale de acŃiune.


SFATURI PENTRU PĂRINłI ŞI EDUCATORI

• PărinŃii şi educatorii trebuie să acorde o atenŃie deosebită întârzierii în dezvoltarea vorbirii.

• Este important să fie depistate întârzierile cât mai devreme şi să se solicite îndrumarea logo-pedului pentru a lua măsurile cele mai potrivite.

• După ce sunt clarificate cauzele, va fi stabilit un program de recuperare pe care părinŃii şi educatorii trebuie să îl cunoască.

• Rezultatele depind de felul cum se realizează colaborarea cu părinŃii şi educatorii. Implicarea şi participarea lor activă vor fi de cel mai mare ajutor pentru copii.

• Este necesară parcurgerea etapelor fireşti de dezvoltare a vorbirii. Se va începe de la stadiul la care este copilul, şi nu de la cum ar trebui să fie corespunzător vârstei. Se porneşte de la ce poate şi se va avansa în funcŃie de ritmul şi posibilităŃile copilului.

• ExerciŃiile nu trebuie să fie impuse. Copilul nu poate fi obligat să vorbească. Se va urmări stimularea interesului copilului pentru comunicare. Vorbirea se dezvoltă în condiŃiile în care copilul este motivat să comunice.

• Când copiii sunt mici trebuie să li se vorbească în propoziŃii simple, despre obiecte familiare pe care le pot vedea şi atinge, şi despre acŃiuni care se întâmplă în acel moment. Ne vom asigura întotdeauna că înŃeleg cuvintele pe care le folosim când le vorbim. Vocabularul se va îmbogăŃi treptat urmărind mai întâi înŃelegerea şi apoi rostirea cuvântului.

• Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei: când se îmbracă sau se spală, cu ocazia aranjării mesei, curăŃeniei sau a cumpărăturilor, când este pregătit pentru odihnă.

• Este importantă asigurarea unei atmosfere destinse, plăcute. Se va recurge cât mai mult la crearea situaŃiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse.

• Stimularea dezvoltării vorbirii copilului va urmări realizarea funcŃiilor limbajului, rolul de suport pentru dezvoltarea intelectuală. Se va solicita comunicarea în toate activităŃile în care copilul este antrenat (desen, modelaj, activităŃi matematice etc.).

• Nu va fi certat sau pus în situaŃii de inferioritate faŃă de ceilalŃi copii. Dimpotrivă trebuie valorizat prin laude în toate activităŃile pe care le realizează bine.

• Este bine să fie încurajate relaŃiile cu alŃi copii şi create situaŃii de comunicare pentru joc.

• Vor fi observate şi notate progresele şi dificultăŃile copilului, cum reacŃionează la programul după care ne ghidăm. PărinŃii, educatorii şi logopedul trebuie să urmărească aceleaşi obiective şi să se informeze periodic despre evoluŃia copilului.


Dezvoltarea vorbirii copilului depinde în primul rând de mediul în care el trăieşte. Un climat în care îi sunt asigurate protecŃia şi afecŃiunea este obligatoriu pentru o evoluŃie normală. Numai într-un mediu securizant se pot stabili relaŃii de comunicare fireşti.

IDEI IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE DIFICULTĂłILE SPECIFICE DE VORBIRE

• Vom reuşi să îi ajutăm pe copii să depăşească dificultăŃile de vorbire dacă ştim să le identificăm cât mai devreme şi să folosim metodele adecvate specificului dificultăŃii.

• Nu trebuie lăsat să treacă timpul fără să ajutăm copilul în speranŃa că problemele se rezolvă pe măsură ce copilul creşte. Riscăm agravarea problemelor şi efortul pentru recuperare va fi mai mare.

• Va fi consultat un logoped pentru examinarea copilului, stabilirea obiectivelor şi metodelor de corectare.

• Se va începe cu stabilirea cauzelor care au provocat dificultatea de vorbire şi se va urmări înlăturarea lor.

• În funcŃie de specificul dificultăŃii se adoptă atât atitudini cât şi metode diferite. Pentru corectarea greşelilor de articulare este necesară conştientizarea şi dezvoltarea autocontrolului, pe când în bâlbâială tocmai acest lucru este total neindicat pentru că provoacă agravarea dificultăŃii.

• Trebuie să fie cunoscute etapele în dezvoltarea vorbirii copilului pentru a avea criterii de observare şi evaluare. Depăşirea dificultăŃilor de vorbire depinde de părinŃi, educatori, logoped. Prin colaborare, direcŃionarea eforturilor spre aceleaşi obiective şi adaptarea unei atitudini comune, copilul va beneficia de un ajutor eficient şi va înregistra progrese.

• Când încearcă să vorbească este important să ne manifestăm interesul pentru ce vrea să comunice şi să-l încurajăm.

• Niciodată nu trebuie să se manifeste iritarea sau nerăbdarea faŃă de nereuşitele copilului. Nu trebuie uitat că nu el este cel care nu a reuşit, ci noi cei care îl avem în grijă trebuie să ne asumăm responsabilitatea şi să găsim soluŃii. Cauza nereuşitei trebuie să o căutăm la noi. Copilul nu răspunde aşa cum am dori eforturilor noastre pentru că undeva am greşit. Numai înŃelegând care sunt nevoile sale vom reuşi să aflăm calea cea mai potrivită pentru a-l ajuta.

IMPORTANT!

JOCUL

În acest modul ne vom concentra atenŃia asupra planificării obiectivelor pentru a ajuta copiii cu dificultăŃi de comunicare.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea să: • interpretaŃi fişele de evaluare; • definiŃi obiectivele de lucru cu copiii cu dificultăŃi de comunicare, pe termen

lung şi scurt; • înŃelegeŃi ideile corespunzătoare pentru activităŃile de comunicare; • folosiŃi ideile activităŃilor la elaborarea obiectivelor.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

IX





Introducere

Comunicarea

Evaluarea







Jocul Comunicarea în situaŃii cotidiene


Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Opinii ale părinŃilor // 261 Tipurile de joc // 264

Caracteristicile jocului liber // 269 Momente importante de reŃinut despre jocul copilului // 270

Cum ne jucăm cu copilul // 271 DificultăŃi posibile în timpul liber // 272

ConfecŃionarea şi folosirea jucăriilor // 274 Aprecierea şi încurajarea copilului prin cuvânt // 276

Recomandări necesare pentru adulŃi // 277 Dimensiunile jocului // 278 Sfaturi pentru părinŃi // 279

JOCUL 261

JOCUL

OPINII ALE PĂRINłILOR:

N-am crezut că jocul este atât de important şi că un copil poate să înveŃe atât de mult, jucându-se.

Dar acum pot vedea că, de când îmi încurajez copilul să se joace mai mult, el învaŃă de toate.

El este mult mai atent la ce se întâmplă în jurul său şi chiar încearcă să vorbească despre ceea ce vede.

Am mai mulŃi copii.

Niciodată nu i-am învăŃat să se joace – ei au deprins jocul de la sine şi cu uşurinŃă.

Dar cu Alexandru este altceva – a trebuit să-l învăŃ să se joace.

Am crezut că, pentru a mă juca cu copilul meu, am nevoie de jucării scumpe. Dar nu este adevărat. Copilului meu îi place să se joace cel mai mult cu cutii de tinichea,

oale, linguri şi alte obiecte din casă, sau cu jucării pe care i le confecŃionez.

În acest modul vom vorbi despre importanŃa jocului în lucrul cu copiii şi despre rolul lui în dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.

Vă mai amintiŃi despre casa comunicării?

JOCUL

VORBIREA

VeniŃi cu mine prieteni şi veŃi

vedea că această cărămidă e mai

mult decât ceea ce vedeŃi!


Jocul reprezintă una din cele mai importante părŃi ale casei de comunicare.

Prin activitatea de joc copiii: • desfăşoară o activitate în sensul identităŃii personale;

• rezolvă probleme de viaŃă din mediul lor înconjurător, fizic şi social;

• experimentează posibilităŃi de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire şi în rezolvarea problemelor;

• creează soluŃii diferite;

• exprimă experienŃele lor în simboluri;

• comunică cu ceilalŃi (sau cu sine), vorbesc, ascultă, înŃeleg;

• folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create, dar şi în alte scopuri;

• se concentrează pe ceea ce fac, devin atenŃi, motivaŃi şi interesaŃi.

Ce este jocul?

• Jocul este timpul în care copilul este liber să încerce a face diverse lucruri în felul său şi în voia sa.

• Jocul este divertisment, recreere şi, în acelaşi timp, nevoia vitală de reconstrucŃie imaginară a realităŃii.

• Jocul este pornit din iniŃiativa copilului – el alege cum şi cu ce să se joace.

• Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, o analizează şi caută să o înŃeleagă.

ImportanŃa jocului

• Ideea primordială este aceea că, în joc, copilul învaŃă, îşi antrenează creativitatea şi depune un efort de muncă.

• Jocul este important pentru că stă la baza acumulării cunoştinŃelor copilului în diverse domenii.

• Jocul formează la copil abilitatea de a înŃelege persoanele şi obiectele din jur.

• Jocul îi permite copilului să experimenteze şi să înveŃe fără riscul de a suferi eşec.

• IniŃiativa, alegerea, decizia acŃiunii şi a continuării ei, modul şi suportul jocului sunt elemente care provoacă dezvoltarea.

JOCUL 263

EvoluŃia jocului

• Jocul începe cu interacŃiunea între mamă şi copil.

• Sugarul face mişcări care îi produc satisfacŃie.

• Copilul mic începe să prindă obiectele, le apropie, le analizează, le descoperă şi le explorează. Trece tot prin simŃuri:

- Vede; - Pipăie; - Gustă; - Miroase; - Ascultă.

• Copilul mare va fi, în sinea lui, o mare vedetă de muzică sau un sportiv celebru; el are nevoie de aceasta pentru a-şi forma propria imagine, a se simŃi important în universul social pe care şi-l lărgeşte progresiv.

• La grădiniŃă copilul are în faŃa lui noi obiecte, copii, educatoarea şi pe ceilalŃi adulŃi;

• Există diferite tipuri de joc, fiecare conŃinând anumite etape care corespund stadiilor de dezvol-tare a copilului.

Cum ajutăm copiii în timpul jocului

• Jocul copilului are nevoie de stimulare şi de crearea situaŃiilor favorabile dezvoltării;

• Copilul se joacă spontan, dar, în acelaşi timp are nevoie de modele şi de ocazii pentru joc;

• Jocul copilului are nevoie de stimulare şi organizare de condiŃii, orientate în sensul dezvoltării copiilor - nu de îndrumare şi control;

• Jocul împreună cu adultul este, pentru copil, la fel de important ca şi cel de manevrare a obiec-telor;

• Este recomandat ca jocul să fie stimulat prin jocul în comun cu adultul;

• Adultul trebuie: - să aleagă acele activităŃi care corespund nivelului de dezvoltare a copilului; - să aibă o mare flexibilitate în alegerea metodelor de interacŃiune cu copilul; - să laude şi să încurajeze pozitiv eforturile copilului; - să creeze o legătură afectivă de comunicare cu copilul; - să asigure un mediu pregătit şi comod pentru copil; - să sprijine învăŃarea unor comportamente prin demonstrarea celor de efectuat; - să exprime prin gesturi şi mimică plăcerea acŃiunii comune cu copilul.


TIPURILE DE JOC

Putem identifica următoarele tipuri de joc: • de explorare; • de mişcare; • de manipulare; • de socializare; • de stimulare; • de soluŃionare a problemelor.

Niciuna dintre formele acestea nu este în stare pură, toate există cu ponderi diferite în jocul copilului.

Aceste tipuri de joc sunt părŃile componente ale unui mozaic pe care îl intitulăm jocul copilului.

JOCUL DE EXPLORARE presupune încercările şi tentativele copilului de a cunoaşte şi a descoperi lucruri noi. Explorarea este una dintre acŃiunile fundamentale ale dezvoltării copilului. Ea permite cucerirea lumii înconju-rătoare şi stimulează motivaŃia de a cunoaşte, oferind bazele dezvoltării potenŃialului psiho-fizic şi aptitudinal al copilului.

JOCUL DE MIŞCARE presupune folosirea corpului în activităŃi care solicită componentele fizice ale copilului. Mişcarea este importantă pentru dezvoltare prin însuşi faptul că determină dezvoltarea psihică, permite activismul în explorarea lumii şi controlul asupra corpului.

JOCUL DE MANIPULARE este cel care antrenează capacităŃile de coordonare, controlul lor şi aptitudinile necesare. Prin manipularea obiectelor ce aparŃin lumii înconjurătoare, copilul începe să controleze posibilităŃile sale de a cunoaşte, a schimba şi a stăpâni realitatea. Cea mai importantă conse-cinŃă este câştigarea independenŃei de acŃiune şi autocontrolul lui.

JOCUL DE SOCIALIZARE implică interacŃiunea copilului cu ceilalŃi, acŃiunea de a da şi a lua şi înŃelegerea faptului că nu este singur în ceea ce face. Socializarea prin joc este dimensiunea fundamentală a copilului. Ea încurajează imitaŃia şi dezvoltarea aptitudi-nilor de comunicare socială şi de interacŃiune cu ceilalŃi copii şi cu adulŃii.

JOCUL 265

JOCUL DE STIMULARE constă în folosirea imaginaŃiei de către copil în a transforma obiectele şi lucrurile cu care se joacă în simboluri ale lumii exterioare. Jocul de stimulare este unul dintre cele mai importante tipuri de joc pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, în acelaşi timp, este terenul de manifestare a creativităŃii şi cunoaşterii prin substituirea situaŃiilor de viaŃă mai mult sau mai puŃin dificile din viaŃa copilului.

JOCUL DE SOLUłIONARE A PROBLEMELOR este caracte-rizat prin efort de gândire şi căutare a soluŃiilor la diferite probleme. El dezvoltă găsirea soluŃiilor, încrederea în forŃele proprii, curiozitatea de cunoaştere şi luarea de decizii cu responsabilitate.

CUM PUTEM ÎNCURAJA UN COPIL SĂ:

• EXPLOREZE: Îi arătăm copilului că lumea din jur prezintă interes, îmbogăŃind-o cu

diverse obiecte şi evenimente.

Observăm ce îl interesează şi ne manifestăm interesul faŃă de aceste obiecte.

Prin dezvăluirea interesului nostru faŃă de anumite obiecte şi prin diverse acŃiuni deprindem copilul să exploreze.

• SE MIŞTE:

Un copil poate fi stimulat să se mişte creând diverse situaŃii (plasând obiecte nu chiar la îndemâna lui).

Antrenarea copilului în diferite jocuri fizice care îi vor permite să cunoască plăcerea mişcării.


• DEPRINDĂ MANIPULAREA: Când un copil manifestă interes pentru un obiect, trebuie să fim şi noi

interesaŃi de el şi să îi arătăm cum să îl manipuleze.

Putem ajuta fizic copilul să manipuleze obiecte.

Îi oferim copilului obiecte care să-l stimuleze în a le manipula.

• FIE SOCIABIL: Răspundem la fiecare încercare a copilului de a comunica şi de

a interacŃiona cu noi.

Îl ajutăm pe copil să înveŃe să se joace cu alŃi copii şi să aibă încredere în forŃele proprii în timpul jocului.

Creăm ocazii copilului să cunoască şi să se joace cu alte persoane, atât copii cât şi adulŃi.

• SIMULEZE: Încurajăm copilul să urmărească efectuarea treburilor menajere. Vorbim

cu el în timp ce facem aceste acŃiuni.

Explicăm copilului în ce constă jocul de stimulare, astfel încât copilul să aibă suficiente motive să o facă de unul singur.

• DEPRINDĂ ABILITATEA DE A GĂSI SOLUłII LA PROBLEME: Îi atragem atenŃia asupra obiectelor şi evenimentelor ce se petrec în jur, astfel copilul devine

curios şi vrea să cunoască mai multe despre ele.

Observăm ce-l interesează pe copil şi îi arătăm cum să afle mai multe despre lucrurile care îl interesează.

Antrenăm copilul în activităŃi pe care le poate efectua cu succes, astfel încât să-l încurajăm să persiste.

Îi acordăm copilului timp suficient pentru a găsi posibilităŃi de rezolvare a problemelor.

JOCUL 267

ARE NEVOIE UN COPIL CU DIZABILITĂłI DE ACESTE TIPURI DE JOC?

DA!

Copilul care are o dizabilitate are nevoie de toate

tipurile de joc ca oricare alt copil, dar necesită mai

mult ajutor şi încurajare pentru a o face.

Dacă oferim unui copil posibilitatea de a explora, atunci acesta este predispus să înveŃe mai mult şi să-şi dezvolte aptitudinile şi capacităŃile.

Are nevoie de experienŃa mişcării dar, trebuie să i se acorde mai mult ajutor şi încurajare pentru a o face. Astfel el va putea să-şi cunoască mai bine propriul corp şi va şti cum să-l controleze.

Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a învăŃa să manipuleze obiecte, acesta va putea să-şi dezvolte deprinderi fine, utile în viaŃă (de exemplu, la pregătirea bucatelor, la scris, cusut, în construcŃii şi mecanică).

Dacă oferim unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a socializa, atunci el va învăŃa mai mult despre interacŃiune şi stabilirea relaŃiilor interumane.

Dacă-i oferim copilului posibilitatea să simuleze şi să-şi folosească imaginaŃia, îl vom ajuta să-şi dezvolte vocabularul şi gândirea.

Oferindu-i unui copil cu dizabilitate posibilitatea de a-şi dezvolta aptitudinile necesare pentru găsirea soluŃiilor la problemele întâlnite îl vom stimula să încerce să-şi explice lucrurile de unul singur.

Să urmărim cum fiecare din aceste tipuri de joc se dezvoltă la un copil:

ETAPA EXPLORARE MIŞCARE MANIPULARE

1 0-6

LUNI

• explorează obiectele punân-du-le în gură, lovindu-le şi scuturându-le; mai târziu, examinându-le cu mâinile;

• înlătură pânza de pe faŃă; • loveşte un obiect de celălalt.

• loveşte puternic cu picioa-rele când stă culcat pe spate;

• stropeşte când se joacă cu mâinile în baie;

• se târăşte în mâini şi genunchi.

• apucă jucării, se întinde şi ridică de jos jucării mici;

• atinge faŃa mamei, o trage de păr etc.

2 6-12 LUNI

• scapă şi aruncă obiecte; • caută jucăria ascunsă când

vede procesul de ascundere a ei;

• strânge obiectele într-o cutie.

• stă în picioare şi merge fără ajutor;

• se întinde după obiecte, le Ńine şi se joacă cu ele.

• trece jucăria dintr-o mână în alta;

• loveşte cu un băŃ o altă jucărie;

• strânge cu forŃă şi apucă obiectele cu vârful degetelor.

3 12-18 LUNI

• urmăreşte o minge care se rostogoleşte;

• deschide un vas ca să vadă ce este în interior.

• merge trăgând de aŃă o jucărie;

• aleargă nesigur; • îi place să se încaiere.

• construieşte un turn din cuburi;

• duce mâncarea la gură singur.


4 18-36 LUNI

• manifestă interes pentru ceea ce se petrece în jurul său;

• cunoaşte casa.

• loveşte sau aruncă o minge fără a se dezechilibra;

• aleargă bine; • începe să se caŃăre peste/

sub/ printre obiecte.

• scoate dopul de la sticlă; • îşi scoate unele haine; • Ńine creionul sau băŃul în

pumn.

5 3-5 ANI

• mânuieşte obiectele fragile cu atenŃie;

• se joacă „de-a v-aŃi ascun-selea“;

• participă la jocurile copiilor mai în vârstă.

• sare cu ambele picioare; • prinde o minge mare; • se caŃără uşor; • este total activ.

• pune şiretul în găuri; • poate desena; • se descurcă în a-şi încheia

singur hainele; • Ńine creionul ca un adult.

ETAPA SOCIALIZARE SIMULARE SOLUłIONARE A

PROBLEMELOR ŞI GÂNDIREA

1 0-6

LUNI

• urmăreşte şi atinge feŃe; • îi place interacŃiunea şi contac-

tul fizic; • se joacă de-a „cu-cu“; • zâmbeşte şi râde.

• se comportă cu toate jucă-riile la fel, izbindu-le, pipăindu-le şi încercându-le cu gura;

• mai târziu duce cana la gură.

• emite sunete ca răspuns la o voce;

• face zgomot şi se mişcă pentru a atrage atenŃia adultului;

• îşi dă seama că o anumită acŃiunea duce la un rezultat anumit.

2 6-12 LUNI

• oferă jucării unui adult şi le dă când este rugat;

• comunicativ cu adulŃii, caută interacŃiune;

• rostogoleşte mingea înainte şi înapoi.

• arată cu mâna „la revedere“; • face legătura între lingură şi cană.

• foloseşte ajutorul unui adult pentru a obŃine obiectul dorit;

• foloseşte un obiect pentru a obŃine un altul;

• caută jucăria ascunsă; • trage o jucărie de sfoară şi-i urmăreşte mişcarea.

3 12-18 LUNI

• imită acŃiunile şi sunetele produse de adulŃi;

• îi place să alterneze rolurile în jocurile cu adulŃii – începe să fie sociabil şi cu alte persoane.

• pretinde că se hrăneşte sin-gur;

• imită activităŃile adulŃilor: spălarea, pregătirea mân-cării, măturarea...

• potriveşte un obiect cu obiecte similare;

• se urcă pe scaun ca să ajungă la un obiect.

4 18-36 LUNI

• începe să coopereze în joc cu ceilalŃi copii;

• începe să împartă obiectele.

• îi place să simuleze că găteşte;

• mai târziu realizează acti-vităŃi simulate: hrănirea şi culcarea păpuşii, spălarea rufelor...

• împarte obiectele în grupuri; • rostogoleşte mingea pentru

a lovi Ńinta; • încearcă să repare o jucărie

stricată.

5 3-5 ANI

• începe să se joace bine în grup de copii: „de-a v-aŃi ascunselea“ şi jocuri cu mingea;

• începe să participe la jocuri cu reguli simple;

• e capabil să-şi aştepte rândul.

• îi place să privească şi să comenteze imagini;

• ascultă poveşti, istorioare; • desenează din imaginaŃie.

• alege două poze ale aceloraşi obiecte;

• e capabil să potrivească forme şi culori;

• rezolvă mozaicuri simple.

JOCUL 269

CARACTERISTICILE JOCULUI LIBER

• CORESPUNDE TREBUINłELOR ŞI MOTIVAłIEI INTERNE.

• ANTRENEAZĂ DECIZIILE PERSONALE – alegere liberă.

• SOLICITĂ RESPONSABILITATEA.

• IMPLICĂ GLOBAL PERSONALITATEA.

• DĂ SATISFACłIE INDIVIDUALĂ.

• PROCESUL ÎNVĂłĂRII ESTE EFICIENT – învăŃare experienŃială.

• RELAłIILE SOCIALE ÎN JOC DEVIN AUTENTICE – învăŃare socială.

• ASIGURĂ ŞI STIMULEAZĂ RITMUL DEZVOLTĂRII – procesul este mai important ca produsul.

• POTENłEAZĂ STILUL INDIVIDUAL DE ÎNVĂłARE.

• CULTIVĂ DIVERSITATEA ŞI CREATIVITATEA.

• DEZVOLTĂ IDEI, CONCEPTE, DEPRINDERI, ATITUDINI, MOTIVE, COMPETENłE REALE ŞI PER-SONALE – învăŃare creativă.


MOMENTE IMPORTANTE DE REłINUT DESPRE JOCUL COPILULUI

• Fără joc nu există dezvoltare;

• Copiii se joacă singuri, în perechi sau în grup;

• Natura jocului se modifică în funcŃie de etapa de dezvoltare a copilului;

• Jocul este o parte importantă a casei de comunicare. Prin joc, copilul îşi dezvoltă aptitudinile esenŃiale pentru comunicare;

• Există şase tipuri de joc: de explorare, de mişcare, de manipulare, de socializare, de simulare, de soluŃionare a problemelor;

• Fiecare tip de joc este la fel de important şi contribuie la dezvoltarea copilului;

• Toate tipurile de joc sunt legate între ele şi depind unul de altul;

• În lucrul cu copiii trebuie să ne asigurăm că aceştia au anumite dexterităŃi în toate tipurile de joc;

• Cunoscând toate etapele de desfăşurare a jocului, putem stabili nivelul copilului, oferindu-i ajutor adecvat;

• Dezvoltarea deprinderilor de joc necesită timp, de aceea un copil nu poate fi grăbit;

• Alături de părinŃi, ceilalŃi copii ar trebui să cunoască cum să se joace cu un copil cu dizabilităŃi;

• Jocurile recomandate părinŃilor trebuie să fie uşor de realizat acasă;

• Prin joc, copiii se integrează şi înŃeleg lumea înconjurătoare;

• Jocul ajută copilul să se dezvolte intelectual, fizic şi socio-emoŃional;

• Dezvoltarea aptitudinii de joacă la copil depinde de iscusinŃa şi creativitatea de care dăm dovadă jucându-ne cu copilul.

JOCUL 271

CUM NE JUCĂM CU COPILUL

AŞA DA AŞA NU

• Să alegem activităŃi ce corespund nivelului de dezvoltare al copilului. Dacă nu îndeplineşte o activitate, să ne întrebăm „de ce“ şi să o schimbăm corespunzător;

• Să fim flexibili în metodele noastre. Când copilul manifestă interes pentru ceva, să-i satisfacem dorinŃa. Nu-l putem forŃa să manifeste interes numai pentru ce am ales noi;

• Să lăudăm şi să încurajăm copilul în timpul jocului pentru efortul făcut. Jocul nu este un examen pe care copilul poate să-l treacă cu succes sau să-l piardă;

• Să rămânem calmi şi concentraŃi pe toată durata activităŃii noastre cu copilul;

• Să încurajăm copilul să participe la toate tipurile de joc;

• Să ne asigurăm că în timpul jocului copilul este atent şi aşezat comod;

• Să arătăm prin mimica feŃei şi vocii că ne face o deosebită plăcere să ne jucăm cu copilul;

• Să răspundem cu încurajare la orice tentativă a copilului de a se juca;

• Să ne jucăm perioade scurte de timp. Jocul copilului va evolua dacă înaintăm treptat, cu paşi mici, şi dacă repetăm des aceleaşi activităŃi;

• Să demonstrăm activitatea în faŃa copilului atunci când este nouă. Când considerăm că copilul a înŃe-les ce trebuie să facă, îl lăsăm să încerce singur;

• Jocul de unul singur este important. El oferă ocazia copilului să experimenteze şi să descopere lucruri noi.

Bine! Acum dă cuburile!

Haide! Pregăteşte bucăŃele!

Eu nu înŃeleg...

Bravo, băiatule! Nu băiatule! Nu face aşa...!

Nu! Tu trebuie să te joci anume cu aceasta...

Fii atent! Tu trebuie să ter-mini asta

Hai să încercăm din nou.

Bravo Ńie! Fă-o din nou... O vom repeta şi mâine.

Priveşte! Aşa trebuie să faci... Pune o dată dopurile în cutia de tinichea.

Bravo! Acum vom încerca ceva mai complicat.

Eu o voi face pentru tine.


DIFICULTĂłI POSIBILE ÎN TIMPUL JOCULUI

Unii copii cu dizabilităŃi întâmpină anumite dificultăŃi în timpul procesului de învăŃare a jocului. Mai jos sunt enumerate câteva din problemele frecvente cu care ne putem întâlni în lucrul cu copiii, împreună cu câteva sugestii pentru a evita aceste cazuri.

PROBLEMA SUGESTII

1. ARUNCAREA OBIECTELOR

• Pentru început, să ne întrebăm „de ce“ aruncă copilul obiectele? În funcŃie de răspunsul la această întrebare vom găsi un compor-tament adecvat.

• Fie vom ignora acest comportament atunci când copilul doreşte doar să ne atragă atenŃia, fie vom acorda o atenŃie sporită în cazul în care copilul se joacă bine.

• Dacă observăm că un copil intenŃionează să arunce un obiect, îi spunem hotărât „nu“ şi îi arătăm prin mimica feŃei şi voce că vorbim serios.

• Îi arătăm copilului jocuri noi, care-i pot trezi un interes mai mare.

2. PUNEREA ÎN GURĂ A OBIECTELOR

• Pentru început ne întrebăm „de ce“ pune copilul obiectele în gură? • Dacă acesta este unicul său mod de a cunoaşte obiectele, atunci ar

trebui să-i arătăm şi alte căi de cunoaştere. • Să încurajăm copilul să-şi folosească mâinile la palparea, lovirea,

scăparea şi ridicarea obiectelor. • Să folosim obiecte ce-i pot trezi copilului interesul şi-l pot deter-

mina să se joace cu ele. Obiectele să aibă structuri diferite, culori aprinse şi să emită diverse sunete.

• Să antrenăm copilul în activităŃi noi care prezintă pentru el un interes mai mare.

3. JOCUL NUMAI CU ANUMITE OBIECTE

• Să permitem copilului să se joace cu obiectul său preferat pentru un scurt timp, apoi treptat să încercăm să-l antrenăm în activităŃi noi.

• Să arătăm copilului cum poate folosi obiectul în diverse moduri. • Să ajutăm copilul să folosească noile obiecte împreună cu obiectul

preferat. • Să demonstrăm copilului că jocul este o plăcere.

4. COPILUL SE MIŞCĂ CONTINUU

• Să încurajăm copilul să stea jos şi să se joace, dar să nu-l forŃăm. • Să începem a ne juca fără participarea copilului şi să aşteptăm ca

acesta să ni se alăture. • Să ne asigurăm că înainte de a începe o activitate, copilul este aşezat. • Să ne jucăm pentru perioade scurte de timp. Când copilul îşi pierde

interesul, să-l lăsăm să se ridice şi să se mişte puŃin, înainte de a trece la altă activitate.

• Dacă un copil îşi arată interesul pentru un joc un timp îndelungat, să-l lăudăm şi să arătăm prin intermediul mimicii feŃei şi prin voce că suntem mulŃumiŃi de el.

5. LIPSA DE INTERES FAłĂ DE JUCĂRII

• Să folosim jucăriile care îl pot atrage cel mai mult pe copil, în special cele colorate aprins, zgomotoase şi cu forme captivante.

• Dacă copilul este atent la feŃe şi nu la obiecte, ridicăm obiectele la nivelul feŃei şi-l îndemnăm să le privească.

• Când ne jucăm este obligatoriu să menŃinem faŃa şi vocea expresive, astfel încât copilul să manifeste interes faŃă de ceea ce facem.

• Să iniŃiem jocuri captivante care ar putea să-l intereseze pe copil.

JOCUL 273

Cel mai important lucru de reŃinut este că deprinderea unui copil cu jocul şi

însuşirea de către el a diverselor activităŃi necesită timp, de aceea …………

• AVEłI RĂBDARE!

• FIłI CONSECVENłI!

• MANIFESTAłI-VĂ GRIJA!

• JUCAłI-VĂ CU EL/EA!


CONFECłIONAREA ŞI FOLOSIREA JUCĂRIILOR

Mai jos sunt prezentate alte câteva idei despre joacă şi jucării:

AveŃi dreptate. Unii oameni consideră că jucăriile sunt partea cea mai importantă a jocului şi că numărul lor mare constituie un avantaj. Dar nu este adevărat! Mai întâi de toate, jocul se poate organiza şi fără jucării. Şi apoi, jucăriile în sine nu ajută copilul – contează modul lor de utilizare.

AŃi vorbit în detaliu despre joacă, dar nu aŃi oferit informaŃii despre jucării. Care este importanŃa acestora în lucrul cu copiii?

InteracŃiunea cu persoane precede interacŃiunea cu jucăriile. Un copil trebuie ajutat să înveŃe să le facă pe ambele.

Putem folosi majoritatea jucăriilor în diferite feluri: – la dezvoltarea diferitelor tipuri de joc, la încurajarea diverselor aptitudini de comunicare – în funcŃie de necesităŃile copilului.

Folosirea eficientă a jucăriilor presupune implicarea tuturor abilităŃilor noastre.

Jucăriile nu trebuie neapărat cumpărate. Deseori cele mai bune jucării sunt acelea pe care le confecŃionăm noi înşine. Dacă doriŃi să aflaŃi mai multe despre acestea citiŃi în continuare ...

Pentru orice fel de interacŃiune cu persoane sau jucării, copilul trebuie să posede un anumit nivel de atenŃie.

Iar acum să examinăm cum putem confecŃiona jucării împreună cu părinŃii.

JOCUL 275

CONFECłIONAREA JUCĂRIILOR ÎN GRUP

1. Care este calea cea mai bună de învăŃare a părinŃilor să confecŃioneze jucării ieftine pentru copiii lor?

Unul dintre cele mai bune moduri de a-i instrui pe părinŃi să confecŃioneze jucării puŃin costisitoare este organizarea grupurilor speciale unde părinŃii se întrunesc ca să facă jucării pentru copiii lor.

2. De ce acest mod este cel mai potrivit?

Lucrul în grup reprezintă pentru părinŃi o posibilitate de a se întâlni şi de a face schimb de idei despre copiii lor şi despre jucăriile de care aceştia au nevoie. De asemenea, aceste întruniri le oferă părinŃilor acces la materiale pentru confecŃionarea jucăriilor de care duc lipsă. Este o ocazie de a instrui părinŃii mai detaliat despre joc şi despre utilizarea jucăriilor.

3. Cum putem organiza un grup de confecŃionare a jucăriilor?

Trebuie să vă gândiŃi care copii ar avea nevoie de jucării şi să invitaŃi părinŃii acestora la o şedinŃă de confecŃionare a jucăriilor. ŞedinŃa poate dura o zi sau două. Durata e la alegerea dumneavoastră! Mai jos sunt prezentate câteva momente la care trebuie să vă gândiŃi…

• AveŃi la dispoziŃia dumneavoastră un spaŃiu potrivit pentru a organiza astfel de grupuri?

• În cazul în care aŃi avea nevoie de mese şi scaune, aŃi putea face rost de ele?

• AŃi avea nevoie de ajutor suplimentar la conducerea şedinŃei, de exemplu, voluntari, elevi mai mari.

• Care sunt jucăriile pe care le veŃi confecŃiona împreună cu părinŃii?

• ŞtiŃi exact cum să le confecŃionaŃi?

• De ce materiale vor avea nevoie părinŃii pentru a confecŃiona jucăriile?

• Din ce surse veŃi procura materialele?


APRECIEREA ŞI ÎNCURAJAREA COPILULUI PRIN CUVÂNT

A modela comportamentul copilului, a sprijini dezvoltarea lui pozitivă şi flexibilă implică învăŃarea unor comportamente care să valorizeze şi să pozitiveze gândirea şi acŃiunea copilului. Un exemplu este cum putem aprecia pozitiv efortul copilului.

Super! Aşa!

E bine!

E corect!

Bine lucrat!

Aşa e mai bine.

Merge bine!

Bravo!

Acum este bine!

Bine lucrat!

Ai muncit cu adevărat greu azi.

Mă mândresc cu munca ta de azi.

Eşti pe calea cea bună.

E cel mai bun lucru pe care l-ai făcut.

Sunt fericită când te văd muncind aşa.

Continuă aşa, pentru că o faci tot mai bine.

Nu aş fi făcut nici eu mai bine.

Azi faci lucrurile mult mai bine.

Asta da îmbunătăŃire.

Din zi în zi e mai bine.

Încă o dată şi ai rezolvat.

Asta este calea cea bună.

Rămâi pe fază cu acest tip de lucru.

Asta este calea de a face.

Nu ai uitat nimic.

Acum nu te mai poate opri nimic.

Acum ai rezolvat-o.

Asta e calea.

ÎnveŃi repede.

Asta e muncă de categoria întâi.

Este cel mai bine de până acum.

Se vede că ai lucrat serios.

Eşti foarte bun la asta.

łi-ai folosit mintea bine azi. Ai stăpânit bine lucrurile. Acum poŃi fi sigur pe tine. Asta e ceea ce numesc un lucru bun Se potriveşte foarte bine. Este tot mai bine! Ai reuşit Ai făcut o treabă bună. Tocmai ai reuşit. Acum poŃi să spui că ai terminat. Ştiam că vei reuşi. Faci lucrurile să pară uşoare. Ai făcut-o la timp. Ai reuşit să îmi uşurezi munca. Nu e de loc rău. Exact cum trebuie. Felicitări! Nu e rău de loc. Merge bine. Ai făcut totul foarte bine. Ai reuşit minunat.

JOCUL 277

RECOMANDĂRI NECESARE PENTRU ADULłII

Cercetările au evidenŃiat importanŃa crucială a rolului părinŃilor, educatorilor şi a altor profesionişti în mica copilărie, pentru a susŃine dezvoltarea socială a copilului. Se precizează că aportul acestora este eficient mai curând prin crearea ocaziilor de dezvoltare, decât prin intervenŃie directă (Sheridan, Mary, D., 2008, p. 80).

A stimula dezvoltarea holistică a copilului prin construirea ocaziilor de joc constituie astfel o strategie complexă, în care firul central este perceput în trecerea de la dependenŃă la independenŃă. Cu respect faŃă de mica fiinŃă în dezvoltare, vulnerabilă şi delicată, adultul are nevoie de resurse de timp, înŃelegere, răbdare, tehnică şi… dragoste necondiŃionată. TendinŃa de a lucra în locul copilului, de a-l supraproteja şi astfel a-l feri de a depune efort, este neproductivă şi nu oferă câmpul necesar dezvoltării independenŃei în acŃiune şi decizie.

Iată în acest spirit, câteva recomandări pentru părinŃii care au copii mici (Sheridan, Mary, D., 2008, p. 80) care se adresează acestora prin cerinŃe continue:

- Să creeze timp liber necesar pentru a interacŃiona cu copilul;

- Să creeze ocazii de joc social: cântecele, jocuri de interacŃiune, citirea împreună a cărŃilor de poveşti etc.;

- Să valorizeze fiecare joc al copilului;

- Să furnizeze materialele adecvate jocurilor vârstei;

- Să se bucure împreună cu copiii de descoperirile lor şi de ceea ce realizează;

- Să sprijine dezvoltarea relaŃiilor cu covârstnicii: să lucreze împreună, să împartă, să solicite, să dea jucăriile etc.;

- Să utilizeze formarea directă a deprinderilor de politeŃe;

- Să direcŃioneze comportamentele cu reguli clare.

A crea ocazii de joc, a alege jucăriile şi materialele potrivite vârstei, condiŃiei şi nevoilor de dezvoltare ale copilului, toate acestea presupun cunoaştere, înŃelegere şi grijă faŃă de el.

Activitatea de joc oferă mijlocele de interacŃiune cu covârstnicii şi cu adulŃii cu care copilul se poate identifica într-o manieră vie şi pozitivă.

Mia Kellmer Pringle (The Needs of Children) precizează următoarele cerinŃe principale: încurajarea copilului să se joace în toate felurile, atât singur cât şi cu alŃi copii, să exploreze, să imite, să construiască, să dramatizeze (să se facă că) şi să creeze. Tocmai pentru că permite copilului, prin fantezie, să depăşească realitatea şi logica, jocul oferă mijloacele de a aborda şi rezolva conflictele emoŃionale (Pringle apud TINDALL, şi WELLER, 1980, p. 2).

Prin activitatea de joc, copiii:

- Desfăşoară o activitate în sensul construirii identităŃii personale, urmează cerinŃele şi determinările de bază ale fiinŃei lor;

- Rezolvă probleme de viaŃă din mediul lor înconjurător fizic şi social;


- Experimentează posibilităŃi de adaptare, pentru a deveni mai flexibili în gândire şi în rezolvarea problemelor. Acest proces de cunoaştere prin propria cercetare, experienŃial, este mai important decât produsul;

- Creează soluŃii diferite, exprima experienŃele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să gândească abstract;

- Comunică cu ceilalŃi şi/sau cu sine. Vorbesc, ascultă, înŃeleg, folosesc cuvinte multe, se exprimă plastic şi învaŃă în general limbajul;

- Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create (învaŃă utilitatea lucrurilor) dar şi în altele (devin creativi);

- Se concentrează pe ceea ce fac, devin atenŃi, motivaŃi şi interesaŃi. Rolul părinŃilor în joc este extrem de important în spaŃiul casei. În cele mai multe cazuri

mama şi tata nu fac decât să ofere jucăriile. Studiile au dovedit însă, tot mai elocvent în ultimele decenii, că nu este suficient. PărinŃii trebuie să fie încurajaŃi să aibă un rol activ în jocul şi dezvoltarea copilului lor. Să fie capabili să exprime interes şi să ofere sprijin şi încurajare atunci când copilul are nevoie. Timpul petrecut zilnic cu copilul presupune jocul împreună şi dezvoltarea astfel a unor relaŃii de încredere şi încurajare reciprocă. De asemenea, părinŃii mai au nevoie şi de anumite recomandări legate de ce fel de jucării au nevoie copiii, la vârste diferite.

DIMENSIUNILE JOCULUI

Ca activitate specific umană jocul determină şi celelalte activităŃi de învăŃare, de muncă

şi creaŃie.

Caracteristica sa principală este constantă de-a lungul întregii existenŃe individuale şi sociale.

Jocul introduce copilul în specificul lumii imaginare care îl va ajuta să construiască imaginea sa despre lume şi mai departe mecanismele prin care să se adapteze la ea.

Scopul lui este acŃiunea însăşi, satisfăcând imediat dorinŃele şi aspiraŃiile individuale ale jucătorului. De aceea, atingerea scopului în joc duce la stabilirea unui echilibru în viaŃa

psihică şi stimulează funcŃionalitatea ei de ansamblu.

Jocul asigură dezvoltarea copilului, între joc şi dezvoltare este o relaŃie de independenŃă şi necesitate.

Putem considera că jocul este cel mai important lucru pentru dezvoltarea copiilor.

ToŃi copii sănătoşi se joacă. Lipsa jocului reprezintă chiar un semnal că este ceva în neregulă cu copilul respectiv. Un copil bolnav trece mai uşor peste boală dacă are lângă el

jucăria favorită şi dacă îl tentează un joc uşor care nu îl oboseşte.

Copilul ştie intuitiv să se joace, dar, are nevoie de sprijin pentru a-şi orienta jocul.

Jocul are şi o dimensiune culturală, el este specific tuturor vârstelor umane deşi consti-tuie forma principală de dezvoltare şi de construire a personalităŃii la copil.

�

� �

� � �

JOCUL 279

Jocul este considerat activitatea principală prin care copilul cunoaşte, învaŃă şi îşi apropie realitatea, o transformă şi îi identifică dimensiunile valorice.

Jocul copilului face posibilă învăŃarea.

Copiilor mici nu le spune nimeni să se joace. În condiŃii normale ei iniŃiază şi organizează situaŃii de joc.

Jocul este studiat de psihologi, antropologi, sociologi şi pedagogi. Indiferent de perspectiva de studiu a jocului, toŃi îl recunosc ca un mediu important pentru învăŃare şi

socializare şi pentru rezolvarea situaŃiilor dificile de viaŃă.

SFATURI PENTRU PĂRINłI:

• OferiŃi copiilor ocazii de joc şi jucării adecvate;

• ParticipaŃi la jocul copilului, dacă va accepta;

• ConfecŃionaŃi jucării pentru copilul dumneavoastră;

• FolosiŃi materiale potrivite pentru nivelul de dezvoltare a copilului şi stimularea sa;

• UtilizaŃi şi materiale din natură şi din gospodărie;

• Materialele alese să fie colorate, sigure şi durabile;

• PlanificaŃi activităŃile în aşa fel încât copilul să-şi antreneze cât mai multe abilităŃi;

• ÎnvăŃaŃi copiii să se joace dacă este nevoie;

• ApreciaŃi mereu pozitiv eforturile copilului în joc;

• ExtindeŃi acŃiunile copiilor şi propuneŃi altele;

• LăsaŃi copiilor destul timp să se gândească, să-şi dezvolte activităŃile şi să găsească soluŃii la problemele ivite – nu le răspundeŃi dumneavoastră;

• ÎncurajaŃi copilul să se joace şi cu alŃi copiii.

� �

�

COMUNICAREA ÎN SITUAłII COTIDIENE

În modulul precedent am vorbit despre: • importanŃa jocului în activitatea cu copii cu dificultăŃi de comunicare.

În acest modul vom vedea cum situaŃiile cotidiene pot contribui la dezvoltarea abilităŃilor de comunicare ale copilului.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea: • să apreciaŃi rolul situaŃiilor cotidiene în formarea abilităŃilor de comunicare

la copil; • să recunoaşteŃi momentul potrivit pentru a învăŃa copilul diferite cuvinte.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

X




Introducere

Comunicarea

Evaluarea







Jocul

Comunicarea în situaŃii cotidiene Parteneriatul educaŃional

Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

NoŃiuni generale despre comunicarea cotidiană // 283

Atitudini stimulative în comunicare // 284

De ce situaŃiile cotidiene sunt importante în învăŃare? // 285

Reguli de aur ale comunicării în situaŃii cotidiene // 287

Cum învăŃăm să vorbim? // 288

De la cuvinte la propoziŃii // 294

Formarea abilităŃilor de comunicare în situaŃii cotidiene specifice: spălat, îmbrăcare, masă, alte activităŃi casnice // 296

Important de reŃinut despre comunicarea zilnică // 301

COMUNICAREA ÎN SITUAłII COTIDIENE 283

COMUNICAREA ÎN SITUAłII COTIDIENE

NOłIUNI GENERALE DESPRE COMUNICAREA COTIDIANĂ

Ce înŃelegem prin „situaŃii cotidiene“?

Acestea sunt activităŃi care au loc acasă, ca parte din viaŃa zilnică a unei familii. SituaŃiile cotidiene obişnuite, la care ne vom referi în acest capitol sunt:

• scularea;

• spălarea;

• îmbrăcarea;

• masa;

• activităŃile casnice: gătit, spălat, curăŃenie;

• cumpărăturile, plimbarea;

• lucrul în grădină.

Ce poate învăŃa un copil din aceste situaŃii?

SituaŃiile cotidiene pot fi folosite pentru a ajuta copiii să-şi însuşească diferite abilităŃi: • autonomie şi independenŃă sporite;

• abilităŃi motorii de bază;

• abilităŃi motorii fine; • abilităŃi intelectuale;

• deprinderi sociale;

• abilităŃi de comunicare.

Vom vedea mai departe împreună cum activităŃile şi evenimentele cotidiene din viaŃa familiei contribuie la stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor de comunicare ale copilului.

În primii ani de viaŃă, părinŃii au un rol hotărâtor în dezvoltarea comunicării.

De ce?

• Pentru că ei sunt în contact, aproape permanent, cu copilul;

• Pentru că sunt motivaŃi să insiste în învăŃarea unor comportamente, deprinderi;

• Pentru că pot interveni frecvent în cursul zilei şi pot fructifica momente speciale când copilul doreşte să-şi exprime interesele, dorinŃele etc.

Prin urmare, părinŃii participă la dezvoltarea şi stimularea comunicării copilului lor, utilizând momente de interacŃiune firească, care se petrec între adult şi copil în contextul rutinei zilnice (sculat, spălat, masă, cumpărături, curăŃenie, culcare) şi al jocului.

InteracŃiunea facilitează dezvoltarea comunicării. Este foarte important să se vorbească cât mai mult cu copilul. „Baia de limbaj“ este la fel de importantă ca şi baia propriu-zisă. Comunicarea, sentimentul de încredere în sine şi deprinderile sociale nu se pot dezvolta decât într-un mediu comunicativ. Cu cât interacŃiunile vor fi mai numeroase, vor dura mai mult, iar copilul va primi mai multe informaŃii, cu atât mai mult limbajul său va fi mai dezvoltat.

Fiecare copil va beneficia de efectele interacŃiunii cu adultul în aceste situaŃii cotidiene, în funcŃie de nivelul său de dezvoltare şi de implicarea părinŃilor.


Copilul are necesităŃile şi posibilităŃile sale individuale şi de la acelea trebuie să se pornească atunci când vrem să utilizăm situaŃiile cotidiene în lucrul cu copiii. De exemplu, unii copii trebuie ajutaŃi să-şi dezvolte aptitudinile de bază ale Casei Comunicării; alŃii au nevoie de ajutor în învăŃarea tuturor aptitudinilor Casei Comunicării; iar alŃii sunt deja pregătiŃi să înŃeleagă şi să folosească cuvinte şi propoziŃii.

Este foarte important şi gradul de implicare al părinŃilor în interacŃiunile zilnice cu copilul. Un părinte mereu obosit, plictisit, care n-are timp pentru copil, care-l ignoră pe copil, care nu se joacă cu copilul, care nu-l atrage în anumite activităŃi, privează copilul de posibilitatea de a se forma şi dezvolta.

ATITUDINI STIMULATIVE ÎN COMUNICARE

Trebuie să învăŃăm care sunt atitudinile comunicative, stimulative pentru dezvoltarea copilului:

• să observăm copilul;

• să-l urmărim în joc;

• să alegem activităŃi care să-i facă plăcere copilului;

• să comentăm acŃiunile noastre şi pe cele ale copilului;

• să ne aşezăm la aceeaşi înălŃime cu copilul;

• să ne asigurăm că-şi cunoaşte numele. łineŃi-l de mână sau mângâiaŃi-i faŃa, spuneŃi-i numele şi ajutaŃi-l să se întoarcă spre dumneavoastră;

• să lăsăm copilul să aibă iniŃiativă în activitate sau în joc;

• să învăŃăm copilul să continue o acŃiune, o conversaŃie etc.;

• să interpretăm mesajele copilului;

• să ne interesăm de ceea ce vrea să spună copilul şi să-i răspundem imediat, adecvat;

• să-i furnizăm copilului nostru un model verbal corect;

• să folosim în conversaŃie propoziŃii şi fraze - reformulând ceea ce copilul spune, - adăugând informaŃii noi, - punând întrebări;

• să ajutăm copilul să-şi îmbunătăŃească pronunŃia;

• să stimulăm dezvoltarea vocabularului copilului învăŃând cuvinte noi, denumind obiecte şi situaŃii în care copilul este implicat;

• să manifestăm entuziasm, să răsplătim cel mai mic efort al copilului de a comunica.

Aceste atitudini trebuie să se manifeste în toate situaŃiile şi experienŃele cotidiene, dar şi în activităŃile de lectură (poveşti), muzică (cântece), joc.

Calitatea relaŃiei stabilite între părinte şi copil are o importanŃă fundamentală în dezvoltarea limbajului.

REłINEłI!


DE CE SITUAłIILE COTIDIENE SUNT IMPORTANTE PENTRU ÎNVĂłARE?

SituaŃiile cotidiene sunt importante pentru învăŃare deoarece acestea:

• au loc în mediul natural, obişnuit al copilului;

• au loc de câteva ori pe zi, repetarea lor fiind suport pentru învăŃare;

• reprezintă momente de influenŃare reciprocă firească;

• încurajează copilul să fie activ, bazându-se pe propriile forŃe; • sporesc încrederea în sine a copilului;

• pregătesc copilul pentru a fi independent la şcoală şi în viaŃa adultă;

• folosesc cuvintele de bază ale comunicării – cele vehiculate în viaŃa cotidiană.

După cum am mai spus, copiii îşi pot însuşi diferite deprinderi în situaŃii cotidiene, însă în acest modul vom vedea cum copiii pot dobândi abilităŃi de comunicare.

Vino cu mine...

Dacă părinŃilor li se arată cum să folosească situaŃiile cotidiene ca pe un prilej favorabil pentru a-şi învăŃa copilul, acestea pot deveni un instrument nepreŃuit în formarea abilităŃilor Casei Comunicării.


Ba, şi mai mult, ele:

Pentru a ilustra mai clar cele spuse, priviŃi situaŃiile de mai jos.

MAI IUNIE IULIE AUGUST

Doamna Ileana

Doamna Maria

Doamna Ileana nu este interesată să comunice cu copilul ei. Ea este plictisită şi obosită mai tot timpul. Din mai până în august, nu se înregistrează nici o schimbare în comportamentul copilului său.

Doamna Maria comunică permanent cu copilul ei. Datorită eforturilor sale, fetiŃa devine mai receptivă şi interesată să comunice. Capacitatea ei de a înŃelege se îmbunătăŃeşte şi începe să participe la comunicare.

Pot fi distractive!

Nu necesită timp în plus!

Nu necesită echipamente sau jucării speciale!

Implică toŃi membrii unei

familii!

PRIVEŞTE ŞI

GÂNDEŞTE-TE... CE OBSERVI?

Mmm... Ce... cald e astăzi!

Cred că o să-mi cumpăr rochia pe

care am văzut-o azi.

Of, de n-ar mai lătra câinii aceia. Sunt atât de

obosită!

Priveşte! Ana se spală

singură.

Cred că o să-mi cumpăr rochia pe care am văzut-o...

Spală-te pe picior! Spală-te pe cap! Bravo!

A-ga-ga...

O-o-o! Ga-ba... Pap!


Folosind aptitudinile sale de comunicare, Maria transformă orice situaŃie cotidiană într-un prilej favorabil dezvoltării capacităŃilor de comunicare ale fetiŃei sale.

REGULI DE AUR ALE COMUNICĂRII COTIDIENE

ÎnvaŃă de la Maria:

• Acordă întreaga ei atenŃie situaŃiei în care sunt implicate ea şi fetiŃa ei;

• Captează atenŃia fetiŃei, spunându-i pe nume şi atin-gând-o înainte de a-i vorbi;

• Se aşază la acelaşi nivel cu fetiŃa;

• Stă în faŃa fetiŃei şi se asigură că s-a stabilit un contact vizual bun;

• Îi vorbeşte fetiŃei despre ceea ce face;

• Foloseşte un limbaj clar şi simplu;

• Denumeşte obiectele de care este interesat copilul şi repetă cuvintele importante mai des şi în contexte variate;

• Foloseşte mimici expresive şi un timbru adecvat;

• Se străduieşte să atragă fetiŃa în activităŃi variate şi o încurajează să facă singură diferite lucruri, imitând-o;

• Laudă fetiŃa de fiecare dată când aceasta încearcă să facă ceva;

• Interpretează mesajele non-verbale ale fetiŃei, dându-le un sens;

• Face comentarii asupra activităŃilor fetiŃei, completându-le cu gesturi şi cuvinte care plac copiilor şi care sunt uşor de pronunŃat.

REłINEłI! Este important modul

în care vorbiŃi şi nu cât vorbiŃi.

MERGEM SĂ ÎNCERCĂM

„REGULILE DE AUR“.


CUM ÎNVĂłĂM SĂ VORBIM?

Deprinderea de a înŃelege şi de a folosi limba vorbită este cea mai dificilă dintre toate apti-tudinile comunicării. Pentru că este foarte importantă, o vom studia mai detaliat.

După cum am menŃionat în Modulul 1, limba vorbită este doar una dintre părŃile comunicării. Nu toŃi copiii cu dificultăŃi de comunicare vor înregistra progrese în însuşirea vorbirii. SituaŃiile cotidiene oferă copiilor care sunt pregătiŃi să folosească cuvinte şansa ideală de a învăŃa.

CUM ÎNVĂłĂM CUVINTE?

Majoritatea oamenilor învaŃă cu uşurinŃă cum să utilizeze cuvintele şi nu se gândesc la modul în care le-au învăŃat la o vârstă timpurie. Pentru a înŃelege mai bine ce simte un copil care învaŃă să vorbească, gândiŃi-vă la experienŃa dumneavoastră când aŃi început să studiaŃi o limbă străină.

ÎncercaŃi împreună cu un prieten următoarea activitate:

1. GândiŃi-vă la denumirea unui obiect într-o limbă necunoscută prietenului dumneavoastră (exemplu: dog).

4. Acum faceŃi acelaşi lucru, dar arătaŃi-i prietenului dumneavoastră obiectul la care vă referiŃi.

2. SpuneŃi-i prietenului dumneavoastră cuvântul respectiv, dar nu-i arătaŃi obiectul.

5. Prietenul dumneavoastră poate acum nu numai să repete cuvântul, dar şi să-1 folosească corect.

3. Prietenul dumneavoastră poate repeta cuvântul, dar poate el să-l înŃeleagă şi să-l folosească?

• Cuvintele sunt simboluri folosite pentru a reprezenta obiecte.

• Cuvintele ne permit să vorbim despre obiecte care nu sunt prezente.

• Cuvintele sunt alcătuite din sunete.

SituaŃiile cotidiene sunt cele mai bune ocazii pentru a învăŃa să înŃelegi şi să utilizezi cuvinte, întrucât atunci cuvintele sunt întrebuinŃate într-un mod natural şi cu înŃeles. Totodată, aceste situaŃii au loc zilnic şi se repetă, astfel încât cuvintele şi situaŃiile sunt reluate, devenind familiare copilului. Deci, astfel învăŃăm să vorbim.

CE ESTE

CUVÂNTUL?


• Copilul învaŃă mai întâi sunete; emiterea şi diferenŃierea lor reprezentând baza învăŃării limbajului.

Pentru învăŃarea sunetelor, jucaŃi-vă cu copilul, învăŃându-l să imite onomatopee. Pentru aceasta el trebuie să-şi dezvolte anumite abilităŃi de ascultare. AsiguraŃi-vă că aude bine. Dacă nu are probleme cu auzul, următoarele activităŃi îl vor ajuta să-şi dezvolte aceste abilităŃi de ascultare şi imitare a sunetelor:

• OpriŃi-vă din activitate şi ascultaŃi sunetele, zgomotele care se aud (exemplu: maşina, avionul, ceasul, o cheie cazând etc.).

• Apoi, încercaŃi să-l faceŃi pe copil să imite: - lătratul unui câine: ham-ham! - mieunatul unei pisici: miau-miau!

- cum sună telefonul: Ńârr!

- cum bate cineva la uşă: toc-toc/ cioc-cioc!

- sunetul clopotului: bing-bang!

- ciripitul unei păsărele: cip-cip-cirip!

- claxonul maşinii: tu-tu-tu!

- cum face găina: cot-cot-codac!

- cum face cocoşul: cucurigu!

- cum face albina: bâzz-bâzz!

- cum face trenul: u-u-u/ ş-ş-ş!

- cum face motorul: brum-brum-brum!

- cum face avionul: j-j-j!

- cum face şarpele: s-s-s!

- cum face vaca: muu-muu!

- cum face oaia: bee-bee! etc.

O dată cu sunetele şi cuvintele, copilul învaŃă ritmul şi muzica vorbirii.

De obicei, mamele sunt cele care dau dovadă de o mare sensibilitate în ascultarea copiilor lor, ajustându-şi conduita la cea a copilului. Ele utilizează:

- o exclamaŃie pentru a atrage atenŃia copilului (exemplu: „O, uite! Ce-i asta? E un cal. Priveşte, ce cal frumos! Calul fuge.“);

- o întrebare, pentru a obŃine un răspuns;

- un cuvânt pentru a desemna un obiect;

- o reformulare a unui enunŃ al copilului, pentru precizare.

În toate aceste situaŃii, ele folosesc o anumită mimică (adecvată situaŃiei), anumite gesturi, iar verbalizarea are un anumit ritm, o anumită melodicitate, timbrul vocii fiind ridicat sau scăzut în raport cu mesajul pe care vor să-l transmită.

Pentru a învăŃa şi a înŃelege cu adevărat un cuvânt, nu este de ajuns doar să-i auzi pro-nunŃarea. Pentru a înŃelege sensul cuvintelor este necesar ca acestea să fie pronunŃate în prezenŃa obiectelor sau situaŃiilor pe care le denumesc.

Copilul învaŃă un cuvânt după ce: • ascultă cuvântul;


• vede obiectul pe care-l denumeşte cuvântul;

• observă la ce foloseşte obiectul;

• Ńine obiectul;

• manipulează obiectul;

• simte obiectul;

• foloseşte adecvat obiectul.

• Dacă copilul pronunŃă greşit un cuvânt, nu-l corectaŃi spunându-i: „Nu, nu este tăun, este scaun.“. E mai bine să-i spuneŃi: „Aşa e. E scaun.“. Şi puteŃi continua: „Stai pe scaun!“.

• Dacă copilul începe să utilizeze cuvinte izolate, atunci trebuie să:

- întăriŃi mesajul copilului prin imitare sau pronunŃarea corectă a mesajului verbal;

- lărgiŃi „producŃiile verbale“ (mesajele) copilului, prin adăugarea de unul sau două cuvinte supli-mentare.

IMPORTANT

Da, este un câine (cuŃu). Face „ham-ham!“.

Ham! Ham!


Există trei etape în procesul de însuşire a cuvintelor:

ETAPA COPILUL ADULTUL DE REłINUT

1.


• aude cuvântul folosit în diferite situaŃii;

• face legătura între cuvânt şi obiectul pe care-l desemnează;

• începe să înŃeleagă cuvântul.

• accentuează cuvântul şi îl foloseşte în dife-rite contexte;

• repetă cuvântul şi îi precizează sensul;

• foloseşte acelaşi cuvânt pentru a denumi acelaşi tip de obiect.

• copilul nu trebuie neapărat să verbali-zeze în această etapă;

• copilul trebuie să fie cât mai activ implicat în situaŃie;

• fiŃi răbdători; pentru această etapă este nevoie de timp.

2.

Imitarea adultului

• încearcă să imite cuvântul pe care îl aude;

• este încurajat de răs-punsul adultului;

• continuă să încerce.

• îi acordă copilului suficient timp pentru ca acesta să pronunŃe cuvântul;

• laudă orice încercare a copilului de a spune un cuvânt;

• continuă să folosească cuvântul în context.

• fiŃi răbdători cu copilul; nu-l forŃaŃi să vorbească;

• nu vorbiŃi prea mult; • acordaŃi-i copilului

mai mult timp pentru această etapă; nu-l grăbiŃi spre etapa următoare.

3.

Folosirea corectă a cuvântului

• înŃelege sensul cuvân-tului;

• Ńine minte cuvântul care corespunde acestui sens;

• reŃine cum să rostească cuvântul.

• consolidează cuvân-tul, acordându-i copi-lului timp de gândire şi de folosire a cuvân-tului;

• laudă şi acceptă orice încercare a copilului de a folosi cuvântul într-o situaŃie adecvată.

• nu treceŃi prea repede la cuvinte şi activităŃi noi; copilul are nevoie de exerciŃiu;

• fiŃi întotdeauna un exemplu demn de urmat pentru copil.

cana

Eu am o cană.

Eu spăl cana.

Cana.

Pentru a vedea cât de important este să fie ajutat copilul în însuşirea unui cuvânt, trecând prin aceste trei etape, comparaŃi situaŃiile de pe pagina următoare...


Aşa nu!

Aşa da!

Cuvintele pe care le folosim pot fi clasificate în:

• nume de persoană (exemple: mama, tata, Ion etc.);

• denumiri de obiecte (exemple: minge, maşină, scaun, păpuşă, carte, casă etc.);

• cuvinte sociale (exemple: la revedere, mulŃumesc, poftim, bună ziua etc.);

• cuvinte care exprimă acŃiunea (exemple: a mânca, a dormi, a merge, a găti, a spăla etc.);

• cuvinte care exprimă însuşiri (exemple: fierbinte, rece, mare, mic, bun, frumos etc.).

Mai sunt şi alte cuvinte pe care copilul le învaŃă mai târziu...

Tata

Copilul nu înŃelege cuvântul şi, ca urmare,

nu-l foloseşte corect.

Tata

Tata

Tata!

Tati!

Copilul înŃelege cuvântul şi, poate

să-i atribuie sensul corect.

Tati mănâncă. Uite-l pe tati. Tati, tati! Salut, tati!

Spune „tati“! Spune „tati“!

ŞtiaŃi că sunt mai multe tipuri de cuvinte pe care copilul le învaŃă într-o anumită ordine?

eu, lui, la, tu, pe, lângă, în, cu, şi,

deasupra, ei, alături, aici, aşa etc.


Ghid detaliat pentru învăŃarea cuvintelor:

• Mai întâi, gândiŃi-vă dacă copilul poate înŃelege sensul cuvintelor. Foloseşte deja gesturi? Îi place jocul simbolic, adică are capacitatea de a simboliza un obiect prin altul? Foloseşte deja sunete cu sens?

• Dacă da, alegeŃi acele cuvinte care-i sunt folositoare copilului. Ce îl interesează? Ce situaŃii pot fi folosite pentru instruirea copilului? ÎncepeŃi cu unele cuvinte din primele grupe menŃionate mai sus, adică cu nume de persoane, denumiri de obiecte şi cuvinte sociale. Mai târziu, învăŃaŃi-l cuvinte care exprimă acŃiuni şi cuvinte care exprimă însuşiri.

• Acum, gândiŃi-vă cum puteŃi să-l învăŃaŃi pe copil cuvinte. AlegeŃi 5-10 cuvinte. ReamintiŃi-vă etapele care trebuie parcurse pentru însuşirea cuvintelor. Pentru fiecare cuvânt ales gândiŃi-vă la o situaŃie care poate fi folosită în vederea învăŃării acestui cuvânt.

• UtilizaŃi aceste cuvinte cât mai des, ca răspuns la dorinŃele şi interesele exprimate de copil.

REłINEłI!

Nu învăŃaŃi copilul mai mult de 10 cuvinte

într-o singură activitate.

Nu vă grăbiŃi. FiŃi sigur că a reŃinut cele 10 cuvinte înainte de a-l învăŃa pe copil

alte cuvinte.

apă au!

prosop

murdar

frig

fierbinte

rece

săpun

miroase curat


DE LA CUVINTE LA PROPOZIłII

Imediat ce copilul înŃelege şi foloseşte izolat mai multe cuvinte, el trebuie să înveŃe cum să le combine în propoziŃii. La început, va combina două cuvinte, apoi trei şi, ulterior, va îmbina mai multe cuvinte pentru a construi o propoziŃie mai lungă.

Regulile care stau la baza formării propoziŃiilor simple sunt:

• Cuvânt social + nume de persoană (exemple: „La revedere, tati.“; „Da, mami.“; „Hai, mami!“; „Pa, mami.“ etc.).

• Cuvânt care exprimă acŃiune + nume de persoană sau de obiect (exemple: „Spală păpuşa!“; „Pune masa.“; „Ia cana!“; „Taie pâinea.“; „Face baie.“ etc.).

• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o acŃiune (exemple: „Tati pleacă.“; „Păpuşa doarme.“; „Mama spală.“; „Fata bea.“ etc.).

• Nume de persoană/obiect + cuvânt care exprimă o însuşire (exemple: „cană mică“; „păpuşa frumoasă“; „fetiŃă cuminte“ etc.).

OrientaŃi-vă după aceste reguli atunci când copilul dumneavoastră trece de la cuvinte la propoziŃii. De asemenea, reamintiŃi-vă etapele de învăŃare ale cuvintelor.

Copilul va învăŃa să alcătuiască propoziŃii:

• auzind un adult care foloseşte propoziŃii din două cuvinte în situaŃii cotidiene;

• combinând cuvintele care se referă la o situaŃie anume;

• începând să înŃeleagă sensul propoziŃiei formate;

• încercând să imite propoziŃiile de două cuvinte spuse de părinŃi într-o situaŃie adecvată;

• reŃinând cum să spună o propoziŃie de două cuvinte într-o anumită situaŃie.

ŞtiaŃi că există reguli pentru îmbinarea cuvintelor în propoziŃie? Dacă aş spune „cartea interesantă este aceasta“, nu aş respecta regulile, nu-i aşa?

Când începe să formeze propoziŃii, copilul are nevoie de ajutor pentru a învăŃa aceste reguli.

REłINEłI!

FolosiŃi întotdeauna cuvinte pe care copilul le cunoaşte. ÎncercaŃi să utilizaŃi

aceleaşi cuvinte în propoziŃii noi.

Dacă reuşeşte să combine două cuvinte, copilul poate să treacă la construirea unor

propoziŃii şi fraze mai lungi.

LăudaŃi copilul pentru fiecare încercare pe

care o face.

RepetaŃi propoziŃiile mai des în situaŃii

concrete.


IMPORTANT DE REłINUT DESPRE ÎNVĂłAREA CUVINTELOR

• Cuvintele sunt simboluri pentru obiectele pe care le reprezintă.

• Cuvintele al căror sens nu este înŃeles, nu sunt utile comunicării.

• Maxim 10 cuvinte pot fi învăŃate într-o activitate.

• Există diferite tipuri de cuvinte pe care copilul trebuie să şi le însuşească.

• Cuvintele alese de dumneavoastră trebuie să corespundă necesităŃilor şi dorinŃelor copilului.

• GândiŃi-vă la cât mai multe situaŃii cotidiene cu ajutorul cărora puteŃi învăŃa copilul cuvintele alese.

• Nu uitaŃi că sunt necesare trei etape pentru învăŃarea cuvintelor.

• ImplicaŃi copilul cât mai activ posibil în diferite situaŃii şi arătaŃi-i clar sensurile cuvintelor.

• AcordaŃi-i copilului timp suficient pentru a asculta şi a înŃelege. Nu-l grăbiŃi. Modul în care îi vorbiŃi copilului va influenŃa înŃelegerea cuvintelor şi propoziŃiilor. Deci:

- vorbiŃi clar, silabisind cuvintele dacă sunt lungi; - folosiŃi propoziŃii scurte; - folosiŃi o mimică expresivă, un ritm şi un timbru adecvat.

• Nu forŃaŃi copilul să repete cuvintele.

• LăudaŃi copilul când încearcă să spună un cuvânt, chiar dacă pronunŃarea lui nu este corectă la început.

• Chiar dacă copilul a început să folosească unele dintre cuvintele învăŃate, continuaŃi să le folosiŃi în situaŃii cotidiene, astfel încât acestea să se întipărească bine în mintea copilului.

• łineŃi un jurnal în care notaŃi cuvintele învăŃate de copil, modul în care le pronunŃă, cuvintele pe care le învaŃă mai greu, cuvintele la care trebuie să se revină etc.

• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai potrivite momente pentru învăŃarea cuvintelor.


FORMAREA ABILITĂłILOR DE COMUNICARE ÎN SITUAłII COTIDIENE SPECIFICE:

SPĂLAT, ÎMBRĂCARE, MASĂ, ALTE ACTIVITĂłI CASNICE

I. Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul spălatului

• RecitiŃi, mai întâi, Regulile de aur ale comunicării în situaŃii cotidiene.

• GândiŃi-vă la o listă de cuvinte (cel mult 10) pe care vă propuneŃi să le utilizaŃi cât mai des într-o singură şedinŃă (fiecare cuvânt să fie folosit de cel puŃin 5 ori în diverse contexte).

• Sugestii de cuvinte ce pot fi învăŃate de către copil: - Nume de persoane şi de obiecte: mama, IonuŃ (Ana etc. – numele copilului), cada, baia,

apa, săpun, prosop, cap, faŃă, ochi, urechi, păr, picioare, mâini, burtă etc.

- Cuvinte sociale: pleosc-pleosc, uite, au, vai, bravo, nu, da etc.

- Cuvinte care exprimă acŃiuni: miroase, toarnă, spală, şterge, intră, ieşi, stai jos, scoală-te, joacă-te etc.

- Cuvinte care exprimă însuşiri: fierbinte, rece, curat, murdar, frig, încet, repede, ud etc.

Vă prezentăm şi un posibil scenariu pentru învăŃarea acestor cuvinte:

• PregătiŃi aşadar baia copilului. E un moment plăcut, relaxant în care copilul este pregătit să comunice. AşezaŃi cada pe masă astfel încât să fiŃi la acelaşi nivel cu copilul (să aveŃi contact vizual).

TurnaŃi apa fierbinte verbalizând. Mama pune (toarnă) apa. Au, e fierbinte! Pun apă rece. LăsaŃi copilul să simtă cu mâna diferenŃele între apa rece şi cea caldă. RepetaŃi cuvintele fierbinte, rece. Uite, acum e bună.

Intră în apă. Stai jos! Copilul e murdar; facem baie, ne spălăm ca să fim curaŃi. Uite, săpunul. Ne spălăm cu săpunul. Miroase săpunul! Miroase frumos. Ne spălăm pe faŃă, pe mâini, pe picioare, pe burtică. Bravo! Ne jucăm cu apa: pleosc-pleosc! Gata! Băiatul e curat. Ieşi din baie! Ridică-te! Ne ştergem cu prosopul. Prosopul e moale. Bravo! Hai să ne îmbrăcăm. Ne e frig: bârr-bârr!

Vă reamintim că:

• Nu trebuie să forŃaŃi copilul să repete cuvinte;

• E necesar să întăriŃi orice iniŃiativă a lui de a comunica;

• E bine să-l imitaŃi şi să dezvoltaŃi încercările lui de a vorbi;

• E bine să-l lăsaŃi să aibă iniŃiative şi să-l lăudaŃi.

Mai jos, găsiŃi câteva sugestii de exploatare a situaŃiilor cotidiene în scopul învăŃării cuvintelor şi dezvoltării aptitudinilor de comunicare.


II. Îmbrăcarea:

• Nume de persoane şi de obiecte: mama, tata, copilul (numele), maiou, cămaşă, pantaloni, fustă, ciorapi, nasturi, sandale (pantofi), şireturi, pălărie etc.

• Cuvinte sociale: uite, bravo, vai, nu, pa, da, mulŃumesc etc.

• Cuvinte care exprimă acŃiuni: îmbracă, dezbracă, pune, scoate, scoală, leagă (şireturile) etc.

• Cuvinte care exprimă însuşiri: nou, vechi, frumos, lung, scurt, cald, rece, roşu, verde (ce culori are îmbrăcămintea) etc.

III. Ora mesei:

• Nume de persoane şi de obiecte: cele implicate (mama, copil ş.a.), supă, ciorbă, lapte, ceai, pâine, farfurie, cană, lingură etc.

• Cuvinte sociale: te rog, mai vreau, bravo, nu, mulŃumesc, ajunge, poftă bună etc.

• Cuvinte care exprimă acŃiuni: a mânca, a lua, a da, a pune, a bea, a aduce etc.

• Cuvinte care exprimă însuşiri: bună, rece, caldă, fierbinte, foame, plin, dulce, drăguŃ, gustos etc.

În continuare vă prezentăm sugestii de cuvinte care pot fi învăŃate în alte situaŃii cotidiene.

…ana… …ana…

Eu vreau o portocală.

Ce fructe doriŃi? A, vrei banana!


Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul spălatului:

Bebe e murdar! Hai să ne spălăm! Vrei săpunul?

Uite săpunul! Miroase!

Hai să turnăm apă în cadă. Uf! E fierbinte!

Apa!

Ah!

Priveşte apa... Pleosc! Pleosc! Mă spăl pe mâini.

Mami spală mâinile băiatului.

Spală-Ńi mâna!

’Păl mâna!


Formarea abilităŃilor de comunicare în timpul activităŃilor casnice:

Ana îi aduce mamei roşii şi ceapă.

MulŃumesc! Mama spală rufe murdare.

Pune fructele în coş.

Pune ceapa în castronul acesta şi roşiile în acela.

Vaca e flămândă! Să-i dăm de mâncare.

Hai să cumpărăm roşii.

’Pală.


REłINEłI!

Folosind adecvat abilităŃile noastre de comunicare,

putem ajuta copilul să-şi

dezvolte abilităŃile sale de

comunicare.

ÎnvăŃând un copil să facă cât mai multe

pentru sine, îl ajutăm să devină autonom şi

independent.

SituaŃiile cotidiene pot fi

distractive.

SituaŃiile cotidiene pot constitui prilejuri favorabile şi pot da rezultate numai când familia comunică

într-un mod firesc şi într-o atmosferă relaxantă.

Este în puterea noastră să transformăm o situaŃie

obişnuită într-un prilej valoros şi captivant

pentru învăŃare.


IMPORTANT DE REłINUT DESPRE COMUNICAREA ZILNICĂ

• SituaŃiile cotidiene fac parte din rutina zilnică a unei familii.

• Un copil poate învăŃa diferite abilităŃi şi deprinderi în cadrul situaŃiilor cotidiene. Comuni-carea este doar un domeniu în care el se poate dezvolta.

• SituaŃiile cotidiene sunt cele mai adecvate pentru însuşirea abilităŃilor de comunicare.

• Ele sunt situaŃii fireşti în care comunicarea poate avea loc într-o ambianŃă concretă.

• Putem folosi situaŃiile cotidiene în diferite moduri, în funcŃie de necesităŃile fiecărui copil şi de scopul pe care îl urmărim în lucrul cu copilul.

• SituaŃiile cotidiene pot fi folosite pentru însuşirea tuturor etapelor comunicării, de la comuni-carea de bază la înŃelegerea şi utilizarea cuvintelor şi propoziŃiilor.

• Folosind situaŃiile cotidiene, o familie poate îmbina educaŃia copilului cu activităŃile casnice zilnice.

• Membrii familiei trebuie să folosească situaŃiile cotidiene pentru a-l ajuta pe copil să înveŃe să comunice.

• Pentru toŃi copiii, situaŃiile cotidiene sunt cele mai bune prilejuri de a învăŃa.

PARTENERIATUL

EDUCAłIONAL

În modulul precedent am studiat comunicarea în situaŃii cotidiene.

În acest modul vom examina parteneriatul care trebuie să existe între persoanele implicate în educaŃia copiilor cu deficienŃe.

După ce veŃi parcurge acest modul, veŃi putea: • să înŃelegeŃi importanŃa parteneriatului educaŃional; • să vă adresaŃi acelor instituŃii care sunt abilitate pentru examinarea, îndrumarea şi orientarea copiilor cu deficienŃe;

• să optaŃi pentru o instituŃie de învăŃământ adecvată necesităŃilor copilului dumneavoastră;

• să oferiŃi sfaturi/informaŃii şi altor persoane interesate.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

XI





Introducere

Comunicarea

Evaluarea







Jocul


Parteneriatul educaŃional Caietul copilului

Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Parteneriatul educaŃional // 305

Copiii cu dizabilităŃi în sistemul de învăŃământ // 306

Integrarea în grădiniŃă a copilului cu dizabilităŃi // 309

Dezvoltarea abilităŃilor preşcolare // 311

Cum ajutăm un copil cu dizabilităŃi încadrat în grădiniŃă // 314

Integrarea în şcoală a copilului cu dizabilităŃi // 315

Dezvoltarea abilităŃilor şcolare // 316

Cum ajutăm copilul cu dizabilităŃi în clasă // 319 Recomandări pentru cadrele didactice care lucrează cu copii care au dizabilităŃi // 320

PARTENERIATUL EDUCAłIONAL 305

PARTENERIATUL EDUCAłIONAL

După terminarea concediului de maternitate, majoritatea părinŃilor încredinŃează copiii unor structuri de educaŃie (creşe, grădiniŃe, cămine, centre de zi etc.).

Indiferent de nivelul lor cultural şi social, majoritatea părinŃilor pot da informaŃii preŃioase despre problemele, ritmurile de creştere, dorinŃele, aşteptările, neîncrederile, pasiunile etc. ale elevilor.

Membrii familiei sunt partenerii care deŃin cele mai utile şi importante informaŃii necesare pentru crearea unor servicii bune pentru copii. Aceasta este temelia unei intervenŃii eficiente şi cât mai timpurii când este vorba de copiii cu cerinŃe educative speciale. Pentru a sprijini dezvoltarea copiilor care prezintă cerinŃe speciale, programele cele mai utile şi necesare sunt cele educaŃionale.

Ca aceste programe să fie eficiente principala cerinŃă este ca ele să fie începute cât mai timpuriu şi să se desfăşoare în parteneriat cu familiile.

Dacă un copil are o deficienŃă înnăscută, procesul de învăŃare orientat şi structurat cât mai clar şi eficient, de cât mai timpuriu posibil, îl poate ajuta să-şi compenseze problemele şi să se adapteze realităŃii individuale şi sociale. Când mediul de viaŃă al copilului nu este suficient de stimulativ, copiii pot întâmpina dificultăŃi instrumentale şi nu îşi construiesc la timp capacităŃile necesare învăŃării şi dezvoltării. Mediul familiei este determinant pentru foarte multe experienŃe ale copiilor. Cu atât mai mult când este vorba de o situaŃie de risc înnăscut sau funcŃional. Problemele cu care vin pe lume unii copii ar putea fi depăşite în mare măsură dacă se realizează programe personalizate structurate pe învăŃare şi dezvoltare prin exerciŃii specifice. Cu cât mai timpuriu încep aceste programe cu atât sunt mai eficiente. Dar cum să faci exerciŃii şi cum să antrenezi în învăŃarea unor comportamente copilul mic? Cel mai uşor este cu ajutorul părinŃilor şi împreună cu aceştia. Ceea ce îi trebuie copilului pot decide profesioniştii dar, în aceeaşi măsură părintele cunoaşte nevoile copilului lui şi poate orienta intervenŃia. Părintele motivat să-şi sprijine copilul este mai eficient şi mai util acestuia dacă poate înŃelege şi executa anumite activităŃi.

• PărinŃii au dreptul să fie consultaŃi cu privire la educaŃia copilului lor.

• PărinŃii au dreptul să fie informaŃi cu privire la progresul copilului lor.

• PărinŃii au dreptul de a fi implicaŃi în deciziile care se iau cu privire la copilul lor.

CARE SUNT OBIECTIVELE PARTENERIATULUI EDUCAłIONAL?

• Cunoaşterea şi înŃelegerea particularităŃilor comunicării la copiii cu cerinŃe educative speciale;

• Informarea reciprocă despre rolul fiecărui partener în recuperarea copilului;

REłINEłI!


• Colaborarea în scopul realizării unor obiective comune, privind dezvoltarea unor abilităŃi, cunoştinŃe, deprinderi la copil etc.;

• Schimbul de idei/experienŃă despre cum poate fi ajutat un copil cu o anumită deficienŃă în clasă;

• Evaluarea permanentă a progreselor copilului şi adaptarea permanentă a obiectivelor de realizat.

COPIII CU DIZABILITĂłI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂłĂMÂNT

Pe de altă parte, indiferent dacă copilul a fost sau nu integrat într-o structură de învăŃământ preşcolar, la 6 ani el trebuie să meargă la scoală, în clasa pregătitoare.

În România, accesul la educaŃie este asigurat pentru toŃi copiii, indiferent de cerinŃele speciale, de gradul sau de tipul handicapului.

Legea învăŃământului (art. 41) stipulează că Ministerul EducaŃiei şi Cercetării organizează învăŃământul special „pentru preşcolari şi elevi cu deficienŃe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament sau cu deficienŃe asociate, cu scopul instruirii şi educării, al recu-perării şi integrării lor sociale“.

În ultimii ani, câştigă teren o nouă orientare educaŃională – expresie a „respectării drepturilor copiilor cu dizabilităŃi, inclusiv a celor cu dizabilităŃi severe şi profunde, la îngrijire, educaŃie şi instruire specială“ (art. 23 din ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România în 1990) – educaŃia integrată şi educaŃia incluzivă.

În conformitate cu principiul educaŃiei integrate, copiii cu cerinŃe educative speciale trebuie incluşi fie în structurile învăŃământului special, fie integraŃi în şcolile publice (individual sau în grup mic). EducaŃia incluzivă presupune schimbarea şcolii pentru a asigura accesul şi participarea tuturor copiilor la sistemul de educaŃie, adaptarea programelor educaŃionale la cerinŃele particulare ale elevilor, asigu-rarea sprijinului şi valorizarea fiecăruia, indiferent de problemele cu care se confruntă în dezvoltare, pregătirea corespunzătoare a profesorilor pentru a adapta curriculum şi a individualiza/personaliza actul didactic.

Un element esenŃial în abordarea educaŃiei integrate şi/sau incluzive este construirea unei relaŃii de parteneriat între părinŃi, cadre didactice (educatori, învăŃători, profesori) şi alŃi specialişti care vin în contact cu copilul. Împreună, printr-un program educaŃional coordonat, toŃi partenerii vor urmări să obŃină maximum de independenŃă/autonomie posibilă pentru copil, o viaŃă normală şi activă în societate. Fiecare trebuie să aibă rolul său în educarea, îndrumarea şi sprijinirea copilului cu cerinŃe speciale. Important este ca între parteneri să existe colaborare, respect, consecvenŃă şi coerenŃă în decizii.

RelaŃiile dintre părinŃi şi instituŃia de învăŃământ pe care o frecventează copilul au o pondere importantă în progresul educaŃional al acestuia. Pentru a sprijini eforturile cadrelor didactice, părinŃii au nevoie de informaŃii şi de sfaturi din partea acestora cu privire la obiectivele învăŃării şi dezvoltării. De asemenea, cerinŃele speciale ale copilului nu pot fi identificate şi evaluate corect fără valorificarea experienŃei părinŃilor.

ŞTIAłI CĂ...?


În România, există ca forme de organizare ale educaŃiei (cerinŃelor) speciale, potrivit LEN 2011 şi OMECTS 5573/2011, art. 22 următoarele trei categorii:

1. ÎnvăŃământul special, care cuprinde:

a) grădiniŃe speciale (care pot cuprinde şi grupe de intervenŃie timpurie); b) grupe de grădiniŃă specială organizate în şcolile speciale; c) şcoli speciale pentru toate tipurile şi gradele de deficienŃe/dizabilităŃi; d) grupe/clase de copii/elevi cu tulburări din spectrul autist; e) unităŃi de învăŃământ special profesional; f) licee speciale; g) centre şcolare speciale; h) clase/şcoli postliceale speciale; i) centre de zi din centre şcolare pentru educaŃie incluzivă; j) centre de educaŃie specială; k) centre de pedagogie curativă; l) grupe/clase de copii/elevi cu deficienŃe senzoriale multiple (surdocecitate); m) şcoli de reeducare pentru elevii cu deficienŃe comportamentale; n) clase organizate în spitale, preventorii şi penitenciare; o) centre de zi pentru educaŃie/dezvoltare timpurie; p) ateliere protejate.

2. ÎnvăŃământul special integrat, unde pot funcŃiona: a) grupe de grădiniŃă specială integrate în grădiniŃele de masă; b) clase speciale compacte integrate în şcolile de masă; c) grupe de elevi cu CES integrate în şcolile de masă; d) elevi cu CES integraŃi individual în şcolile/grădiniŃele de masă; e) clase speciale de profesionalizare integrate în şcoli de masă, în licee şi în grupuri şcolare

din învăŃământul de masă; f) grupe/clase de copii/elevi infectaŃi cu virusul HIV.

3. UnităŃile conexe ale învăŃământului preuniversitar:

g) centre judeŃene logopedice; h) centre şcolare pentru educaŃie incluzivă; i) centre judeŃene de asistenŃă psihopedagogică; j) centre judeŃene de resurse pentru educaŃie incluzivă; k) centre judeŃene/ale municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenŃă educaŃională

(CJRAE/CMBRAE).

Există de asemenea:

• centre de pedagogie curativă (Waldorff);

• sistem de şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile;

• alternative educaŃionale pentru copiii cu dizabilităŃi, organizate de către diferite fundaŃii şi organizaŃii nonguvernamentale.


Este IMPORTANT să ştiŃi cui trebuie să vă adresaŃi pentru examinarea şi îndrumarea corectă a copilului dumneavoastră spre o unitate de învăŃământ adecvată.

În mod curent evaluarea copiilor cu dizabilităŃi si alte cerinŃe speciale este realizată:

a) Pentru încadrare în grad de handicap – de serviciile de evaluare complexă (SEC, din cadrul Comisiei de ProtecŃia Copilului – CPC), pe baza recomandărilor medicale sau de altă natură; serviciul are o componentă complexă, multidisciplinară (medic, psiholog, asistent social, psihopedagog).

b) Pentru orientare şcolară – după Legea EducaŃiei NaŃionale (nr. 1/2011) – de servicii şi/sau comisii coordonate de Centrele judeŃene (sau ale municipiului Bucureşti) de resurse şi asistenŃă educaŃională (CJRAE sau CMBRAE), respectiv:

– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi

– COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională).

c) De alte structuri şi persoane: – comisia de evaluare continuă din cadrul şcolilor speciale (pentru copii cu dizabilităŃi şi

cu dificultăŃi de învăŃare) – CIEC;

– consilierii şcolari – pentru copii cu dificultăŃi de învăŃare şi/sau tulburări de comporta-ment;

– logopezii interşcolari – pentru copii – de vârsta preşcolară sau din ciclul primar – cu tulburări de limbaj.

GRĂDINIłĂ ŞCOALĂ

PUBLICĂ

ŞCOALĂ

SPECIALĂ

INTEGRARE ŞI

INCLUZIUNE

REłINEłI!


INTEGRAREA ÎN GRĂDINIłĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂłI

În România există grădiniŃe publice (de stat şi private) şi grădiniŃe speciale.

ÎnvăŃământul preşcolar special este organizat pentru copii între 3-7 ani cu dizabilităŃi severe şi profunde. Copiii cu dizabilităŃi uşoare şi moderate pot fi integraŃi în grădiniŃele obişnuite.

• Există aşadar grădiniŃe speciale pentru fiecare tip de

deficienŃă.

• Există secŃii sau grupe speciale pe lângă şcolile speciale.

• Există secŃii sau grupe speciale pe lângă grădiniŃe obişnuite.

• Există integrare individuală (cu sau fără servicii de sprijin) a copiilor cu dizabilităŃi în grădiniŃe.

• Există organizaŃii nonguvernamentale care oferă alternative educaŃionale pentru copii cu dizabilităŃi.

• Există servicii ambulatorii pe lângă secŃiile de neuropsihiatrie infantilă.

DE CE TREBUIE SĂ MEARGĂ COPILUL LA GRĂDINIłA?

• GrădiniŃa este locul în care copilul îşi formează personalitatea în şi prin relaŃiile sociale pe care aceasta le oferă.

• Aici, copilul învaŃă să-şi asume responsabilităŃi şi să ia decizii, câştigă independenŃă şi încredere în forŃele proprii, achiziŃionează cunoştinŃe, deprinderi şi abilităŃi fundamentale în toate ariile de dezvoltare.

• GrădiniŃa pregăteşte copilul pentru şcoală, prin dezvoltarea unor abilităŃi şi iniŃierea în scris-citit şi calcul aritmetic.

CARE COPII POT FRECVENTA GRĂDINIłA?

• ToŃi copiii trebuie să frecventeze grădiniŃa.

• Cu atât mai mult copiii cu dizabilităŃi au nevoie de sprijinul unei instituŃii de învăŃământ preşcolar pentru a putea face faŃă solicitărilor şcolare ulterioare. Astfel, se asigură o tranziŃie uşoară de la grădiniŃă la şcoală.

• Indiferent de forma sa (public/special), învăŃământul preşcolar este organizat pentru copii între 2-6 ani şi este structurat pe grupe: grupă mică, grupă mijlocie, grupă mare.

• Trebuie să reŃinem, de asemenea, că nu vârsta copilului este criteriul de încadrare într-o grupă sau alta, ci necesităŃile şi nivelul de dezvoltare ale copilului. Aceasta înseamnă că am putea găsi un copil de 6/8 ani care frecventează încă grădiniŃa. Deşi, din punct de vedere al vârstei, el ar trebui să fie deja şcolar, din punct de vedere al dezvoltării sale psihice, el are încă nevoie de educaŃie preşcolară.

CE TREBUIE SĂ ŞTIE COPILUL PENTRU A FI INTEGRAT ÎN GRĂDINIłĂ?

• Să se poată servi singur în timpul mesei;

• Să se îngrijească singur de necesităŃile sale fiziologice;

• Să se îmbrace/dezbrace singur sau cu puŃin ajutor;

NOTĂ: AflaŃi ce instituŃii preşcolare sunt disponibile în regiunea dumneavoastră.


• Să se poată spăla singur;

• Să poată sta jos şi să se poată concentra asupra unei activităŃi pentru o perioadă scurtă de timp;

• Să se joace şi să relaŃioneze bine cu ceilalŃi copii;

• Să comunice despre necesităŃile sale într-un mod oarecare;

• Să înŃeleagă indicaŃiile/comenzile simple.

Este foarte important să pregătiŃi bine copilul în toate aceste domenii înainte de a-l trimite la grădiniŃă. Dacă el nu poate să facă toate aceste lucruri, este posibil ca educatoarea să nu poată să-i acorde acel ajutor suplimentar de care are nevoie copilul. Acest fapt va avea un impact negativ asupra tuturor persoanelor implicate: copil, părinŃi, educatoare. Deci, nu uitaŃi: copilul trebuie foarte bine pregătit înainte de a-l trimite la grădiniŃă.

• Pentru idei de formare a abilităŃilor de autoservire, consultaŃi modulele 4 şi 10.

• Pentru idei de dezvoltare a abilităŃilor de ascultare, joc şi comunicare, examinaŃi activităŃile din paginile modulului 3.

Dar, chiar dacă nu poate realiza unele din aceste activităŃi, copilul trebuie integrat într-o formă de educaŃie preşcolară.

Pentru aceasta apelaŃi la: – SEC (serviciile de evaluare complexa din cadrul Comisiei de ProtecŃia Copilului – CPC);

– SEOPS (Serviciul de evaluare şi orientare profesională) şi COSP (Comisia de orientare şcolară şi profesională) din cadrul

CJRAE/CMBRAE; – Centrele logopedice interşcolare; – Centrele de zi din zonă; – OrganizaŃiile nonguvernamentale din zonă ş.a.

Pentru a şti mai multe despre formarea şi dezvoltarea abilităŃilor preşcolare citiŃi mai departe.

REłINEłI!


DEZVOLTAREA ABILITĂłILOR PREŞCOLARE

Ce sunt abilităŃile preşcolare şi care sunt?

ÎnŃelegem prin abilitate preşcolară, gradul sau nivelul priceperii, îndemânării, uşurinŃei, rapidităŃii cu care copilul execută o anumită activitate ce presupune anumite procese psihice ca: atenŃie, spirit de observaŃie, memorie, comparaŃii, clasificări, motricitate fină (folosi-rea creionului) şi coordonare ochi-mână.

De ce este nevoie să cunoaştem aceste abilităŃi?

Pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare a copilului şi gradul de pregătire pentru achiziŃiile şcolare ulterioare.

Cine poate să se ocupe de formarea acestor abilităŃi?

Orice persoană interesată să ajute copilul: părinŃi, bunici, educatori ş.a.

Cum ajutăm copilul să-şi dezvolte aceste abilităŃi?

Oferindu-i activităŃi care au ca Ńintă dezvoltarea acestor abilităŃi.

SUGESTII DE ACTIVITĂłI

1 ActivităŃi pentru dezvoltarea atenŃiei: • PriviŃi împreună o carte cu poze;

• CereŃi copilului să denumească elementele pe care le vede în imagini;

• OrganizaŃi jocuri de imitare, punând copilul să reproducă mişcările pe care le faceŃi dumneavoastră;

• ÎnşiraŃi pe o sfoară figuri decupate din carton etc.

2 ActivităŃi pentru dezvoltarea spiritului de observaŃie: • DesenaŃi imagini care au lipsă un element (exemple: o casă fără uşă, un cap de copil fără

un ochi/gură, o maşină fără o roată etc.) şi cereŃi-i copilului să completeze ce lipseşte;

• PriviŃi împreună cu copilul imagini colorate mai complexe şi cereŃi-i să va descrie ce vede.

În paginile următoare veŃi găsi câteva sugestii de activităŃi care pot fi organizate cu copiii pentru a-şi dezvolta: atenŃia, memoria, spiritul de observaŃie, capaci-tăŃile de analiză, sinteză, comparaŃie, clasificare/scriere, precum şi coordonarea ochi-mână şi motricitatea fină (priza creionului).

AşezaŃi-vă cu copilul într-un loc liniştit şi încercaŃi să desfăşuraŃi următoarele activităŃi!


• N-aveŃi motive să vă temeŃi să desenaŃi singuri anumite imagini;

• În fiecare din noi există un sâmbure de talent pentru pictură;

• ÎncercaŃi să desenaŃi pe cartonaşe sau pe coli de hârtie imagini pe care le puteŃi folosi în anumite exerciŃii;

• PriviŃi şi încercaŃi!

3 ActivităŃi pentru dezvoltarea memoriei: • BateŃi toba; copilul trebuie să asculte ritmul, să-l memoreze şi apoi să-l reproducă; • AşezaŃi 3/4 jucării pe masă. După ce le priveşte atent, copilul va închide ochii, iar

dumneavoastră veŃi ascunde o jucărie. CereŃi-i să spună ce jucărie lipseşte.

• ExecutaŃi o serie de mişcări pe care copilul trebuie să le reproducă după ce le-a memorat.

4 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de sortare: • DesenaŃi pe o foaie de hârtie mai multe figuri identice aşezate aleatoriu (un cerc,

2 triunghiuri, 2 pătrate, 2 steluŃe etc.). CereŃi-i copilului să găsească figurile identice.

5 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de scriere: • DesenaŃi imagini cunoscute copilului (nişte căni, nişte farfurii, nişte pahare, nişte linguri

etc.) de dimensiuni diferite. CereŃi-i copilului să le grupeze (încercuiască) pe cele care fac parte din aceeaşi categorie.

• DesenaŃi imagini ale unor obiecte – unele mai mari, iar altele mai mici (3 maşinuŃe/căsuŃe mai mari şi 2 maşinuŃe/căsuŃe mai mici). CereŃi-i copilului să separe (încercuiască) obiectele mari de cele mici.

TREBUIE SĂ ŞTIłI CĂ:


6 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de folosire a creionului: • Pe o coală de hârtie trasaŃi linii orizontale punctate (…………………). CereŃi-i copilului

să unească punctele şi să execute linia orizontală. • Apoi, complicaŃi sarcina desenând punctat un cerc, un pătrat, o casă, o maşină, un cap de

copil etc., cerând copilului să unească punctele şi să reproducă desenul.

7 ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de coordonare a ochiului cu mâna: • CereŃi-i copilului să vă imite şi să toarne apă în diferite vase;

• PuneŃi, împreună cu copilul, capace la borcane;

• ÎnşurubaŃi/deşurubaŃi capacul sticlei;

• ÎnşiraŃi mărgele pe sfoară;

• ExersaŃi cu copilul încheierea/descheierea nasturilor, fermoarului, capselor etc.;

• Alte idei pentru dezvoltarea abilităŃilor preşcolare veŃi găsi în anexe.

• Ce atitudine trebuie să avem faŃă de copil pentru a-l face să înveŃe cu plăcere?

• Care este mediul optim de învăŃare pentru copil?

• Cum putem ajuta copilul să se integreze mai bine în grupul de copii, (dacă învăŃarea are loc în grup)?

• Ce metode trebuie să folosim pentru a-i uşura copilului învăŃarea?

Să ştii că paginile cu activităŃi par a fi utile. Deci, tot ce am de făcut acum este să organizez aceste activităŃi cu copilul, nu-i aşa?

Stai, nu te grăbi! Activitatea nu este totul. Există multe lucruri la care trebuie să ne gândim dacă vrem să-l învăŃăm pe copil abilităŃi noi.

TREBUIE SĂ NE GÂNDIM...

În continuare sunt prezentate câteva idei care ar putea fi folositoare educatorilor care se ocupă de educarea copiilor cu dizabilităŃi.


CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂłI ÎN CADRUL GRUPULUI DE COPII DIN GRĂDINIłĂ?

Sfaturi pentru educatori

AŞA DA AŞA NU

CreaŃi o atmosferă calmă, fără factori perturbatori, în care copiii să lucreze în grupuri mici, iar educa-torul să poată merge şi vorbi în linişte cu fiecare grup în parte.

ÎncercaŃi să evitaŃi situaŃiile în care toŃi copiii execută o singură activitate în grup mare şi solicită zgomo-tos atenŃia educatorului, iar acesta este nevoit să Ńipe pentru a se face auzit.

Dacă este posibil, numiŃi o persoană care să ajute în permanenŃă copilul cu dizabilităŃi, pentru ca el să nu rămână prea mult în urmă.

ÎncercaŃi să evitaŃi situaŃiile în care dumneavoastră trebuie să lucraŃi singur cu un grup mare de copii, printre care se află şi un copil cu dizabilităŃi care necesită atenŃie suplimentară.

Înainte de a vorbi unui grup, asiguraŃi-vă mai întâi că toŃi copiii vă ascultă, inclusiv copilul cu dizabilităŃi (ar putea fi nevoie să adresaŃi anumite cuvinte din discursul dumneavoastră anume copilului cu dizabilităŃi).

Nu încercaŃi să daŃi indicaŃii unui grup gălăgios de copii. Copilului cu deficienŃe îi va fi mult mai greu să înŃeleagă.

VorbiŃi clar şi răspicat. ÎncercaŃi să daŃi instrucŃiuni simple şi directe, folosind gesturile atunci când este nevoie.

EvitaŃi folosirea frazelor lungi şi complicate. De asemenea, trebuie evitată vorbirea rapidă.

FiŃi răbdători! DaŃi-i timp copilului cu dizabilităŃi să răspundă şi să termine activităŃile mai dificile.

De exemplu, spuneŃi: Nu te grăbi... Ai tot timpul la dispoziŃie.

Nu grăbiŃi copilul şi nu deveniŃi nerăbdător atunci când el ezită să vă răspundă sau să termine o activitate.

De exemplu, nu spuneŃi: Cum? Încă n-ai terminat? Haide, grăbeşte-te!

DaŃi indicaŃii copilului cu dizabilităŃi în timp ce el îndeplineşte o activitate oarecare. AjutaŃi-l să o realizeze singur.

Nu întrerupeŃi activitatea copilului şi nu o îndepliniŃi în locul lui.

Pe cât posibil, păstraŃi faŃă de copilul cu dizabilităŃi aceeaşi atitudine ca şi faŃă de ceilalŃi copii.

De exemplu, spuneŃi: AŃi fost foarte neastâmpăraŃi astăzi, şi, din această cauză, veŃi rămâne toŃi ca să strângeŃi jucăriile.

Nu lăsaŃi copilul cu dizabilităŃi să persiste în com-portamentul pe care dumneavoastră nu-l admiteŃi la ceilalŃi copii. Nu vă comportaŃi faŃă de el mai protector decât este nevoie.

De exemplu, nu spuneŃi: AŃi fost foarte neascultă-tori astăzi, şi, din această cauză, veŃi rămâne toŃi să faceŃi curat, cu excepŃia lui Mihai care poate merge acasă.


ÎncercaŃi să menŃineŃi permanent legătura cu părinŃii copilului pentru a afla mai multe despre el şi pentru a-i informa despre progresele copilului lor. SpuneŃi-le părinŃilor cum îşi pot ajuta copilul acasă.

De exemplu, spuneŃi: Sunt bucuros să vă văd din nou! Elena se descurcă de minune.

Nu neglijaŃi părinŃii în eforturile dumneavoastră de a ajuta copilul cu deficienŃe. Ei sunt persoanele cele mai importante.

De exemplu, nu spuneŃi: Uf! Iar au venit părinŃii ăştia! Ce pierdere de timp!

Sper că aceste sugestii vă vor face să vă simŃiŃi mai siguri în încercările dumneavoastră de a ajuta copilul cu dizabilităŃi.

ComunicaŃi-le oricărei persoane care le-ar putea considera utile!

INTEGRAREA ÎN ŞCOALĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂłI

După cum am menŃionat deja la începutul acestui modul, indiferent de natura şi gradul său de dizabilitate, orice copil are acces la instruire şi educaŃie în diferite instituŃii de învăŃământ.

LegislaŃia din România privind copilul aflat în dificultate se bazează pe câteva principii fundamentale:

1. Nondiscriminarea Copiii cu dizabilităŃi/ deficienŃe beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalŃi copii din România. Potrivit ConvenŃiei NaŃiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (ratificată de România prin Legea 18/1990), articolul 2, nondiscriminarea pe criteriul incapacităŃii, alături de alte criterii (social, politic, etnic etc.) este fundamentală pentru respectarea integrală şi reală a drepturilor copilului.

2. Interesul superior al copilului şi dreptul la viaŃă şi dezvoltare în familie şi comunitate primează şi pentru copiii cu dizabilităŃi.

3. Acordarea de şanse egale presupune ca intervenŃia şi suportul educativ să fie acordate corespunzător nevoilor copilului.

4. Depistarea precoce şi intervenŃia timpurie este un obiectiv prioritar de acŃiune pentru egalizarea şanselor.

5. Parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităŃi, ONG-uri, familie, alŃi factori din comunitate – sunt esenŃiale în evaluarea/expertiza şi intervenŃia psihopedagogică.


AflaŃi unde este sediul SEC (din cadrul Comisiei de ProtecŃie a Copilului) pentru încadrare

în grad de handicap şi CJRAE/CMBRAE pentru orientarea şcolară (prin Serviciul de evaluare şi orientare profesionala (SEOPS) şi Comisia de orientare şcolară şi profesională (COSP) din oraşul/judeŃul dumneavoastră. Aici, specialiştii (medici, psihologi, pedagogi, psihopedagogi, logopezi ş.a.) împreună cu dumneavoastră, părinŃii, vor orienta copilul spre un tip de şcolarizare cât mai adecvat.

DEZVOLTAREA ABILITĂłILOR ŞCOLARE

• De îndată ce copilul şi-a însuşit abilităŃile preşcolare (vezi pagina 5 a acestui modul), el este pregătit pentru achiziŃionarea unor abilităŃi mai complexe. Acestea sunt abilităŃile care asigură învăŃarea instrumentelor fundamentale ale instrucŃiei şi educaŃiei (cititul, scrisul şi calculul).

• Copilul poate fi ajutat să-şi formeze şi să-şi dezvolte aceste abilităŃi şcolare de către orice persoană interesată: părinŃi, bunici, educatori, învăŃători, psihopedagogi, logopezi ş.a.).

Există anumite activităŃi care vor ajuta copilul în acest sens. AbilităŃile şcolare se formează şi se perfecŃionează prin activităŃi care dezvoltă procese psihice, precum: atenŃia, memoria, spiritul de observaŃie, capacitatea de analiză şi sinteză, clasificare, scriere, succesiune temporală şi spaŃială, comparaŃii etc.

IMPORTANT!

Dar cum putem ajuta un copil să-şi dezvolte aceste abilităŃi şcolare?

În continuare, vă sugerăm câteva idei de activităŃi spe-cifice.

AşezaŃi-vă cu copilul într-un loc liniştit, unde el se poate concentra şi lăsaŃi-l să lucreze!


• ActivităŃi pentru dezvoltarea memoriei:

a) „Ce lipseşte?“ AlegeŃi 4 jetoane cu imagini (le puteŃi desena dumneavoastră). CereŃi-i copilului să le privească atent, denumind fiecare imagine. Apoi, spuneŃi-i să închidă ochii şi ascundeŃi o imagine. Copilul trebuie să spună care imagine lipseşte. Dacă jocul este prea simplu, ascundeŃi 2 din cele 4 imagini.

b) „MemoraŃi ordinea!“ AşezaŃi în rând pe masă 4 jetoane cu imagini. Copilul trebuie să le privească atent şi să reŃină ordinea în care au fost aşezate. Apoi, el va închide ochii, în timp ce dumneavoastră schimbaŃi ordinea jetoanelor. Copilul va trebui, în final, să reaşeze jetoanele în ordinea iniŃială.

c) „Am fost în oraş şi am cumpărat…“ OrganizaŃi acest joc cu câteva persoane. Prima persoană spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat o pălărie.“, iar a doua persoană spune: „Am fost în oraş şi am cumpărat o pălărie şi o bluză.“. Jocul continuă, fiecare persoană adăugând la cumpărăturile precedente una proprie. Când cineva face o greşeală sau uită, e „pedepsit“ sau jocul începe din nou.

d) „SpuneŃi-i copilului serii de numere sau de cuvinte (la început 3/4; de exemplu: l, 7, 9, 2/ copac, casă, iepure, farfurie) şi cereŃi-i să le reproducă în aceeaşi ordine. Treptat complicaŃi sarcina, cerându-i, de exemplu, să reproducă un număr de telefon.

• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de observare:

a) DesenaŃi imagini lacunare (de exemplu: o masă fără un picior, o casă fără geamuri, un ceas fără ace, un cap fără ochi etc.) şi cereŃi-i copilului să completeze ce lipseşte (vezi fişa).

b) ObservaŃi împreună cu copilul diferenŃele dintre două desene aproape similare.

c) PriviŃi imagini absurde (vezi fişele) şi comentaŃi cu copilul dacă „se poate aşa ceva în realitate“.

• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de sortare:

a) GăsiŃi imagini sau obiecte care au aceeaşi culoare;

b) DesenaŃi în ordine aleatorie, pe o coală de hârtie, cifre (câte două din fiecare) şi cereŃi-i copilului să unească cu o linie cifrele identice.

c) RealizaŃi acelaşi exerciŃiu cu litere de tipar/mână sau cu figuri geometrice.

• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de scriere (clasificare):

a) ArătaŃi-i copilului mai multe beŃişoare, dintre care unele sunt scurte, iar altele lungi. CereŃi-i să le grupeze în funcŃie de lungime (la fel în funcŃie de grosime, mărime, culoare etc.).

b) CereŃi-i copilului să încercuiască, pe fişe de lucru, imaginile care fac parte din aceeaşi categorie (fructe, animale, alimente, legume).

c) CereŃi-i copilului să găsească elementul intrus într-o categorie (elementul care nu se potriveşte).


• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de succesiune temporală şi spaŃială:

a) CereŃi-i copilului să numeroteze obiectele de îmbrăcăminte în ordinea în care le îmbracă (vezi fişa).

b) DesenaŃi 3 imagini în prezenŃa copilului (de exemplu: o cană, o maşină, un pahar). CereŃi-i apoi să spună pe care aŃi desenat-o prima, care este ultima şi care este la mijloc.

c) Acelaşi exerciŃiu se poate face cu jucării aşezate pe masă, copilul trebuind să precizeze care jucărie este la mijloc, care a fost aşezată prima şi care ultima.

• ActivităŃi pentru dezvoltarea abilităŃilor de numărare:

a) DecupaŃi cartonaşe pe care aŃi desenat cifre de la 1 la 10. LuaŃi capace de sticlă sau bomboane, grupându-le de la o singură bomboană la grup de 2, 3, 4 … 10. CereŃi-i copilului să aşeze lângă grupul de bomboane cartonaşul cu cifra corespunzătoare.

b) EfectuaŃi operaŃii de adunare şi scădere cu obiecte din casă (de exemplu: o cană + 2 căni/ ascundeŃi o cană din 4 căni şi cereŃi-i copilului să spună câte au mai rămas).

c) OrganizaŃi jocuri în care rugaŃi copilul să vă aducă un anumit număr de obiecte (de exemplu: „IonuŃ, adu-mi, te rog, 2 mere/ 1 creion/ 8 năsturaşi etc.).

• ActivităŃi de iniŃiere în scris-citit: a) DesenaŃi litere şi cifre trasându-le doar conturul punctat;

b) DesenaŃi cu linie punctată conturul literelor care alcătuiesc numele copilului;

c) RealizaŃi împreună cu copilul litere şi cifre din plastilină sau sârmă;

d) ScrieŃi litere şi cifre şi cereŃi-i copilului să le copieze;

e) DecupaŃi conturul unor litere şi cereŃi-i copilului să le coloreze;

f) CereŃi-i copilului să găsească anumite litere în cuvinte;

g) CereŃi-i copilului să spună cu ce sunet (literă) începe un anumit cuvânt (sau ce sunet se aude la sfârşitul cuvântului).

h) CereŃi-i copilului să coloreze (vezi fişa) numai imaginile unde se aude un anumit sunet (de exemplu: „R“).

i) CereŃi-i copilului să citească „numele“ magazinelor atunci când vă plimbaŃi pe stradă etc.

În anexe veŃi găsi fişe de lucru pentru dezvoltarea acestor abilităŃi

În continuare, găsiŃi câteva idei şi recomandări utile învăŃătorilor care au în clasa lor unul sau mai mulŃi copii cu deficienŃe.


CUM SĂ AJUTĂM UN COPIL CU DIZABILITĂłI ÎN CLASĂ?

SFATURI PENTRU ÎNVĂłĂTOR

AŞA DA AŞA NU

AşezaŃi copilul într-o bancă, de unde el să poată vedea şi auzi bine, iar dumneavoastră să-i puteŃi urmări progresele.

Nu aşezaŃi copilul într-o bancă prea îndepărtată, din care îi va fi dificil să vă vadă şi audă, dar nici prea în faŃă, ca să nu se simtă stânjenit.

ÎncercaŃi să captaŃi atenŃia întregii clase înainte de a vorbi. AsiguraŃi-vă că inclusiv copilul cu deficienŃe vă ascultă, vă aude şi vă înŃelege mesajul.

Nu daŃi indicaŃii şi informaŃii fără să vă asiguraŃi în prealabil că toŃi copiii sunt atenŃi şi vă ascultă.

DaŃi copilului indicaŃii în timpul activităŃilor, dacă întâmpină dificultăŃi.

Nu ignoraŃi copilul atunci când vedeŃi că întâmpină dificultăŃi, dar nici nu-i întrerupeŃi activitatea pentru a o continua dumneavoastră în locul lui.

DaŃi dovadă de răbdare dacă copilul ezită să facă sau să spună ceva.

SpuneŃi-i de exemplu: Nu te grăbi! Ai tot timpul!

Nu grăbiŃi copilul şi nu fiŃi nerăbdător atunci când el ezită să răspundă.

Nu spuneŃi de exemplu: Grăbeşte-te! Spune odată ce ai de spus!

ImplicaŃi copilul în cât mai multe activităŃi. GăsiŃi activităŃi adecvate posibilităŃilor sale.

De exemplu, spuneŃi: Mâine are loc întrecerea sportivă dintre clase. Să nu lipsească nici unul!

Nu excludeŃi copilul din activităŃi doar din motivul că are o deficienŃă.

De exemplu, nu spuneŃi: Mâine are loc întrecerea sportivă dintre clase, dar tu, Andrei, nu veni pentru că oricum nu poŃi merge!

FormulaŃi întrebările astfel încât copilul să poată răspunde la ele.

Nu formulaŃi întrebările astfel încât copilul să nu poată răspunde, deşi el cunoaşte răspunsul.

PăstraŃi unitatea de cerinŃe de comportare pentru toŃi copiii din clasă.

De exemplu, spuneŃi: AŃi fost foarte gălăgioşi, şi, ca pedeapsă, toŃi veŃi sta în clasă în timpul pauzei!

Nu manifestaŃi faŃă de copilul cu dizabilităŃi o atitu-dine mai indulgentă decât faŃă de ceilalŃi copii din clasă.

De exemplu, nu spuneŃi: AŃi fost foarte neascultă-tori şi pentru aceasta veŃi rămâne toŃi în clasă în timpul pauzei – cu excepŃia lui Andrei!

În măsura posibilităŃilor, trataŃi copilul cu dizabilităŃi la fel ca şi pe ceilalŃi copii din clasă.

SpuneŃi, de exemplu: Vom recita poezia împreună.

Nu accentuaŃi dizabilitatea copilului.

Nu spuneŃi, de exemplu: Fiecare copil trebuie să recite câte o strofă, cu excepŃia lui IonuŃ, deoarece el nu poate vorbi bine!


AŞA DA AŞA NU

ÎncercaŃi să menŃineŃi legătura cu părinŃii copilului, pentru a vă sfătui cu ei şi pentru a-i informa despre progresele copilului.

Nu neglijaŃi părinŃii în eforturile dumneavoastră de a ajuta copilul cu dizabilităŃi. Ei sunt persoanele cele mai importante!

ALTE 10 RECOMANDĂRI PENTRU CADRELE DIDACTICE

CARE LUCREAZĂ CU COPII CARE AU DIZABILITĂłI

1. EvitaŃi folosirea cuvintelor negative atunci când vorbiŃi cu sau despre un copil cu dizabilităŃi (de exemplu: în loc de „handicapat“, „incapabil“ etc., utilizaŃi termenul de „copil cu dizabilităŃi“).

2. ConsideraŃi copilul cu dizabilităŃi ca având un statut egal cu al celor care nu au dizabilităŃi. Copiii cu dizabilităŃi trebuie să interacŃioneze cu copiii fără dizabilităŃi în cât mai multe împrejurări.

3. PermiteŃi copiilor cu dizabilităŃi să vorbească despre ei înşişi şi să-şi exprime gândurile, dorinŃele şi sentimentele. ImplicaŃi copiii cu şi fără dizabilităŃi în proiecte comune şi încurajaŃi participarea lor mutuală.

4. ObservaŃi copiii şi identificaŃi-le dizabilităŃile. Depistarea timpurie a dizabilităŃilor este premiza intervenŃiei timpurii. Cu cât este depistată mai devreme dizabilitatea, cu atât este mai eficientă intervenŃia, evitându-se agravarea ei.

5. ÎndrumaŃi copilul cu dizabilităŃi depistate spre serviciile şi comisiile de evaluare complexă, în scopul evaluării şi orientării lui adecvate.

6. AdaptaŃi lecŃiile, metodele, materialele de învăŃare şi spaŃiul educativ la nevoile speciale ale copiilor cu dizabilităŃi. De exemplu, folosiŃi pentru aceasta:

- pictura pe suprafeŃe mari;

Aceste idei, împreună cu cele pentru educatori, vă vor ajuta să faceŃi din învăŃarea în clasă o experienŃă pozitivă şi plăcută pentru copilul cu dizabilităŃi.


- aşezarea copilului cât mai aproape de tablă; - accesibilizarea scolii şi a clasei pentru copii cu dizabilităŃi motorii etc. IntegraŃi idei pozitive despre dizabilităŃi în activităŃile clasei, precum şi în jocul copiilor.

7. SensibilizaŃi părinŃii, familiile şi persoanele de îngrijire cu privire la nevoile speciale ale copiilor cu dizabilităŃi. Când vă întâlniŃi, vorbiŃi-le părinŃilor, astfel încât să vă simtă egali şi alături.

8. InstruiŃi părinŃii frustraŃi cu ajutorul unor metode simple, prin care să înveŃe cum să poată satisface nevoile copiilor lor, învăŃaŃi-i să aibă răbdare; preveniŃi abuzul asupra copilului cu dizabilităŃi.

9. ÎndrumaŃi persoanele apropiate şi membrii familiei să-i ajute pe părinŃi să depăşească durerea şi frustrarea, să accepte problemele copiilor lor şi să-i ajute la rândul lor pe aceştia.

10. ImplicaŃi activ părinŃii copiilor cu deficienŃe în activitatea scolii, în planificarea şi în organi-zarea activităŃilor extraşcolare.

Acum, vă vom prezenta câteva idei utile pentru situaŃia în care aveŃi în clasă copii cu dificultăŃi specifice.


Idei pentru copiii cu dificultăŃi auditive

Profesorul trebuie: • să stea astfel încât faŃa să-i fie totdeauna în lumină, şi nu în umbră;

• să se asigure că faŃa şi gura îi sunt văzute de către copil atunci când îi vorbeşte;

• să folosească atât vorbirea, cât şi mimico-ges-ticulaŃia;

• în timp ce vorbeşte, să încerce să ofere materiale intuitive (un obiect, o imagine, un desen etc.).

Idei pentru copiii cu dizabilităŃi intelectuale

Profesorul trebuie: • să se asigure că atunci când el vorbeşte, copilul îl ascultă;

• să folosească un limbaj clar, simplu şi accesibil copilului;

• să repete clar şi cât mai des indicaŃiile;

• să permită copilului să repete des activităŃile;

• să laude orice încercare a copilului;

• să încerce să nu fie critic atunci când copilul nu reuşeşte la fel de bine ca şi ceilalŃi copii.

Idei pentru copiii cu deficienŃe neuro-motorii

Profesorul trebuie: • să se asigure că există materialele prin interme-

diul cărora copilul poate comunica (de exemplu: cuvinte, imagini, semne etc.);

• să fie atent şi receptiv faŃă de încercările copilului de a comunica;

• să pună întrebările, astfel încât copilul să poată răspunde (de exemplu: să scrie câteva variante ale răspunsului pe tablă, iar copilul să-l indice pe cel corect);

• să verifice dacă copilul se află într-o poziŃie co-modă şi stabilă;

• să verifice care tip de creion este optim pentru copil.


IMPORTANT DE REłINUT DESPRE PARTENERIATUL EDUCAłIONAL

PĂRINłII SUNT CEI MAI IMPORTANłI COLABORATORI AI PROFESIONIŞTILOR ÎN PROGRAMELE DE EDUCAłIE PENTRU COPII CU DIZABILITĂłI.

PARTENRIATUL PRESUPUNE:

– acceptarea diferenŃelor şi tolerarea opŃiunilor diferite;

– egalizarea şanselor de participare la o acŃiune educativă comună;

– interacŃiuni acceptate de toŃi partenerii;

– comunicare eficientă între participanŃi;

– colaborare (acŃiune comună în care fiecare are rolul său diferit);

– cooperare (acŃiune comună în care se petrec interrelaŃii şi roluri comune);

– decizii comune şi negocierea soluŃiilor.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinŃii este esenŃial ca:

– părinŃii să fie priviŃi ca participanŃi activi, care pot aduce o contribuŃie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor;

– părinŃii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor;

– să se recunoască şi să se aprecieze informaŃiile date de părinŃi referitor la copii;

– să se valorifice aceste informaŃii şi să se utilizeze în completarea informaŃiilor profesio-nale;

– responsabilitatea să fie împărŃită între părinŃi şi profesionişti.


• Este important să existe relaŃii bune de colaborare între PROFESIONIŞTI ŞI TOATE persoanele implicate în activitatea educativ-recuperativ-terapeutică cu copilul cu dizabilităŃi. Numai în cadrul echipei pluridisciplinare se poate obŃine un real progres.

• Copilului cu dizabilităŃi trebuie să i se asigure accesul la acea formă de educaŃie (preşcolară/ şcolară, integrată/ specială) în care poate obŃine maximum de profit.

• Putem realiza aceasta:

- aflând resursele disponibile;

- lucrând în parteneriat educaŃional;

- pregătind copilul pentru grădiniŃă sau pentru şcoală;

- oferind cadrelor didactice sprijin şi informaŃii cu privire la ajutorul pe care-l pot da copilului cu dizabilităŃi, aflat în clasa lor.

CAIETUL COPILULUI

Acest modul va fi completat de părinŃi.

După ce veŃi studia acest modul puteŃi: • să adăugaŃi alte pagini pe care le consideraŃi utile la acest modul; • să luaŃi aminte la sfaturile existente şi să daŃi sfaturi la rândul vostru altor

părinŃi; • să păstraŃi acest caiet şi să-l recitiŃi atunci când copilul va creşte şi să observaŃi

progresele făcute de acesta; • să păstraŃi o amintire plăcută şi de neuitat despre primii ani de viaŃă ai copilului

dumneavoastră.

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

XII


persoane implicate în lucrul cu copii care au dificultăŃi

de comunicare


Introducere

Comunicarea

Evaluarea







Jocul



Caietul copilului Anexe

Bibliografie

CUPRINS

Am venit pe lume // 327 M-am născut azi // 328

Cum au primit vestea // 329 Primii mei oaspeŃi // 330

Onomastica // 331 Arborele genealogic // 332

FraŃi şi surori // 333 Primele luni de viaŃă // 334

Botezul // 335

Pentru prima oară // 336 Primul meu Crăciun // 337

Prima mea aniversare // 338 Încep să desenez // 339

Jurnalul de sănătate // 340 GrădiniŃele mele // 341

Prima zi de şcoală // 342 Aş vrea să nu uitaŃi // 343

Sfaturi pentru părinŃi // 344

CAIETUL COPILULUI 327

CAIETUL COPILULUI

Am venit pe lume

Numele şi prenumele meu……………………………………………


M-am născut azi…

La maternitatea ……………………………………

Ora ……………

Povestea naşterii mele ………………………………

Cântăream ……………………… Măsuram …………………………

Am primit nota …………………

Culoarea ochilor mei era …………………………

Părul meu era ……………………


Cum au primit vestea

Familia

Prietenii


Primii mei oaspeŃi

Primele cadouri…

Impresii…


Onomastică

Prenumele meu este ……………………………………

A fost ideea ……………

Scurt „istoric“…

Alte păreri

Aniversarea mea onomastică …………………………

Numele meu de alint este ……………………


Arborele genealogic

Bunicul Bunicul

Bunica Bunica

Mama Tata

Eu

Semăn cu ……………………


FraŃi şi surori


Primele luni de viaŃă

Cântăream ……………

Măsuram ……………

Data …………………

Memento ……………


Pentru prima oară

Prima masă solidă ......................................................................................

Am fost înŃărcat .........................................................................................

Am mâncat singur ......................................................................................

Prima noapte fără scutece .........................................................................

Am apucat prima oară ...............................................................................

Mi-am ridicat capul ...................................................................................

M-am rostogolit ..........................................................................................

Am stat în şezut la ......................................................................................

Primii paşi ..................................................................................................

Primul zâmbet ............................................................................................

Primul dinŃişor ...........................................................................................

Primul cuvânt ............................................................................................


Primele sărbători

Le-am petrecut cu ……………………………

Întâlnirea cu bradul ………………………………

Ce cadouri am primit …………………………………


Prima mea aniversare

Au fost prezenŃi ……………………………

Cadourile primite ………………………………


Încep să desenez

Primul meu desen …………

Ştiu să-mi fac conturul mâinii pe pagină ………


Jurnalul de sănătate

Am avut vreo problemă la naştere…

Vârsta Vaccinări Data

Bolile copilăriei…


GrădiniŃele mele

Prima zi…

Prima educatoare…

Impresii…


Prima zi de şcoală

Prima învăŃătoare…

Cum am fost primit…

Am mers la şcoală cu…

Noii mei colegi…


Aş vrea să nu uiŃi

Dragă mamă,

• până la 6 luni laptele tău este cel mai bun...;

• de la 6 luni am voie cereale şi sucuri de fructe;

• la 10 luni pot bea laptele cu cănuŃa;

• de la un an stau cu voi la masă;

• ciocolata mi-ar plăcea foarte mult dar ar fi bine să nu ştiu că există până la 3 ani.

Dragi părinŃi,

• fumul de Ńigară îmi face foarte rău...;

• ...de asemenea plumbul şi mercurul din vopsea şi termometre;

• nici azbestul nu are ce căuta în casa noastră!;

• sunt foarte curios din fire... Mă atrag ca un magnet: - prizele neprotejate, - obiectele ascuŃite, strălucitoare... şi mai ales uşor de înghiŃit!;

• pungile de plastic mă pot sufoca;

• desenele animate îmi plac foarte mult dar aerul curat din parc e mult mai sănătos;

• pot merge la mare din primul an de naştere... dar pielea mea este prea sensibilă pentru o expunere îndelungată la soare;

• nu mă înfofoliŃi, nu-mi faceŃi nici un bine;

• nu înfăşatul îmi face „picioarele drepte“, ci o alimentaŃie corectă;

• niciodată nu plâng degeaba;

• când învăŃ să merg şi să apuc luaŃi din calea mea obiectele de preŃ. Eu nu le cunosc încă valoarea;

• dacă sparg cănuŃa sau farfurioara nu înseamnă că sunt un copil rău. ÎnvăŃaŃi-mă să le folosesc;

• să ştiŃi că desenez la fel de bine cu degetele şi cu palma;

• învăŃ mult mai uşor dacă mă mângâiaŃi;

• zmuciturile şi loviturile pot să-mi influenŃeze viaŃa în rău.


Sfaturi pentru părinŃi

• ÎnvăŃaŃi-mă să mă exprim prin gesturi atunci când nu pot să o fac prin vorbă.

• Dacă pot să desenez daŃi-mi creioane şi culori şi am să inventez o lume nouă.

• Dacă nu pot să vorbesc până la 4 ani să mergem împreună la logoped.

• Nu mă faceŃi să cred că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăŃ să fac greşeli fără să simt că nu sunt bun.

• Nu mă lăsa ca obiceiurile mele proaste să mă aducă în centrul atenŃiei. Asta mă va face să continui.

• Dragă mami şi tati, nu vă certaŃi în prezenŃă mea, eu simt chiar dacă nu înŃeleg!

• AveŃi încredere în mine, voi creşte mare şi am nevoie să cred „că pot“ face lucrurile bine.

P.S. Era să uit! Vă iubesc mult pe amândoi!

ANEXE

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

M O D U L U L

XIII



de comunicare

ANEXE 347

COLOREAZĂ NUMAI FRUCTELE


ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) NUMAI ALIMENTELE (CE SE POT MÂNCA) DENUMEŞTE IMAGINILE

ANEXE 349

DENUMEŞTE IMAGINILE COLOREAZĂ (ÎNCERCUIEŞTE) IMAGINEA CARE NU SE POTRIVEŞTE CU CELELALTE

1.

2.

3.

4.


COLOREAZĂ CU O CULOARE POTRIVITĂ FIECARE IMAGINE

ANEXE 351

SPUNE CE FACE (CE FACEM CU…)


SPUNE TOT CE ŞTII DESPRE… (CE ESTE, CE FORMĂ ARE, CE CULOARE ARE, LA CE FOLOSEŞTE ETC.)

ANEXE 353

ÎNCERCUIEŞTE (COLOREAZĂ) IMAGINEA IDENTICĂ CU MODELUL


UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE IDENTICE

ANEXE 355

COMPLETEAZĂ CE LIPSEŞTE


CARE ESTE MAI MARE ÎN REALITATE

ANEXE 357

EXERCIłIU DE ATENłIE ARANJEAZĂ BILELE ÎN ACELAŞI FEL ÎN IMAGINEA DE JOS


DENUMEŞTE IMAGINILE GĂSEŞTE CÂT MAI MULTE ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE ELE.

1.

2.

3.

4.

ANEXE 359

ORIENTARE SPAłIALĂ

Desenează şi tu:

• un coş roşu pe acoperiş;

• un fum negru spre stânga;

• o fereastră albastră la dreapta celeilalte;

• un copac verde în stânga casei;

• un nor gri deasupra casei;

• o pasăre maro sub nor;

• un copil în faŃa casei;

• o floare la dreapta uşii, lângă perete.


ARATĂ ORDINEA ÎN CARE ÎMBRACI OBIECTELE VESTIMENTARE, PUNÂND UN NUMĂR ÎN DREPTUL FIECĂREI IMAGINI

ANEXE 361

CÂTE FRUCTE SUNT? SCRIE CIFRA CORESPUNZĂTOARE ÎN TABELUL DE JOS

?


COLOREAZĂ IMAGINEA DIN MIJLOC CARE IMAGINE ESTE ULTIMA? CARE ESTE PRIMA?

ANEXE 363

CU CE SUNET ÎNCEPE CUVÂNTUL?


CE SUNET SE AUDE LA SFÂRŞITUL CUVÂNTULUI?

ANEXE 365

COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL R UNDE SE AUDE SUNETUL? (LA ÎNCEPUT, LA MIJLOC, LA SFÂRŞIT)


COLOREZ NUMAI DACĂ AUD SUNETUL Ş

ANEXE 367

UNEŞTE CU O LINIE IMAGINILE ÎN CARE SE AUDE SUNETUL C


CARE CUVINTE ÎNCEP CU SUNETUL P (ÎNCERCUIEŞTE-LE)

ANEXE 369

SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI) DE CE?


SE POATE AŞA CEVA? (SESIZAREA ABSURDULUI) DE CE?

ANEXE 371

DESCRIE CE VEZI


UNEŞTE PUNCTELE ŞI ARATĂ DRUMUL PARCURS DE BUBURUZĂ!

ANEXE 373

UNEŞTE PUNCTELE. CE AI OBłINUT?


CONTINUĂ ŞI TU!

ANEXE 375

CE URMEAZĂ?


CE URMEAZĂ? CONTINUĂ TU!

a d a d a a

d

2 5 2 5 2 2

5

f z h f z h f h

z

9 9 2 9 9 2 2

9

a b b a b b b

a

BIBLIOGRAFIE

SĂ COMUNICĂM

CU... PLĂCERE

B I B L I O G R A F I E



de comunicare


Bibliografie utilă pentru comunicare şi dizabilitate

Abric, J., Cl, 2003, Psihologia comunicării. Teorie şi metode. Iaşi, Editura Polirom Anghel P., 2004, Strategii eficiente de comunicare, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti Baylon, Ch.; Mignot, X, 2000, Comunicarea. Iaşi, Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza” *** ConvenŃia din 2006 a ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităŃi, ratificată prin Legea 221/2010, publicată în Monitorul Oficial 792 din 26 noiembrie 2010 (M. Of. 792/2010) Cormier S., Cormier B., 1998, Interwiewing Strategies for helpers. Fundamental Skills and

Cognitive Behavioral Interventions, Brooks-Cole Pub.Company, USA Dale, J. Ghid de stimulare, AsociaŃia RENINCO România, 2005, 2013 Dumitriu G., 1999, Comunicare şi învăŃare, EDP RA, Bucureşti Faber, A., Mazlish E., 2002, Comunicarea eficientă cu copiii, Ed. Curtea veche, Bucureşti Ferreol, G.; Flageul, N, 1998, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală. Iaşi, Editura Polirom Kendall, D., 1996, Counselling in communication disorders, Contemporary issues in

communication science and disorders, Vol. 27, 96-103, Spring 2000, NSSLHA GherguŃ, A., 2013, Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi examene

de obŃinere a gradelor didactice, Polirom Mitrofan, I., NuŃă, A., 2005, Consiliere psihologică.Cine, ce şi cum?, Ed. Sper, Bucureşti Muşu, I., (coordonator), Ghid de predare-învăŃare pentru copiii cu cerinŃe educative

speciale, RENINCO şi UNICEF, 2000

NemŃeanu, C, 1997, Comunicare sau înstrăinare. Bucureşti, Editura Gnosis OMS, 1997, Hai să comunicăm. Manual pentru pesoanele implicate în lucrul cu copiii care

au dificultăŃi de comunicare, WHO/RHB/97.1, Original English OMS, 2012, Clasificarea InternaŃională a funcŃionării, dizabilităŃii şi sănătăŃii, versiunea

pentru copii şi tineri (CIF CT), World Health Organisation/OrganizaŃia Mondială a

SănătăŃii, Bucureşti, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale, Editura Alpha MDN, Buzău

Papalia D., Wendkos O., S., Duskin F. R., 2010, Dezvoltarea umană Editura Trei Peretti A., Legrand J. –A., Boniface J., 2001, Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iaşi Peter, C., 2014, Programe de intervenŃie pentru copiii cu dificultăŃi de învăŃare, EDP Popa, M., Comunicarea. Aspecte generale şi particulare, Paideea, 2006 Popovici, D.V., Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienŃe mintale, Pro Humanitate,

2000 Stanton N., 1995, Comunicarea, Editura Societatea ŞtiinŃă şi Tehnică, Bucureşti *** Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit

pentru o Europă fără bariere, COMISIA EUROPEANĂ, Bruxelles, 15.11.2010, COM (2010) 636 final

Soitu, L, 1997, Pedagogia comunicării. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică *** Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap,

(RezoluŃie ONU, 1993) lucrare editată în limba română cu sprijinul ReprezentanŃei UNICEF în România, 1995

Racu, E., Racu, S., Popovici, D.V., Danii, A., 2014, Psihopedagogia integrării, Chişinău

BIBLIOGRAFIE 379

Rosan, A., (coord.), 2015, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare şi intervenŃie,

Polirom, Iaşi Vrăsmaş, E. (coord.), Să învăŃăm cu...plăcere. Fişe de exerciŃii logopedice în comunicarea

scrisă, Supliment al Revistei ÎnvăŃământului Preşcolar, 2007, 2012, 2013 Vrăsmaş, E., (coord.), 2009, 8 LOG. Program pentru remedierea dislaliei, Supliment al

Revistei ÎnvăŃământ Preşcolar, Bucureşti Vrăsmaş, E., 2014, EducaŃia timpurie, ed. Arlequin, Bucureşti Vrăsmaş., T., 2015, CerinŃele speciale şi dizabilitatea în educaŃie. O perspectivă

internaŃională, EDP Vrăsmaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2012), EducaŃia incluzivă în grădiniŃă: dimensiuni,

provocări şi soluŃii, 2012, Buzău, Alpha MDN, RENINCO, MECTS şi UNICEF Vrăsmaş, E., Vrăsmaş, T., (coord), (2013), Promovarea educaŃiei incluzive în

învăŃământul primar. Ghid pentru cadre didactice, alŃi profesionişti, manageri şcolari şi

părinŃi, septembrie 2013, Editura Vanemonde, RENINCO, MEN şi UNICEF UNESCO, 1987, Access by young Handicapped Persons to Communication and Language,

by Aime’Labregere Welsh, A. Janet; Bierman, Karen L, 1998, Social Competence. Gale Encyclopedia of

Chilhood and Adolescence, Gale Research

să comunicăm cu plăcere

Documents