Tărâmul Copilăriei 4

S U M A R TĂRÂMUL COPILĂRIEI ISSN 2065 – 1953 / DECEMBRIE / 2008

Argument 05 Târgu Cărbuneşti – prezentare 06 Şcoala Generală George Uscătescu 07 Despre copilărie 08 ÎnvăŃătoarea Camelia Buligiu 08 Prietenia 09 Prietenii noştri 09 » Colegiul NaŃional Tudor Arghezi – Târgu Cărbuneşti 09 » Profesoara Simona Corici 10 » Şcoala Generală Nr.1 Bumbeşti Jiu 10 » ÎnvăŃătoarea Ileana Ciobescu 11 » Şcoala Generală Carmen Sylva – Petroşani 12 » ÎnvăŃătoarea Violeta Chirilă 12 » Şcoala cu clasele I-VIII Vlădila, Olt 13 » ÎnvăŃătoarea Nicoleta Baidac 14 » Scrisoare către elevi 15 Din creaŃiile elevilor 16 » Schimbările toamnei 16 » Toamna 16 » Prima excursie 17 » Nu regreta o faptă bună 18 » O faptă bună 18 » Iarna 18 » Iarna 19 » Un fulg de nea 19 » Iarna 19 » De vorbă cu un fulg de nea 19 » Amintiri de iarnă 20 » De vorbă cu Omul de Zăpadă 21 » Fulgul de nea 21 » Natura 21 » Iarna noastră 22 » Poezii 22 » Toamna 23 » Poezii 23 Pagina isteŃilor 24 Sărbătorile iernii 25 Poveşti de spus la gura sobei 26 Vorbe şi definiŃii înŃelepte 28 Din lucrările elevilor… 29 Despre educaŃie 31 Integrarea jocului didactic în orele de matematică 32

Decembrie 2008 5

A R G U M E N T Plecând de la premisa că educaŃia se

realizează prin acŃiuni educative – unele dintre acestea aflându-se în afara sistemului de învăŃământ, dar menite să atingă scopuri pedagogice identificabile - şcoala nu trebuie să rămână indiferentă faŃă de bogăŃia de forme de educaŃie extraşcolară pe care se structurează comunicarea umană contemporană.

În şcoală, elevii nu trebuie numai să răspundă la întrebări, ci să şi înveŃe arta

comunicării, să iniŃieze şi să poarte o conversaŃie, să-şi exprime punctele de vedere,

să se implice în rezolvarea unor situaŃii-problemă, să-şi argumenteze ideile şi atitudinile, să-şi formeze

şi să-şi însuşească o scară a adevăratelor valori umane. Toată această activitate are drept fundament observarea

sistematică a comportamentelor elevilor în actul exprimării verbale şi nonverbale, prin muzică, desen, gestică, mimă sau mişcarea corpului. Se urmăreşte calitatea exprimării, antrenarea în actul comunicării a tuturor elevilor, chiar şi cei mai timizi, sau mai slabi la învăŃătură cât şi corectarea exprimării.

De asemenea se urmăreşte atât evaluarea performanŃelor elevilor cât şi a comportamentului afectiv-atitudinal, formarea deprinderilor de lucru în echipă, formarea şi cultivarea spiritului de echipă, de colaborare, de toleranŃă, de competiŃie, crearea unui climat de încredere sau care să nu lase elevul să se închidă în propriul limbaj ci să-i dea posibilitatea să simtă că el este actorul care transmite un mesaj către ceilalŃi.

La vârsta şcolară mică se pun bazele însuşirii de cunoştinŃe, formării de deprinderi şi abilităŃi în ceea ce priveşte cunoaşterea omului , a mediului în care trăieşte şi se dezvoltă, a principalelor norme de comportare în societate. EducaŃia copiilor încă de la vârsta şcolară mică duce la dezvoltarea psihică, emoŃională şi socială a acestora. La vârstele şcolarităŃii mici, copilul trăieşte o amplificare şi diversificare a stărilor afective, dar se conturează şi posibilitatea de evoluŃie comparativă a lor. Ei experimentează, cu vârsta, emoŃii din ce în ce mai complexe şi nuanŃate.

Spiritul de observaŃie, spiritul critic şi autocritic, spiritul de echipă şi de competiŃie, de prietenie, gândirea şi exprimarea se pot forma şi dezvolta în cadrul unui proces educativ de durată, din care fac parte şi aceste activităŃi educative, activităŃi ce contribuie efectiv la pregătirea pentru integrarea socială şi pentru împlinirea personalităŃii elevilor. Iată ce ne-a motivat în iniŃierea şi derularea proiectului Bucuriile Copilăriei, proiect care are ca prim obiectiv editarea revistei de faŃă. Sperăm ca acest prim pas să fie un început al colaborării dintre unităŃile noastre şcolare, dintre cadrele didactice şi elevii care au acceptat gestul nostru de prietenie şi sperăm ca toată această activitate să fie benefică tuturor elevilor - şi nu numai - care vor participa la acest proiect.

Institutor: Buligiu Camelia Şcoala Generală “George Uscătescu” – Târgu Cărbuneşti – Gorj

Tărâmul Copilăriei 6

TÂRGU CĂRBUNEŞTI Prezentare istorico-geografică

Situat la confluenŃa Gilortului cu

BlahniŃa, într-o zonă de interferenŃă a drumurilor comerciale, perimetrul actual al oraşului Târgu Cărbuneşti este consemnat documentar încă din secolul al XV-lea, mai întâi ca Târgul Gilortului, apoi ca Târgul Bengăi şi Petreştii de Sus. Cea dintâi menŃiune se face la 18 ianuarie 1480, într-un hrisov prin care Basarab cel Tânăr confirmă ,, lui Ticuci şi alŃii stăpânire peste “satul Gilort”, fiindu-le veche moşie”. La 24 aprilie 1484, Vlad Călugărul atestă cumpărături de moşii în Târgul –Gilort. La

15 iunie 1504, Radu cel Mare aminteşte satul Petreşti, toponim care va rezista câteva secole. Pe la jumătatea sec. XVII-lea (16 martie 1666), întâlnim şi denumirea de Târgul. La sfârşitul veacului al XVII-lea , Petreştii de Sus se numeau Târgul Bengăi( 16 februarie 1690), după numele familiei Benga, confirmată documentar ca având mari posesiuni de pământ în zonă, încă de pe vremea lui Mihnea Turcitul (1583).Târgul Gilort(Târgul Bengăi) este cunoscut o perioadă îndelungată drept Târgul Petreşti, chiar şi atunci când în acest perimetru se afla gara Cărbuneşti. După ce târgul din satul Cărbuneşti-sat atestat prima dată într-un hrisov din 18 noiembrie 1587- se mută în zonă, localitatea ia numele de Târgu-Cărbuneşti, fiind declarată oraş în anul 1960.

Târgu - Gilort, Târgu - Bengăi, Târgu - Petreşti, Târgu - Cărbuneşti, în sfârşit, au fost, în fapt, una şi aceeaşi comunitate de locuit, de limbă şi obiceiuri, de credinŃă şi spiritualitate românească originară, materializată aici într-un unic, în felul său, tezaur de memorie culturală: aşezarea neolitică de la Curteana: 11 lăcaşuri de cult ortodox, unele din lemn, înălŃate între 1689 şi 1915; zonă de mare tradiŃie folclorică - Ştefăneşti; loc de naştere sau obârşie a unor personalităŃi naŃionale ( prof.univ.dr. I.D.Lăudat, scriitorul Vasile Băran), ori universale ( Tudor Arghezi - DuŃeşti, George Uscătescu - CreŃeşti); singura rezervaŃie compactă de arhitectură urbană din Gorj, cuprinzând peste 50 imobile aflate în nomenclatorul Oficiului NaŃional al Patrimoniului.

Oraşul Târgu Cărbuneşti este situat în judeŃul Gorj, din Oltenia şi are o suprafaŃă totală de 137 km² .Geografic este aşezat la limita de îmbinare a doua unităŃi geomorfologige: Zona Subcarpatică Oltenia la Nord şi Podişul Getic la Sud, sau mai concret, în partea sudică a depresiunii intercolinare Câmp-Mare - Tg-Jiu. Se află în partea central-nord-estică a judeŃului, imediat la sud de paralela 45◦, având următoarele coordonate geografice: 44°58′11″ latitudine nordică, 23°31′11″ longitudine estică. Altitudinea aşezării este cuprinsă între 250-300m, climatul este blând, fiind continental moderat. Localitatea este străbătută de D.N. 67B ScoarŃa-Drăgăşani, pe direcŃia NV-SE cu ramificaŃie la podul Gilortului spre Jupâneşti-Filiaşi.

Decembrie 2008 7

CINE SUNTEM NOI? CARTE DE VIZITĂ

Pe teritoriul oraşului Târgu Cărbuneşti au existat de timpuriu preocupări pentru învăŃătură, pentru cultură, mai ales în mediul familiilor bogate.

Începutul învăŃământului se înfiripează şi în localitatea noastră după 1848 şi mai ales după 1860. Din documentele de arhivă şi din memoriile unor foşti dascăli şi elevi ai şcolii rezultă că prima şcoală din Târgu Cărbuneşti (Petreştii de Sus), după şcoala de tip bisericesc, se înfiinŃează în 1865, pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind o şcoală de stat-una de băieŃi şi una de fete - ce funcŃionau în câte o încăpere a casei unui negustor din localitate.

În urma reformei elaborate de Spiru Haret, în 1899 se termină un local nou de şcoală - două săli de clasă, o cancelarie şi un hol interior, având două clase mixte.

În 1925, la Târgu Cărbuneşti se înfiinŃează o Şcoală de Meserii, iar din 1927 una de menaj, care din anumite motive, în 1930 a fost desfiinŃată. De menŃionat că în 1930 existau, în Târgu Cărbuneşti120 de elevi la diferite şcoli secundare - din care 12 studenŃi - în afara celor din localităŃile vecine sau componente.

În 1952, la Târgu Cărbuneşti, începe construcŃia unui local de şcoală cu 7 săli de clasă şi alte încăperi mai mici. În 1957 ia fiinŃă Şcoala Medie Târgu Cărbuneşti. În 1968, această şcoală se transformă în Liceul Teoretic şi ia numele poetului Tudor Arghezi. In 1962 se desparte şcoala generală de liceu, prima mutându-se în localul Şcolii de Meserii , unde este şi astăzi, iar în localul nou rămâne doar liceul.

În prezent Şcoala Generală nr. 1 Târgu Cărbuneşti, din 1999 poartă numele ilustrului om de litere George Uscătescu, fiu al acestor meleaguri, ce a făcut cunoscut numele Gorjului peste hotare, prin activitatea sa. Doctor în litere, filozofie şi drept, a instituit, a condus şi susŃinut cu mijloace proprii Editura Românească “ Destin” – la Madrid. Numeroase UniversităŃi i-au conferit titlul de “ Honoris Causa”, iar în 1991 este membru de onoare al Academiei Române.

Şcoala dispune de 19 săli de clasă, din care unele funcŃionează sub forma unor cabinete metodice(matematică, limba-română, geografie, istorie, limbi străine, desen), 3 laboratoare(fizică, chimie-biologie, informatică), 2 săli de sport, 2 cancelarii, un secretariat, un cabinet medical, o încăpere muzeu, o bibliotecă, un birou administrativ şi magazii pentru materiale didactice.

În şcoală îşi desfăşoară activitatea 31 de cadre didactice calificate-titulare şi 5 cadre calificate –suplinitoare şi un număr de 574 de elevi.

S-au afirmat şi au reuşit să ajungă oameni de valoare, fii ai localităŃii precum: poetul Tudor Arghezi,( născut la Tupşa, după care familia s-a mutat în satul DuŃeşti, sate componente ale oraşului nostru) George Uscătescu - doctor în litere, filozofie şi drept, Ilie Purcaru - prof. univ. de fizică, Dumitru Popescu - general la Craoiva, Isac D. Ion - ctitor al Şcolii de Meserii - Cerăt, Haiducescu Ion - ctitor al şcolii din Pojogeni,Vasile şi Tudor Băran - scriitori, Neceoiu Tudor, director al Institutului de Fizică Nucleară – Măgurele.

Noi, elevii clasei a II-a B, ne alăturăm tuturor elevilor şcolii şi ducem mai departe renumele acestor personalităŃi ilustre încercând să facem cunoscut numele şcolii prin rezultate bune şi foarte bune obŃinute la olimpiadele şcolare, concursurile sportive şi cultural-artistice cât şi alte activităŃi extraşcolare.

Sub îndrumarea doamnei învăŃătoare, Buligiu Camelia, am decis să colaborăm cu voi, elevii altor unităŃi şcolare şi vă propunem să fiŃi prietenii noştri. Sperăm într-o prietenie frumoasă şi durabilă care să ne aducă tuturora multe bucurii.

Tărâmul Copilăriei 8

Ce-i copilăria? O vârstă, un joc, o permanentă? Retorismul întrebării nu-şi propune descoperirea unei definiŃii. Dimpotrivă! Cred că nicio formulă literară n-ar putea încorseta această perioadă atât de specială din viaŃa fiecăruia dintre noi.

Timpul nu iartă şi trece mult prea repede, dar undeva în adâncul sufletului păstrăm un strop din dulceaŃa anilor care au trecut! Au fost ani în care descopeream lumea şi ne bucuram de frumuseŃea ei. Prieteniile se legau repede şi erau durabile. Cred că doar în copilărie acest sentiment este trăit plenar. Fără ură, fără invidie, fără cuvinte inutile…

Prietenia copiilor înseamnă altruism, sinceritate şi atât. În lumea lor, valoarea are întotdeauna măsura exactă iar joaca lor nevinovată este o perpetuă conspiraŃie împotriva lumii celor mari, în care valorile uneori sunt alterate.

Aveau dreptate anticii când apreciau că adevăratele prietenii sunt eterne pentru că timpul nu le macină şi pasiunile nu le distrug. De aceea, poate că doar copilăria este vârsta prieteniei. Numai atunci trecerea timpului, nu sperie, iar pasiunile se sting repede.

Aşadar… ce-i copilăria? Nimeni nu o poate defini. Ştim doar că trece dureros de repede. Prof. Limba şi literatura română, Corici Simona Amelia

CINE ESTE ÎNVĂłĂTOAREA CAMELIA BULIGIU?

■ Reporter: Doamnă învăŃătoare, ne puteŃi spune câteva amănunte despre copilăria dumneavoastră? ■ C.Buligiu: Sigur! M-am născut şi am crescut pe aceste meleaguri pe care le-am iubit atât de tare încât nu am putut să-mi duc viaŃa în altă parte. Am absolvit clasele I-IV la Şcoala Primară Cărbuneşti-Sat, apoi am fost, ca şi voi, elevă a acestei şcoli şi, apoi a Liceului “Tudor Arghezi“ şi îmi amintesc cu mare drag de dascălii mei care mi-au fost modele demne de urmat în viaŃă. Fiecare dintre aceştia şi-au pus amprenta asupra personalităŃii mele ca om şi ca dascăl. Sunt fericită şi mândră că pot, azi continua misiunea lor. Îmi amintesc despre transformările oraşului şi ale acestei şcoli. Pe vremea mea nu era atât de dotată şcoala aşa cum este astăzi, dar erau dascăli la fel de inimoşi care au trudit ca elevii şi şcoala să obŃină rezultate din ce în ce mai bune. ■ Reporter: Cum vedeŃi dumneavoastră copilăria şi copiii? ■ C.Buligiu: Copilăria?

Este vârsta cea mai minunată, este o stare de permanenŃă pe care, sunt convinsă, mulŃi dintre noi o trăiesc. Este minunat dar şi esenŃial să-Ńi păstrezi în suflet copilăria, nealterată, inocentă şi pură ca să poŃi înŃelege copiii şi vârsta copilăriei. Copiii? Nu cred că aş putea trăi fără voi, copiii. Copiii sunt opera cea mai de preŃ a omenirii. ■ Reporter: AveŃi prieteni din copilărie pe care i-aŃi păstrat în timp? ■ C.Buligiu: Da! Pot spune, fără falsă modestie, că sunt un om cu destui prieteni. Iar mulŃi dintre aceştia sunt prietenii din copilărie. Vă spun numai că, prietenia mea cea mai veche durează de peste 30 de ani, mai exact de când eram elevă în clasa a V-a. ■ Reporter: Dacă ar fi să ne daŃi câteva sfaturi legate de prietenie care ar fi acestea? ■ C.Buligiu: Trebuie să

ştiŃi că prietenia nu se cumpără, nu se vinde ci se câştigă. Ea nu se lasă moştenire, dar poate fi darul cel mai de preŃ pe care i-l poŃi oferi cuiva. Un prieten nu Ńi-l alegi pentru că trebuie, ci pentru că simŃi că ai ceva de dăruit din prea plinul sufletului tău, pentru că vrei să împărtăşeşti cu el bucuriile şi împlinirile tale. Un prieten trebuie să-l accepŃi aşa cum e, cu calităŃi şi defecte, dar să fii sincer cu el şi să-i aminteşti că orice defect se poate corecta şi orice calitate poate deveni o virtute. Eu cred că şi capacitatea de a fi prietenos este o virtute. Aşadar, fiŃi virtuoşi!

Interviu realizat de Borcan Alina, elevă în clasa a V-a la CNTA – Târgu Cărbuneşti – Gorj

Decembrie 2008 9

►Omul fără prieteni e ca stânga fără dreapta.(literatură populară) ►Prietenia nu o găseşti gata făcută.(literatură populară) ►Adevărata prietenie se bazează numai pe fapte, pe idei, pe sentimente care constituie miezul de foc al omeniei. (Mihai Beniuc) ►Cine-şi primeşte sincer prietenul, respectuos rudele, cu politeŃe pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciŃi, iar pe cei înŃelepŃi după felul lor de a fi, acela este cu adevărat un om prietenos. (Johann Gottfried Herder) ►Prietenia este floarea clipei şi fructul timpului.( August von Kotzebue)

COLEGIUL NAłIONAL “TUDOR ARGHEZI”. Carte de vizită Colegiul NaŃional "Tudor Arghezi" se

află în oraşul Tg.Carbunesti, judeŃul Gorj. Colegiul aparŃine filierei teoretice, profil real si uman cu specializările matematica-informatica, chimie-biologie, socio-uman si filologie cu clase IX-XII si gimnaziu. Resursele materiale si umane pun la dispoziŃia beneficiarilor un cadru optim si eficient pentru desfăşurarea tuturor activităŃilor didactice si educative.

Colegiul NaŃional „Tudor Arghezi" Tg. Cărbuneşti a fost înfiinŃat în 1957, sub denumirea de Şcoala Medie, fiind liceu de cultură generală cu două profiluri, real şi uman, aflat în subordinea Ministerului ÎnvăŃământului. Sub această denumire a funcŃionat până în 31 ianuarie 1968, când prin Decret de Stat a primit denumirea de Liceul „Tudor Arghezi", după numele marelui poet născut în satul Tupşa-Cărbuneşti-sat, după care familia s-a mutat în satul DuŃeşti.

Din anul 1977, liceul trece sub subordinea Ministerului Agriculturii, devenind Liceul Agroindustrial „Tudor Arghezi", ce avea ca specializări mecanică agricolă, zootehnie, veterinară şi o şcoală profesională de mecanică agricolă. În anul 1990, liceul redevine liceu teoretic şi revine în subordinea Ministerului EducaŃiei, cu denumirea de Liceul „Tudor Arghezi", oferind ca specializări matematică-informatică, chimie-biologie, filologie şi ştiinŃe socio-umane.

În 6 noiembrie 2000, prin Ordinul M.E.N. nr. 5073, liceul primeşte titulatura de Colegiul NaŃional „Tudor Arghezi", titulatură păstrată inclusiv în prezent. Specializările oferite sunt matematică-informatică, chimie-biologie, filologie şi ştiinŃe socio-umane, ceea ce oferă elevilor posibilitatea de a urma un profil potrivit aptitudinilor lor.

Dotarea materială a Colegiului NaŃional „Tudor Arghezi" s-a îmbunătăŃit constant în ultima perioadă, corpurile de clădire ale colegiului trecând printr-un amplu proces de

Tărâmul Copilăriei 10

reabilitare care s-a încheiat în anul 2005. În momentul de faŃă, dotarea materială a colegiului cuprinde: - 1 laborator chimie,1 laborator fizică, 1 laborator biologie, 1 cabinet geografie, 1 cabinet istorie,1 cabinet limba română,1 laborator informatică, dotat cu 25 staŃii de lucru Pentium IV, 1 server Windows 2003 Server, scanner, imprimantă, conectate permanent la internet prin antenă radio,1 cabinet de ştiinŃe dotat cu 20 de calculatoare Pentium IV, scanner, imprimantă, videoproiector, televizor, centrală termică proprie şi complex cămin-cantină. Noi, elevii claselor a V-a şi a VI-a, am acceptat să fim prietenii voştri şi sub îndrumarea profesoarei Corici Simona Amelia, sperăm să realizăm împreună cu voi activităŃi minunate care să ne îmbogăŃească sufletul şi universul copilăriei.

CINE ESTE PROFESOARA SIMONA AMELIA CORICI? ■ Reporter: Ne puteŃi spune cine sunteŃi? ■ S. A. Corici: Numele meu este Simona Amelia Corici şi sunt profesoară la Colegiul NaŃional “Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbuneşti. ■ Reporter: Vă amintiŃi despre vremea când eraŃi elevă de vârsta noastră? ■ S.A.Corici: Da! Am iubit vârsta aceea! ToŃi colegii îmi erau prieteni şi îmi divinizam învăŃătoarea. Organizam excursii şi serbări de sfârşit de trimestru şcolar. În unele vacanŃe mergeam la şcoală şi hrăneam viermii de mătase cu frunze de dud. Să nu râzi, dar este una dintre cele mai vii amintiri ale mele. Îmi plăcea să-i urmăresc cum se dezvoltă şi cum se învelesc în firele argintii ca nişte veritabili Ńesători. Mai târziu, în anii de gimnaziu şi de liceu, citeam orice carte despre viaŃa insectelor şi făcusem o pasiune pentru scrierile lui Fabre. ■ Reporter: AŃi legat în această perioadă prietenii pe care le-aŃi păstrat în timp? ■ S.A. Corici: Din păcate, nu. Sunt departe de mulŃi dintre ei, fiecare şi-a urmat destinul, şi-a văzut de viaŃa lui, iar de întâlnit ne întâlnim destul de rar. ■ Reporter: Ştim că sunteŃi fiică de dascăli. Ce poveŃe v-au dat părinŃii dumneavoastră ca părinŃi şi ca dascăli? ■ S.A.Corici: PărinŃii mi-au fost model de viaŃă. M-au învăŃat să-i ascult şi să-i respect pe cei din jurul meu. Mi-au spus că de la toŃi poŃi învăŃa câte ceva, indiferent cine ar fi. Ca dascăli, m-au învăŃat să apreciez învăŃătura şi să împărtăşesc ceea ce ştiu şi altora. E ceea ce fac astăzi. ■ Reporter: Care este părerea dumneavoastră despre prietenie? ■ S.A. Corici: Prietenia adevărată este rară. ViaŃa mi-a demonstrat că nu toŃi cei care îŃi sunt alături într-un anumit moment al existenŃei îŃi sunt şi prieteni adevăraŃi. Nu eşti prieten cu cineva dacă nu poŃi să uiŃi de tine şi să-l ajuŃi pe el să fie pe locul I, atunci când are nevoie. Să-i fii alături, să te bucuri şi să suferi laolaltă cu el. Convingerea mea este că despre prietenie nu se vorbeşte, ci se trăieşte. ■ Reporter: Colectivul clasei noastre v-au ales ca să fiŃi prietena noastră. Cum vedeŃi acest lucru? ■ S.A. Corici: Îmi sunt dragi copiii şi, de aceea, am ales să fiu alături de ei cea mai mare parte din viaŃa mea. Cel mai bine mă simt alături de voi şi sunt onorată de alegerea voastră. Vă mulŃumesc!

Interviu realizat de Ivăniş Patricia, elevă în clasa a II-a B, “George Uscătescu” – Târgu Cărbuneşti – Gorj

ŞCOALA GENERALĂ NR. 1 BUMBEŞTI-JIU- GORJ. Carte de vizită

Şcoala Generală nr.1 Bumbeşti-Jiu este situată în centrul civic al oraşului Bumbeşti-Jiu. Localitatea Bumbeşti-Jiu este situată la nordul judeŃului Gorj şi se învecinează cu municipiul Tg-Jiu la sud, cu municipiul Petroşani la nord, Comuna Muşeteşti la est şi cu comuna Schela, la vest.

Datorită aşezării geografice, teritoriul oraşului este bine adăpostit spre nord de culmile Parângului ce se înalŃă la peste 2500m.

Oraşul Bumbeşti-Jiu este cuprins între paralela 45◦ 10´ latitudine nordică şi meridianul 23◦20´ longitudine estică. Este străbătut de la nord la sud de râul Jiu care-şi sporeşte apele la ieşirea din defileu, cu pârâul Sadu. Practic, la această confluentă începe centru civic al oraşului.

Din punct de vedere administrativ, configuraŃia actuală datează din 1989, când Bumbeşti-Jiu a devenit oraş. Are în componenŃa sa mai multe sate: Curtişoara, Pleşa, Bumbeşti-Sat, Lăzăreşti, Tetila.

Şcoala din localitate a luat fiinŃă în anul 1841, iar ulterior s-a dezvoltat sub îndrumarea renumitului învăŃător Gheorghe Dumitrescu Bumbeşti, construind împreuna cu locuitorii o şcoală care a funcŃionat până în

Decembrie 2008 11

anul 1945. În acel an s-a construit o şcoala cu 5 săli în Bumbesti-sat. Clădirea principală a Scolii Generale nr.1 Bumbeşti-Jiu s-a construit în anul 1963 şi a funcŃionat ca Şcoală medie până în anul 1972, an în care a fost construit un local nou destinat Liceului Sadu, separându-se astfel de Şcoala Generala. De-a lungul timpului şcoala bumbeşteană a dat societăŃii mulŃi oameni de valoare: profesori, medici, ingineri, oameni de cultură. În prezent Şcoala Generala Nr. 1 Bumbesti-Jiu funcŃionează cu 4 clădiri, o sală de sport, si o bază sportivă.

Clădirea principală a şcolii, care este dispusă cu parter şi un nivel, are în componenŃă, la parter 4 săli de clasă, un cabinet de informatică utilat cu 20 calculatoare, iar la etaj 4 săli de clasă, un laborator de fizică-chimie, cancelaria, cabinetul metodic, birou, cabinet medical şi arhiva şcolii. Clădirea veche a şcolii are două intrări cu câte 4 săli de clasă din care un laborator de biologie şi cabinet de psihologie. O altă clădire a unităŃii are în

componenŃa o sală de clasă, biblioteca şcolii - cu aproximativ 10500 volume - şi centrala termică proprie unităŃii. Intr-un alt corp de clădire –unde la parter funcŃionează Clubul Elevilor - mai sunt 4 săli de clasă. Tot în acest loc va fi înfiinŃat un Centru de Documentare şi Informare. Sala de sport este o clădire separată în care îşi pot desfăşura simultan două clase, ora de educaŃie –fizică.

În cadrul Şcolii Generale nr.1 Bumbeşti-Jiu, ne desfăşurăm şi noi activitatea, elevii clasei a III-a B sub îndrumarea doamnei învăŃătoare Ciobescu Ileana. Am acceptat cu bucurie prietenia voastră şi sperăm să realizăm multe activităŃi interesante.

CINE ESTE ÎNVĂłĂTOAREA ILEANA CIOBESCU? ■ Reporter: Ne puteŃi spune, cine sunteŃi, doamnă învăŃătoare? ■ I.Ciobescu: Mă numesc Ciobescu Ileana şi sunt învăŃătoare a Şcolii Gen. nr.1 Bumbeşti- Jiu de peste 30 de ani, iar momentan conduc colectivul de elevi al clasei a III-a B. ■ Reporter: AŃi putea să ne spuneŃi câteva amănunte despre copilăria dumneavoastră? ■ I.Ciobescu: Copilăria mea?... Ce departe sunt acei ani! Dar îmi amintesc cu nespusă dragoste aceea perioadă. Am fost copil ca şi voi, deşi vremurile erau altele. M-am născut şi am copilărit într-o zonă extraordinar de frumoasă - satul Rugi - o zonă situată chiar sub poalele muntelui, unde localnicii cultivă pomi fructiferi. Cea mai puternică amintire a copilăriei mele este legată de acest amănunt. Şi asta pentru că cele mai minunate primăveri sunt cele din satul meu, primăveri îmbrăcate în floarea albă a cireşilor şi a merilor. Aş putea spune că aşa a fost şi copilăria mea. ■ Reporter: Ce părere aveŃi despre prietenie? ■ I.Ciobescu: Prietenia cred că este cea mai frumoasă relaŃie dintre oameni, atâta vreme cât ea rămâne nealterată de meschinăria intereselor materiale. Este un om fericit acel ce poate spune că are prieteni. Spun prieteni, ci nu prieteni adevăraŃi, pentru că prietenii sunt prieteni si atât. Nu există prieteni adevăraŃi sau prieteni falşi. Dacă spunem prieteni falşi, atunci înseamnă că nu sunt de fapt prieteni. ■ Reporter: Dacă ar fi să le daŃi câteva poveŃe legate de prietenie, elevilor dumneavoastră, care ar fi acestea? ■ I.Ciobescu: Omul cu prieteni este ca şi cireşul înflorit. Iar roadele-i sunt pe măsură. I-aş sfătui pe elevii mei să–şi îmbrace sufletul cu veşmântul florilor prieteniei, precum cireşii se înveşmântează în flore.

Interviu realizat de GuŃu Andrei, elev în clasa aII-a B, Şcoala gen. “George Uscătescu”

Târgu Cărbuneşti - Gorj

Tărâmul Copilăriei 12

ŞCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII “CARMEN SYLVA” – PETROŞANI, HUNEDOARA. Carte de vizită

Şcoala noastră a fost înfiinŃată în anul 1966, Şc. Gen. Nr.6

Petroşani, a devenit în anul 2006 Şcoala cu clasele I-VIII " CARMEN SYLVA", preluând cu mândrie pseudonimul literar Carmen Sylva al uimitoarei Regina Elisabeta a României. Carmen Sylva este unul din pseudonimele literare ale Paulei - Ottilia - Elisa de Neuwied, mai cunoscută ca Regina Elisabeta, prima regina a României, care a fost si poetă, prozatoare, traducătoare, autoare dramatică. A mai semnat: E. Wedi, Dito si F-de Laroc. S-a născut la 29 decembrie 1843, la Neuwied, Germania, intr-o familie princiară.

Căsătorită (1869) cu domnitorul, apoi regale României, Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen, devenită principesă (1869), ulterior, Regină a României (1881), a depus o intensă activitate de binefacere: a luat sub protecŃia sa Azilul de orfane "Elena Doamna",

A fondat societăŃile "Elisabeta", "Furnica", "Munca", "łesătoarea", pentru încurajarea şi dezvoltarea industriilor casnice. În timpul Războiului pentru IndependenŃă(1877-1878) a depus o intensă activitate de binefacere răniŃilor, a improvizat spitale de campanie şi a pus bazele Institutului Surorilor de Caritate. A introdus, obligatoriu, la Curtea regală, costumul naŃional pentru doamnele de onoare, ea însăşi purtându-l la recepŃii.

Şcoala cu clasele I-VIII " CARMEN SYLVA", este şcoală de nivel gimnazial având 603 elevi şi 134 preşcolari ,14 profesori,11 învăŃători şi 5 educatoare .

Municipiul Petroşani este situat în partea de S-E a judeŃului Hunedoara, în depresiunea Văii Jiului şi se întinde pe o suprafaŃă de 19 km 2.Este situat la poalele munŃilor Parâng. A luat naştere în sec. al XVIII-lea . Izvoarele pomenesc de existenŃa mai multor familii de păstori veniŃi şi stabiliŃi aici din satul Petros, situat în sudul łării HaŃegului. De la Petros i se trage denumirea actuală de Petroşani. În prezent populaŃia este de peste 45.000 de locuitori. Descoperirea cărbunelui şi deschiderea primelor exploatări miniere, după 1840, au făcut din aşezarea de păstori un centru industrial, aici având sediul principalele societăŃi miniere .

Colectivul de elevi al clasei a II-a C, cu un număr de 23 de elevi ,din care 7 sunt fete, iar restul de 16 sunt băieŃi, sunt elevii acestei distinse instituŃii şcolare, sub îndrumarea doamnei învăŃătoare Chirilă Violeta. Doamna învăŃătoare spune că are o clasă cu elevi buni, dornici de învăŃătură şi au primit cu bucurie propunerea elevilor de la Şcoala gen. “George Uscătescu” de a deveni prieteni.

CINE ESTE DOAMNA ÎNVĂłĂTOARE VIOLETA CHIRILĂ?

■ Reporter: Doamnă învăŃătoare, vă rugăm, spuneŃi-ne, cine sunteŃi. ■ V. Chirilă: Mă numesc Chirilă Violeta şi am frumoasa misiune de a îndruma colectivul de elevi ai clasei aII-a C, din cadrul Şcolii cu clasele I-VIII " CARMEN SYLVA". ■ Reporter: Cum aŃi ajuns învăŃătoare? ■ V. Chirilă: Am început această frumoasă meserie în anul 1989 din dorinŃa de a-mi împlini visul din copilărie ,acela de a învăŃa pe alŃii tot ceea ce este important pentru viaŃă . În prezent sunt institutor la Şcoala Gen."Carmen Sylva din Petroşani. ■ Reporter: Cum eraŃi dumneavoastră ca elevă? ■ V. Chirilă: Dintotdeauna am simŃit o dragoste pentru cunoaştere şi de aceea şi în copilărie am fost o elevă conştiincioasă, meticuloasă, ordonată, cu mult simŃ al răspunderii (a nu se considera o laudă). Ca o paranteză, din dorinŃa de perfecŃionare, am absolvit Facultatea de Drept în anul 2007 şi Masteratul - AdministraŃia publică în

Decembrie 2008 13

contextul actual - în anul 2008. ■ Reporter: Sunt diferenŃe între copilăria trăită de dumneavoastră şi cea a elevilor dumneavoastră? ■ V. Chirilă: În comparaŃie, copilăria elevilor mei este mult mai agitată şi tumultoasă, lipsindu-i parcă farmecul şi magia copilăriei mele; sunt prinşi în vârtejul grijilor de zi cu zi şi uită parcă să trăiască la maxim această minunată parte a vieŃii. Încerc pe cât posibil să-i conduc cât de mult pot spre lumea minunată a poveştilor pentru a simŃi farmecul copilăriei. ■ Reporter: Care este împrejurarea care a făcut ca dumneavoastră şi colectivul de elevi pe care-l conduceŃi să ne deveniŃi prieteni? ■ V. Chirilă: Parteneriatul şi prietenia cu clasa voastră a fost posibilă prin intermediul unei foste eleve din clasa mea, care a devenit colega voastră, dar care nu a uitat clipele minunate petrecute cu noi. DorinŃa ei de a rămâne, cu gândul măcar, în mijlocul nostru a făcut posibilă această colaborare. Receptivitatea învăŃătoarei voastre faŃă de colega voastră nouă a făcut ca aceasta să ne contacteze şi să ne propună un parteneriat şi posibilitatea de a deveni prietenii voştri, fapt ce nu face decât să ne bucure. ■ Reporter: Ce sfaturi legate de prietenie, le puteŃi da copiilor de azi? ■ V. Chirilă: Orice prietenie, pentru a rămâne durabilă în timp, trebuie să se bazeze pe cinste, adevăr şi sprijin dezinteresat.

Interviu realizat de Apostol Bogdan, elev în clasa aII-a B Şcoala Gen.“George Uscătescu”

Tg-Cărbuneşti-Gorj

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII VLĂDILA, JUDEłUL OLT. Carte de vizită

Comuna Vlădila este situată în partea de sud a judeŃului Olt la

o distanŃă de 58km de Slatina, reşedinŃa de judeŃ, 14 km de Caracal, cel mai apropiat oraş şi 27 km de Corabia si Dunăre, extremitatea sudică a Ńării. Comuna Vlădila se învecinează la nord cu comuna Devedeslu, la sud comuna Studina iar la est Comuna Traian, la vest Redea si Rotunda. Drumul NaŃional 54 Corabia-Caracal-Slatina-RM.Vâlcea leagă comuna Vlădila de reşedinŃa judeŃului – Municipiul Slatina.

Prima menŃiune documentară a comunei este din anul 1537 iunie 18, când la Târgovişte domnul Radu Paisie întăreşte Mănăstirii Govora stăpânire asupra Frăsinetului din câmpie, care se învecinează cu moşia lui Vlădila. În timpul domniei lui Mihnea Voievod, mai mulŃi boieri, printre care şi boierii Preda si Stroie, fiii lui Radu al lui

Buzea-Armaş se plângeau domnului, că Radu, fiul lui Aldea din Vlădila stăpâneşte fără drept satul Vlădila cu moşia sa. În ceea ce priveşte vatra satului, aceasta nu se afla de la început pe actualul teritoriu si a fost mereu schimbată, lucru ce reiese şi din toponimele unor locuri. Astfel, primele locuinŃe au fost aşezate pe valea pârâului Vlădila, în aşa-numita “Valea Vlădilei” ce se afla la sud-vest de comuna Redea, respectiv la circa 4km de actuala vatră. Bazele actualei comune sunt puse de către cei din Valea Vlădilei, aceasta fiind pe deplin confirmată de faptul ca i se păstrează numele chiar şi după migrare.

OcupaŃia locuitorilor satului în sec. XV-XVI era agricultura, cultivând grâu şi orez. Deasemenea, creşterea animalelor cornute constituia o îndeletnicire de bază a locuitorilor. Mai târziu se vor ocupa şi cu cultivarea viŃei-de-vie, mai întâi în partea de nord a actualei vetre după care se vor muta în partea de sud a comunei în aşanumita “Valea Viilor”. După anul 1892, pe teritoriul satului au apărut grupuri de bulgari care îşi părăsiseră Ńara ca urmare a participării lor la războiul ruso-turc din 1828-1829. Având ca îndeletnicire cultivarea legumelor şi găsind condiŃii bune în valea pârâului Vlădila, aceştia s-au integrat localnicilor mai ales în satul Vlădila. Originea lor este bulgărească dar impropriu li s-a spus “sârbi”, denumire care local se foloseşte actualmente pentru o parte din satul Vlădila.

Cercetările arheologice efectuate în straturile de diferite adâncimi din perimetrul comunei Vlădila au scos la iveală unele dovezi materiale ce atestă faptul că străvechile societăŃi omeneşti au găsit pe meleagurile localităŃii Vlădila condiŃii optime de locuit din cele mai vechi timpuri. Uneltele de piatră, cutiŃele, topoarele,

Tărâmul Copilăriei 14

aşchiile, coardele de Boss Primigenius din paleolitic găsite întâmplător de oamenii comunei sau în săpăturile arheologice efectuate în punctul “la pepinieră” atestă faptul că activitatea caracteristică străvechilor comunităŃi umane poate data din această perioadă. Săpăturile arheologice din această zonă relevă existenŃa urmelor de viaŃă şi pentru neoliticul timpuriu în ansamblul cultural “Carcea-Gradinile”.

Satul Vlădila are o formă trapezoidală, areolara cu structură compactă, cu traseu perimetrat grupat şi detine 370 gospodării; satul Vlădila Nouă are o forma dreptunghiulară reprezentând o vatră nouă cuprinzând un numar de 175 gospodarii; satul Frăsinet Gară are o formă liniară cu tentacule dezvoltate de-a lungul DN54 şi a acesului spre Frăsinet Gară având în perimetrul său un număr de 128 gospodarii. Comuna Vladila, în anul 2001 pe 8 septembrie, a sărbătorit 500 de ani de atestare documentară, iar această dată a devenit o tradiŃie, unde în fiecare an se organizează “Sărbătoare câmpenească”. La această sărbătoare sunt invitaŃi toŃi fii satului, inclisiv cei plecaŃi în diferite colŃuri ale Ńării.

Şcoala cu clasele I-VIII este situată în centrul comunei Vlădila. A fost înfiinŃată în anul 1928 şi până în anul 1970 a funcŃionat într-un local cu 4 săli de clasă. Începând cu anul 1971 au fost puse în stare de funcŃionare încă 4 săli de clasă, finalizându-se construcŃia actuală al şcolii. Localul dispune de 8 săli de clasă, 3 dintre acestea amenajate pe cabinete( biologie, fizică-chimie, cabinet informatică- cu 12 calculatoare),cancelarie, bibliotecă cu 4000 volume de carte, bază sportivă şi cabinetul directorului. Un număr de 18 cadre didactice ,dintre care 17 calificate, îndrumă şi contribuie la instruirea şi pregătirea a unui număr de 220 elevi care au realizat rezultate deosebite la învăŃătură, media pe clasă fiind de 7,80, iar rata de absolvire fiind de 100%.

În clasa aII-a A, din cadrul Şcolii cu clasele I-VIII Vlădila, sunt înscrişi 17 elevi: 7 fete şi 10 băieŃi. Este o clasă omogenă, cu elevi buni la învăŃătură, proveniŃi din familii interesate de rezultatele obŃinute de copiii lor.

CINE ESTE D-NA ÎNVĂłĂTOARE NICOLETA BAIDAC?

■ Reporter: Cine sunteŃi, doamnă învăŃătoare? ■ N.M.Baidac: Mă numesc Baidac Nicoleta Manuela, sunt învăŃătoarea clasei a II-a A din cadrul Şcolii cu clasele I-VIII Vlădila. ■ Reporter: Cum aŃi ajuns învăŃătoare? ■ N.M.Baidac: După terminarea liceului, am avut neşansa să nu intru la facultate; am lucrat ca pedagog la Liceul “Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbuneşti, iar după 1989 am absolvit cursurile Colegiului Pedagogic Spiru Haret- Bucureşti. ■ Reporter: Cum eraŃi dumneavoastră ca elevă? ■ N.M.Baidac: Eram o elevă mărunŃică, slăbuŃă, dar prietenoasă şi foarte ambiŃioasă. ■ Reporter: Ce amintiri aveŃi legate de această perioadă şi de învăŃătoarea dumneavoastră? ■ N.M.Baidac: Îmi face deosebită plăcere să-mi amintesc de d-na învăŃătoare Birău Maria, o persoană cu ochii blânzi şi vocea caldă. Prin programele artistice pe care le pregăteam de 1 Martie, de sărbătorile de iarnă, d-na învăŃătoare ne-a sădit în suflet dorinŃa de afirmare. Mi-a rămas în suflet ca o icoană, ca un model de om. În timp am încercat să-i urmez exemplul. ■ Reporter: Avem informaŃia că aŃi fost colegă cu d-na noastră învăŃătoare şi aŃi rămas prietene. Este adevărat? ■ N.M.Baidac: Da. Am fost colege încă din clasele de gimnaziu - la clase paralele -, iar la liceu am fost colege de clasă. Imi amintesc de colega şi prietena mea că era o fetiŃă bruneŃică, cu ochii strălucitori, bună la învăŃătură - mai ales la limba română, bună interpretă a muzicii populare, o persoană energică, dornică să atingă performanŃa, să ajute pe ceilalŃi. Demnă de respect, atunci ca şi acum, d-na Camelia a rămas în sufletul meu ca un om deosebit. Timpul nu a putut şterge această prietenie, chiar dacă viaŃa ne-a dus pe fiecare pe drumul său. Oricând ne întâlnim cu plăcere, depănând amintiri din anii de şcoală. ■ Reporter: Care este cuvântul dumneavoastră pentru noi, elevii de astăzi? ■ N.M.Baidac: Să învăŃaŃi, să respectaŃi învăŃătura, părinŃii care v-au dat viaŃă şi părinŃii spirituali-dascălii voştri.

Decembrie 2008 15

Scrisoare către elevii clasei a II-a B de la Şcoala Gen.“George Uscătescu”– Târgu Cărbuneşti, Gorj

Dragii mei, Sunt învăŃătoarea Baidac Nicoleta şi aş vrea să vă prezint elevii mei. Am preluat această clasă

în toamna acestui an şcolar, fiind plăcut impresionată de colectivul acestei clase, de rezultatele acestora, de spiritual de echipă, concurenŃa şi ambiŃia acestora. Spontani, sinceri, energici, curajoşi, dornici de cunoaştere, cu inocenŃa specifică vârstei, am reuşit să mi-i apropii şi să formăm o familie.

Dorim, prin acest parteneriat cu voi , elevii clasei a II-a B, din Gorj să ne împărtăşim reciproc ideile, să legăm prietenii care să dureze în timp, aşa cum eu am păstrat peste ani, prietenia cu colega mea, înv. Buligiu Camelia, un suflet cald, deschis şi sincer. Timpul nu a putut şterge anii de şcoală petrecuŃi împreună şi amintirea colegei care cu zâmbetul ei, cu farmecul ei, aducea o rază de lumină în sufletele tuturora.

Vă aşteptăm cu drag pe meleagurile olteneşti! Inv. Baidac Nicoleta Manuela

Tărâmul Copilăriei 16

SCHIMBĂRILE TOAMNEI După o vară călduroasă, s-a aşternut

bogata toamnă. Păsările şi-au părăsit cuiburile, frunzele copacilor flutură în aerul lin, iar în atmosferă miroase a început de iarnă.

Chiar dacă ne pare rău de păsările care vin anual la noi, nu putem decât să le petrecem cu privirea până când nu le mai zărim în depărtări. Suntem convinşi că, la anul, ele vor fi vestitoarele primăverii şi ,, oaspeŃii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,,.

Zilele se micşorează, iar nopŃile sunt tot mai răcoroase. Deja în grădini se aşterne bruma, iar pe copaci, în curând chiciura. Apele care susurau lin prin pădurea veselă, acum sunt aproape îngheŃate, iar comoara copacilor este risipită pe jos în argintiu-roşcat. Florile parfumate care îŃi clăteau ochii şi-Ńi încântau privirea, acum încep să se usuce, iar prin curte, pe deal şi câmpie totul este pustiu. ,, Văl de brumă argintie/ Mi-a împodobit grădina,/ Florilor de lămâiŃă/ Li se uscă rădăcina.”

Fiecare colŃ din natura verde de astă vară, toamna l-a colorat în culori vii, brodate cu brumă şi promoroacă din abundenŃă. Copacii au început să-şi piardă veşmintele verzi, iar animalele încep să-şi adune provizii. ,, O frunză roşie suie pe ramuri, altele cad.” ,,Ieri spre seară-n vântul galbem/ Arborii-n genunchi plângeau” “ Toamna frunzele colindă/ Suie-un greier sub o grindă/ Vântul jalnic bate-n ramuri/ Cu o mână tremurândă.”

Parcă cineva a înghiŃit lumea, dar în această pustietate, fumurile caselor încep jucăuşe să se ridice spre cer. Această schimbare se petrece anual, dar totuşi, fiecare anotimp are bucuriile lui.

Redeca Maria clasa aIV-a A Colegiul NaŃional “ Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbuneşti.

TOAMNA De câteva zile, soarele nu s-a mai arătat aşa prietenos. Supărat, cerul a început să plângă. De atâta ploaie, iarba şi frunzele copacilor, parcă au ruginit. În bătaia vântului, frunzele cad, legănându-se, aşternând un covor foşnitor. „Ziua scade, noaptea creşte/ Şi frunzişul mi-l răreşte”, aşa cum spunea poetul Mihai Eminescu. Păsările călătoare îşi iau rămas bun de la codru şi se îndreaptă grăbite spre Ńările calde. Peste tot unde te întorci, prin livezi, prin grădini, crăiasa belşugului împarte daruri celor care au trudit toată vara. Adierea blândă a vântului, scutură lin frunzele copacilor iar soarele se ascunde deseori după norii pufoşi şi plumburii. Deşi este un anotimp trist, este îndrăgit pentru dărnicia şi miresmele plăcute cu care ne îmbie.

Coica AncuŃa Diana Colegiul NaŃional „Tudor Arghezi”-Tg Cărbuneşti

Decembrie 2008 17

PRIMA E X C U R S I E În dimineaŃa aceea m-am trezit

bucuros şi nerăbdător să ajung la autocar. Urma să plecăm împreună cu doamna învăŃătoare şi cu colegii nostri de la Şcoala CreŃeşti în excursie la Curtea de Argeş. Am ajuns într-un suflet la autocarul care deja sosise în faŃa şcolii. Ne-am ocupat gălăgioşi locurile şi am plecat.

Pe tot traseul,din autocar am putut privi minunatele peisaje în culorile verii. Am ieşit din judeŃul nostru după ce am străbatut Câmpu Mare, Ciocadia, Alimpeşti, Poenari şi am travesat judeŃul Vâlcea ajungând în judeŃul

Argeş. În timp ce autocarul se îndrepta către Curtea de Argeş, doamna învăŃătoare ne-a povestit legenda

meşterului Manole şi cum acesta a zidit-o pe soŃia sa Ana, în zidurile mănăstirii, pentru ca această mănăstire să nu se mai dărâme. ToŃi am fost impresionaŃi de această poveste, dar cel mai impresionat a fost prietenul meu , Bogdan, care i-a spus doamnei cu emoŃie în glas:

-LăsaŃi, doamna învăŃătoare, că am să-l rog eu pe preotul de acolo să ne lase să dărâmăm zidul şi s-o salvăm pe Ana!

Doamna învăŃătoare ne-a explicat că aceste fapte s-au petrecut cu sute de ani în urmă şi gestul lui Bogdan, deşi era pornit din inimă, nu putea fi dus la bun sfârşit.

După ce am vizitat această mănăstire ne-am întors la Vâlcea unde am vizitat Grădina Zoologică. Aici am putut vedea lei, urşi, tigri, maimuŃe, lupi, vulpi, cerbi şi căprioare, lopătari, lame, păuni şi lebede, fazani, bufniŃe şi struŃi. Tot aici am particiat la un concurs de desene pe asfalt, fiind 1 Iunie. Organizatorii ne-au premiat şi ne-au răsplătit cu dulciuri.

Am plecat apoi şi am vizitat mănăstirile BistriŃa, unde am văzut moaştele Sfântului Grigore Decapolitul şi, unde, o măicuŃă călugăriŃă ne-a povestit cum a fost ridicată mânăstirea şi cum cu sute de ani în urmă aceasta a fost adăpost împotriva turcilor. De aici am plecat şi am vizitat mănăstirea Horezu.

Ca să ne răsplătească pentru că am fost cuminŃi şi învăŃasem un an întreg, doamna învăŃătoare ne-a dus la o cofetărie în oraşul Horezu, unde am mâncat nişte prăjituri delicioase.

ObosiŃi, dar bucuroşi că vizitasem atâtea locuri frumoase, ne-am întors odată cu seara către casele noastre. PărinŃii ne aşteptau curioşi să vadă cum a fost prima noastră excursie. Noi abea aşteptam să povestim despre locurile frumoase şi despre lucrurile interesante pe care le aflasem!

GuŃu Andrei, clasa aII-a B, Şcoala Gen. George Uscătescu

Târgu Cărbuneşti

Tărâmul Copilăriei 18

NU REGRETA O FAPTĂ BUNĂ!

Lumea ar arăta altfel, dacă fiecare dintre noi şi-ar propune să facă în fiecare zi o fapă bună. O faptă bună nu trebuie făcută pentru a primi ceva în schimb, recompensa noastră va fi

zâmbetul de fericire al persoanei pe care o ajutăm. Eu am fost foarte fericită, când într-o zi, am întâlnit o fetiŃă căreia părinŃii nu-i puteau cumpăra

o păpuşă ca a mea, iar eu i-am dăruit păpuşa mea, chiar dacă nu am primit nimic în schimb. Nu mi-a părut rău, am fost fericită să o văd zâmbind…

Şi voi puteŃi să-mi urmaŃi exemplul! Duică Ştefania clasa aII-a A Şcoala cu clasele I-VIII Vlădila - Olt

O FAPTĂ BUNĂ

Eram în vacanŃa de iarnă. Afară, vremea era foarte rece. Ninsese şi totul era acoperit cu o pătură albă, pufoasă de zăpadă.

Eu şi verişorul meu de la Braşov am plecat în oraş să vizităm ce era mai frumos de văzut. Pe jos era un pic de gheaŃă şi dacă nu eram atent alunecam foarte uşor. La un semafor, o bătrână, tocmai când se pregătea să traverseze, a căzut. Atunci, eu m-am

aplecat să o ajut să se ridice de jos şi i-am adunat pungile căzute. Bătrâna mi-a mulŃumit, iar verişorul meu mi-a spus: “Azi ai făcut o faptă bună!”

Ionel IonuŃ clasa aII-a A Şcoala cu clasele I-VIII Vlădila - Olt

IARNA A venit şi pe la noi iarna cu multă zăpadă. Ninge atât de frumos, încât nu poŃi să te abŃii să nu ieşi afară şi să te joci prin omătul cel rece şi pufos. Am vorbit cu câŃiva prieteni, să facem o plimbare în natură. Ne-am îmbrăcat gros şi am plecat împreună. De cum am ieşit afară din casă, am simŃit mirosul de ger proaspăt, iar omătul scârŃâia sub picioare. Fulgii parcă se joacă în zborul zglobiu. Totul pare de zahăr. Casele pierdute sub troiene de abis, se văd îndepărtate. Copacii dantelaŃi, parcă dansează şi ei în zborul legănat al dimineŃii reci de iarnă. Câmpul este acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Este minunat, ne-am apucat să facem un om de zăpadă, am alergat, ne-am dat cu săniuŃa. Totul părea un vis. Dar cum nici nu ne-am dat seama, se apropia seara şi a trebuit să mergem spre casă. A fost o zi foarte frumoasă. Ne-am distrat foarte mult.

Tătaru Bianca, clasa a 3 a B

IARNA

O nouă zi de iarnă. Cerul alburiu, cerne prin bolta cerească, fulgi mici ca nişte furnici. Casele îngropate în nămeŃi, cu acoperişurile albe, stau ascunse într-un strat gros de zăpadă, încât se zăresc doar coşurile fumegânde. Copacii cu trunchiuri înalte, zvelte, îşi îndreaptă coroana zburlită spre cerul înalt. La ferestrele oamenilor, lumina blândă, aurie, deschide o atmosferă calmă, întregită de râsetele zgomotoase ale copiilor. Noaptea se prevede liniştită.

Marinoiu Radu Ovidiu, clasa a 3 a B

Decembrie 2008 19

IARNA Iarna este friguroasă Nu-Ńi vine să ieşi din casă Fără geacă şi căciulă Şi fularul pus la gură. Dar copiii-s bucuroşi Că fac bulgări moi, pufoşi Şi la săniuş când merg, Veselie ei aştern.

Apoi, seara când se lasă Ei intră tiptil în casă, Aşteptând cu nerăbdare, Pe horn, Moşul să se strecoare.

Burlacu Mihai Alexandru Clasa aII-a B,

Şcoala cu Clasele I-VIII Carmen Sylva-Petroşani

UN FULG DE NEA Ninge! SteluŃe albe de nea plutesc peste case. Parcă sunt nişte albine albe. Un fulg de nea se aşează în palma mea. - Fulgule, de unde vii? - Vin tocmai din adâncul cerului. - O, mai stai, te rog, nu pleca! - Tu nu poŃi să mă păstrezi în palma ta! Palma ta e caldă şi-am să mă topesc. - Fulgule, dar eu te iubesc! Ce mult aş vrea să stăm de vorbă! - Da, da, răspunde încetişor fulgul, topindu-se în palma mea.

IARNA

Iarna, cel mai îndrăgit anotimp de noi, copiii. Uite, cum se joacă steluŃele albe de nea! Privesc pe ferestrele cu dantelă de gheaŃă, cum Iarna îmbracă

cu veşmântul ei alb de nea, pământul. Multe sănii ies la săniuş. Eu fac un om de zăpadă. Joaca e în toi. - Acum poŃi veni şi tu, Moş Crăciune! - Vin, vin, dragii Moşului!

Cipoieru Iuliana, clasa aII-a B, Şcoala Gen. George Uscătescu- Târgu Cărbuneşti DE VORBĂ CU UN FULG DE NEA

Este iarnă. Cerul are culoarea laptelui. Afară ninge liniştit cu fluturi albi de gheaŃă. Sunt singur acasă. Din întâmplare, mi-am aruncat ochii pe fereastra pictată cu steluŃe argintii. Deodată, un fulg răzleŃ şi zglobiu s-a lipit chiar de geamul meu. Şi cum stăteam şi îl admiram, fulgul mă întrebă:

- Hei, copile, îŃi place de mine? - Desigur!răspund eu. - Şi de Crăiasa Iarnă? - Cel mai mult! Apoi el zice: - Tu ce îŃi doreşti de sărbători? - Eu?...Pe lângă mult aşteptatele cadouri, vreau să fim la

fel de fericiŃi, ca până acum, eu şi familia mea. Şi mai vreau să fim şi sănătoşi. Fulgul răspunde: -Copile, dacă tu crezi în primul rând în Dumnezeu şi apoi în miracole, totul este posibil şi Ńi se va

îndeplini orice dorinŃă. Deodată, însă, Ńârâitul soneriei mă trezeşte la realitate. Trebuia să plec la şcoală. -Ce frumos! mi-am zis. A fost oare adevarat?

Buşoi Sorinel clasa aII-a B Şcoala Gen. George Uscătescu

Tărâmul Copilăriei 20

AMINTIRI DE IARNĂ ClopoŃelul a sunat pentru ultima dată în această toamnă târzie, care parcă nu mai vroia să-i facă loc

iernii ca să-şi intre în drepturi. Mă îndreptam veselă către casă, unde mă aşteapta familia pentru a arăta carnetul plin de FB-uri.

Începea vacanŃa de iarnă şi aşteptam bucuroasă sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou. Aveam, acum, mai mult timp să mă joc cu prietenele mele. Tot timpul întâlnirea cu acestea era un moment de bucurie pentru fiecare dintre noi. Timpul trecea repede iar seara se lasa friguroasă peste sat. Fuioare de fum se înalŃau spre cerul ca leşia. Singurul regret era acela că fluturii albi de gheaŃă, încă se mai lăsau aşteptaŃi. În casă era o căldură plăcută. Am privit pe geam. Nici nu mi-am dat seama când am adormit. Somnul era adânc şi mă purta într-o lume de basm.

Gerul de afară brodase ferestrele cu dantelă de gheaŃă, iar peste case pluteau fluturi de nea. În scurt timp totul era acoperit de veşmântul alb al iernii. M-am apropiat sfioasă de geam. Unii dintre fulgi se lipeau ca nişte steluŃe pe geam. Am întrebat, încet cu glas sfios:

-Fulgule, de unde vii? -Vin din inima cerului. -Fulgule, unde pleci? -Plec să încălzesc pământul împreună cu fraŃii mei. Priveam cum fulgii parcă alergau unul după altul în drumul lor , spre pământ. -Magdi! Magdi!... Am tresărit. A fost un vis! -Magdi! s- a auzit de afară. Am mers la geam. Erau prietenele mele. Era deja ziuă, iar împrejurimile

erau acoperite de un covor alb de nea. Copacii albiseră, iar casele aveau cuşme de zăpadă. -Hai să facem un om de zăpadă! au strigat prietenele mele. -Vin imediat! M-am îmbrăcat, mi-am luat cizmuliŃele, mănuşile şi fularul şi am ieşit în grabă. După ce ne-am jucat cu zăpada afânată, am făcut o minuăŃie de om de zăpadă. Fiecare am adus câte

ceva pentru a-l face să arate bine. Am făcut horă în jurul lui şi ne-am jucat diferite jocuri. -Omule de nea, vrei să te joci cu noi? m-am pomenit întrebând. -Desigur, dar eu nu pot alerga. Te vom ajuta noi, i-am răspuns. -Cum, căci eu nu am picioare?! -O să te luăm pe sus. Omul de nea, bătrân ca şi timpul, privea cu ochii de cărbune jocul nostru. Noi repetam colindele de

Crăciun şi Anul Nou. Totul era minunat! Era vis sau realitate?

Pîrjol Magdalena, clasa aII-a B, Şcoala Gen. George Uscătescu-Târgu Cărbuneşti

Decembrie 2008 21

DE VORBĂ CU OMUL DE ZĂPADĂ Iarna este anotimpul preferat de copii, este un anotimp geros. Gerul brodează ferestrele cu dantelă de

gheaŃă. Iarna pictează tot cerul cu steluŃe care se aştern apoi pe pământ. Copiii merg la săniuş, fac omuleŃi de zăpadă şi-l aşteaptă pe Moş Crăciun care le aduce multe dulciuri şi jucării.

Într-o zi, mergeam acasă de la şcoală. În faŃa blocului meu am văzut un Om de zăpadă. - Bună ziua, Omule de Zăpadă! - Bună ziua, fetiŃo! - Ce faci? - Aştept copiii să vină şi să se joace pe lângă mine. - Omule de Zăpadă, vrei să te joci şi tu? Vino cu mine, acasă, să ne jucăm împreună! - Eu nu pot merge cum mergi tu, pentru că nu am picioare. Şi apoi m-aş topi de căldură. - Dar când o să vină primăvara ce o să te faci? - O să mă topesc, dar iarna următoare o să fiu iar făcut de către copii. - La revedere, Omule de Zăpadă! Ne vedem după amiază, când voi veni să ne jucăm. - La revedere, dragă Ariana! Te voi aştepta. Omul de Zăpadă, bătrân ca şi timpul, rămase acolo, privindu-mă cu ochii lui de cărbune.

Şain Ariana, clasa aII-a B, Şcoala gen. George Uscătescu Târgu Cărbuneşti FULGUL DE NEA Era o zi tristă asfârşitului de toamnă. Cerul era de un albastru

fumuriu. Ne jucam în grădina bunicilor, când pe obrazul roşu al fratelui meu am văzut o steluŃă ce sclipea. Am alergat spre el şi am luat steluŃa sclipitoare de pe obrazul îngheŃat al lui VlăduŃ.

Dar ce văd? În palma mea era o picătură de apă. Am căutat în jurul meu steluŃa pe care am crezut-o pierdută. Deodată, din palma mea picătura de apă mi-a spus:

- Nu mai căuta, sunt aici în palma ta! - Tu nu eşti steluŃa sclipitoare de pe obrazul lui Vlad? - Eu sunt, fulgul de nea, dar tu m-ai strivit în pumnul tău… Atunci am înŃeles că nu trebuie să mai alerg după fulgii de nea

şi i-am lăsat liberi să se aşeze într-o plapumă albă şi pufoasă care, în scurt timp, a acoperit întreaga natură.

PahonŃu Bianca, clasa aII-a C, Şc. Gen. Georege Uscătescu Târgu Cărbuneşti

NATURA Am privit, la fel ca Dânsul, cu uimire-n jurul meu; Numai zgomot şi mişcare din ianuarie, mereu. Omul, ocupat de lucru ca celelalte fiinŃe, Trăieşte orice secundă după, tot mai noi tendinŃe. Iarbă, apă, munte, cer, aştrii care ne-nconjoară, Minunat se oglindesc, între graniŃe de Ńară. Poate ni se pare straniu cum funcŃionează lumi; Un program străbate firea şi a început de luni. Roua ochilor din inimi se preface-n diamante, Irigând la rădăcină arborii, până... departe. Leagănă vântul întruna norii, ramurile, viaŃa, Energia luminoasă care ne mângâie faŃa.

Aş dori s-adun din câmpuri relieful în buchete, Numai să le dăruiesc, să creez grupuri perfecte. Inimile să zâmbească în culori strălucitoare, Libertatea de privire să ajungă pân’ la Soare. Omenirea liniştită să înflorească în pace, Revenind mereu la viaŃă după cum Naturii-l place! Marea colecŃie de vârste preŃioase, E aşezată în ordine deplină, Imensul Timp, să o umple de lumină!

de Maria Redeca, eleva în clasa a 6-a A, la Colegiul Tudor Arghezi

Tărâmul Copilăriei 22

IARNA NOASTRĂ E iarnă!

A venit şi pe la noi iarna cu multă zăpadă. Ninge atât de frumos, încât nu poŃi să te abŃii să nu ieşi afară şi să te joci cu omătul rece şi pufos. Norii plumburii şi grei cern cu nemiluita, repede şi cu fulgi mari, zăpada albă ca spuma laptelui. Totul e amorŃit sub oceanul de ninsoare.

Crăiasa Zăpezilor, pe cine vede că-i calcă trena albă şi pufoasă, îi face umerii albi şi grei, indiferent cine ar fi acesta.

Soarele “rotund şi palid” se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră printre crengile cercelate ale copacilor. Ai senzaŃia că, într-adevar a venit iarna cea bogată în sărbători.

Casele împodobite cu zăpada cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt şi aranjate cu ghirlande multicolore şi luminoase. Pe geamurile aburite şi reci, printre florile de gheaŃă se zăresc nasurile cârne ale copiilor.

De sărbători, în orice casă ai intra vezi brazii încărcaŃi cu tot felul de ghirlande şi globuleŃe, care mai de care mai colorate şi mai aranjate cu diferite modele.

Copiii bucuroşi ies în sfârşit, la săniuş zburănd cu săniile uşoare printre troienele călătoare adunate ca mărgelele într-un un colier. Unii copii, cei mai mici, se bucură şi ei de venirea iernii, căzând pe jos, râzând cu lacrimi de bucurie, şi cu obraji îmbujoraŃi.

Ce frumoasă e iarna noastră! Chepeneag Elena Ionela, clasa aIII-a B, Sc. Gen. nr. 1 Bumbeşti- Jiu

Iarna Fulgul de zăpadă A sosit iarna!

Iarnă, iarnă friguroasă Pe obraz, pe nas, pe umăr A sosit iarna geroasă A băgat copiii-n casă. Tot cad fulgii fără număr. Şi copiii sunt în casă Fulgişori la geam stăteau S-a oprit unul în palmă Să se-mbrace şi mai gros, Şi-n fereastră ne băteau. Iute, iute închid pumnul. Că afară-i friguros. Stau în casă şi privesc Desfac pumnul, Toamna a plecat cu dor SteluŃe ce strălucesc, Unde-i fulgul? Şi cu roadele ei bune, Ce cad şi se-adună-uşor Am în mână-un strop de rouă Şi-a venit acum în zbor La noi au venit cu dor. Sau un bob de apă? Iarna albă şi geroasă, A venit iarna geroasă Plouă? Ca o zână de frumoasă. În veşmântul luminos S-a oprit în mâna mea Şi-l aduce pe Hristos Ca o lacrimă de nea… Tătaru Bianca,cls. aIII-a B Mesia cel luminos. Şc. Gen. nr. 1 Bumbeşti-Jiu Chepeneag Elena Ionela Roşu Andreea cls. aIII-a B cls. a III-a

Decembrie 2008 23

TOAMNA Fără să-mi dau seama, toamna a venit. Şi, odată cu venirea ei, codrul şi întreaga natură au îmbrăcat încet

încet o culoare galben-aurie. Iar norii sunt mai plunburii ca niciodată. Mă gândesc cu nostalgie şi oarecare tristeŃe la natura acre, până nu demult, era plină de viaŃă, iar acum

parcă moare. Şi totuşi, mă bucur de întâlnirea cu prietena mea cea mai bună, Alina. Aceasta mă întreabă: Ana, ai văzut ce mirific arată codrul, dincolo de grădina noastră? Da, Alina, am observat şi mi-a plăcut, dar m-am gândit c-ar fi mai bine să-l pictăm ca şă-i păstram mai

mult timp imaginea. Şi ce denumire vom da picturii noastre? ,, Peisaj de toanmnă”. Ai dreptate, hai să ne luăm ustensilele!

Enea Ana- Maria, clasa aIII-a B, Şc. Gen.nr.1 Bumbeşti-Jiu

Toamna E toamnă! Toamnă Codru-i supărat, Soare nu-i aici, Toamna este pe sfârşit, Că vara a plecat, În prima decadă Copacii s-au veştejit, Şi iarna va veni A lui Răpciune, Frunza cade, dar revine Cu multe bucurii, Frunzele au început să cadă Primăvara care vineri. Pentru noi, copii! Din livezi, cu spor vor s-adune Iarna va veni, Fructe, gospodarii harnici! Acum păsările pleacă, Pădurea va-mbătrâni, Nu mai au ce să mai facă; Toamna e bogată, Copacii-n parcuri s-au îmbrăcat E greu de spus ve vor mai face E chiar minunată! Cu haine ruginii, Dar ele, sigur s-or întoarce. Ne vom bucura, Aromele se simt în vii Când ea va pleca, Din struguri tămâioşi Acum aşteptăm să vină Căci vine alba nea. Şi mustul aromat Doamna Iarnă prin grădină, De copii gustat. Să mergem la săniuş, Să ne dăm pe derdeluş. Cocoş Radu Ciobotea Adrian Albă Cosmin Clasa a III-a B Şcoala generală nr.1 Bumbeşti-Jiu Daruri de toamnă Tablou de toamnă Toamna

Toamna ne-a adus în dar Frunzele au ruginit Frunză veştejită, Un nou început şcolar Toamna iarăşi a sosit Ramură lovită, Ne-a adus roade bogate Cu daruriel ei bogate De stejar pierdută Şi fructele bine coapte. Ca să avem noi de toate. Şi de lume nevăzută. Ne-a adus grâu şi porumb Noi suntem bucuroşi Zile timpurii cu fructe aurii, Şi cerul cu nori de plumb, Că la şcoală ne-am întors, Să primim cu toŃii Vânturi reci şi multe ploi Să scriem, să socotim Darul blândei toamne Şi codrii lăsaŃi iar goi. Pe părinŃi să-i mulŃumim. Pentru voi români ce din greu trudiŃi. Croitoru C-tin Marian Suntem mândrii şi voioşi Clasa a III -a B Şi învăŃăm bucuroşi Marinoiu Radu Ovidiu Sc. gen. Bumbeşti-Jiu Note bune să luăm clasa aIII-a B Pe doamna s-o ascultăm. Şc. Gen. Bumbeşti-Jiu Vîlceanu Anisia clasa aIII-aB Şc. Gen. Bumbeşti-Jiu

Tărâmul Copilăriei 24

SĂ GÂNDIM ŞI SĂ GHICIM!

Are Gică 4 mere Şi mănâncă 3 din ele, Îi dă tata un măr mare Câte mere, Gică are?

10 vrăbii stau pe-o creangă Şi se ceartă şi se-mpacă Dacă două au zburat, Câte sunt la numărat?

4 prieteni vechi s-au dus Să câştige un concurs Câte puncte-au împreună Dacă 7 au de căciulă?

În grădiniŃa cu flori Au înflorit 15 bujori Mai stau gata-mbobocite 25 de panseluŃe Câte flori eu voi avea În buchet, când Ńi-l voi da?

Voinicel, haiduc vestit 37 de săgeŃi a primit Fulger vine supărat 17 săgeŃi a luat Ne-ntrebăm cu toŃi Câte-or fi, acum , săgeŃi?

Mari, Miki şi cu Viki Au plecat să ia ridichii. La piaŃă când au ajuns În plăsuŃe ele-au pus Câte 5 de fiecare În total, câte au oare?

ACELAŞI REZULTAT Nu vă cerem un lucru prea complicat. Dimpotrivă, cu puŃin spirit de observaŃie veŃi vedea că totul este relativ simplu. Iată, căutaŃi un număr care să îndeplinească următoarea condiŃie: dacă din el scădem 22 şi diferenŃa o înmulŃim tot cu 22 trebuie să obŃinem acelaşi rezultat ca şi în cazul când din numărul respectiv scădem 11, iar diferenŃa o înmulŃim tot cu 11. Nu-i simplu? PERSPICACITATE Se dă şirul de numere:1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Folosindu-vă numai de semnele de adunare şi scădere , aşezaŃi aceste cifre în ordinea lor normală, în aşa fel încât să obŃineŃi ca rezultat 100. De exemplu: 12+ 3- 4+5+67+8+9=100. GăsiŃi încă patru asemenea situaŃii. 186 DE URMAŞI În anul 1975, a încetat din viaŃă William Barker, din oraşul american Springfield. Decesul acestui venerabil om ar fi rămas în anonimat, dacă el nu ar fi autorul unei adevarate…performanŃe şi anume, el a lăsat pe acest pământ nu mai puŃin de 186 de urmaşi, mai exact 10 copii, 78 de nepoŃi, 97 de stănepoŃi şi un stră-strănepot! Când Barker a împlinit 53 de ani s-a născut ultimul său copil şi este interesant că de la naşterea penultimului copil trecuseră 8 ani. În ziua încetării sale din viaŃă, bătrânul era de două ori mai în vârstă decât penultimul său copil. PuteŃi spune, câŃi ani avea el atunci când a murit?

GHICI, CE E? »» Cum scoŃi o pălărie care a căzut într-o fântână? »» În care casă nu poŃi intra? »» Mama mamei, soacra tatei, şi bunica mea câŃi ochi aveau? »» Care an durează o singură zi? »» Care unitate de timp, citită, invers reprezintă tot o unitate de timp? Unde n-au apă râurile? »» Care insulă poate fi Ńinută între două degete? »» În ce loc te poŃi vedea, dar n-ai fost şi nu vei fi? »» Unde stă un şcolar când merge la şcoală? »» Ce fel de pietre nu poŃi găsi în mare?

Culese de inst. Cerban Anca şi Buligiu Camelia Şc. Gen. Târgu Cărbuneşti

DE REłINUT! Răspunsurile la aceste probleme şi ghicitori le puteŃi trimite pe adresa: Buligiu Camelia, Şc.Gen. Târgu Cărbuneşti, judeŃul Gorj; pentru Concursul ISTEłII, până la data de 28 februarie 2009. Rezultatele şi numele câştigătorilor vor fi publicate în numărul viitor al revistei.

Decembrie 2008 25

SĂRBĂTORILE IERNII – SĂRBĂTORILE „VEŞNICEI PRIMĂVERI”

Cine nu-şi aminteşte de sărbătorile copilăriei ? Cine nu le aşteaptă cu emoŃie şi înfrigurare ? Cine nu şi le doreşte ?

Sărbătorile de iarnă sunt sărbătorile care pentru toŃi, indiferent de vârstă, aduc permanenta copilărie sub binecuvântarea Pruncului Iisus, născut întru smerenie.

I. Sfântul Nicolae (06 decembrie) – sărbătoarea Bătrânului Ierarh înŃelept, care cu blândeŃe, bunătate şi dărnicie împarte daruri pentru cei cuminŃi şi credincioşi pentru a-i feri de umilinŃă şi de cădere, dar care şi cu dreptate mustră, ceartă şi îndeamnă pentru adevăr şi înŃelepciune.

II. Naşterea Domnului – 25 decembrie – Crăciunul – sărbătoare cu o forŃă şi lumină ce depăşeşte închipuirea noastră. Familia Sfântă caută sălaş şi găzduire, negăsind îngăduinŃa oamenilor. Cel ce a venit să izbăvească lumea se naşte în cel mai smerit loc, într-un staul dintr-o peşteră săracă. Născându-se Fiul lui Dumnezeu, Creatorul şi Purtătorul de grijă al lumii, la naştere a fost prezent întreg universul, astrele (steaua), lumea nevăzută (îngerii), lumea văzută (oamenii, animalele şi plantele), cei bogaŃi (magii), cei săraci (păstorii), animalele care încălzeau pruncul şi florile de măr purtate de îngeri. Să nu-L mai alungăm cu păcatele noastre ci să-L primim în casele şi sufletele noastre să se nască şi să nu ne părăsească.

III. Sfântul Ştefan – 27 decembrie – sărbătoarea primului tânăr creştin ce şi-a dat viaŃa pentru credinŃă şi pentru că a mărturisit pe Hristos. Ucis fiind, cu pietre, are puterea de a cere iertare de la Dumnezeu pentru cei ce l-au ucis, dându-ne nouă exemplu de jertfelnicie şi iertare.

IV. Botezul Domnului – 06 ianuarie – Sărbătoare scăldată în sfinŃenie – Fiul se botează, Duhul Sfânt în chip de porumbel se coboară şi sfinŃeşte apele iar Dumnezeu Tatăl desăvârşeşte toate dăruindu-ne şi descoperindu-ne pe Fiul. „Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit de acesta să ascultaŃi!” .

V. Sfântul Ioan Botezătorul - 07 ianuarie – Sărbătoarea celui ce cu smerenie şi teamă s-a învrednicit să aibă în faŃă pe Fiul lui Dumnezeu cu capul plecat primind botezul. El este sfântul cel ce a pregătit calea venirii Mântuitorului şi cel ce şi-a dat viaŃa mustrând păcatul. Aceste sfinte sărbători nu se sfârşesc odată cu „petrecerea lor” ci ele, cu fiecare an, sunt mai frumoase ca şi când ar veni în viaŃa noastră pentru prima oară. Ele sunt „primăvara copilăriei veşnice”.

Dumitrescu Marian

Tărâmul Copilăriei 26

POVESTEA NAŞTERII MÂNTURITORULUI IISUS

Cu 2000 de ani în urmă, în łara Sfântă, Dumnezeu a trimis pe pământ pe Fiul Său, Iisus Hristos, care urma să se nască de la Duhul Sfânt şi din Feciora Maria, pentru a mântui lumea de păcate. Astfel, oamenilor li se oferea posibilitatea de a se împăca cu Dumnezeu. łara Sfântă se afla sub dominaŃia Imperiului Roman. Împăratul romanilor porunci tuturor locuitorilor din teritoriile ocupate să se înscrie la recesămînt, pentru a cunoaşte numărul acestora.

Fecioara Maria, împreună cu bătrânul Iosif, plecară din Nazaret spre Ierusalim. Când ajunseră la Betleem, oraşul era plin de călători veniŃi din toate colŃurile Tării Sfinte. Era iarnă şi frigul îi alungase pe mulŃi, lăsând străzile pustii. Seara îşi aşternuse năframa întunecată peste case şi oameni întârziaŃi. Fecioara Maria era obosită de lunga călătorie făcută pe asin. Dumnezeu însă, rânduise Fecioarei timpul de a-l naşte pe Mesia.

Toate casele de oaspeŃi erau pline. Bătrânul Iosif încercă, în zadar, să găsească un loc unde Fecioara Maria să poată aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. Târziu, în noapte, o femeie pe nume Crăciuneasa, se înduiosă la vederea Mariei şi acceptă să o primească, însă nu în casa-i plină, ci în staulul vitelor. La timpul sorocit,Fecioara Maria aduse pe lume pe Fiul Său, cel pe care omenirea îl aştepta de mii de ani.

Pruncul Iisus se născu în ieslea dobitoacelor, leagăn fiindu-i staulul, plăpumioară - paiele, iar căldura căminului fiind înlocuită de suflarea caldă a blândelor animale. Raza stelei de pe cer pătrunse prin acoperişul spart al grajdului şi învălui în lumina-i dumnezeiască pe împăratul cerului şi al pământului, pe Mesia.

Cerurile s-au deschis, îngerii din ceruri au coborât pe pământ, iar din văzduh s-a revărsat cea mai frumoasă muzică, lăudând pe Dumnezeu: “ Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bună voire…”

POVESTEA POMULUI DE CRĂCIUN

Odată, în vremurile de demult, Baba Iarnă l-a chemat pe Moş CrivăŃ şi pe Ger Cumplit, auzind despre curajul unui tânăr flăcău, care dorea să aducă soarele în împărăŃia iernii. Soarele fusese ascuns de Moş CrivăŃ şi Ger cumplit, astfel încât oamenii rămăseseră fără lumină şi fără căldură. Sufletele lor fuseseră cuprinse de frig şi de întuneric.

Flăcăul acela, pe nume Brad, având sufletul plin de bunătate, a dorit să aducă din nou oamenilor lumina soarelui. El a hotărât să urce muntele singur, dar nu s-a gândit nicio clipă la necazurile pe care avea să le întâmpine. Moş CrivăŃ şi Ger Cumplit îl pândeau din spatele stâncilor. Ca să-l oprească au aruncat asupra lui nori de ploaie. Şiroaie de apă se rostogoleau asupra băiatului, dar nu l-au putut opri. Atunci Ger Cumplit a trimis frigul. Lui Brad i-au îngheŃat mâinile şi picioarele, dar a

continuat să urce muntele. Moş CrivăŃ a trimis şi el asupra flăcăului vântul şi viscolul. Cu mare greutate tânărul a reuşit să se agaŃe de stâncile ascuŃite, dar era hotărât să elibereze soarele şi să dăruiască din nou oamenilor lumina şi căldura sa. Cei doi au hotărât să-l pedepsească, transformându-l într-un copac cu rădăcinile prinse între stânci şi crengile bătute de vânturi aspre. De atunci, curajosul Brad a rămas pe crestele munŃilor.

Bradul nu e un arbore oarecare. Atunci când frunzele copacilor cad, ale bradului rămân verzi, luptând cu ploaia, frigul şi gerul.

Decembrie 2008 27

La vremea Crăciunului, oamenii îl aduc în casele lor ca să le aducă bucurie şi lumină în suflet.

POVESTEA LUI SFÂNTULUI NICOLAE ToŃi copiii au auzit şi ştiu despre Moş Nicolae. Bătrân, cu barba albă,

călătoreşte prin toate casele unde sunt copii. Pe căi nevăzute el aduce tuturor celor buni şi cuminŃi, daruri. El este foarte bătrân pentru că s-a născut cu multe sute de ani în urmă, într-o familie de oamenii credincioşi care îl iubeau pe Dumnezeu. Toată copilăria şi-a petrecut-o alături de părinŃii lui, pe care nu i-a supărat niciodată, cu vreo faptă rea sau cu vreo minciună. Îi plăcea foarte mult şcoala fiind silitor şi ascultător.

După moartea părinŃilor, el s-a făcut preot, dar mai întâi a împărŃit toată averea săracilor, celor lipsiŃi, dar toate aceste fapte le făcea pe ascuns. Fiind un om modest,el dorea ca faptele sale bune să nu fie cunoscute de toŃi oamenii.

În oraşul în care trăia el, se afla, pe vremea aceea, un om sărac ce avea trei fete. Fetele erau la vremea maritişului şi bietul om nu avea bani cu ce să le cumpere cele trebuincioase pentru căsătorie.

Aflând acest lucru, Moş Nicolae, luă într-o noapte o pungă cu galbeni şi furişându-se pe întuneric, o aruncă pe fereastră în locuiŃa săracului, după care se întoarse grăbit la casa lui.

DimineaŃa, la sculare, când săracul găsi punga cu galbeni, nu mai ştia ce să facă de bucurie. Îi mulŃumi lui Dumnezeu, se rugă pentru binefăcătorul său necunoscut, cumpără cele trebuincioase şi-şi căsători fiicele.

De atuci, Sfântul Nicolae a rămas şi este şi astăzi, prietenul, ocrotitorul şi binefăcătorul copiilor. În fiecare an, de 6 decembrie, el aduce daruri copiilor cuminŃi, iar pe cei răi şi neascultători îi ceartă, arătându-le că bunul Dumnezeu îi aşteaptă să se facă cuminŃi.

DARURI ÎN CIZMULIłE, DE LA MOŞ NICOLAE

Trăia demult o femeie sărmană care avea o fetiŃă, pe nume Nicoleta. Îşi iubea femeie fetiŃa ca pe ochii din cap, şi în fiecare zi, ea îi arăta Nicoletei cum să-şi aranzeje hainele frumos, cum să-şi cureŃe cizmuliŃele şi să le aşeze cu grijă, cum să-şi ordoneze jucăriile. Dar, degeaba! Nicoleta nu reuşea să facă nimic din ce o învăŃa mama sa. Din înaltul cerului, îngerul ei păzitor se întrista văzându-i purtarea urâtă, neascultarea sfaturilor mamei sale şi se hotărâ să o ajute pe Nicoleta. Aşa că a mers şi l-a rugat pe Moş Nicolae, care îşi avea casa tot în împărăŃia cerului, să meargă să o ajute pe fetiŃă. Şi astfel, Moş Nicolae a venit într-o noapte în visul fetiŃei şi i-a spus cu blândeŃe şi bunătate:

-Este aşa greu să-Ńi aşezi hainele frumos? Sau să-Ńi cureŃi cizmuliŃele? Şi până să răspundă fetiŃa, moşul s-a apucat de treabă. A aranjat hăinuŃele, a ordonat jucăriile, a curăŃat cizmuliŃele. Apoi, moşul a pus într-o cizmuliŃă o jordiŃă, iar în alta a pus bomboane, turtă dulce şi o jucărie.

A doua zi, când s-a trezit Nicoleta şi-a amintit visul şi zărindu-şi hainele ordonate, ghetuŃele curate, ba, pe deasupra pline cu daruri, şi-a dat seama că visul nu a fost doar vis, ci cu adevărat Moş Nicolae făcuse toate acestea .

Acum înŃelegea Nicoleta cât greşise când nu ascultase sfaturile mamei şi-şi supărase îngeraşul. Nu ştia Nicoleta ce să facă, să plângă pentru că nu ascultase sfaturile mamei sale, sau să râdă şi să se bucure de darurile primite. Voi ce aŃi face în locul ei?

Din acea zi, Nicoleta a asculta cuvântul mamei şi tot de atunci, copiii cuminŃi şi ascultători primesc de la Moş Nicolae, daruri în cizmuliŃe.

Culese şi adaptate de inst. Buligiu Camelia, Şc Gen. George Uscătescu-Târgu Cărbuneşti

Tărâmul Copilăriei 28

VORBE ŞI DEFINIłII ÎNłELEPTE Alfabetul micului creştin A- adevăr B- bucurie C- credinŃă D- dragoste E- evlavie F- fapte G- generozitate H- har I- iubire Î- încredere J – jertfă L- lumină M- mângâiere N- nădejde O- omenie P –puritate R- rugăciune S- simŃire Ş – şansă T- tămăduire ł – Ńel U – unire V – virtute Z – zidire Curaj: Să fii hotărât să faci lucrul corect, chiar când alŃii nu fac asta. Să ai puterea să urmezi ce-Ńi spune propria conştiinŃă şi nu mulŃimea. Să încerci lucruri dificile, care merită. Judecată bună: Să alegi Ńeluri valoroase şi să stabileşti priorităŃi potrivite. Să anticipezi consecinŃele acŃiunilor tale. Să-Ńi bazezi deciziile pe înŃelepciunea practică şi pe bun simŃ. Bunătate, bunăvoinŃă: Să arăŃi consideraŃie, respect, solicitudine şi înŃelegere faŃă de ceilalŃi. Să arăŃi grijă, compasiune, prietenie şi generozitate. Să-i tratezi pe ceilalŃi cum ai vrea să fii tratat tu însuŃi. Integritate: Să ai tăria interioară să spui adevărul în cea mai bună credinŃă, să fii demn de încredere şi onest în toate lucrurile. Să acŃionezi corect şi onorabil. PerseverenŃă: Să persişti în a-Ńi urmări obiectivele de valoare în ciuda dificultăŃilor, opoziŃiei sau descurajării. Să manifeşti răbdare şi să ai puterea de a încerca din nou când te confrunŃi cu întârzieri, greşeli sau eşecuri. Respect: Să arăŃi înalt respect pentru autoritate, pentru alŃi oameni, pentru sine, pentru proprietate, pentru Ńară. Să înŃelegi că toŃi oamenii au valoare ca fiinŃe umane. Responasbilitate: Să fii de încredere în îndeplinirea obligaŃiilor şi îndatoririlor. Să fii consecvent în cuvinte şi în conduită. Să fii gata să dai socoteală pentru propriile tale acŃiuni. Să fii dedicat şi să te implici activ în comunitate ta. Auto-disciplină: Să dovedeşti muncă serioasă şi dedicare pentru un scop. Să-Ńi impui reguli ca să devii mai bun şi să te abŃii de la atitudini necorespunzătoare. Să ai un control adecvat asupra propriilor cuvinte, acŃiuni, impulsuri şi dorinŃe. Să faci tot ce poŃi mai bun în toate situaŃiile. Culese şi propuse de inst. Baidac Nicoleta Şc. Gen. Vlădila – Olt Să mai şi râdem puŃin… -Bunico, azi am răspuns primul la ora de limba română! - Ioane, tu ai văzu vreodată un urs? -Da? Şi ce te-a întrebat învăŃătoarea? - Da, la televizor. -Păi…,, cine nu a scris tema pentru azi?” - Te-am întrebat dacă l-ai văzut în natură? -Nu. Mama nu mi-a scos televizorul afară. -Iar ai luat insuficient la şcoală! Chiar nu înŃelegi -Andrei, dacă ai 17 bomboane şi le ce spune doamna învăŃătoare? manânci,ce-Ńi mai rămâne? -Eu înŃeleg, mămio, dar nu înŃelege ea ce spu eu! -Ambalajul, răspunse Andrei. - Teo, ai un calificativ slab la citire. De ce nu-l - Care păsări sunt cele mai înaintate corectezi? În vîrstă, Ionele? Nu pot! Doamna învăŃătoare nu vrea să-mi - Cele împăiate, domnule profesor. dea catalogul.

Culese şi propuse de inst. Cerban Anca şi prof. Dumitrescu Marian Şc. Gen. George Uscătescu Tg- Cărbuneşti

Decembrie 2008 29

Tărâmul Copilăriei 30

Decembrie 2008 31

DESPRE EDUCAłIE. Şcoala şi familia Ce ştim şi ce nu ştim despre copiii noştri şi prietenii acestora? “ Eu sunt copilul/ Tu Ńii-n mâinile tale destinul meu/ Tu determini în cea mai mare măsură/daca voi

veni sau nu voi veni în viaŃă/Da-mi te rog, acele lucruri care/ să mă îndrepte spre fericire/Educă-mă, te rog ca să pot fi /o binecuvântare pentru tine” (din Child`s Appeal, Mamie - Gene Cole). Acest apel este de fapt, îndemnul oricărui copil adresat direct părinŃilor.

Ce metode comportamentale von folosi? Ce strategii educaŃionale? Crescând sub ochii noştri, este normal să ne cunoaştem proprii copii mai bine, mai temeinic decât i-ar

cunoaşte alŃii. PărinŃii urmăresc cu dragoste şi interes evoluŃia propriilor copii şi diferitele lor manifestări. Ştiu cum învaŃă, după timpul petrecut în faŃa cărŃilor şi caietelor, după notele obŃinute. Îi cunosc după preferinŃele pentru cărŃi, filme, îmbrăcăminte, le cunosc năzuinŃele pentru că le făuresc împreună. Şi, totuşi, câte lucruri neştiute, câte cute ale sufletului unui copil rămân necunoscute?

De câte ori suntem puşi în faŃa unor veşti rele despre copilul nostru, iar singura reacŃie este mânia? Ştim noi oare, de ce un copil învaŃă bine sau slab? Care-i sunt motivele care-l stimulează la învăŃătură? Cunoaştem oare, de ce natură sunt dificultăŃile pe care le întâmpină şi modul cum l-am putea să le depăşească?

Deseori privim cu superficialitate relaŃiile copilului nostrum cu alŃi copii. Prieteniile se leagă şi se desfac cu uşurinŃă, în funcŃie de inetrese minore ( o jucărie, o bomboană, ajutor într-o gâlceavă), dar cu cât cresc, preferă să fie trataŃi de către adulŃi ca egali, creşte nevoia de a se ataşa cu cei de o vârstă cu ei. Cum cercul de prieteni, sau unicul prieten constituie un factor care-l influenŃează, apare necesitatea cunoaşterii lui. Fiecare găşeşte în celălalt anumite însuşiri spre care aspiră şi un îndemn spre autodepăşire. Putem spune, atunci că alegerea a fost bine făcută.

Când cei doi prieteni se îndeamnă la fapte reprobabile, se impune o intervenŃie urgentă, o supraveghere atentă, cu mult tact, dacă e cazul chiar interzicerea acestei relaŃii.

AcŃiunea noastră de eduacre trebuie să se extindă într-o colaborare strânsă cu părinŃii prietenilor copiilor noştri, cu şcoala, pentru a fi benefică propriilor noştri copii.

Colaborarea dintre şcoală şi familie constituie una dinte sarcinile importante în activitatea educativă şi instructivă a şcolii. Atât şcoala, care este realizatorul diret al activităŃii educative, cât şi familia care, la fel realizează anumite sarcini pedagogice, trebuie să stabilească un contact , o colaborare, o relaŃie reciprocă în vederea atingerii scopului final.

PărinŃii nu pot cunoaşte pe deplin psihologia copilului dacă nu află şi modul de comportare al acestuia în condiŃiile şcolare. Aşadar atât şcoala cât şi familia nu-şi pot realiza pe depin obligaŃiile pedagogice ce le revin fără colaborarea cu celălalt factor. Activitatea de acasă este o continuare a activităŃii pedagogice de la şcoală şi invers. Întreg procesul de educaŃie şi instrucŃie se realizează atât la şcoală cât şi acasă. Acestea sunt motivele pentru care între şcoală şi familie trebuie să existe o colaborare pentru ca fiecare dintre cei doi factori să–şi cunoască obligaŃiile şi să se sprijine reciproc.

Şcoala colaborează cu familia în ceea ce priveşte comportamentul copilului, a dezvoltării lui fizice şi psihice, intelectuale, morale şi estetice, a formării priceperilor de muncă, de igienă etc. Copilul nu poate pleca la şcoală cu temele nefăcute. PărinŃii trebuie să cunoască modul cum se controlează şi ajută coplilul în caz de întâmpinare a unor greutăŃi în realizarea temelor. Trebuie să cunoască dacă copilul lor merge cu regularitate la ore, dacă are absenŃe, comportare corectă cu învăŃătorul, cu colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este civilizată.

Practica şcolară cunoaşte mai multe forme de colaborare între şcoală şi familie, cum ar fi: vizitele părinŃilor la şcoală, vizitele învăŃătorului la domiciliul elevilor,corespondenŃa scrisă între şcoală şi familie, şedinŃele şi lectoratele cu părinŃii, referatele prezentate, participarea la activităŃile la nivelul clasei, al şcolii.

Numai menŃinând o strânsă şi permanentă legătură cu şcoala, familia va avea certitudinea că a contribuit la o educare corectă şi eficientă a propriului copil.

Inst. Baidac Nicoleta Manuela Şsoala cu clasele I-VIII, Vlădila-Olt

Tărâmul Copilăriei 32

INTEGRAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ORELE DE MATEMATICĂ LA CLASA I Încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziŃie, de veselie, de destindere, ceea ce previne apariŃia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii . Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale şcolarilor, generând o motivaŃie secundară dar stimulatorie. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învăŃământul consolidează,precizează sau chiar verifică cunoştinŃele elevilor, le îmbogăŃeşte sfera de cunoştinŃe, pune în valoare şi antrenează capacităŃile creatoare ale acestora . EficienŃa jocului didactic, depinde de cele mai multe ori de felul în care învăŃătorul ştie să asigure o concordanŃă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicaŃii, explicaŃii, aprecieri . Jocurile didactice sau exerciŃiile-joc,îmbrăcând o haină atractivă, trezesc interesul şcolarului pentru îndeplinirea sarcinilor didactice şi întreŃin efortul necesar executării lui. Ele se pot realiza în multiple variante, variante care pot cuprinde sarcini asemănătoare, dar diferenŃiate în funcŃie de vârstă sau nivelul cunoştinŃelor. Astfel jocurile pot fi: cu explicaŃie şi exemplificare; cu explicaŃie, dar fără exemplificaŃie; fără explicaŃie, cu simpla explicare a sarcinii. Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări prin care învăŃătorul să-Ńi dea seama de calitatea cunoştinŃelor pe care le posedă elevul la un moment dat, de gradul de însuşire a unor deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice . Jocurile didactice pot fi clasificate astfel :

1) în funcŃie de scopul şi sarcina didactică: jocuri didactice ca lecŃii de sine stătătoare; jocuri didactice ca momente propriu-zise ale lecŃiei; jocuri didactice în completarea lecŃiei, intercalate sau în final; jocuri didactice pentru aprofundarea cunoştinŃelor specifice unui capitol;jocuri didactice specifice unei vârste;

2) în funcŃie de aparatul formativ: jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităŃii de analiză; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităŃii de sinteză; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităŃii de a efectua comparaŃii; jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităŃii de abstractizare şi generalizare;jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităŃii . Inclus inteligent în structura lecŃiei, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului,dar poate în acelaşi timp să uşureze înŃelegerea, asimilarea cunoştinŃelor, asimilarea cunoştinŃelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învăŃare şi joc. La clasa I este indicat a se folosi jocul didactic la orele de matematică deoarece noŃiunile de număr şi de operaŃii cu numere sunt abstracte. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care: constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecŃie; antrenează la lecŃie atât copiii timizi cât şi pe cei slabi; dezvoltă spiritul de cooperare; dezvoltă la elevi iscusinŃa, spiritul de observaŃie ingeniozitate, inventivitatea; constituie o tehnică atractivă de exploatare a realităŃii . În şcoală, orice exerciŃiu sau problemă poate deveni un joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat şi scopul urmărit, dacă se creează o atmosferă deconectantă, trezind elevilor interesul, spiritul de concurenŃă şi de echipă. Primele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică a şcolarului. La conceptul de număr elevul ajunge progresiv şi după o anumită perioadă pregătitoare. Înregistrarea în scris a numărului, introducerea simbolului său reprezintă o etapă superioară a procesului de abstractizare . Pentru ca activităŃile să fie mai plăcute şi cunoştinŃele să fie însuşite mai uşor se utilizează jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare, deoarece cu o notă de umor ele descriu chipul cifrelor. Pe parcursul orelor în care se însuşesc cunoştinŃele despre numerele 0-10, se pot învăŃa şi unele cântece, cum ar fi:”Cântecul numerelor “. În lecŃiile consacrate adunării şi scăderii în concentrul 0-10 se pot folosi ghicitori, pre-cum:”Mac, mac, mac şi mac, mac, mac /Zece raŃe stau pe lac / Strigă tare mama–raŃă /Mac, mac, mac–nu vreŃi verdeaŃă ?/Şase pleacă la măicuŃa /Şi-acum socotiŃi fuguŃa /Printre nuferii din lac /Câte raŃe baie fac ?” Procesul scrierii şirului numerelor până la 10 se face progresiv. După însuşirea numerelor 0-5 se pot practica jocurile“Ce numere au fugit?”, ”Ce numere s-au ascuns?”, prin care se urmăreşte deprinderea copilului cu ordinea crescătoare sau descrescătoare a numerelor . Pe parcursul jocului, propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna. Rolul învăŃătorului constă în: impunerea unui anumit ritm jocului; menŃinerea atmosferei de joc; evitarea momentelor de monotonie; stimularea iniŃiativei şi inventivităŃii copiilor. La sfârşitul jocului învăŃătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul, asupra comportamentului elevilor, se fac recomandări şi unele evaluări individuale şi generale .

Inst. Chirilă Violeta Şcoala Gen.Carmen Sylva Petroşani –Hunedoara

Decembrie 2008 33

Tărâmul Copilăriei 34

TĂRÂMUL COPILĂRIEI ISSN 2065 – 1953 / DECEMBRIE / 2008 COORDONATORI: Înv. Buligiu Camelia, Prof. Corici Simona, Prof. Pătrăşincă Ionel Daniel REDACTORI: Elevi: Apostol Bogdan, GuŃu Andrei, Ivăniş Patricia, Pârjol Magdalena, Rădulescu Alin, Ceagoreanu Denis, Borcan Alina. Profesori: Baidac Nicoleta, Ciobescu Ileana, Chirilă Violeta COLABORATORI: Cerban Anca, Dumitrescu Marian CONCEPłIE GRAFICĂ/MACHETARE: Prof. MurăriŃa Daniel, Eleva Neacşu Roxana-Claudia (GŞ Energetic Nr.1 – Târgu Jiu)