ÂNUL I. Ko. 7. CLUJ, DUMINICA 20 MARTIE 1927 PREŢUL 5 LEI

REALITATEAPREŢUL ABONAMENTULUI

Pe trei l u n i ...........................Lei 70

Pe o jumătate de an Lei 330

Pe un an întreg . . . . Lei 250

PENTRU STRĂINĂTATE Apare totdeauna DuminecaRedacţia şi Administraţia:

Iugoslavia şi Cehoslovacia Lei 30C --

Pentru A m e r ic a ..................... $21

Editor şi Redactor: J. B. S i m a Cluj, Str. Regina Maria 36.

Annnţnri te primesc la Administraţia

foaei cu preturi convenabila

wWWW^fWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW^WWWWW^WWWW

:

Un nou sgârie îiori la New-York, care va întrece tot ce s’a construit până acum. Edificiul va fi con­struit în centrul oraşului având 110 etaje, cu 40 de

mii de biurouri.

Fotografia alăturată a fost luată la eşirea dela Teatrul National, de unde mulţimea s’a îndreptat spre Piaţa UNIRII.

Sus la stânga prefectul judeţului Dr. Martian Călutiu, iar la dreapta d.-l Vasile Osvadă, primarul oraşului. Oomniasa fiind absent Primăria a fost reprezentată prin d-l Gh. Moga, secretarul primăriei.

Fotografiile din mijloc au fost luate în cursul vorbirilor ţinute în Piaţa Unirii în fata „Lupoaicei". An vorbit: D-l prof. universitar Bratn, d-l Noveanu, reprezentantul studentimii universitare, consulul Ita­lian la Clnj, d-l Cavaler Avr. Ettore de Pompeis, precum şi un reprezentant al studentimii dela Roma.

/' CVvnU.i.jJos la dreapta d-l general Dănilă Papp, comandantul C. VI. A. şi Ia

Cl M V FOST SA li BATO IUTA RATIFICAREA TRATATULUI A L IP IR I I HASAR A MIKI I A C l . IM stânga Consulul Italian la Cluj.

S E R B Ă R IL E N A Ţ IO N A L E D E L A C L U J VEDERI DIN ITALIA

Palermo, capitala Siciliei, oraş port, având universitate şi multe monumente frumoase şi istorice.

Să svoneşte că M. S. Regele însoţit de M. S. Regina, va pleca la Palermo unde va sta mai mult timp.

In fotografia de mai sus să vede o parte a oraşului şi muntele Pelerinilor.

2 R E A L I T A T E A

REA L IT A T EAFOAIE SĂPTĂMÂNALĂ ILUSTRATĂ

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Cluj, strada Regina Maria Ni. 36.

PREŢUL ABONAMENTULUI

Pe un an întreg . . . . Lei 250

Pe o jumătate de an . . „ 130

Pe trei l u n i ......................... . 70

PENTRU STRĂINĂTATE

Pentrn America.................. $2

Iugoslavia şi Cehoslovacia . Lei 300

jEditor şi Redactor: J. B. S i m a

DUMINICĂ, 20 MARTIE 1927

CULISELEContele cu peruca pudrată ia,

lângă lumina rampei în scena de­corată fastuos, atitudini de-o veri­tabilă nobleţă, vorbind,—aşa cum scrie în melodrama lacrimogenă,— elegant, cu vorbe alese şi gesturi catifelate. Când trece între culise, îşi zmunceşte peruca violent, aruncă mănuşile de cârpă, scoate din bu­zunar o „funcţionară" fleşcăita şi dă drumul bârfelilor inerente culi­selor. Şi-a isprăvit rolul şi devine omul frământat de nevoi, pasiuni

şi patimi.Ca să nu-ţi spulberi iluzia ce ţi-o

dă salonul elegant de pe scenă, să nu treci niciodată între cuiise, ba mai mult să nu priveşti de aproa­pe nici mobila aurită. Salonul are pereţi de hârtie zugrăvită frumos numai pentru public. In dos vei găsi petece murdare, lefuri nodo- roase care fixează aceşti pereţi, iar mobila din scena ce bâţâe din toate încheieturile, când te aşezi pe ea.

** *

In viata politică acelaşi lucru.Ca să nu te scârbeşti de intri­

gile de mahala atât de frequente între culisele politice, păstrează distanta, nu te apropia mult de scenă, ascultă de departe vorbele debitate frumos, fără să auzi su­fleorul, încălzeşte-te de accentele patriotismului fulminant al oame­nilor politici intraţi în scenă, admiră nobleţea sentimentelor exteriorizate în gest şi vorbe, dar nu face impru­denta să-i urmăreşti între culise.

D in nefericire aceasta nu se poate totdeanna. Dacă la teatru spectatorul prudent, pentru aşi păstra iluziile are putinţa să răm ână departe de culise, în viaţa publică nu poate iace a- ceasta, de oarece, toarte adesea ori, culisele politice vin la el, i se vâră sub ochii scârbiţi de ve­deniile murdare, şi asistă iără voie la bârfelile pătimaşe dez­lănţuite cu furia caracteristică a celor chivnţe de mahala, care în căldura discuţiilor îşi lovesc violent anumite organe ce n ’au nici o legătură cu inteligenţa.

** *

Ne aducem aminte cu toţii atacul violent îndreptat contra d-lui general Averescu întors din Italia fără ratificarea Basa­rabiei. Cuvântul trădare nu s’a rostit, dar plutea în aer. Parti­dele din opoziţie ahtiate după guvernare credeau că vor faceo armă de răsturnare din acea­stă tergiversare a ratificărei, pe

care, cel mai puternic partid politic de la noi, — e vorba de liberali, — n ’a putut-o obţinea în patru ani de guvernare.

Acum ratificarea ne-a venit. Actul diplomatic de-o necontesta­tă valoare a stârnit entuziasmul cetăţenilor cinstiţi şi sinceri. El a fost însă o bombă neaşteptată pentrn partidele de opoziţie. Va­loarea acestui act nu poate fi tăgăduită de nimeni. Iată pentru ce în scena politică avem ploaie de felicitări, şedinţi solemne în parlament, discursuri patriotice, articole elogioase, serbări gene­rale. Asta-i faţada.

Acest succes diplomatic al d-lni general Averescu mai con- stitne însă şi o serioasă consoli­

dare a guvernului. Şi vezi, asta nu convine opoziţiei, de aceea actorii politici între culise, şi al­ţii mai imprudenţi şi veninoşi în chiar plină scenă, se trudesc să deprecieze importanţa Ini.

Intre culisele liberale circulă şoapta lansată cu perfidie şi la­şitate: „bine, bine avem ratifica­rea dar . . . cu ce sacrificii ?“ D-1 Vaida-Voevod, în parlament i-a amintit d-lui general Averescu să nu se bucure, căci d-sa după un succes diplomatic a fost ră­sturnat de la putere, iar ziarele partidului respectiv ar avea ae­rul să afirme că acest succes di­plomatic s’ar cuveni d-lui Vaida- Voevod.

Departe de noi gândul de a tă­mâia guvernul d-lui general Ave­rescu, dar cinstea profesională nu ne îngădne a tolera acest joc perfid aranjat între culisele poli­tice.

Ne scârbeşte duplicitatea acea­sta. In scenă lande şi felicitări. Intre culise bârfeli şi depreciere.

•* *

Dacă privim deaproape viaţa politică aşa cum se prezintă în ­tre culise, ajungem la concluzia că politica nu este ştiinţa de gu vernare a popoarelor, ci o cocotă

slută şi zbârcită, care se tru­deşte zădarnic să ascundă snb farduri şi haine pompoase hoitul măcinat de patimi şi axcese.

«Realitatea» politică

Ratificarea BasarabieiPrincipiul autodeterminărei fixat la sfârşitul marelui

răsboi, a permis ţărilor sfâşiate în trecut de expanziunea teritorială atât de cotropitoare, — exercitată de marile

împărăţii, — să se refacă în vechile fruntarii, realipind

provinciile ce le aparţineau şi pentru care argumentele

istorice şi etnice pledau c’o elocvenţă convingătoare.

In virtutea acestui principiu şi sprijinit pe dovezi isto­

rice şi etnice, România a primit Basarabia, ruptă de la

Moldova de către nedreptatea ţaristă, care visa stăpânirea

Constantinopolului. O sută de ani de apăsătoare şi dure­

roase lovituri date de cnutul moscovit, n ’a schimbat graiul, obiceiurile, credinţele şi idealul moldovenilor dintre Prut

şi Nistru, cari, la destrămarea imperiului ţarist, au întins

braţele peste Prut c’o bucurie frenetică.

Concertul marilor puteri, pe baza principiului annnţat de ele şi apreciind în justa lor valoare, argumentele noa­

stre istorice şi etnice, an consfinţit alipirea provinciilor

rupte din trupul ţărei noastre şi potrivit hotăririlor luate,

au ratificat tratatul în chestiune.

Italia, sora şi aliata noastră, care dela început a recunos­

cut dreptul nostru asupra Basarabiei, nu ratificase încă

tratatul din motive diplomatice, ce nu pot fi discutate în-

tr’un mic articol.

Ratificarea s’a făcut acum intr’o atmosferă de caldă frăţie şi cu un elan deopotrivă de înălţător in ambele ţări

surori.

Este această ratificare o simplă formalitate de drept

internaţional, dar importanţa actului constă numai în fap­

tul că toată ţesătura de intrigi şi aberaţii sovietice este

curmată brusc prin gestul Italiei.

Nu este acum nici o ţară în Europa, — între cele cn

care am fost aliaţi în marele războiu, — care să nu fi ra­

tificat, şi deci recunoscut în fapt şi în drept, alipirea Ba­

sarabiei.

Sângeroasele sacrificii suportate de ţara noastră au

dat rezultatul dorit şi toate puterile apusului recunosc ne­

cesitatea unei Românii întregite şi întărite, care să con­

tinue a fi pion al civilizaţiei latine în orient şi un străjer

neadormit al ordinei sociale în faţa zăpăcelei utopice de

peste Nistru.

Bucuria generală care s’a manifestat atât de măreţ

în întreaga ţară, dovedeşte că sentinţele de frăţie şi recu­

noştinţă pentrn sora noastră mai mare, an rămas şi vor

fi nealterate dealungul veacurilor.

Din gura lumeiGuvernele Belgian şi Suedez au iscălit mai deunăzi un tratat

prin care cele două ţări se obligă să nu să războiască niciodată.Alte tări fac pacturi de „neagresiune" pe timp de 5 sau de

10 ani, şi abea aşteaptă să EXPIRE termenul, şi unele niei nu pot aştepta să expire, ca să-şi sară una alteia iarăşi în grumazi.

Italia refuză invitaţiunea preşedintelui Coolidge să participe la conferinţa desarmării navale— şi pe dreptate.

Lumea nu poate renunţa la obişnuitele „sardele".* *

*

Unde’m i e pălăria: „Cel dintâi care va mai întrerupe desbate- rile va fi imediat trimis acasă", decide rituos preşedintele care judeca pe un criminal.

„Hura!" strigă criminalul, căutându-şi pălăria şi luând-o pe uşi.# **

„Aşi dori să fi trăit în timpul lui Metushalem" răspunde stu­dentul care căzuse la examen pentru că nu-şi putea aminti dacă Budha sau Mohamed a trăit întâi.

Profesorul (mirat): „Şi pentru ce?"Studentul: „N’aşi fi avut să învăţ atâta istorie."

* **

„Banii sunt PUTERE", remarcă Tilică către Tilincă, întor- cându-şi nervos mânele în buzunarele goale.

„Da, dar pe noi ne-a părăsit de mult puterea", răspunde Ti­lincă uitându-se la vreme.

* **

„Banii vorbesc“ să zice despre omul care are mulţi bani şi exercită influenţă comandatoare asupra altora.

„Da, dar multora le vorbesc numai atunci când bani îşi i-au ră­mas bun dela dânşii", răspunde cinicul cu buzunarele nedresate, năcăjit că banul caută în faţă şi lui nu i-a scos o vorbă în ulti­mele trei luni.

Marts la toate Conferinţele desarmării

Marte: „Ce conferin ţă?11

Marte: „C ine e în lăun tru şi ce fac?"

Portarii: „Diplomaţii Europei, miri cunoşti?"Marte „Cum să nu? Doar sunt clienţii mei! li cunosc

de-atâta vreme. Şi ce fac?“

Portarii: „Discută desarmarea!“ Marte: „H a . . . ha, ha, ha, ha !“

MODA„V ino, surioară; eşti a noastră d in tr ’ale noastre4

#3 X

Cum privesc /g fgj

chinezii pe

„albi“

„Demascarea civilizaţiei creştine din Apus“.

(„Commercial Press", Shanghai—China)

L

R E A L I T A T E A 3

CELE TREI SURIOARE

U N mare războiu face ravagii în tara noastră, ravagii sufleteşti şi materiale. E războiul

ALCOOLULUI care nu crujă pe nimeni şi nimic. Tineri şi bătrâni, culţii şi analfabeţii, bogaţii şi săracii — toti se închină şi se ada­pă la fântânile Zeului alcoolului.

Dacă armatele bolşevicilor ar intra în tară şi ar încerca să ne prade avutul, să ne cap­tureze sufletul, să ne distrugă şcolile, cultura şi munca noastră, n’ar rămânea suflet de ro­mân care să nu iasă cu arma in mână şi să-i alunge. Ar fi o ameninţare care ar iăscula întreagă tara să alunge pe dnşmanul dela ho­tar. Nimeni n'ar pulea să steie un moment la îndoială ce trebue tăcut.

** *

Dar războiul bolşevic este o nimica toată în cGzcparatie cu războiul pe care îl poartă împăratul RACHIULUI cu hordele sale împotri­va sufletului şi viitorului acestui neam. El nu vine de peste hotare; el trăeşte în mijlocul nostru şi sub motivul că ne „înviorează" ner­vii dr fapt ni-i ruinează.

30% din sărăcia acestei (ări se datoreşte alcoolului.

O avere care reprezintă 35% din budgetul Statului dintr’un an, evaporează sub formă de beuturi. Alte 30% din averea cetăţenilor se risipeşte sub forma urmărilor rele pe care le are beţia.

** *

Beţia îl degradează pe om atât in fata lui cât şi a societăţii. Be(ia mai are şi păcatul de a aţiţa sitsemul nervos, de a-1 face iras­cibil şi mai lesne impresionabil şi de aceea în stare de ebrietate omul se dedă la scan­daluri, bătăi, mergând de multe ori până la crimă. Şi a doua zi când omul se trezeşte din starea de be(ie in care a fost şi începe a-şi da seama şi a-şi analiza toate faptele comise sub puterea alcoolului, începe de a avea re- muşcări, de a se coborî în ochii săi, şi dacă n'are suficientă voinţă pentrn a-şi stăpâni pornirea începe din nou să bea şi astfel cn timpul trecând din beţie în beţie, ajunge să-l cuprindă patima. Odată cuprins de patimă, organismul are zilnic nevoie de alcool.

Alcoolnl insă cn timpul începe să distrugă în primul rând aparatul digestiv şi se mani­festă prin aceea că omul nu mai are poftă de mâncare, având în schimb veşnice dureri de stomac pe care caută să şi-le amelioreze cn o cantitate cât mai mare de alcool.

încetul cu încetul însă omul beţiv înce­pând prin a-şi pierde demnitatea personală şi respectul aproapelui, canătă tremurări de mâini, pierde siguranţa picioarelor, a ochilor, a auzului şi a tuturor simţurilor. Nu are de­cât o singură dorinţă: să BEA ORICE FEL de băuturi, în scopul determinat de a se alcooli­za. Printr’aceasta cu timpul îşi prăpădeşte ave­rea agonisită prin sudoarea frunţii părinţilor şi strămoşilor săi. Copii săi sunt lăsaţi în voia soartei fără a li se putea da vre-o edu­caţie, astfel că familia se desmembrează şi se pierde.

INCĂTRĂU mergem? Are neamul nostru viitor?istoria, trecutul şi instictul său spune că are—Dar puternicul „sistem al alcoolismului" îl năruie, bucată cu

bucată, cărămidă cu cărămidă.160.000 de CÂRCIUMI;360.000 de localuri unde se mănâncă . . . dar mai mult se BEA;32.000 de ŞCOLI;18.000 de biserici.

Statul este complicele alcoolismului, şi iată de ce:El dă— „brevetele de cârciumi".El încasează venituri grase în complicitate cu Regele Alcoolismului

—CAPITALUL şi CÂŞTIGUL industriilor alcoolice ale căror stăpâni şi beneficiatori, n’au a boabă de cultură în căpăţână sau o scânteie de dragoste pentru semeni.

El a pus „căluş“ în gura presei, pentru a o opri să discute asupra unei chesituni pe care o credea că n’are să fie discutată.

El a distrus organizaţiile muncitoreşti atunci când a crezut că acestea apucă pe drumuri greşite.

De ce nu şterge, prin o singură trăsătură de condeiu, toate brevetele din ţară a cârciumelor? Sau n’are putinţa să pună în vigoare asemenea dispoziţie? Nu este ţară în lume care să se poată descotorisi de cârciumi şi de fabricile de spirt, ca România. La noi VOINŢA unui guvern este LEGE, în timp ce în alte ţări voinţa guvernului este ţesălată, periată şi redusă la tot ce vor alţii-—cetăţenii.

Comparaţi binele pe care cele 32,000 de şcoli şi 18,000 de biserici pot să-l facă faţă de RĂUL celor 520,000 de localuri, care otrăvesc sufle­tul şi sănăttatea cetăţenilor.

In 5088 de comune se găsesc 45,000 de cazane de fiert rachiu, ţuică şi alte combinaţii alcoolice şi otrăvitoare, nu numai a sufletului dar şi a sănătăţii.

Guvernul American a vărsat 45 de vapoare cu alcool îa valoare de circa 40 de MILIARDE LEI în MARE. MAI BINE în mare decât în stomacul şi sufletul cetăţenilor unei ţări care VREA să aibă viitor.

Dacă Guvernul Român nu este COMPLICELE cârciumarilor, să tragă cu condeiul peste toate brevetele şi să dea FOC tuturor fabricilor de spirt fără nici-o despăgubire pentru proprietari.

VA SALVA ŢARA şi VIITORUL NEAMULUI.

sau 4G80 de vagoane, sau 40 DE MILIOANE 800 de mi litri de spirt, care arată că în timp de 4 ani producţia spirtului a crescut LA DU­BLU fată de 1920, când producţia a fost nu­mai de 19 milioane.

Dintr’un litru de spirt de 100" se fac 3 litri de rachiu, tare de 33", maximul permis de lege.

înmulţind cele 41 milioane litri de spirt cu 3, ajnngem la ' aproape 124 milioane litri de rachiu, pe care, socotindu-1 la 50 sau 60 de lei litru, înseamnă 7 şi jumătate miliarde lei, preţul a 5 milioane de jugăre de pământ, după preţul cu care statul l'a dat ţăranilor.

Din „prevederile budgetare pe anul 1927“ ale Statului cităm următoarele taxe pe care Statul aşteaptă să le incaseze de pe beutura otrăvicioasă:

Taxa pe spirt (2 miliarde140 milioane)--------- 2,140,000,000 lei

Taxa pe brevetele de CÂR­CIUMI -------------- 20,000,000 lei

Taxa pe tnică şi rachin 165,000,000 leiTaxa pe b e re --------- 150,000,000 leiTaxa pe vin şi şampanie 220,000,000 lei

Fată de acest număr îngrozitor de crâşme, sunt numai 18,000 de biserici şi 32,000 de şcoli.

împărţind crâşmele după numărul locuito­rilor tării, cam tot la 30 până la 40 de fami­lii vine O CÂRCIUMA. Nici o tară din lume nu stă atât de bine cu câicinmele ca noi. Vom ajunge de proverb, zicândn-ni-se tara cârciumelor.

Cu 10 miliarde s’ar putea ELECTRIFICA întreg Ardealul. Şi ce BINEFACERE! Dar este fără folos să înmulţim şi să înşirăm „binefa- cerile“ ce s’ar putea face cu această enormă sumă de bani.

Mirare ne este cum de nu se găseşte ni­meni, care are puterea să schimbe acest rău în bine, care să VADÂ foloasele — căci răul este prea evident — ce ar veni de pe urma stârpirii alcoolului.

Statistica tării arată lucruri înspăimântă­toare. In tara noastră sunt 160,000 de crâşme şi 360,000 de bodegi, restaurante în care ben- tura trece ca apa pe pîrău.

Statistica tării arată, destul de incomplectă şi asta, că în anul 1924 s’an beut beuturi in valoare de 11 miliarde lei (unsprezece mii de milioane) din care 6 miliarde s’au cheltuit numai pentru spirt şi ţuică, adecă tocmai beutura cea mai otrăvicioasă.

Ce s’o fi beut in anul 1925 şi 1926 este în­grozitor să te şi gândeşti. S'ar putea face o DUNÂRE prin mijlocul tării pe care să plu­tească vapoarele. Se bea în fiecare an cel pn- ţin de 10 miliarde lei, preţul a două până la 4 milioane hectare de pământ.

Cu 10 miliarde s'ar putea asfalta TOATE şoselele naţionale şi judeţene ale Ardealului.Şi ce BINEFACERE ar fi aceasta! Ce IMBO- spirt, sau 19 milioane 130 mii litri de foc li-

GĂŢIRE a tării! Şoselele bune sunt CINSTEA chid.unei tări; recordul beutnrii, care la noi a atins In 1924 statul a încasat de pe spirt 1 mi- culmea, este RUŞINEA unei ţări. liard 200 milioane lei, din totalul de 1 mili-

Cu cele 10 miliarde risipite pe beutură ard 427 milioane ce avea de încasat de pe tot s‘ar fi putut face 10 mii de şcoli, şi să coste felul de beuturi.fiecare 1 milion lei. Ce armată de şcoli îm- Tot în 1924 s’a produs 408 milioane sau potriva ignorantei şi anafabetismulni! aproape o jumătate de miliard de decalitri,

Tot statistica tării arată că în 5088 de co­mune din tară sunt 45 MII de cazane de fiert. . . care bagă pe dracul în sticlă. 45 de de mii de cazene, la care focul nu se stinge şi picăturile de otravă nu încetează.

Iată câteva pilde grăitoare: în anul 1924, în cinci comune din judeţul Botoşani s’a beut bentură în pret de 10 milioane 450 mii 870 de leii

A dona zi de Paşti, într’o singură comună, s’a beut în pret de 10 mii de lei.

In anul 1920 s’a consumat 1913 vagoane de

Total . . . 2,695,000,000 lei

Citiţi: 2 miliarde 695 milioane lei înca­sează statul numai din TAXE pe beutura pe care gândeşte că vor bea-o cetăţenii în cursul anului 1927. Socotelile sale se bazează pa ceea ce s’a beut anul trecut. Cunoscând taxele care se impun asupra beufurilor, reiese că în anul 1927 oamenii vor bea—vai de capnl lor—UN JUMÂTATE MILIARD de litri de diferite beuturi spirtuoase!

Citiţi un jumătate miliard, care înseamnă un jumătate miliard litri de otravă în stomacul şi sufletul a 17 milioane de locuitori.

Dacă numai din taxă Statul încasează aproape 3 miliarde lei, GÂNDIŢI-VĂ ce în­casează Leib i şi Iţig reprezetnantii capitalu­lui alcoolului plasat în cele 45 de mii de CAZANE INFERNALE ALE DRACULUI car* varsă acest puhoi de otravă asupra acestei nenorocite tări.

Cu adevărat, am bătut recordul lumii cm fabricile noastre de spirt şi alte beuturi al­coolice!

Cerem cu stăruinţă ca statul să renunţe Ia murdarele venituri de pe nrma alcoolului, căci sunt venituri criminale, la care un stat civilizat şi legal nu are dreptul. Işi OMOARÂ cetăţenii.

După statisticele pe care le avem la înde­mână reiese că în 8 comune neînsemnate, mai bine zis sate, s’a beut într’un an beutură în valoare de 10 milioane 455 mii 570 Iei. E o grozăvenie ne mai auzită.

E timpul ca toti factorii de bine să se agite împotriva alarmătoarei stări de lucruri care ruinează pe înţelepţi şi proşti deopotrivă. Altfel cele trei scrioare din ilustraţia de mai sus no vor închide orice cale de eşire spre viitor.

Citiţi in fiecare septămână lucrurile aare

apar în această pagină.

4 R E A L I T A T E A

O nuntă la care au luat parte 100,000 de oameni şi a costat

200,000.000 Lei

Trei căsătorii şi nici o boabă de dragoste în ele

BARBARA CĂSĂTORIE A CELOR 1SEMENEA unui capitol Curios cum aceasta poate să pară veniţi cu toţii la nuntă audin cele o mie şi una europenilor „civilizaţi", fii Sulta- j plecat, după ce ultima fări-de nopţi arabe a fost nului nu şi-au putut vedea viitoare- j mitică din ospăţul regal abarbara ceremonie a le lor mirese şi soţii, şi tot la fel | fost mâncată, după ce ulti-

i căsătoriei celor trei nu li-s’a îngăduit tinerelor fecioare mul puff din luleaua arabă„prinţi" ai Sultanului să-şi vadă sau să le audă vocea ace- j a fost tras cu poftă în plă-

j Marocan, care a avut lora cărora le deveniau soţii, decât ; mânii obişnuiţi cu orice. Ple- loc mai dăunăzi în o- în a opta zi a săptămânei de miere, carea s’a făcut prin poarta

raşul Marrakech, din Dar nunta a trecut, o nunută de J de triumf a Marrakechului,Maroc, capitala sudică ceremonii şi serbări fantastice, şi în frunte cu dansatoarele

a curioasei ţări Maurice, care n’a Sultanului îi pare bine că s’a sfâr- Cleus şi Dijemas, care for-suferit nici un progres în cei din şit. Ceremonia l’a costat 200,000,000 mau fruntea şi spiritul pro- urmă 1000 de ani. \ lei socotită în valută Marocană. ! cesiunii. Undeva în trei ca-

Sultanul Marocului avea trei fe- 200,000.000 lei sunt astăzi bani mere întunecate ale palatu-ciori, toti de vârsta căsătoriei. Con- buni petnru o tară ca Marocul, fără lui Marocan stau tiptile celeform obiceiului, căsătoria fiecăruia industrie, fără comerţ şi fără nici ; trei domnişoare Maurene, aş-în parte ar fi costat poate mai mult un câştig oarecare. Sărăcia bate la ! teptând cu nerăbdare să pi-decât valorează întreg Marocul, şi toate porţile, iar mizeria strigă ziua j păie fetele şi capurile rasede aceea bietul om s’a hotărît să-i la amiazi pe străzi. Totuş nunta j ale celor trei fii ai Sultanu-căsătorească pe toti deodată. trebuia făcută, şi voinţa lui Alah

Cititorii să nu se înşele crezând care a hotărît ceremonia nunţei fii­că căsătoria sau nunta fiului unui sultan Marocan este tot atât de sim­plă ca a oricărui alt muritor.

Nici diplomaţia curţilor Europene nu a fost neglijat. Fetele au fost alese cu multă grijă de către diplo­maţii curţei Sultanului, şi, în ca­zul de fată, ca şi în altele, s’a ur-

lor unui Calif sau urmaş al profe­tului Mohamed, nu putea fi dispre­ţuită.

Cu toate că căsătoria are loc In prima zi a sărbătoarei nunţiale, mirii şi miresele n’au voie să se va­dă unii pe alţii timp de 8 zile—de cât într’o cameră întunecată, fără

mărit mai mult un fel de politică nici o rază de lumină, şi unde tre- sau diplomaţie de consolidare a si- ; bue să petreacă cele şapte zile, fă- tuaţiei şi tronului Marocan. Astfel ră să ştie sau să se cunoască unii diplomaţii curţei Marocane au ales pe alţii. Astfel la palatul regal din de soţii pentru feciorii Sultanului Marrakech, secţia Haremului, sunt | pe cele trei fete a celor trei Caizi j camere anume aranjate, fără nici o | sau şefi ai triburilor deşertului Ma- ! rază de lumină dela soare sau ar- ! rocan, şi prin aceasta să nădăjdu- tificială, întunecoase ca miezul nop- eşte pacificarea situaţiei în Maroc, tei, în care fii Sultanului şi mirele supunând pe toţi Sultanului ridicat lor trebue să petreacă săptămâna de la favoarea lui Alah prin baionetele miere.Franceze şi Spaniole. * * *

Sărbătorile o- raşului Marra­kech, s’au ter­minat. Voturile celor trei fii ai Sultanului Mou- lay Youseff cu cele trei feţişoa­re ale şefilor de bandă din de- şerturile Maro­cane au fost pe­cetluite cu sigi- lul regal, şi re­gele se spune că s’a pus pe somn după atâta mun-

lui, pe care încă nici nu i-au văzuit şi nici vocea nu le-au auzit-o.

** *

Nimic n’a fost prea scump, nimic nu s’a cruţat din ceea ce se putea face, pentru feri cirea celor trei tinere perechi. Toată splendoarea vechiului Islam a fost reînviată. Du­pă raportul ministrului de finanţe Marocan, ceremonia a costat 200 milioane lei. To­tul s’a pus în mişcare, dela cel mai înalt om de stat Ma­rocan până la ultimul be­duin din vizuinile deşerturilor,

O duduie, fiica unui şef de

trib Marocan, care mai multe

lun i de zile a fost „ îngrăşată“ ,

spre a deveni frum uşică şi m i­

reasa unu i fiu al Su ltanu lu i.

to- Să nu credeţi că e luciu uşor să

S C E N E D I N HAR;

In Marrakech, Capitala Sudică a Muc Cabarete, Operă, Teatru, nici măcar iC unde să se distreze, şi trebue să se dţ

muzică are

şi început N’a fost vr'o afacere care s ă nu poată fi lăsată la o parte şi s ă meargă la nuntă; n’a fost orb care să nu-şi afle calea, şi nici olog care să nu se poată târî în spre locul ceresc. Şi tocmai ca în fabu­la broaştei cu epurele, cei orbi şi ologi au fost cei dintâi să sosească la nuntă. Săptămâna ospăţului sfânl s’a început cu o fantazie şi ospăţ in onoarea mascuinilor sau săracii deşertului.

Aceştia au venit într’o singură

tul, ca să spunem aşa, afară de în- j căsătoreşti pe nişte fii în a căror tâlnirea reală a mirilor cu miresele . afaceri matrimoniale voinţa lui lor. Până astă seară (la data nun- 1 Alah este imperioasă. Şi mai ales ţei) nici una din mirese nu s’a în- trei fii deodată. Trebue să fii mare tâlnit cu logodnicul ales pentru ea j profet, diplomat şi să fii favoritul j grupă, în număr de 10,000 odată, şi de oamenii de stat şi diplomaţii Sul-1 lui Allah ca să poţi intra în secre- unu nu s a întors flămând,'tanului. Mai mult, până peste 7 zile, i tele sale şi să-i faci voinţa atunci ^ inlre uei zecl' l'inci mi' >'rau ele nu-şi vor putea vedea viitorii 'când el nu ţi-o spune care e. Astfel cerşitori orbi, din a căror ochi curg

soti şi stăpâni la lumina zilei, ca j luni dearândul Si'Khaddour Bensă-i poată „aprecia dacă le convin sau nu.

Şi-a avut şi politica rolul ei în aceste festivităţi. Rebela provincie a Marocului ducea un războiu cu Spania şi Franţa, şi după o luptă disperată între munţii şi deşeturile Saharei, respinşi înapoi în crepă- turile munţilor Atlatici şi u'rmăriţi de aeroplanele bombardatoare şi şrapnelele şi bombele itechnicei mo­derne, fii lui Allah au trebuit să re-

ca şi oboseală, cunoască că sunt bătuţi. Invingăto- eremonia i-a rjj a]bi de peste Mediterana au aşe-

consolidat „im- zaj pe tronul Marocan din Fez peperiül", unind cele patru puteri ale deşertului şi munţilor Atlas, care se înajţă la sud-vest, asigu- rându-şi viito-

Chabridt, a cărui fineţă şi inteli­genţă diplomaitică a fost rafinată în capitalele Europene şi care ştie să vorbească cu aceeaş indiscreţie şi dibăcie oamenilor albi cât şi ce­lor coloraţi, a tratat chestiunea cu părinţii celor trei fete. Căsătoria este o biruinţă a diplomaţiei .sale. Coi trei şefi ai deşertului au consimţit să dea fiecare câte o fată după câte unul din feciorii Sultanului din Fez.

Mulţimea a plecat, dar oaspeţii distinşi care rămân la palat vor petrece câteva săptămâni de bucurie şi fasturi pe care nici cele 1001 de

unul dintre ai lor, adecă de ai Ma- , nopţi arabe nu-s deajuns să le

Cei trei fii ai Sultanului.Dela dreapta la stânga fiul al doilea, la mijloc fiul mai mic şi al treilea Prinţul de Coroană Idriss, la dreapta.

rocanilor, pe puternicul Caid You seff, care este astăzi Sultanul tutu­ror triburilor; este augusita încarnare pe pământ a cerescului Sidna, Dom­nul Ceasurilor.

Allah, cu puţin ajutor dela Mini- rul politic al fa- j stm] de Externe Francez, M. Steeg, miliei sale. |_a îmbrăcat pe Youseff cu această

* * * j putere şi mărire, pe care dânsul o Beduinii, bei- poate face acum să crească şi să

rii, derbocii, tal- J strălucească. Alianţa care a ur- başii, mascuinii, j mat de pe urma căsătoriei cu fetele fakirii şi aiseao- j lui El Glawi, Sultanul Marrakechu- şii cu mirosul ! lui şi a Caizilor Atlatici, Ayadi şi lor simţitor de M’Tongi, va contribui şi ea la voin- la un kilometru, ţa divină a lui Allah.

Capurile victimelor executorului imperial atârnate deasupra porţei palatului ca o prevenire acelora cari ar displace Sultanului.

grăvească. Timp de o săptămână oaspeţii vor petrece în haremul Ma­rocan, în vreme ce mirii vor trebui să steie în camerile întunecoasa ca noaptea fără să se vadă sau să se cunoască unul pe altul.

** *

Un sgomot, miros, sorbituri, gu­stări,. prânzuri, dineuri, magiciani, fakiri, dansatoare, parade, parfu- muri, prăjituri, compoturi în va­loare de 200,000.000 lei s’au risipit în săptămâna de romanţă Maroca­nă, vrednică de 2 parale pentru o minte sau un suflet mai civilizat.

Trei căsătorii şi nici o boabă de dragoste în ele. Astfel le-ar numi un om de peste Mediterana. Dar în Orient, romanţele de iubire, dacă există, încep în camerile fără fe- restri, fără vre-o scânteie de lumină — până şi chibritele le sunt inter­zise — în camerile nupţiale, şi ar constitui o ruşine şi miros desgu- stător nărilor lui Allah dacă ar în­cepe altundeva sau mai de vreme.

•* *

In Septemvrie a eşit cuvântul fa­tal dela palatul Marrakech, că toate sunt gata pentru unirea celor patru familii prin ceremonia căstătoriei N’a eşit bine cuvântul şi procesiu­nile spre palatul din Marrakech au |

puroaiele, şi cari se pot vedea în itoate oraşele Marocului. Orbii au sosit în fazon indian, fiecara cu mâna sa dreaptă pe umărul relui dinaintea sa, conduşi de un şef sau preşedinte cu ochi buni.

Şi să nu credeţi că aceşti orbi sunt orbi din naştere sau din vre-o nenorocire oarecare. Orbirea lor e o orbire sfântă, după cum tot sfântă e şi orbirea mentală în care fii lui Allah trăesc. Când erau copii, ma­midé lor devotate şi pioase le scoa­seră ochii, sacrificându-i lui Allah. Abia de şase luni săracii de ei sunt legaţi de mâini şi aşezaţi cu faţa către soarele arzător al deşertului ca să orbească. Iar dacă muştele mari şi sălbatice ale deşertului nu le scot ochii destul de repede, ochii bieţilor copii sunt unşi cu un fel de dulceaţă care să atragă pe in­sectele înţepătoare pentru a le da apetit la opera le scoatere a ochilor. Astfel orbii deşertului sunt un fel de călugări sfinţi, cari nu trebuesc dis­

preţuiţi.Vă puteţi închipui ce înseamnă să

vezi la un loc zece mii de orbi, a căror orbire nu se datoreşte vreunei întâmplări nenorocite, ci unei su­perstiţii întunecată ca noaptea, şi a cărei victimă să urcă la peste zeci de milioane în cursul veacurilor, precum şi alte mii de buboşi, de pu ruioşi şi alte boale infectatoare adu-

„Mesele“ (pe pământiiol)

s’au ospătat săraci,«h

R E A L I T A T E AT

Mirii şi Miresele nu-şi pot vedea feţele decât după şapte zile dela nunta de miere, în care timp trebue să petreacă într’o cameră întunecoasă ca noaptea

R EM U L M A R O C A N

barocului, nu există Cluburi, Cafenele, un Cinematograf, astfel că femeile n’au mulţumească să asculte veşnic aceeaşi

i haremului.

nate sub zidurile sfinte ale palatului vicarului pământesc al lui Sidna. De sigur aceştia sunt vrednici de cele mai bune supeuri, borşuri, prăjituri şi compoturi ale nunţilor regale din Maroc. Ei au venit flămânzi săracii, şi au plecat cu toţii sătui. Pacait că reprezentantul lui Allah nu face câte o nuntă regală în fiecare an.

CEREMONIA CĂSĂTORIEI

In a doua zi a ceremoniei după ce mirii şi-au început săptămâna lor de miere, începe ceremonia fructifi­cării. Afacerea e serioasă. Cei trei iii tu Sultanului au trecut de multe ori Mediiterana, petrecând multă vreme in Deauville, şi Biaritz, două

din faimoasele resorturi franceze unde viafa este uşoară şi plăcută pentru acei cari n’au altă chemare la viaţă decât să aleagă între plă­ceri şi plăceri. Acum însă când era vorba să se căsătorească, prinţii au trebuit să se desbrace de orice ci­nism apusean, să desbrace hainele moderne ale cretşinilor, şi să se îmbrace în vestmintele rituoase ale credintii lor Musulmane. In preziua nunţii cei trei tineri au trebuit să se îmbrace în haine albe şi să facă înconjurul cetăţii, fiind că aşa este obiceiul credinţei musulmane. Sim­bolul acestui uz al tăpăncilor impe­riale este făgăduinţa de a dărui fa­milia şi pe femea sa câte cu un co­pil, şi că. femeea sa va fi după aceea veşnic fruptiferă.

In ziua următoare, des de dimi­neaţă, încep să sosească ambasa­dorii şi miniştri străini pentru a-şi aduce darurile şi gratulările lor curţei regale. Ambasadorii şi miniş­trii n’au însă voie să intre în palat, permiterea lor în curtea palatului este o favoare acordată numai în zi­lele din urmă diplomaţilor străini. Sosirea ambasadorilor sau miniştrilor este însoţită de o fantazie şi un stri­găt asurzitor de sub zidurile pala­tului, cari se pot auzi dela zeci de

Dar nici bărbaţii lor nu se simt mai bine când trebue să privească de aproape pe mân­cătorii de sticlă, portelane, de şerpi şi vipere, sau să pri­vească pe fakirii care se sfâ­şie cu cuţitele şi cu lăncile pentru distrarea şi amuzarea spectatorilor încremeniţi.

* **In timp ce decurg aceste

formalităţi, adevărate scene orientale, mulţimea creşte şi întrece suta de mii, venind la nuntă dela cerşitor până la caid, şi care se ospătează din gros cu mâncări şi beuturi din prisos. Milioanele lui Youseff se duc repede pe gât­lej în jos. Dar ceea ce e trist pentru o inimă apuseană, ad­miţând chiar aceste barbarii şi cruzimi, şi probabil trist şi pentru inimile celor trei mirese cari la sfârşitul zilei trebuiau să devină

femeile celor trei prinţi ai Marocu­lui, este faptul că maiestăţile lor n’au nici o parte în toată această veselie care se petrece dincolo de

Su ltanu l Marocului, Mulay

Youseff, în poarta palatulu i

a reşedinţei de iarnă.

kilometri. E vorba de vocile unite ' ale o sută mii de oameni.

In timp ce toată lumea este ocu- ' pată cu ceremoniile şi primirea

ambasadorilor, miniştrilor si diplo- zj,j închise în apartamente separate I maţilor străini, băeţii se plimbă ! şj îngrădite de orice aitingere cu lu- I princiari în palatul de sus Nu şi-au mea> ele n.ou „ns aecât săputut însă ţinea multă, vreme ţinuta : audă âi,i când în când ecourile de de prinţi, şi de aceea s'au coborît în iyenezie ale mulţimii adun- te să se curte, au apucat trei motociclete pe i ospăteze şi să se veselească, in ace. care le-au pus în mişcare şi au /ă- sje închisori forţate de filosofia 011- cut înconjurul curtei regale, atât j entală ele trebue să aştepte ceasul pentru a impresiona pe diplomaţii j ]10tărît de seară. Dacă au vre-o cu- străini că ei nu sunt cine ştie ce j riozitate cu privire la viitorii lor ignoranţi, cât şi pentru a umplea cu J bărbaţi, care le tortură în aceeaş zi, groază şi frică pe aceia a căror scop j acestea numai ele o ştiu. şi prezenţă la nuriită erau doar mân- | Pregătirile miresei încep dis de cările pe care nu le gustaseră de un | dimineaţă în prima zi a nuntei. In veac. Maşinile dracului care tortură J zori (je zj vjne un Matcha (specialist pe occidentali, cum le spuneau oas- ,je frumuseţă) şi un Neffgafa (par- peţii deşertului, au fost aduse toc- [umâtor specialist), iar duduele sunt mai pentru acest scop. | desbrăcate şi supuse tratamentului

înainte de a se întâmpla ceremo- ■ acestora. întâi de toate se începe nia proprie a căsătoriei, ospăţul de | (1 gpălare cu săpun a întreg corpu- beuturi şi mâncări ajunge la cui- j |u^ . urmată de un masaj care nu­me. Ce a mai rămas din cele două niai persoane bine desvoltate îl pot

j In acest fel, adecă căsulia cu mirea- J sa dusă pe capetele servitorilor, se face de trei ori înconjurul palatu-

Í lui, afară de ziduri. Această parte a ceremoniei îl priveşte mai mult

pe augustul Sultan Moulay Youseff, care aşteaptă ca în mai puţin de un an fiecare să-l dăruiască cu câte un nepot.

De fapt toată ceremonia care se face în legătură atât cu prinţii cât şi cu prinţesele este atingerea acestui scop —asigurarea unei fruc­tificări abundarute.

Ceremonia căsătoriei însă este prea sfântă şi prea tainică ca să se poată spune. Nici un European n’a putut să vadă vre-odată căsă­toria „aleşilor" lui Allah. După cât se spune, ceremonia este scurtă şi strict privată, înfăţişând şase figuri complect îmbalsamate şi acoperite în haine albe, ca să nu se poată ve­dea unul pe altul. Şase duhuri albe îşi schimbă cuvintele sub formă de obligaţie şi devotament. Mirii sunt tot aşa de acoperiţi şi ascunşi ca şi i

miresele. Este absolut interzis ca j mirele să-şi poată vedea mireasa ! sau mireasa mirele în itimpul ace- i stei ceremonii, sau în cele opt zile ; ale săptămânei de miere. Cele trei fete devin femeile alor trei oameni, [ care, şi pentru unii şi pentru alţii, ' nu sunt decât trei voci venite din pustiu.

Mirii trebue să-şi radă coinyi>-“‘ ,capm. m u ---- - —-omonia ao.tu~lui notarial se sfârşeşte, urmează j

curtenia nupţială şi prima întâlnire j

a celor trei perechi.La sfârşitul acestei scurte ceremo­

nii,- şi numai Allah ştie în ce cameră ! a palatului, se face, afară răsună !

focuri de arme, salve, şi tot felul de chiuituri şi strigăte de care sunt capabile o sută de mii de voci întru­nite. După această scurtă frenezie a mulţimei adunată sub zidurile pala­tului, perechile sunt conduse în şa­se diferite direcţii şi camere secre­te, pentru a fi preparate pentru în­tâlnirea nupţială în camera întune­cată. Prinţesele sunt conduse în apartamente speciale din secţia Ha­remului, care sunt despărţite de apartamentele bărbaţilor prin un zid gros şi fără treceri. Dela aceste apartamente, fiecare complect şi separat în sine însuşi, câte o uşită mică de tot conduce în camera nup­ţială.

(Urmare pe pagina 6).

Somează lumea la nuntă.

sute de milioane ale Sultanului tre­bue să fie consumate in timp de 24 de ore. îndată; după prânz apar dan­satoarele „djema“, pentru a începe fastul. Aceste dansatoare sunt co-

supravetui. Apoi corpul fiecăreia este scăldait într’o baie plină cu par- fumuri, .şi apoi fiecare parte a cor­pului este scăldată în altfel de par­fum, care să deie un amestec de mi-

mediantele deşertului. Acestora le i r o s u r i ce se sjmt la o depărtare de urmează dansatorii „chlleu“, crea- | kilometri.turi enigmatice de sex masculin, vopsite şi pudrate ca ovi care actriţă dela cel mai bun sau mai picant teatru sau cabaret din Paris, Londra, Viena sau Cluj, dar cu un accent şi mai femenin.

Dar în timp ce ilustrile dansatoa­re şi dansatori dansează dansuri ilu­strative ale mireselor Marocane, ce­le câteva femei şi doamne Europene care sunt obligate să ia parte din

După aceasta ceremonie, pe care j

nici o fată modernă din Europa n’ar | refuza-o, în ce priveşte scăldarea J în baia cu parfum, cele trei mirese sunt duse pe sus şi aşezate în cuşca j

sau căsulia care le aşteaptă la uşa | palatului Haremului, luându-se j

dinainte toată precautiunea ca ele să fie bine acoperite în cât să nu stră- i bată vr’o lumină la dânsele sau ele să vadă vre-o lumină. Această că-

pricina că soarta le-a făcut să fie j sulie este aşezată apoi pe capurile soţiile diplomaţilor obligaţi şi ei să j servitorilor, şi procesiunea începe, fie de fată, trebue să-şi întoarcă pri- I virea în alte părţi şi să experienţeze simptome de ameţeală.

Idriss, Prinţul de Coroană Marocan, învălit, în fruntea

procesiunei de nuntă înconjoară de trei ori cetatea sim­

bolul că va fi „roditor“.

gol) pline cu mâncări la care

, şchiopii şi orbii deşertului. Oaspeţii din nari depărtări

venind la nuntă.

C I Miresele celor trei prinţi ai Sul­tanului Marocan „îngrăşate“ luni de zile ca să facă dintr’în-

sele mirese dezirabile

Un grup de copii a familiilor nobile Marocane, aşteaptă să fie serviţi caoasneţi la nuntă.

/

Barbara căsătorie a celor trei fii ai Sultanului marocan(Urmare de pe pagina 5.)

Această cameră n’are tereştri şi razele soarelui sau luminei n’au cum să intre într’însa. Câteva minute îna­inte de intrarea miresei într’însa, preoţii lui Allah le examinează amă­nunţit pentru a se asigura că nu •ste nici o posibilitate sau alt mij­loc de vr’o lumină artificială ascun­să în aceste camere. „Inspectorii"

lui Allah se retrag.Tremurând şi singure, (ţinerile

mirese ies din apartamentele lor, intrând fiecare în camera în care i-se deschide uşa dela apartamen­tul pe care îl ocupă, care nu-i decâto simplă cameră întunecată ca noap­tea. Dinapoia ei uşa se închide în mod automat şi se încuie. In întu­nericul acestei nopţi, ea trebue să-şi găsească patul, care e singura mo­bilă în cameră. Pipăind de jur îm­prejurul camerei ea ajunge la fatala mobilă unde trebue să aştepte cu gânduri pe care numai ea şi Allah le ştie. La timpul şi momeiitul po­trivit, pe altă uşiţă, din apartamen­tul bărbaţilor, intră viitorul ei soţ. ,

•* *

Timp de şapte zile ei trebue să j petreacă în această cameră întune- 1

cată, sau mai bine zis să se întâl­nească numai aci. Prinţesa are un bărbat care nu e decât prezenţă şi căldură, fără faţă, fără formă, şi gol. Prinţul are o femeie care nu e de­cât un sunet blând şi o voce timidă şi un odor amestecat al parfumuri-

lor arabe.

In a opta zi („când e prea târ­ziu ca să regreţi" cum a spus diplo­matul europanizat, Si'Khaddour Ben Chabridt, femeile îşi întâlnesc pe soţii lor şi bărbaţii pe soţiile lor,

la lumină.

* *

Ce se îmtâmplă în a opta zi nu vă putem spune din lipsă de spaţiu. Ceremonia este tot atât de minu­ţioasă şi curioasă ca cea pe care ám istorisit-o până aci. Astfel, de pildă, mirele se urcă pe un cal şi, însoţit de suita sa, aleargă la casa

térin ÜlpLJ&JÍ socrilor^!Mireteja cu

tot felul de delicatese. La sosire îi sărută pe toţi din familie pe vârful capului şi petrece noaptea cu dânşii.

In ziua următoare, împreună cu socrii, se întoarce la locuinţa mi­relui. Tinerii, feciorii şi fetele, care sunt rude ale fetei căsătorite, îl în­soţesc, care simbolizează norocul că se vor căsători şi ei odată şi odată. La sosirea în casa mirelui, unde mireasa se află încă tot în camera întunecată, fata sărută pe mamă, mai de multe ori pe vârful capului, obrazii şi mâinile, implorând-o săo binecuvitneze—cu copii. Dar deoa­rece în cazul nunţei de faţă socrii locuesc prea departe în deşerturile Saharei, ceremonia a fost modifi­cată să se potrivească împrejurări­lor.

Cea mai importantă ceremonie în legătură cu eşirea miresei din ca­mera întunecată se numeşte „în­chisul." Mama mirelui aduce mi­resei un buchet de palmieri, frip­tură de pasăre şi fructe aduse dela mama miresei precum şi opt lumâ­nări de ale ei. Apoi soacra aşeazăo pâine mare pe capul norei, şi alta i-o leagă în spate, simbolul că va avea pâine toată viaţa şi nu va duce lipsă. Se aduce o tavă cu tot felul de mâncări, şi mireasa trebue să steie cu picioarele pe tavă în mij­locul mâncărilor, încleştându-şi mâi­nile deasupra capului şi cere ca să fie încinsă, peste talie, care se face de cătră un băiat din familia băr­batului, în timp ce alţi copii o în­conjură cu lumânările aprinse.

Apoi mireasa îşi încrucişează mâinile peste sâni şi în această sta­re mănâncă din pâinea şi „rgaifii- le‘‘ pe care i-le dau băeţii care au încins-o.

O prinţesă Marocană, cu numele Shereefa din Wazam, a dat urmă­toarea descriere ceremoniei de în- cingere a miresei Tangiene:

„Mireasa stă în pat întinsă asu­pra unei tave încărcată cu fructe uscate şi mâncări dulci. Apoi doi băeţi o încing peste talie, cu aju­

torul unui arnjeur profesionist, care indică copiilor cum să o îmbrace.

„După ce toaleta şi încingerea s’a terminat, mireasa este ridicată din pat, şi este Invitată să-şi deschidă ochii. Camera etse luminată cu lu­mânări, şi înconjurată de muzica „zahritşilor" şi cu tămâieri precum şi stropiri de parfumuri înainte şi înapoi, ceremonia inspecţiei palatu­lui începe.

„La uşa fiecărei camere mireasa se opreşte un moment, iar când so­seşte la uşa bucătăriei, i-se aduce un peşte care i-se aruncă la picioa­re şi pe care mireasa îl împroaşcă— simbolul prisosului la bucătărie..."

Mai sunt şi alte ceremonii şi spor­turi Marocane. De pildă mireasa ese în curte, apucă o oaie, adusă anume pentru acest scop, iar mi­rele sare şi-i taie gâtul şi cuţitul plin de sânge îl şterge de hainele miresei.

După aceea aleargă la fântână. Mireasa umple şapte sticle de apă, cu speranţa că va da naştere la şapte copii

•* *

Islamul nu priveşte femeea cu ochi buni. Musulmanii susţin că de­pravarea femeii este cu mult mai mare ca a bărbatului. Se spune, în tradiţia mohamedană, că profetul ar fi zis: „N’am lăsat alt blestem mai mare asupra bărbatului decât pe femeie.'

Maurii spun că femeile sunt ami- cile diavolului, şi posed „djinnis" care le ajută să practice vrăjitoria, şi de fapt multe din femei sunt draci în formă de femeie.

Se spune că atunci când a murit Shem Harush, Sultanul Djinnilor, a rămas de dânsul o fată care încă trăieşte şi ajută sexului său să facă rele. De aici credinţa maurilor că toate femeile sunt rele şi sunt instru­mente magice.

Privirea femeilor este primejdioa­să, spun maurii. La ospeţe ele mă­nâncă separat şi întâi, pentru ca să nu deoache pe bărbaţi cu viclenii =< drăceştii lor ochi.

Femeile, spun maurii, a" mar» putere asupra blestemelor. Bleste­mul unei femei este mai de temut decât blestemul profetului însuşi.

Aş vrea să ştiu...De ce fumatul strică?

IN tutun există un alcoloid, o sul)- I stanţă otrăvitoare numită nico- J

tină. Diferitele feluri de tutun con­ţin cantităţi variabile de nicotină, între 2 şi 8 grame la sută. Tutunul ordinar (de pipă) e mai bogat în nicotină decât cel fin. Foile de tu­tun „Havana" conţin 2 grame la su­tă.

Se poate scoate nicotină din tu­tun (tutun denicotinizat) lăsând să dospiască mai mult timp în apă foi de tutun, tăiate în bucăţi.

Se fierbe apoi apa aceasta ca să scadă mult, se adaugă lapte de var şi se distilă într'un curent dc va­pori de apă. Deasemenea se poate întrebuinţa esenţa de tutun din co­merţ, spre a obţine nicotină: se di- solvă până la saturaţie sare de bu­cătărie în această esenţă, se adau­gă sodă caustică şi se distilă într'un curent de vapori de apă.

Nicotină e un ulei galben foarte

toxic.O picătură omoară un câine.Cantităţi mici produc asupra omu­

lui sufocaţie, palpitaţii, ameţeli, du­

reri de pântece şi greaţă.Contra otravă se dă o soluţie de

tanin, sau, când această substanţă nu e la îndemână, fiertura de coaje de stejar, sau de frunze de ceai.

In tutun găsindu-se această nico­tină, o parte din ea trece cu fumul de ţigară, sau de pipă, în trapul no- | stru, şi în cantitate mare provoacă un început de otrăvire,

j In afară de nicotină, în fumul de tutun, — mai ales în fumul ţigare­telor, unde pe lângă tutun arde şi hârtie, — se găseşte o altă subsan- ţă toxică: oxidul de cărbune, un gaz identic cu cel care se produce când se arde mangal (cărbune de lemn). Şi acesta în cantităţi mai mari pro­duce ameţeli, dureri de cap, sufo-

caţie şi moartea.

Ce SUIlt tu trtm ure lfl (Jg

In fine să pune întrebarea: Cât îndură fericirea unei mirese din Maroc după ce a trecut prin toată sălbătăcia acestei ceremonii? Băr­batul se poate despărţi de dânsa ori când vrea, fără nici un tribunal, fără de nici o vorbă, decât prin singurul cuvânt că e divorţată. Ju­riştii Marocani au o mulţime de formule legale prin care se efec- tuiază divorţarea unei perechi, dacă se poate numi pereche. Iată câteva din „legile" cari prescriu divorţu­rile, şi frazele tipice de care se pot folosi bărbaţii şi care sunt le­gale:

„Sunt oprit ţie" (prin care se în­ţelege de către Profet), „eşti tăiată de către mine", frâul a căzut asupra grumazului tău", „fugi", „acopere- te“, „caută-ţi soţ", ş. a. Gelosie nu există în familiile marocane. Bărbatul, dacă este prinţ, poate să-şi* ia câte femei vrea. Coranul limi­tează femeile pentru mohamedanii simpli la •}, dar coborîtorii lui Mo­hamed şi ai Sultanilor fiecare poate să-şi ia câte vrea, prin iaptul că aduc o binecuvântare lumei prin mulţimea copiilor născuţi de către dânşii.

Pe lângă femeile legale, prinţul Marocan îşi poate lua şi „ajutoare" pentru împodobirea Haremului. Ori de câte ori prinţul aduce vre-o nouă femeie, femeile vechi trebue să se proştearnă şi să recunoască prin­ţului gustul admirabil pe care l’a avut în selecţionarea nouei lor ca­marade.

Si’Khaddour Ben Ghabridt, care a fost aranjatorul triplei căsătorii, este un mare bărbat de stat al Ma­rocului, un musulman între musul­mani, un bulevardier la Paris. Pa­risul îl cunoaşte mai bine pe dân­sul ca pe Sultan sau pe cei trei fii ai săi El este puterea dinapoia tro-

pământ?

! f V c A s**Păm o groapă adâncă înI " pământ, vom observa, dela o anumită adâncime, că e tot mai

' cald, pe măsură ce ne coborîm înI fundul pământului.

Temperatura tot la 33 metri se măreşte cu un grad centigrad. In minele de cărbuni, la 500—600 de

I metri sub pământ, omul deabia mai poate lucra de căldură, chiar în mijlocul iernii.

S’a făcut socoteală că în mijlocul

nului Marocan. In orele libere el scrie piese teatrele în limba fran­ceză.

Una dintre piesele sale este: „Cei patru Califi, sau Poligamia Senti­mentală", care s’a produs iarna aceasta la Paris. In piesa sa, Ghab­ridt încearcă să dovedească minţei apusene legătura dintre bărbatul şi femeia orientală. Dânsul este un în­focat apărător al poligamiei orien­tale.

Iată ce spune el: „Credeţi că obiceiul nostru dintre bărbat şi fe­meie este necivilizat şi revoltător?" „Bine, al vostru e tot aşa de into­lerabil. Voi, apusenii şi creştinii, sunteţi victimele poligamiei senti­mentale, pe care o descrie piesa mea. Toţi sunteţi victimele acestei poligamii. Vi-e ruşine de poligamia cinstită, decentă. Cu toate acestea poligamia sentimentală este preocu­parea voastră de fiecare zi.

întrebat de către un indiscret: „Când călătoreşti, presupun că iei şi Haremul cu d-ta.‘

„Care Harem?" a întrebat Ghab­ridt.

„Haremul din Maroc", a răspuns ziaristul.

„Am numai o singură femeie în Fez", a răspuns Ghabridt, „şi n’am adus-o încă la Paris. Dar dacă ar fi să-mi alcătuesc un Harem la Fez, prin o simplă ridicare de mâni mi-aşi găsi atâtea háreme la Paris, încât aşi putea umplea un întreg vapor cu ele."

„Batjocură" pe care „apusenii" trebue să o înghită fără murmur.

pământului, la 6570 km. dela supra fată temperatura e de aproape 200 mii de grade, o cifră neînchipuit de mare, şi că depela 100 km., toate substanţele, câte le cunoaştem, sunt topite. Pământul prin urmare se poa | te asemui cu un pepene galben scor­ţos rotund: miezul e de foc, sunt gaze, pietre şi metale topite, iar I coaja e scoarţa pământului. încreţi ; turile sunt munţii, văile şi dealurile.

Vulcanii şi isvoarele de apă caldă j

dovedesc adevărul acestor teorii prin vulcanii isbucnind din când în când, din fundul pământului materii topi­te; lavă; geyserele (isvoarele de apă caldă) se formează când printr'o crăpătură, apa vre-unui isvor sau lac pătrunde adânc în pământ.

Ordecâteori materia topită din in­teriorul pământului se mai strânge, în vre-un loc, sau când erupe un vulcan, scoarţă, pe care trăim noi, J cată să se aşeze după miezul dină untra şi simţim cutremurele de pă­mânt.

La început, când pământul era mai tânăr, cutremurele şi erupţiunile vulcanice erau foarte dese. Scoarţa pământului se încreţea şi se rupea • din loc în loc: aşa s’au format mun I ţii şi oceanele.

Azi cutremurele sunt mai rare.Totuş în ţinuturile vulcanice: su­

dul Italiei, Japonia, cutremurele sunt j destul de dese şi pricinuitoare d> pa îube.

Lumea îşi mai aminteşte de cul:e murul din Messina şi nu sunt două săptămâni decând Japonia a fost încercată de o mar' nenorocite dip pricina unui cutremur ie piruânt pu­ternic, care a făcut mii de victime omeneşti,

Se poate vindeca tuberculoza (oftica)?

DA se ptate! Nu s’a găsit din pă­cate până azi un leac împotriva

tuberculozei, nu s’a găsit încă un ser cu un vaccin împotriva acestei 'ioale triste, dar se ştie că oamenii tuberculoşi (ofticoşi) — mai ales da­că iau lucrurile din pripă — se pot vindeca, hrănindu-se bine, trăind într'un ţinut care să fie lipsit de umezeală, dormind în aer curat, res­pirând aer din preajma pădurilor de brad, ferindu-se de răceală şi mai ales ducând o viaţă tihnită.

Cercetându-se plămânii cadavrelor găsite şi necunoscute, s'a putut con­stata că din 100 de oameni, 60 aveau răni de tuberculoză vindecate.

Grija cea mai mare trebuie să avem să nu luăm tuberculoza (of­tica). Tuberculoza nu se moşteneşte, nimeni nu se naşte tuberculos. Tu­berculoza se ia. Copilul o poate lua din laptele mamei sau doicei bolna­ve, omul matur o poate lua din aer, din praf, prin sărutat şi trebuie să ştim că boala o capătă numai cel ca

re trăieşte ascuns de soare într’o- odaie, |nj>pdă sau întunecoasă, cel care bea peste măsură, cel care nu se hrăneşte cum trebuie .

Pentru noii născuţi şi copii s’a gă­sit de curând un vaccin, care injec­tat în sânge face ca boala să nu se mai lipiască de aceştia.

Profesorii cei mari se căsnesc să născociască un leac împotriva tuber­culozei.

De ce se oţeteşte vinul lăsat să stea în sticlă deschisă şi na se oţeteşte când e în butoi sau

înfundat?

ŢETIREA vinului e un proces de fermentaţie: un soi de ciu­

percă: „mycoderma" aceti", ai că­rei spori, foarte fini, se găsesc î* aer, creşte şi se înmulţeşte pr spirtul din vip. Mycoderma aceti produce, în timpul vieţii ei, o sub stanţă, enzymă, care preface spir­tul în acid acetic (oţet). Dar ca săi. trăiască şi să se înmulţiască, myco­derma aceti are nevoie de aer, de- aceea ea nu se poate desvolta de­cât pe vinul din vasele neînfun­date şi ţinute la căldură. Când vrem ca vinul să se prefacă mai repede- în oţet, trebuie să punem în vin pu­ţin cuib de oţet, care nu este alt­

ceva decât o cultură de ciupercile „mycoderma aceti".

Nu s’ar putea întrebuinţa căl­dura soarelui în industrie?

DE MULTE ori s'au străduit oa­menii să întrebuinţeze razele-

soarelui cu mai mult sau mai pu­ţin succes. Archimede a reuşit să aprindă corăbiile Perşilor, concen­trând razele soarelui, cu ajutorul unor oglinzi parabolice. La fel copii, în timpul verei, reuşesc uneori, cus un ciob de oglindă curbată, sau cu0 lentilă, să aprindă o bucată de hârtie. S’a încercat concentrarea razelor solare, cu un aparat special, asupra unui cazan cu apă, spre a aduce apă la ferbere. Experienţele:- n’au fost concludente.

Intr’o altă încercare căldura soa­relui era absorbită de un recipient negru, în faţa căruia două oglinzi trimiteau razele de amiază perpen­dicular. S’a putut astfel obţine un cal-vapor pentru 28 metri pătraţi de • suprafaţă, ceace e prea puţin.

Rezultate mai bune s’au obţinut: în Sahara prin sistemul filelor ter-

| moelectrice. Aceste file sunt forma­te din nouă metale deosebite, li-

1 pite între ele. Se lasă lipitura îni bătaia soarelui şi se ţine rece, în-gropându-se în nisip, restul filei. Diferenţa de temperatură produce-

! un curent electric Şi aci însă in­stalaţia a fost prea costisitoare pen­tru câtă energie s’a obţinut.

încercări cu rezultate practice se fac actualmente, de către doi în­văţaţi din Paris. Aceştia nu între­buinţează deadreptul razele soarelui, ci căldura pe care o înmagazinează oceanele şi mările din bătaia soa­relui.

Care este vârsta pământuluiD-1 profesor universitar Popes-

cu Voiteşti, dela facultatea de ştiinţe a Universităţii din Cluj, a ţinut de curând o conferinţă despre vârsta pământului. Extra­gem din această conferinţă unele părţi mai interesante.

Sedimentarea, cea mai veche formă utilizată la calcul, a sta­bilit vârsta scoarţei sedimentate între 30.000 şi 100.000 ani.

Calculul s’a făcut în modul ur­mător. S ’a constatat că la o de­părtare oarecare de ţărmul m ă­rii, într’o sută de ani, abea se depun câţiva cm. Calculându se grosimea scoarţei, divizată cu groismea sedimentului depusă în- tr’un an, s’a ajuns la rezultatul

arătat.Diluviul, epoca gheţarului în

tins peste Scandinavia, Anglia, Gremania, până i’a nordul Car- paţilor, în Rusia până la Kiew, a fost folosit de o nare parte a sa­vanţilor drept bază a calculului, dela existenţa Iii până în zilele noastre. Rezultitul s’a stabilit

între 12 mii şi S0 mii de ani.

D in mineralogie sarea a fost folosită cu succes la calcularea vârstei scoarţei pământului.

La începutul, după cum se cre­de, apele oceanelor au fost dulci şi râurile purtau sarea. Calcu- lându-se cantitatea de sare ce o poartă râurile în mare, într’un timp determinat şi divizând acest număr cu cantitatea sării exi­stente în oceane, s’a ajuns la re­zultatul de 175— 400 milioane ani.

Tot la baza calculului s'a luat j şi radioactivitatea, şi s’a ajuns; la concluzia că vârsta păm ântu­lui ar fi de 1 miliard şi jum ă­tate ani.

Acest calcul e admis de ma-I joritaţea oamenilor de ştiinţă.

In baza teoriilor lui Kant şi Laplace, după cari pământul s’a desfăcut din soare, o seamă de savanţi au cercat să calculeze numărul anilor, cât i-ar trebui unei sfere de mărimea pământu­lui pentru a se răci. Rezultatul calculului a fost de 1 miliard şi

1 jumătate de ani.

R E A L I T A T E A

ŞATRELE DIN CAPITALA ARDEALULUIAţi văzut caraghioşii la circ: gul trotoarelor din Piaţa Unirei, mărfuri dela un loc la altul se

Uneori vin în faţa publicului cn alături de catedrala monumen- făcea anevoie, cu căruţe trasecilindru pe cap şi redingotă; dar tală, în faţa magazinelor elegan- de cai sau de boi, venite de zile,pantalonii sunt numai petice şi te, se ridică mai în fiecare lună parte, săptămâni şi lun i de zile,picioarele desculţe. odată, şatrele din lefuri şi pânză, când omul nu putea să se ducă

Cam aşa apare îmbrăcat Clu- Târgurile de tar®: bune erau după sare la Uioara, după fierjul când în mijlocul lui, dealun- pe vremuri când schimbul de de plug la Arad, după bumbac

Buletin SăptămânalVremurile de după răsboi se I mereu perfecţionate. Aviatorii

pot asemui talazurilor oceane-1 au pus stăpânire pe aer ş i s p lor care se frământă vreme în- silesc acum nu numai să aducă

Priveliştea din Piaţa Unirii, la întrunirea străzilor Calea Regele Ferdinand şi Calea Victoriei.

Fotografie luată din balconul hotelului Central: privire spre Calea Moţilor.

Şatrele în fata palatelor, istoricei şi lengendarei „Lupoaice" şi statuia lui Matei Corvinul.

delungată dupăce s’a înseninat cerul. E pace, dar nu-i linişte!

siguranţa în sbor, dar să stea cât mai mult în aer, să se în-

La Geneva, consiliul societăţii1 drepte uşor, să mărească vitezaNaţiunilor, sfatul celor mai lu ­minaţi aleşi ai tuturor neamu-

şi să scurteze căile.Italianul De Pindo a plecat cu

rilor, — rază de soare printre j avionul din San Rerao* la Gib- nourii grei cari plutesc deasu-1 raltar, a trecut apoi oceanul pra omenirei — se străduieşte Atlantic la Rio de Janeiro (Ame­

rica de Sud) va sbura până la Buenos Aires, apoi prin Ame­rica Centrală la New-York de aci în Azore la Gibraltar şi la Roma. In total 45.000 km. prin aer. Pământul se face astfel tot mai mic. Pe de altă parte din

să împace pe toată lumea. Mun­că de tot grea, căci fiecare vrea de partea lui dreptatea şi in ­teresele diferitelor state se bat adesea în cap. Ia tă Germania şi Polonia de pildă. In 1919 ora­şul Danzig a fost declarat desine stătător, deşi polonezii l-ar Londra oricine poate vorbi prin fi voit pe seama lor. Dar oraşul j telefonul fără fir cu New-York, Danzig se manifestă împotriva eu oraşele din Canada sau cu Poloniei şi de aceste manifestări cele din Australia dela un ca- Germania n ’ar fi străină. De- păt la celălalt al pământului... asemenea în Silezia poloneză se Cât de .măreţ e geniul omenesc, pare că nemţii silesc pe lucră-, *tori să se declare germani şi să-şi trimită copii la şcoalele pentru minoritari pe care statul polonez e dator să le susţie.

Apoi între Franţa şi Germa­nia au fost neînţelegeri referi­toare la administrarea ţinutului Saare.

Mai este răsboiul din China, ca să nu vorbim decât de cele mai importante chestiuni.

Consiliul Societăţii Naţiunilor în adunările pe care le-a ţinut, până în săptămâna trecută, a isbutit să împace lucrurile. Dar până când şi ce alte neînţelegeri se vor ivi mâine?

Nu-i vorbă că în ceeace ne priveşte pe noi, nu prea ne pu­tem lăuda că ţinem pasul cu progresele civilizaţiei. Avem, slavă Domnului, multe minţi luminate, dar sunt prea puţini cei cari înţeleg să lucreze cu dragoste pentru propăşirea mul­ţimii.

Cât de frumos şi de bine ar fi fost, să ee fi introdus şi la noi, prin sate mai ales, această invenţie minunată care se chia­rnă radiofonia.

Exista un plan pe vremuri,— nimeni nu ne întrece când e vor­ba de făurit planuri — ca î"

j-TiiíüNORTcLj• * i câteva oraşe din *Dar urmările nefaste ale răs- lasv 'T nu ice câte un post de

i boilui se mai simt încă nu njy transmisiune. Pe o anumită rază ! mai în relaţiile dintre j?pizilor, în jurul fiecărui centru de ace- dar şi în psiholoffiuesc şi cum j sta, satele ar fi fost prevăzuteîn chipul .(;y J cu aparate de recepţie, simple şis im t^m ai multe crime, tot mai ieftine (aparate numite cu ga-

lenă) şi sătenii în tontă Dum i­neca s’ar fi adunat la primărie sau la Şcoală şi ar fi ascultat conferinţe, prelegeri morale, mu­zică. Li s’ar fi spus cum să se ferească de anumite boale, cum să lucreze mai bine pământul,

j care e preţul bucatelor, ce se I mai petrece în lume.

Cârciumile ar fi perdut poate din oaspeţi, doar pătrundea mai

I multă lum ină la sate.

puţin respect pentru viaţa Şi avutul altuia, tot mai mare ne­păsare de Dumnezeu şi iubire de zădărnicii lumeşti.. In toată ziua aflăm despre copii care-şi ucid părinţii, fraţi cari se omoară unul pe altul, de tot soiul de prădăciuni şi de jafuri.

In Cehoslovacia o bandă de ţigani vreme de opt ani s’a ospătat cu came de om. Pân­deau bărbaţii şi femeile, stră­ine din partea locului,- îi omo- \ * * * r?.u f i dupăce ciopârtiau leşu- j [4l noj se fa,ce însă prea multă nle, făceau mancare din ele. . politică. Lumea nu se gândeşte

Daca mai ţinem socoteală şi ^ecát (jacă „mai stă sau pleacă de alet fap t-— ca pentru locul gUVem ul“ ? — „Se face sau nu de călău la Praga, s au dat 2o0 jac remanjere (schimbarea

de cereri, adică s au gă,sit doua- miniştrilor)?“. „Fuzionează cu sute cincizci de oameni, cari sa cuţare sau cu cutare?11 Şi apoi fie gata să ucidă la poruncă, Q m;e (]e SVonuri ,ie tot soiul de pentru o leafa cam de doua mn inîjrur.ţLşuri de nu mai ştie omul de lei pe luna, trebuie sa tragem j cuj crea,ia mai întâi. Puţine încheerea că sufletul omenesci’a sălbăticit în mare măsură.

i se pot desprinde din haosul ace­sta: „Adevăratul partid naţional

» ~ * 1 a fos>t desfiinţat11. D. Goldiş aŞi se întâmplă acestea în vre- trecut cu toţi credincioşii săi la

me ce mintea omenească se ri- averescani. dică tot mai sus în cucerirea Neînţelegerile dintre diferiţii pământului şi a forţelor natu- membrii ai guvernului (D. Lă- ale! Oamenii de ştiinţă zi de zi, ipădatu şi Manoilescu; d. Petro-! r

! fac noui descoperiri, invenţii, maşini nouă ca să facă viaţa tot mai uşoară, tot mai plăcută.

Invenţiile cele vechi sunt

că în totdeauna înfăţişarea ora­şului e cea pe care o vede şi va crede despre noi că suntem o tară de tot înapoiată.

Dacă primăria, care are câşig din târgurile acestea, — pentru­că de fiecare şatră se plăteşte o 'taxă destul de mare, — nu vrea

viei şi Negulescu; d. Ootavian Goga şi Goldiş; etc.) au fost săptămâna trecută mai adânci decât până acum şi domnul ge­neral Averescu va trebui să in­tervină. Curând se vor face schimbări care să mulţumească pe toată lumea.

Liberalii s’au supărat pe gu­vern. Tot mai aprig ziarele li­berale critică acţiunile averes- caniilor. Pare că se tem de pu­terea tot mai mare pe care o ca­pătă d. general Averescu. Lu­crurile au ajuns până acolo în-

şi tot felni de scule la Braşov şi aşa mai departe. Dar azi, când drumul de fer şi automobilele cară dintr’un loc într altnl măr­furile, aşa încât să fie pretutin­deni tot ce-i de lipsă, când in cel mai apropiat orăşel săteanul gă­seşte orce îi este de trebuinţă, în orce zi, pe alese, ce rost mai au târgurile de tară?

Şi încă în orăşelele mai mici, la sate, du-te vino, se mai po­triveşte: mai saltă negoţul.

Dar la Cluj! In capitala Ardealu­lui! în oraşul unde e universitate, sunt clinici, monumente, sute şi sute de magazine cu tot soiul de mărfuri nu numai pentru popu­laţia băştinaşă, dar pentru trei judeţe târgurile sunt cu totul

lipsite de înţeles. Priviţi fotogra fiile pe care le reproducem în foaia noastră! Cât de rău îi stă oraşului cu şatrele înşirate dea-

j să desfiinţeze bâlciurile, să le _; mute barem undeva la marginea cât un fruntaş liberal a spus de-

craţului.Oborul de vite ile lângă aba­

tor, locul unde a fost expoziţia de animale, s’ar potrivi foarte

lungul stradei, şatrele care îm- bine pentru târguri şi n ’am maipiedică circulaţia şi produc pa- proba la toată lumea că Clujul,gube negustorilor stabili. Ce va îmbrăcându-se în aceste haineii zicând străinul care s’ar în- pocite, n ’a făcut nici un progrestâmpla într’o zi de târg la noi în cei din urmă o ICO de ani. în Cluj? Desigur, va socoti Pimaria noastră are cuvântul.

stul de limpede în parlament, d-lui Mihalaehe, la ce trebue să so aştepte ţara dela actualul gu­vern: la instituirea dieta turei.

Citiţi şi abonaţi

h L ‘ T.ITATEA

ziar săptămâna ilnstrat

Cluj.

R E A L I TA T E A

Din Raiul Californian

CULESUL PORTOCALELOR IN CALIFORNIA

- Văzândn-i îţi lasă gura apă şi te face să înghiţi— sec!

Portocalele cresc la poalele munţilor acoperiţi cu zăpadă

în California.

Tramvaiul Express prin grădinele Portocalelor în California.

Viaţa în AfricaViaţa pe ferma de Aligatori din California.

Tipografia „Viaţa“, Cluj, Str. Regina 51 aria Nr. 86

Struţul când ese din ou

Elegante ca oricare „bulevar diere“ din Paris.

îşi imitează posteritatea.La grădina zoologică din Berlin.