CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE

F.M. DOSTOIEVSKIs

Crimi gi pedeapsiRomantn Sase Pdrgi, cu epilbg

Traducere din limba rusl gi note de

ION COVACI

Prefagn de

ALBERTrovAcs

Confxr

5goF.M. Dostoieuski

mai adanc, se se concentreze: simgea, qi nimic mai mult. Viaga

vie inlocuise judecata; in congtiinga lui se niscuse ceva nou.

La cipltAi avea Evanghelia. O lud maqinal. Cartea era a ei,

aceeaQi din care ii citise cAndva despre invierea lui Lazir. La

inceput, in primele zile, ale detengiei, crezuse ci Sonia are sd-l

batd la cap cu religia, are sf, aduca mereu vorba despre

Evanghelie, silindu-l sl buchiseasca texte sfinte. Dar, spre marea

lui mirare, ea nu-i vorbise niciodatd despre a$a ceva gi nici m[carnu-i propusese si-i aducl Evanghelia' I-o ceruse el singur, cu

putin inainte de a se imbolndvi, gi ea ii adusese cartea, fard a-i

spune un cuvAnt. Dar pAna atunci n-o deschisese niciodati.N-o deschise nici acum, dar un gdnd ?i trecu prin minte, ca

un fulger: ,,Oare e cu putin(e ca' acum, credinga ei sa nu fie gi

credinta mea? Sentimentele, nizuingele ei, cel pugin'.."

Sonia se simgi gi ea, toate ziua, agitatd, iar noaptea se imbol-

nf,vi din nou. Dar era atAt de fericite, ci aproape i se fecea fric6

de fericirea ei ! $apte ani, numai sapte ani! La inceputul fericiriilor, in unele momente, erau amAndoi gata sa priveasci aceqti

qapte ani ca pe $apte zile. Raskolnikov nu $tia ca via(a nou6 nu

se capate de pomand, ci trebuie platita cu pre( indesat qi cu

indelung eroism...

Dar in acest punct incepe o alta istorie, istoria regeneririitreptate a unui om, a renaqterii lui progresive, a trecerii lui, pe

nesim(ite, dintr-o lume in alta' cu desivArqire necunoscuti pen-

tru el pAna atunci. Aceasta ar putea constitui, insi, subiectul

unei noi povestiri. Cea aqternuti de noi aici a luat sfArqit.

CUPRINS

Prefald de Albert Kovdcs

Tabelcronolagic .... .......I2

ParteaintAi. .......15Parteaadoua .....105Parteaatreia ......216Parteaapatra .....305Parteaacincea ....389Parteaa$asea ,.,..473

Epilog ......573

PARTEA INTAI

I

iNrn-o zI ne iNcepur DE IULIE, neobiqnuit de calde, un tAndr

iqi pir[si tnansarda pe care o ginea cu chirie pe Intrarea S. qi,

ieqind tn strad6, se indreptd cu pagi itrcegi, indecis parc[, spre

podul K.CoborAnd, avusese norocul s[ nu dea ochi cu gazda.

Cemeruga lui era cocogate chiar sub acoperigul casei lnalte, cu

patru etaje, Ei aducea mai degrabd cu un dulap decAt cu o

locuing[. Gazda, de la care trchiriase aceaste cimlrugi cu pen-

siune complete - casd, mastr gi curigenie -, locuia un etaj maijos, intr-un apartament separat, gi, de ftecare date cdnd ieqe4

tAnlrul era nevoit sa ffeace prin faga bucltdriei stipAnei, a cireiug[ era, aproape intotdeauna, larg deschisi spte scari. $i de

fi.ecare dati, traversAnd acel palier, tAndrul incerca un simgimAnt

penibil, de care se ruqina gi care il flcea s[ se incrunt". ii .tudator vAndut proprietlresei gi se ferea si o itrtdlneascd.

Nu c[ ar fi fost slab de inger ori lag, dimpotriva, dar de la o

vreme traversa o stare de irascibilitate gi incordare vecind cu ipo-

hondria. Se zdvorAse ln sine gi se insingurase intr-atAt, inc6t avea

oroare nu numai de intAlnirea cu proprietereasa, ci de orice

relagie cu semenii. Era strivit de s6r5cie, dar pAni gi sffAmtorarea

in care trdia itrcetase, de un timp incoace, s[J impovlreze.

Abandonase toate preocupirile existenfiale, nici nu mai voia sd

aude de ele. in realitate, putin ii plsa de gazde,indiferent ce gAn-

duri rele ar fi nutrit aceea. Dar s[ fie acostat pe scarl gi silit sa

asculte un potop de nerozii despre te miri ce trivialita$ ale viegii

16 F.M. Dosmieuski

cotidiene, cu care n-avea nici in clin, nici in mdnec6, insistengeleprivind plata chiriei, ameningirile gi v[icarelile cucoanei, 9i apoinecesitatea de a recurge la subterfugii, de a nf,scoci scuze, de amingi - ei, nici aga, mai bine se furigeazd pisiceqte pe sclri qi

iugegte pasul, si nu-l vade nimeni.Dar de aceaste datl, in timp ce iegea din cladire, frica de a da

ochii cu creditoarea lui sfArqi prin aJ intriga de-a binelea.

,Ce coc in minte qi ce nimicuri mi oripileazl! se miri el cu unzAmbet sffaniu. Curios: totul e la indemAna omului, dar, depoltron ce e, gansele ii trec pe sub nas... Iatd o axiom5.Interesant, de ce anume le e frici oamenilor cel mai mult? Deurm[torul pas, de cuvAntul ce le sti pe limba - orice li scoatedin bulionul lor ii bagd in speriegi... De altminteri, gi eu prea batcdmpii. De aceea nici nu fac nimic, pentru cd bat cAmpii. Defapt, e valabil qi de-a-ndoaselea: bat cAmpii pentru cd nu facnimic. tn ultima lun[, m-am deprins sa dondanesc, zlcAnd cdt eziulica de lunga lntr-un ungher gi visAnd cai verzi pe peregi. Dece m-am pornit trtr-acolnT Sunt eu capabil de IurruI dsta? E d,std

ceva serios? Nicidecum. Fantezii, autoamigire, joc! Da, pesem-ne, totul nu e decit un joc!"

Strada era nlpiditd de dogoare gi zipugealf,; pretptindeni,lmbulzeale, mormane de var, lemnirie pentru schele, cd.rimizi,colb gi acea duhoare estivale aparte, binecunoscuti oriclruipetersburghez cdruia nu-i da mAna sd inchirieze, vara, o casd devacangl in afara oragului - toate astea laolalti zgAndireau gi

mai mult nervii, oricum zdruncinagi, ai tAnlrului. Miasmele insu-portabile ale cArciumilor, risipite puzderie in aceasta parte a

oraEului, qi begivii ce-i t[iau necontenit calea, fur pofida faptuluicd ziua de munci inci nu se isprlvise, deslvdrqeau coloritulrespingitor gi trist al priveligtii. O nemarginite scarbe invaddpentru o clipa trEslturile delicate ale t6nlrului. in treacit fiespus, era un fleceu foarte aritos, gaten, destul de inalt, zvelt gi

bine croit, cu minunagi ochi de culoare inchise, foarte expresivi.CurAnd cizu lntr-o adAnci ingAndurare, mai bine zis, intr-un felde uitare de sine, gi igi continui drumul f[ri sI mai obsewe,refuzAnd str observe, ce se petrecea imprejur. Numai arareori,

17Crimd 5i pedeaPsa

remarcAndu-gi, o datl in plus, tentafia de a vorbi singur, bom-

benea ceva indistinct. Era conqtient cf,, uneori, gAndurile lui oluau razna gi se simgea foarte slabit: de doui zile nu mAncase mai

"tH atet de prost imbracat, incAt un altul in locul lui, fie si cel

mai mizer vagabond, s-ar fi sfiit se iasi, ziua in amiaza mare' pe

strade in asemenea jerpelituri. Strabetea, ins[, un cartier unde

cu greu ai fi putut surprinde pe cineva prin vestimenta[ie'

Apropierea piegei de fdn Sennaia, abundenga de stabilimente riufamate, qi lndeosebi populagia de tArgovetri 9i meseriaqi

ingrdmiditd pe aceste uliti qi ulicioare din inima oraEului co-

lorau, uneori, panorama cu asemenea subiecgi, incdt ar fi fost

straniu ca vreo figurn intAlniti in cale s[ te intrige. Iar in sufle-

tul tdnirului se acumulase atAta invergunati sfruntate, incAt, inpofida pudorii specific juvenile, flanAnd pe strtrzi, pugin ii pisa de

aspectul lui ponosit. Altminteri ar fi stat lucrurile dacl s-ar filntdlnit cu unii cunoscu(i sau foqti colegi, cu care' indeobgte,

nu-i plicea sd se vad[.'. $i totu$i, cAnd un begivan, pe care cine

Itie de ce qi unde il cirau lntr-o haraba enorm6, trasd de un

enorm cal de povari, ii aruncd, brusc, din mers: ,,Be, clop teu-

ton!", hohotind din tofi bojocii qi aritAndu-l cu degetul, tAnirul

se opri brusc Ei-gi duse, instinctiv, mAna la palarie. Era un

Zimmermann, dar ponosit de-acum, ros, numai g[uri qi pete, fare

boruri, turtit ridicol intr-o parte. Dar nu tuqinea, ci un cu totul

alt simgamant, asem[nitor cu panica, il cuprinse pe taner.

- Eram sigur, bilmiji el agitat, presimgisem!... Ce porcdrie

sinistrd! O tdmpenie, te miri ce fleac igi poate spulbera planul cel

mai bine gandit! Bunioar[, o palarie prea betatoare la ochi"'

Oaraghioasa, gi de aceea betetoare la ochi... La zdrengele mele ar

fi trebuit neapdrat o qapcx, o fleanduri oricAt de pleo$tit[, numai

nu bAzdAgania asta. Nimeni nu poartl aqa ceva' se observe de la

o po$te, se intipireqte in memorie, de unde tAqne$te cAnd nici cu

g&ndul nu gAndegti - gi poftim indiciul pe tavi. CAnd pui la cale

rrsemenea chestii, trebuie sa fii cAt mai qters, si treci nebagat

ln seamd... Amf,nuntele, diavolul se ascunde ln amtrnuntel"''focmai ele dau totul peste caP...

18 F.M. Dostoieuski

Nu avea mult de mers; gtia chiar cAgi pagi avea de fbcut pAn[acolo de la poarta casei lui: exact $apte sute treizeci. intr-o zi,

sedus de'fantasma lui, li numarase. Pe atunci, nu credea inci inaceaste himera, nu fhcea decAt se se ata[e singur cu voluptuoasaei nebunie. Acum insi, la o lunh distangS, incepuse si priveascialtfel lucrurile gi, in pofida solilocviilor lui autoflagelante desprepropria-i slAbiciune, neputintA gi indecizie, ajunsese si vada invisul lui ,,scelerat" o intreprindere fezabila, cu toate cf, incinu-qi dddea sieqi crezare. Iar acum se ducea si facl o repetigie, gi

agitagia lui cregtea cu fiece pas.

Se apropie infiorat, cu inima batand s5-i spargi pieptul, decasa enorm6, ce dedea cu partea din spate spre canal, iar cu faga-

da - spre strada N. Cladirea consta dintr-o puzderie de aparta-mente strAmte gi era populati de mici meqtegugari - croitori,lecetugi, bucitdrese -, cdgiva nem(i, dame cu ocupagii absconse,

mici funcgionari etc. Locatarii migunau, intr-un necontenitdu-te-vino pe sub ambele porgi $i in cele douf, curgi interioare.Imobilul era deservit de trei sau patru portari. incAntat ce nudaduse nas in nas cu nici unul dintre ei, tAnirul o zbughinumaidecdt, de sub bolta porgii, pe intrarea din dreapta. Scaraera intunecoas[ gi ingusti, o scari ,,de serviciu", dar el cuno$tea,pentru cf, o studiase, toatd aceaste ambiangA, care ii convenea:in asemenea obscuritate, chiar gi un ochi iscoditor nu prezentanici o primejdie. ,,Daci deja imi tremuri nidragii, ce-o sd fiecAnd, la o adic5, mi voi hot[ri se trec la fapte?" se lntrebe el faravoie, urcAnd spre etajul trei. Aici ii tiiarl calea doi rezervigti,acum hamali, care scoteau mobila dintr-un apartament. $tia caacolo locuia un funcgionar neamt cu familie numeroas[: ,,Se parec[ neamgul se muti, ceea ce tnseamni ca la etajul ffei, pe aceastdscari qi pe acest palier, va rdmAne, o vreme, locuit doar aparta-mentul babei. E bine de refinut, pentru orice eventualitate", se

gAndi el gi sund la uqa betrAnei. Soneria gdrdi slab, de parclclopogelul ar fi fost de tinichea, nu de aramd. ln micile aparta-mente din cladnle de acest gen, a$a sunt toate soneriile. Uitasetimbrul clopogelului, qi acum clinchetul lui aparte ii evocd bruscceva, il fhcu sd vade ca aievea... Tlesiri, intr-atAt ii sldbiserd

Crima gi pedeapsd 19

nervii. Peste pugind vreme' uga se intredeschise gi, prin crlpitu-ra ingust[, locatara il mdsuri cu vaditi neincrederer i se vedeau

doar ochii strllucind tn intuneric. Dar, v5zAnd cd pe palier era

lume, femeia prinse curaj qi deschise uga de-a binelea. TAnirulplqi peste prag intr-un antreu intunecat, impdrgit in doui de un

paravan, dincolo de care se ghicea o bucitlrioari minuscuh.

BAtrAna stetea dinaintea lui ticuti, privinduJ intrebetor. Era o

babup mirungici qi uscifivi, de weo gaizeci de ani, cu nas

ascutit gi ochi iscoditori, plini de reutate, dezbrobodit5. Plrul ei

bAlai, pres[rat cu fire albe, era dat din belgug cu ulei. Pe gdtul

subgire gi lung, aducAnd cu un picior de gdina, igi infhqurase o

flanela roasl, iar pe umeri, cu toata zdpuqeala, ii atArna, balanga-

rrindu-se, o scurteic[ de bland, napArlita $i decoloratl. BatrAnica

tuEea gi icnea fare istov. Pesemne, tdndrul o fixa cu o privire

bizari, cici gi in ophii ei reveni brusc neincrederea.

- Raskolnikov, student; am mai trecut pe la dumneavoastrl,

cu vreo luni ln urmf,, turui gr6bit tAnirul, cu o scurti plec[-

ciune, dAndu-Si seama c[ trebuia si se arate cAt mai politicos.

- imi amintesc, tinere domn, imi amintesc foarte bine ca

ni mai trecut, spuse betrAna rispicat, feta a-l slabi din ochii

bilnuitori.

- Da... $i ma aduce cam acelaqi pds..., urmd Raskolnikov,

ruqor tulburat qi descumpinit de neincrederea betrAnei.

,,Poate cd asta ii e firea, dar data trecute parci n-am bagat de

scam[", se gAndi el, cu un simg[mAnt neplAcut.

BetrAna tdcu o vreme' parc[ pe gAnduri, apoi se dadu la oparte qi, ar[tAnd spre u$a de la cameri, zise, invitdndu-gi musafi-

rrrl si treacd inainte:

- Poftim iniuntru, tinere domn.

Odaia, nu prea incipitoare, in care pAtrunse tAnirul, cu

l)cretii tapetati in galben, cu mu$cate 9i perdeluge de museline la

fcrestre, era scdldati in lumina puternicd a soarelui ce asfingea.

,,$i otunci, poate, soarele va sffeluci la fel!..." ii trecu, parcd

rritam-nisam, prin minte lui Raskolnikov care examina cu priviri

fi.brile inciperea, pentru a-gi fixa in memorie, pe cdt era cu

putin![, dispunerea in spatriu a lucrurilor' Dar camera aceea nu

Lo F.M.Dosnievski

avea nimic neobi$nuit. Mobilierul, in intregime vechi, din lemng[lbui, consta dintr-un divan cu spltar enorrn, bombat, o masE

ovalA, agezati in faga divanului, o mesute de toaleti cu oglinjoardinghesuita intre cele doud ferestre, niqte scaune ingirate de-alungul perefilor gi cdteva tablouri fbrtr valoare, ln rame livide,reprezentAnd adolescente nemgoaice cu pisirele ir palme - camasta era tot. Intr-un colg, dinaintea unei mici icoane, ardea ocandela. Totul era foarte curat: 9i mobila, qi duEumelele eraulustruite cu temei: totul stralucea. ,,MAna Lizavetei", iqi spuse

tinirul. in tot "p"ttamentul

n-ai fi putut descoperi un fir de praf,

,,Numai la viduvele betrAne qi in5crite glsegti asemenea curi(e-nie", mai gAndi Raskolnikov, uitAndu-se cu coada ochiului laperdeluga de stambe ce masca u$a spre cea de a doua odeige, careadepostea patul gi scrinul batrdnei qi in care el nu pdtrunsese

nicicdnd. Apartamentul se reducea la aceste doua odei.

- Cu ce-ti pot fi de folos? intrebi cu glas aspru beffAnica,intrAnd la rAndul ei in odaie gi progdpindu-se din nou in faga lui,ca si-l poata privi drept in ochi.

- Am adus un amanet - iat6l! $i Raskolnikov extrase dinbuzunar un ceas de mode veche, plat, de argint, avAnd incrustatipe capac imaginea globului pdmAntesc. Langigorul era din ogel.

- Pei qi sorocul celuilalt e dep[git. S-a implinit alaltaieri.

- Ve platesc dobAnda pe incd o luni. Mai avegi pugini r[b-dare, vd rog.

- Asta cum mi-o fi voia, tinere domn: pot a$tepta, ori potvinde amanetul chiar astizi.

- CAt imi dagi pe ceas, Aliona lvanovna?

- Numai mofturi aduci, tinere domn, fleacuri fare valoare.RAndul trecut gi-am dat, pentru inel, ditamai doud bumisti, degicu o ruble jumate oricine poate lua unul nou de la giuvaiergiu.

- Dagi-mi mdcar patru ruble; o si-l recuperez, e de la tata.CurAnd am de primit niste bani.

- O rubla jumate, cu dobdnda inainte, daca lgi convine.

- O rubla jumate! exclami t6nirul.

- Dach vrei. $i betrdna ii intinse ceasul indarat. TAnarul illu5 revoltat 9i dadu s[ plece, dar se razgdndi numaidecdt: ingelese

Crimasipedeapsa 2I

ca bitrAna era ultima lui scdpare gi ci nu venise doar pentru

bani.

- Fie. Dagi-mi banii! spuse el abrupt.

BltrAna vAri mAna in buzunar, dupi chei, gi trecu in odaia de

dincolo de draperie. R"imas singur, tdndrul prinse a asculta atent,

urmirind-o in gAnd. O auzidescuind scrinul. ,,Pesemne, sertarul

de sus, se gAndi el. Cheile, aqadar, le'gine ln buzunarul drept...

intr-o singurd legiturd, pe o verigi din ogel... Una dintre ele e

zimgatd qi de trei ori mai groasi decAt celelalte. Asta nu poate fide la scrin... Tiebuie c[ baba mai are pe acolo vreo cutie mare oriun cufer. Cuferele au asemenea chei... Dar, Doamne, ce abject

sunt, ce nememic!..."BetrAna se intoarse.

- Uite cum stem, tinere domn: la o dobAnda de zece

copeici de rubla pe luni, pentru o lund gi jumltate - banii

inainte - mie imi revin cincisprezece copeici. Pentru cele doud

ruble de data trecut[ - doudzeci de copeici. Asta inseamnd, cu

totul, treizeci gi cinci de copeici, aqa ci mai capegi, pentru ceas,

o ruble gi cincisprezece copeici. Tine banii!

- Cum?! Numai o rubla gi cincisprezece copeici?

- AtAt.TAnirul nu mai protesH gi lua banii. O privea pe batrAna gi

nrr se grdbea si plece, de parci ar fi wut si mai spund ori s[ mai

fircl ceva, nici el nu qtia ce anume.

- Aliona lvanovna, zilele astea poate ce o sf, vi mai aduc

r:cva... un poftligaret frumos... de argint... asta dupf, ce il capat

firdarat de la un prieten... $i tecu incurcat.

- Bine. Mai vorbim cAnd il aduci, tinere domn.

- La revedere, atunci... Suntegi tot singure, surioara nu s-a

ilrfors? intreba el cAt putu de degajat, odat[ ajuns in antreu.

- Dar ce treabe ai cu ea, tinere domn?

- A, nimic deosebit... Am intrebat doar aqa... Iar dumnea-

voasffe mI repezigi... Cu bine, Aliona Ivanovna!'

Raskolnikov iegi, foarte tulburat. $i tulburarea lui cregtea cu

licce clipd. Pe scari se opri de cAteva ori, parci fulgerat. Iar odat[Irjuns in strade, izbucni:

F.M.Dostoiwski

,,O, Doamne! Ce dezgustator! Oare e posibil, oare... nu, e oaiureald, o absurditate, adlugd el ferm. E posibil sa-mi fi clocitmintea ceva atAt de monstruosl CAtd mocirle e in stare si scuipeinima mea? Abject, infam, imund!... $i eu, de o lun[ ?ntreag[... "

Dar nu-gi putea descdrca sufletul nici ln cuvinte, nici inizbucniri de furie. Senzagia de nemirginit dezgust, care tncepuses5-l terorizeze inc[ de pe cdnd mergea spre casa betrAnei,dobAndise o asemenea amploare gi se dezvaluia atAt de orbitor,lncAt Raskolnikov nu mai gtia unde si se ascundi de sine. Umblape trotuar ca turmentat, nebegand in seami trecdtorii 9i izbin-du-se de ei; igi veni in fire abia pe strada urmetoare. Era in faga

unei cArciumi, un fel de hruba, in care se intra cobordnd o scarice tncepea direct de pe trotuar. Doi begivi tocmai iegeau pe uq[,sprijinindu-se unul de altul gi injurdndu-se cu sdrg. Fara se steape gAnduri, Raskolnikov cobori ln beci. Nu prea c6lca prin cAr-ciumi, dar acum igi simgea capul invArtindu-i-se qi, in plus, o setemistuitoare il cuprinsese. ii crapa buza dup[ o bere rece, cu atAtmai mult cu cAt iqi punea nea$teptata slabiciune gi pe seama fap-tului ci era nemdncat. Se ageza lntr-un ungher ?ntunecat gi mur-dar, la o masi cleioas[ de licorile scurse pe ea, ceru bere gi sorbicu voluptate primul pahar. Se simgi numaidecAt mai ugurat, iargAndurile i se limpeziri. ,,Toate astea sunt pripistii, iqi spuse elrevigorat, n-am nici un motiv sa cad in degringolada! Pur gi sim-plu, o disfunclie fuic5.. Un pahar de bere, un pesmet, qi uite cd,intr-o clipa, mintea incepe sd duduie, gAndurile se limpezesc,intengiile se contureazd ferm. Ptiu, ce zbateide doi bani!..." Dar,in pofida acestui puseu de autodispret, arAta trviorat, de parcdg-ar fi eliberat deodati de o povard infricoEatd, gi incepuse si-ipriveasci pe cei din cdrciumd cu ingiduingd. Totuqi, chiar inacele clipe, ln suflet i se insinua simg[mAntul nelemurit ca gi

aceastd deschidere spre optimism ascundea in ea ceva vicios.Intre timp, in cArcium[ rimiseserd pugini muqterii. Pe urmele

celor doi cheflii pe care-i firtAlnise pe scari, mai ieqise, buluc, oceata lntreagi - cinci barbagi gi o femeie, dotati cu o armonici.Dupi plecarea lor, in locanta parcd. mai spatioase deodat6 se

a$ternu linigtea. Mai rlmlseseri pe pozigii un tip cherchelit, dar

Crima sipedcapsd 23

nu cine qtie ce, cu infhgigare de t6rgoveg, care bea bere, aleturi de

o namile cu cojoc siberian gi barba lungi, ?ncirungitl. Acesta din

urm[ trlsese zdravin la m[sea gi agipise pe o bancd; la r[stim-puri, degteptAndu-se brusc, igi desflcea bragele qi pocnea din

degete, s[ltAndu-gi bustul, f[re inse a se ridica de-a binelea de

pe laviga, gi lng6na un cantecel, chinuindu-se s5-qi aminteascd

versurile:Te- am Einut trtr-wt alint,

Vardd-imtnd, rc -an iubit..,

Ratacind pe ulicinme,

Dau de. fosta-mi Eiitoare...

Dar nimeni nu-i imp[rtlqea exaltareal taciturnul lui come-

sean reac[iona la aceste ieSiri chiar cu ostilitate gi v[dit scepti-

cism. in afard de aceQtia doi, in hruba mai r[m[sese un individ

cu infed$are de cinovnic ieqit la pensie. $edea cu sticla in fage,

sorbind la rEstimpuri din bauturl 9i privind in jur. Acel om p6rea,

gi el, pradi unei mari fremanteri.

I

RasrorNxov NU ERA DEPRINS cu LocuRILE pline de lume 9i,

rrga cum am mai spus, evita, mai cu seamd de o vreme incoace,

rlrice relagie cu semenii. Dar acum se simgi deodati atras de ei.

Ceva nou pirea a se isca in.sufletul lui, impingdndu-l spre

oameni. Ostenise intr-atdt in ultima lun6, muncit de obsesia lui,

de sumbra lui exaltare, incAt simgea nevoia ca, fie qi pentru scurt

timp, s[ respire intr-o alte lume, oricare ar fi fost ea, aga c5,

ignordnd mizeria din;ur, r[mase cu plecere in cArciuma aceea.

CArciumarul heladuia in alta tncipere, dar igi fecea deseori

uparigia ln salon, cobor6nd o scard interioare, in capul cireia se

nrltau mai intdi cizmele lui bine vicsuite, cu carAmbi roqii, rds-

{iAnti. Insul arbora o hainf, de velu6 incregitl in talie, qi o jiletci

Sau;

24 F.M.Dostoieqtski

de atlas negru, neinchipuit de slinoasd; cravate nu purta, iarchipul lui pdrea uns cu ulei, ca un lac6t de fier. in spateletejghelei, se foia un baiegandru de vreo paisprezece ani, iar prinpreajmd

- un altul, qi mai tAn6r, care ducea comenzile la mese.Pe tejghea - un platou cu castravegi tiiagi rondele, bucdgi depAine neagrd, uscata, gi felii de pegte care, toate laolalte, r6spdn-deau un miros respingf,tor. Atmosfera era indbuqitoare, ires-pirabila gi totul prrea atAt de imbibat cu damfuri, incAt ai fi zisc5, numai de la aerul acela, te puteai face praf in cinci minute.

Se intdrnpli, uneori, ln viag[ s[ intdlnim oameni completnecunoscufi nouf,, dar care ne stArnesc interesul de la primavedere, aga, din senin, inainte de a apuca si rosteascd un singurcuvAnt. Tocmai o asemenea impresie produse asupra luiRaskolnikov un mugteriu aqezat furtr-un ungher mai indepdrtat alsalonului gi care aducea cu un slujbag ieqit la pensie. Tdndrulavea sd-gi aminteasci ulterior, in repetate rdnduri, aceastl pritniimpresie, atribuind-o unui presentiment. ii

"rurr.u fostului sluj-

bag priviri insistente, desigur gi pentru ci acela il fixa la rdndullui, vddit dornic de a intra in vorbe. CAt despre ceilalgi cliengiaflagi in local, inclusiv cArciumarul, omul ii privea cumva fleg-matic $i chiar plictisit, cu un aer de tango$e superioritate, ca penigte personaje de joasi condigie gi fara instruire, cu care n-aveace vorbi. Era un barbat trecut de cincizeci de ani, de staturimijlocie gi indesat, cu plrul cirunt gi o cuprinz[toare chelie, cuobraji gelbejigi, chiar verzui, flegciigi de at6ta begie, gi cu pleoapepuhave, indaratul cdrora str[luceau niqte ochi minusculi, injec-tagi de sAnge, ingugti ca ni$te cripdturi, insa plini de vivacitate.Ceea ce te izbea la chipul lui era privirea, tr[dind inteligenga gi

spirit, dar uneori qi o stranie exaltare,'vecini cu nebunia. Purtaun frac negru, vechi, complet ferfenigit, cu nasturii cizufi. Doarunul se mai ginea, precar, qi la acela omul se incheiase, vrdnd,pesemne, se pestreze o urm[ de decengd. Sub jiletca lui denanchin se zdrea un plastron bogit, petat gi umed. Se berbierise,ca un slujbag ce se afla, dar asta nu prea de curAnd, gi deja peobraji incepuserd sd-i rdsard peri degi, cenugii. $i gesturile luipistrau ceva din ifosul cinovnicesc, dar omul pirea nelini$tit: isi

25Crina sipedeapsd

ciufulea pu(inul pir gi, la rastimpuri, abetuq iqi aqeza coatele

ffentaroase pe masa cleioasi gi ude, sprijinindu-qi b[rbia in pal-

*". itt sfAr$it, il privi pe Raskolnikov drept in fata gi spuse, tare

gi rlspicat:

- M-aq putea fuIcumeta, distinse domn, s[ vi propun o con-

vorbire amicalal tebuie sd spun c1, sub infa$qarea modesti a

Domniei Voastre, ochiul meu exersat intuiegte un tAnir instruitqi nedeprins cu beutura. in ce me privegte, am preguit lntotdeau-

na invl([tura, mai cu seamtr cAnd e insogit[ de sensibilitate, qi,

in plus, trebuie si qtiqi c[ sunt consilier titular. Marmeladov a$a

ma cheama - consilier titular. indreznesc si vS lntreb: a(i avut,

pflni acum, vreo slujba?

- N*, incl studiez..., rdspunse tdndrul, surprins atflt de stilulsofisticat al personajului, cit qi de faptul ci fusese abordat atAt

cle frontal. in pofida doringei de comunicare pe care o resimgise

Htat de imperios cu cAteva clipe in urmi, la primul cuvdnt ce-i

fusese adresat nemijlocit, in el se degteptl iaraqi simgimAntul

acela stAnjenitor de enervare qi respingere fage de orice persoand

streine ce s-ar fi atins, ori ar fi incercat sf, se ating[, de cuirasa

personalitagii lui.

- Student, aEadar, ori fost student! exclami slujbagul -cxact cum tmi imaginasem! Experienga, stimate domn, expe-

rientra! $i, in semn de autoapreciere, individul isi duse degetul la

tAmpln. Agi fost student sau, oricum, agi fecut ceva gcoala... Dar

dati-mi voie... Se ridice, nesigur, de pe scaun, iqi lui clondirul cu

bduture qi paharul, apoi se aqezd lAngi Raskolnikov, putin intr-opnrte. Era uEor afumat, dar vorbea volubil gi fluent, pierzAndu-qi

numai arareori qirul vorbelor, cAnd lungea qi silabele. VazanduJ

curn se nepuste$te asupra lui Raskolnikov ca asupra unei prlzi, ai

tl zis c[ nici el nu mai deschisese gura de o lund incheiati.

- Stimate domn, incepu el aproape solemn, slr6cia nu e un

viciu, iatd un adevdr indubitabil. Dar nici begia nu e o virtute -cu atAt mai pugin. ins[ mizeria, stimate domn,'mizeria e un viciu'ln sdrlcie, omul isi mai pistreazi noblegea inniscutl a sufletului;tn mizerie - nifi1gni, nicio'data. in mizerie e$ti gonit din socie-

tlltc nu cu bastonul, ci miturat cu tamul, ca sd fti cAt mai umilit;