Fa-ti timp....Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume catre veci,Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzandFa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau - batrani....Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....In trecerea grabita prin lume catre veci,Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!Fa-ti timp, ACUM!Sa stii: zadarnic ai sa plangi,Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!

Dacã

Dacã te poti stãpâni, când norodul din jur se frãmântã,Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântã,Dacã-ti pãstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...Dacã astepti cu nãdejde si nu te rãpune-asteptarea,Dacã minciunii, stãpânã pe lume, îi spulberi chemarea,Dacã asaltul mâniei te lasã senin, fãrã urã,Dacã pãsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu mãsurã ...Dacã te leagãnã visul, dar stãrui stãpân peste vise,Dacã din gânduri mãrete renunti sã-ti faci teluri prezise,Dacã cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...

Dacã suporti sã auzi, despre spusele tale cinstite,Gânduri jelene, scornite de rãi, pentru gloate smintite,Dacã din opera s-au ales doar ruine si spatii,Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacã pierzând, într-o clipã de risc pe o sansã, avutul,Poti sã începi, de la capãt, uitând în tãcere trecutul,Ferm adunând cu rãbdare, întregul pe lungã duratã,Fãrã sã sufli o vorbã, de pierderea grea înduratã ...Dacã superb prin vointã fortezi, când îti vine sorocul,Inima, capul, tãria, sã nu îsi astâmpere joculGol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacã multimilor poti sã vorbesti cu deprinderi egale,Dacã, constant, îti pãstrezi modestia si-n cercuri regale,Dacã esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,Dacã pe toti îi stimezi îndeajuns, însã nu peste fire ...Dacã momentul cumplit al prãpãdului crâncen si mareCalm vei putea sã-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,Lumea cu tot ce cuprinde va fi stãpânitã de tine,Tu, peste toti vei rãzbate : om al puterii depline !

Traducere (1967) , Corneliu Coposu

Daca, de Rudyard Kipling.

De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina; De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau, Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine; De poti s-astepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea, De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti, Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii, De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel, De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii, Succesul si dezastrul primindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine, Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut; De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere, Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut, Si-atunci, fara a scoate vorba de durere, Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput; Si daca corpul tau, uzat si obosit, Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca, Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;

De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa, De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca, Pentru ca doar dreptatea e calauza ta; Si daca poti sa umpli minuta trecatoare, Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom, Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate Si, mai presus de toate, vei fi un OM, copilul meu!

Kostas Varnalis – „Anti-Dacă”

De poţi să faci pe prostu’ când altul te repedeFăcând-o pe deşteptu’, şi c-un cuvânt nu-l cerţi,De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi,

De nu amâni o clipă un rău să împlineştiŞi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,De-ţi place în iubire cu ură să izbeştiŞi totuşi îţi pui mască de sfânt sau înţelept,

De te târăşti cu viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborulŞi numai interesul îl sui la rang de ţel,De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorulŞi-i vinzi fără sfială pe amândoi la fel,

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăciteDrept adevăr să-nşele mulţimea oarbă şi,Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,Tu, dându-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig o mieŞi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,De nu-ţi plăteşti bănuţul luat cu datorie,Dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gândul, şi inima, şi nervii,Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi,Şi, sub nehotărâre plecându-te ca servii,Când toţi strigă „’nainte!”, doar tu să strigi „’napoi!”,

Dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ, Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde un răuŞi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,

Al tău va fi Pământul cu tot prisosul său.Vei fi între domni Întîiul, dar niciodata OM!

RIŞTI?... Râzând, Rişti să pari nebun. Plângând, Rişti să pari sentimental. Întinzând o mână cuiva, Rişti să te implici. Arătându-ţi sentimentele, Rişti să te arăţi pe tine însuţi. Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, Rişti să pierzi... Iubind, Rişti să nu fii iubit la rândul tău. Trăind, Rişti sa mori... Sperând, Rişti să disperi, Încercând măcar, Rişti să dai greş... Dar dacă nu rişti nimic, Nu faci nimic, Nu ai nimic, Nu eşti nimic... ( Rudyard Kipling )