ELABORAREA ŞI EXPERIMENTAREA UNUI PROGRAM DE ÎNVATARE DIFERENŢIATĂ PENTRU TEMA :

"REACŢII CHIMICE ANORGANICE"-REACTIA DE SUBSTITUŢIE SAU ÎNLOCUIRE –

PROF. NEDELCOF CONSTANTA ŞCOALA CU CLS. I-VIII NR.7

"AUREL VLAICU" MUNICIPIUL FEŞTETI

JUD.IALOMIT

ELABORAREA ŞI EXPERIMENTAREA UNUI PROGRAM DE ÎNVĂŢARE DIFERENŢIATĂ PENTRU TEMA ,, REACŢII CHIMICE ANORGANICE"

PREDAREA-ÎNVĂŢAREA ,, REACŢIILOR CHIMICE ANORGANICE “ PE BAZAACTIVITĂŢII INDEPENDENTE , DIFERENŢIATE A ELEVILOR

Utilizarea acestui mod de lucru cu clasa impune: cunoaşterea particularităţilor individuale ale elevilor (prin urmărirea comportării şi a

rezultatelor lor la învăţătură pe parcursul unei perioade mai îndelungate) reflectarea asupra tipurilor de activităţi care pot fi organizate diferenţiat şi obişnuirea

elevilor cu acest sistem de muncă (între acestea : verificarea orală a elevilor prin chestiuni cu grad de dificultate diferit, verificarea scrisă prin lucrări de control cu conţinut diferit ca volum şi dificultate, verificarea prin lucrări de control cu punctare eşalonată, folosirea manualului ca sursă de informare directă prin activitate independentă a elevilor , sprijinirea elevilor slabi în timpul activităţii , antrenarea elevilor foarte buni în activităţi suplimentare, diferenţierea temelor pentru acasă etc.);

organizarea clasei în vederea aplicării sistemului de lucru diferenţiat (alcătuirea grupelor de nivel diferit - permeabile , temporare, mobile - în funcţie de evoluţia sa , un elev va putea trece dintr-o grupa în alta). Cunoştinţele referitoare la tema în discuţie sunt predate conform programei şcolare pe parcursul a patru ore , în acest scop , noţiunile sunt grupate în fişe de lucru, alcătuite pe trei nivele:

nivelul A , inferior se adresează elevilor cu capacităţi reduse de învăţare, cu ritm lent de lucru şi care , în general nu sunt deprinşi cu muncasistematică, posedând un sistem de cunoştinţe redus;

nivelul B, se adresează elevilor care pot face faţă în condiţii buneprogramei şcolare;

nivelul C , superior, cuprinde sarcini de lucru, pentru elevii mai dotaţidin punct de vedere intelectual cu ritm rapid de învăţare şi cu interespentru acest obiect de învăţământ.

Pentru nivelul A se stabileste un volum minimal de cunostinţe şi abilităţi cu caretrebuie înzestrat elevul şi la care se va raporta calificativul de promovare al acestuia. Pentru elevii de nivel mediu B, conţinutul se stabileşte conform cerinţelor integraleale programei şi cuprinde unele indicaţii, explicaţii sau puncte de sprijin pe baza căroracunoştinţele prevăzute să poată fi însuşite. Elevilor de nivel superior C, li se da spre rezolvare sarcini mai multe şi mai complicate. Cunostinţelor prevăzute în programă li se adaugă unele noţiuni suplimentare, iar sarcinile de lucru implică în mai mare măsură capacităţile investigatoare şi creative ale elevilor.

Într-un sistem obişnuit de lucru sarcinile destinate acestui nivel se pot constitui într-o fişă de dezvoltare.

În toate cazurile se urmăreşte formarea unor deprinderi practice specifice dar, pe cât posibil, cu ecou în alte domenii de activitate.

În afara celor existente în fişele de instruire , predarea noţiunilor referitoare la tema ,,Reacţii chimice anorganice” mai comportă o serie de discuţii cu întregul colectiv al clasei, pentru orientarea elevilor înaintea şi pe parcursul însuşirii noilor cunoştinţe.

Pentru fixarea cunoştinţelor se alcătuiesc exerciţii ce pot fi prezentate elevilor pe o fişă anexă sau cu ajutorul retroproiectorului.

Climatul favorabil activităţii diferenţiate se asigură şi printr-o motivaţie bine justificată, sprijinită pe aceea că:

prezentarea diferenţiată a sarcinilor de lucru permite fiecărui elev să lucreze după posibilităţile sale;

punându-se accentul pe învăţarea lecţiilor în clasă, se evită supraîncărcarea elevilor acasă;

elevii vor primi sprijin şi vor fi ajutaţi să obţină rezultate după posibilităţile lor etc.Este lăsată elevilor sarcina de a-şi alege grupa din care vor să facă parte , profesorul

rezervându-şi dreptul de a interveni cu schimbări, dacă va fi cazul.

1

REACŢIA DE SUBSTITUŢIE SAU ÎNLOCUIRELECŢIE DE DOBÂNDIRE DE CUNOŞŢINTE PE BAZA ACTIVITĂŢII

INDEPENDENTE, DIFERENŢIATE PE NIVELE DIFERITE DE PREGĂTIRE

CLASA a Vll-a DURATA:50minuteLOCUL DE DESFĂŞURARE : LaboratorUL de chimie COMPETENTE SPECIFICE RAPORTATE LA ELEV:CS1 Cu ajutorul bilelor şi tijelor de care dispun la masă, elevii să modeleze molecula de HCI, reacţia care are loc între Zn si HCI;CS2 Pe baza modelelor materiale realizate să scrie ecuaţia reacţiei chimice;CS3 Cu substanţele şi ustensilele de la mese : Zn, Fe, HCI , Pb ,CuSO4 (aq) , AgNO3(aq) ,Zn(NO3)2(aq), Pb(NO3)(aq), eprubete, cleşte din lemn şi indicaţiile din manual, elevul să efectueze reacţii de substituţie ,sa noteze prin ecuaţii reacţiile respective;CS4 Pe baza experimentelor efectuate şi a interpretării, elevul să compare reactanţii cu produşii de reacţie , să indice prin săgeţi schimbul care s-a produs în timpul reacţiei chimice. Să propună în concluzie denumirea acestui tip de reacţie;CS5 Simbolizând reactanţii cu A şi BC, elevul să scrie ecuaţia generală a reacţiei de substituţie;CS6 Elevul să opereze cu conceptul de reacţie de substituţie în rezolvarea unor exerciţii problematizate;CS7 Pe baza informaţiilor furnizate de profesor şi a cunoştinţelor lor anterioare , elevul să indice principalele utilizări ale reacţiilor de substitute. METODE SI PROCEDEE DIDACTICE:

o conversaţia o munca cu manualul o modelarea o descoperirea dirijată o feed-back-ul o problematizarea o experimentulo rezolvarea de exerciţii si probleme

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI MATERIAL DIDACTIC o fişe de lucru o manualul o modele o aparatură şi ustensile de laborator o reactivi chimici o epidiascopul o retroproiectorul

SCENARIUL DIDACTIC

1. Anunţarea competentelor şi organizarea învăţăriiFixarea si consolidarea cunoştinţelor însuşite despre cele două tipuri de reacţii studiate: reacţia de combinare şi reacţia de descompunere şi studierea unui alt tip de reacţie reacţia de înlocuire sau substituţie.

2. Actualizarea noţiunilor însuşite în lecţiile precedente se face printr-un exerciţiu de muncă independentă, prezentat pe fişa de lucru diferenţiat întocmită ce cuprinde următorii itemi

A+B I1 Daţi exemple de reacţii chimice de combinare întâlnite în viaţa de toatezilele

I2 Dafi exemple de reacţie de descompunere cu aplicaţii practice în industrie I3 Exprimaţi prin ecuaţii chimice următoarele transformări a. arderea sulfului;

b. barbotarea produsului de reacţie de la punctul a) în soluţie de trumesol;c. descompunerea calcarului.

C I4 Completaţi ecuaţiile reacţiilor chimice de mai jos şi notaţi prin săgeţi corespondenţa dintre fiecare ecuaţie, tipul acesteia şi natura produşilor de reacţie.

2

3

Ecuaţiile reacţiilor chimice

TIMP DE LUCRU :5 minute

Exerciţiile din fişa de lucru asigură:o Diferenţierea unei aplicaţii industriale de una de laborator; o Reprezentarea unei transformări chimice prin ecuaţii chimice; o Recunoaşterea tipului de reacţie , efectuarea de analogii şi

comparaţii între reacţiile de combinare şi reacţiile de descompunere (reacţia de combinare se poate produce atât între elemente, cât şi între substanţele compuse , iar substanţele compuse se pot descompune fie în elemente fie în alte substanţe -simple şi compuse sau substante compuse)

o Abilitatea elevilor de a remarca faptul că reacţiile de descompunere sunt opuse celor de combinare

o Trecerea la tema nouă , întrucât ultimul exemplu dat aparţine reacţiilor de înlocuire sau substituţie.

3. Corectarea soluţiilor date de elevi se face utilizând folii cumulative prezentate pe măsura discutării fiecărui item în parte. La itemul 4 formulele şi coeficienţii completaţi vor fi scrise cu roşu iar săgeţile trasate în nuanţe diferite. În timpul soluţionării exerciţiilor profesorul asigură îndrumarea diferenţiată a elevilor şi condiţiile unei notări obiective a acestora.

Folosirea mijloacelor vizuale este operativă , eficientă şi plăcută elevilor iar grafica utilizată în folii contribuie la educaţia estetică a elevilor.

4. Trecerea la tema noua prin discutarea ultimei ecuaţii chimice (plasatăintenţionat la nr. 7) şi notarea titlului pe tablă.

4.1. Profesorul cere elevilor ca, respectând normele de protecţie a muncii în laborator şi citind cu atenţie modul de lucru, să efectueze experimentele din manual:1. Acţiunea fierului asupra soluţiei de sulfat de cupru;2. Acţiunea zincului asupra soluţiei de acid clorhidric;3. Acţiunea plumbului asupra soluţiei de azotat de zinc;4. Acţiunea zincului asupra solutiei de azotat de plumb.

Şi înregistrarea observaţiilor , ecuaţiilor reacţiilor chimice şi concluziilor într-un tabel înscris din timp pe tablă , sau pe folie la retroproiector.

4

TIMP DE LUCRU : 6 minute

Muncă diferenţiată pentru elevii cu ritm accelerat de lucru: Acţiunea zincului asupra soluţiei de azotat de argint. Compararea reacţiilor 3 si 4.Pe parcursul desfăşurării experimentului, profesorul urmăreşte activitatea în grup a elevilor , completarea tabelului în caiete apoi la tablă sau prin proiectarea cu epidiascopul a caietului unui elev ce a completat corect tabelul.

STABILIREA CONCLUZIEI Comentând reacţiile chimice care au avut loc ,profesorul conduce spre concluzia

că s-a produs o substituţie ( înlocuire) definind acest tip de reacţie.Pentru aceasta după înscrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice în tabel, elevii vor fi

solicitaţi:- Să compare reactanţii cu produşii de reacţie;- Să sublinieze cu o culoare substanţele compuse din ecuaţie şi cu o altă culoare

pe cele simple;- Să indice prin săgeţi schimbul care s-a produs în timpul reacţiilor chimiceComparând reactivitatea metalelor folosite profesorul explică elevilor că metalele au

reactivităţi chimice diferite . Pentru ca elevii să cunoască când poate avea loc sau nu o reacţie chimică de

substituţie ei se indică seria reactivităţii chimice - ca instrument de lucru.

4.2. MUNCĂ INDEPENDENTĂ Folosind informaţiile furnizate de seria reactivităţii chimice a metalelor , propuneţi două reacţii chimice în care magneziul substitute hidrogenul dintr-o substanţă compusă , iar zincul substitute plumbul dintr-o sare. TIMP DE LUCRU : 5 minute. Proba evaluează măsura în care elevii au reţinut tipul de reacţie studiat.

Verificarea răspunsurilor elevilor se face la tablă purtându-se totodată discuţii cu întreaga clasa.

CONCLUZIE. Exerciţiul ne arată de ce aceste reacţii sunt posibile.

4.3. Profesorul solicită elevilor ca în urma experimentelor efectuate. Să generalizeze reacţia de substituţie (înlocuire) . Se sugerează elevilor notarea reactanţilor cu A si BC. Elevii dotaţi stabilesc formula generală a reacţiei de substituţie (înlocuire)

A+ BC -> B+AC Unde: A, BC – reactanţii;

B , AC - produşi de reacţie.CONCLUZIE : Reacţia de substitute (înlocuire) poate fi generalizată şi exprimată în forma:

A+BC -> B+AC

4.4.APLICAŢII PRACTICE ALE REACŢIEI DE SUBSTITUŢIE (ÎNLOCUIRE) a. Demonstraţie experimentală efectuată de profesor REACTIA ALUMINIULUI CU APA Sarcinile elevilor în timpul demonstraţie sunt:

- Să recunoască ustensilele de laborator folosite;- Să descrie instalaţia;- Să observe fenomenele care au loc;- Să scrie ecuaţiile reacţiilor respective;- Să stabilească aplicaţiile practice ale procesului chimic demonstrat

5

Mod de lucru

Se introduce o plăcuţă de aluminiu în prealabil curaţată de stratul de oxid suspendată de un fir, folosind instalatia din figură , în soluţie de HgCI2. După câteva minute se scoate plăcuţa din soluţie şi se ţine în aerul atmosferic . Ce observaţi?

În continuare elevii devin observatori activi notează componentele instalaţiei si concluziile desprinse.

b. Corectarea soluţiilor stabilite de elevi: modelarea ecuaţiilor reacţiilor chimice pe tabla magnetica - aceasta reprezintă o recompensă pentru cei activi şi silitori.

c. Utilizările reacţiilor de substituţie în laborator, în industrie , prezentate de profesor - asigurându-se astfel legarea teoriei cu practica. CONCUZII :Experimentul reuşeşte să trezească curiozitatea elevilor, să le stimuleze interesul. El declanşează întrebarea : „ De ce aluminiul scos din soluţia de HgCI2 se transformă rapid într-o pulbere alb-cenuşiu iar mercurul se adună bobiţă cu bobiţă?".Elevii vor stabili astfel legătura cauzată între reacţia aluminiului cu HgCI2 şi fenomenul observat apoi, la scoatere acestuia în aer. ASIGURAREA FEED-BACK-ULUI Profesorul solicită elevilor răspunsurile la fntrebările:

- Ce au observat în exerciţiile supuse spre rezolvare (practic-experimentale sau practice)?

- Ce sunt reacţiile de substituţie ? - Ce importanţă practică au reacţiile de substituţie?

Probă de evaluare finală: 15 minute TEMA : Reacţia de substituţie COMPETENTE: Elevul

CS1 Să exemplifice reacţia chimică de substituţie ;CS2 Să poată stabili greşelile intenţionate introduse;CS3 Să completeze reactanţii sau produşii de reacţie într-un şir de reacţii date.

Recunoaşterea tipului în care se încadrează fiecare reacţie; CS4 Să recunoască importanţa practică a reacţiilor de substituţie.

CONŢINUTUL PROBEI DE EVALUARE

I1 Daţi exemple de reacţii de substituţie a hidrogenului de un metal monovalent I2 Stabiliti greşelile din ecuaţiile reacţiilor date Al + 2HCI AICI2 + H2 Cu + HCICuCI2+H2 I3 Completaţi spaţiile libere. Egalaţi ecuaţiile reacţiilor şi mentionaţi tipul lor.

SO2 + ... SO3 Fe+ H2S04FeSO4+...

KCIO3 KCl+... Cu +AgNO3...+...

I4 Daţi exemple de reacţii chimice de substituţie cu deosebită importanţă practică. Punctajul: I1 - 3 puncte

I2 - 2 puncteI3 - 2 puncteI4 - 2 puncte

Se acordă un punct din oficiu. Total 10 puncte

6

6. Tema pentru acasă - exerciţii din manualCONCLUZII : Pe tot parcursul lecţiei s-a urmărit îmbinarea muncii colective cu cea individuală sau de grup care să răspundă cerinţelor şi particularităţilor diferitelorcategorii de elevii. Eliminând stereotipul lecţiei, trezind prin caracterul mai variat al acesteia interesul elevilor.

Prin modalităţile de lucru la care s-a făcut apel, elevul devine factor activ in însuşirea cunoştinţelor şi la formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă sau gândire, îndeplinind succesiv, pe parcursul lecţiei rol de cercetător ,de organizator, de executant etc.

Se obişnuieşte să-şi pună întrebări, să construiască singur răspunsurile , să descopere erorile şi căile de îndreptare a acestora, să se autoaprecieze.Dacă elevul înţelege ceea ce i se explică , dacă simte asistenţa profesorului şi poate colabora cu toţi colegii de grup, el devine conştient că instruirea diferenţiată are ca scop ridicarea nivelului de pregătire a fiecăruia spre o limită maximă.

EVALUAREA PERFORMANŢELOR OBŢINUTE DE ELEVIÎN STUDIUL REACŢIILOR CHIMICE ANORGANICE - REACŢIA DE

SUBSTITUŢIE SAU ÎNLOCUIRE

PREZENTAREA ŞI ANALIZA REZULTATELOR OBŢINUTE , PREZENTATE STATISTIC ŞI INTERPRETAREA LOR

După fiecare lecţie am aplicat teste sub formă de fişe cu conţinut comun şi respectiv cu sarcini unice la un eşantion de 33 de elevi.

Aceste fişe conţin , conform competentelor urmărite un număr de sarcini , eşalonate în ordinea crescândă a dificultăţilor din care elevul poate rezolva o parte sau toate , potrivit nivelului de cunoştinţe şi ritmul propriu de muncă.

Reacţia chimică de substituţie ( înlocuire) COMPETENTE: Testarea capacităţii elevilor de a :

CS1 . Defini noţiunea de reacţie de substituţie;CS2 . Cunoaşte clasele de substanţe chimice pentru a putea compara

reactanţii cu produşii de reacţie;CS3 . Alege dintr-un sir de reactanţi pe cei care conduc la reacţia de

substituţie şi alege corespunzător produşii de reacţie;CS4 . Recunoaşte categoria de reacţie în care se încadrează o reacţie dată;CS5 . Completă reactanţii şi produşii de reacţie într-un şir de reacţii date;

recunoaşterea tipului în care se încadrează fiecare reacţie;CS6 . Cunoaşte informaţiile care se desprind din seria de reactivitate şi

importanţa practică a reacţiei pusă în discuţie.

TESTUL PROPRIU- ZIS

Se înmână elevilor prin intermediul unor fişe individuale , ce cuprinde următorii itemi.I1 Ce este reacţia de înlocuire;I2 Comparaţi felul şi numărul reactanţilor cu cele ale produşilor de reacţie;I3 Alegeţi reactanţii şi produşii de reacţie astfel încât să rezulte două reacţii de

substituţie.REACTANŢI PRODUŞI DE REACŢIECu H2

H2O Cu(NO3)2

AgNO3 AlCl3

AlI4 Ecuaţia : 2KClO3->2KCI + 3O2t este ecuaţia unei reacţii de :

a) combinareb) descompunerec) substituţie

I5 Completaţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor chimice şi precizaţi tipul lor

7

Ca + O2 ...

Cu +HgCI2CuCL2 + …CaO+ … Ca(OH)2

NaNO3 NaNO2 + ...NH4CL... + HCI

I6 Importanţa practică a procesului aluminotermic Ecuaţia reacţiei chimiceCum vă explicaţi că aluminiul reacţionează cu oxidul de fier (III) în raport molar de 2:1 , deşi ambele metale au aceeaşi valenţă în această reacţie de substituţie?

Cei 6 itemi propuşi vizează direct competentele stabilite şi totalizează 9puncte: I1; I4 -0,5 puncte ; I2 -1 punct; I3;I5 - 2 puncte ; I6 - 3 puncte . Se acordă unpunct din oficiu.

REZULTATE ÎN URMA APLICĂRII TESTULUI

NUMĂR ELEVI TESTAŢI NOTE1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

33 - - 1 2 8 9 8 3 1 1

REPREZENTARE GRAFICĂ

NR ELEVI

9-10SUB 5 7-8 NOTE

8

Din analiza tabelului şi graficului de mai sus rezultă că cei mai mulţi elevi aurezolvat trei-patru sarcini în acelasi timp .Sarcinile itemilor l1; I2; I4 au fost rezolvate de 30de elevi din totalul de 33 elevl testaţi.

Nerezolvarea completă a sarcinilor de lucru la un item sau altul arată că elevii nu au atins nivelul comportamentului propus ca obiectiv al temei alese .