Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase

De Dan Alexe

Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase a lui Dan Alexe e una din acele

carti unice pe care le gasesti in literature romana de actualitate. E interesanta si

intriganta, e genul de carte pe care o citesti in mod natural, fara complicatii, dar care in

acelasi timp ridica tot felul de intrebari si creaza de dileme in subconstientul cititorului.

In povestirile lui asa-zise scandaloase, cititorul se regaseste, fie ca vrea sa recunoasca

sau nu, fie ca o spune cu voce tare sau nu. Oricine isi regaseste trairile sau fanteziile in

povestirile lui Dan Alexe din Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase,

pentru ca, asa cum suntem anuntati inca din prefata de Radu Paraschivescu, cartea lui

Dan Alexe este “umana si fireasca”.

Recunosc ca citind primele povestiri am avut acea reactie ipocrita a cititorului scolar

cum ca asta nu e nici literatura, nici carte ci mai degraba o colectie de aventuri si

fantezii sexuale asternute pe hartie. Senzatia a inceput sa se risipeasca odata cu

adancirea in lectura, si mai ales, dup ace naratorul a inceput sa dezvaluie si altfel de

trairi in afara de cele pur si stric erotice. Am vazut ca poate sa planga, am vazut tristete

si bucurie, toate strecurate prin acele povestiri “scandaloase”.

Este foarte eliberator sa vezi ca lumea a inceput sa savureze si astfel de literature si sa

o considere de calitate. Asa cum spunea Radu paraschivescu in prefata: “ De la primul

cuvant la ultimul paragraph, cartea lui Dan Alexe e manifest impotriva reteteloor

ambulate, mai mult sau mai putin istet, de masinaria marketingului editorial si rumegate

blajin de public, si in acelasi timp un asalt cu pumnalul in dinti impotriva pudibonderiei si

gesticulatiei ipocrite carora li se abandoneaza o atat de mare parte a lumii noastre –

literare sau nu.”

Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase contine 33 de povestiri. O parte

din titlu (Miros de roscata amara) este data de una din povestirile cu cea mai mare

incarcatura emotionala pentru eroul principal, “roscata amara” fiind una din putinele

femei descrise din punctual de vedere al emotiilor pe care le trezeste in eroul nostru.

E placut sa vezi cum sunt descrise femeile, cum sunt “agatate”(pentru ca intalnim chiar

si un manual de agatat la supermarket) si mai ales este placut sa vezi toate acele trairi

pe care fircare eroina, grozava sau stearsa, frumoasa sau cu trei sani, desteapta sau

proasta, le trezesc in acelasi erou. E fascinant cum atatea tipologii feminine pot fi

placate, adorate sau iubite de acelasi erou.

Doua dintre cele 33 de povestiri mi-au placut in mod deosebit: Miros de roscata amara-

pentru ca descrie un gen de atractie a eroului fata de eroina roscata pe care nu o mai

intalnesti in nici una din celelalte povestiri: “mirosul ei de piele imi imbacsea treptat

narile si creierul”- si cealalta povestire este Tarot si ciorba de pui-pentru ca exprima

tristete prin faptul ca eroul este parasit pentru ca eroina noastra avea o asa-zisa nunta

in cateva zile. Nu asta e tristetea mare ci finalul: “N-am inteles niciodata de am inventat

ca trebuie sa ma marit…Nu stiu de ce ti-am trantit asa o prostie.[…] Priveam in gol.-

Trebuia sa ma lasi sa-ti dau in tarot, i-am soptit. Pauza mi-a adus lacrimi si piele de

gaina.”

Nu as mai putea sa spun prea multe despre carte fara sa incep sa o povestesc pur si

simplu, lucru pe care nu vreau sa-l fac, pentru ca risc sa-I stric farmecul. E sufficient sa

spun ca mi-a placut, ca am savurat fiecare pagina si ca am cittit-o pe nerasuflate. Este

originala, frumoasa, vesela si trista, ceva ce nu intalnesti des in literatura de actualitate.