----

Într-o economie din ce în cemai globalizată, strategia ener-getică a unei Ńări se realizeazăîn contextul evoluŃiilor şi schim-bărilor care au loc pe plan mon -dial. Obiectivul general al dezvol -tării sectorului energetic îl con-stituie acoperirea integrală a con -su mului intern de energie elec-trică şi termică în condiŃii decreştere a se curităŃii energetice aŃării, de dezvoltare durabilă şi cu

asigurarea unui nivel corespunzător de competivitate.În pofida progreselor înregistrate, Uniunea Europeană

mai are foarte multe de întreprins pentru a face faŃă pro -vocărilor actuale în domeniul energiei.

Ca expresie a conştientizării deficienŃelor structuraleale Uniunii Euro pene în domeniul asigurării ofertei deenergie, Comisia Europeană a lan sat un document de re-ferinŃă: Cartea verde a energiei „Către o strategie comunăpentru securitatea aprovizionării cu energie", completat cuRaportul fi nal asupra "CărŃii verzi".

Există câte-va cauze majorecare au condus laprăbuşirea aproa -pe ca tastrofală asistemului financiarac tual, evitată, separe, în ultimulmo ment. Păstrămaceastă sintagmă,pen tru că, aşacum vedem, sun-

tem departe de a fi scăpat de toate probleme-le noastre. Cei care încă nu constată gravita-tea problemelor se vor trezi, cel mai probabil,în faŃa unei “brave new world”, o lume nouă,cu realităŃi diferite faŃă de cele pe care lecunoşteau.

Totuşi, considerăm că răul a fost deja facut,altfel spus, pe lângă milioanele de tragedii, credi -te ipotecare eşuate, oameni daŃi afară din case,sinucideri, ar trebui să ne concentrăm şi asu-pra unor modalităŃi pentru diminuarea premise-lor de manifestare a unor cataclisme economi-ce precum cele pe care le întâlnim în prezent.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Iert uşor datorită faptuluică nu ştiu să urăsc. Credcă ura este dureroasă.”

Montesquieu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 340 anul VIII vineri, 9 martie 2012 1 RON

„Într-o societate perfectă, fie -care cetăŃean trebuie să se bu -cure de libertate individuală, debunăstare, de egalitate rasială şietnică, de şansa unei existenŃecare să-i ofere satisfacŃii. Dar tre-buie recunoscut, totuşi, că nimicnu neagă atât de clar libertăŃileindividuale precum lipsa acută debani, care le diminuează pânădis par în totalitate. Într-o socie -tate echitabilă, nimeni nu trebuie

să sufere de foame sau de lipsa unui adăpost”.Oricât ar părea de curios, afirmaŃia de mai sus nu a

fost extrasă din operele clasicilor marxism-leninismului,ci aparŃine unei somităŃi din lumea economiei mondialeactuale, J.K. Galbraith, în anul de graŃie 1996. Conform teoriei lui Keynes,

in vestiŃa depinde de, ceea ce elnu meşte, „eficienŃa marginală acapitalului” – adică, rataaşteptată a randamentului pentrucos tul achiziŃiei bu nurilor de cap-ital. Aceasta este comparată curata dobânzii de pe piaŃă. DacăeficienŃa marginală a capitaluluieste superioară ratei dobânzii,inves tiŃiile vor creşte; dacă esteinferioară, investiŃiile vor scădea.

Românii – victimeale redesen@riih@r]ilor migra]iei

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Europa nu se va face dintr-o sigură lovitură, nici într-o construcŃie operativă de ansamblu.

Ea se va face prin realizări concrete creind mai întâi o solidaritate de fapte”

Robert Schuman, 9 mai 1950

Am în faŃă o broşură cu coperŃile şi foile îngălbenite de vreme:„Probleme ale relaŃiilor economi ce dintre Ńările socialiste”, Biblioteca„ViaŃa Econo mică”, nr.2/1964. „ViaŃa Economică” era o revistă săptămâ-nală, de tip tabloid, de un bun nivel profesional şi o apreciată Ńinutăgrafică, apărând la Bucureşti, sub egida ştiinŃifică a Institutului de

Cercetări Economice. Sediul redacŃiei era o casă fostă boierească, naŃionalizată, desigur,aproape de PiaŃa Romană. continuare ^n pag. 4

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVIDEXPOZI[IA

ARTA CUM LAUDE (II)

Un sistem viciat:sistemul bancar

13 martie 1938. Anschluss-ul saudecesul provocat al Austriei.

O problem@ de mare actualitateSecuritatea energetic@a Uniunii Europene

Un moment important de istorie economic@ româneasc@

Muzeul Municipal Mediaş

New-York: Wall Street

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 6

John Kenneth Galbraith

asistent univ. drd. LucianAlexandru DANCIU, ULBS

Stimularea investi]iilor – premis@pentru relansarea economic@

conf. univ. dr. PaulLUCIAN, ULBS

continuare ^n pag. 2

Vedere din Bruxelles

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca „Via]a Economic@” - con]inut, context, semnifica]ii – (I)

ENERGIE2 VINERI 9 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Documentul este considerat a fi

primul studiu energetic cu adevăratimportant, reali zat după anii '70, carepoate fi utilizat drept bază a uneistrategii energetice pe termen lung aComunită Ńilor Europene.

Cartea Verde a relevat cauzelepro funde ale dependenŃei exageratede importurile de energie ale UniuniiEuropene şi riscurile de natură fizică,geopolitică, economică şi socială laadresa securităŃii ofertei de energie.

Au fost identificaŃi şi alŃi factoricare afectează securitatea aprovizio -nă rii cu energie: capacitatea insuficien -tă a economiilor Uniunii Europene dea controla factorii de risc geopoliticşi speculativi, fapt care presupuneun potenŃial redus de influenŃare aevoluŃiei viitoare a pieŃelor şi preŃu -rilor energiei; insuficienŃa armonizarea măsurilor comunitare cu privire lautilizarea stocurilor petroliere; carenŃeîn funcŃionarea mecanismului de crizăal AgenŃiei InternaŃionale de Energie,în sensul absenŃei unor criterii clarede activare a unui mecanism şi alcondiŃionării acestuia de votul una -nim al tuturor Ńărilor membre, absen-Ńa unor măsuri coordonate pentru asi -gurarea securităŃii aprovizionării cu gaz.

În conformitate cu Noua PoliticăEnergetică a Uniunii Europene, ener-gia este un element esenŃial al dez-voltării la nivelul Uniunii Europene,iar pentru a putea face faŃă actua -lelor probleme, Comisia Europeanăconsideră necesar ca Uniunea Euro -peană să promoveze o politică ener-getică comună, bazată pe securitateenergetică, dezvoltare durabilă şi com -petivitate.

Consiliul European a invitat Co -misia Europeană să prezinte o actua -lizare a revizuirii strategice a politiciienergetice, în special a directivei pri -vind aprovizionarea cu gaz care da -tează din 2004. Revizuirea ar trebuisă includă planuri naŃionale de acŃiu -ne în caz de urgenŃă, cu caracterobligatoriu şi să conŃină o declaraŃiecomună referitoare la situaŃiile deurgenŃă, alocarea din stocuri disponi-bile către statele afectate, activareamăsurilor de urgenŃă în statele nea-fectate sau mai puŃin afectate pentrua creşte volumul gazului pentru pie -Ńele afectate.

PiaŃa internă de energie este sin-gura care poate asigură competiŃiasănătoasă şi poate garanta siguranŃaalimentării cu energie, întărind com-petitivitatea economiei europene, cucondiŃia creşterii capacităŃii de trans-port şi intreconectare la reŃelele trans-europene.

Timp de câteva decenii, Ńările Uniu -nii Europene şi-au menŃinut stocurilede petrol pentru situaŃii de urgenŃă.Comisia doreşte, în prezent, ca aces-te stocuri să fie mai repede disponi-bile şi intenŃionează să clarifice cândşi cum pot fi folosite. De asemenea, do-reşte ca publicul să aibă mai multeinformaŃii cu privire la stocurile depetrol comercial.

După petrol, gazul este cea maiimportantă sursă de energie utilizatăîn Uniunea Europeană. Deşi aceastaprovine în proporŃie de 60% dinafara Uniunii, nu există încă, la nivelcomunitar, un plan de urgenŃă apli -cabil în cazul unei întreruperi în apro-vizionare. În cadrul strategiei sale ener-getice, Comisia lansează consultări cuŃările Uniunii Europene privind elabo -rarea unui astfel de plan.

Aproximativ un sfert din cantita -tea de gaz natural din Uniunea Euro -peană provine din Rusia, cea mai mare

parte tranzitând teritoriul Ucrainei. Gra -dul de dependenŃă diferă însă multde la o Ńară la alta, unele state euro -pene depinzând aproape integral degazul rusesc. łările europene cel maiputernic afectate de importurile de gazsunt Slovacia, Republica Cehă, Bulga-ria, România, Grecia, Austria şi Ungaria.

Peste 50% din energia Uniunii Eu -ropene provine din Ńări situate înafara Uniunii, iar procentajul se aflăîn creştere rapidă. Noul plan în do -meniul energiei încearcă să reducădependenŃa Uniunii Europene de im -porturile de gaz şi petrol, aceastafiind una dintre priorităŃile de vârf,astfel încât să fie mai bine pregătităpentru situaŃii de urgenŃă.

O altă prioritate de vârf constă încrearea unui coridor sudic de gaz,compus din reŃele de conducte caresă transporte gaz din regiunea MăriiCaspice, prin Turcia.

Comisia parlamentară sprijină tot -odată diversificarea traseelor de trans-port, ca de exemplu Nabucco, Turcia-Grecia-Italia şi South Stream. Consi -derăm că, reducerea dependenŃei degazele naturale ruseşti este vitală pen -tru siguranŃa energetică a Europei, încondiŃiile în care livrările din Rusiasunt limitate şi chiar stopate, pentruanumite state membre ale Uniunii Eu -ropene, din cauza unor neînŃelegeri,legate de preŃ sau din cauza consu -mului ridicat din Rusia.

ConsorŃiul Nabucco Gas PipelineInternaŃional a fost infiinŃat la Viena,în anul 2004 şi este format din com-paniile OMV (Austria), MOL (Unga -ria), Transgaz (România), BulgarianEnergy Holding (Bulgaria), Botas (Tur -cia) şi RWE (Germania), fiecare cuparticipaŃii egale. Transgaz participăcu suma de 10,2 milioane euro la bu -getul consolidat al consorŃiului, pen-tru primul semestru din 2012. În pre -zent sunt diferite scenarii cu privirela mărimea şi capacitatea gazoductu-lui. Lucrările de construcŃie a gazo-ductului sunt planificate să aibă locîn perioada 2013-2017. Proiectul estedeosebit de important, pentru secu-ritatea energetică a Europei.

Pentru garantarea securităŃii apro -vizionării cu gaz, se solicită încheie -rea unui acord trilateral între Uniu -nea Europeană, Rusia şi Ucraina cuprivire la tranzitul de gaze din Rusiaspre Uniunea Europeană. În plus, Par -lamentul European sprijină negocie -

rea unui acord mai complex cu Fe -deraŃia Rusă, care să înlocuiască Acor-dul de Parteneriat şi Cooperare.

Europarlamentarii invită Comisia săsprijine includerea aşa-numitei „clauzede securitate energetică" în acordurilecomerciale, de asociere, de partene-riat şi de cooperare cu Ńările pro-ducătoare şi de tranzit, care ar sta-bili un cod de conduită, ar interziceîntreruperile datorate unor dispute co-merciale şi ar trasa în mod clar mă -surile care ar trebui adoptate în even-tualitatea unei întreruperi unilateralesau în caz de efectuare a oricărei mo -dificări a clauzelor contractului sau aclauzelor privind aprovizionarea decătre unul dintre parteneri.

Diversificarea surselor de energie,realizarea stocurilor strategice, pre-cum şi construcŃia infrastucturii ener -getice constituie priorităŃi ale secu-rităŃii aprovizionării cu energie.

Preşedintele Barroso a cerut lide -rilor europeni să ajungă rapid la unacord privind recomandările Comisieide a utiliza 5 miliarde de euro din fon-durile europene necheltuite, pentru aconstrui infrastructura energetică.

Când noile state membre au aderat

la Uniune, Comisia Europeană a con-statat că a câştigat noi aliaŃi în rezol -varea problemelor principalelor tememajore referitoare la energie: liberali -zarea; protecŃia mediului; constituireareŃelelor integrate transeuropene; sigu -ranŃa surselor de aprovizionare

În acest sens, Comisia Europeanăa prezentat în cadrul planului de mo -dificare macroeconomică şi structu -rală un grup de propuneri privind do -meniul energetic, considerat ca avândun rol crucial în restructurarea eco-nomică a Ńărilor Europei de Est şiCSI, Ńări cu care se doreşte o adevă -rată cooperare politică şi economică.

Viitoarea politică energetică ar tre-bui să includă planuri de acŃiune încaz de urgenŃă, interconexiuni mai buneîntre statele membre şi noi obiectiveprivind schimbările climaterice.

Între politicile esenŃiale ale Uniu -nii Europene referitor la siguranŃa sur-selor de aprovizionare se numără:sprijinirea economiei de energie; tre-cerea la sursele regenerabile de ener-gie; dezvoltarea cercetării în domeniulenergiei; promovarea programelor de -monstrative.

Uniunea Europeană ar trebui să

fie mai puŃin vulnerabilă în raport cuimporturile, întreruperile aprovizionării,crizele energetice şi nesiguranŃa le -gată de resursele viitoare.

Este necesar a se adopta şi puneîn aplicare unele măsuri care săasigure o solidaritate reală între sta -tele membre, diversificarea surselorde aprovizionare şi a rutelor detransport.

Deschiderea pieŃelor constituie ocale de garantare şi a securităŃii apro-vizionării cu energie deoarece cre -ează un mediu stabil şi competitiv încare companiile pot investi.

Promovarea eficienŃei energeticeşi a energiei din surse regenerabileconstituie o măsură esenŃială pentrua asigura în viitor, securitatea apro -vizionării cu energie în Europa.

Folosirea la maxim a energeieverzi este un pas necesar în asigu-rarea unei rezerve de energie şi pro-tejarea planetei şi a sănătăŃii sale.Sursele curate asigură protejarea cli -mei, apărarea economiei în faŃa fluc-tuaŃiilor pieŃei globale, a combusti -bililor fosili şi asigurarea accesului lasurse de enrgie pentru generaŃiileviitoare.

Utilizarea unei cantităŃi reduse deenergie nu înseamnă, neaparat, o re -nunŃare la un anumit mod de viaŃă.Putem consuma mai multă energie,dacă o utilizăm mai eficient, atat în in -dustrie cât şi acasă şi al locul demuncă.

Deci, schimbarea mentatlităŃii con-sumatorilor de energie, adică a naoas -tră, a tuturor şi modificarea mode -lelor de consum sunt căi de reduce -re a consumului de energie.

Este la îndemâna fiecăruia dintrenoi, de a pune în practică câtevasfaturi simple, dar atât de importantepentru a proteja viaŃa pe planeta Pă -mânt: să preferăm mersul pe jos saupe bicicletă pentru distanŃele mici; săpreferăm transportul în comun; săcumpărăm maşini mai puŃin poluante;să efectuăm un control regulat al ma -şinilor personale; întreŃinerea insta-laŃiei de încălzire a spaŃiului în carelocuim; evitarea consumului inutil deenergie; utilizarea de surse de ener -gie nepoluante; reciclarea hârtiei, aplasticului şi a sticlei; eliminarea con -sumului excesiv şi fară rost de apă;repararea şi întreŃinerea instalaŃiilorsanitare din locuinŃe, pentru a evitapierderile de apă, în vederea produ -cerii de energie hidro.

Securitatea energetic@ a Uniunii Europeneconf. univ. dr. Paul LUCIAN, ULBS

Sediul Parlamentului Uniunii Europene din Strasbourg

Bruxelles - Sediul Comisiei Europene

3EXODUL FOR[EI DE MUNC~VINERI 9 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Sub semnul acestor promisiuni ge-

neroase s-au înregimentat şi româniicare, pe vremea aceea, încercau săînveŃe lecŃiile aderării la UniuneaEuropeană. Să nu uităm că, marealor majoritate, au văzut în procesulde extindere a UE din perioada 2004– 2007, un cumul de beneficii peplan economic, social şi al conso -lidării democraŃiei, în termeni decompetitivitate, creşterea economicăşi creare de noi locuri de muncă.

Astăzi, la cinci ani de la aderareaŃării noastre la Comunitatea Euro -peană, un Eurobarometru pe bazacăruia s-a întocmit un raport analiticdespre percepŃia cetăŃenilor în ceeace priveşte aspectele pozitive şi nega -tive apărute în Uniunea Europeană caurmare a extinderii, 92 la sută din treromâni percep ca cel mai importantavantaj al aderării libertatea de circula-Ńie şi de muncă în UE şi banii trimişiîn Ńară, iar ca o consecinŃă negativălogică – pierderea locurilor de muncădin propria Ńară. Aşa este văzutăRomânia de către proprii ei cetăŃeni,adică de către cei care visau în urmăcu cinci ani, vorba d-lui Galbraith, o„societate perfectă şi echi tabilă”. Per -cepŃie confirmată recent şi de o ana -li ză a agenŃiei France Press care con-stată că România „a profitat” de ade -rarea la Uniune în cel puŃin două arii:milioane de români călătoresc şi lu -crează în statele membre ale UE şimiliarde de euro sunt tri mise în Ńară,datorită muncii acestor cetăŃeni.

Am pus ghilimelele de rigoare la „pro-fitat” pentru că avantajul plecării a mi -lioane de români la muncă în state mem-bre ale Uniunii Europene rămâne petermen lung un dezavantaj cert pen-tru dezvoltarea durabilă a României.Dar acesta este deja un alt subiect.

Noi ne vom întoarce la sumeleuriaşe de care a profitat România înanii de boom economic pe seamaemigrării forŃei de muncă după ade -rarea noastră la UE.

Într-adevăr, în vremurile bune mun-citorii români din străinătate câştigauîntratât cât să poată trimite familiilorrămase în Ńară sume considerabilepentru acoperirea cheltuielilor curentesau pentru investiŃii diverse. Recordulremiterilor în România a fost stabilitîn anul 2008 când am primit dinafarămai mult de 6 miliarde de euro. Cuun an înainte transferurile de bani dinstrăinătate se ridicaseră la 5,79 mi -liarde euro. Era evident pentru toatălumea că un loc de muncă în străină-tate reprezenta o afacere bună şi pen-tru emigranŃii noştri şi pentru famili-ile lor lăsate de izbelişte într-o Ńarădin nefericire falimentară. Criza din

Europa, în special în Ńările cu maimulŃi imigranŃi din România, cumsunt Spania şi Italia, i-a afectat di rectpe românii care muncesc peste hota -re. Unii au rămas fără slujbe şi chiars-au întors în Ńară, alŃii au suportatreduceri semnificative ale salariilor, lu-cru care se reflectă clar în valoarearemiterilor către România. Potrivit sta-tisticilor publicate de Banca NaŃionalăa României, transferurile de bani dinstrăinătate au scăzut cu aproape 50la sută în 2010, comparativ cu 2008.Iar în noiembrie 2011 totalul sumelortrimise în Ńară au atins minimul ulti -milor şapte ani!

Aşadar, românii sunt pe cale să

înveŃe o nouă lecŃie dură a aderăriila UE: sub presiunea crizei din zonaeuro, se risipeşte încet şi sigurunicul avantaj pe care l-au perceputîn momentul aderării, adică ocupareaunui loc de muncă în străinătate. ÎnconsecinŃă, creşterea şomajului în Ńă -rile cu mari comunităŃi de români seresimte tot mai acut în bugetul fa -miliilor din Ńară care primesc bani dela rudele plecate la muncă peste ho -tare. Şi toate acestea se petrec pefondul unui fenomen glo bal care re -desenează pur şi simplu harta migra -Ńiei. Pentru că, între timp, a devenit unfapt evident că Europa de Vest însăşitinde să devină un exportator net de

forŃă de muncă înspre state emer-gente cu economii încă înfloritoare şiprospere din Asia şi America Latină.

Într-adevăr, în condiŃiile în care,de pildă, rata şomajului din Spania s-a ridicat în ultimul trimestru al anu-lui trecut la aproape 25 la sută (ceamai mare din lumea dezvoltată) şi,practic, 5,4 milioane de spanioli nuau locuri de muncă, ce le mai ră -mâne acestora de făcut decât să-şicaute de lucru în alte părŃi ale lumii?Aşa se face că, anul trecut, primul încare cei plecaŃi din Spania au depăşitca număr pe cei veniŃi, peste 60 lasută din emigranŃii spanioli s-au în -dreptat către state dinafara UE. La felportughezii, care se îndreaptă priori-tar spre fostele colonii, Angola şi Bra-zilia, sau irlandezii, ciprioŃii şi slovenii.

„Exodul forŃei de muncă, îndeose-bi a celei tinere – se arată într-unraport al Institutului pentru Politici deMigraŃie din Washington – ridică totmai multe îngrijorări faŃă de costurilepe termen lung ale crizei prin caretrecem. Aceasta reprezintă o hemo -ragie a forŃei de muncă cu un gradridicat de educaŃie – exact oameniide care statele europene vor avea ne -voie pentru a-şi lua avânt atunci cândcircumstanŃele se vor îmbunătăŃi”.

Aşadar, problemele Europei, în an -samblu, suprapuse pe problemelecronice ale României dau încă o per-spectivă catastrofală conaŃionalilor noş-tri care nu s-au îndreptat spre Vestca să cerşească, ci ca să câştige unban cinstit din muncă. Şi dacă acum,în plină criză care schimbă radicalrutele tradiŃionale de migraŃie a forŃeide muncă, spaniolii şi portughezii aumăcar şansa de a profita de familia -ritatea lingvistică şi tradiŃiile istoricecomune cu fostele colonii, românii,care nu au colonizat pe nimeni, cătrece Ńări ademenitoare vor putea să-şicumpere bilete de călătorie?

Iată încă o întrebare pe care ni -meni nu şi-a pus-o pe vremea cândbăteam insistent şi umili la porŃile Co-munităŃii Europene. Ce-i drept, stră-moşii noştri latini ne-au învăŃat că „ubibene, ibi patria”. Noi, bieŃi epigoni aiglobalizării ne întrebăm astăzi bezme -tici: unde e binele şi care e patria?

Emil DAVID

Românii – victime ale redesen@rii h@r]ilor migra]iei

ISTORIE ECONOMIC~ VINERI 9 MARTIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Lucrau aici, în anii din prima jumă -

tate a deceniului 7, redactori im portan-Ńi precum viitorul meu şef de la Insti -tutul de Cercetări Economice, regreta -tul IoniŃă Olteanu şi profesorul Gheor -ghe CreŃoiu, amândoi redactori şefiad juncŃi, redactor şef fiind profesorulacademician Costin Murgescu, apoiGheorghe Dolgu, viitor rector al ASEBucureşti. Tot la „ViaŃa Economică”erau Maria IoniŃă, Vasile Boescu şiGheorghe łintea, Modesto Ferarini,etc. Fusese „ViaŃa Economică” înfi-inŃată de curând pentru ca într-undeceniu în care România îşi va mo -difica sensibil orientarea politică so -cialistă, acum distanŃată de URSS, pei -sajul presei economice româneşti săse îmbogăŃească cu un săptămânal.În fapt, o „capacitate de tragere” maimare. Erau deja pe rol „Problemeeconomice”, publicaŃie lunară, con-dusă vreme de aproape 20 de ani deprofesorul de la ASE Bucureşti, preasobru, fără să aibe cu şi de ce, Va sileRauser, unde lucrau redactori de valoa -re precum Stere Gioga, regretatul prie -ten şi viitor coleg Nicoară Ionescu,sibianul Aurel Verniceanu de venit ulte-rior vicepreşedinte al Băncii CAER de laMoscova, Vasile Porumbescu LudovicStroja, alias Leon Egger, emigrat ulte-rior în Canada, Liliana CreŃu, o econo -mistă distinsă provenită dintr-o vechefa milie evreiască foarte bogată în Ro-mânia dinainte de 1948, cumnata ma -relui violonist Ion Voicu, Ion Predoi,ş.a. I-am amintit pe toŃi aceştia pen-tru că, apreciez eu, student în aceiani şi care citeam multă presă eco-nomică, merită. Făceau o treabă foar -te bună. Mai erau, deasemenea, câ -teva publicaŃii departamentale fără însăo importanŃă ştiinŃifică ca atare, fireş-te, în funcŃie de criteriile timpului,dar şi paginile economice, de re gulă

de intervenŃie operativă în pro blema -tica întreprinderilor, ale ma rilor coti-diene, etc.

Or, „ViaŃa Economică”, cum spu -neam, venea, în acei ani, să în -tregească pozitiv, se spera, şi chiaraşa a fost, un astfel de tablou depublicistică economică de speciali-tate, destul de sărac în sine. Iarbroşura pe care o am în faŃă, de subegida „VieŃii Economice”, nu a fost -

şi nu este – deloc un lucru banal.De ce? Ea conŃinea, pe de o parte,două studii critice, redacŃionale, răs -puns românesc faŃă de studii - teoriila modă în acel timp şi pentru care,la Moscova, dar şi la Berlin, Praga,etc., se depuneau eforturi pentru a fitraduse în viaŃă, privind relaŃiile eco-nomice dintre Ńările socialiste, înspeŃă integrarea economică social-istă. Primul studiu la care se răspun-

dea în primul articol din broşură –reluare după „ViaŃa Economică”nr.24, iunie 1964 – era cel semnatde profesorul sovietic E.B. Valev, dela Universitatea din Moscova, articol,cum se preciza în revista universităŃiimoscovite, realizat „cu girul Catedreide geografie economică a Ńărilor dedemocraŃie populară”. Ceea ce nuera puŃin. Alte studii criticate în acestarticol redacŃional erau semnate de

profesorii sovietici G. Sorokin, G.Karhin, pe urmă N.D. Stolpov şi N.F.IaniŃki sau P.M. Alampiev. În celălaltmaterial, tot redacŃional, după cumam amintit, era criticată serios lu -crarea economistului est-german WilliKunz, privind „Problemele colaborăriieconomice internaŃionale între Ńărilemembre ale Consiliului de AjutorEconomic Reciproc (CAER)”.

continuare în pagina 5

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca„Via]a Economic@” - con]inut, context, semnifica]ii – (I)

Dan POPESCU

Un moment important de istorie economic@ româneasc@

Vedere din Moscova - Universitatea “Lomonosov”

ReşiŃa, peisaj industrial naŃional, nedorit de Valev, Alampiev, Kunz etc.

urmare din pagina 4În sfâr şit, pe de altă parte, al

treilea material al broşurii Bi blioteca„ViaŃa Economică” amintite era tra-ducerea românească integrală chiar aarticolului profeso rului sovie tic Valev,pentru ca cititorii să-şi dea seama şisinguri despre ce era, des pre ce estevorba. Cele două studii critice româ -neşti – materiale re dac Ńionale, dupăcum am spus – fu seseră realizate –s-a aflat totuşi – de cercetătorii detalia lui Costin Mur gescu, N. N. Con -stantinescu, Ionel Desmireanu, Tudo -rel Postolache, Emilian Dobrescu, Gh.Badrus, Iu lian Văcărel, Ivanciu Ni co -lae-Văleanu, Gheorghe CreŃoiu, ş.a.Nu conta unde aveai studiile făcute,conta mai mult ca în acel momentsă gândeşti româneşte... Şi evidentcă era o co mandă „de sus”. Avemoare acum, în nişte ani în care eco -nomia noastră s-a prăbuşit, influen -Ńând astfel, deloc minor, factori exo-geni, răspunsuri de acest tip la gre -lele chestiuni cu care ne confrun-tăm? Nu prea... Dar să revenim.

Această introducere ceva mai lun -gă, cu sublinierea unor coordonate şinume, are rolul de a readuce înactualitate un moment important înevoluŃia ştiinŃei economice româ -neşti. Într-un timp care, din perspec-tiva acŃiunii URSS şi a unor Ńărisocialiste – mai ales Cehoslovacia şiR.D. Germană – se va dovedi cu nupuŃine dificultăŃi de surmontat pentruafirmarea, aşa cum se vădea aceas-ta în limitele vremii, economiei na -Ńionale. Este vorba, în fapt, de anii1960 şi câŃiva ani din 1970. La eine referim. Care era, dar, contextulcare a făcut necesară publicarea aces-tei broşuri, atitudinea critică româ -nească, ce ecouri şi ce urmări s-auvădit astfel? Ce actualitate prezintăcele arătate? Vom urmări răspunsuri

pentru fiecare din aceste aspecte.... În anii 1963 – 1964, procesul

de integrare vestică făcuse paşi în -semnaŃi înainte. Dacă în 9 mai 1950,francezul Robert Schuman, care vadeveni ministru de Externe, declara„Europa nu a fost realizată, noi amavut război”, urmărind să declanşezeprocesul de construcŃie al unui noucadru economic şi politic pentru aprezerva pacea şi democraŃia înEuropa. Dacă în 1951 se va semnaTratatul de la Paris, care instituia„Comunitatea Economică a Cărbune -lui şi OŃelului” (CECA) asigurând pro-ducŃia şi gestiunea în comun – decătre FranŃa, Germania de Vest, Ita -lia, Belgia, Olanda, Luxemburg – a căr -bunelui şi oŃelului, materii esenŃialepentru reconstrucŃia postbelică şipentru progresul economic respectiv,înlăturându-se astfel posibilitateaoricărui conflict armat între acesteŃări. Dacă în 1957 se va semna, decătre „cei 6”, Tratatul de la Roma,instituind „Comunitatea Economică Eu-ropeană” şi „Euratomul” şi promo -vând, printre altele, ca principii, liber -tatea de circulaŃie a produselor, capi -talurilor şi forŃei de muncă, iată că,în 1962, „Europa celor 6” va instituidebutul PAC-ului (Politica AgricolăComună), iar în aprilie 1965, lucrudeja previzibil, se va realiza fuziuneaComunităŃii Economice Europene cuCECA şi Euratom – ultima instituŃiemenită să gestioneze şi să finanŃezemai amplu,în „comunul celor 6”, cer -cetările, producŃia şi finalităŃile în do -meniul energiei atomice. Fuseserăconstruite, între aceste Ńări, la careîn timp se vor alătura şi altele, legă-turi indestructibile care nu mai pu -teau fi înlăturate. Şi nici neglijate peplan mondial. Era clar că se tindea,în timp, prin negocieri succesive, decomun acord, cu beneficii concretepentru fiecare Ńară, la realizarea uneiEurope unite economic, iniŃial, iar pe

un plan mai îndepărtat, din ce în cemai mult politic. O lume mai destin-să, cu grijă mai mare faŃă de individşi colectivitate, cu prezent mai solidşi cu speranŃe mai multe...

Tot lumea acelor vremuri, însă,era divizată de două sisteme paraleleşi opuse. Era divizată de două tipuride cutume şi atitudini. Era divizatăde două tipuri de politici. Anume,ample discuŃii şi dezbateri, un acorddeplin din partea tuturor în vest, dar,din păcate, un fel de dictat şi rea -lizarea unor interese privilegiate, cu

precădere pe partea sovietică, dar şia Cehoslovaciei şi R.D.G-ului, stateapreciate mai dezvoltate, în est. Caatare, măsurile vestului de cooperareşi integrare reprezentau ceva, iar cele dinest, cu totul altceva. Cnutul, atacânddureros, pentru nesupunere şi „infideli -tate”, încă lovea. Şi lovea puternic...

Ca un răspuns, ca pandant defapt, la ceea ce se petrecea în Euro -pa de Vest, URSS-ul şi cele douăstate mai dezvoltate amintite ale es -tului urmăreau şi prin CAER, dar şiprintr-o integrare sui-generis, reali -

zarea industrializării mai mult pentruele, prin asociere cu o politică agrarădemodată care ar fi revenit, maiales, celorlalte state socialiste. Auînceput, aşadar, să apară, în estuleconomic şi politic european, tot maides şi tot mai amplu, idei privindcrearea unor complexe economiceinternaŃionale, confuz concepute şicu o funcŃionalitate nebuloasă, darcare, în anumite condiŃii, puteau ge -nera – şi, se pare că aceasta se ur -mărea, finalmente, astfel – dezmem-brarea unor economii naŃionale şi aunor state chiar. Mai rău decât răuldinainte, am spune acum. CumRomânia, lansase deja, din aprilie1964, prin PCR, o declaraŃie politicăcare făcea o notă distinctă din punctde vedere naŃional – economic, şiîntr-un timp în care la noi se vădeao anumită destindere politică, deŃi -nuŃii politici - cei care nu muriserădeja tragic, dramatic în puşcărie -începând să iasă din durele închisoricomuniste, este limpede că econo-mia naŃională nu putea rămâne pa -sivă în faŃa ofensivei unor concepŃiicare erau menite nu doar să perpe -tueze o anume înapoiere economică,dar, cum menŃionam, puneau subsemnul întrebării însăşi existenŃa sta -tului ca instituŃie ca atare. Iată dar,de ce, din iniŃiativa conducerii, uncolectiv de cer cetători economişti,nume de eviden tă valoare, cu ra -mificaŃii pe întregul spectru al cerce -tării economice na Ńionale, au studiatcu mare atenŃie noile concepŃii deintegrare venite mai ales din zonasovietică şi est-germană, formulândapoi răspunsuri ample şi critice pemăsură. Acestea sunt chestiunile careau fost sintetizate, de fapt, în broşu-ra „Biblioteca ViaŃa Economică”,nr.2/1964, cu titlul ceva mai neutru,în pas cu un ton prudent şi o anumediplomaŃie a Ro mâniei, respectiv „Pro-bleme ale rela Ńiilor economice dintreŃările socia liste”. „Afară-i vopsit gar-dul şi-năuntru leopardul”. Dar care aufost, în mod concret, ches tiunile ri di -cate şi proble mele criticate, respectivrăspunsurile ca atare ale punctului devedere ro mânesc? (va urma)

VINERI 9 MARTIE 2012 5

c my bc my b

c my b

ISTORIE ECONOMIC~

c my b

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca„Via]a Economic@” - con]inut, context, semnifica]ii – (I)

Dan POPESCU

25 martie 1957. Semnarea tratatului de la Roma.

B~NCI VINERI 9 MARTIE 20126

urmare din pagina 1Suntem oare capabili să găsim so -

luŃii competente pentru viitor? Oareun scenariu “fără crize”, pe baza unorcicluri economice de, să spunem, 20– 30 de ani (Kondratieff este un au -tor demn de luat în seamă în ceeace priveşte această problemă), esterealizabil? Este fezabil cu adevăratsau doar o viziune utopică?

Deşi nu este o opinie unanimă,majoritatea specialiştilor pun criza peseama sistemului financiar-bancar.Acest punct de vedere este puŃinobtuz (luând în considerare interco-nectivitatea reŃelelor de comunicare –să nu uităm că bursele din lumesunt de fapt deschise 24 de ore din24, pe fusul orar, a interesului poli-tic şi financiar), “meritul” băncilor înaceastă chestiune este de netăgăduit.Dincolo de a cui e vina, şomajul con-tinuă să crească, depăşind de pildă21% în state precum Spania, şi vacontinua probabil în viitor, cu cifre acăror magnitudine nici nu o realizămprobabil. Ce ne întrebăm însă, este,câŃi ani ar fi continuat companii defi-citare să înflorească pe baza unorsubvenŃii “dubios acordate”? Dacănu ar fi fost criza? CăŃi ani ar fi su -pravieŃuit Lehman Brothers?

Aşadar, ca o cauză primordială a“status quo”-ului curent avem impli-caŃiile politice în cadrul fiecărui stat,cu precădere în Ńări precum Islanda,Grecia, Portugalia şi România: biro-craŃie obscură, instituŃii care încear-că, prin dimensiunea colosală a apa-ratului lor de guvernare, să îşi as -cundă propriile incapacităŃi, mânatede interese obscure şi de indivizi care“învârt” (alt termen mai academic nueste) sume imense de bani, şi con-trolează comunităŃi sau chiar state.

Însă, un dezastru de asemeneamagnitudine nu este niciodată cauzatde un singur element, ci de o suc-cesiune de premise. Pe lângă ceamenŃionată anterior, o alta ar fi sis-temul bancar. Devenit aproape mis-tic prin clădirile impozante, termino-logia extrem de complicată pentrupersoanele care nu au de-a face cueconomia, adică persoane care nu austudiat-o şi e normal să nu ştie ter-menii pe care îi ştie un broker sauun analist, acest sistem se află labaza economiei mondiale în momen-tul de faŃă. Asta nu ar fi ceva neapă-rat rău, dar din pacate, transparenŃalipseşte cu desăvârşire aici, informa-Ńiile sunt ascunse prin excelenŃă

clienŃilor. Toate băncile, de peste tot,fac aşa ceva. AdăugaŃi la acesteaspecte un management al risculuiactivelor deŃinute în proprietate sauîn portofoliu mai mult sau mai puŃindefectuos, şi aveŃi o imagine corec-tă cât de cât a ceea ce aceste insti-tuŃii provoacă. Dacă nu este aşa,gândiŃi-vă doar: de ce a fost intro-dus DAE, adică dobânda anuală efec-tivă şi cât este de reală această do -bândă faŃă de cea “reală”, ca să numai spunem efectivă, pe care o plă-tiŃi la credite?

Ani de-a rândul, bancherii din toa-tă lumea s-au erijat în “vrăjitori”, “mis-tici” de-a dreptul, şi au creat banipractic “din nimic”, fiind în posesia,prin prisma publicului larg, a unorsecrete care le permit caracteristici“de alchimişti”. Realitatea e cu totulalta. Aşa cum tot mai mulŃi dintre eirecunosc, la ora actuală, bancheriide odinioară au devenit simpli “vân-zători de produse bancare”, primind,din centralele bancare, ordine, normeşi dispoziŃii clare privind produselece trebuie comercializate. Aşadar, mân -dria de a fi bancher nu ar trebui săfie un atribut necesar al lumii “marii fi-nanŃe”. “Abilitatea de a atrage resurse”este o sintagmă mult mai potrivită.

Adevărata scală a dezastrului pecare lumea l-a trăit de la finalul anu-lui 2007 şi până anul trecut, esteuşor explicată printr-un simplu indica -tor: multiplicatorul monetar. Cu toŃiiştim, sau bănuim, principiul de func-Ńionare, dar faptul că azi, banii suntdoar “legal tender”, aştfel spus, baniiîşi iau “puterea” doar din încredereape care populaŃia şi Banca Centralăle-o oferă – şi nu pot fi răscumpăraŃi,cum era mai demult, în aur – relevădeja o primă scădere majoră a orică -rui sistem financiar actual: credibilitatea.

De fapt, să încercăm un exerciŃiude imaginaŃie: în momentul în caretoŃi clienŃii unei bănci şi-ar retragedeŃinerile de la banca respectivă,aceasta ar falimenta instantaneu, fiecă vorbim de bănci multinaŃionale,fie de băncile de la noi, cu capital ro-mânesc sau subsidiare străine. Nicio bancă, nicăieri în lume, nu poatesă asigure toate deŃinerile tuturor clien-Ńilor. Iată deci, cum sămânŃa dezas-trului şi a “bulelor care se sparg” şine provoacă suferinŃă, indirect, secreează. Aşa se creează tornadelefinanciare; coroboraŃi aceste aspectecu faptul că din ce în ce mai mulŃiclienŃi ai băncilor reuşesc să-şi plă-tească creditele, şi spirala începe săse formeze.

Credibilitatea se câştigă extrem de

greu în lumea financiar-bancară, şi sepierde foarte uşor. Scade extrem demult, numărul consumatorilor carefac parte din “cererea solvabilă”.

Şi, din nefericire, vor trece ani dezile până ce sistemul îşi va revenicomplet. Asta dacă îşi va reveni.GândiŃi-vă doar la câŃi oameni îşidoresc un Cadillac de exemplu, cumafirma P.Kotler, dar câŃi şi-l pot per-mite cu adevărat. Aşadar, ceea ce neîngrijorează este scăderea cererii sol-vabile, indiferent de ce indicatori fo -losim. Nu mai punem la îndoială ve -rosimilitatea acestei sintagme, deoa-rece, anul trecut, am observat în Ro -mânia o scădere a vânzărilor de auto -turisme noi cu cca. 65% conform INS.

Sistemul financiar a stat la bazadezvoltării lumii şi societăŃii per an -samblu. Acum, ironic, este la baza celeimai mari recesiuni din istoria uma-nităŃii.

Să continuăm totuşi cu cauzeleacestei “apocalipse financiare”: o altaar fi cursa extrem de rapidă cătreprofitul pe termen scurt. Nimeni nuare răbdare, chiar şi investitorii neini -Ńiati doreau şi doresc şi acum profi-turi de “două cifre” asupra sumelorpe care le aruncă în piaŃă.

“The bigger they are, the harderthey fall”, spunea Murphy, adică cucât sunt mai mari, cu atât cad maigreu. AngajaŃii băncilor, cu precăde-re seller-ii, în speŃă cei ce vând pro-duse bancare, sunt extrem de orien-taŃi spre atingerea unor Ńinte. łeluri-le sunt stabilite de regulă de cătrecentralele bancare şi deşi procedura

este bună, Ńintele sunt din ce în cemai ridicate, iar în condiŃii de cruncheconomic, devine un lucru greu deîndeplinit chiar şi de către cei maibuni angajaŃi. Exista, pentru bănci, unsingur scenariu în care lucrurile arfuncŃiona aşa cum trebuie: un scena -riu al onestităŃii complete. Ori acestlucru, din punctul lor de vedere, estecomplet indezirabil în ziua de astăzi.S-au făcut progrese, dar băncile suntinstituŃii eminamente netransparente.

Riscurile excesive pe care băncileşi instituŃiile financiare şi le-au asu-mat au contribuit la scăderea stăriigenerale “de sănătate” a sistemului.Altfel spus, dacă în 2007, clienŃii ne -sănătoşi/dubioşi ai băncilor din S.U.A.- situaŃia este similară şi în stateledin Europa de Sud Est, ponderea erade 4-5%, la ora actuală s-a ajuns, înunele cazuri, la procente între 10 –25%. Ceea ce pentru o bancă, încondiŃiile în care creşterea economicăeste negativă, este enorm de mult.Iar perspectivele, din păcate, suntdestul de gri.

La nivel mondial, s-a pornit ospirală de creştere a valorii nete ainstituŃiilor financiare, an dupa an, şinimănui se pare că nu i-a trecut princap faptul că “bula” continuă să sealimenteze, şi, într-un final, în 2008,s-a spart. Coborând şi mai adânc înabis, trebuie să notăm ca minciuni-le, voite sau nu, au creat la nivelmondial starea în care ne găsimastăzi. Să recunoaştem: personaje caMadoff sau Stanford şi-au bătut jocde toată lumea, deoarece, pe lângăfaptul că au “fentat” SEC, respectivSecurities and Exchange Comission– “câinele de pază” al Bursei NewYork-eze, ani de zile, au atras preju-dicii nu doar americanilor, ci întregu-lui sistem de burse, la nivel mondial.Băncile însă au şi ele partea lor devină, deoarece, deşi nu au ca scopminciuna, departe de a afirma aşa ce -va, sunt reticente în ceea ce priveş-te prezentarea tuturor aspectelor im -portante pentru clienŃi şi ascund in -formaŃii preŃioase în spatele unei termi -nologii stufoase pentru necunoscători.

De altfel, Sun Tzu spunea, acummai bine de 5.000 de ani, că ele-mentul cheie în înfrângerea adversa-rului este decepŃia. Multe din institu-Ńiile financiare mari şi nu numai, auînşelat cu bună ştiinŃă încredereaclienŃilor lor, apărând puternice cândde fapt, erau giganŃi cu picioare delut. Dar nici măcar analiştii de suc-ces ai acestor instituŃii nu au pututprevedea scala dezastrului provocatde ei înşişi.

Termeni ca hazard moral, asime-

tria de informaŃii, ascunderea voită aunor astfel de informaŃii au creatprejudicii clienŃilor, instituŃiilor însăşi,dar, mai grav, unui sistem financiarcare era crezut infailibil. Însă, acestsistem şi aceste instituŃii suferă desindromul “Sărmanului Dionis” emines -cian. S-au crezut prea puternici pen-tru a fi coborăŃi, băncile s-au crezutprea mari, prea “deştepte” pentru aavea probleme. Iar rezultatele acestoraroganŃe le vedem în prezent, le-amvăzut în Islanda, Letonia, Grecia, Ro -mânia şi mai nou, probabil Spania,Italia şi Portugalia.

Principiile unei economii sănătoa-se pot fi încălcate, dar repercursiu-nile urmează automat. Mediul econo-mic românesc şi mondial resimt dinplin efectele. De aceea, trebuie să rea-lizăm lucrurile evidente: sistemul finan-ciar-bancar nu este infailibil. De fapt,de 4 ani de zile ni se arată asta.

Dar, poate că cea mai tristă cauzăpentru producerea dezastrului carene roade economiile în zilele de acum,este, aşa cum spunea Stiglitz, laureatal premiului Nobel, lipsa de viziune.Cu precădere a băncilor. Deoareceacestea nu au fost capabile să ob -serve, sau nu au vrut să facă asta,slăbiciunile sistemelor lor de rating,de scoring, de management al riscu-lui. Problema anomaliilor, luate indi-vidual nu a fost aşa de gravă, ci fap-tul că acestea au devenit sistemice.

Deci, ce putem face, mai ales le -gislativ, pentru a preveni astfel deprobleme? Criza a fost indusă artifi-cial, pentru îmbogăŃirea unora, peseama celor mulŃi, dar asta e o altăpoveste. Aşadar, probabil că aceastăcriză este una dintre multele carevor veni. Care este soluŃia? Un nouBretton Woods, anunŃat că necesarde mari economişti, inclusiv autoh-toni. Un nou pact fiscal? Poate…

Eliminarea redundanŃelor sistemu-lui se poate realiza prin supraveghe-re mai ridicată, mai îndeaproape asistemului, a tranzacŃiilor efectuate.Uşor de zis, aproape imposibil defăcut, din cauza intereselor imense.Un nou acord internaŃional este esen -Ńial, unul în care să demonstrăm căam învăŃat din greşelile trecutului.Keynes oferă răspunsuri…

Iar despre bănci, mai puŃină lăco-mie. Creşterile raportate nu înseam-nă nimic atunci când nu sunt suste-nabile. SiguranŃa sporită a sistemuluipoate crea beneficii şi “o lume eco-nomică mai bună” pentru toŃi ceiimplicaŃi. Dacă vom continua să ig -norăm aspectele simple ale acestorprobleme, natura noastră lacomă vafi pedepsită din nou.

Un sistem viciat: sistemul bancarasistent univ. drd. LucianAlexandru DANCIU, ULBS

Vedere din Londra

SecvenŃe dintr-un trecut apropiat: Lehman Brothers

INVESTI[IIVINERI 9 MARTIE 2012 7

urmare din pagina 1Keynes notează că „rata investiŃi-

ilor va creşte până la punctul la careeficienŃa marginală a capitalui în gen-eral este egală cu rata dobândii depe piaŃă” (Keynes, 2009). Având înve dere „propensitatea spre consum”şi „stimulentul de a investii” (deter-minate în comun de eficienŃa margi -nală a capitalului şi rata dobânzii depe piaŃă) valoarea ratei de ocupareeste unic determinată.

CantităŃile, şi nu ajustareapreŃurilor

Acesta era sloganul care conclu -ziona cel mai important punct alteoriei lui Keynes pentru generaŃii destudenŃi. Economiştii clasici au pre-supus că oferta agregată – costulproducŃiei în unităŃi monetare – seajustează repede şi flexibil la schim-bările aşteptărilor profitabilităŃii vân -zărilor, păstrând economia la o ratăde ocupare totală. Negarea lui Key -nes, că această necesitate se întâm-plă, reprezintă punctul crucial al ne -gării legii lui Say – conform căruiaoferta întotdeauna îşi crează propriacerere. Presupunând că vânzările aş -teptate ale angajatoriilor, care provindin angajarea unui număr de N mun -citori, scad sub costul de angajare alacelui număr, în modelul lui Keynes,producătorii îşi reduc costul pro-ducŃiei prin disponibilizări de perso -nal. Acest aspect reduce cererea to -tală în economie. Nu scăderea salari-ilor, ci scăderea ratei de ocupare estecea care elimină excesul ofertei deoutput/ieşiri. Acest lucru ar fi echiva-

lent cu afirmaŃia că excesul economi-ilor asupra investiŃiilor este eliminatde scăderea veniturilor.

Când investiŃiile încep să scadă,ce împiedică economia de a fi în că -dere liberă? Răspunsul scurt este căsărăcirea comunităŃii tinde să elimine„excesul economisirii” comparativ cuinvestiŃiile ce cauzează încetinirea creş-terii, în primul rând. Dacă propensi-tatea spre consum este cunoscută –de exemplu, este în valoare de 90%din venitul curent – este posibilă de -monstrarea matematică printr-un cal-cul artitmetic simplu cunoscut ca şi

multiplicatorul veniturilor care cunoaş-te expansiuni şi contractări a venitu-lui, convergent unui punct fix în careeconomiile şi investiŃiile sunt egale.După cum Austin Robinson a men -Ńionat „în echilibru... economiile tre-buie să fie egale cu investiŃiile... dacăaceastea tind să nu fie egale, nivelulactivităŃii va fi schimbat până se res -tabileşte egalitatea.” Cantitatea şi nuajustarea preŃului este principalul me -canism prin care economia îşi atingepoziŃia de echilibru. Conform unuistudent eminent aceasta a fost „ca -racteristica majoră, cu grad de nou-

tate” a Teoriei Generale . Este cu si -guranŃă partea teoriei cea mai folo -sitoare pentru politici, pentru că faceposibilă calcularea „lacunelor” output-ului şi inflaŃiei, un potenŃial îndepli nitmai târziu prin dezvoltarea statisticilorvenitului naŃional şi cheltuielilor. Key -nes a folosit prima dată multiplica-torul veniturilor în manifestul său, „Mij-loacele spre prosperitate”, publicat în1933. Pentru a obŃine magnitudineasa „trebuie doar să estimăm...ce pon-dere a cheltuielilor tipice devine ve -nitul altei persoane şi ce pondere dinacest venit este cheltuit. Aceste două

proporŃii, multiplicate împreună, ne re -dau raportul dintre prima repercusi-une şi efectul primar ...apoi, putemsă adunăm întreaga serie de repercu-siuni” (Keynes, 2009). De asemenea,multiplicatorul este un instrument în -şelător deoarece „magnitudinea” mul-tiplicatorului depinde de aşteptărilepoliticii guvernamentale. Conceptul de„echilibru cu subutilizare a forŃei demuncă” cuprinde teoria principală alui Keynes, conform căreia economieide piaŃă îi lipseşte un mecanism in -tern eficace pentru redresarea sa dupăo răsturnare majoră.

Stimularea investi]iilor – premis@ pentrurelansarea economic@

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Parisul la începutul secolului XX

John Maynard KeynesJean Baptiste Say

Am iniŃiat în numărul anterior alpublicaŃiei Euroeconomia 21 o discu -Ńie despre două concepte ale artei plas-tice medieşene, desprinse din expozi -Ńia Arta cum laude, deschisă de cu -rând la Muzeul Municipal Mediaş. Înprima parte am abordat problemaartei profesioniste în principalele eisemnificaŃii în raport cu producŃiileneprofesioniste ale amatorismului di -letant şi veleitar. În această parte aintervenŃiei mele solocviale mă voi re-feri la cele două laturi ale artei plas-tice contemporane, şi împlicit ale ce -lei medieşene, arta figurativă, realistăşi cea nonfigurativă, cunoscută subdenumirea de artă abstractă.

De la apariŃia artei abstracte din1911, întreaga istorie a artelor plas-tice se află într-o perpetuă reevalu-are. La începuturile ei, dădea expre-sia unui protest etic şi social, era pro -dusul critic al unei condiŃionări. Re -pu tatul estetician Radu Sommer afir-ma că „modalităŃile sale (ale artei ab -stracte) apar prin migrarea, uneori so-fisticată, lăuntrică a simŃirii în lumeaideilor”. După această fază a urmat ointelectualizare de fond a artei, apoio intelectualizare în latura ei formală. Dacă, din punctul de vedere al crea -torilor de artă, în privinŃa opŃiuniipentru una din cele două forme, rea -listă sau abstractă, lucrurile sunt lă -murite, pentru receptorul artei, ma -rele public, este departe de a se ficonvins că arta abstractă reprezintăun drum în artă, la fel de necesar caşi cel realist figurativ.

Problema cea mai importantă, careîncă nu este lămurită pe deplin în

privinŃa artei abstracte, este cea le -gată de relaŃia dintre judecata este -tică şi trăirea afectivă. Luciditatea decare trebuie să dea dovadă publiculîn receptarea şi cunoaşterea artei ab -stracte nu exclude trăirea de tip emo-Ńional. Modelul uman al receptării ar -tistice implică aspecte cognitive, afec-tive, recreative şi dispoziŃionale.

Psihologia artei vine în sprijinulreceptării artistice a artei abstracte.Ea defineşte factorii care concureazăla realizarea acesteia. Amintesc aicifactorii motivaŃionali, temperamentali,aptitudinali, genetici, influenŃa mediu-lui, nivelul socio-economic, nivelul decul tură generală şi artistică.

Dar cel mai important lucru estelegat de poziŃia de pe care se abor-dează această artă. Dacă într-o expo -ziŃie, ca acea de la Muzeul Municipaldin Mediaş, unde sunt expuse şi lu -crări figurări figurative şi abstracte,publicul porneşte cu prejudecăŃi, nuse poate stabili care este nivelul cali -tativ estetic al acestora. Dialogul ope-relor se realizează printr-o permanen-tă referinŃă la acelaşi tip de imagini.Cele figurative vor intra în „competi -Ńie” cu cele realiste, iar celor non fi -gurative trebuie să li se alăture celeabstracte.

Încerc în cele ce urmează o su -mară cronică a expoziŃiei realizată decei 22 de artişti medieşeni, în care voiilustra tendinŃele artistice spre carese îndreaptă creaŃia medieşană. Unuldin primele eşaloane ale picturii me -dieşene este categoria pictorilor decea mai autentică factură realistă.

Printre aceştia se află la loc decinste, Marius Cioban, pictor cu o per -sonalitate distinctă în pictura româ -nească contemporană. Aduce în expo -ziŃie 3 peisaje şi natură statică cuflori, care se disting printr-o expre-sivă picturalitate. Pictura profesorului

Cio ban se caracterizează printr-o ri -goa re a compoziŃiei coloristice, aso-ciată cu un puternic simŃ pentruorganiza rea judicioasă şi armonică amarilor ecrane coloristice. Este un sen -sibil evo cator al stărilor de echilibruşi seni nătate. Lumina şi culoarea suntelemente esenŃiale apte să exprimeprin intermediul motivului emoŃia bu -curiilor simple.

Un colorist de excepŃie este IoanBăcilă, un ultrarafinat dirijor al ga -melor restrânse de culoare. Peisajelesale sunt concerte polifonice calme,luminoase, pline de voluptate şi delirism. Desenul său îl reduce la esen -Ńial, astfel repartiŃia planurilor croma -tice nu schematizează imaginea ci su-bliniază accentele dialogale de umbrăşi lumină.

Un alt pictor, din galeria seniori -lor picturii medieşene, este GrigorieMuntean. Cele două peisaje dintr-unperiplu veneŃian reconstituie un uni -vers fastuos al inconfundabilei Ve -

neŃii. Şi Grigorie Muntean este unriguros al sensibiliăŃilor coloristice.Încorporând culoarea, lumina conferăstrălucire plină de graŃie unor colŃuriemblematice ale VeneŃiei. Peisagist de vocaŃie, Ioan Şarlea adu-ce prin cele două lucrări expuse, ra -risime cadre şi secŃiuni din splendi -dul peisaj al Transilvaniei pe care îlevocă cu sensibilitate şi lirism. IoanŞarlea a dobândit o spontaneitate demaestru, folosind tuşe largi de culoa -re printr-e pensulaŃie generoasă.

Acuarela se pare că a devenitpentru Vasile Popescu tehnica care îiexprimă cel mai bine efuziunile liricepe care le trăieşte în faŃa miracolu-lui naturii înconjurătoare pe care osurprinde în cele mai specifice şimai rarisime momente ale sale... In -contestabilele calităŃi de meşteşug aleacuarelei pe care le-a dobândit prinmuncă tenace şi perseverenŃă, le de -monstrează cu o convingătoare eloc -venŃă.

ART~ ECONOMIE VINERI 9 MARTIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~EXPOZI[IA ARTA CUM LAUDE (II)

15 martie, 44 î.e.n. Asasinarea lui Julius Cezar: “Şi tu, fiul meu Brutus”.