raport final experimentarea sistemului de management al...

Raport Final Experimentarea Sistemului de Management al Energiei

(Activitatea 4.4 ENER-SUPPLY)

Eficienţă Energetică şi Energii Regenerabile – Politici suport pentru energie la nivel local

CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................................................................. 2 DESPRE PROIECT............................................................................................................................ 4 MULŢUMIRI ...................................................................................................................................... 5 INTRODUCERE................................................................................................................................. 5

NOTĂ ................................................................................................................................................. 7 1. INFORMAŢII PRIVIND MANAGEMENTUL ENERGIEI ...................................................... 8

1.1. MANAGEMENTUL ENERGIEI - UN PROCESS CONTINUU ............................................................... 8 1.2. PLANUL DE ACŢIUNE PENTRU MANAGEMENTUL ENERGIEI ...................................................... 10 1.3. MONITORIZAREA CONSUMULUI DE ENERGIE............................................................................ 11 1.4. STANDARELE PRIVIND MANAGEMENTUL ENERGIEI ŞI SME .................................................... 12

2. GHID PENTRU CURSURI DE FORMARE.............................................................................. 13 2.1. CURSURI DE FORMARE PENTRU AUDIT ENERGETIC .................................................................. 15

2.1.1 Participanţii........................................................................................................................ 16 2.1.2. Motivaţie............................................................................................................................ 17 2.1.3. Program ............................................................................................................................ 19 2.1.4. Orar/durată ....................................................................................................................... 22 2.1.5. Derulare ............................................................................................................................ 23 2.1.6. Resurse/facilităţi/date necesare......................................................................................... 23

2.2. GHID PENTRU CURSURI DE FORMARE PENTRU REALIZAREA UNEI BALANŢE ENERGETICE....... 25 2.2.1 Participanţi......................................................................................................................... 26 2.2.2. Motivaţia ........................................................................................................................... 27 2.2.3. Program ............................................................................................................................ 27 2.2.4. Durata cursurilor .............................................................................................................. 29 2.2.5. Activităţi ulterioare ........................................................................................................... 30 2.2.6. Resurse/echipamente/date necesare.................................................................................. 30

2.3. GHIDURI PENTRU INSTRUIREA ANALIZEI ALIMENTĂRII CU ENERGIE........................................ 31 2.3.1 Participanţi......................................................................................................................... 32 2.3.2. Motivaţia ........................................................................................................................... 32 2.3.3. Programul ......................................................................................................................... 32 2.3.4. Orar/Durată ...................................................................................................................... 34 2.3.5. Activităţi ulterioare ........................................................................................................... 34 2.2.6. Resurse/echipamente/date necesare.................................................................................. 34

3. CELE MAI BUNE PRACTICI ÎN EUROPA............................................................................. 36 3.1. REŢEAUA DE MANAGERI ENERGETICI ÎN ITALIA ŞI ALTE ACŢIUNI SUPORT PENTRU SECTORUL PUBLIC: APLICAREA LEGII 10/1991 ŞI ACŢIUNI ................................................................................ 36

3.1.1. Introducere ........................................................................................................................ 36 3.1.2. Reglementări legale........................................................................................................... 38 3.1.3. Evaluarea .......................................................................................................................... 39 3.1.4. Factori de succes şi de eşec............................................................................................... 40 3.1.5. Managementul şi sprijinul FIRE acordat managerilor energetici .................................... 41

3

3.1.6. Managerul Energetic: rolul său dinamic .......................................................................... 43 3.1.7. Impactul programului........................................................................................................ 44 3.1.8 Un management al energiei îmbunătăţit pentru sectorul public Cazul Consip..................44 3.1.9. Concluzii .............................................................................................................................................. 46

3.2. EXPERIENŢA GRECEASCĂ ÎN MANAGEMENTUL ENERGIEI ........................................................ 47 3.2.1 Politica privind eficienţa energiei în Grecia...................................................................... 47 3.2.2 Piaţa pentru eficienţa energiei în Grecia şi câteva exemple de bună practică pentru managementul energiei ............................................................................................................... 49

3.3. EXPERIENŢA EUROPEANĂ ÎN MANAGEMENTUL ENERGIEI ........................................................ 51 3.3.1 Managemenrtu energiei în Irlanda – SEI........................................................................... 51 3.3.2. Monitorizare şi evaluare – ETSU...................................................................................... 52 3.3.2. Schema de certificare a energiei pentru IMM-uri – AUDIT II ......................................... 53 3.3.4. Standardul danez pentru managementul energiei ............................................................. 55

4. DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR ŞI A REZULTATELOR OBŢINUTE ............................ 58 4.1. MANAGEMENTUL ENERGIEI APLICAŢII EXPERIMENTALE ......................................................... 58 4.2. LEGISLAŢIE ŞI REGLEMETĂRI ................................................................................................... 61

5.CONCLUZII................................................................................................................................... 62 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................... 64

Reglementări şi documente oficiale ............................................................................................ 64 Manuale, rapoarte şi cărţi........................................................................................................... 64 Site-uri ......................................................................................................................................... 64

ANEXĂ I DOCUMENTAŢIE STUDII REALIZATE .................................................................. 66

4

Despre proiect

Raportul asupra practicilor de Management al Energiei a fost pregătit de către membrii consorţiului proiectului “Eficienţa energetică şi energiile regenerabile - Politici suport pentru energie la nivel local” (acronim: ENER-SUPPLY)”, desfăşurat în cadrul Programului de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei (SEE), co-finanţat de către Uniunea Europeană. Scopul principal al proiectului este de a sprijini autorităţile locale în adoptarea unor măsuri care să conducă la creşterea utilizării surselor de energie regenerabilă şi a eficienţei energiei. În cadrul proiectului au fost organizate cursuri de instruire în 11 ţări1 din zona SEE. În total, au luat parte la cursuri 83 de instituţii locale şi mai mult de 200 de angajaţi ai acestora şi experţi din diferite teritorii.

Raportul însuşi se bazează pe experienţa dobândită în timpul acestor cursuri şi a fost realizat de o echipă de experţi şi tradus în limbile ţărilor membre în proiect.

Pentru mai multe informaţii despre proiect, sunteţi invitaţi să consultaţi site-ul proiectului www.ener-supply.eu, unde puteţi găsi, de asemenea şi o legătură către platforma de învăţare on-line.

1 Teritoriile implicate sunt: Korca & Tirana (Albania), Cantonul Bosnia Centrală (BiH), Regiunea Dobrich, Primăria Dobrich, Dolni Chiflik, Beloslav (Bulgaria), Judeţul Split & Dalmatia (Croatia), Periferia Peloponnese (Grecia), Judeţul Komárom-Esztergom , Zona Metropolitană Budapest (Ungaria), Zona Metropolitană Potenza (Italia), Judeţul Ialomita, Judeţul Dambovita (Romania), Provincia Vojvodina (Serbia), Zona Metropolitană Košice (Slovacia), Ohrid, Skopje (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei).

5

Mulţumiri

Capitolele au fost pregătite de Centrul pentru Surse Regenerabile de Energie şi Eficienţa Energiei (CRES), care a fost responsabil pentru experimentarea Sistemului de Management al Energiei, prin intermediul dr. Charalampos Malamatenios, de Federaţia Italiană pentru Utilizarea Raţională a Energiei (FIRE), prin intermediul expertului senior Daniele Forni şi a expertului senior Giuseppe Tomassetti, precum şi de managerul proiectului ENER SUPPLY, Marco Caponigro. Aceşti experti au lucrat de asemenea şi pentru finalizarea lucrărilor.

Partea naţională a beneficiat de contribuţia generoasă de timp şi cunoştinţe a unui grup de experţi format din: Patrizia Carlucci, Aurelio Grippa, Ivana Mecca, Elena Kitanovska, Aleksandra Kapsimalova, Azrudin Husika, Masa Bukurov, Milana Peric, Milovan Medojevic, Margareta Zidar, Nicoleta Ion, Anca Popov, Angel Nikolaev, Cvety Cvetoslava, Nikolay Nikolov, Besim Islam, Merita Lamllari, Jana Nascakova, Rastislav Rucinsky, Vilma Eri. Capacitatea lor de a urmări întregul experiment şi modul de implementare al activităţilor a avut un rol esenţial în concentrarea concluziilor finale.

În particular, în mod special, un grup de persoane merită să fie menţionat. Angajaţii autorităţilor locale care au participat la cursurile organizate în Europa de Sud-Est de-a lungul desfăşurării proiectului ENER SUPPLY. Datorită participării lor şi suportului oferit în colectarea datelor a fost posibilă elaborarea concluziilor şi atingerea ţintelor proiectului.

Pentru România, mulţumiri speciale trebuie adresate Consiliilor Judeţene Ialomiţa şi Dâmboviţa, Primăriei Pucioasa, prin persoanele domnilor Ioan Martin şi Ion Dinu (CJ Ialomiţa), domnilor Constantin Buldur şi Rareş Ţurloiu (CJ Dâmboviţa) şi domnilor Dănuţ Bădău şi Mihail Hosszu (Primăria Pucioasa).

Introducere

“Raportul final privind Experimentarea Sistemului de Management al Energiei (SME)” (Activitatea.4.4.a proiectului ENER-SUPPLY) are ca obiectiv prezentarea rezultatelor experimentărilor activităţilor de management al energiei în cadrul Pachetului de Lucru 4 al proiectului ENER-SUPPLY. Activitatea de experimentare a SME este ea însăşi o simulare complexă a unor instrumente a politicii de eficienţa energiei:

- Realizarea evaluărilor

- Realizarea auditurilor energetice

- Achiziţii publice pentru procurarea echipamentelor de măsurare a parametrilor energiei

- Balanţa energetică

6

- Analiza asigurării cu energie electrică

- Diseminarea informaţiilor. Acest raport include rezultatele principale a SME la nivel local (de exemplu la nivelul teritoriilor care au participat la acest proiect) şi un manual pentru formare, bazat pe experienţa profesorilor ce şi-au desfăşurat activitatea de-a lungul întregului proiect. Raportul cuprinde şi modele europene ale SME, în mod special modelul italian şi grec (fiind state “vechi” ale UE).

Raportul final al Experimentării SME a fost tradus şi adaptat în toate cele 11 limbi ale statelor din Europe de Sus Est participante în cadrul proiectului ENER SUPPLY. În unele cazuri au fost propuse sugestii pentru îmbunătăţirea legislaţiei (manualul). Aceste sugestii se bazează pe experienţa acumulată privind managementul energiei în Italia şi Grecia, dar şi pe experienţa Autorităţilor Locale (AL).

Cele mai multe dintre activităţi au fost aliniate la activităţile curente derulate de autorităţile locale şi regionale (ALR), precum auditurile energetice şi balanţele energetice. Partenerii implicaţi în realizarea balanţei energetice au respectat cadrul prezentat “Inventarul de bază al emisiilor”, document elaborat odată cu aderarea la „Convenţia Primarilor”. În unele cazuri, acest experiment a dus la decizia LRA de a adera la Convenţia primarilor (cum ar fi Travnik din Bosnia Herţegovina, Budaros din Budapesta, Titel din Serbia) iar în altele a fost un sprijin în procesul de aderare la Convenţia Primarilor (Dolni Chiflik din Bulgaria, Tripolis din Greece), în alte cazuri sprijin în autorităţilor ce au semnat deja convenţia (Michalovcein Slovakia, Skopje din FYRoM, Slobozia din Romania) şi în alte cazuri au rezultat concluziile întregului Plan pentru durabilitatea energiei – SEAP (Potenza din Italia).

Obiectivul general al raportului este de a oferi direcţii şi sugestii pentru personalul tehnic al administraţiei publice, cum ar fi ingineri, economişti şi alte persoane responsabile pentru dezvoltarea sectorului local public, cum ar fi:

- O prezentare scurtă a Managementului Energiei şi direcţii;

- De ce este necesar să fie incluse cursurile de formare;

- Ce îmbunătăţiri pot fi aduse situaţiei prezente;

În realizarea primei secţiuni (Istoria Managementului Energiei, ISO 50001 şi standardele sistemului de management al energiei, sugestii pentru conţinutul cursurilor de instruire), cât şi în partea de „bune practici” pentru Sistemul de Management al Energiei pentru toată UE (Capitol 3) au fost capitalizate rezultatele altor proiecte anterioare, cum ar fi:

1. Fondul Social European – Iniţiativa pentru Comunitate ADAPT, Contract Nr. 124/375, titlu: “Specializarea inginerilor şi a altor specialişti în domeniul Auditului Energetic”.

2. Energie Inteligentă – Europa, Contract Nr: EIE/04/246/S07.38678, title: “Evaluare comparativă şi Scheme de Management al Energiei pentru IMM-uri – BESS”.

7

3. Energie Inteligentă – Europa, Contract Nr: EIE/04/113/S07.38648, titlu: “Promovarea Practicilor de Management al energiei in industria textilă din Grecia, Spania şi Bulgaria – EMS-Textile”.

4. Energie Inteligentă – Europa, Contract Nr: IEE/07/760/ SI2.499406, titlu: “Campionatul Tinerilor Manageri în domeniul energetic – Campionatul EYEManager”. ,

În acelaşi timp definiţiile şi/sau direcţiile folosite în cadrul proiectelor susţinute şi finanţate de Uniunea Europeană şi alte Agenţii Naţionale au fost utilizate în intregime2. Aici este necesar să adaugăm faptul că acest raport nu are ca scop “reinventarea roţii”, ci diseminarea informaţiei către actorii esenţiali implicaţi în Managementul Energiei în Europa.

Notă

Autorii îşi asumă întreaga responsabilitate pentru informaţiile şi conţinutul acestui manual. Punctele lor de vedere nu reprezintă în mod necesar şi punctul de vedere sau poziţia Comisiei Europene, co-finanţator al acestui proiect.

2 În particular următoarele surse au fost folosite:

• Management, Furnizare şi Mentennanţă.. Butterworth-Heinemann, Elsevier Science. • Comisia Europeană, Direcţia Generală XII, (1995). Sistemul de Management al Energiei. • Krarti, M., 2000. Sistemul de auditare energetică al Clădirilor – O abordare tehnică. Editura CRC .

8

1. Informaţii privind Managementul Energiei

Necesitatea de a fi competitiv pe o piaţă globală şi de a îndeplini standardele de mediu mereu mai stricte, a fost principalul factor decisiv în luarea deciziilor privind costurile operaţionale şi de capital pentru toate organizaţiile. Managementul energiei a fost un instrument important de ajutor pentru organizaţii în atingerea acestor obiective. Managementul Energiei se defineşte ca fiind controlul fluxului de energie dintr-un sistem, astfel încât să se maximizeze beneficiile nete pentru sistem. Aceasta implică colectarea, analiza şi monitorizarea informaţiilor despre utilizarea energiei şi identificarea, evaluarea şi implementarea măsurilor pentru economisirea energiei (EC, 1995).

Sunt motive puternice pentru adoptarea unui management al energiei, începând de la faptul că un management al energiei potrivit în clădiri poate duce la reducerea costurilor cu energia şi impactului asupra mediului. Găsind soluţii pentru aceste probleme există şansa îmbunătăţirii mediului de lucru, ceea ce poate duce la o creştere a productivităţii. De asemenea poate avea ca efect multiplicarea de câteva ori a economiei de energie.

1.1. Managementul energiei - un process continuu

Activităţile din domeniul energiei pot fi planificate şi implementate la diferite niveluri. Pe de-o parte, există concepte privind planificarea consumului de energie (activităţi planificate în cadrul ME), dar şi altele cum sunt:

Obiective bine definite, Analiza situaţiei curente, Analiza măsurilor si scenariilor posibile, Definirea acţiunilor şi a proiectelor, Implementarea şi evaluarea .

Pe de altă parte, există posibilitatea implementarii unor măsuri fără ca ele să fie incluse într-un concept cuprinzător de planificare în domeniul energiei. Ideea este de a identifica şi compara diferite măsuri fără colectarea unei cantităţi mari de date şi făra proiectarea unui întreg plan de acţiune. Mai departe o măsură poate fi implementată ca fiind un singur proiect.

Trebuie subliniat faptul că managementul energiei este un angajament de lungă durată, nu doar o activitate efectuată o singură dată. Managerul energetic poate asigura continuitatea doar prin implementarea corespunzătoare a unei etape de revizuire periodică a planului de acţiune. Cu toate acestea, îmbunătăţirea continuă este o etapă foarte importantă.

9

Potrivit programului ENERGY STAR, iniţiat de Agenţia pentru Mediu din S.U.A. (EPA), pentru realizarea unui Management al Energiei sunt necesari umătorii 7 paşi de bază:

• Pasul 1 – Angajamentul pentru o îmbunătăţire continuă – Elementul de bază pentru asigurarea unui bun management al energiei este angajamentul. Organizaţiile îşi rezervă personal şi resurse pentru asigurarea unei îmbunătăţiri continue.

• Pasul 2 – Evaluarea performanţei: este vorba de procesul periodic de evaluare a consumului de energie în cadrul organizaţiei şi de stabilirea unei strategii generale privind măsurarea rezultatelor viitoare şi a eficienţei acestora în urma eforturilor depuse.

• Pasul 3 – Stabilirea ţintelor : Fixarea unor ţinte şi a unui ghid privind luarea deciziilor şi a procedurilor de evaluare a progreselor. Comunicarea şi înregistrarea rezultatelor poate duce la motivarea personalului în susţinerea eforturilor pentru implementarea managementului energiei în organizaţie.

• Pasul – Crearea unui plan de acţiune: un plan de acţiune detaliat poate asigura desfăşurarea unui proces sistematic pentru implementarea măsurilor de eficienţă a energiei. Planul de acţiune, de regulă, este actualizat periodic, de cele mai multe ori anual, pentru a reflecta realizările, îmbunătăţirea performanţei dar şi schimbarea priorităţilor.

• Pasul 5 – Implementarea Planului de Acţiune.

• Pasul 6 – Evaluarea progresului: evaluarea progresului include atât verificarea datelor folosite cât şi corelarea activităţilor din cadrul planului de acţiune şi ţintele de perfomanţă propuse.

• Pasul 7 – Identificarea realizărilor: Recunoaşterea rolului important pe care îl are managementului energiei pentru susţinerea întregului program.

10

Figura 1: Cei 7 paşi ai Managementului Energiei, stabiliţi prin Programul ENERGY STAR

1.2. Planul de Acţiune pentru managementul energiei

Un plan de acţiune pentru Managementul Energiei, trebuie să includă, cel puţin, următoarele componente:

1. Ţinte bine definite 2. Structură care să răspundă în faţa conducerii organizaţiei 3. Resursele necesare, atât pe plan intern cât şi extern 4. Criterii de investiţii financiare 5. Plan pentru activităţi 6. Monitorizarea consumului de energie şi stabilirea angajamentelor 7. Angajamentul personalului şi raportare 8. Dezvoltarea unui plan de instruire (pentru personal) Mulţi cred că programul pentru managementul energiei începe şi se termină cu un audit energetic. Acest lucru este parţial adevărat deoarece, deşi auditul este pasul cheie, nu înseamnă că este şi singurul pas într-un program pentru îmbunătăţirea performanţei

11

energiei.Implementarea recomandărilor auditului energetic se face printr-un management consecvent de-a lungul unei perioade lungi de timp, chiar ani şi acest lucru va aduce beneficii ulterioare care vor creşte în fiecare an. În plus, după ce a fost realizat auditul energetic, va trebui gândit un sistem de monitorizare şi vor fi stabilite alte ţinte de-a lungul timpului. Recomandările auditului energetic sunt structurate ca într-un plan de acţiune şi pot fi implementate pentru îmbunătăţirea perfomanţei energetice, respectând priorităţile. Planificarea ar trebui făcută pentru fiecare fază a implementării şi include: • ţintele şi măsurile care trebuie implementate pentru fiecare fază, • planificarea în timp a fiecărei faze, • structura necesară şi bugetul disponibil pentru implementarea măsurilor, • stabilirea metodei de monitorizare a progreselor obţinute, • delimitarea monitorozării/măsurării şi/sau evaluării rezultatelor fiecărei faze. Pentru determinarea obiectivului pentru fiecare fază, trebuie corelate economiile de energie prognozate cu cele rezultate din faza anterioară şi nu cu situaţia iniţială. Un criteriu pentru delimitarea fiecărei faze este acela că fiecare fază trebuie să aducă beneficii organizaţiei, iar investiţiile necesare pentru implementarea măsurilor şi continuarea planului de acţiune trebuie să fie justificate. În concluzie, pentru proiectarea unui plan de acţiune pentru reducerea consumului de energie trebuie luate în considerare mai multe aspecte: a) prioritizarea măsurilor propuse, ca rezultat al auditului energetic; b) combinarea mai multor proiecte pentru reabilitare, şi coordonarea acestora cu alte

obiective ale organizaţiei; c) capacitatea tehnică şi nivelul organizaţional al companiei pentru implementarea fiecărei

măsuri propuse sau a unui pachet de măsuri; d) capacitatea financiară a companiei de a se autofinanţa în vederea realizării investiţiilor

necesare pentru proiectele de eficienţă a energiei, respectând priorităţile existente.

1.3. Monitorizarea consumului de energie

O utilizare mai eficientă a energiei se bazează pe o cunoaştere mai bună a consumului de energie. De aceea, este foarte important să fie menţinut un sistem de management al energiei care monitorizeze, analizeze şi comunice consumul de energie, îmbunătăţind astfel eficienţa energiei. Aceasta este aşa numita activitate de monitorizare a consumului de energie, care trebuie să fie una continuă , concentrată pe consumul şi costul energiei, care acoperă toate formele de energie folosite (electricitate, combustibili, încălzire centralizată, şi altele.

Un inventar al echipamentelor ce consumă energie trebuie să fie disponibil şi actualizat continuu. Acesta trebuie să includă: tipul de echipament, funcţia, locaţia şi puterea

12

nominală. De asemenea trebuie completate permanent si registrele în care se menţionează perioada în care echipamentul este utilizat. Această analiză trebuie realizată la faţa locului dacă organizaţia dispune de echipamentul necesar. Pentru clădirile de dimensiune medie şi mare, este preferabil să existe echipamente de măsură în diferite puncte de consum pentru obţinerea de informaţii mai detaliate.

Datele măsurate sunt analizate, raportate şi diseminate către cei ce lucrează în clădire. Informaţia este folosită luând în considerare grupul ţintă. Canalele de comunicare sunt alese în funcţie de grupul ţintă cu scopul de a maximiza implicarea în dezvoltarea organizaţiei şi educaţia în domeniul energiei.

Ca parte a activităţii de monitorizare a energiei, managerul pentru energie trebuie să verifice periodic contractele de furnizare cu energie, pentru a se asigura că ele sunt potrivite nevoilor organizaţiei, la o putere nominală nici mai mare nici mai mică decât are nevoie organizaţia. Cu cât puterea nominală este mai mare, cu atât şi preţul este mai mare. De asemenea prin contractele de furnizare de energie nu se poate determina o reducere a consumului, dar se poate negocia un preţ mai avantajos.

Pe piaţa liberă de energie sunt mai mulţi furnizori de energie. În acest context fiecare consumator trebuie să urmărească regulat piaţa de energie şi să analizeze cele mai bune opţiuni pentru furnizarea de energie. În plus, contractele de furnizare trebuie stabilite în funcţie de profilul consumului. În ceea ce priveşte electricitatea, sunt tarife specifice, de exemplu tarife la un preţ scăzut pentru energia furnizată pe durata nopţii. Aceste tarife sunt alese în cazul în care activitatea organizaţiei se defăşoară sau poate fi mutată noaptea. Există simulatoare on-line de la furnizorii de energie, care permit alegerea dintre diferite tarife existente pe piaţă.

1.4. Standarele privind Managementul energiei şi SME

În conformitate cu Ghidul UE, statele membre s-au angajat să reducă cu un procent de 9% consumul de energie. În acest context, CEN a elaborat standardul de management EN 16001, care poate fi aplicat oricărei organizaţii publice sau private ce işi doreşte optimizarea consumului de energie.

Sunt incluse toate tipurile de energie, cum ar fi energia electrică gazul natural, combustibilii solizi şi lichizi, gaz lichefiat şi aer comprimat.

Acest standard poate fi aplicat şi în companiile implicate deja în Schema cu Emisii de Carbon, conform Directivei CE/87/2003, pentru că implementarea lui conduce la reduceri semnificative de emisii de carbon. Ciclul PDCA se poate aplica acestui standard. În plus, structura este similară cu ISO 14001:2004, şi poate fi astfel uşor integrat cu sistemele de management al mediului şi cel de management al calităţii. Avantajele de bază ale implementării şi certificării EN 16001:2009 sunt următoarele:

Reducerea costului cu energia

13

Reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră şi a amprentei de carbon Îmbunătăţirea eficienţei energiei prin cele mai avansate tehnologii disponibile Reducerea costurilor de producţie Respectarea cerinţelor legale Îmbunătăţirea imaginii corporaţiei Creşterea gradului de conştientizare a importanţei energiei în rândul personalului.

De asemenea, considerând această provocare cu care se confruntă comunitatea internaţională una critică, Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) publică pe 15 iunie 2011 Standardul Internaţional ISO 50001 privind sistemul de management al energiei. ISO 50001 are rolul de a susţine organizaţiile interesate să integreze principiul performanţei energetice la nivelul practicilor de management. Organizaţiile multinaţionale vor avea acces la un singur standard, armonizat, care poate fi implementat în toate activităţile organizaţiei având la dispoziţie o metodologie logică şi consistentă pentru a asigura îmbunătăţirea sa continuă.

Stadardul este gândit să realizeze:

Sprijinirea organizaţiei pentru a utiliza mai bine utilajele sale mari consumatoare de energie

Crearea şi facilitarea unui comunicări transparente referitor la managementul resurselor energetice

Promovarea celor mai bune practici pentru managementul energiei şi consolidarea unui comportament adecvat pentru gestionarea consumului de energie

Asistenţă în evaluarea şi prioritizarea implementării noilor tehnologii eficiente energetic

Asigurarea unui cadru pentru promovarea eficienţei energetice de-a lungul lanţului de furnizare

Facilitarea managementului energiei pentru îmbunătăţirea proiectelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră

Integrarea cu alte sisteme de management ale organizaţiei, cum ar fi cele de mediu, securitate şi sănătate în muncă.

ISO 50001:2011 specifică cerinţele pentru stabilirea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea sistemului de management al energiei, al cărui scop este de a permite unei organizaţii să urmeze o abordare sistemică în atingerea unei îmbunătăţiri continue a perfomanţei energetice, inclusiv a eficienţa energiei, consumului şi utilizării energiei. Standardul specifică cerinţele necesare pentru utilizarea şi consumul de energie, inclusiv măsurători, documentare şi raportare, proiectare şi practici de achiziţie a echipamentelor şi sistemelor.

ISO 50001:2011 se poate aplica pentru toate variabilele care influenţează performanţa energetică ce poate fi monitorizată şi determinată de organizaţie, dar nu poate fi folosit pentru criterii specifice de performanţă cu privire la energie. ISO 50001:2011 a fost

14

conceput să fie folosit independent, dar poate fi integrat cu alte sisteme de management. Acesta este aplicabil oricărei organizaţii care doreşte să se asigure că se conformează politicii sale energetice declarate şi doreşte să demonstreze altor companii, această conformitate fie prin auto-evaluare şi auto-declaraţie de conformitate, fie prin certificarea sistemulului de management al energiei de către o organizaţie externă.

15

2. Ghid pentru cursuri de formare

2.1. Cursuri de formare pentru audit energetic

Temenul de “audit energetic” poate avea un înţeles diferit în funcţie de ţară şi de furnizorul de servicii. Pentru întregul proces ar fi potrivit un alt termen (de exemplu, studiu privind energia, evaluare energetică), dar în practica curentă se întâlneşte termenul de “audit energetic”. Auditarea energetică a clădirilor şi/sau a echipamentelor industriale poate varia de la o scurtă inspectare a instalaţiei, la o analiză foarte detaliată, cu simularea pe calculator a consumului orar. În general, se pot distinge patru tipuri de audit energetic descrise pe scurt în cele ce urmează. Audit rapid: Acest audit constă într-o scurtă inspectare la faţa locului a instalaţiei în vederea identificării acţiunilor simple şi necostisitoare ce pot reduce imediat costurile cu utilizarea energiei şi duc la economii în costurile de exploatare. Unii ingineri abordează aceste tipuri de acţiuni, ca măsuri de exploatare şi întreţinere (de exemplu, setarea temperaturii şi a punctului de încălzire, înlocuirea ferestrelor sparte, izolarea termică a conductelor de apă caldă, modernizarea cazanului de combustibil). Analiza cost utilitate: Scopul principal al acestui tip de audit este de a analiza cu atenţie costurile de operare ale utilajelor. Datele despre utilităţi colectate pe o durată de câţiva ani sunt evaluate pentru identificarea profilului de consum, cererea în orele de vârf, posibilitatea de reducere a consumului. Auditorul trebuie să se asigure ca nu se face nicio greşeală în calcularea facturilor lunare pentru determinarea cheltuielilor dominante pe utilităţi, identificarea posibilităţii de schimbare a utilităţilor în funcţie de nevoile companiei şi de preţul combustibilului în vederea reducerilor costurilor operaţionale. Este recomandat ca auditorul să realizeze un audit iniţial pentru a fi familarizat cu facilităţile şi cu sistemul energetic din cadrul companiei. Auditul energetic standard: “Auditul standard” este o analiză cuprinzătoare a sistemelor energetice ale instalaţiei. În plus faţă de activităţile descrise pentru audit rapid şi analiza cost utilitate descrise mai sus, auditul energetic standard include realizarea unei referinţe de bază pentru consumul de energie al instalaţiei şi evaluarea costurilor şi a economiilor posibile de energie pentru implementarea măsurilor propuse. De obicei, sunt folosite instrumente simplificate pentru a dezvolta modele de bază de energie şi pentru a prognoza economii de energie în urma implementării măsurilor de conservare a energiei (cum ar fi metoda grade-zile, şi modele liniare de regresie). În plus, o analiză simplă, cea a perioadei de recuperare a

16

investiţiei este efectuată în general pentru a determina rentabilitatea măsurilor de conservare a energiei (ECM). Auditul Energetic detaliat: Acest tip de audit este cel mai cuprinzător dar şi cel care durează cel mai mult ca timp, şi include folosirea echipamentelor pentru măsurarea consumului energetic pentru toată clădirea, pentru toate echipamentele energetice din clădire (consumatori finali: iluminat, echipament de birou, ventilator, echipament de climatizare). În plus, cu ajutorul unor programe sofisticate pe computer sunt simulate diferite metode de modernizare din cadrul clădirii. De asemenea, pentru o evaluare economică mai riguroasă a măsurilor de reducere a consumului de energie, sunt folosite analizele cost-eficienţă bazate pe costul pe întreg ciclul de viaţă (sunt luaţi în calcul parametrii economici cum ar fi dobânda, inflaţia, impozite) în locul unei analize a perioadei de recuperare.

2.1.1 Participanţii

Această parte a cursului de formare SME este adresată personalului tehnic al autorităţilor locale regionale (ALR) care va fi implicat în colectarea datelor necesare realizării şi actualizării balanţei energetice a clădirii ce aparţine ALR (clădiri destinate primăriei, şcoli, etc.). Desigur, cursul nu ar trebui să fie limitat doar la ingineri, dar trebuie să fie clar că un audit energetic necesită cunoştinţe tehnice (dar şi de natură financiară) calcule, efectuarea de măsurători de specialitate, precum şi o cunoaştere foarte bună a energiei şi al utilizărilor sale (pentru a fi în măsură să propună de fiecare dată măsuri corespunzătoare pentru conservarea energiei).

Gradele şi tipurile diferite de educaţie ale personalului tehnic trebuie analizate înainte de începerea cursului pentru a ajusta exerciţiile (nivelul de dificultate al cursului şi durată), dar şi temele opţionale, în funcţie de pregătirea participanţilor. De asemenea aceste aspecte trebuie avute în vedere atunci când sunt abordate teme mai tehnice, cum ar fi conversia energiei, elaborarea de măsurători, nivelul de consum de energie în condiţii de confort şi de sănătate, cunoştinţe de bază în domeniul energiei etc, ardere/ emisii CO2, procese, şi compararea valorilor de consum de energie. Un curs on line prealabil, cu test final ar putea fi o modalitate de a nivela gradul de cunoaştere a participanţilor.

17

2.1.2. Motivaţie

Termenul de audit energetic este unul general folosit pentru procedura sistematică având scopul obţinerea unei cunoaşteri adecvate a profilului de consum de energie al unei clădiri sau a unei instalaţii industriale. Se urmăreşte, de asemenea, identificarea şi evaluarea măsurilor posibile de economisire a energiei pentru unitate. Într-un audit energetic: • scopul principal este cel de economisire a energiei, • pot fi considerate şi alte aspecte (condiţii tehnice, mediu), dar interesul principal este

consumul de energie şi reducerea acestuia, • sunt realizate rapoarte despre măsurile pentru reducerea consumului de energie, • analiza poate acoperi toate tipurile de aspecte care utilizează energie dintr-o

întreprindere sau doar anumite părţi (sisteme, echipament) ale mai multor locaţii (un audit pe orizontală).

Auditurile energetice au un rol crucial în aplicarea măsurilor de economisire a energiei şi în asigurarea obiectivelor de gestionare a energiei. De asemenea, este important să observăm că auditul energetic nu este o activitate continuă, dar ar trebui să fie repetat periodic. Unul dintre scopurile principale ale unui audit energetic este realizarea unei baze de date privind energia, cum ar fi consumul de referinţă sau vel specific pentru instalaţiile şi echipamentele individuale. Utilizarea unor astfel de indici se poate estima consumul de energhie înainte şi după aplicarea măsurilor de economise a energiei. Prin urmare, o analiză detaliată a datelor de energie, este importantă pentru a identifica în mod corect tendinţele şi zonele unde se pot face îmbunătăţiri. Referitor la consumul de energie, o analiză simplă se poate face prin determinarea procentului pe care îl are consumul de energie şi a costurilor cu energia pe durata unui an de zile.Acest lucru permite o evaluare a performanţei energetice globale a unei clădiri. Aceasta include: • conversia consumului de energie în tep aplicând factori de conversie folosiţi la nivel

naţional • indicatori pentru calculul eficienţei energetice a clădirii [de exemplu kWh/m2/an] • pentru fiecare formă de energie evaluarea procentului din consumul total de energie,

determinarea unui cost mediu pe unitate de tep • elaborarea unui tabel care conţine consumul de energie anual total, costul şi procentul

din consumul total pe care îl are fiecare tip de energie (kWh, kg, etc) • elaborarea unor grafice pentru punerea în evidenţă a contribuţiei consumului şi costului

fiecărei forme de energie

18

• unde există date istorice privind consumul de energie, pot fi realizate comparaţii pentru determinarea trendului

Compararea consumului de energie pentru două clădiri sau două echipamente industriale nu este o sarcină simplă. Într-adevăr, dimensiunea, localizarea, destinaţia pot fi factori semnificativi în consumul de energie al unei instalaţii/clădiri. De aceea, auditorii energetici folosesc indicatori de referinţă, rezultaţi din analiza consumului de energie într-o clădire cu caracteristici similare. Aceste rapoarte sunt, în general, calculate pe baza facturilor pentru utilităţi sau a datelor colectate în timpul vizitei la faţa locului. Rapoartele estimate pot fi apoi comparate cu indicatorii de referinţă stabiliţi pentru clădiri de referinţă (aceeaşi destinaţie, locaţie, caracteristici etc), în scopul de a evalua a eficienţei energetică a clădirii. Indicatorul tehnic sau economic de referinţă este calculat ca un raport. Pentru definirea unui raport pot fi utilizate diferite tipuri de numărători şi numitori; în ceea ce priveşte numărătorul valoarea cea mai frecvent utilizată este cantitatea de energie consumată kWh (ori ca energie primară, exprimată în tone echivalent petrol, sau energie finală, exprimată în kWh). Alternativ, pentru evaluarea cheltuielilor de energie ar putea fi folosită o valoare monetară (de exemplu, euro), dar această valoare poate depinde de diferiţi parametri economici, cum ar fi rata inflaţiei. În cele din urmă, cererea de energie (în kW) este, de asemenea, o opţiune. Numitorii utilizaţi frecvent includ:

Unităţi de producţie (în special în fabrici/uzine) Suprafaţa sau volumul clădirii (volumul/suprafaţa de încălzit pentru birouri exprimat

în m3, respectiv m2) Utilizatori (clădiri cu destinaţie de birouri, şcoli, hoteluri, teatre). Grade-zile (temperatura de bază din interior 18°C). Nevoi teoretice, pentru comparare cu consumul real de energie.

Prelucrarea tuturor datelor selectate în prima etapă a auditului energetic al clădirii / unitate, permite o analiză preliminară a comportamentului acesteia privind consumul de energie. Astfel, în timpul vizitei la faţa locului, a sistemelor energetice, se conturează o imagine generală cu privire la comportamentul privind consumul energetic, istoric sau sezonier. Folosind datele primare selectate, este posibil să se obţină grafice pentru consumul de energie de-a lungul timpului. Astfel, aceste grafice trebuie să fie realizate cel puţin pentru următoarele cazuri: - consumul de energie electrică pe ore/zile; - consumul de combustibil pe zile. Procedura de audit energetic duce la o determinare a potenţialului final de economisire a energiei, prin aplicarea unor măsuri şi acţiuni simple, necostisitoare, care nu au nevoie de evaluare a amortizării economice prin studii energetice relevante. În plus, aceasta duce la o determinare a potenţialului de economisire a energiei în anumite sectoare şi sisteme, în urma unei examinări suplimentare într-o etapă ulterioară, realizată de către specialişti în

19

domeniul energiei sau de către personalul administrativ al clădirilor, ori de câte ori acest lucru este posibil. În funcţie de potenţialul de economisire a energiei consumate în clădire(ridicat, mediu, scăzut), aceste acţiuni pentru economia de energie sunt împărţite în trei grupe. Acest lucru implică identificarea şi cuantificarea costurilor pentru energie şi evidenţierea acelor măsuri care oferă cele mai mari economii. Alte aspecte, cum ar fi interval de timp, investiţia necesară şi perioada de recuperare sunt aspecte cruciale pentru a sprijini decizia de investiţie. Următorul pas constă într-o analiză financiară corectă a măsurilor de economisire identificate. Aceasta este o informaţie extrem de valoroasă pentru a evalua viabilitatea economică a măsurilor. Probabil cea mai simplă tehnică, care poate fi folosită pentru a evalua o măsură este analiza perioadei de recuperare. Perioada de recuperare poate fi definită ca "durata de timp necesară pentru ca totalul economiilor nete realizate să fie egal cu toate costurile proiectului de capital înainte de depreciere” . Odată ce perioada de recuperare s-a încheiat, toate costurile proiectului de capital vor fi fost recuperate şi orice economii suplimentare de costuri realizate pot fi văzute ca "economii" clare. Cu cât o perioadă de recuperare este mai scurtă cu atât proiectul devine mai atractiv. Principalul rezultat al unei audit energetic este producerea de rapoarte de gestionare a energiei. Aceste rapoarte au un rol esenţial atât de comunicare a informaţiilor în mod eficient către conducerea organizaţiei, precum şi către tot personalul din clădire. Acestea ar trebui să fie, prin urmare, adaptate pentru a se potrivi nevoilor diferite ale cititorilor lor. Rapoartele ar trebui să fie cât mai simple posibil şi ar trebui să evidenţieze zonele în care are loc risipa de energie. Limbajul folosit trebuie să fie simplu, dar corect, iar raportul trebuie să fie bine structurat. Aceste rapoarte de audit pot fi completate cu alte instrumente de comunicare, cum ar fi prezentări, seminarii sau buletine de ştiri, clipuri video cu scopul de a promova o mai mare implicare a personalului din clădire dar şi promovarea punerii în aplicare a măsurilor de economisire a energiei.

2.1.3. Program

Teme abordate

– Etapa audit energetic preliminar/definirea scopului auditului energetic

– Etapa audit energetic preliminar/formarea unei echipe pentru realizarea auditului energetic

– Etapa audit energetic prelimiar/estimarea bugetului şi timpului necesar

– Etapa audit energetic preliminar/colectarea datelor privind clădirea

– Etapa audit energetic/ inspecţia la faţa locului şi măsuri

20

– Etapa audit energetic/ analiza datelor colectate

– Etapa audit energetic/ planul de economisire a energiei

– Etapa audit energetic / analiza detaliată a măsurilor propuse de management al energiei

– Etapa audit energetic / pregătirea raportului de audit energetic

– Etapa după audit energetic / implementarea măsurilor managementului energiei

– Etapa după audit energetic / monitorizare şi verificare

O parte introductivă pentru participanţi fără pregătire tehnică: - Putere şi energie electrică

- Unităţi de măsură

- Ardere şi emisii de CO2

- Electricitate şi gaz natural, generare/consum

- Eficienţa şi emisii pentru generarea energiei electrice

- Măsuri tehnice cuprinse în auditul energetic (cele mai simple măsuri ce pot fi aplicate)

- Analiza costului de-a lungul întregului ciclu de viaţă

Exerciţii practice

- Nr. 1: Clădire şi analiza datelor privind utilităţile

Scopul principal al acestei "exerciţiu" este de a evalua caracteristicile sistemelor energetice şi a modelelor de consum de energie pentru clădiri. Caracteristicile de construcţie pot fi colectate din planurile arhitecturale / mecanice / electrice sau din discuţiile cu constructorii. Modelele de consum de energie pot fi obţinute de la o centralizare a facturilor pe utilităţi pe o durată mai mulţi ani. Analiza variaţiei de-a lungul timpului a facturilor de utilităţi permite auditorului energetic să determine dacă există efecte sezoniere sau de anotimp cu privire la consumul de energie în clădire. Acest set de date poate fi prelucrat cu ajutorul unui chestionar structurat şi concis (aşa-numitul “Chestionar pentru colectarea datelor pentru audit energetic”).

Unele dintre sarcinile care urmează să fie realizate în acestă etapă / în cadrul acestui exerciţiu (împreună cu rezultatele cheie aşteptate din fiecare activitate) sunt:

• colectarea datelor pentru utilităţi pe o durată de cel puţin trei ani (determinarea modelului privind consumul de energie).

• identificarea tipurilor de combustibil folosite (pentru determinarea tipului de combustibil folosit în cantităţi mari)

21

• determinarea modelului privind consumul de combustibil/ pe tip de combustibil (determinarea unui vârf de consum/ pe tip de combustibil)

• înţelegerea raportului fiecărei utilităţi (raportul cerere/furnizare de energie ) pentru a evalua dacă clădirea este penalizată pentru perioada vârfului de sarcină şi dacă poate fi cumpărat combustibil mai ieftin.

• analiza influenţei temperaturii exterioare asupra consumului de combustibil.

• realizarea analizei privind utilizarea energiei pentru utilităţi, tip de clădire şi dimensiune (amprenta clădirii poate fi determinaţă prin calculul energiei consumate pe unitate de suprafaţă).

- Nr 2: Evaluare preliminară

Acest pas presupune identificarea măsurilor potenţiale de economisire a energiei. Rezultatele acestui pas sunt importante, deoarece acesta determină dacă clădirea justifică eforturi suplimentare pentru realizarea unui audit energetic. Rezultatele ar trebui cuprinse într-un tabel cu o formă specifică. Unele dintre sarcinile implicate în această etapă sunt:

• identificarea nevoilor şi preocupărilor clientului.

• verificarea procedurilor de operare şi mentenanţă curente.

• determinarea condiţiilor existente pentru funcţionarea unor echipamente de dimensiune mare (iluminat, sisteme de ventilare centralizată, motoare, etc.).

• estimarea gradului de ocupare, echipamente şi iluminare (energia consumată/ore de operare).

- Nr 3: Model de bază privind consumul de energie

Principalul scop al acestei etape/exerciţiu este dezvoltarea unui model de bază care oferă o reprezentare a condiţiilor existente de operare şi utilizare a energiei în clădire. Acest model va fi utilizat ca o referinţă pentru estimarea măsurilor de economisire a energiei şi cele mai potrivite măsuri de conservare a energiei (MCE). Pe parcursul acestei etape cele mai importante sarcini sunt:

• Obţinerea şi revizuirea planurilor arhitecturale, mecanice şi electrice.

• Verificarea, testarea şi evaluarea echipamentelor din clădire privind eficienţa, performanţa şi fiabilitatea.

• Obţinerea orarului de funcţionare al echipamentelor (inclusiv iluminare şi a sistemelor de ventilare centralizată).

• Dezvoltarea unui model de bază privind consumul de energie din clădire.

• Calibrarea modelului de bază cu ajutorul datelor măsurate.

- Nr 4: Evaluarea măsurilor de conservare a energiei (MCE)

22

In acest exerciţiu este determinată o listă de MCE eficiente din punct de vedere al costului, folosind atât o analiză privind economia de energie cât şi una economică. Următoarele ţinte sunt recomandate:

• pregătirea unei liste cuprinzătoare de măsuri de conservare a energiei (folosind informaţiile colectate în timpul vizitei la faţa locului).

• determinarea economiilor de energie potrivit MCE aplicabile la clădirea analizată, folosind modelul de bază dezvoltat la pasul 3.

• estimarea costurilor iniţiale necesare implementării măsurilor de conservare a energiei.

• evaluare cost-eficienţă pentru fiecare măsură de conservare a energiei folosind metoda de analiză economică.

- Nr 5: Pregătirea Raportului de Audit Energetic

Procedura de realizare a Auditului Energetic este completă dupa prezentarea tuturor măsurilor propuse pentru economia de energie cuprinse într-un tabel în care sunt centralizate datele tehnico-economice. Acest raport realizat de auditorul energetic este prezentat managerului unităţii/clădirii. Sarcinile sunt:

Identificarea utilizatorilor clădirii şi a părţilor interesate cărora trebuie să le fie comunicate rezultatele raportului auditului. Implicarea acestor persoane în implementarea măsurilor de economisire a energiei.

Tehnici de raportare care pot fi utilizate şi câte facilitează comunicarea cu beneficiarii.

Alte instrumente de comunicare ce pot completa auditul energetic, cum ar fi

prezentări, seminarii, broşuri, clipuri video, folosite pentru promovarea şi încurajarea ecomiei de energie a personalului clădirii.

Structura standard a auditului energetic

2.1.4. Orar/durată

Cursul poate fi împărţit în cel puţin trei părţi a câte cinci ore fiecare, cu exerciţii intensive, sau în patru zile şi jumătate (4 x 4), în cazul în care partea introductivă este necesară pentru participanţii fără pregătire tehnică. După fiecare lecţie ar trebui prevăzută o pauză adecvată, astfel încât participanţii să poată să înceapă să desfăşoare activitatea de colectare a datelor. Pentru un curs de trei zile, de cinci ore în fiecare zi, sunt necesare cel puţin două săptămâni după prima lecţie, sau o săptămână în cazul în care facturile de energie ale autorităţii locale şi orice alte date necesare sunt deja disponibile şi trebuie doar să fie centralizate. Cel puţin o lună sau mai mult, în funcţie de ţară, este necesară înainte de a treia zi de curs , deoarece activitatea de colectare a datelor prin măsurători, precum şi pregătirea diagramelor energetice, grafice, etc. durează mai mult timp.

23

Auditul energetic este o procedură completă, pornind de la procedurile necesare pentru a obţine o cunoaştere adecvată a profilului consumul de energie al unei clădiri sau a unei instalaţii industriale, şi terminând cu identificarea şi prioritizarea oportunităţilor rentabile de economisire a energiei pentru unitate/clădire, iar un curs cu privire la principiile de audit energetic poate fi organizat ca de sine stătător (acesta este cazul multor cursuri relevante efectuate în toată lumea în zilele noastre). În acest caz, cele 15-16 ore pentru curs, menţionate mai sus, sunt suficiente numai pentru a prezenta principiile de bază ale procedurilor de audit energetic. Aşa cum există mai multe tipuri de audituri energetice la diferite niveluri de detaliere, timpul necesar furnizării auditorilor energetici toate aspectele cheie care ar trebui să fie cunoscute pentru a îndeplini sarcinile în mod adecvat creşte şi el, pentru că tematica principală porneşte de la un audit energetic „tipic” (standard) până la unul de tip „diagnostic”, mai detaliat. În acest caz, două săptămâni de formare ar putea să nu fie suficiente (în funcţie, de asemenea, de nivelul de pregătire iniţial al participanţilor).

2.1.5. Derulare

Expertul (adică instructorul calificat), va trebui să fie disponibil câteva luni după curs pentru a sprijini cursanţii şi pentru a încerca să rezolve cu ei toate dificultăţile întâlnite în colectarea şi elaborarea datelor, în identificarea MCE, precum şi în pregătirea raportului final de audit energetic. Sprijinul poate fi oferit de obicei pe calea e-mailului, telefonului sau video, pentru a simplifica procedura, deşi unele aspecte, cum ar fi de exemplu, utilizarea unui analizor de gaze sau a altui tip de instrumente de măsurare sau chiar poziţionarea corectă şi conectarea acestor echipamente ar trebui să fie prezentate faţă în faţă.

Pot fi organizate întâlniri în grupuri mai mici împărţite pe zone sau pe problemele tipice care apar cel mai des (de exemplu, dimensiunea sau rolul autorităţilor locale), unde pot fi dezbătute progresele realizate. La aceste întâlniri se pot împărtăşi experienţele şi se pot strânge relaţiile între persoanele implicate în astfel de activităţi în diferite autorităţi locale.

2.1.6. Resurse/facilităţi/date necesare

Analiza energetică este o parte integrantă a procesului de audit şi are ca scop evaluarea fluxurilor de energie din cadrul unităţilor, pentru a identifica pierderile de energie şi pentru a face recomandări cu privire la gestionarea consumului de energie . Analiza energetică, cu excepţia analizelor specifice, acoperă toate aspectele legate de consumul de energie dintr-o unitate. Auditul energetic implică o analiză detaliată a: Caracteristicilor şi managementului operaţional al unităţii/organizaţiei: cine este

responsabil cu eficienţa consumului de energie, utilizarea unui anumit spaţiu al clădirii, reparaţii mecanice sau electrice, numărul şi tipul de ocupanţi, gradul de ocupare al clădirii şi spaţiilor, condiţiile din interiorul clădirii (temperatura aerului, umiditatea relativă, nivelurile de luminare, etc); practicile de operare ale elementelor principale ale instalaţiilor şi echipamentelor (descrierea câmpului, tipul de tehnologii, proceduri şi servicii de mentenanţă utilizate, documentaţia tehnică disponibilă)

24

Alimentarea cu energie a instalaţiilor organizaţiei, lista tipurilor de surse de energie şi originea lor

Energia consumată în cadrul clădirii: lista celor mai mari consumatori energie termică şi electricitate; consum, proiecte planificate sau terminate în domeniul eficienţei energiei şi a protecţiei mediului

Centrala şi echipamentul folosit în cadrul facilităţii Tipul de clădire.

Cultura organizaţională poate avea o mare influenţă asupra consumului de energie. Prin urmare, este important să se determine structura de management şi practicile referitoare la achiziţiile şi consumul de energie. Practicile de întreţinere pot avea, de asemenea, o influenţă directă asupra consumului de energie, de aceea este important să se stabilească frecvenţa şi calitatea procedurilor de întreţinere/mentenanţă, şi să se identifice noi măsuri de întreţinere, care ar putea îmbunătăţi performanţa energetică a instalaţiilor şi echipamentelor. De asemenea, este important să se identifice tarifele şi contractele de furnizare prin care organizaţia îşi achiziţionează energia. Acest lucru va stabili dacă organizaţia cumpără sau nu energie la cel mai mic preţ posibil. Alte aspecte importante care urmează să fie studiate în timpul acestei faze includ analiza auditurilor energetice efectuate anterior, utilizarea surselor regenerabile de energie, opinia ocupanţilor clădirii cu privire la condiţiile de confort din clădire, precum şi inventarul echipamentelor consumatoare de energie. Evident, exactitatea unui audit energetic depinde de colectarea şi introducerea datelor de bună calitate. Cu scopul de a asigura exactitatea, trebuie stabilite proceduri adecvate de colectare a datelor. În cazul în care sunt utilizate prea puţine date, orice analiză poate fi sortită eşecului. În schimb, în cazul în care datele sunt colectate excesiv, procedura poate deveni una dificilă. În unele cazuri, datele provenite din diverse surse pot fi incompatibile, făcând astfel comparaţiile foarte dificil de realizat. În plus, pot apărea erori atunci când sunt făcute incorect citirile, sau când aparatele de măsură sunt montate greşit. Datele din facturi: colectarea datelor implică colectarea facturilor pentru câteva utilităţi şi tipuri de combustibil, extragerea informaţiilor din acestea introducerea de date într-un calculator. O procedură de audit necesită de obicei analiza de date de pe un interval de 12 luni, iar într-un caz un ideal chiar şi 36 de luni. Procedurile sunt implemtate în aşa fel încât perioada de timp analizată să fie relevantă. Este important ca la un audit să ne concentrăm pe datele de consum şi nu pe datele de facturare. Datele înregistrate de aparatele de măsură: Citirea contorului oferă o sursă utilă de date privind consumul energiei. Cu toate acestea, mai multe probleme pot reduce acurateţea datelor, cum ar fi pierderea unor date citite sau citirea incorectă a datelor, schimbarea contoarelor, sau chiar necitirea contoarelor. De aceea, înregistrările contoarelor ar trebui să fie validate şi câteva controale să fie efectuate. De exemplu, ar trebui să fie verificat :

dacă este înregistrat numărul corect de cifre;

25

dacă citirile curente sunt mai mari decât cele precendente; dacă citirile se încadrează în nivelul unui consum predictibil; ziua în care se face citirea.

Citirea manuală a contoarelor şi înregistrarea de mână a datelor, este un proces care consumă timp, care creşte probabilitatea apariţiei greşelilor. Sistemele inteligente de contorizare oferă o alternativă excelentă în locul citirilor manuale, deoarece acestea pot fi conectate la unităţi de captare de date, dar acestea nu sunt întotdeauna disponibile. În situaţiile în care contorizarea existentă nu este în măsură să furnizeze informaţii suficiente cu privire la consumul de energie, ar putea fi necesară instalarea unor echipamente suplimentare pentru efectuarea de măsurători. Este posibil ca utilizarea acestor echipamente de măsură să fie una costisitoare şi incomodă, deşi furnizează informaţii preţioase. În timpul unei vizite la faţa locului, pot fi utilizate instrumente portabile specifice pentru a determina variaţia unor parametri din clădire, cum ar fi temperatura aerului din interior, măsurarea intensităţii luminoase, precum şi utilizarea energiei electrice. Atunci când sunt necesare măsurători pe termen lung, sunt de obicei utilizaţi senzori şi aceştia sunt conectaţi la un sistem de centralizare de date, astfel încât datele măsurate pot fi stocate şi accesate la distanţă. În plus, sunt, de asemenea, utilizate tot mai mult în ultimul timp tehnici de monitorizare non-intruzive.

2.2. Ghid pentru cursuri de formare pentru realizarea unei balanţe energetice

O balanţă energetică, în general, indică evaluarea de interior a fluxurilor de energie care intră şi ies prin limitele unui sistem. Într-un teritoriu specific, balanţa energetică poate fi sintetic descrisă ca o evaluare a resurselor energetice ale teritoriului.

În Italia, legea 10/1991 susţine că regiunile şi administraţiile locale ("Provinciile") trebuie să pregătească un plan de energie care cuprinde o balanţă energetică, propuneri de acţiuni, identificarea resurselor financiare şi stabilirea obiectivelor corespunzătoare conform priorităţii acţiunilor, etc. Legea impune de asemenea efectuarea acestui plan municipalităţilor cu peste 50.000 de locuitori elaborarea unui plan de utilizare a surselor regenerabile de energie, controlând astfel consumurile a mai multor mii de tep/an (tone echivalent petrol). Planificarea, care cuprinde balanţa, la nivel regional şi local, este un document complex care la început a fost o sarcină a unei secţiuni "ad-hoc" a agenţiei naţionale de energie. A fost de asemena o încercare a agenţiei naţionale de energie de a crea un manual oficial pentru planificarea şi pregătirea balanţei energetice la nivel local, dar aceasta nu a fost niciodată publicată, deoarece a fost considerată prea complexă pentru un municipiu de mărime medie.

26

O atenţie mai mare spre o dezvoltare durabilă a fost acordată în ultimele decenii tot mai mult la nivel local, astfel încât a existat interes în planificarea şi realizarea balanţei energetice la nivel de municipalitate, iar câteva exemple pot fi găsite, de obicei, inspirate din planificare la nivel local şi regional. Acest interes în Italia este confirmat prin participarea la masa iniţiativei Convenţia Primarilor, cu peste 1.800 de membri, (în jur de 3.800 la nivel mondial în martie 2012), semnatarii fiind autorităţi locale, precum şi peste 300 de balanţe şi planuri de acţiune înregistrate. .

Manualele şi structurile cadru puse la dispoziţie de Convenţia Primarilor pentru dezvoltarea unei acţiuni pentru durabilitatea energiei – trecând prin elaborarea unui bilanţ ale emisiilor şi a unei balanţe energetice - se răspândesc în Italia şi Europa şi poate fi considerat acum un standard de facto.

Înainte de a alege ca standard comun pentru experimentare modelele şi ghidurile Convenţiei, au fost luate în considerare alte iniţiative la nivelul UE, dar diseminarea lor a fost destul de limitată şi, în multe cazuri, limitată chiar de participanţii la proiect. Mai mult decât atât, utilizarea procedurilor Convenţiei pentru balanţa energetică şi a emisiilor este primul pas pentru un plan de acţiune în domeniul energiei durabile, impus de Pactul în sine, deci o putere la nivel politic.

Ghidul de formare acoperă informaţii cu privire la modul în care se pot realizata cursurile, bazat pe experienţa acumulată în cele unsprezece ţări şi în urma elaborării celor 7 balanţe energetice şi a emisiilor.

Este dificil să se ofere informaţii exacte, deoarece există diferenţe între ţări privind modalitatea de colectare a datelor. Informaţiile furnizate în continuare sunt generale - nu fac referire la o anumită ţară - şi acoperă situaţia cea mai comună cu care se pot confrunta ALR şi activităţile de sprijin pentru pregătirea balanţelor energetice.

2.2.1 Participanţi

Cursul de formare se adresează personalului tehnic al autorităţilor locale, care va fi implicat în colectarea şi actualizarea datelor necesare pentru elaborarea balanţei energetice şi a emisiilor.

Desigur, cursul de formare nu ar trebui să fie limitat doar la ingineri, dar trebuie să fie clar că pentru elaborarea balanţei energetice este nevoie de un bagaj de cunoştinţe consistent privind energia. Cu scopul de a adapta exerciţiile (dificultate şi durată) în funcţie de persoanele care participă la cursuri, alte tipuri de educaţie (tehnic, profesional, etc) şi posibile subiecte opţionale ar trebui să fie investigate înainte de începerea cursului. Pentru subiectele tehnice ar trebui avute în vedere subiecte cum ar fi conversia energiei, alegerea factorilor de emisie, conversia emisiilor, etc..

Sunt necesare, înainte de începerea cursului, unele cunoştinţe din domeniul energiei şi despre sectorul energetic (emisii CO2, ardere,etc) , şi de aceea poate fi introdusă o parte suplimentară pentru participanţii fără pregătire tehnică. Un curs on-line şi cu o testare finală

27

poate fi util pentru nicelarea cunoştinţelorparticpanţilor, ori dacă nu este posibil, va fi nevoie de o parte introductivă.

2.2.2. Motivaţia

De ce este necesară elaborarea balanţei energetice la nivel de municipiu? Scopul şi utilitatea elaborării balanţei nu sunt mereu clare personalului tehnic şi administrativ. Este necesar să se înceapă cu o lecţie introductivă. Balanţa energetică este un instrument care arată în ce mod este utilizată energia la nivelul autorităţilor locale pe durata de timp analizată, reprezentând o bază esenţială şi pentru o eventuală planificare a consumului de energie. Gestiunea consumului de energie este considerată o activitate pe termen scurt şi mediu, în funcţie de durata perioadei de recuperare aferente măsurii de economie de energie propusă. Planificarea este o activitate pe termen mediu.

Alocarea resurselor economice şi umane pentru aceste sarcini necesită o politică deja existentă la nivelul organizaţiei, în caz contrar, este necesară o activitate constantă a tehnicienilor pentru a demonstra, prin rezultatele potenţiale şi a obţine un consens la toate nivelurile de management, dar aceasta este o cale lungă. Alegerea metodei Convenţiei şi posibilele avantaje ale aderării municipalităţii la Convenţia Primarilor ar trebui să fie ilustrate într-o prezentare separată la care să participe politicieni sau angajaţi de la un nivel superior. Beneficiile de a adera la Convenţie nu sunt doar de imagine publică ci pentru a participa la o reţea internaţională comună de parteneri, cu atitudini similare şi care se confruntă cu provocări similare şi pentru a face schimb de idei şi soluţii. Există şi alte beneficii (de exemplu, finanţare, prioritate în programele UE, etc), care ar putea varia în timp, astfel încât o situaţie actualizată sau posibile avantaje în viitor vor fi prezentate..

Participanţii trebuie să fie motivaţi să participe la curs, să efectueze activitatea de colectare a datelor, să pregătească şi actualizeze periodic balanţa energetică. Motivaţia persoanei şi a autorităţii locale ar trebui să fie verificată înainte de admiterea la curs, de exemplu, o scrisoare de motivare ar putea fi necesară, în care fiecare participant să explice de ce este importantă participarea la curs pentru el/ea dar şi pentru autoritatea locală (de exemplu, intenţia de a adera la Convenţia Primarilor, elaborarea actelor oficiale, documente). La sfârşitul cursului un exerciţiu interesant ar putea fi dezbaterea conţinutului scrisorii de intenţie şi noile motivaţii.

2.2.3. Program

Temele lecţiilor - De ce există balanţa energetică şi de ce investim timp şi resurse în elaborarea ei

- Convenţia Primarilor: ce este şi de ce administraţia locală ar alege să adere la o astfel de convenţie

- Sursele primare de energie şi consumatorii finali de energie

- Factorii de conversie conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie, Eurostat

28

- Structura balanţei energetice

- Cererea de energie şi calitatea energiei

- Rolul municipalităţilor, privat ca utilizator şi public ca autoritate de reglementare

- Alegerea sectorului care va fi analizat (şi cerinţele Convenţie)

- Sursa datelor

- Convenţia Primarilor, inventarul de bază al emisiilor şi schiţa planului de acţiune pentru energie durabilă

- Indicatori

- Factori de emisie, evaluarea ciclului de viaţă pentru combustibili, energie electrică, surse regenerabile de energie şi cogenerare

- Colectarea datelor şi oportunităţi. Clădiri şi iluminat public. Date de la distribuitorii de energie (art. 6 directiva 2006/32/CE). Alte metode: interviuri, chestionar, etc.

- Reţeaua rutieră de transport şi feroviară

- Producerea energiei electrice la nivel local

- Alegerea anului de referinţă

- Normative, corecţia temperaturii, grade-zile, definiţii şi standarde internaţionale

- Formulare de completat

- Exemple de măsurători (necesare pentru înţelegerea paşilor următori: planificare)

Parte introductivă pentru participanţii fără studii tehnice (dacă este cazul): - Putere şi energie



- Electricitate şi gaz natural, generare şi consum

- Liberalizarea pieţei de energie. (Daca este aplicabilă şi nu se suprapune cu lecţiile pentru analiza asigurării cu energie)

- Eficienţa şi emisii pentru producerea energiei electrice

- Abordarea evaluării ciclului de viaţă

Exerciţii

- Prima întâlnire

Citirea tabelelor şi a graficelor din balanţa energetică - una a unui oraş din Europa similar ca dimensiune şi una dintr-o ţară vecină. De preferat ca amândouă să fie dintr-un oraş cu o dimensiune similară. (După aceasta, participanţii vor citi acasă aceste balanţe, pentru a aprofunda noţiunile şi, la următoarea întâlnire, vor discuta împreună alte puncte interesante sau neclare).

29

Exerciţii pentru înţelegerea diferenţelor dintre energia primară şi utilizare finală.

Recapitularea paşilor de bază şi a surselor de date.

- A doua întâlnire

Discutarea unora dintre datele colectate de participanţi (de obicei cele mai uşor de colectat: facturile de energie ale autorităţii, datele statistice publice, etc), pentru a înţelege care sunt datele importante şi cum se organizează acestea în fişiere de calcul)

Exerciţii despre conversia energiei

Discuţii cu toţi participanţii despre activitatea de colectare a datelor, discutarea problemelor întampinate şi identificarea posibilelor soluţii.

- A treia înâlnire

Discuţii despre colectarea de noi date (date statistice disponibile la cerere, date din documentele cadastrale ale autorităţilor locale, date de consum la nivelul teritoriului analizat de la distribuitorii de energie, etc)

Exercitii de conversie a emisiilor şi alegerea factorilor de conversie (standard sau LCA, factori de emisie pentru energia electrica, etc.)

Discuţii cu toţi participanţii despre activitatea de obţinere a datelor, probleme întâmpinate şi posibile soluţii.

Exemple de prelucrare şi prezentare a datelor, reprezentări grafice (de exemplu fluxurile energetice cu diagrama Sankey, etc)

(Eventual parte introductivă pentru participanţii de formaţie non-tehnică)

Exercitii pentru înţelegerea diferenţei între putere şi energie în diferite aplicaţii.

Exerciţii pentru calculul emisiilor de CO2 în procesele de combustie.

2.2.4. Durata cursurilor

Dacă audienţa este parţial sau în totalitatea sa de formaţie non-tehnică, este bine să se adauge o parte introductivă referitoare la energie (teorie, unităţi de măsură, lanţuri de producere, etc), ardere/emisii de CO2. Acest lucru se poate face în clasă sau se poate face on-line, pentru a aduce la acelaşi mivel cunoştinţele audienţei.

Cursul se organizează pe durata a trei jumătăţi de zi, a câte 5 ore sau patru jumătăţi de zi dacă se consideră necesară o parte introductivă pentru audienţa de formaţie non-tehnică. Este necesară o pauză după fiecare lecţie, astfel ca să poată desfăşura activităţi de colectare a datelor. Pentru un curs cu o durată de 3 jumătăţi de zi, sunt necesare cel puţin două săptămâni după prima lecţie sau doar una, dacă sunt deja disponibile facturile de energie ale autorităţii locale sau datele statistice locale, sau dacă este necesară doar o organizare a lor. Cel puţin o lună, sau mai mult, în funcţie de ţară sau de proceduri, sunt

30

necesare înaintea celei de a treia zi de curs, întrucât activitatea de colectare a datelor de la furnizorii de energie, cadastru, etc. necesită mult timp.

Balanţa energetică si a emisiilor reprezintă punctul cel mai important. Este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se realizeze o balanţă fără a avea cunoştinţe despre clădiri şi sisteme, iluminat, contracte de furnizare a energiei, etc. Astfel, un curs despre balanţa energetică ar trebui să fie parte a unui program de instruire mai larg.

În cazul în care cursul este organizat de sine stătător şi nu integrat cu alte cursuri, ca de exemplu de analiză a alimentării cu energie sau audit energetic, atunci trebuie analizat dacă este util să se adauge cîteva jumătăţi de zile, pentru a furniza nişte informaţii despre aceste subiecte, alocând timp şi pentru informaţii referitoare la: potenţialul surselor regenerabile de energie, iluminat interior şi exterior, sectorul de transport (mai important pentru autorităţi locale de dimensiuni mai mari), studii de fezabilitate, modalităţi de finanţare şi sisteme de management al energiei.

2.2.5. Activităţi ulterioare

Expertul trebuie sa fie disponibil o perioadă de câteva luni (4-6) după curs, pentru a îi sprijini pe cursanţi în rezolvarea tuturor dificultăţilor care pot apărea în colectarea şi prelucrarea datelor şi în pregătirea balanţei energetice şi a inventarului emisiilor. Sprijinul poate fi oferit prin e-mail, telefon sau video. Se pot organiza de asemenea şi întâlniri ale unor grupuri mai mici, împărţite pe zone sau pe categorii de probleme (de exemplu dimensiunea sau tipul de autoritate locală). În cursul acestor întâlniri este posibilă împărtăşirea experienţei şi întărirea legăturilor între persoanele implicate în aceste activităţi din cadrul diferitelor autorităţi locale.

2.2.6. Resurse/echipamente/date necesare

Cea mai importantă şi laborioasă parte a unei balanţe energetice este aceea de colectare a datelor de consum. După caz, balanţa va acoperi numai consumurile directe (de exemplu clădirile, iluminatul public, etc) şi indirecte (de exemplu alimentarea cu apă, depozitarea deşeurilor, încălzirea centralizată, etc, dacă aceste servicii sunt prestate de municipalitate sau de o companie deţinută de municipalitate) plătite de autoritatea publică, consumul în clădirile rezidenţiale, în sectorul terţiar, transport sau eventual de industrie.

Cea mai bună cale este de a cere participanţilor să aducă cu ei date despre consumurile municipalităţii. În acest mod este posibil să se rezolve cîteva exerciţii pe date locale reale şi să se împărtăşească din experienţa referitoare la modul de colectare a acestor date. În plus, întrucât colectarea datelor începe de obicei cu facturile de energie ale autorităţilor locale, aceasta poate fi o ocazie pentru a clarifica aspectele de bază ale facturilor de energie, cum ar fi valorile citite sau calculate, perioada de referinţă, taxele aplicate – dacă acestea sunt diferite în funcţie de locul de consum (de exemplu în clădiri, şcoli, iluminat

31

public, etc) sau dacă sunt plătite şi alte taxe prin intermediul facturii de energie (ex: taxa radio).

Pentru a avea o viziune clară asupra timpului şi a procedurilor pentru colectarea datelor, în cazul unui expert străin, fără experienţă în ţara de desfăşurare a cursului, se recomandă contactarea unei autorităţi locale deja implicată în elaborarea unei balanţe energetice (de exemplu prin intermediul semnatarilor Convenţiei primarilor), cel mai bine de dimensiunea acelora participante la instruire.

Datele necesare pentru balanţă şi care urmează a fi discutate şi analizate în timpul efectuării aplicaţiilor, trebuie solicitate participanţilor cu ceva timp înainte de începerea instruirii. Dată fiind importanţa acestor date, aceste ar trebui menţionate ca fiind o condiţie de admitere la curs.

Numărul optim de participanţi la un curs este de 15-20, pentru a asigura posibilitatea de a interacţiona între ei, de a dialoga, de a avea timp pentru întrebări şi răspunsuri. Dacă sunt prezente mai multe persoane, se recomandă să existe un asistent pe parcursul efectuării exerciţiilor la clasă.

Dacă experţii sunt străini şi nu vorbesc limba auditorului, se recomandă traducerea simultană. Traducerea consecutivă este mai ieftină şi mai uşoară, dar aproape că dublează durata lecţiilor.

Pentru lecţii este necesară o prezentare tradusă în limba oficială a ţării, un video-proiector, poate şi o copie pe hârtie a slide-urilor pentru fiecare participant şi o cameră având condiţii termo-higrometrice corespunzătoare.

2.3. Ghiduri pentru instruirea analizei alimentării cu energie

Scopul final al aprovizionării cu energie este de cele mai multe ori neclar pentru administraţiile locale şi, în cele mai mule cazuri, pentru întregul sector public. În multe situaţii energia nu este unul dintre costurile majore pentru o administraţie. În plus, este foarte greu să găseşti o administraţie care să posede o evidenţă clară a datelor de consum, în termeni fizici şi financiari. Cum este posibil să fie identificată relaţia între preţ şi consum? Cum se schimbă preţul? Acestea sunt cele mai comune întrebări fără răspuns pentru angajaţii din sectoarele financiare şi pentru managerii energetici. Cunoaşterea profilului de consum şi a dimensiunii acestuia este primul pas pentru găsirea unei soluţii de a reduce cheltuielile cu energia prin re-negocierea contractelor de furnizare sau prin găsirea unui alt furnizor (în special într-o perioadă de liberalizare a pieţii).

Este de asemenea esenţial să amintim că un proces de planificare energetică începe de la valoarea consumului energetic. Dimensiunea acestui consum este un pas esenţial pentru identificarea oportunităţilor de utilizare a SRE şi de asemenea pentru identificarea volumului acţiunilor de îmbunătăţire a eficienţei energiei.

32

2.3.1 Participanţi

Cursul de instruire este adresat tehnicienilor şi administratorilor din cadrul autorităţilor locale, acelora care vor fi implicaţi în căutarea şi prelucrarea datelor necesare pentru definirea facturii de energie a autorităţii. Cursul se adresează angajaţilor din domeniile achiziţii, financiar şi energetic. De asemenea, companiile ESCO sunt binevenite. Anumite cunoştinţe de bază despre factorii de conversie, liberalizarea pieţii şi statistici pot fi predate anterior cursului. Un curs on-line cu testare finală poate fi un mod de a aduce la un nivel relativ egal cunoştinţele audienţei. De asemenea, se poate organiza o primă lecţie introductivă.

2.3.2. Motivaţia

Analiza alimentării cu energie este instrumentul care arată cât de mult este utilizată energia de către autoritatea locală, aşa numita “factură de energie” a autoritătii locale. Gestionarea alimentarii cu energie este o activitate de scurtă durată.

Un anumit efort pentru colectarea datelor poate să permită angajaţilor, de la managerul energetic la contabil să ducă la bun sfârşit această sarcină. Cu toate acestea, existenţa voinţei politice poate simplifica munca, prin crearea sinergiilor între diverse servicii şi prin “convingerea” furnizorului de a pune la dispoziţie datele necesare. Motivaţia factorilor de decizie se poate baza pe mai multe motive:

- Necesitatea de a întocmi un plan energetic pe temen mediu şi lung

- Pe termen scurt – lipsa lichidităţilor care poate să impună reducerea costurilor printr-o eficienţă economică

- Obligaţia de a controla activităţile furnizorului. Participanţii trebuie să fie motivaţi pentru a profita la maxim de curs şi, după aceea, să colecteze date, să le pregătească şi periodic să actualizeze balanţa energetică.

În orice caz, analiza consumului este primul pas pentru a reduce cheltuielile.

2.3.3. Programul

Subiectele lecţiilor - Ce este analiza alimentării cu energie şi de ce să investim timp şi resurse pentru

realizarea acesteia.

- Structura preţurilor energiei: energie electrică, gaze naturale şi încălzire centrală

- Energia şi gazele naturale, de la generare/extracţie la consum

- Liberalizarea pieţei energiei

- Structura pieţei energiei şi a gazelor naturale

- Cum să citim o factură de energie

- Surse de date şi încărcarea datelor

33

- Definirea profilului de consum

- Indicatori

- Comparaţie între diverşi furnizori

- Contractul de furnizare energie

- Câteva exemple de indicatori tipici, calculaţie, prevederi contractuale, analize comparative

Eventuala parte introductivă pentru participanţii non-tehnici: - Energie şi putere



- Achiziţii publice (informaţii generale).

Exerciţii - Prima întâlnire

Citirea împreună a facturilor de electricitate şi gaz (eventual şi a facturii de încălzire centralizată) a autorităţilor locale, pentru a înţelege care sunt datele importante şi cum se colectează acestea în format electronic. Este important ca facturile să fie colectate înainte de întâlnire.

Exerciţii pentru identificarea diferitelor prevederi ale facturilor, în particular calcularea “cotei de energie” ca parte a totalului.

Discuţii cu participanţii despre dificultăţile în colectarea datelor. Poate să fie util ca fiecare participant să aducă o copie a unei facturi de energie.

- A doua întâlnire

Discutarea câtorva date incluse în contractele de furnizare colectate de către participanţi (de cele ma multe ori cel mai uşor de colectat sunt: colectarea contractelor autorităţilor locale, colectarea altor oferte existente pe piaţă, date statistice) pentru a înţelege care sunt cele mai importante variabile şi cum să fie evaluate două oferte diferite.

Exerciţii de calcul al preţului pentru diferite oferte.

Discuţii cu toţi participanţii despre alte tipuri de prevederi din contracte.

- A treia întâlnire

Discutarea noilor date colectate de către participanţi şi calculul indicatorilor (colectarea de date statistice referitoare la populaţie şi număr de locuitori vor fi foarte utile pentru identificarea indicatorilor). Date de referinţă vor fi colectate înainte de întâlnire.

Exerciţii de comparare a indicatorilor şi analize comparative.

Discuţii cu toţi participanţii referitoare la rezultatele finale prelucrate de către fiecare participant, despre problemele întâmpinate şi comunicarea rezultatelor.

34

2.3.4. Orar/Durată

Cursul necesită trei jumătăţi de zi a câte 2 ore sau 4 jumătăţi, dacă este necesară o parte introductivă.O pauză adevcată este necesară după fiecare lecţie, astfel încât participanţii să poată realiza colectarea datelor. Pentru un curs cu durata de trei jumătăţi de zi, este necesară o pauză de o săptămână după prima lecţie, dacă datele de la autorităţile locale sunt disponibile sau urmează doar a fi re-organizate. Cel puţin o lună sau chiar mai mult, în funcţie de ţară şi de procedură este necesar înainte de cea de a treia lecţie, pentru că activitatea de colectare a datelor de la funizorii de energie necesită mult mai mult timp.

Analiza aprovizionării cu energie este suma acţiunilor efectuate pentru a optimiza consumul financiar şi pentru a înţelege consumul administraţiei publice, cu scopul de a îl optimiza într-un stadiu ulterior. Este dificil, dacă nu chiar imposibil să se facă o analiză a aprovizionării cu energie fără a avea cunoştinţe minime despre procedurile de achiziţie publică, piaţa de energie, contracte, etc. În acelaşi timp, este un ţel prea ambiţios şi de lungă durată, dacă acest curs nu este integrat cu alte acţiuni ce vizează utilizarea informaţiilor furnizate de analiza furnizării în scopul de a reduce consumul de energie. Astfel, un curs despre analiza furnizării cu energie ar trebui să fie parte a unui program mai larg de instruire în managementul energiei.

2.3.5. Activităţi ulterioare

Expertul trebuie să fie disponibil o perioadă de 1-2 luni după curs, pentru a îi sprijini pe cursanţi în rezolvarea tuturor dificultăţilor care pot apărea în colectarea şi prelucrarea datelor şi în pregătirea analizei aprovizionării cu energie.Sprijinul poate fi oferit prin e-mail, telefon sau video. Pe baza datelor prelucrate pe parcursul instruirii, expertul poate sprijini autoritatea locală pentru pregătirea activităţii de achiziţie publică pentru a identifica noi furnizori de energie. Sprijinul poate de asemena viza pregătirea unui workshop pentru a prezenta rezultatele factorilor de decizie ai autorităţii locale.

2.2.6. Resurse/echipamente/date necesare

Aprovizionarea poate acoperi consumurile directe de energie electrică, gaze naturale şi/sau încălzire centrală (în anumite cazuri se pot include şi alţi combustibili necesari pentru încălzire, cum ar fi GPL-ul). În activitatea de prelucrare a datelor se vor analiza datele ce provin de la serviciile administrate de autoritatea locală (birouri, şcoli, baze sportive, iluminat public etc).

Cele mai importante surse vor fi facturile şi declaraţiile furnizorilor. Uneori aceasta sarcină este dificilă şi poate să dureze luni de zile (depinde de numărul de puncte de distribuţie şi de numărul de facturi).Datele vor fi prelucrate în concordanţă cu perioada de facturare (lunar, bilunar, semestrial) pentru a defini profilul de consum.

Datorită complexităţii legislaţiei naţionale şi a structurii tarifului, trebuie să se stabilească o definiţie clară a preţului încă din stadiul de planificare. Pentru a realiza o comparaţie a

35

preţurilor mai multor oferte va fi esenţial să fie contactaţi câţiva operatori. Uneori poate fi util să se solicite Autorităţii Naţionale de Reglementare detalii despre piaţă şi despre gradul de liberalizare a acesteia.

Ca şi în cazul balanţei energetice, numărul optim de participanţi la curs este de 15-20, pentru a spori posibilităţile de interacţiune, dialog şi pentru a fi suficient timp pentru întrebări şi răspunsuri. Dacă sunt mai multe persoane, este necesară prezenţa unui asistent pe timpul exerciţiilor la clasă.

Pentru lecţii este necesară o prezentare tradusă în limba oficială a ţării, un videoproiector, poate şi copii pe hârtie a prezentării pentru fiecare participant şi o sală având condiţii adecvate pentru instalarea a 3-4 calculatoare pentru sesiunea de exerciţii.

36

3. Cele mai bune practici în Europa

Această secţiune conţine o scurtă descriere a modului de implementare a practicilor de management al energiei în Italia şi Grecia şi a prescripţiilor legale pe care aceste două state membre trebuie să le aplice în acest domeniu. Sunt de asemenea prezentate o scurtă descriere a câtorva dintre cele mai bune practici la nivel mondial.

3.1. Reţeaua de manageri energetici în Italia şi alte acţiuni suport pentru sectorul public: aplicarea legii 10/1991 şi acţiuni

3.1.1. Introducere

Legea nr.308/1982 a impus consumatorilor industriali mari, cu peste 1000 de angajaţi sau cu consum de peste 10.000 toe/an, obligaţia de a desemna o persoană responsabilă cu utilizarea raţională a energiei (denumit în mod obişnuit manager energetic – ME). În ciuda faptului că multe companii au îndeplinit această cerinţă, comunicând ministerului date despre managerul lor energetic, lipsa unei structuri dedicate managementului datelor despre managerii energetici a condus la eşecul acestei scheme după primul an de la apariţia legii.

După nouă ani,Legea nr. 9 şi Legea nr 10, din 9 ianuarie 1991, referitoare la implementrea Noului Plan Energetic Naţional, prevăd mai multe cerinţe pentru promovarea eficienţei energiei şi a surselor regenerabile de energie. Articolul 19 din legea 10/1991 extindea obligativitatea desemnării anuale a ME nu doar la consumatorii mari din sectorul industrial cu peste 10.000 toe/an, dar şi la consumatorii din alte sectoare care depăşeau un consum de 1000 toe/an. De asemenea, legea defineşte mai specific rolul acestei valori şi stabileşte amenzi pentru companiile şi organizaţiile care nu respectă această obligaţie. De această dată, sarcina de a administra reţeaua de manageri energetici şi de a sprijini şi întări capabilităţile celor desemnaţi, a fost atribuită Federaţiei pentru Utilizarea Raţională a Energiei – FIRE.

FIRE este o asociaţie non-profit finanţată de ENEA (Agenţia Naţională pentru Tehnologii Noi Energie şi Dezvoltare Economică Durabilă) şi de alte două asociaţii (AIGE – Asociaţia Pentru Managementul Energiei şi EMC- Clubul Managerilor Energetici).

În anii următori, numeroase legi, decrete şi standarde tehnice au condus la dezvoltarea rolului managerului energetic care a devenit o figură complexă, cu expertiză în multe domenii – nu numai în cel energetic şi de mediu, dar şi în domeniul financiar şi al comunicării. Principalul obiectiv al desemnării managerului energetic a fost acela de a crea un instrument pentru companiile cu un consum important de energie primară: existenţa unui expert care să analizeze fluxul energetic, să promoveze măsurile de eficienţa energiei şi să sprijine managementul şi factorii de decizie (în administraţia publică) pentru a urmări o

37

dezvoltare durabilă, putând astfel să joace un rol central în raţionalizarea şi reducerea consumului de energie.

Managerul energetic desemnat poate fi un angajat al companiei sau un consultant extern. Cea de a doua abordare este utilă în primul rând pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru autorităţile locale de mici dimensiuni, ale căror costuri cu energia nu justifică angajarea unei persoane special pentru această activitate.

Introducerea poziţiei de manager energetic vizează diferite sectoare, ca de exemplu cel public, industrial,transport,comercial şi agricol.Întrucât managerul energetic are sarcini orizontale, ocupându-se de toate aspectele legate de utilizarea energiei, rolul acestuia este legat de fiecare lege sau reglementare referitoare la eficienţa energiei.

Unul dintre principalele avantaje derivând din decizia de a avea obligatoriu un ME este crearea unei reţele, care se poate extinde cu uşurinţă la nivel european, facilitând astfel schimbul de experienţă printre reprezentanţii acestei categorii profesionale.

Stabilirea unei obligaţii legale de a desemna un ME nu a dat rezultatele aşteptate. În această privinţă, cele mai mari eşecuri se referă la faptul ca mulţi utilizatori din domeniul public sau civil nu au desemnat un ME, poziţia ierarhică neadecvată a unora dintre ME în companiile lor, dificultăţile de a convinge managementul de top sau factorii de decizie să adopte măsurile propuse.

Introducerea managerilor energetici poate avea un impact important asupra diseminării celor mai bune practici şi schimbului de experienţă printre aceştia. Chiar dacă ţelurile acestei acţiuni sunt foarte înalte, piaţa a arătat unele eşecuri legate de faptul ca mulţi utilizatori nu au desemnat un manager energetic sau acesta are o pozitie ierarhică neadecvată în cadrul organizaţiei, întâmpinând dificultăţi în convingerea managementului şi a factorilor de decizie să adopte măsuri de eficienţă a energiei.

În Italia, implementarea şi execuţia unui programe de management al energiei implică diferite organizaţii şi diferiţi actori, cum ar fi:

• Ministerul Dezvoltării Economice. Departamentul pentru energie al ministerului este principalul for responsabil pentru programul de management energetic. Ministerul dă indicaţiile lui FIRE şi poate emite decrete sau poate propune acte legislative (cum ar fi de exemplu Decretul nr. 311/2006) .

• FIRE. Federaţia pentru Utilizarea Raţională a Energiei. Principalele sarcini ale FIRE în programul pentru managementul energiei cuprind:

1. Managementul bazei de date a ME desemnaţi, sprijin şi instruire pentru ME 2. Colectarea informaţiilor despre problemele apărute şi despre cele mai bune

practici 3. Organizarea de workshopuri şi conferinţe în Italia, uneori în colaborare cu

alte organizaţii (de ex. ENEA)

38

4. Sprijinirea companiilor pentru a înţelege procedurile şi oportunităţile legate de acestea

5. Monitorizarea şi promovarea rolului ME 6. Publicarea în fiecare an a unui catalog al ME desemnaţi

• ENEA. Agenţia Naţională pentru Tehnologii Noi, Energie şi Dezvoltare Economică

Durabilă, în colaborare cu FIRE, ENEA organizează cursuri de instruire pentru ME. • Organizaţiile subiect al obligaţiilor referitoare la ME. Companiile responsabile pentru

implementarea obligaţiilor stabilite de către Legea 10/1991 pot fi împărţite în patru sectoare:

- Industrial - Transport - Public - Utilizatori comerciali şi servicii

3.1.2. Reglementări legale

Principalele reglementări legale cu referire la managementul energiei sunt următoarele:

1. Legea 308/1982 introduce obligativitatea de a nominaliza un manager energetic pentru întreprinderi industriale care ating o valoare minimă a consumului de energie stabilit

2. Legea 10/1991 stabileşte obligaţiile companiilor şi organizaţiilor care depăşesc limita stabilită de consum

3. Memorandumul Ministerial 219F 2/3/1992.Principalele obligaţii ale ME sunt implementarea balanţei energetice, a auditurilor energetice şi ale acţiunilor de eficienţă a energiei

4. Memorandumul Ministerial 226F 2/3/1993. FIRE administrează baza de date şi reţeaua managerilor energetici şi acordă acestora sprijin managerial şi tehnic

5. Decretele 79/99 şi 164/00. Liberalizarea pieţelor de energie şi gaze naturale fac sarcina ME mai complexă

6. ME în administraţia publică au un rol central în ceea ce priveşte declaraţia obligatorie pentru eficienţa energiei pentru clădiri şi controlul contractelor pentru servicii energetice;

7. Organizaţiile aflate sub incidenţa obligaţiilor privind managementul energiei pot participa direct la sistemul de certificate albe.

Întrucât nu există o metodă pentru evaluarea precisă a impactului acestui instrument, trebuie făcut un efort pentru a afla date pentru o analiză cantitativă.

După cum a fost menţionat anterior, programul pentru managementul energiei interferă cu următoarele instrumente politice :

39

• Legea 308/1982. Legea prevede pentru prima dată necesitatea desemnării unui manager energetic în sectorul industrial, chiar dacă rolul ME nu a fost clar definit de către legea 10/1991.

• Decretul prezidenţial 412/1993. poate fi perceput ca un prim instrument pentru mecanismul de control al tuturor centralelor termice. Acest act normativ oferă indicaţii asupra importanţei deosebite a măsurilor de eficienţă a energiei, introducând astfel şi responsabilitatea centralelor termice.

• Cadrul legislativ privind lucrări publice . Finanţarea de către terţi a dat o şansă managerilor energetici de a realiza acţiuni de eficienţa energiei în administraţiile publice, cu scopul de a îndeplini cerinţe care nu ar fi fost altfel îndeplinite din cauza lipsei resurselor financiare în sectorul public. Legea 109/1994, Legea 415/1998, Decretul 157/1995 şi Decretul 65/2000 reprezintă cele mai importante acte legislative. Decretele referitoare la liberalizarea pieţei de energie. Odată cu începerea procesului de liberalizare a pieţei de energie, rolul jucat de ME s-a schimbat. În acest nou context, ME poate achiziţiona energie şi gaze naturale, căutând oferta cea mai convenabilă existentă pe piaţa liberă. Cele două acte legislative cadru pentru liberalizarea pieţei energiei sunt decretele legislative 79/1999 şi 164/2000.

• Decretul 311/2006. Directiva 2002/91/EC referitoare la performanţa energetică a clădirilor a fost transpusă în acest decret care cere autorităţilor locale să raporteze asupra îndeplinirii standardelor de eficienţă a energiei în clădiri. ME are un rol crucial în acest context, pentru că el trebuie să verifice, controleze şi să semneze aceste rapoarte.

• Decretele ministeriale 20/7/2004. Aceste decrete stabilesc ţintele pentru economiile

de energie pentru distribuitorii de energie şi energie electrică, introducând mecanismul referitor la schema de certificate albe. Sunt autorizaţi să participe la acest mecanism distribuitorii, companiile ESCO şi ME (conform decretului ministerial 21/12/2007).

• Decretul legislativ 115/2008. Acesta constituie transpunerea directivei 2006/32/EC, referitoare la eficienţa energetică la utilizatorii finali. Acest decret introduce o altă obligaţie a managerului energetic: în contractele pentru servicii energetice instituţiile publice trebuie să numească o persoană care să monitorizeze performanţa contractuală stabilită. Dacă autoritatea este obligată să numească un ME, acesta trebuie să îndeplinească şi această sarcină. Decretul stabileşte şi standardele tehnice pentru ESCO, experţii în domeniul energiei, sistemele de management al energiei şi auditul energetic.

3.1.3. Evaluarea

40

Numărul managerilor energetici desemnaţi a fost de 600 în primul an. În anul 2011, numărul total de ME era de 2057.

Programul a fost implementat cu bune rezultate dacă ne referim la numărul de nominalizări. Această afirmaţie este adevărată în special pentru sectorul industrial, în timp ce în sectorul terţiar şi în cel public mai sunt multe de făcut. Utilizatorii ne-industriali au o limită de consum mai mică şi adesea facturile pentru energie sunt mici în balanţa totală a plăţilor şi, ca urmare, desemnarea unui ME nu se justifică. Preţul actual al combustibililor fosili şi al energiei ar putea duce la o creştere a numărului de ME nominalizaţi.

Trebuie spus că FIRE nu are acces la datele de consum ale companiilor şi astfel este imposibil de spus cât de multe companii ar fi trebuit să desemneze un ME şi nu au făcut-o. În cazul autorităţilor locale este mult mai uşor de făcut estimări, întrucât limita de 1,000 toe este atinsă pentru un număr de locuitori cuprins între 12.000-15.000 .

Tabelul 1: Manageri energetici desemnaţi în 2010

Manageri energetici (obligatoriu sau nu) in 2010 Agricultură 57Energie, gaze, apă şi deşeuri 292

Industrie 633

Servicii energetice 83Comerţ, activităţi publice şi hoteluri, reparaţii vehicule şi bunuri de larg consum 134

Transport 408Comunicaţii, media, sport and showbiz 37

Servicii suport pentru întreprinderi, închirieri, agenţii de turism 8

Administraţie publică, servicii publice şi private 349

Activităţi financiare, profesionale, ştiinţifice şi tehnice 122

TOTAL 2.123

Numărul de ME obligatorii sunt 1651, ne- obligatorii sunt 472. Considerând şi managerii pentru organizaţiile cu mai multe sedii, numărul total ajunge la 2600.

Un alt aspect important este acela că niciodată nu au fost aplicate sancţiuni pentru cei care au încălcat prevederile.

3.1.4. Factori de succes şi de eşec

Faptul că numărul de manageri desemnaţi nu a scăzut, în pofida faptului că mecanismul de sancţionare economică nu a fost activ, este într-un fel o dovadă că programul este perceput ca util şi bun.

41

FIRE estimează că numărul autorităţilor publice italiene care ar trebui să nominalizeze un ME este în jur de 600. Aceasta înseamnă ca numai o treime până la o jumătate din municipalităţi au respectat această obligaţie.

Legea nu stabileşte niciun fel de sancţiuni economice şi nu crează o bază de date referitoare la consumul de energie în energie primară a tuturor companiilor care activează în Italia şi acesta este motivul pentru care acest program nu a avut rezultate mai bune.

Mai mult decât atât, legea 10/1991 prevede obligativitatea desemnării ME pentru a permite accesul la finanţare publică, dar nu pare că această prevedere a fost aplicată în practică. Un alt aspect critic se referă la acele companii care nominalizează un ME din rândul propriilor angajaţi, care nu este expert în energie, doar pentru a respecta prevederile legii 10/1991.

Un instrument pentru extinderea aplicării unul program pentru ME ar fi acela de a da FIRE accesul la date statistice despre consumul companiilor, cu scopul de a identifica companiile şi industriile care nu se conformează obligaţiilor.

3.1.5. Managementul şi sprijinul FIRE acordat managerilor energetici

Începând din 1992, FIRE lucrează la dezvoltarea reţelei, dar şi la crearea unor instrumente de sprijin diferite, cum ar fi: workshopuri, seminarii, revista “Gestione Energia” şi website-ul www.fire-italia.it, toate acestea fiind instrumente utile pentru a ajuta la realizarea de ghiduri referitoare la tehnologii, reglementări, oportunităţi de finanţare şi liberalizarea pieţii. “Gestione Energia” este o revistă trimestrială care colectează unele dintre acestea. Alte instrumente sunt disponibile pe site-ul FIRE.

Se poate estima că aproximativ 200- 400 de specialişti au participat anual la cursurile de instruire organizate de ENEA şi FIRE, iar un număr de 600 de ME au luat parte la întâlnirile şi workshopurile organizate de FIRE în întreaga ţară.

În cadrul proiectului e-Quem (2006-2008) a fost dezvoltat un curs de instruire on - line gratuit, bazat pe analiza iniţială a necesităţilor. În afară de subiectele uzuale (energie, mediu, legislaţie, standarde tehnice, eficienţa energiei, regenerabile, contracte pentru energie, etc), au fost de asemenea abordate aspecte legate de organizaţie şi management, comunicare şi marketing, economie şi finanţe.

FIRE a cooperat de asemenea cu ENEA în perioada 2003-2008 pentru un program care avea ca scop întărirea rolului ME şi crearea unei reţele regionale pentru a sprijini planificarea şi managementul problemelor energetice ale guvernelor locale şi regionale.

FIRE a fost de asemenea activ în cadrul grupului de lucru CEN-CENELEC BT-JWG-EM, însărcinat cu analiza oportunităţilor de introducere a standardelor pentru ME şi experţi în UE (standarde pentru ESCO, pentru sisteme de management al energiei, calculul

42

economiilor de energie şi al eficienţei energiei, certificatele albe şi verzi au fost de asemenea luate în analiză de către acest sub-grup). Au rezultat unele recomandări datând din 2005 referitoare la implementarea unor standarde europene şi naţionale în aceste domenii. Pornind de la acestea au fost realizate standardele europene pentru sistemele de management al energiei (EN 16001:2009) pentru serviciile de eficienţă a energiei (EN 15900:2010) şi standardele italiene pentru experţii în energie (UNI/CEI 11339:2009) şi pentru companiile de servicii energetice (UNI/CEI 11352:2010). În plus, a fost elaborat un raport tehnic italian (UNI/CEI TR 11428:2011) referitor la auditul energetic.

FIRE este de asemenea activ în sprijinirea adoptării sistemelor de management energetic prin evenimente naţionale dedicate, cursuri şi seminarii, în colaborare cu alte organizaţii naţionale. Printre aceste activităţi:

Tabelul 2: Lista neoficială a organizaţiilor certificate în Italia în conformitate cu standardul EN 16001 şi ISO 5001 şi a organismelor certificate (martie 2012)

EN 16001 ISO 50001 C.I.S.I.T. S.n.c. - ICIM SPA Genergia - Det Norske Veritas Italia- ISO

50001 Comau spa - BSI Group Luxottica - SGS Italia Hydronit S.r.l. - ICIM SPA Montaione (municipality) - Det Norske

Veritas Italia Iecotec S.r.l. - ICIM SPA Ilsa spa - Certiquality SRL Intesa San Paolo - Det Norske Veritas Italia Irca Rica spa - BSI Group Lu.Ve S.p.A - ICIM SPA Lottomatica Group S.p.A. - Det Norske Veritas Italia

M&IT Consulting - BSI Group Energest srl - BSI Group Nuova Solmine spa - Certiquality SRL

Factori de succes şi de eşec

FIRE a acţionat cu sprijinul economic al ENEA (aprox. 100,000 € alocaţi de către Ministerul Dezvoltării Economice până în anul 2000). În ultimii ani, din cauza unor schimbări în cadrul ENEA, FIRE a trebuit să continue fără acest suport financiar, astfel că a trebuit să îşi auto-finanţeze activităţile.

FIRE a decis să păstreze cât mai multe informaţii disponibile pentru toţi utilizatorii, dar oricum potenţialul reţelei a fost redus. Din acest motiv, cartea anuală a ME poate fi utilă pentru a permite ME contactul cu alţi colegi, chiar dacă aceasta colectează doar date personale ale ME desemnaţi. În orice caz, acesta poate fi considerat un instrument util pentru schimb de experienţă.

43


Promovare eficienţei energiei a fost cel mai important scop al legii 10/1991. Existenţa unui număr mare de ME desemnaţi care implementează măsuri pentru eficienţa energiei reprezintă un rezultat important, chiar dacă mulţi dintre aceştia nu au reuşit în aceste acţiuni.

Barierele tipice pe care le întâmpină ME sunt următoarele:

- Energia nu reprezintă partea centrală a afacerii în companiile industriale în care lucrează ME;

- Conducerea organizaţiei adesea nu este conştientă de importanţa aspectelor energetice;

- În unele cazuri ME nu ajunge să comunice direct cu persoanele care iau decizii referitoare la achiziţii;

- Lipsa resurselor economice şi financiare reprezintă una dintre cele mai tipice bariere pentru ME;

Pentru a rezolva aceste probleme, există soluţii posibile care pot fi implementate:

- Campanii de comunicare care pot fi organizate pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la aspectele energetice generale;

- ME ar trebui să beneficieze mai mult de instruire, pentru a acumula cunoştinţe legate de mediu, aspecte financiare şi de comunicare, care de obicei lipsesc unor persoane de formaţie tehnică;

- ESCO şi rolul acestora trebuie să fie promovate, pentru că ele pot furniza servicii care inlcud finanţare de terţă parte (TPF) şi contracte de perfomanţă energetică (EPC);

3.1.6. Managerul Energetic: rolul său dinamic

Piaţa de energie se schimbă rapid odată cu implementarea politicilor de liberalizare, cu răspândirea finanţării de terţă parte şi a companiilor ESCO, a noilor tehnologii pentru eficienţa energiei şi a preţurilor crescute ale energiei.

Pentru toate aceste motive, managerii energetici trebuie să fie profesionişti capabili de a:

- Monitoriza şi interpreta consumul de energie în companiile lor;

- Examina şi studia fluxurile de energie;

- Verifica procedurile de operare şi mentenanţă şi de a realiza studii de fezabilitate;

- Evalua propunerile operatorilor şi ale companiilor externe (ESCO) şi de a analiza contractele de energie şi de gaz pe piaţa liberă.

44

Pentru a putea să facă faţă tuturor acestor sarcini, ME trebuie, aşa cum s-a menţionat anterior, să aibă cunoştinţe din diferite domenii: mediu, financiar, comunicare.


ENEA şi FIRE organizează împreună cursuri de instruire pentru ME şi aceste evenimente sunt frecventate de către 200-400 de participanţi. În ultimii ani, universităţile au început să ofere programe de master şi cursuri de management al energiei şi eficienţa energiei.

Un aspect al procesului de liberalizare a pieţei de energie, aşa cum am menţionat anterior, este necesitatea de a alătura activitatea de management energetic aceleia de achiziţie de energie, pentru că acolo unde aceste funcţii sunt separate, este dificil să se obţină cele mai bune preţuri şi să se coreleze preţurile la energie cu aspecte legate de implementarea IPCC sau a directivei privind comerţul cu emisii.

3.1.7. Impactul programului

Este aproape imposibil să se determine impactul net al programului pentru ME şi nu este uşor să se calculeze economia de energie datorată acţiunilor de eficienţă a energiei.

De asemenea, eficienţa programului este dificil de calculat: după cum am menţionat mai sus, în anul 2000 costul direct a fost estimat la 100,000 €.Costurile pentru companii sunt dificil de cuantificat.

În conformitate cu evaluarea recentă făcută de FURE se poate spune că media salariului unui ME este de 30.000- 60.000 € pe an, ceea ce înseamnă că acesta ar trebui să se poată obţine economii cel puţin egale cu aceste valori, pentru a fi justificată poziţia sa în cadrul companiei. Dacă considerăm o economie de energie de 10% pe an, înseamnă că factura pentru energie a companiei trebuie să fie în jur de 600.000 € pentru a justifica angajarea unui ME.

3.1.8 Un management al energiei îmbunătăţit pentru sectorul public – Cazul Consip

În ultimul deceniu, piaţa de energie din Italia a fost caracterizată de un proces de liberalizare. În această perioadă costurile anuale cu energia pentru Sectorul Public a fost de aproximativ 6 800 milioane de Euro. Ca rezultat al analizelor, a fost estimată o economie potenţială de energie de 875 milioane de euro (15-20% în medie, depinde de sectorul analizat, în unele cazuri chiar 30%). Într-o piaţă de energie reorganizată şi inovatoare, Guvernul Italian a susţinut introducerea unor instrumente de reducerea a consumului de energie din domeniul public, aflate în grija Agenţiei pentru Achiziţii Publice, Consip SpA.

Creat în anul 1997 de Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), singurul său acţionar, Consip are rolul de a implementa Programul General de Raţionalizare a Cheltuielilor

45

Publice cu Bunuri şi Servicii din Sectorul Public. Din anul 2000, programul a fost concentrate pe:

• Promovarea modelelor inovative pentru a simplifica procesele de achiziţie ale guvernului (achiziţii publice) în conformitate cu principiile de transparenţă şi competitivitate;

• Furnizarea instrumentelor inovative cu scopul de a transpune procedurile pe suport electronic şi de a genera economii pentru instituţii şi furnizori.

Cu referire la Sectorul Energetic, Programul General, pune la dispoziţie administraşiilor două tipuri de instrumente de contractare a utilităţilor: sistemul de contracte cadru şi piaţa electronică pentru Sectorul Public (Piaţa).

Până în prezent, în total, au fost implementate13 iniţiative pentru piaţa de energie (7 contracte cadru şi 6 categorii de produse şi servicii pe piaţa) referitoare la:

• contractare utilităţi: electricitate, gaze naturale şi combustibil (transport şi încălzire);

• contract de perfomanţă energetică (CPE) pentru furnizarea energiei termice şi răcire, iluminat şi serviciul de mentenanţă pentru spitalele publice.

În contextul procesului de liberalizare la care a fost supusă piaţa energiei, Guvern a avut o atenţie crescută la serviciile de furnizare a energiei, respectiv contractele cadru pentru furnizarea energiei electrice şi a gazelor naturale.

Modelul pilot al contractului cadru, reprezentat în Fugura 1, descrie rolul, actorii şi activităţile sistemului naţional de achiziţie:

1. Autorităţile Publice vor transmite către MEF şi Consip consumul de energie.

2. Consip, pe baza informaţiilor cuprinse în studiul privind consumul de energie la nivelul autorităţilor şi analiza piaţei de energie, pregătirea actelor necesare pentru licitaţie, verificarea şi semnarea contractului pe baza unui contract cadru (conţine informaţii privind condiţiile contractuale, carateristicile produselor/serviciilor, preţul energiei)

3. Autorităţile pot face comenzi de furnizare on-line pe site-ul: www.acquistinretepa.i,

4. Furnizorii de utilităţi comunică, către Consip toate informaţiile privind comenzile primite, preţul pe o schemă specificată.,

Ultimele variante ale contractelor cadru pentru furnizarea energiei electrice şi a gazelor naturale sunt plafonate, şi anume 2800 GWh şi respectiv 310 milioane m3. Astfel contractele oferă următoarele avantaje:

• construirea unui registru unic a consumului la nivel naţional şi facilitarea unui proces de comparare a furnizorilor

46

• beneficiază de un preţ avantajos (ultimul preţ pentru gazele naturale a fost în medie cu 10,23% mai mic decât preţul gazelor naturale reglementat de Autoritate, în timp ce preţul pentru energie electrică a fost în medie cu 9,88% mai mic decât cel de pe piaţă).

• Reducerea timpului de accesare şi simplificarea procesului de achiziţionare de produse/servicii.

• Conştietizarea consumatorilor şi informarea managerilor privind piaţa de energie.

O data cu analiza consumului de energie, Consip poate începe pregătirea unei noi iniţiative cum ar fi Contractul de Performanţă Energetică (CPE). Analiza consumului este un process esenţial pentru planificarea politicii pe energie. Modelul Consip, a fost conceput ca o structură suport pentru autorităţile publice şi exemplu de bune practici, a ajutat la realizarea unor economii semnificative (de energie şi financiare) şi este începutul unui process de modernizare a Autorităţilor publice bazat pe o diseminare a informaţiilor din domeniu. În acest fel, conceptual de eficienţă energetică a fost aplicat în diverse domenii.

Figura 1. Felul în care sunt folosite contractele cadru

3.1.9. Concluzii

Se poate aprecia că programul a fost un succes, întrucât un număr însemnat de ME au fost nominalizaţi în decursul timpului, iar aceştia au implementat multe măsuri de eficienţă a energiei, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, obţinând rezultate în spitale, clădiri, supremarketuri şi în sectorul industrial, mulţumită tehnologiilor pentru eficienţa energiei (iluminat eficient, soluţii eficiente pentru încălzire şi răcire, cogenerare, motoare eficiente energetic, etc.) care au adus economii de energie însemnate. Companiile ESCO au fost în măsură să permită punerea în aplicare a proiectelor în care resursele financiare păreau a

47

împiedica realizarea lor. În viitor, cu o răspândire mai largă a sistemului, numărul de certificate albe obţinute direct de organizaţiile cu ME desemnat, va deveni probabil un indicator al succesului acestui program.

ME din Italia au posibilitatea de a lucra într-o reţea, administrată de FIRE, care le oferă posibilitatea de a face schimb de impresii, soluţii şi bune practici.

În cadrul programului pentru managementul energiei, un ME trebuie să îndeplinească cerinţe specifice: el/ea trebuie să fie un expert în domeniul energetic, să realizeze balanţa energetică anuală, să decidă asupra aprovizionării cu energie şi să efectueze calculul pentru furnizarea energiei, gazului natural sau a altor combustibili, să realizeze diagnoza energetică,

Desigur, nu este uşor să găseşti toate aceste cerinţe la singură persoană, astfel că în multe cazuri este mai bine ca ME să acţioneze ca un coordonator al unor resurse de personal cu diferite cunoştinte din domeniul energetic.

Cum s-a menţionat anterior, Legea 10/1991 şi-a atins doar parţial scopurile. Ceea ce este însă sigur, este faptul că cele mai interesante cazuri de implementare a legii 10-91 în sectorul public se întâlnesc în oraşele medii şi mari, pentru că în cele de dimensiuni mici lipsesc resursele. În toate sectoarele ME poate deveni un instrument în mâinile factorilor decidenţi pentru a identifica problemele şi soluţiile şi pentru a le sprijini în implementarea reglementărilor, datorită experienţei directe în domeniu.

3.2. Experienţa grecească în managementul energiei

3.2.1 Politica privind eficienţa energiei în Grecia

Politica privind eficienţa energiei în Grecia este articulată de către Planul Naţional pentru Eficienţa Energiei (PNEE) pentru perioada 2008-2016, aşa cum a fost el înaintat către Comisia Europeană. Strategia generală a PNEE se bazează pe stabilirea unei pieţe pentru energie eficientă şi pe utilizarea unor tehnologii energetice moderne. Principalul obiectiv al PNEE este reducerea consumului energetic cu 9% până în 2016, respectiv economisirea a 14,41 TWh şi creşterea autonomiei energetice a ţării.

PNEE prevede următoarele categorii de măsuri:

• Măsuri orizontale. Aceste măsuri nu sunt legate direct de nici un sector al activităţii economice. Ele sprijină acţiunile de tipul: realizarea de standarde pentru eficienţa energiei, iniţiative legislative referitoare la eficienţa energiei (ca de exemplu includerea directivei 2006/32 în cadrul legal naţional), sisteme de măsură a energiei, instruire şi alte iniţiative care conduc la adaptarea la instrumentele şi tehnicile moderne.

48

• Măsuri inter-sectoriale care privesc eficienţa energiei în clădiri, implementarea sistemelor de management al energiei în sectorul public şi cel al serviciilor şi promovarea cogenerării şi a sistemelor de încălzire centralizată.

• Măsuri în sectorul public, cum ar fi implementarea obligatorie a procedurilor de “achiziţie verde”, instalarea sistemelor solare, implementarea unui plan integrat pentru energie pentru autorităţile locale, stabilirea unor birouri de consultanţă pentru energie şi clasificarea municipalităţilor în funcţie de consumul lor energetic. Măsurile privind eficienţa energiei în sectorul clădirilor publice au fost puse în aplicare prin emiterea unei decizii ministeriale comune (JMD ∆6/Β/14826/2008 referitoare la “măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energiei şi economii de energie în sectorul public”, ce prevede neeligibilitatea cheltuielilor pentru echipamente mari consumatoare de energie şi desemnarea unui supervizor pentru energie în clădirile din sectorul public), în timp ce implementarea achiziţiilor verzi a fost prevăzută în legea 3855/2010 “Măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energiei la utilizatorii finali şi a serviciilor energetice”. Legea prevede ca deciziile ministeriale emise ulterior să stabilească un set de specificaţii privitoare la achiziţiile din sectorul public. Instalarea sistemelor solare a fost lansată de către noul program naţional “Instalaţii fotovoltaice pe acoperişuri”. Măsurile privind planurile integrate pentru eficienţa energiei nu au fost încă lansate.

• Măsuri în transport, cum ar fi cele pentru conducere ecologică, înlocuirea vehiculelor depăşite, taxe, iniţierea unor cote pentru vehiculele noi în parcurile auto publice, dezvoltarea planurilor de mobilitate cu scopul maximizării utilizării transportului public.

În plus, PNEE se concentrează pe îmbunătăţirea procedurilor pentru colectarea de date, analiza şi prognoza privind energia. De asemenea, prevede campanii de promovare orientate către planificare şi implementare la nivel local şi naţional, având ca scop mobilizarea şi sensibilizarea populaţiei, astfel încât să se obţină o maximizare a efectelor de aplicare a măsurilor de eficienţă a energiei. Este de aşteptat ca implementarea PNEE să contribuie la reducerea semnificativă a utilizării combustibililor fosili şi a energiei electrice, concomitent cu consolidarea pătrunderii gazelor naturale şi a SRE în sistemul energetic al ţării. În special în ceea ce priveşte sectorul industrial, măsura intitulată “Stimulente financiare pentru implementarea obligatorie a sistemelor de management al energiei” are ca scop implementarea sistemelor de management al energiei (SME) în industrie. Este de aşteptat ca implementarea acestei măsuri să conducă la economii de energie în industrie de 1%. Guvernul va subvenţiona 1000 de întreprinderi cu câte 10.000 €. “Promovarea acordurilor voluntare” în industrie are ca scop realizarea unui program de acorduri voluntare bazate pe proiectele europene existente. Măsurile vor fi implementate în toate întreprinderile care nu sunt incluse în schema de comercializare a emisiilor (ETS). Punctul central al acestor acorduri este planul de acţiune, care va include obiectivele, criterii de selectare a partenerilor, beneficiile şi stimulentele (cu excepţia subvenţiilor). Prin elaborarea planurilor de acţiune, întreprinderile se angajează să implementeze măsuri specifice pentru reducerea consumului de energie. Întreprinderile care doresc să devine

49

partenere primesc ajutor, sfaturi şi consultanţă tehnică de la punctele naţionale de contact pentru formularea şi îndeplinirea planului de acţiune.

3.2.2 Piaţa pentru eficienţa energiei în Grecia şi câteva exemple de bună practică pentru managementul energiei

Până în prezent, piaţa de servicii pentru eficienţa energiei este dominată de companii care oferă servicii utilizatorilor finali de energie, inclusiv furnizarea şi instalarea de echipament eficient din punct de vedere energetic, şi/sau reabilitarea clădirilor, mentenanţă şi operare, administrarea instalaţiilor. În plus, există şi producători şi/sau angrosişti pentru tehnologii în domeniul energetic care oferă servicii energetice adaptate produselor pe care le comercializează. Unele dintre aceste produse sunt în corelaţie cu eficienţa energiei, altele sunt în corelaţie cu SRE. Aceste companii nu preiau nici un risc financiar prin prestarea acestor servicii. Abordarea ESCO nu a fost încă implementată pe scară largă în Grecia. Două companii activează ca ESCO, în timp ce furnizorii de servicii pentru eficienţa energiei sunt principalii “actori“ pe piaţa serviciilor în domeniul EE. De asemenea, există două companii mari în domeniul energiei (PPC şi DEPA). Ele nu sunt însă implicate în domeniul serviciilor pentru EE. Următoarele segmente ale sectorului terţiar au fost abordate ocazional de către furnizorii de servicii de EE şi de către ESCO, în proiecte pilot: • şcoli • administraţii locale • instituţii sanitare/spitale • hoteluri/industria turismului • întreprinderi În ceea ce priveşte sectorul industrial, un număr de aplicaţii pentru eficienţa energiei au avut loc, referitoare la procesul de producţie. În sectorul rezidenţial nu s-au desfăşurat încă astfel de proiecte. Centrale termice de cogenerare de mici dimensiuni, sisteme de recuperare a valorii energetice a deşeurilor şi cele de folosire a energiei solare sunt principalele acţiuni oferite sectorului industrial. În sectorul clădirilor publice şi cel hotelier sunt de asemenea inplementate măsuri de creştere a eficienţei energiei, cu ocazia reabilitărilor. Dezvoltarea lentă a serviciilor pentru EE se datorează întârzierii aplicării instrumentelor legale şi instituţionale referitoare la ESCO. Aceasta include lipsa procedurilor clare pentru achiziţii şi absenţa unor ghiduri administrative şi contractuale pentru selectarea, controlul şi plata serviciilor energetice.

50

Subvenţiile pentru implementarea măsurilor în domeniul EE şi SRE sunt fie sub forma unor deduceri ale unor taxe (pentru utilizarea sistemelor solar-termale sau fotovoltaice) sau finanţarea unor costuri eligibile (pentru cogenerare sau utilizarea SRE) prin intermediul Legii Dezvoltării Naţionale şi al Cadrului de Referinţă Strategic Naţional , suportate parţial din fonduri structurale UE. Barierele. Includ factori cum ar fi: • Lipsa conştientizării, lipsa informaţiilor şi scepticismul privind necesitatea unei pieţe pentru

servicii energetice. • Înţelegerea limitată de către instituţiile financiare a noţiunilor legate de eficienţa energetică şi de contractele de performanţă energetică.

• Dimensiunile mici ale proiectelor duc reticenţe ale băncii de a le finanţa. • Riscul tehnic şi de business este perceput ca fiind înalt. • Cadru legal şi de reglementare, inclusiv obstacole administrative, însoţite de sprijin

guvernamental limitat. • Protocoalele de măsurare şi verificare pentru asigurarea garanţiilor de performanţă nu

sunt înţelese. • Lipsa motivării. Necesităţile potenţiale pentru seviciile de eficienţa energiei sunt legate atât de sectorul public (instituţii educaţionale, clădiri publice, spitale), cât şi de sectorul privat (întreprinderi comerciale, clădiri de birouri, hoteluri, bazine de înot, case etc). Piaţa are un mare potenţial de dezvoltare. Date fiind dimensiunile foarte mici ale ESCO existente în Grecia, există un potenţial mult mai mare de colaborare, decât de competiţie. În prezent condiţiile nu sunt clare, atât timp cât cadrul legal nu a fost pus în aplicare. De aceea partenerii potenţiali au alte priorităţi, în funcţie de direcţia lor de dezvoltare. Cele mai comune şi mai promiţătoare strategii de marketing în domeniul serviciilor pentru eficienţa energiei includ: • Diseminarea mai largă a informaţiilor despre serviciile şi proiectele ESCO • Un sistem de acreditare corespunzător pentru ESCO • Implementarea unei scheme de finanţare de către bănci • Măsurarea şi verificarea standardizată ale economiilor realizate • Sprijin guvernamental prin elaborarea unui cadru legal clar • Punerea în aplicare a acordurilor internaţionale referitoare la problemele de mediu

(Copenhaga 2010). În final, trebuie menţionat ca, începând cu anul 1999, toate clădirile din sectorul public au creat birouri pentru managementul energiei, care sunt responsabile cu planificarea măsurilor pentru economia de energie. Au fost elaborate prevederi pentru un calendar specific al acţiunii, au fost specificate proceduri şi responsabilităţi şi au fost intocmite planuri de acţiune. Totuşi, aceste proceduri nu au fost nicodată aplicate în practică şi aceste

51

aspecte au revenit în atenţie în această perioadă prin desemnarea sus-menţionatului supervizor energetic în clădirile publice. Într-adevăr, proprietarii clădirilor publice (municipalităţi, universităţi, ministere, etc.) au început să atribuie sarcini celor mai potriviţi salariaţi . Centrul pentru Surse Regenerabile de Energie (CRES) a administrat un program pentru managementul energiei. Programul a oferit sprijin financiar şi asistenţă tehnică pentru auditul energetic în clădiri, ca şi în intreprinderile mici şi mijlocii.Începând din 1997 au fost realizate 50 de audituri energetice în sectorul clădirilor (15 în hoteluri, 10 în spitale şi 25 în clădiri publice). Un număr de 119 audituri energetice au fost realizate pentru procesele industriale până în noiembrie 2011. Ministerul Afacerilor Interne, Administraţie Publică şi Descentralizare au pus în aplicare un program pentru auditul energetic în clădiri.

3.3. Experienţa europeană în managementul energiei

În cele ce urmează, sunt prezentate practici pentru managementul energiei în diferite ţări dezvoltate.

3.3.1 Managemenrtu energiei în Irlanda – SEI

Energie Durabilă Irlanda (SEI) atrage atenţia asupra faptului că atât creşterea costurilor pentru energie cât şi introducerea taxei asupra emisiilor de carbon vor avea impact asupra costurilor de operare ale oricărei afaceri din Irlanda. Firmele care vor putea să îşi îmbunătăţească eficienţa în funcţionare şi să îşi reducă costurile de operare, vor avea un avantaj competiţional. SEI consideră că există potenţial pentru îmbunătăţirea eficienţei energiei şi, din acest motiv, a introdus Sistemul de Management al Energiei care poate fi implementat în şapte paşi de bază:

1. Obţinerea angajamentului conducerii organizaţiei

2. Evaluarea situaţiei prezente

3. Stabilirea obiectivelor şi ţintelor

4. Stabilirea planului de acţiune

5. Alocarea resurselor

6. Implementarea planului

7. Revizuire şi evaluare.

Filozofia sistemului irlandez este similară cu aceea a standardului ISO 900. El adoptă de asemenea ciclul Plan – Do – Check – Act (Planifică-Execută-Verifică-Acţionează). Singura diferenţă importantă este că se concentrează pe conservarea energiei şi nu pe managementul calităţii. Îmbunătăţiri în performanţa energetică derivă din implementarea

52

unor acţiuni de eficienţa energiei. Mai exact, conform SEI, 65% din factura de energie a unei companii irlandeze se datorează consumului de energie electrică. Din acesta: 60% se datorează motoarelor şi pompelor, 20% utilajelor de refrigerare, 15% aerului comprimat şi 5% iluminatului. Economiile posibile la sistemele de aer comprimat variază între 10-40%, în iluminat între 10-50%, în încălzire între 10-25%, iar la motoare între 5-50%.

Minimizarea scurgerilor în sistemele de aer comprimat, reglarea presiunii la nivelul corect, exploatarea climatului natural în general, utilizarea alternativelor la aerul comprimat, închiderea luminii când aceasta nu este necesară, întreţinerea şi curăţarea corpurilor de iluminat, utilizarea unor corpuri de iluminat eficiente, înlocuirea corpurilor de iluminat vechi, întreţinerea corectă a cazanului şi a întregului echipament de producţie şi auxiliar, izolarea cazanului, operarea la temperatură corectă, izolarea clădirilor, oprirea motoarelor atunci când nu sunt în funcţiune, utilizarea motoarelor eficiente energetic, lubrifierea şi întreţinerea corectă, instalarea valvelor electronice, evitarea răcirii şi încălzirii simultane şi analiza facturilor la energie, sunt numai câteva dintre măsurile generale propuse de SEI tuturor întreprinderilor.

Pentru a evalua performanţele energetice ale întreprinderilor care implementează măsuri de conservare a energiei, SEI a introdus un sistem de analiză comparativă mai cuprinzător. Rezultatele fiecărei companii sunt exprimate sub forma unui indice de performanţă energetică (IPE). Acesta se bazează pe raportul dintre consumul anual de energie şi producţia maximă, măsurată într-un format dezvoltat îndividual de către fiecare companie, astfel încât să reflecte mixul lor unic de produse şi procese. Pentru un membru aflat în primul său an de aderare la această schemă, acest indice are valoarea de 100 şi îmbunătăţirile sau înrăutăţirile ulterioare ale performanţelor sale energetice se reflectă în creşterea sau descreşterea IPE.

În fiecare an SEI elaborează un raport referitor la toate companiile care implementază aceste practici. Schimbarea IPE al unei companii este prezentată şi justificată pe scurt. Sunt, de asemenea, prezentate şi comentate rezultatele agregate ale implementării acestui sistem. În general performanţa energetică creşte atunci cand indicele IPE scade. Schema de management energetic este simplă şi uşor de aplicat pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Aceasta reprezintă un ghid pentru practicile de management al energiei şi pentru analiza datelor referitoare la energie. Analiza comparativă între diferite companii este un proces simplist, care însă nu furnizează informaţii demne de încredere. În concluzie, poate fi privită ca un prim pas către eficienţa energiei pentru întreprinderile mici.

3.3.2. Monitorizare şi evaluare – ETSU

Biroul pentru reglementare în domeniul eficienţei energiei din Regatul Unit a emis o serie de publicaţii pe perioada elaborării programului pentru eficienţa energiei, cofinanţate prin programul EU SAVE. O serie de ghiduri de bune practici ale acestui program se concentrau pe monitorizare şi evaluare. Două dintre ele au fost de dimensiuni mari: unul a fost dedicat companiilor mici şi mijlocii iar celalalt companiilor mari. Ghidurile dedicate s-au adresat unor sectoare specifice, cum ar fi: textile, lactate, sticlă, oţel, etc.

53

Practicile pentru monitorizare şi evaluare sunt foarte importante pentru managementul energiei. Conservarea energiei derivă din implementarea corectă a măsurilor adecvate de conservare a energiei. În orice caz, fără monitorizare şi programare, performanţele acestor proceduri nu pot fi măsurate, progresele nu pot fi evidenţiate, deviaţiile de la programe nu se pot realiza, iar măsurile corective nu pot fi luate. Managementul este imposibil fără măsurare.

Conform ETSU există patru elemente importante ale unui sistem de monitorizare şi evaluare de succes.

1. Colectarea datelor : Multe dintre aceste date se pot colecta cu uşurinţă.

2. Analiza şi implementarea: Transformă datele în informaţii utile.

3. Raportarea: Asigură că informaţia adecvată ajunge la persoana care trebuie să acţioneze.

4. Acţionarea: Furnizează rezultatele, fără de care restul nu are niciun sens.

Indicatorul cheie pentru energie utilizat este consumul specific de energie (CSE), care este calculat prin împărţirea energiei consumate în diferite forme (electricitate, gaz, combustibil, păcură,etc.) la cantitatea de produs obţinut sau tratat. CSE este folosit pentru analiza comparativă a consumului de energie între companiile din acelaşi sector industrial şi între performanţe energetice ale aceleiaşi companii, la diferite perioade de timp.

Sunt utilzate pentru tipuri de grafice în implementarea monitorizării şi evaluării, şi anume:

- Consumul de energie, funcţie de producţie

- Consumul specific energie, funcţie de producţie

- Suma cumulativă a diferenţelor (CUSUM)

- Graficul de control

Ghidurile ETSU oferă informaţii detaliate despre cum se organizează şi implementează monitorizarea şi evaluarea energiei, dar nu oferă nici o informaţie despre cum se dezvoltă un sistem integrat de management al energiei, cum se întreprind măsuri de conservare a energiei, cum se motivează personalul, etc. Aceste aspecte sunt prezentate în diferite publicaţii specializate ale ETSU, în timp ce un concept similar celui propus de ISO 14001 sau EMAS nu este avut în vedere. În orice caz, ghidurile ETSU oferă informaţii excelente despre realizarea unor părţi specifice ale unui sistem de management al energiei, cum ar fi: motivarea personalului, măsuri de conservare a energiei pentru sectoare industriale specifice, criterii de selecţie a sistemelor de informaţii pentru managementul energiei, evaluarea investiţiilor pentru proiecte energetice, etc.

3.3.2. Schema de certificare a energiei pentru IMM-uri – AUDIT II

54

Scopul proiectului AUDIT II project a fost acela de a realiza o vedere de ansamblu asupra programelor de audit energetic din UE plus Norvegia, ca şi din tările candidate (la acea vreme). Proiectul a fost cofinanţat de programul EU SAVE, în anul 2002.Certificarea dezvoltată în acest program nu a fost competitivă cu sistemul de management al mediului. Compatibilitatea este esenţială în cazul întreprinderilor mici care mai târziu decid să realizeze un sistem de management de mediu complet. Prin acest proiect a devenit evident că la nivelul IMM-urilor, cunoştinţele de bază despre energie şi managementul acesteia sunt de regulă complet neadecvate şi sunt necesare acţiuni simple pentru a îmbunătăţi situaţia.

Economii tipice se pot atinge prin măsuri practice şi cu investiţii minore. Exemple de măsuri de economisire:

(i) Costuri cu energia electrică: prin trecerea la un tarif mai economic pentru energia electrică, reducerea iluminatului ne-necesar, înlocuirea becurilor obişnuite cu lămpi cu florescenţă, repararea scurgerilor din sistemele de aer comprimat, prevenirea încălzirii ne-necesare, în special în sistemele de răcire şi condensatoarele din sistemele de încălzire;

(ii) Costuri cu încălzirea: prin reducerea temperaturilor mari ne-necesare în încăperi, prevenirea încălzirii ne-necesare prin verificarea punctelor de setare şi prin repararea echipamentului de control, controlul timpului de funcţionare a ventilaţiei, curăţarea cazanelor şi repararea arzătoarelor şi trecerea de la încălzirea electrică la încălzirea centrală.

În Finlanda este larg acceptat ca certificarea energetică să fie integrată în activitatea de audit energetic, ca un modul adiţional. Punctul de start este ca un consultant să efectueze inspecţia pentru certificare simultan cu auditul energetic. Majoritatea datelor se colectează în timpul inspecţiei pentru audit.

În cadrul unui audit energetic rezultă date de bază pentru certificarea energetică. Proprietarul clădirii poate solicita un certificat energetic ca o sarcină suplimentară. În acest caz, lista de verificare pentru certificatul energetic este parcursă în timpul auditului, fiind oferite clientului o încadrare preliminară şi indicaţii pentru posibile reparaţii. Când proprietarul clădirii îl informează pe auditor că au fost deja luate măsuri practice de economisire, se efectuează o inspecţie finală pentru certificarea clădirii. Dacă aspectele fundamentale sunt în ordine, atunci se poate elibera certificatul. Încadrarea clădirii într-o anumită clasă de eficienţă energetică serveşte clientului în principal ca un instrument de monitorizare atunci când certificatul este reînoit. Procesul este ilustrat în următoarea figură:

55

Atât inspecţiile pentru auditul energetic, cât şi cea pentru certificare necesită participarea personalului din interiorul companiei, întrucât auditorul va intervieva pesoanele responsabile. Certificatul este valabil de la doi până la trei ani, după care trebuie reînoit. Atunci când certificatul este reînoit trebuie efectuat cel puţin un audit energetic de urmărire şi inspecţii de certificare. Obiectele auditului sunt clădirea şi sistemele sale tehnice. Certificatul energetic include în principal informaţii referitoare la rutina de operare a organizaţiei (dacă utilizarea şi operarea sistemelor tehnice în clădire îndeplinesc criteriile de economie de energie).

Certificatul examinează rutina de operare a companiei în ceea ce priveşte aspectele energetice şi de mediu, şi nu consumul de energie al clădirii, aşa cum se întâmplă în cazul certificatului energetic pentru clădirile rezidenţiale. Într-un IMM, contribuţia clădirii în consumul energetic total ar putea fi mică. Activităţile legate de producţie şi procedurile de operare sunt mult mai importante.În plus, acesta a fost proiectat în aşa fel încât să fie posibil să se îmbunătăţească gradul de certificare prin îmbunătăţirea rutinei de operare. Acest lucru corespunde cu ideea de bază a sistemelor de mediu: punerea în aplicare a imbunătăţirii continue

Certificatul realizat de acest proiect este făcut pentru a emite un certificat universal aplicabil pentru IMM-uri care nu consumă cantităţi mari de energie. De asemenea acesta nu poate fi limitat la companii fără autorizaţie de mediu sau la anumite domenii de activitate. Aspectele care se verifică pentru certificare trebuie să fie atât de generale, încât să nu facă analiza dificilă.

3.3.4. Standardul danez pentru managementul energiei

Conceptul pentru managementul energiei a fost dezvoltat în anii 1990 de către Autoritatea pentru Energie din Danemarca (DEA) în strânsă colaborare cu organizaţiile industriale. Standardul danez pentru managementul energiei (DS 2403), pentru certificarea companiilor,a fost introdus în mai 2001. Ideea de bază a sistemului danez de management

56

al energiei se bazează pe următoarele elemente: planificare, efectuează, verifică, acţionează. În etapa de planificare, organizaţia îşi formează o imagine de ansamblu asupra consumului său de energie şi stabileşte o politică generală în domeniul energiei.

Politica reprezintă baza obiectivelor şi a planurilor necesare pentru atingerea obiectivelor. Organizaţia îşi implică angajaţii şi se asigură ca energia devine parte a proceselor de control operaţional, aprovizionare, a planurilor de întreţinere, a activităţilor de proiectare, etc. La intervale regulate de timp, organizaţia va revizui sistemul şi va verifica dacă planurile şi controlul operaţional a fost implementat şi dacă obiectivele sunt atinse. Implementarea unui sistem de management al energiei va da organizaţiei posibilitatea de a demonstra faptul că îşi controlează şi îşi îmbunătăţeste continuu consumul de energie.

Standardul pentru managementul energiei a fost realizat astfel încât să fie aplicat companiilor de toate tipurile şi dimensiunile, indiferent de condiţiile geografice, culturale şi sociale. El crează cadrul în interiorul căruia companiile îşi construiesc propriul sistem de management al energiei. Structura şi terminologia sa sunt paralele cu acelea ale standardului pentru management de mediu, ISO 14001, şi pentru ale managementului calităţii, ISO 9001.

În multe companii daneze sistemul de management al energiei a fost integrat în alte sisteme de management. El este mai des utilizat împreună cu sistemul de management de mediu, decât cu cel al calităţii. Companiile care au deja implementat un sistem de management al mediului poate utiliza standardul pentru managementul energiei pentru a întări aspectele energetice ale sistemului.

Managementul energiei poate fi descris de cinci paşi distinctivi, fiecare conţinând un număr de paşi mai mici. Cei cinci paşi sunt repetaţi pe perioada de funcţionare a sistemului.

POLITICA PENTRU ENERGIE: Politica pentru energie defineşte direcţiile generale ale eforturilor de a atinge o mai mare eficienţă a energiei.Este definită şi asumată de către conducerea la vârf a companiei.

PLANIFICARE: Sunt trecute în revistă toate aspectele energetice, pentru a obţine o imagine de ansamblu a consumului energetic, şi anume echipamentele şi activităţile care trec drept mari consumatoare de energie sau care au cel mai mare potenţial pentru aplicarea măsurilor de eficienţă a energiei. Această analiză va sta la baza determinării ordinii de priorităţi pentru eforturile îndreptate către creşterea eficienţei energetice.Sunt stabilite ţinte concrete, în corelaţie cu politica energetică globală a companiei. Sunt elaborate planuri de acţiune pentru atingerea acestor ţinte.

IMPLEMENTARE ŞI OPERARE: angajaţii sunt implicaţi în îndeplinirea obiectivelor şi se iau măsuri pentru asigurarea că utilizarea energiei devine parte a rutinei lor zilnice. Acest lucru include introducerea unor proceduri pentru achiziţii cu consum de energie redus, operarea şi întreţinerea echipamentelor cu consum semnificativ de energie, etc.

57

VERIFICARE ŞI ACŢIUNI CORECTIVE: Compania monitorizează şi măsoară consumurile semnificative de energie şi toate activităţile cu un impact semnificativ asupra aspectelor energetice. Sunt prevăzute acţiuni corective şi preventive în caz de neconformitate atunci când, de exemplu, nu au fost atinse obiectivele asumate în intervalul de timp stabilit.

EVALUAREA EFECTUATĂ DE CĂTRE CONDUCERE: Conducerea la vârf evaluează periodic modul cum sunt urmate planul de implementare, obiectivele şi controlul operaţional, pentru a se asigura conformarea continuă. Evaluarea conducerii trebuie să identifice schimbările necesare ale elementelor sistemului de management al energiei, în lumina unei asumări a îmbunătăţirii continue a acestuia.

Din 2001, mai mult de 500 de companii daneze au implementat managementul energiei. În mai mult de 80% din companii, sistemul de management al energiei este parte a unui acord referitor la eficienţa energiei, semnat cu DEA. Restul companiilor s-au implicat prin participare la proiecte demonstrative sau prin participarea în reţele locale de dialog. Companiile participante însumează mai mult de 60% din consumul total de energie în comerţ şi industrie, în Danemarca.

DEA acordă o mare importanţă managementului energiei. Astăzi, în principal, companiile energo-intensive implementeză sisteme de management al energiei. Obiectivul este implicarea a cât mai multor companii. Standardul pentru managementul energiei este unul din instrumentele pentru atingerea acestui obiectiv. Un alt instrument este concentrarea pe alte două elemente de management al energiei care se pot implementa separat: proiectarea şi achiziţiile eficiente energetic. Proiecte demonstrative în domeniul proiectării

58

eficiente energetic au arătat că o companie poate atinge o reducere a consumului de energie de 15-30%, dacă realizează evaluarea energetică a proiectelor atunci când îşi construiesc sau renovează întreprinderile. Recuperarea acestor investiţii se realizează în 0 - 4 ani.

4. Descrierea activităţilor şi a rezultatelor obţinute

4.1. Managementul energiei aplicaţii experimentale

La nivelul autorităţilor locale au fost implementate următoare activităţi privind energia:

a. Iunie 2011 – Raportul de audit energetic pentru Şcoala Specială de Arte şi Meserii din Târgovişte

b. Octombrie 2011 – Analiza asigurării cu energie, Pucioasa, Dâmboviţa c. Noiembrie 2011 – Balanţa Energetică a oraşului Pucioasa

a. Raportul de audit energetic pentru Şcoala Specială de Arte şi Meserii din Târgovişte

Auditul energetic pentru Şcoala Specială de Arte şi Meserii din Târgovişte a fost realizat de un auditor autorizat, Ing. Toader Ion, în colaborare cu ENERO şi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Dambovita.

Auditul energetic cuprinde: certificatul de performanţă energetică care este valabil pentru o perioadă de 10 ani şi Raportul de audit care include pachetele de măsuri pentru îmbunătăţirea performaţei energetice a clădirii. Datele privind consumul de energie termică şi electrică, planurile arhitecturale şi caracteristicile tehinice ale instalaţiei de încălzire au fost puse la dispoziţie de personalul administrativ al şcolii.

Măsurile propuse pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice sunt următoareleŞ

- C1 - Izolarea termică la exterior a pereţilor exteriori - I1 - Intervenţii asupra instalaţiei termice aferentă încălzirii - I2 - Intervenţii asupra instalaţiei termice aferentă încălzirii şi de preparare a apei

calde menajere - I3 - Intervenţii asupra instalaţiilor electrice - I4 - Introducera instalaţiei de producere a apei caldă menajeră - PM1 (pachet de măsuri) - C1+I1 - PM2 (pachet de măsuri) - C1+I1

59

In raportul de audit este recomandată adoptarea măsurii C1, deoarece costul unităţii de energie termică devine cel mai mic comparativ cu costul actual dar şi perioada de recuperare a investiţiei este cea mai mică. Măsura constă în izolarea termică la exterior a pereţilor exteriori cu polistiren expandat de 8 cm şi a soclului cu polistiren extrudat de 5 cm.

b. Octombrie 2011 - Analiza asigurării cu energie, Pucioasa, Dâmboviţa

Analiza asigurării cu energie pentru punctele de consum care se află în responsabilitatea autorităţilor locale din oraşul Pucioasa a fost posibilă doar în urma colaborării cu autorităţile locale, şi anume: Primăria oraşului Pucioasa, Spitalul Orăşenesc Pucioasa, angajaţi ai furnizorului de energie electrică „Electrica Frunizare Muntenia Nord”. Pentru o analiză detaliată a consumului a fost ales punctul de consum din cadrul spitalului orăşenesc Pucioasa. De asemena a fost folosit analizorul Fluke 1735 pentru măsurarea parametrilor energiei electrice: puterea (activă, reactivă şi aparentă), energia (activă, reactivă şi aparentă), factorul de putere, tensiunea. Toate aceste valori sunt calculate ca valori medii pe interval de timp de 10 min. Aparatul a efectuat măsurătorile pentru o perioadă de o lună de zile înregistrând 4319 date. Studiul a fost realizat de ENERO

Analiza consumului este o procedură ce identifică oportunităţile tehnice şi comerciale de a optimiza costurile cu energia pentru o anumită entitate. Astfel prin schimbarea tipului de tarif costurile privind energia pot fi reduse.

De asemenea poate fi avantajoasă gruparea unor consumatori (acolo unde sunt condiţii tehnice) astfel încât contractul să se refere la consumuri mai mari, cu profile de consum integrate. Autorităţile locale au ales corect pentru iluminatul public tariful de tipul E2 zi/noapte, un tarif avatajos având în vedere specificul consumului de energie electrică pentru iluminat public. Consumatorii pot alege între diferite variante de furnizor (energie electrică şi gaze naturale) şi de a negocia preţul şi condiţiile contractuale.

c. Noiembrie 2011 - Balanţa Energetică pentru oraşul Pucioasa

Balanţa energetică a oraşului Pucioasa este prima încercare de realizare a balanţei energetice pe conturul oraşului. Analiza are un caracter preliminar şi poate fi un punct de plecare pentru stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu şi lung ale politicii locale în cadrul unui Plan municipal energetic. Analiza este bazată pe următoarele date: date puse la dispoziţie de Primăria oraşului Pucioasa, facturi pentru consumul de gaz şi de electricitate (pentru clădirea primăriei, şcoli, spitale, casa de cultură, etc.), facturi pentru consumul de electricitate pentru iluminat public şi pentru operatori economici, date statistice din „Anuarul statistic al României 2010”, „Balanţa energetică şi structura utilajului energetic 2010” publicate de Institutul Naţional de Statistică. Estimarea consumul de energie în clădirile rezidenţiale s-a făcut pe baza indicatorilor furnizaţi de Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Clădiri din România.

60

Personalul care a luat parte la colectarea datelor, au fost sin următoarele instutuţii: Primăria oraşului Pucioasa – departamentul de urbanism, personalul administrativ din cadrul Spitalului Orăşenesc Pucioasa, şi personalul administrativ din cadrul Şcolii nr. 4, „Elena Catacuzino”. Rezultatele studiului constau în date de consum de energie (electricitate şi gaz, lemne de foc) centralizate pe sectoare de activitate dar şi emisiile de CO2 estimate pentru anul 2010. Analiza a fost realizată de ENERO. Energia regenerabilă (lemne) acoperă un procent semnificativ de 17,9%. Comparând cu indicatorii la nivel naţional, Pucioasa are un consum de energie pe locuitor mai redus, şi anume de 11,5 MWh/an faţă de 12,34 MWh/an. Acest lucru este normal având în vedere lipsa consumului de energie în industrie. Consumul din sectorul rezidenţial reprezintă cca. 70% din consumul total de energie. Consumul de energie pentru încălzirea locuinţelor şi prepararea apei calde de consum predomină în consumul de energie din sectorul rezidenţial, lucru valabil şi pentru sectorul servicii. În sectorul rezidenţial, consumul de energie pe locuitor este mai mare decât media naţională, şi anume de 8 MWh/an, normal pentru o zonă urbană, dar în acelaşi timp arată faptul că există un potenţial important pentru măsuri de eficienţă energetică pentru acest sector. În ceea ce priveşte emisiile de CO2 echivalent pe cap de locuitor în Pucioasa valoarea indicatorul este de cca. 48% din valoarea indicatorului de la nivel naţional. Una dintre explicaţii este tot consumul redus de energie din industrie. Fiind un oraş mic ca dimensiune oraşul Pucioasa nu este un oraş atractiv din punct de vedere al dezvoltării centralelor pe energie eoliana sau hidro de mici dimensiuni. De asemenea în oraş nu există surse de energie geotermală. Deoarece Pucioasa este un oraş de dimensiune mică nici deşeurile municipale nu pot fi valorificate energetic, iar industia nu reprezintă o sursă de biomasă constantă. Referitor la biomasă, doar lemnele de foc reprezintă un rol important şi sunt folosite pentru încălzirea locuinţelor. Singura sursă regenerabilă ce poate fi valorificată este cea solară. Sunt recomandate următoarele măsuri de reducere a consumului de energie: - modernizarea clădirilor prin izolare termică ceea ce poate duce la o reducere de 40% din consumul de energie, - boilere pe gaz cu eficienţă ridicată pentru încălzirea locuinţelor şi prepararea apei calde de consum, - iluminat public eficient, -un management „inteligent” şi control periodic al cosumului de energie în clădirile publice.

61

4.2. Legislaţie şi reglemetări

În România legile şi reglementările pentru elaborarea auditului energetic şi a măsurilor de eficienţă energetică sunt: Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice (HG 163/2004), Planul naţional de dezvoltare 2007-2013 (PND) Strategia energetică a României în perioada 2007-2020(HG 1069/2007), Primul plan national de actiune in domeniul eficcienţei energetice (PNAEE), legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată prin OG nr.22/2008 ordonanţa privind eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatori finali a surselor regenerabile de energie o transpunere a directivei europene 2006/32/CE. În scopul realizării politicii naţionale de eficienţă energetică, OG nr.22/2008 conţine un număr important de reglementări :

„1) pentru operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligaţia:

a) să efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agentia Română pentru Conservarea Energiei, în condiţiile legii, şi care stă la baza stabilirii si aplicării măsurilor de îmbunătătire a eficientei energetice;

b) să întocmească programe de îmbunătătire a eficientei energetice care includ măsuri pe termen scurt, mediu si lung;

c) să numească un manager energetic”

2) pentru operatorii economici cu un consum total de energie 200-1000 tep/an au obligativitatea de a elabora un audit energetic o data la 2 ani.

Auditarea performanţei energetice a clădirilor este reglemetată de legea nr. 372/2005 şi ordinul nr. 157/2007 emis pe data de 1/02/2007 de Miniterul Transportului, Construcţiillor şi Turismului privind metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirlor. Această lege este o transpunere a Directivei Europene nr 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor. Raportul de audit energetic al clădirilor este elaborat de un auditor autorizat.

Autoritatea Nationala de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) - este o instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea primului- ministru cu scopul de a aplica reglementări pe pieţele de energie electrică, termică şi a gazelor. Are rolul de a aproba reglementări asupra companiilor de furnizare, contractelor de furnizare, stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru consumatorii captivi pe anumite segmente de piaţa cu monopol, monotorizarea pieţei de energie, autorizarea şi acordarea licenţelor, etc.

62

In România consumatorii sunt liberi să îşi aleagă furnizorul de energie şi să negocieze preţul şi termenii contractului de furnizare cu energie. Începând cu 1 iulie 2007 piaţa gazelor naturale este liberă pentru toţi consumatorii. Tot de la 1 iulie 2007 şi piaţa de energie electrică este 100% liberalizată.

5.Concluzii

În România, privind auditarea energetică a clădirilor există legislaţie şi metodologie de calcul. Directiva nr. 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirlor este transpusă în legislaţia naţională.

Conform legii nr. 372/2005, o persoană poate să vândă sau să închirieze o locuinţă doar dacă dispune de certificatul de performanţă energetică. Chiar şi aşa există posibilitatea ca tranzacţiile să se facă fără acest certificat. Chiriaşul sau cumpărătorul, consimt să dobândească proprietatea sau folosinţa imobilului respectiv, pe riscul lor, asumându-şi orice răspundere cu privire la efectele produse prin nedeţinerea infor-maţiilor cuprinse în conţinutul certificatului de performanţă energetică a clădirii. Acest lucru însă a fost contestat de Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Cladiri (AAEC).

Primăriile realizează o balanţă energetică dacă se decid să adere la Convenţia Primarilor. În prezent nu există o legislaţie privind acest aspect, deci nu este o practică uzuală la nivelul autorităţilor publice.

Conform cu legislaţia naţională (O.G. 22/2008) autorităţile publice centrale şi locale sunt obligate să elaboreze un plan de măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, în special promovarea măsurilor care generează economii semnificative de energie într-o perioadă de timp scurtă.

Primăriile cu mai mulţi de 20000 de locuitori au obligaţia să realizeze un plan de măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei enegetice pe termen scurt, mediu şi lung.

Operatorii energetici cu un consum de energie mai mare de 1000 tep/an sunt obligaţi să efectueze un audit energetic. Auditul energetic este elaborat de un auditor energetic autorizat.

Referitor la analiza asigurării cu energie pentru consumatori sau pentru autorităţile locale şi centrale nu există legislaţie sau standarde. Condiţiile de piaţă de astăzi permit alegerea între diferite variante de furnizor şi condiţii contractuale, condiţii care de multe ori nu sunt conştientizate de către consumatorii de energie. Există o lipsă de informare în mass-media privind liberalizarea pieţei de energie electrică şi de gaze naturale, şi chiar dacă au trecut cinci ani de la liberalizare, consumatorii sunt rezervaţi în privinţa schimbării furnizorului de energie şi a posibilelor beneficii.

Managementul energiei este un instrument complex. Aşa cum a fost arătat, prima sa experimentare a fost acum 30 de ani. În prezent devine din ce în ce mai popular prin

63

implementarea standardelor ISO 50001 în Sistemul de management al Energiei. După s-a observat că în sectorul public implementarea sitemelor de Management al Calitatii ISO 90001 ca și ISO 140001 s-a făcut într-un ritm lent, implementarea SME va fi unul pe termen mediu-lung. Cu toate acestea unele măsuri de gestionare a energiei pot fi implementate.

Experimentarea SME în Judeţele Ialomiţa şi Dâmboviţa s-a relizat prin următoarele acţiuni: un audit energetic, o balanţa energetică (oraşul Pucioasa), analiza asigurării cu energie (la nivelul primăriei oraşului Pucioasa), şi campanii de diseminare. Chiar dacă a fost posibil să se ajungă la anumite rezultate, este necesar să se evidențieze blocajele actuale pentru punerea în aplicare inițială a măsurilor de gestionare a energiei, după cum urmează:

- Lipsa de cooperare cu distribuitorii de energie pentru obţinerea de informaţii (contract, condiţii, preţuri estimative ale energiei);

- lipsa datelor de consum de la operatorii economici

- Lipsa metodologiei de stocare a datelor din facturi pentru autorităţi locale,

- Lipsa angajamentelor politice

Luând în considerare legislația primară și secundară existentă în România, este de dorit să se introducă următoarele dispoziții care ar putea ajuta la depășirea barierelor:

- cu referire la balanţa energetică: introducerea unei motodologi-proceduri de stocare a datelor de consum, angajati responsabili cu datele de consum de energie

- cu referire la Analiza asigurării cu energie: angajati responsabili cu analiza contractelor şi a tarifelor, procedura de realizare de măsurători

- cu referire la Auditul Energetic: în acest domeniu există şi se aplică o legislaţie complexă.

64

Bibliografie

Reglementări şi documente oficiale

- Centrul de Cercetare în Comun al Comisiei Europene (2010), Eficienţă Energetică în achiziţiile publice – Experienţa statelor membre, bariere, recomandări. Petten.

- Uniunea Europeană (2002), Directiva 2006/32/CE. Bruxelles.

- Uniunea Europeană (2006), Directiva 2002/91/CE (2010/31/EC). Bruxelles.





- Uniunea Europeană (2009), Pachet legislative asuora schimbărilor climatice. Bruxelles.

- Uniunea Europeană (2000), COM(2000) 769. Cartea Verde Bruxelles.

- Uniunea Europeană (2005), Cartea verde Eficienţa Energetică. Bruxelles.

- Uniunea Europeană (2000), COM(2006) 105 Cartea Verde. Bruxelles.

- Uniunea Europeană (2011), 5th Raport asupra politicii de coeziune.

- Uniunea Europeană (2011), IEE Ghid. Bruxelles .

- Uniunea Europeană (2011), Planul de Eficienţă Energetică 2011

Manuale, rapoarte şi cărţi

- Beggs, C., 2002. Energie: Management, Furnizare şi Conservare. Butterworth-Heinemann, Elsevier Science.

- Comisia Europeană, Direcţia Generală XII, (1995). Sistemul de Management al Energiei.

- Krarti, M., 2000. Sistemul de audit energetic al clădirilor– O abordare tehnică. CRC Press.

Site-uri

- http://ec.europa.eu/energy/intelligent/

- www.fire-italia.it

- www.enea.it

65

- www.europa.eu

- www.cen.eu

- www.covenants.eu

- ie.jrc.ec.europa.eu/

- www.southeast-europe.net

- http://ec.europa.eu/energy/efficiency/action_plan/action_plan_en.htm

.

66

Anexă I Documentaţie studii realizate

Audit energetic

Balanţă energetică

Analiza asigurării cu energie

raport final experimentarea sistemului de management al...

Documents