Romantismul în Ungaria

REPREZENTANŢI AI ROMANTISUMULUI MAGHIAR

1,Vorosmarty MIhaly

2. Petofi Sandor

3. Jokai Mor

Vorosmarty Mihaly a fost un poet şi dramaturg în opera căruia s-a desăvâşit romantismul, fiind una dintre personalităţile de seamă ale literaturii maghiare.

A studiat dreptul dar, fiiind însă atras de literatură a renunţat să activeze în domeniu. Redactor la diferite reviste ale timpului (Atheneum Figyela) , membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe, încă din 1830, a devenit în scurt timp unul dintre conducătorii vieţii literare a epocii. În 1825 apare epopeea romantică Zalan futasa (Fuga lui Zalan) de inspiraţie istorică, a cărei apariţie marchează începutul perioadei romantismului în literatura maghiară. Vorosmarty a scris numeroase poeme epice. Temele sale preferate au fost : evocarea unor momente glorioase din istoria poporului şi zugrăvirea sentimentelor umane. Poeziile lirice ale lui Vorosmarty se caracterizează printr-un stil elevat, nobil, plin de patos, evocând sentimente zguduitoare, mai ales poeziile scrise în preajma revoluţiei din 1848 şi imediat după înăbuşirea acesteia.

Fiind primul dramaturg al teatrului maghiar din Pesta, a scris numeroase piese de teatru: Nunta sângeroasă, Banul Marot, Tainele voalului, Czillei si Huniazii ş.a.m.d

Într-o lucrare intitulată Dramaturgiai lapok (File de dramaturgie) publicată în anul 1837, Vorsmarty a prezentat mai pe larg ideile şi concepţiile sale despre drama romantică.

2.Sandor Petofi

Sándor Petőfi (n. 1 ianuarie 1823-d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.

S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.

Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.

După multe călătorii aventuroase ajunge să fie studentul colegiului din orașul transdanubian Pápa, unde se întâlnește cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrietenește. După un an, în

1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În același an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată Petőfi.

Însă l-a interesat mai mult actoria și, timp de doi ani, pleacă în turnee. Totuși în 1844 a mers pe jos de la Debrecen pâna la Pesta, ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, folosește elemente populare, tradiționale, deseori cu rime folosite și în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, epopeea "János vitéz".

În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea lui soție, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia "În mină". Soții Petőfi locuiesc în Colțău între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. În timpul acesta, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic și politic este destăinuit în anul 1847: "Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocrația!"

Viaţa de revoluţionar

În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.

Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".

La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.

Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.

Principalele opere literare

Viorele, (1843)

Scrisori de drum (1844)

Viteazul Ioan (1845)

La sfârșit de septembrie (1847)

În numele poporului (1847)

Libertate, dragoste... (1847)

Apostolul (1848)

Cântec național (1848)

S-a trezit marea (1848)

Cum să te numesc? (1848)

Europa e liniștită, iarăși e liniștită... (1849)

Tisa

Regilor

Politicienilor maghiari

Pentru János Arany

Lui Laci Arany

Câmpia

Dietei naționale

Un gând mă frământă pe mine...

Plan nereușit

Toamna a venit, iar a venit...

Domnul Pál Pató

Destin, deschide-mi spațiul..

3. Mór Jókai, cunoscut de asemenea sub numele de Maurus Jokai a fost un dramaturg maghiar si romancier. S-a născut în Komarom, Ungaria. A fost educat acasă până la vârsta de 10 ani când a fost trimis la Bratislava,completându-şi ulterior educaţia la colegiul calvin de la Papa, unde i-a întâlnit pe Sandor Petofi si Sandor Kozma , care aveau să devină faimoşi prin scrierile lor.

După moartea tatălui său, atunci când avea 12 ani, familia l-a sfătuit să urmeze dreptul , ceea ce a şi făcut fiind admis la Universitatea din Pesta pentru ca mai târziu să ajungă avocat şi să câştige primul său proces.

Mediul avocăţesc nu i-a fost însă favorabil unui tânăr poet fervent , ceea ce l-a determinat să scrie prima sa piesă în anul 1845, intitulată „Băiatul evreu”.

La 29 august 1848 se căsătoreşte cu actriţa Roza Benke Laborfalvi. În ajunul revoluţiei din 1848 tânărul editor adoptă entuziast cauza naţională, fiindu-i aservit atât prin stilou cât şi prin sabie. Este un liberal moderat, ce luptă contra tuturor exceselor. El a sprijinit greşeala fatală a lui Kossuth de detronare a dinastiei habsburgice. A fost prins la Vilagos ( Şiria, România) în august 1849. A intenţionat să comită suicid pentru evitarea încarcerării, dar a fost cruţat graţie intervenţiei soţiei sale.

Jokai Mor a trait următorii 14 ani ca suspect politic. Cu toate acestea a fost cea mai glorioasă perioadă a existenţei sale, sciind “Epoca de aur a Transilvaniei”, “Turcii in Ungaria”, “Ultimele zile ale janisarilor” şi “Zile triste”. Soţia sa moare la 20 noiembrie 1886, iar scriitorul creează un scandal public 13 ani mai târziu, căsătorindu-se cu Bella Nagy, o tânără actriţă.

Jokai moare în Budapesta la 5 mai 1904 fiind înmormântat la Cimitirul Kerepesy.

Opera lui Jokai Mor este marcată de un puternic spirit romantic laolaltă cu un patriotism maghiar accentuat. Sciitorul a fost extrem de prolific, notabile fiind “Omul de aur”, “Omul cu torţa de aur” si “Fiii omului fara inimă”.”Romanul secolului următor, apărut în 1872 este considerat o importantă lucrare ştiinţifico-fantastică, cu toate că termenul nu exista în acea vreme.

Károly Kisfaludy (n. 5 februarie 1788 în Tét – d. 21 noiembrie 1830 în Pest) a fost un scriitor maghiar. Este fratele scriitorului Sándor Kisfaludy.

Este considerat întemeietor la literaturii dramatice maghiare și precursor al romantismului. A scris drame patriotice și poeme lirice.

Scrieri: 1809: Tătarii din Ungaria ("A tatárok Magyarországon")

1817: Pretendenții ("A kérők")

1828: Deziluzii ("Csalódások")

1824: Mohács.

Pentru activitatea sa literară a fost recompensat cu premiul Marczibányi în 1826.