Romantismul

L.T ,,Stefan Holban”

Romantismul?

Romantismul (Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte o reacție împotriva RevoluțieiIndustriale, cât și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Își face cel mai simțită prezența în artele vizuale, literatură și muzică, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii).

Caracteristicile generale ale literaturii romantice:

• prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor• exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității• libertatea creației, absența oricăror reguli sau constrângeri estetice (prezente la clasicism)• întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al evului mediu și goticii• îmbogățirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme și stilistic• exprimarea specificului național în literatură• tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată, glorificarea eroilor și libertății• apar multe opere care au loc în peisaje, culturi, personaje țări exotice cere reflectă dorința de

evadare din viața reală• descoperirea folclorului național• aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină și cunoașterea totală• apar culegerile de basme și folclor național și includerea limbajului popular în literatură• teme romantice: viața, moartea, iubirea, libertatea, exotismul

Reprezentanți

• Wilhelm Hauff - povestitor,• Heinrich Heine - poet• Johann Gottlieb Fichte - a formulat idealul fericirii• Friedrich Wilhelm Schelling - a creat idealismul ca directiva a

romantismului• Friedrich Holderlin - creatorul poeziei romantice germane• Novalis• August Wilhelm von Schlegel• Friedrich Schlegel,• Ludwig Tieck,• Friedrich Schleiermacher,• E. T. A. Hoffmann,• Heinrich von Kleist,• Bettina von Arnim,• Ludwig Achim von Arnim,• Clemens Brentano,

Wilhelm HauffWilhelm Hauff (n. 29 noiembrie 1802; d. 18 noiembrie 1827) a fost un poet și prozator german care a trăit doar 24 de ani. S-a născut și a murit la Stuttgart.

Phantasien im Bremer Rathskeller („Fantazii din crama primăriei orașului Bremen”) și nuvelele Die letzten Ritter von Marienburg („Ultimii cavaleri din Marienburg”), Jud Süß („Evreul Süß”) și Das Bild des Kaisers („Portretul Împăratului”)

Frații GrimmFrații Grimm (germană: Gebrüder Grimm) (Jacob și Wilhelm Grimm) au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuți în toată lumea pentru colecția de basme publicată în două volume, care conține, printre multe altele, Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Cei trei purceluși, Lampa lui Aladin și Hansel și Gretel (primul volum în a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814). Poveștile scrise de cei doi frați au încântat copilăria multor generații, devenind pretexte cuceritoare pentru diverse ecranizări și dramatizări.[1]

John KeatsJohn Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra - d. 23 februarie 1821, Roma) a fost un poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez

Principalele opereOn First Looking into Chapman's Homer (1816)Sleep and Poetry (1816)Endymion: A Poetic Romance (1817)Hyperion (1818)The Eve of St. Agnes (1819)Bright star, would I were stedfast as thou art (1819)La Belle Dame sans Merci: A Ballad (1819)Ode to Psyche (1819)Ode to a Nichtingale (1819)

William BlakeWilliam Blake (n. 28 noiembrie 1757 – d. 2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor și tipograf englez. În esență nerecunoscută în timpul vieții sale, opera diversă și profundă a lui William Blake este astăzi considerată esențială și semnificantă atât în istoria poeziei cât și a artelor vizuale.Opera literară1783: Schițe poetice ("Poetical Sketches");1794: Cântecele experinței ("Songs of Experience");1789: Cartea lui Thel ("The Book of Thel");1790: Căsătoria cerului cu iadul ("The Marriage of Heaven and Hell");1791: Revoluția franceză ("The French Revolution");

Victor Hugo Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg, romancier și uneori pictor, de origine franceză. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute pot fi numite Mizerabilii și Notre-Dame de Paris.Romane1818: Bug-Jargal1823: Han din Islanda ("Han d'Islande")pedepsei capitale1831: Notre-Dame de Paris1834: Claude Gueux1862: Mizerabilii ("Les Misérables")1866: Oamenii mării ("Les Travailleurs de la mer"), dedicat locuitorilor insulei Guernsey

Alexandre DumasAlexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime)) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lumeTurnul din Nesles, 1832 Kean, 1836 Domnișoara de Belle-Isle, 1839Cavalerul d'Harmental, 1842 Cei trei muschetari, 1844

RomantismulMuzicala

L.T ,,Stefan Holban”

Muzică

Deși termenul de "romantism", se aplică atunci când vorbim de muzică în perioada aproximativ de la 1820 până în jurul anului 1900, aplicarea contemporană a termenului de "romantic" pentru muzică, nu coincide cu această interpretare modernă. În 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe Mozart, Haydn și Beethoven cei trei "Compozitori Romantici" și Ludwig Spohr a folosit termenul de "bun stil romantic" pentru părți din Simfonia a V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic Mozart și Haydn sunt considerați compozitori clasici, și după cele mai multe standarde, Beethoven reprezintă începutul perioadei romantismului muzical. La începutul secolului al XX-lea, datorită faptului că sensul s-a rupt decisiv de trecutul muzical a dus la faptul că secolul al IXX-lea se numește "Era romantică", și se utilizează în muzică în sens enciclopedic. Contrastele și emoțiile sporite ale mișcării literare germane Sturm und Drang par a fi un precursor al romanului gotic, sau elementele sângeroase a unora dintre de opere din perioada de Revoluției franceze. Libretul lui Lorenzo Da Ponte pentru lui Mozart prin muzica elocventă transmite un nou sens al individualității și a libertății. Generația romantică l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să conteste împăratul Napoleon, retrăgându-i dedicația simfoniei Eroica. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent decât să fie patronat de un aristocrat al curților imperiale, așa cum a fost cazul cu muzicienii și compozitorii perioadelor anterioare. Noua generație de muzicieni a creat virtuozi, care în calitatea lor de persoane publice își făceau carieră ca soliști, mergând în turnee de concerte ca de exemplu Paganini și Liszt, iar dirijorii au început să apară ca figuri importante, de ale căror abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea în mare măsură calitatea redării

Reprezentanți

• Robert Schumann-romantism poetic• Johannes Brahms• Frédéric Chopin• Hector Berlioz• Carl Maria von Weber• Franz Liszt• Richard Wagner• Piotr Ilici Ceaikovski

Johannes BrahmsJohannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Austria, la Viena.

Frédéric ChopinFrédéric Chopin (poloneză: Fryderyk Franciszek Chopin, uneori Szopen; franceză: Frédéric François Chopin; n. 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru acest instrument.

RomantismulArte Plastice

L.T ,,Stefan Holban”

Arta plastică

Conform lui Giulio Carlo Argan în opera sa Artă modernă, romantismul și neoclasicismul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică precum Saturn devorându-și fiii, de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectatorul pe care îl face să se simtă nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică reprezentată. Deși Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai târziu la Academie. Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelență. Tabloul său Libertatea conducând poporul reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de revoluționarii de la 1830 ghidați de spiritul Libertății (reprezentați aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează metaforic ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele cu o anumită rezervare (reflectând influența burgheză asupra romantismului). Aceasta este probabil opera romantică cea mai cunoscută. The Fighting Téméraire tugged to her last Berth to be broken, pictură de William Turner Căutarea de exotic, de neprimitor și de sălbatic va reprezenta o altă caracteristică fundamentală a romantismului. Exprimarea senzațiilor extreme, paradisurile artificiale și naturalețea în aspectul său rudimentar, lansarea în „aventuri” și îmbarcarea în nave cu destinația polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiți artiști ai romantismului. Pictorul englez William Turner a reflectat acest spirit în opere precum Furtună pe mare unde apariția unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor menționate mai sus. Alții, folosind figuri mai mici au ales pictura istorică, cum ar fi Salvator Rosa, care picta în maniera lui Claude Lorrain, artist baroc târziu cu elemente romantice în picturi

Caspar David FriedrichDer Wanderer über dem Nebelmeer, 1818(Călător contemplând Marea de ceață)

Libertatea conducând poporul, Eugène Delacroix

Arta plastică