România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste. Pregătire pentru admiterea la Academia de Poliţie

România postbelică

23 august 1944 – lovitura de stat

31 august 1944 – intrarea trupelor sovietice în Bucureşti

23 august – 3 noiembrie 1944 – primul guvern condus de generalul Constantin Sănătescu

4 noiembrie – 5 decembrie 1944 – al doilea guvern condus de generalul Sănătescu

6 decembrie 1944 – guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu

27 februarie 1945 – vizita lui Andrei Vâşinski în România

6 martie 1945 – guvernul condus de Petru Groza

8 mai 1945 – România şi U.R.S.S. au semnat acordul privind înfiinţarea sovromurilor

21 august 1945 – începutul “grevei regale” în România

Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă

1946 – execuţia liderului comunist Ştefan Foriş

19 noiembrie 1946 – alegerile parlamentare câştigate de Blocul Partidelor Democratice (alianţă dominată de comunişti) cu 69,81 % din voturi

14 iulie 1947 – înscenarea de la Tămădău – pretextul interzicerii din viaţa politică a Partidului Naţional Ţărănesc; arestarea lui Iuliu Maniu

30 decembrie 1947 – regele Mihai a fost silit să abdice (abolirea monarhiei şi proclamarea Repubicii Populare Române 1948 – este înfiinţat P.M.R. (Partidul Muncitoresc Român) prin unirea Partidului Comunist cu Partidul Social Democrat. Liderul partidului a fost Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)

1948 – este înfiinţat la Bucureşti institutul Maxim Gorki

– interzicerea activităţii Bisericii Greco-Catolice

11 iunie 1948 – Legea de naţionalizare a întreprinderilor industriale şi miniere

30 august 1948 – este organizată Direcţia generală a Securităţii poporului

1949 – se înfiinţează C.A.E.R (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc)

3-5 martie 1949 – declanşarea procesului de colectivizare a agriculturii – decizie luată de Plenara C.C. al P.M.R. (colectivizarea s-a încheiat în 1962)

1951 – a fost institută distincţia “Erou al muncii socialiste”

– primele deportări în Bărăgan

1951-1955 – primul plan cincinal

1952 – îndepărtarea “grupării moscovite” din P.M.R.

1953 – Iuliu Maniu moare în închisoarea de la Sighet

1954 – execuţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu

1957 – îndepărtarea din conducerea P.M.R. a lui Miron Constantinescu

1958 – retragerea trupelor sovietice din România

1963 – moare Ion Mihalache în închisoarea din Rm. Sărat

1964 – planul Valev

– eliberarea ultimilor 10.000 deţinuţi politici

aprilie 1964 – Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale

1965-1989 – Nicolae Ceauşescu

1965 – P.M.R. îşi schimbă denumirea în P.C.R. (decizie luată în cadrul Congresului IX)

– R.P.R. se transformă în R.S.R. (Republica Socialistă România)

1968 – Ceauşescu condamnă intervenţia sovietică în Cehoslovacia

– lozinca “Ceauşescu şi poporul” este scandată pentru prima dată

1971 – Tezele din iulie, document lansat de Nicolae Ceauşescu, în urma vizitelor efectuate în China şi Coreea de Nord

1974 – Nicolae Ceauşescu devine preşedinte al R.S.R.

1977 – scriitorul Paul Goma s-a alăturat mişcării reformatoare din Cehoslovacia (“Charta 77”)

august 1977 – revolta minerilor din Valea Jiului

15 noiembrie 1987 – manifestaţia anticomunistă a muncitorilor de la Uzina “Steagul Roşu” din Braşov

martie 1989 – “Scrisoarea celor şase”