CUPRINS

1. România înaintea Păcii

2. Deschiderea Conferin eiț

3. Discriminarea României

4. Tratatele semnate de România i lupta pentru dreptateș

5. Recunoa terea interna ionalăș ț

6. Personalită i ale vremiiț

7. Concluzii

1

În anul 1914 atât România cât și Italia erau membre ale Triplei Alian e, Italia aderând înț

1882 iar România, un an mai târziu, cele două văzând în Austro-Ungaria o posibilă solu ie aț

rezolvării problemelor cu Fran a, respectiv Rusia. ț Diferen a dintre cele două este că Italia era unț

partener cunoscut al Triplei Alian e în timp ce România era unul secret. După incidentul din 1914,ț

refuzul de a interveni de partea Alia ilor a fost rezultatul unei politici preconizate de Ion I.C.ț

Brătianu 1. Astfel decizia de neutralitate a României este reliefată de neacceptarea aplicării

tratatului semnat cu Puterile Centrale deoarece se dorea eliberarea teritoriilor române ti anexate deș

către statul dualist. 2

Prin urmare au început să se pune bazele unei politici orientate împotriva Germaniei iș

Austro-Ungariei. România a semnat un acord i cu Italia, care în tiin ase deja Viena că dore te săș ș ț ș

rămână neutră, prin care se stabilea că nici una dintre ele nu va ie i din neutralitate înainte de a seș

anun a reciproc, că se vor consulta în problemele ce le vizau pe amândouă plus păstrarea dreptț

secretă a acestei colaborări. A urmat apoi un nou tratat cu Italia prin care se stabilea apărarea

comună în cazul unei agresiuni venite din partea Austro-Ungariei. De aici rezultă că România

începe a- i construi legături care să-i asigure apropierea de Antanta i recunoa terea de cătreș ș ș

aceasta a drepturilor asupra teritoriilor aflate sub austro-ungari. Atitudinea Londrei la aflarea

discu iilor întreprinse de Italia cu România a fost una pozitivă. ț

Pe plan intern, opinia publică cerea intrarea numaidecât a României în război pentru a

elibera Transilvania. România semnează conven ii i cu Rusia, Anglia, Fran a, Italia dupa o serieț ș ț

de discu ii de unde reie ea dorin a Antantei în a considera România doar un pion pe care să-lț ș ț

utilizeze după bunul plac însă România nu a fost de acord cu cerin ele impuse astfel că în cele dinț

urmă se acceptă cerin ele delega iei române i anume orientarea militară strict către Austro-ț ț ș

Ungaria i ii se promite acesteia sprijin în privin a recuperării teritoriilor locuite de români. ș ț

Asfel România a intrat în război în urma unor dezbateri ce s-au desfă urat pe o perioadă de doiș

ani.

A optat pentru Antanta după ce a semnat Tratatul de Alian ă la 17 august 1916 care subliniaț

aspira iile României. Colaborând cu Antanta a făcut primul pas iar prin discu iile avute deț ț

România cu Rusia cea din urmă i-a promis recunoa terea drepturilor României asupra teritoriilorș

luate de Austro-Ungaria i se angajează în a ob ine sprijinul Fran ei i Angliei. România se angajaș ț ț ș

la rândul ei , în a păstra o neutralitate fa ă de Rusia. România declară război Austro-Ungariei prinț

1 Sherman David Spector, România i Conferin a de Pace de la Paris: ș ț diploma ia lui Ion.I.C.Brătianu, Ia i,ț ș Institutul European, 1995, p. 122 *** coord.Viorica Moisuc , România i Conferin a de Pace de la Paris (1918-1920): ș ț triumful principiului na ionalită ilor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983, p. 53ț ț

2

a a numita „Declara ie de război” în care erau eviden iate toate nedreptă ile la care a fost supusăș ț ț ț

România i necesitatea de a intra în luptă alături de acele state ce îi pot asigura crearea statuluiș

na ional unitar. Această declara ie a fost trimisa i Germaniei, Turciei i Bulgariei, acesteaț ț ș ș

declarând de îndată război României. Opinia publică a salutat intrarea în război accentuând ideea

că România nu a renun at la neutralitate în favoarea unor noi cuceriri. ț

România a depus un efort economico-financiar, militar plus ac iuni diplomatice care să sus inăț ț

bunul mers al războiului, guvernul român dorind să demonstreze că tot ceea ce dorea era unirea.

În perioada octombrie 1916 - octombrie 1918 au existat proiecte ale Puterilor Centrale ce

urmăreau încheierea unei păci separate cu România iar mai apoi a uneia cu Antanta insă condi iileț

pe care Austro-Ungaria le propunea nu mul umeau statele mici precum România. Austro-Ungariaț

î i schimbă des politica pendulând între ini iative de tratate cu România dar i cu Germania,ș ț ș

sprijinind încheierea unei păci cu Ucraina i Rusia Sovietică. Revine la România care se vedeș

for ată să semneze tratatul de la Bucure ti, cu Puterile Centrale, deosebit de dezavantajosț ș

românilor deoarece impunea domina ie militară, economică i politică. România însă beneficiaț ș

atunci de sprijinul Puterilor Aliate i Asociate care declară nule clauzele acestui tratat. Ulteriorș

însă nu î i vor respecta cuvântul. Evolu ia războiului din lunile mai-octombrie 1918 a dus laș ț

reluarea ac iunii militare de către România.ț 3 Turcia cere armisti iu iar Germania i Austria aflateț ș

aproape în agonie doresc să realizeze recunoa terea tratatului de la Bucure ti însă România nuș ș

cedează. Situa ia Bulgariei era gravă fiind aproape de a capitula astfel că România reia ofensivaț

militară împotriva Puterilor Centrale.

Primul război mondial ia sfâr it prin înfrângerea Puterilor Centrale astfel că la sfar itulș ș

anului 1918 nu se mai putea discuta de imperii multina ionale, în locul lor au aparut noi stateț

moderne care au trasat noua hartă a Europei înainte de deschiderea Conferin ei de Pace de la Paris.ț

Astfel principiul na ionalită ilor ce se referă la recunoa terea dispunerii libere a unui stat deț ț ș

propriul destin, de dreptul inalienabil de a se organiza i conduce asa cum dictau intereseleș

na ionale ț 4 a devenit o realitate 5 i pentru statele din centrul i estul Europei. ș ș

Următoarea problemă pusa pe masa de discu ii a guvernului român o constituie recunoa terea laț ș

nivel interna ional de către Marile Puteri, a statului na ional unitar român creat la 1 decembrieț ț

1918.

3 *** coord. Viorica Moisuc , op cit, p.1794 Ibidem, p. 1995 Ibidem, p. 265

3

Încetarea ostilităţilor prefigura mult-aşteptatele tratative pentru pace de la Paris 6 ,

Conferinţa de Pace reprezântand unul dintre cele mai ample evenimente diplomatice ale secolului

XX. La 18 ianuarie 1919 în Sala Oglinzilor de la Versailles, pre edintele Fran ei, Raymondș ț

Poincaré, a deschis lucrările Conferin ei de Pace care trebuia să pună capăt unui război îndelungat.ț

Interesul popoarelor fa ă de această reuniune interna ională, care s-a aflat în centrul aten ieiț ț ț

mondiale pentru aproape doi ani, izvora din promisiunile că spre deosebire de reuniunile

interna ionale anterioare, acum Conferin a se va baza pe principii democratice. Popoareleț ț

considerau că Inaltul for de la Paris era chemat nu doar pentru a recunoa te situa ia existentă dupăș ț

război ci i pentru a îndrepta inechită ile, pentru a repara distrugerile şi pentru a asigura progresulș ț

pa nic al umanită ii. ș ț 7

Practic principiile de bază în relaţiile internaţionale erau pacea, securitatea şi colaborarea

economică.

Participan ii de prima clasă la această Conferinț ță sunt politicienii, diploma ii i exper iiț ș ț

care au avut ca scop ini ial stabilirea frontierelor i confirmarea noilor state prin tratate careț ș

trebuiau să fie instrumente interna ionale cu putere politică i juridică.ț ș 8 Însă contradic iile dintreț

marile puteri învingătoare sunt sesizabile încă de la început fapt care va fi eviden iat i prinț ș

hotărârile ce se vor adopta ulterior în cadrul Conferin ei. ț

Cercurile franceze considerau că Fran a fiind ara care a contribuit cel mai mult la înfrângereaț ț

Puterilor Centrale merita mai mult decât primirea Alsaciei i Lorenei. Dorea deta area Renaniei deș ș

Germania i fixarea frontierei pe Rin, plus ocuparea regiunii Saar fapt care era în contradic ie cuș ț

echilibrul ce trebuia stabilit între state. Anglia dorea extinderea posesiunilor coloniale iar Italia era

nemul umită de pozi ia ei actuală. Aceia i atitudine este adoptată i de Japonia care î i manifestăț ț ș ș ș

nemul umirea fa ă de împăr irea Extremului Orient. SUA dorea dobândirea unui ascendent politicț ț ț

asupra propriilor alia i prin intermediul superiorită iii sale economice ț ț 9 , superioritate ilustrată prin

faptul că ările europene, inclusiv România datorau bani Statelor Unite care erau considerateț

bancherul lumii.De aici rezultă că centrul economic al capitalismului nu mai este în Europa ci în

SUA. Rusia, în care se instaurase regimul bolşevic din 1917 nu trimite delegaţi. Astfel poziţia

comună a statelor Antantei va fi dificil de stabilit în cadrul Conferinţei.

6 http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Noiembrie/Filip Valentin Fernand - De la autonomie la autodeterminare. Impactul proiectului wilsonian in Romania7 http://www.istoriatransilvaniei.ro/vol2/v2c4.pdf8 *** coord. Viorica Moisuc , op cit, p. 2689 Ionela Corina Tudosie, Rela iile româno-americane la Conferin a de Pace de la Paris (1919)ț ț , Slatina, Editura Didactic Pres, 2006, p.10

4

O altă problemă era reprezentată de fixarea sumei repara iilor de război precum i a cotei ce îi eraț ș

alocată fiecarui stat ce a participat la război alături de Antanta însă solu ia stabilită la Conferin ăț ț

nu va reu i să mul umească toate statele. ș ț

Atmosfera Conferin ei de Pace de la Paris se poate caracteriza prin complexitateaț

intereselor marilor puteri i a divergentelor dintre acestea în ciuda faptului că principiul egalită iiș ț

trebuia să primeze. România se prezenta la Conferin ă cu încredere în opera de justi ie ale căreiț ț

baze urma să fie pusă. Înainte de începerea dezbaterilor, România a beneficiat de sprijinul Fran ei,ț

Stephan Pichon, ministrul de externe, declarând că nu o va abandona . i ministrul de externeȘ

englez, Arthur Balfour, scriindu-i lui Take Ionescu la 18 noiembrie 1918, afirma că guvernul

englez va acorda tot ajutorul necesar privind problema unificării. Secretarul de stat american,

Robert Lansing, a sus inut că este interesat de dorin ele poporului român. Asemenea atitudiniț ț

oficiale întăreau încrederea românilor. 10 Însă apoi România s-a confruntat cu problema tratatului

semnat cu Puterile Centrale.

Cu toate că marile puteri au declarat că nu recunosc valabilitatea tratatului semnat la Bucure ti,ș

acestea îi vor repro a ulterior nerespectarea Pactului din 1916 care sublinia să nu încheie pace cuș

du manul i vor declara România o ară „neutră” iar tratatul caduc. Din atitudinea abordată deș ș ț

către marile puteri rezultă politica lor imperialistă i punerea pe un plan ultim a dolean elor micilorș ț

na iuni. După o serie de discu ii se acceptă însă de către Fran a, la 1 ianuarie 1919, admitereaț ț ț

României la Conferin a de Pace în calitate de stat secundar aliat iar Anglia i SUA sunt i ele deț ș ș

acord.

În alcătuirea delega iei române Ion I.C.Bratianu s-a inconjurat de colaboratorii săi apropia iț ț

ce sprijineau politica Partidului Na ional Liberal printre care i Nicolae Misu având func ia deț ș ț

prim loc iitor al efului delega iei. Alături i-au mai fost Alexandru Vaida Voievod, care va fiț ș ț

animat de dorin a de a ridica la scara întregii Europe problema statului român ț 11 , Constantin

Cri an, Neagoe Flondor i Ioan Pelivan. Figurile lui Ion I.C.Brătianu şi Alexandru Vaida Voievodș ș

se consideră a fi dominante în ceea ce priveşte prezenţa românească la Conferinţa păcii.12

Opinia publică din România a urmarit pas cu pas evoluția evenimentelor de la Paris fie că este

vorba de ziaris i, scriitori sau oameni de stiin ă, to i au insistat să- i spuna părerea cu privire laț ț ț ș

acest eveniment major. Presa din Ploie ti întreprinde o campanie de informare a popula iei înș ț

privin a delega iei românesti care se prezintă la Conferin a de Pace de la Paris precum i aț ț ț ș

10 http://www.istoriatransilvaniei.ro/vol2/v2c4.pdf

11 Liviu Maior, Alexandru Vaida Voievod, Bucure ti, Editura Rao, 2010, p.5ș12 Alexandru Vaida Voievod, Scrisori de la Conferinţa de Pace, Bucureşti, Editura Multi Press, 2003, p.3

5

drepturilor cu care aceasta se înfă i ează la masa verde. Cu toate că ziarele prezentau articoleț ș

pozitive, România s-a confruntat în cadrul Conferin ei cu dificultă i datorită atitudinii marilorț ț

state. 13

Optimismul era pus însă, pe seama speran ei în mai bine, a incetării războiului i a interesuluiț ș

na ional urmărit de România, recunoa terea interna ională a unirii. Încă de la început era vizibilăț ș ț

dominarea celor patru mari puteri: Fran a, Anglia, SUA i Italia ale căror delega ii erau i cele maiț ș ț ș

însemnate cantitativ. Acestora li se va alătura i Japonia. Cea mai vizibilă discriminare întreprinsăș

de acestea consta în împăr irea statelor admise la Conferin ă în state cu interese „generale” adicăț ț

marile puteri i state cu interese „limitate” sau „speciale” adică ările mici. ș ț 14 Aceasta pune capăt

principiului echilibrului care trebuia să ghideze ac iunile Conferin ei. S-a încercat ascundereaț ț

acestei discrepan e sub masca efortului suportat de marile puteri care era considerat incomparabilț

cu cel al micilor ări.ț

România face parte din ările cu interese limitate prin urmare poate doar să î i expunăț ș

dorin ele i să i se faca comunicări, nu i se iau în considerare interesele economice, nu este admisăț ș

la redactarea tratatelor ce o implică.

Conducerea Conferin ei a fost acordată la inceput „Consiliului celor zece” alcătuit din membrii aiț

Angliei, Fran ei, SUA, Italiei i Japoniei fapt care semnalează din nou conferirea de puteriț ș

nelimitate marilor state i excluderea celor mici. Ulterior Consiliul s-a împăr it în „Consiliul celorș ț

patru” sau „Cei patru mari” i „Consiliul celor cinci” sau „Cei cinci mici”. Conducerea deplinăș

însă îi va apar ine celui dintâi format din David Lloyd George reprezentantul Angliei, Georgesț

Clemenceau reprezentatul Fran ei, Woodrow Wilson reprezentatul Americii şi cel al Italiei,ț

Vittorio Orlando. Consiliul dorea să- i impună autoritatea asupra micilor state fapt care a stârnitș

revolta reprezentan ilor micilor na iuni. În plus neparticiparea statelor direct implicate laț ț

dezbaterea problemelor teritoriale a dus la o serie de dispute i la îngreunarea discu iilor . În ceeaș ț

ce prive te problema României atât exper ii francezi , englezi cât i cei americani au recunoscut iș ț ș ș

sustinut verbal dreptul poporului român la unitate na ional-statală pe baza principiuluiț

na ionalită ilor ț ț 15 fapt care parea a duce la luarea de decizii într-un mod mai u or i just. ș ș

Însă pozi ia discriminatorie este din nou ilustrată odata cu discutarea problemei reprezentăriiț

diferitelor state în prima sedin ă a Consiliului Suprem unde statele mici au fost reprezentate prinț

doi delega i plenipoten iari (cazul României) cu excep ia Serbiei i Belgiei, reprezentate cu câteț ț ț ș

trei, în timp ce marile puteri cu câte cinci. Explica ia lui Wilson pentru această împăr ire a fostț ț

13 Gheorghe Calcan, Ion Agrigordaiei, România i Conferin a de Pace de la Paris,1919-1920 ș ț : studii iș documente, Ploie ti, Editura Prahova, 2001ș p.1014 Ibidem, p.1415 *** coord.Viorica Moisuc , op cit, p 288

6

considerată neacceptabilă , acesta susţinând că statele mari au fost cele nevoite să suporte efortul

militar.

Atitudinea românească nu a fost una care s-a limitat la cea tipică unui observatory pasiv, ea dădea

dovadă de o gândire politică matură . 16 În aceasta categorie este inclusă i presa. ș În presa

românească se discuta despre modul necorespunzător în care marile puteri tratau statele mici

precum România 17 i dificultă ile la care este expusă aceasta. ș ț

Odata ajun i la Paris românii constată ca nu sunt reprezenta i în multe comisii astfelș ț

Brătianu insistă a fi admi i în comisia pentru instituirea Ligii Na iunilor. În plus România nu eraș ț

reprezentată în Comisia pentru porturi i căi navigabile. Dupa o serie de discu ii România va fiș ț

reprezentată în Comisia pentru instituirea Societătii Na iunilor, pentru instituirea războiului,ț

pentru repara ii, pentru porturi i căi navigabile i ferate, pentru economie, aeronautică însă nuț ș ș

avea membri în Consiliul Suprem, în comisiile ce se ocupau de problemele teritoriale, militare iș

cele ale minorită ilor. ț 18 Presa mondială, de la Washington la Ia i, ia atitudine fa ă deș ț

comportamentul marilor puteri i critică aspru comportamentul lor invocând nerespectareaș

principiului care îi justifica scopul. Cu toate caren ele sesizabile încă de la început, opinia publicăț

precum i delega ia româna trimisă la Paris continuă să spere. ș ț

Unul dintre primele tratate încheiate după primul război mondial a fost Tratatul de la Versailles,

semnat de marile puteri cu Germania. România alături de micile puteri aliate nu au fost consultate

de i prevederile tratatului le vizau direct. România a semnat la 28 iunie 1919 tratatul despre aș

cărui con inut a fost informată doar cu o zi înainte. S-a stabilit încetarea drepturilor germanilorț

asupra cablului Constan a-Constantinopol i renun area Germaniei la tratatul de la Bucure ti.ț ș ț ș

Tratatul prevedea i înfiin area unei comisii a cărei obligativitate era aceea de a stabili suma peș ț

care ările învinse trebuiau să o plătească precum i modalită ile de plată i cât la sută trebuia să îiț ș ț ș

revină fiecărei ări. România a cerut Germaniei o suma de peste două miliarde lei aur, despăgubiriț

pentru punerea în vigoare anticipată a tratatului de la Bucure ti, despăgubiri pentru distrugereaș

industriei petroliere, despăgubiri pentru pagubele suferite din partea alia ilor, despăgubiri pentruț

pagubele suferite de civili i de stat. Însă Comisia a recunoscut doar cea din urmă cerere astfel s-aș

observat că dolean ele i speran ele României, referitoare la ob inerea unor sume importanteț ș ț ț

proveniind de la germani pentru a- i putea reface economia , au fost spulberate. România a primitș

doar 1 % din suma totală prevazută pentru repara iile datorate de Germania, suma pe careț

16 http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Noiembrie/Filip Valentin Fernand - De la autonomie la autodeterminare. Impactul proiectului wilsonian in Romania17 Ionela Corina Tudosie, op cit , p. 618 *** coord.Viorica Moisuc , op cit, p. 317

7

delega ia a refuzat să o primească considerand-o josnică.Pentru repara iile datorate de Austria,ț ț

Ungaria i Bulgaria s-a stabilit un procent de 12,5 % pentru România. ș 19

Un tratat extrem de important este Tratatul cu Austria despre a căror prevederi Nicolae

Iorga nota că ,,Aliatii n-au fost nici drep i, nici măcar amabili”. ț 20 Tratatul includea i o clauzăș

referitoare la minorită i fapt care deranja delega ia românească. Pre edintele Wilson a propusț ț ș

inserarea acestui articol prin care România să fie supusă la acelea i obliga ii fa ă de minorită i,ș ț ț ț

precum Polonia sau Cehoslovacia. Acestea alături de Serbia au manifestat mai pu ină ostilitateț

fa ă de tratat astfel doar România se opunea. Wilson încearcă să-l convingă pe Brătianu că nu seț

va exercita nici o influen ă negativă asupa drepturilor minorită ilor i că nu acceptă revizuiri dinț ț ș

partea unui stat ca România. Brătianu invocă egalitatea în drepturi între state mici i mari, stabilităș

de către Conferin ă. Totodată România trebuia să semneze un tratat pe cinci ani prin care trebuiaț

să acorde liberul tranzit pentru toate mărfurile i mijloacele de transport ale Alia ilor fără nici unș ț

fel de vamă ceea ce înseamnă control economic. În plus se cerea plata unei datorii de stat a fostei

Austro-Ungaria precum i alte sarcini financiare toate acestea datorită faptului că a ob inut noiș ț

teritorii. Ion I.C Brătianu a sus inut faptul că nu va semna decât în momentul în care vor fi trata iț ț

corespunzator.

România a cerut dreptul de a examina tratatul înainte de a fi înmânat austriecilor i a ob inut unș ț

timp de 48 de ore în care a încercat să convingă, fără success, reprezentan ii ărilor interesate astfelț ț

că va ac iona de unul singur criticând aspru marile puteri în legatură cu problema minorită ilor.ț ț

Atunci când proiectul a fost prezentat reprezentan ilor Austriei delega ia română a realizat că totț ț

zbuciumul său a fost în van deoarece nici un articol nu fusese modificat. Lucrurile se complică iș

marile puteri nu optează pentru calea diploma iei ci se recurge la amenin ări ce puteau provocaț ț

ruperea legăturilor diplomatice cu România plus oprirea transporturilor militare, de armament sau

echipament, din tările aliate, în România.21

SUA amenin a că va ie i din Conferin ă dacă nu se vor lua măsuri împotriva României. Reac ia luiț ș ț ț

Brătianu a fost una acidă el atacând marile puteri , men inându- i punctul de vedere referitor laț ș

tratat i sustinând că e de preferabil să î i dea demisia decât să accepte tratatul. Lupta lui Ionș ș

I.C.Brătianu nu a dat succes astfel că acesta i-a dat demisia. Demisia sa a iscat în presaș

americană, engleză i în unele ziare franceze largi discu ii ce cereau sanc ionarea acestuia pentruș ț ț

ca al i politicieni să nu-i urmeze exemplul. Brătianu însă urmărea prin părăsirea Conferin eiț ț

acordarea unui ultimatum în ceea ce prive te modificarea clauzelor referitoare la minorită i.ș ț

Guvernul format după demisia lui Brătianu a reu it să ob ină modificări ale textului tratatuluiș ț 19 Ionela Corina Tudosie, op cit , p. 5720 http://foaienationala.ro/romania-si-conferinta-de-pace-de-la-paris-in-memoriile-lui-nicolae-iorga.html21 Ionela Corina Tudosie, op cit , p.38

8

astfel au fost scoase articolele 10 i 11 ș 22 care alături de articolele 1, 13, 14, 16 con ineau afirma iiț ț

care lezau independen a statului român ț 23 Însă a fost adaugată i men iunea că tratatul nu a fostș ț

impus ci discutat alături de marile puteri i România ș 24 De i fals s-a trecut peste acest aspect i s-aș ș

semnat tratatul cu Austria.

Nu doar presa românească sprijină ac iunile delega iei României ci i mare parte din presaț ț ș

franceză manifestă interes fa ă de problemele cu care se confruntă ara, exemplul fiind articolulț ț

lui Robert de Fleurs din ziarul „Le Figaro” 25 scris în perioada când România a părăsit

Conferin a. Autorul articolului îmbină logica cu retorica pentru a ilustra nedreptă ile asupra căroraț ț

au fost supu i românii. Ziarul critică decizia de a întoarce spatele românilor care au fost în tabăraș

Alia ilor i de a-i ajuta pe maghiari în pofida insultelor aduse de presa maghiară care caracterizaț ș

Antanta i ările implicate prin decaden ă, furt i profit. Ziarul „Le Figaro” precum i o parte dinș ț ț ș ș

opinia publică franceză au continuat să adope aceia i pozi ie favorabilă i după ce Ion I.C.Brătianuș ț ș

i-a dat demisia din cadrul Conferin ei.ș ț

Unul dintre principalele obiective pe care România trebuia să le ducă la bun sfar it eraș

rezolvarea problemei frontierelor. Recunoa terea pe plan interna ional a întregirii statuluiș ț

românesc s-a facut printr-o serie de tratate astfel unirea Basarabiei cu România s-a semnat la Paris

pe 28 octombrie 1920, a Bucovinei la Saint-Germain la 10 septembrie 1919, a Transilvaniei la

Trianon pe data de 4 iunie 1920 , grani a cu Dobrogea a fost stabilită prin Tratatul de la Neuillyț

sur Seine la 29 noiembrie 1919 iar cea din Banat pe 10 august 1920 prin tratatul de la Sevres.26

Prin pacea semnată la Bucure ti în 1913 în cadrul celui de–al doilea război balcanic,ș

partea de sud a Dobrogei, Catrilaterul, a intrat în componen a României. Apoi prin Pacea de laț

Bucure ti din 1918, România a pierdut Dobrogea care a fost luată de Bulgaria până în apropiereaș

liniei Cernavodă-Constan a. România păstra doar portul Constan a. Încheierea tratatului cuț ț

Bulgaria a fost mai u oară deoarece Bulgaria nu a fost o mare putere ce se afla în fa a pierderiiș ț

unor mari teritorii dar i pentru că în acest tratat nu au fost incluse clauze speciale asupra protejăriiș

minorită ilor.După o serie de discu ii s-a hotărât ca România să păstreze Dobrogea fapt care aț ț

nemul umit guvernul bulgar care a demisionat.ț

Noul guvern a încercat să ob ină bunăvoin a puterilor însă nu a reu it astfel că la Neuilly sur Seineț ț ș

la 29 noiembrie 1919 s-a semnat tratatul de pace între Bulgaria i Puterile Aliate ș 27 care prevedea

pierderi teritoriale nu doar în favoarea României ci i Serbiei i Greciei. ș ș

22 Ibidem, p. 6423 Gheorghe Calcan, Ion Agrigordaiei, op cit, p.4924 Ibidem, p.5225 Ibidem, p.1526 Ibidem, p.2627 Ibidem, p.66

9

România a întâmpinat mari dificultă i în ceea ce prive te recunoa terea interna ională aț ș ș ț

unirii cu Transilvania care s-a concretizat abia în 4 iunie 1920 lângă Paris, la Trianon unde s-a

semnat tratatul dintre Puterile Aliate i Ungaria. ș

Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută pe plan oficial pe 10 septembrie 1919

odată cu semnarea tratatului de pace cu Austria la Saint-Germain en Laye. 28

În ceea ce prive te Banatul, România s-a confruntat cu două opinii distincte, a lui Brătianuș

i a lui Take Ionescu cel din urmă considerând că partea vestică a Banatului să îi fie acordatăș

Regatului sârbo-croato-slovean însă pozi ia lui era neoficială în timp ce Brătianu dorea stăpânireaț

întregului Banat.

După o întrevedere cu principele sârb unde i-a expus dorin a de a avea o grani ă naturală, situa iaș ț ț ț

nu a putut fi rezolvată astfel că problema a fost pasată Comisiei Teritoriale a Conferin ei de Paceț

care a hotărât ca partea vestică să fie atribuită Regatului sârbo-croato-slovean iar cea estică,

României.

Comisia s-a izbit de opozi ia lui Brătianu astfel că a stabilit grani a propusă de către englezi iț ț ș

anume o linie ce pornea de la vărsarea Mure ului în Tisa i care traversa în diagonală Banatul ș ș 29,

hotărâre care nu a mul umit nici una din părti. Prin urmare s-a revenit din nou asupra hotărârii i s-ț ș

a adoptat propunerea francezilor ce corespunde în linii mari cu grani a de azi. ț

De i Brătianu a continuat să sus ină necesitatea primirii întregului Banat decizia a fost deja luatăș ț

astfel că la 10 august 1920 la Sèvres s-a incheiat tratatul dintre cele patru mari puteri pe de-o parte

i pe de alta parte Romania i Regatul sârbo-croato-slovean. ș ș

Cazul Basarabiei este unul paradoxal ea fiind prima provincie ce s-a unit cu Patria Mamă

dar ultima recunoscută pe plan interna ional. Acest lucru poate fi explicat prin refuzul manifestatț

de către guvernul sovietic care nu dorea recunoa terea unirii având ca argument aşa-zisăș

minoritate a românilor din Basarabia.

Cu toate acestea Comisia a realizat că dreptatea era evident de partea românilor .

Rezolvarea problemei a durat mai mult datorită pozi iei pe care România o va adopta în cadrulț

Conferin ei de Pace fapt care va atrage împotrivirea Statelor Unite ale Americii în privin aț ț

ob inerii Basarabiei. Discu iile au fost reluate abia în 1920 i în 28 octombrie 1920 s-a semnatț ț ș

tratatul de la Paris prin care unirea cu Basarabia a fost în sfâr it recunoscută. ș

Astfel România î i vede recunoscut pe plan interna ional statulul na ional unitar . ș ț ț 30

28 Ibidem, p.4029 Ibidem, p.9630 Ionela Corina Tudosie, op cit, p. 68

10

O aten ie deosebită în cadrul studiilor referitoare la Conferin a de la Paris i implicit aț ț ș

României a fost acordată i personalită ilor care fie prin discursuri orale sau scrise i-auș ț ș

manifestat sprijinul i / sau simpatia fa ă de delega ia română. ș ț ț

Una dintre aceste personalită i este George Clemenceau asupra căruia presa ploie teană i-aț ș ș

îndreptat aten ia. Este considerat un mare patriot ce a luptat pentru strălucirea Fran ei i a condus-ț ț ș

o spre victorie i totodata, un mare sprijin pentru România a căror revedincari le-a recunoscut. ș 31

Vocile care au apărat România la Conferin a Păcii, din cadrul politicienilor francezi sunt Raymondț

Poincaré, pre edintele Fran ei care a men ionat faptul că singurul scop al României a fost acela alș ț ț

ob inerii unită ii na ionale. Desemenea România a mai beneficiat de simpatia lui Aristide Briand,ț ț ț

autoritate politică a vremii; a lui Franklin Bouillon, pre edintele Camerei Deputa ilor sau aș ț

generalului Franchet d’Esperey.

La nivelul presei, ziare pariziene precum „La voieux des Communes” denotă injusti iile la care aț

fost supusă România i necesitatea recunoa terii drepturilor ei. Alte ziare ce sprijină ac iunileș ș ț

românilor sunt „L’Echo de Paris” , „La liberté” , „L’Information” „L’Oeuvre” , „Journal des

Debats” , „Le Temps”, „Le Matin”.32

O altă personalitate de această dată de origine română este Take Ionescu care nu a fost inclus de

către Ion.I.C. Brătianu în delega ia oficială ce reprezenta România la Conferin a de Pace de laț ț

Paris, un motiv putându-l constitui punctele de vedere opuse în ceea ce a privit pozi ia Românieiț

fa ă de recunoa terea pe plan interna ional a Marii Uniri ț ș ț 33 Însă mul i l-au considerat pe Takeț

Ionescu ca fiind persoana potrivită pentru ob inerea unei mai bune situa ii pentru România maiț ț

ales ca Ion I.C Brătianu părăsise capitala franceză în semn de protest.

Neindoielnic este faptul că i Regina Maria a acordat ș o importan ă deosebită desfă urăriiț ș

lucrărilor Conferin ei de Pace i modului în care au fost solu ionate chestiunile care priveauț ș ț

România. De i ob inuse promisiuni de la Cei Patru Mari acestea nu s-au concluzionat ci au rămasș ț

abandonate fără explica ii fapt care a dezamăgit-o pe Regină, spunând că România continuă să fieț

tratată într-un mod incorect i meschin.ș 34

Toate activită ile întreprinse de România atât înainte cât i în timpul Conferin ei de Pace deț ș ț

la Paris se centrează în jurul unei importante personalită i i anume Ion I.C. Brătianu. ț ș Acesta este

caracterizat prin cuvinte de genul „dificil”, „rigid”, „calculat” iar diploma ii străini l-au numitț

31 Gheorghe Calcan , op cit, p.3732 Ibidem, p. 2833 Ibidem, p. 3334 http://convorbiri-literare.dntis.ro/FLORESCUnov8.html

11

„Sfinxul” .Regina Maria îl consideră „ironic dar simpatic” i „suspicios”. ș 35 Este de remarcat că

nu se sprijinea pe subordona i, conducea de unul singur, rareori influen at de opinia altora.ț ț

În 2010 s-au împlinit 90 de ani de la semnarea tratatelor care au recunoscut pe plan juridic

hotarele României întregite. 36

Luând sfâr it în anul 1920, Conferin a de Pace de la Paris nu putea decât să ratifice sau săș ț

reglementeze lucrurile deja infăptuite de România i de alte state plasate la periferia Austro-ș

Ungariei.

Atât retragerea americanilor cât i absen a Rusiei de la Conferin a de Pace au fost importanteș ț ț

pentru români. Căderea Rusiei Imperiale a fost un factor pozitiv pentru România deoarece dacă

Rusia Imperială ar fi fost reprezentată în mod clar România nu ar fi ob inut Basarabia sauț

Bucovina de nord.

Reu ita acestui fapt este pusă i pe seama lui Ion I.C. Brătianu care este privit de către uniiș ș

istorici ca un „maestru în diploma ia subtilă” ț 37

Cu toate acestea istoria a demonstrat că prevederile Conferin ei nu au fost suficient de bineț

impregnate.

Cei douăzeci de ani dintre cele doua războaie reprezintă răgazul acordat marilor puteri pentru

stabilirea obiectivelor i pentru a se înarma. În ciuda Marii Crize economice din anii 1929 - 1933,ș

ele îşi folosesc resursele pentru a produce arme distructive, pentru a- i consolida ambi iile, fapt ceș ț

readuce în prim plan ignorarea nevoilor popula iei. ț

Cerinţele neîndeplinite şi măsurile cu scop răzbunător din cadrul Conferinţei de Pace de la Paris

sunt premizele celei de-a doua conflagraţie.

35 Sherman David Spector, op cit , p. 1436 http://www.isciv.ro/Nr.-15/romania-la-conferinta-de-pace-de-la-paris-1919-1920.html

37 Sherman David Spector, op cit, p. 296

12

Bibliografie selectivă

1. Calcan Gheorghe, Agrigordaiei Ion, România i Conferin a de Pace de la Paris,1919-1920ș ț :

studii i documente, Ploie ti, Editura Prahova, 2001, 152 p.ș ș

2. Kissinger Henry, Diplomaţia, Bucure ti, Editura All, 2003, 780 p. ș

3. Maior Liviu, Alexandru Vaida Voievod, Bucure ti, Editura Rao, 2010, 192 p.ș

4. *** coord Moisuc Viorica, România i Conferin a de Pace de la Paris (1918-1920 )ș ț : triumful

principiului na ionalită ilor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983, 416 p.ț ț

5. Spector Sherman David, România i Conferin a de Pace de la Paris: diploma ia luiș ț ț

Ion.I.C.Brătianu, 1995, Institutul European, Ia i, 382 p.ș

6. Taylor Alan John Percivale, Originile celui de-al doilea război mondial, Ia i, Editura Polirom,ș

1999, 248.p.

7. Tudosie Ionela Corina, Rela iile româno-americane la Conferin a de Pace de la Paris (1919ț ț ) ,

Slatina, Editura Didactic Pres, 2006, 80 p.

8. Vaida Voievod Alexandru , Scrisori de la Conferinţa de Pace,Paris,Versailles,1919-1920,

Bucureşti, Editura Multi Press, 2003, 607 p.

9. http://convorbiri-literare.dntis.ro/FLORESCUnov8.html , accesat în data de 29.12.2010

10.http://foaienationala.ro/romania-si-conferinta-de-pace-de-la-paris-in-memoriile-lui-nicolae-

iorga.html , accesat în data de 29.12.2010

11. http://www.istoriatransilvaniei.ro/vol2/v2c4.pdf , accesat în data de 30.12.2010

12.http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Noiembrie/Filip Valentin Fernand - De la

autonomie la autodeterminare. Impactul proiectului wilsonian in Romania , accesat în data de

30.12.2010

13. http://www.isciv.ro/Nr.-15/romania-la-conferinta-de-pace-de-la-paris-1919-1920.html , accesat în data de 10.01.2011

13