Rolul profesorului in formarea elevului

Aproape toate transformarile majore de la inceputul dezvoltarii fiintei umane spunem ca se “invata”.Despre copil spunem:invata sa mearga,invata sa vorbeasca,sa scrie,sa citeasca.Mai tarziu,spunem mai ales ca invata lucrurile

care se refera la achizitionarea de cunostinte:invata matematica,istoria,romana etc.Mai rar gandim despre adult ca a invatat si invata sa iubeasca(sau sa nu iubeasca),sa lupte pentru visurile lui(sau sa rezunte la ele),sa isi asume

responsabilitatile(sa sa le evite).Cunoasterea omului a evouat sufficient de mult ca sa stim ca omul invata aproape tot ce il face om.Stim ca omul

invata semnale,semnificatii si teorii,preferinte,obisnuinte,interese,atitudini si valorii.Stim ca in domeniul cognitiv,omul invata sa perceapa si sa inteleaga lumea,dar si sa o evalueze,sa decida daca o mentine neschimbata

sau daca o schimba.Stim ca si in sfera motivationala,omul invata,de exemplu,sa aiba nevoie de o diploma universitara,de o casa,de…biblioteca sau telefon mobil,ca isi diversifica gama motivatiilor pentru diferite

activitati(invata pentru a se respect ape sine si pentru a fi respectat)sau o restrange(dispar motivele de a acctiona pentru obtinerea licentei..daca licenta intr-un domeniu de specializare nu-I mai asigura practicarea profesiei

pentru care s-a specializat).De aceea,un mare teoretician spunea” Singurul lucru cu totul caracteristic ce se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele invata.Invatatul este atat inradacinat in om,incat a devenit aproape

involuntar..specializarea noastra ca specie este specializarea in invatare…iar educatia..in face pe cel care invata sa depaseasca simpla invatare.”

Insa invatarea nu se poate realize fara comunicarea si interactiunea dintre oameni.Comunicarea reprezinta un transfer complex prin mai multe canale ale informatilor intre doua entitati(indivizi sau grupuri) ce-si asuma

simultan sau succesiv rolurile de emitatori si receptori,presupunand si o interactiune de tip feedback,privind atat informatiile primite,cat si cele adiacente(intentionate sau formate in cursul comunicarii).

A fi professor inseamna un risc asumat.Relatia professor –elev reprezinta modalitatea principala de mediere didactica,de ipostaziere a acesteia intr-o varietate umana,subiectiva.Dincolo de continuturile concrete care se

transmit,in activitatea didactica este important foarte mult tipul de interactiune care se va statornici intre clasa de elevi si professor,precum si atitudinea acestuia in a se relationa la grup si la fiecare elev.Relatia profesorului cu

elevii reprezinta o constructie reciproca,dinamica,ce se repliaza permanent in functie de circumstante si scopuri educative.Ea este rezultatatul unei”opere” comune ce se definitiveaza in timp,prin implicarea ambelor

parti,incepand din mediul scolar.Şcoala este o „organizaţie care învaţă”, dar nu e totdeauna şi un loc al învăţării:, organizaţiile care învaţă sunt flexibile, adaptabile, inovatoare şi responsabile.

Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor. Cu toate că a

sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrează numeroase prerogative în acest

domeniu. El rămâne principalul modelator al personalităţii elevilor, începând de la imprimarea unei conduite

externe, până la formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă. Oricare ar fi latura din care privim clasa de

elevi, rolul profesorului este proeminent, iar exercitarea concretã a acestui rol depinde de personalitatea

lui si de situatiile educative cu care se confruntã si pe care le are de rezolvat. Profesorul este lider numit.

Prin hotãrârea conducerii scolii el primeste un numãr de clase cu care va lucra si o clasã pe care o va

îndruma ca diriginte. Profesorul si elevii nu se aleg unii pe altii. Profesorului îi revine sarcina si

rãspunderea integrãrii sale în clasã si în colectivul de elevi pe care urmeazã sã-l închege. Într-un colectiv

format, profesorul devine unul din membrii acestuia, dar cu statut special.

Profesorul integrat conduce si decide, încurajează, pune întrebări, stimulează participarea, sprijină şi

foloseşte ideile elevilor, unele decizii le ia împreună cu elevii; . El îsi exercitã atributele si calitãtile asupra

grupului si asupra fiecãrui membru al acestuia în parte pentru obtinerea succesului scolar si formarea

comportamentelor dezirabile, dirijeazã relatiile interpersonale din grup în scopul asigurãrii unui climat

psihosocial favorabil dezvoltãrii personalitãtii elevilor si pentru a îmbunãtãtii relatiile interpersonale.

În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul ,, instruieşte”, conduce interacţiunile în clasă, modul de înţelegere şi învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurarea condiţiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări şi dezaprobări, stimulări, completări, reactualizări, exemplificări, explicaţii, comentarii

etc. ,urmãreste reactiile elevilor pentru a introduce suplimentar informatie sau a renunta la informatia redundantãProfesorul are rolul cel mai interactiv în clasă: creează un climat adecvat, iniţiază, orientează,

solicită, antrenează, exemplifică, critică; organizeazã cadrul adecvat învãtãrii elevilor. El trebuie sã stãpâneascã atât disciplina pe care o predã cât si strategiile de conducere, curriculum-ul scolar, sã aibã

abilitãti psihopedagogice si sã cunoascã personalitatea elevilor.Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături de rolul tradițional de

transmițător de informații, la care nu se renunță, dar a cărui pondere este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului

modern, centrat pe competențe. De asemenea, profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu-și

elevii în această perspectivă, care se constituie tot mai mult într-o dimensiune a omului contemporan. Profesorul

trebuie sã învete sã trãiascã împreunã cu copiii.Profesorul structurează, organizează forma şi conţinutul

activităţii în clasă, modul de desfăşurare a interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în rezolvarea

unor decizii, sarcini;Trebuie să solicite elevii la dialoguri, să comenteze răspunsurile împreună cu ei, răspunsurile

negative fiind corectate în sens stimulativ, cu antrenarea grupului;

De aceea e greu să defineşti un profesor ,,bun". Chiar şi părinţii au păreri diferite, uneori contradictorii.

Unii spun că pregătirea în specialitate e factorul determinant, alţi părinţi pun pe primul plan ,,capacitatea

de a se face înţeleşi- dragostea de meserie”, chiar dacă tot cunoştinţele acumulate permit reuşita la un

examen. Este interesantă remarca unora, la categoria de cadre preferate de copii: profesori cu experienţă,

deoarece cei tineri ,,nu sunt înţeleşi”. Profesorul debutant uneori e izolat de colegi sau de comunitate. Un

profesor bun foloseşte cunoştinţele nu doar de la disciplina respectivă, ci măcar din aria curriculară

respectivă. Trebuie de asemenea ca profesorul să fie pregătit să şi primească feed-back, nu numai să

ofere.