23

Capitulatiile între 1772 si 1821

– arma împotriva dominatiei fanariote

Abia lãsate capitulaþiile de cãtre boierii din Þara Româneascã pemasa reprezentanþilor de la Congresul de pace de la Focºani ºi începeao nouã etapã a luptei. Etapã care va continua fãrã oprire pânã la 1774:popularizarea capitulaþiilor dincolo de perimetrul ruso-turc ºi în occidentºi mai ales în Austria, direct interesatã de spaþiul românesc. În fond aºacum observã ºi Alexandru Duþu odatã cu trecerea þãrilor române de la„conºtiinþa ortodoxã la cea naþionalã”1 se conºtientiza primejdiareprezentatã de o legãturã prea strânsã cu Rusia, care în acelaºi timpþesea chiar un plan fantastic de trimitere a românilor în stepã, desfiinþareaprincipatelor ºi deºertificarea teritoriului spre a prevenii noi conflicte.2

Faþã de astfel de opinii excentrice, patrioþii români au înþeles sã rãspundãprin accelerarea propagandei în ceea ce priveºte drepturile lor istoriceconsfinþite în capitulaþii. (începe tot acum ºi prima lor folosire împotrivaintereselor Rusiei ce cereau ca problema Principatelor sã nu devinã ochestiune europeanã ci una bilateralã: ruso-turcã). Astfel în 1770 româniicereau sã se bucure chiar de ar fi sã ajungã „supt stãpânirea Rusiei ºibucurându-se de deplina noastrã slobozenie, sã nu fim lipsiþi de mila ceavem supt stãpânirea turceascã ci încã sã ni se mai înmulþeascã”3.Împãrãtesei Ecaterina II-a îi cereau „asigurându-li cu multã milostenietoate privilegiurile ºi drepturile lor”4. Într-o scrisoare cãtre elciul(ambasadorul – n.n.) Austriei vizându-se internaþionalizarea problemeise nota: „Principatele moldo-române au stãtut totdeauna sloboade supt

1 Alex. Duþu, Miºcarea iluministã moldoveneascã de la sfârºitul secolului al XVIII-leaîn „Studii”, nr. 5, 1966, p. 92212 vezi Leonid Boicu, Geneza chestiunii, p. 353 N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, p. 456-4574 ibidem p. 480

,,

,

24

Domnii lor pãmânteni uniþi cu Ungaria ºi cu Transilvania, de unde au primittotdeauna ajutoare5 spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce fãceauTurcii pentru a-i supune. În cele de pe urmã, nevoia a silit pe pãrinþii noºtria se preda supt mari condiþii, folositoare ºi însemnate, pe care însã tiraniiau început a le restrânge”6 .

Într-o a 2-a scrisoare cãtre acelaºi elciu se scrie „privimîmprejurãrile de acum ca foarte princioase pentru a cere din nou vechilenoastre drepturi ºi a ne pune într-o stare de neatârnare”7 .

Neatârnarea aceasta era adevãratul vis al boierilor româninicidecum stãpânirea ruseascã cum au exagerat mulþi. Cu armatele ruseocupând þara ºi apãrând ca biruitoare, trimiºi la Petersburg precum odatãla Istambul, cu forþa aproape, boierii români gãsesc curajul de a folosiicapitulaþiile în favoarea lor ºi mai ales de a spune prin intermediul Austrieivoinþa lor de independenþã ºi nu de distrugere statalã.

Ce e interesant, este cã scrisorile menþionate mai sus sunt anterioaremomentului 1772, prima impunere diplomaticã a capitulaþiilor ilustrânddin nou cã acestea erau deja redactate de boierii români, cu mult înainteacongresului de la Focºani ºi nu sub influenþa Rusiei ci contrar ei.

În scrisoarea ce acompania trimiterea capitulaþiilor cãtrereprezentantul Rusiei, contele G.G. Orlov se preciza: „urmaºii strãbunilornoºtri… care au legat ocrotirea þãrii noastre de Poarta othomaniceascã,cunoºteau foarte bine modul cu care s-a dat patria noastrã. Cu toate acestea,în fiecare neam din urmã, se vede necunoaºterea acelor vechi învoieli ºiþara gemând, nu cuteazã nici sã crâcneascã spre a-ºi cere vechile saledrepturi”8 . Acesta era adevãrul, proclamarea capitulaþiilor ºi discuþia înjurul lor era prohibitã înainte de 1768 ºi acesta este motivul pentru carenu aflãm informaþii amãnunþite despre ele înainte de aceastã datã9, înschimb ele apãrând din abundenþã dupã 1768 când rãzboiul ºi retragerea

5 ideea e integral copiatã ca formã ºi fond de la stolnicul Constantin Cantacuzino din„Istoria Þãrii Româneºti” vezi Cronicari munteni, Bucureºti, Ediþia M. Gregorian, 19616 N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, p. 487.4887 ibidem p. 4898 ibidem p. 4929 Existã totuºi informaþii care susþin ipoteza noastrã cã ideea capitulaþilor era prezentãîncã de la rãzboiul din 1737–1739 în spaþiul românesc, dacã nu ºi mai dinainte. Astfel în

25

administraþiei fanariote permit aceasta. Aici e marele rol al Rusiei care apermis agitaþia în jurul capitulaþiilor înþelegând sã o foloseascã în jocul eidiplomatic. Cã românii nu au înþeles acelaºi lucru e de acceptat.

Istoriografia de la C. Giurescu a apreciat integral actele înaintateCongresului de la Focºani ca „falsuri patriotice” cum spunea N. Iorga.În fond analiza riguroasã a lui C. Giurescu se întindea doar asupra textelorcapitulaþiilor moldovene ºi parþial a celor muntene, iar N. Iorga era celcare dãdea verdictul asupra falsitãþii ca formã a textelor muntene10

referitoare la supunerea Þãrii Româneºti faþã de Imperiul otoman întimpul lui Mircea ºi a Laiotã Basarab (1383 ºi 1460). Dar aceste acte aufost însoþite ºi de documente autentice lucru nereliefat pânã acum, daruºor observabil în enumerarea banului Mihai Cantacuzino: „firmanelecare întãreau privilegiurile þãrei, firmane care totdeauna numeaupãmântul românesc autonom ºi de sine stãtãtor dintru început ºi îndeosebicinstit cu autonomia.

Firmane pentru a face negoþul Turcii la bâlciurile þãrii, firmanecare opresc trecerea prin þarã nu numai a turcilor de rând, dar chiar ºi aPaºilor celor mari.

Firmane care opresc apelul pãmântenilor, de a nu fi traºi prinjudecãþi afarã din Þara Româneascã.

Firmane care îndreptãþeau pe Domni de a cãuta pricinile dejudecatã între Turcii ºi Români11. Erau acestea documente neautentice?Câtuºi de puþin ºi iatã câteva exemple de firmane sultanale, care la doar

perioada rãzboiului din 1737–1739 când austriecii vor sã ia Muntenia ºi proclamã acestlucru în oraºul Câmpulung primesc rãspunsul „Noi cele douã provincii ale Moldovei ºiÞãrii Româneºti am fost fãrã îndoialã cele mai fericite din câte a supus casa otomanã,deoarece suntem singurele cãrora li s-a acordat dintru început ºi le-a fost permanentmenþinut privilegiul de a fi guvernate de domnii din naþia noastrã ºi de ritul nostru”(vezi ªerban Papacostea, „Tratatele Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Imperiul otoman însec. XIV–XVI; ficþiune politicã ºi realitate istoricã în „Stat, Societate, Naþiune. Interpretãriistorice, p. 104 ºi aceste cuvinte erau rostite în plinã epocã fanariotã ºi de niºte clerici ºiorãºeni nu de cel mai înalt rang ºi culturã, dar în orice caz pãtrunºi încã de spiritul românismuluiºi amintirea capitulaþiilor.10 ibidem p. 6911 ibidem, p. 499–500

26

2 ani de la acest moment cuprindeau absolut toate prevederile enumeratede banul Mihai Cantacuzino.12

Astfel la 5–14 noiembrie 1774 Abdul Hamid I declarã „sã nu seîngãduie nimãnui ostaºi sau civili sã intre în Þara Româneascã ºiMoldova”13 .

În privinþa comerþului „negustorii îºi vor prezenta scrisorile lorvoievozilor Þãrii Româneºti ºi Moldovei ºi luând alte teºchererele de lavoievozi vor ºedea în locurile care li se vor arãta, în târgurile ce vor fiorganizate… nu vor întreþine vite ºi nu vor înfiinþa câºle”13.

Pe 16/25 ianuarie 1782 „era opritã intrarea tuturor, fãrã poruncãîn Þara Româneascã, iar cei ce o vor face contrariul sã fie împiedicaþi,opriþi ºi sã fie pedepsiþi”14 .

12/21 ianuarie 1785 „când va sosi înalta parafã împãrãteascã sãvã fie cunoscut cã þara Moldovei fiind din trecut ºi pânã acum separatãla cancelarie ºi fiind opritã cãlcarea ei cu piciorul, ea este liberã în toateprivinþele ….în þara mai sus pomenitã sã nu intre nimeni”15.

Este vreunul din aceste documente diferit ca sens ºi formã deceea ce enumera banul Cantacuzino ca documente remise pe masaconferinþei de la Focºani ?

Nu, banul Cantacuzino a uzat o metodã perfectã amestecând întretexte inedite, realizate de el ºi colaboratorii lui, texte autentice reuºindastfel sã punã în perplexitate partea otomanã, care izvoarele aratã clarnu a mai putut reacþiona. A strecurat ºi aici firmane care nu existauprecum cel cu privire la „firmane care arãtau cum alegerea Domnuluise fãcea de românii pãmânteni ”16 sau poate erau firmane din vechimecare nouã nu ne-au parvenit, lucru care potrivit opiniilor unor turcologi

12 fãrã îndoialã banul prin poziþia familiei sale ºi izvoarele strânse de stolnicul ConstantinCantacuzino ca ºi prin funcþia tatãlui sau de vistiernic avea acces la toate documentelede acest gen ca cele pe care le enumerãm.13Documente turceºti privind istoria României, vol. II (1774–1791), Editura Academiei,Bucureºti, 1983, p. XI.14 ibidem p. 6.15 ibidem p. 36.16 idem p. 58.

27

de renume este perfect posibil. Nu trebuie crezut cã aceste firmane eraudoar post 1774, existã o pleiadã de acte de acest gen cu conþinut aproapeidentic, de astfel documentele citate au un început similar „când au fostcercetate condicele de porunci aflate în pãstrare la Divanul meuîmpãrãtesc, s-a gãsit scris cã fuseserã date în repetate rânduri porunciînalte ºi enumerãrile continuã ca la Mihai Cantacuzino „ca dupã ceraialele Þãrii Româneºti ºi Moldovei, care sunt ca ºi chelerul Înalteimele împãrãþii, îºi vor da gizielele lor dupã trebuinþã, sã nu se maiperceapã pentru socotelile vechi nici bani ºi nici altceva, orice ar fi ele,iar în cazul certurilor dintre musulmani ºi raiale sau dintre raiale,voievodul Þãrii Româneºti…sã le dea drepturile ce se vor dovedi”17. Este exact formularea lui Mihai Cantacuzino cu privire la firmanele dejudecãþi ºi zeci de astfel de „nizamuri ºi firmane ar putea fi date spre aarãta cã banul Cantacuzino a dat documente reale, existente delegaþilorruºi care i-au pus în încurcãturã pe turci. Când aceºtia potrivit obiceiurilorlor” au cercetat înscrisurile de porunci pãstrate la Divanul meuîmpãrãtesc”18 cu cele furnizate de Cantacuzino ºi de ruºi s-a gãsit oidentitate perfectã ceea ce ne explicã de ce turcii au acceptat celebramenþiune în tratatul de la 1774 privind vechile drepturi ale Principatelor ºinu le-au respins „ex. abrupto” pentru cã banul Mihai Cantacuzino spuseseparþial adevãrul ºi documentele falsificate ca formã erau ºi ele valabile înconþinut19 .

Acest amestec de adevãr, acte originale ºi reconstituiri (sã nu uitãmcã Repnin ceruse boierilor sã aducã originalele actelor ºi cererilor lor)20.Ceea ce Mihai Cantacuzino fãcuse; amestecate între documente originale,emanate de la Poartã acte realizate intern, dar care alcãtuiau un tot ºiîmpinse suficient de mult în trecut pentru ca depistarea lor sã fie dificilã.Astfel se explicã marea victorie a capitulaþiilor: ele nu au fost declaratefalse ºi respinse de Poartã în mod oficial, clar ºi ferm niciodatã (singurapunere sub întrebare, dar extrem de moderatã a apãrut la 1856 când

17 ibidem p. 500.18 ibidem vol. III Anexe p. 5-11.19 ibidem p. 15.20 vezi M. Maxim Þãrile Romane p. 48 ºi Leonid Boicu, Principatele române p. 212.

28

reprezentantul turc a declarat cã nu s-au putut gãsii în arhivele þãrii saleurme ale capitulaþiilor 21.

În plus ceea ce a provocat ºi mai mult consternarea Porþii a fostun capitol sugestiv intitulat: „stricarea privileghiilor ºi ruinarea ÞãriiRomâneºti”22 prin care în contrast cu toate asigurãrile date de Poartãera descrisã situaþia de facto a þãrii.

Perioada 1772-1774, în pofida întreruperii negocierilor de laFocºani, este prin excelenþã perioada diplomaticã a confruntãrii. Dupãprimele victorii surprinzãtor de rapide ale armatei ruse în anii precedenþiconflictul va trena ºi va apãrea tot mai clar în urma implicãrii generaleuropene ºi în special a Austriei cã adevãrata soluþie va apãrea pe plandiplomatic, înfrângerea oricât de severã a Turciei neputând duce automatla ocuparea teritoriului de cãtre Rusia ci doar la o intervenþie europeanã.„Dezmembrarea Poloniei o anunþa pe a Turciei ºi nu exista cabinet sauom de stat care sã nu aibã un proiect de împãrþire a Imperiului otomanþinut în rezervã pentru momentul oportun. Privitã din acest unghi de vederesuzeranitatea otomanã a constituit o piedicã în calea anexãrii principatelorde cãtre alte puteri, în calea declanºãrii unei tragedii asemãnãtoare celeipoloneze”23.

Existenþa noastrã va fi în primul rând salvatã în aceastã perioadãde rivalitatea ruso-austriacã ºi de interesul general european pentruaceastã zonã ºi tot aceastã rivalitate va permite capitulaþiilor sã îºi câºtigereputaþia internaþionalã.

Astfel încã din 1769 viitorul împãrat Iosif al II-lea îi va declara luiFrederic al II-lea cã „nici el, nici mama sa nu vor accepta vreodatã caruºii sã rãmânã în posesia Moldovei ºi Valahiei”24.

Perioada 1772-1774 este deci o perioadã propice agitãrii problemeicapitulaþiilor ºi în plus o perioadã pentru Moldova de formularesuplimentarã a acestor acte. Ajungându-se ºi pentru aceastã þarã la primultext definitiv al capitulaþiilor moldovene aflat sub influenþa combinatã a

21 L.Boicu, Geneza chestiunii, p. 30.22 ibidem, vol.II, p. 500-505.23 L. Boicu, Geneza chestiunii, p. 30.

29

actelor finalizate de boierii din Þara Româneascã ºi de tradiþia cantemirianãce apreciase cã „bisericile, legea, giudecãþile, obicei ele nezmintite ºinebetejite ºi le-au pãzit… în þãrile noastre nu s-au clãdit moschei, ceea ceeste cel mai mare semnul vrednicii ºi slobozii”25

La fel de importantã ºi ilustrativã pentru realizarea capitulaþiilorînainte de 1772 ºi chiar de 1770 ºi în Moldova ºi de corelarea lor curealitãþi ºi informaþii istorice este existenþa unui apel al boierilor ºi cleruluimoldovean cãtre þarinã, în decembrie 1769 ºi în care solicitauretrocedarea din Polonia a inventarului ºi documentelor MitropolieiMoldovei care conþine vechile drepturi ale þãrii ºi care fuseserã luate înurma expediþiilor lui Ioan Sobiescki din 1686.26 Deci încã din 1769acesta cãuta informaþie istoricã pe baza relatãrilor lui Cantemir despredrepturile þãrii ajunse în Polonia, practic deci organizau o adevãratãvânãtoare de documente menite a ne proba drepturile în faþa noii puterice dorea a ne ocrotii.

Fãrã îndoialã cã rãmãsese în memoria oamenilor politici româniamintirea proclamaþiei din 30 mai 1711 care justifica acþiunea Moldoveiprin necurmatele încãlcãri ale suveranitãþii ei, a tractatelor ei” de cãtrePoartã. Aici se invocau vechile capitulaþii acordate de otomani lui Bogdanal III-lea, drepturi ale þãrii nerespectate de turcii”27-28.

Opinia generalã e cã dezbaterea în jurul capitulaþiilor a începutabia cu 1772/1774, dar este o opinie falsã. Încã de la jumãtatea sec.XVII în faþa luptei între boierimea autohtonã ºi cea de origine greceascã(vezi conflictul vestit Cantacuzini – Leurdeni, extins pe aproape 3 deceniipânã la domnia lui ªerban Cantacuzino 1678-1688) ºi în faþa presiunilortot mai crescute ale Porþii asupra drepturilor principalelor aceste acte

24 ibidem p. 33.25 D. Cantemir, Hronicul vechimii româno-moldo-valahilor, editia. Grigore Tocilescu,Opere, t III, p.170.26 Kogãlniceanu, Arhiva Româneascã” ediþia II-a, tom II 1860 p.159-163.27vezi pentru impactul acestei proclamaþii V. Cândea ºi Dinu C. Giurescu în Pagini dintrecutul diplomaþiei româneºti, Bucuresti, Editura Politicã, 1966, p. 196.28 pentru opinia autorilor cu privire la conformitatea capitulaþiilor cu realitatea istoricãvezi Dinu C Giurescu, op.cit, p. 74.

30

încep a fi tot mai des ridicate la rang de principiu diplomatic. Astfelcronicarul Radu Popescu la începutul secolului al XVIII-lea ºtia desprecapitulaþii suficiente informaþii (sã nu uitãm aceastã cronicã se afla înposesia boierului Panã Filipescu care nu întâmplãtor e unul din creatoriicapitulaþiilor). „Deci dupã ce au fãcut Mircea Vodã aceste izbânde,vãzând obrãznicia turcilor, s-au împãcat cu ei ºi le-au fost dând ploconpentru ca sã se odihneascã þara cu pace”29.

Aºa cum mulþi istorici înþeleg „într-o vreme dominatã covârºitorde spiritul tradiþiei, argumentarea boierilor români trebuia neapãrat sãse rezeme pe invocarea situaþiilor din trecut, pe drepturile istorice aleþãrilor lor.”30 Astfel se explicã valul de menþiuni care pãtrund în întreagasocietate româneascã din afara arcului Carpaþilor, în sec. XVII–XVIII cuo accentuare deosebitã dupã 1770, când întâlnim ca element propiceeventual chiar sub forma unei anexiuni legale (printr-o aderare chipurilebenevolã) Rusia trebuia sã le întãreascã Tarilor Romane poziþia externãdistinctã, adicã statutul special de autonomie rezultat din capitulaþii”31.

Dupã anul 1773, probabil an nu numai de acþiuni militare, dar ºide concentrare pe problema capitulaþiilor, anul 1774 se deschide la 30martie cu o scrisoare adresatã „împãrãtesei Rusiei, contelui I.N. Paninºi mareºalului – conte Romanþof” în care se aratã îngrijorarea factorilorpolitici din Principate ce observã cã Rusia e mai puþin dornicã sã sprijinecauza „capitulaþiilor” în urma complicaþiilor situaþiei internaþionale.

„Temerea noastrã nu este cã ne vom pierde numai privilegiile, cicã mai mulþi dintre noi ne vom pierde ºi viaþa (temere dupã cum amvãzut îndreptãþitã de evenimentele ulterioare – n.n.) pentru cã tiranulpãþit din cele trecute va schimba chipul cârmuirii noastre în paºalâc(…) ºi nici un fel de învoialã sau tractat nu-l va putea face sã lepãzeascã”32.

29 vezi Cronicari munteni, editia M. Gregorian, vol. I, Bucureºti, 1961, p. 239.30 ªerban Papacostea „Tratatele” p. 93.31 Apostol Stan, Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române (1774-1856). Întredominaþie absolutã ºi anexiune. Bucureºti, Ed. Saeculum Io, 1999 p. 13.32 N, Iorga, Genealogia, p. 517.

31

Contelui Panin aceeaºi i se adresau „pentru slava ºi marile intereseadevãrate ale Rusiei s-o ocroteascã spre a se asigura slobozenia”33.

Ce se întâmplase? Rusia satisfãcutã de partea sa din Polonia34 ºiînþelegând deja cã va ieºii rãsplãtitã ºi cu pãrþi ale imperiului otoman,probabil cu Crimeea, anexãri pentru care avea binecuvântarea Austriei ºia Europei ºi înþelegând cã anexarea Principatelor e mult mai dificilãînregistrase o marcantã scãdere de interes. Scãdere care se datora ºidiverselor acþiuni politice bazate pe „capitulaþii”, prin care clasa politicaromâneascã încercase sã cointereseze Austria ºi Europa în garantareaautonomiei lor ºi evitarea trecerii de la un stãpân la altul. Astfel de acþiunitratate grotesc de Rusia, ca nerecunoºtinþa, fãcuserã sã se simtã un curentde abandon pe care boierii români care îºi legaserã soarta de Rusia ºiagitaþia în jurul „tractatelor” cu Poarta îl înregistrau cu deznãdejde. ªtiaucã provocaserã daune intereselor otomane prin dezvãluirile fãcute laFocºani dând pãrþii ruse documente autentice pe care ea nu le-ar fi pututdeþine ºi care aruncaserã în perplexitate Poarta („o pãþise tiranul” cumspuneau ei) ºi furnizând ºi acte politice constituite de ei în acord cu tradiþiaºi realitatea istoricã amplificaserã aceastã derutã, iar acum ar fi venit timpulrãfuielii (din aceastã derutã Poarta va ieºi definitiv abia la 1878).

Aceastã disperare se accentueazã ºi în mai 1774 se adreseazãfeldmareºalului rus „Rumianþev” o scrisoare în care e rugat a ajuta odeputãþie din þarã sã ajungã la Petersburg, delegaþie prin care „sãpropunem ºi sã cerem simpla noastrã rugãciune ºi dorinþã: întãrireaslobozeniei noastre”35.

La 3 iunie în douã scrisori diferite, adresatã una contelui Panin secerea: „a vã spune cu plãcere umilele rugãciuni pentru întãrireaslobozeniei þãrii noastre”36 iar contelui Cernisev o altã misivã: „rugându-vã pentru întãrirea slobozeniei terii noastre”37.

33 ibidem p. 519.34 vezi ºi Istoria modernã universalã, vol. I, p. 163-173.35 N. Iorga, Genealogia, p. 517.36 ibidem, p. 529.37 ibidem p. 532.

32

Aºa cum aprecia Leonid Boicu la 1772-1774 „accentul preocupãrilorromâneºti cãdea asupra condiþiilor retrocedãrii cãtre Poartã a Principatelorsau asupra formulãrii unui statut de stat - tampon”38. Pentru cea dintâiipostazã (…) se continuau eforturile merite sã repunã Principatele în vechilelor drepturi originare.

E aici momentul sã spulberãm o altã mentalitate greºitã legatã de„capitulaþii”, ideea cã acestea au apãrut ca obiect de atenþie diplomaticãdoar la 1772, dacã ne referim la forma clarã data de Mihai Cantacuzinoatunci aceastã idee are o oarecare raþiune. Dacã ne referim însã la conþinuttrebuie arãtat cã documente cu un conþinut similar (singura diferenþã eca ele nu se pretindeau a fi un „tractat” ci doar informaþii din el) au fostînaintate cu mult timp înainte curþii de la Viena. „În esenþã memoriilesuccesive înaintate curþi din Viena în cursul rãzboiului ºi al negocierilorde pace, în 1716–’18 rod al speranþelor de eliberare trezite de biruinþelecontra vechilor dominatori, cer pe lângã desprinderea þãri de turci,„pãstrarea datinilor” ei în relaþie cu Poarta, domnii sã nu mai fie strãini,ci români orânduiþi pe viaþã, tribut scãzut la nivelul vechi, revenirea laautonomia internã chiar în cazul pãstrãrii suzeranitãþii otomane”39 -40.

Capitulaþiile existau deci în conºtiinþa diplomaþiei europene (sã nereamintim episodul de la Carlowitz când turcii rãspund polonezilor „cãTara Moldovei nu pot sã o deie sã le fie lor podani, cã iaste volonicã, cãturcilor îi închinatã, nu-i luatã cu sabia”41) ºi numai astfel se explica rapidalor acceptare într-o societate bazatã pe tradiþie, precum era cea medievalã”.

Într-o societate diplomaticã ce deþinea arhive, date perfecte , cacea vienezã ºi care respingea „de piano” orice inovaþie „repunerea învigoare a unor vechi drepturi recunoscute în trecut, dar violate înprezent”42 nu a nãscut proteste deoarece aceste acte se regãseau ca38 L. Boicu, Principatele române p. 200.39 vezi Valeriu Sotropa, Proiectele de constituþie, programele de reformã ºi petiþiile dedrepturi, din Þãrile Române în sec. al XVIII-lea ºi prima jumãtate a sec. al XIX-lea,Bucuresti, Editura Academiei, 1976, p. 33-34.40 originalul „plângerii boierilor din Þara Româneascã”, cu menþiunea clarã a proto-capitulaþiilor „drepturile din tractele cele vechi” la Hurmuzaki în „Documente privitoarela istoria românilor, vol. VI, p. 181-234.41vezi ºi ªtefan Stefãnescu, Istoria Românilor, p. 20.42 ibidem p. 120-121.

33

spirit în toate memoriile ce fuseserã înaintate curþii de la Viena ºi sporadicºi altor puteri în ultima sutã de ani. Ele nu constituiau o noutate ºi nu aunãscut uimire în lumea diplomaticã europeanã obiºnuitã a auzii de elenu doar de la partea românã dar ºi de la cea turcã la toate marile congresede pace ale perioadei: 1699, 1718, 1737, 1739, 1772 ºi acum la 1774.

Un singur exemplu e mai mult decât grãitor pentru frecvenþa cucare proto-capitulaþiile sunt furnizate diplomaþiei europene de cãtreromâni.

În aprilie 1711 la tratativele de la Luþk, Dimitrie Cantemir va facesã fie menþionate de nenumãrate ori cuvintele în textul final „dupã vechileobiceiuri ale Moldovei” anume: „graniþele þãrii, autonomia ei faþã deturci”, organizarea internã etc.”43 Aceste cuvinte nu reprezintã nimicaltceva decât reprezentarea vechii realitãþi statuate prin „capitulaþii”,aceea cã avem de a face cu un pãmânt liber, libertate rãscumpãratãanual prin diferite sume de bani înaintate Porþii.

Ilustrativã pentru modalitatea prin care amintirea acestor acte s-apãstrat în societatea româneascã este modul în care s-a luat deciziaacceptãrii adevãratelor ahidnamele, a actelor originale. Astfel actul dinmartie / mai 1456 „prin care Petru Aron ºi adunarea þãrii hotãrãsc sãrãscumpere pacea de la turci”44 menþioneazã: „ne-am sfãtuit mult ºiam socotit între noi despre cotropirea ºi pieirea þãrii noastre”45 ºi înfinal toþi boierii semneazã adresa prin care se decide rãscumpãrareapãcii de la turci.

Astfel de acte colective antreneazã conºtiinþele a multor oameniºi participarea la ele devine o adevãratã tradiþie familiarã ºi oralã, specificãsocietãþii medievale. Toþi oamenii prezenþi la astfel de adunãri (ºi ele aufost numeroase în istoria noastrã pe aceastã problemã a relaþiilor Poartã– Principate)46 poartã convingerea, absolut realã, cã decizia lor apare la

43 Ion. Ionaºcu, Relaþiile internaþionale ale României în documente (1368–1900), Bucureºti,Editura Politicã, 1971 p. 198-202.44 ibidem p. 112, vezi si Franz Babinger, Cel dintâi bir al Moldovei cãtre sultan, Bucureºti,1936.45 ibidem p. 112–113.46 În 1601 boierii la începutul domniei lui Radu ªerban hotãrãsc într-o mare adunaresupunerea faþã de Poartã declarând cã „pe viitor ei vor continua sã procedeze în aºa fel

34

capãtul unei forme de negocieri, deci o formã de tratat prin care în schimbultributului þara rãmâne complet independentã. De aici, din aceastã amintirea marilor adunãri care au decis problema raporturilor cu Poarta aparetradiþia capitulaþiilor. Din acest moment „reprezentanþii clasei politice aÞãrii Româneºti ºi Moldovei au invocat în toate împrejurãrile care puteauservii interesele româneºti: capitulaþiile”47 -48 .

La 1774 boierii sunt practic disperaþi în faþa acestei noi uitãri acapitulaþiilor, a acestei noi trãdãri, cum o socotesc fãrã a avea însã curajulsãu o spunã cu glas tare, cãci unicul loc de refugiu le rãmâne Rusia.Totuºi bãtãlia nu e definitiv pierdutã cãci „diplomaþia þaristã în scopulîntãrii propriilor poziþii în dauna Porþii a urmãrit formarea unui stat maiputernic în regiunea Dunãrii. Astfel cu prilejul preliminariilor de pace dela Focºani (1772), Rusia a pus problema constituirii Principatelor într-unsingur stat (pe care sã-l poatã înghiþi mai uºor -n.n.) care urma astfel sã seformeze Statul independent Dacia, situat între Rusia, Austria ºi Turcia”49 .

În final ”tratatele ruso-turce au prevãzut dispoziþii prin care seîngrãdea sistemul politici otomane de ascensiune, înlocuindu-l cusistemul convenþional al tratatelor internaþionale”50.

Ca urmare tratatul încheiat în 1774 la Kuciuk Kainargi prevedela art. XVI cã „Principatele au a se bucura în viitor de aceleaºi privilegiuri,de care s-au bucurat în timpul domniei sultanului de fericitã amintireMahomed (IV) prea iubitul tatã al Maiestãþii sale sultanului”51

Aºa cum arãta A.D. Xenopol, tratatul din 1774 datoritã situaþieiinternaþionale complexe: „recunoºtea Rusiei numai un drept încã foartenehotãrât, acela de a proteja Þãrile Române. Ambasadorul rusesc dinConstantinopol putea, când va cere nevoia, sã vorbeascã în favoarea lor ºi

cum au fãcut de …140 de ani de când ei recunosc superioritatea otomanã” vezi StefanStefãnescu Istoria. Românilor p. 123.47 La fel Dimitrie. Cantemir la 1711 dupã tratatele vorbeºte boierilor din nou de raporturilecu Poarta ºi de încãlcarea de cãtre ea a „tractatelor” iniþiale.48 St. Stefãnescu, Istoria Românilor, p. 121.49 I.Vântu, G.G. Florescu, Unirea Principatelor în lumina actelor fundamentale ºiconstituþionale, Bucuresti, Editura. ªtiinþificã, 1965, p. 40.50 ibidem p. 40-41.51 C. Giurescu Capitulaþiile p. 27 ºi Hurmuzaki supliment I, doc. MCCLXXII p. 898-899.

35

prin însãºi tratatul se stipulau spre folosul lor mai multe condiþii princioase”52

Începând cu tratatul de pace încheiat între Rusia ºi Imperiul otoman de laKuciuk Kainargi (10/21 iulie 1774) capitulaþiile au fost luate drept bazã dediscuþie în ceea ce priveºte organizarea ºi statutul internaþional al PrincipatelorRomâne”53.

Neºtiind încã de semnarea pãcii ºi de condiþiile stipulate boieriiîncã se mai agitau pentru apãrarea þãrii, la 10 iulie ei adresau scrisoricãtre feldmareºalul Rumianþev (Romanþof). Obreºcof ºi I.N. Panincerându-le „sã luaþi parte ºi voi dupã bunãtatea Escelenþei voastre laîntãrirea slobozeniei neamului nostru”54.

În momentul aflãrii prevederilor exacte ale pãcii o adunare a þãriicu semnãturile mitropolitului, episcopilor ºi a boierilor þãrii îi scrie conteluiRumianþev (22 iulie 1774): „Fiindcã Escelenþa voastrã aþi binevoit a nispune prin graiu, cã în tractatul de pace de curând încheiat s-au pus catemeiu de fericire a þãrii noastre starea în care se afla ea în zilele lui sultanMahomed al IV-lea, plecat ne rugãm E.V. a se face prin deosebit articol odescriere a acestei stãri, încât sã nu mai poatã fi privitoare de deosebitetãlmãciri. Deci, mai înainte de toate, cel dintâiu privileghiu al nostru era:1. Alegerea Domnilor noºtri în fiinþa unui pãmântean, întãrit de Poartã,prin cererea cu anaforaua noastrã, pe toatã viaþa, dovadã la aceasta aducempe Domni care au domnit în zilele pomenitului sultan Mehmed al IV-lea.

„…Aceasta ne rugãm sã se facã ºi acum a se alege adicã Domnulþãrii din pãmânteni, acesta fiind temeiul privileghiilor.”

„Plãtindu-se haraciul, Domnul sã rãmânã nesupãrat în stãpânireaºi administrarea þãrii noastre”55. Conform lui Mihai Cantacuzino alte 3ponturi fiind date prin prinþul Potemkin cãtre þarinã ºi cãtre contelePanin56 în care se cerea: ”Elciul Mãriei sale, ce se va afla dupã vremi la

52 A.D. Xenopol, Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci ºi înrâurirea lor asupra Þãrilor Române,Bucuresti, Editura Albatros, 1999, p. 185.53 Stefan Stefãnescu, Istoria Românilor, p. 121.54 N. Iorga, Geneologia, p. 526.55 ibidem p. 537–538.56 ibidem p. 540, tot acum, la 1 august 1774, o adunare a boierilor la Mitropolie hotãrãºtesã trimitã la Poartã cu un arz, pe boierii Constantin Cocorescu ºi stolnicul Dumitrache încare cer „revenirea la vechile privilegii”, vezi V.A.Urechia, Memoriu…, p. 12.

36

Contantinopol, sã fie ascultat ºi slobod a apãra ºi sprijinii drepturile þãriinoastre dupã tractate”57

Ce ne spun aceste texte date imediat în perioada urmãtoaresemnãrii tratatului de la Kuciuk Kainargi? În primul rând o puternicãtendinþã antifanariotã, care se va menþine pânã la finele revoluþiei din1821, tendinþã ce considerã” temeiul tuturor privileghiurilor”: alungareagrecilor, refacerea domniei pãmântene. În al 2-lea rând o uºurare faþãde îndepãrtarea posibilitãþii de anexare la Rusia, cu excepþia boierilorCantacuzino ºi Filipescu puternic compromiºi, restul sub o formã saualta s-au reorientat rapid, acceptând supremaþia Porþii ºi luptând pe lângãaceasta spre a îndeplinii programul înregistrat în capitulaþii.

Al 3-lea rezultat (ºi poate cel mai important pentru cercetareanoastrã) este problema sultanului considerat model pentru respectarea„capitulaþiilor”, a tractatelor cu Poarta: Mahomed 58.

Care Mahomed a fost o lungã discuþie: Mahomed al II-lea (1444,1451–1481) sau Mahomed IV (1649–1687).

Boierii români nu puteau face confuzia pe care au fãcut-onegociatorii ruºi, care în necunoºtinþã de cauzã (deºi istoriografiaruseascã susþine cã ruºii sunt creatorii capitulaþiilor – n.n.) au acceptatmenþionarea lui Mahomed IV, ca sultan. Deºi din enumerarea privilegiilorfãcute de boierii români în iulie 1774 se vede clar cã ei se refereau lacelãlalt Mahomed al sec. XV.

Odatã greºeala comisã de ruºi care îl notaserã pe Mehmed IV caun creator al „tractatelor” boierii români disperaþi nu au mai avut ceface ºi au pus toate „ponturile” lor, adicã toate informaþiile pe care ledeþineau de la Cantemir ºi cronicarii sec. XVI-XVII despre starea þãriiîn vremea lui Mehmed II pe seama lui Mehmed IV.

Ei ºtiau prea bine ºi aveau nenumãrate informaþii cã în perioada1649–1687 domnii celebri ca Radu Mihnea III, Constantin SerbanBasarab, Gheorghe ªtefan, Grigore Ghica etc. nu îndeplineau condiþiile

57 ibidem p. 540, aceste acte au apãrut ºi în „Trompeta Carpaþilor” în anii 1868 ºi 1869fiind furnizate lui Cezar Bolliac de D.A. Aricescu.58 vezi pentru aceastã cheltiune ºi opiniile lui C. Giurescu, Capitulaþiile ºi mai ales celemai moderne ale lui M. Maxim în Þãrile Române p. 48.

37

scrise de domnie pe viaþã, ei fuseserã înlãturaþi de Poartã, nu fuseserãaleºi în þarã ci direct de Poartã etc.

În faþa nepriceperii ruºilor (de altfel la celelalte negocieri de paceprecum la congresul de la Bucureºti din mai 1812 spre a-i împiedica amai comite erori grosolane români le vor da cãrþi ºi materiale privindcapitulaþiile - n.n.) românii au trebuit sã se descurce, dupã posibilitãþimanipulând informaþiile istorice cu speranþa cã aceasta nu se va observa.

Ca urmare tot în lunile iulie / august boierii scriau Porþii: „ºtiuteste de toþi cã Þara Româneascã de la o vreme se oblãduiau fãrã de nici-o regulã cu toate se urma dupã pãrere, dupã putinþã ºi voinþã; însãobiceiurile cele vechi se pãzea sau în scris, sau în þinere de minte ce semãrturisea de toþi într-un chip… Deci fiindcã prea puternica Poartã aurevãrsat milele sale ºi au aºezat oblãduirea Þãrii Româneºti dupã stareacea veche. ….(se cere) a ni se preaînoi aºezãmânturile cele vechi aleþãrii”59.

Imediat dupã ce feldmareºalul – conte Rumianþev „anunþa(Mitropolitului Moldovei n.n.) la 28 iulie încheierea pãcii ºi dispoziþiunilereferitoare la Principate îi scrie cã s-a hotãrât ca þara „sã aibã voie sã sefoloseascã cu toate acele odihne cu cari s-au folosit în vremile împãratuluisultan Mehmet”60.

La 30 august spãtarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chiricã seroagã „sã le dea desãvârºit înalta ascultare la plecatele noastre cereri cupeceþile tuturor întãritã în care se cuprind cele vechi ale noastrepronomii”61.

Ce ne aratã toate aceste documente: o mare adaptabilitate, omenþinere a liniei capitulaþiilor ºi o conºtientizare în întreaga societateromâneascã a rolului acestor acte. (Ne vedem încã odatã obligaþi sãilustrãm cã aceste capitulaþii existau în memoria colectivã înainte de1771 sau 1772 ºi încã în dimensiuni cu mult mai largi decât am crede,în chiar conºtiinþa oamenilor simpli, un cântec din 1768 ne vorbeºte de

59 N. Iorga, Genealogia p. 541.60 C. Giurescu, Capitulaþiile p. 29.61 ibidem p. 31.

38

arestarea domnului Grigore al III-lea Ghica ºi revolta din Bucureºti ºimenþionând chiar principiul capitulaþiilor.

„Noi dupã a noastrã stareN-avem altã supãrareCherestele, zahareleNe deprinsesem cu ele”62 .

Parcã ar vorbii Mihai Cantacuzino.Ce însemna în fond tratatul de la Kuciuk Kainargi pentru Principate?„Trãsãtura principalã a raporturilor Principatelor cu Poarta înainte

de tratatele ruso-turce constã în aceea cã ele nu erau reglementate pecale convenþionalã”63.

Dupã 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta(a capitulaþiilor) în tratatele cu caracter internaþional dintre Rusia ºi Turciaa acestea cãpãtau o sancþiune internaþionalã.

Dupã faza regimului de state tributare (pânã în sec. XV-XVI) ºifaza regimului de vasalitate64 se intra în faza unor raporturi stabilereglementate prin capitulaþii.

Din acest moment, pânã la 1878 „capitulaþiile” aºa cum fuseserãele scrise de banul Cantacuzino, de Panã Filipescu ºi de Chesarie alRâmnicului, de spãtarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chiricãdeveneau o realitate. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internaþionalºi oficializate ca acte valabile. În aceºti 100 de ani capitulaþiile aufuncþionat, au produs efecte benefice pentru þara noastrã ºi au fost reale.

Din acest moment 1774 / 75 apar transformãri masive în istoriacapitulaþiilor, generaþia care le-a creat fie emigreazã în Rusia(Cantacuzinii) fie cade sub securea fanarioþilor reîntorºi.

Tot acum plecarea lui Mihai Cantacuzino face ca responsabilitateapentru capitulaþii ºi pãstrarea lor sã cadã asupra lui Enãchiþã Vãcãrescu,reîntors în þarã, a cãrui popularitate ºi relaþii de prietenie cu clerul (Grigore

62 Cronici ºi povestiri româneºti verificate (sec.XVII-XVIII) editþa Dan Simionescu, Bucureºti,Editura Academiei, 1967, p. 131.63 I. Vântu, G.G. Florescu Unirea principatelor p. 41.64 G.G. Florescu. L’aspect juridique des khatt-i-cherfts în Studia et Acta orientalia,vol.I. Bucuresti, 1958, p. 121-147.

39

al Argeºului îi era oaspete frecvent65, la fel ºi Chesarie al Râmnicului) cumarii boieri ai þãrii ºi slujbele de încredere cu care a fost onorat de AlexandruIpsilanti (1774-1782) ºi Nicolae Caragea (1782-83) Mihail Suþu (1783-86)ºi chiar ºi de Nicolae Mavroghenii în prima parte a domniei (1786-1791)66

îi vor crea o aureolã de bãrbat înþelept, apãrãtor al poporului, aureolã careva supravieþui pânã la 1821 ºi o gãsim chiar amintita într-o scrisoare a luiTudor Vladimirescu cãtre Barbu Vãcãrescu.

Nu e astfel de mirare cã tradiþia ulterioarã îl va prezenta peVãcãrescu ca un creator al capitulaþiilor. Deºi el, în fond, este doar untransmiþãtor, un pãstrãtor al creaþiilor lui Mihai Cantacuzino ºi Chesarieal Râmnicului tradiþia parvenindu-i de la aceºtia ºi cum o recunoaºte ºi el„cum am auzit-o”. „Au hotãrât-o ºi cu sfat din obºte la leat 1418 (andiferit de cel al lui Cantacuzino, deci e primul moment când se creeazãpe lângã cele 2 iniþiale capitulaþii ale Þãrii Româneºti datate la 1382 / 83sau 1393 ºi 1460 o a 3-a variantã. Creaþia fie e chiar a lui Vãcãrescu,care devine convins de utilitatea capitulaþiilor ºi în baza cunoºtinþelorsale de istorie creeazã aceastã nouã datã ºi o înscrie în a sa: „Istorie apreaputernilor împãraþi otomani. Ceea ce e cea mai plauzibilã variantã.Fie o preia de la Chesarie, martor al naºterii capitulaþiilor la 1768 /69domnul cu boierii au închinat Þara Româneascã fãrã rãzboi …..le-auhãrãzit toate privileghiile, adicã a rãmânea la toate prinþipatul cum aufost ºi pânã atunci cu obiceiurile ºi orânduielile sale cele dinceput ºi cu anu se putea face mãcar o geamie în þarã ºi ce dã va ºi veni vreunpãmântean la legea turceascã, sã-ºi piarzã patria, robii ºi toate celemiºcãtoare ºi acolo sã iasã din þarã ºi þara sã-ºi dea numai tributul saudajdea, care atunci s-a legat a fi pe an taleri 15.000…ºi aºa fãcândprinþipatul mefruzul calem adicã deosebit de condeiu”67 .

65 veci Gh. Crutzescu, Podul Mogoºoaiei, Bucureºti, 1943, p. 62.66 vezi Poeþii Vãcãreºti, Opere, p. 270-289, vezi pentru problema primei apariþii înoperele lui Ienãchiþã Vãcãrescu a ideii capitulaþiilor, memoriul pe care acesta îl trimiteîn iulie 1772 marelui vizir spre a-i cere respectarea autonomiei Þãrii Româneºti în bazaprimelor ei tratate cu Poarta în Vlad Georgescu, Memoires et projets de reforme dans leprincipautes roumaines (1769-1830), Bucureºti, Editura Academiei, 1970, p. 34-39.67 ibidem p. 204–205.

40

E aici influenþa culturii ºi a ºtiinþei despre Imperiul otoman a luiVãcãrescu.

Trebuie arãtat cã odatã cu revenirea fanarioþilor ºi cu politicaelasticã a acestora reapare teama de a vorbii de capitulaþii. În plusretragerea creatorilor în Rusia provoacã o sincopã între textele actelorfurnizate la 1772 ºi cele ce apar dupã 1774. Sincopã ce apare ilustratãîn crearea unor noi capitulaþii, deci masiva documentaþie pe careCantacuzino o ia cu el în Rusia, lipseºte de acum ºi e înlocuita cu amintiri,acte mai noi ºi idei ale lui Vãcãrescu.68

Este aceasta un moment deosebit când lupta primejdioasã pentrucapitulaþii gãseºte noi continuatori energici ºi dispuºi la risc: „în Principateînceputurile curentului naþional sunt legate de sfârºitul secolului al XVIII-lea când sunt concepute primele memorii ale boierimii adresate marilorputeri în contextul rãzboaielor ruso-austro-turce”69. Acest curent naþional,puternic antifanariot ce marca naºterea naþiunii moderne române va gãsiisoluþii originale de acþiune ºi va creºte tot mai mult sfârºind la 1821 subforma unui tãvãlug care îi va mãtura pe greci din organizarea politicã aþãrilor române.

„Regimul fanariot ce aduce cu el o întãrire a puterii centrale”70 aunei puteri ostile boierimii ºi perceputã de aceasta ca un duºman personalºi al privileghiilor þãrii devine þinta unor „petiþii la Viena ºi la SanktPetersburg (ce) propun întoarcerea la vechile „capitulaþii” cu Poarta ºiaccesul la tron al boierilor pãmânteni”71. Trebuie arãtat cã aceastãduºmãnie contra domnitorilor fanarioþi nu provenea în mod unilateraldin vreun sentiment de xenofobie sau de ambiþie prost înþeleasã ci dinconºtientizarea faptului cã aceºti „cei mai obedienþi supuºi ai împãrãþieiturceºti instalaþi pe tronurile de la Iaºi ºi Bucureºti aveau drept scop sã

68 Se vede aici câte dreptate avea Neagu Djuvara când spunea cã „dintr-o minoritate activaieºitã din rândul boierimii” s-au ivit toþi doctrinari renaºterii naþionale în „Intre orient ºioccident. Þãrile Române la începutul epocii medievale (1800-1848), Buc. Ed. Humanitas,1995, p. 326.69 M. Opritescu, Partidul Naþional Democrat condus de N. Iorga, (1910-1938), Bucuresti,2000, p. 1.70 N. Djuvara op.cit., p. 123.71 ibidem p. 123.

41

distrugã fiinþa autonomã a Moldovei ºi Munteniei sã lichideze raporturilecontractuale stipulate în capitulaþii”72.

Astfel se explica „activismul politic al românilor în sec. al XVIII-lea”73 în jurul capitulaþiilor, arma cu care îi puteau rãsturna pe fanarioþiºi reface independenþa þãrii.

Urmãtoarea bãtãlie în jurul capitulaþiilor se muta în jurulconflictului Austria – Moldova pentru ocuparea Bucovinei, aºa cã deaceastã datã capitulaþiile încep din nou a fi în centrul atenþiei, dar acumîn Moldova.

În vara lui 1775 Nicolae Vasilevici Repnin primeºte un memoriu încare i se atrage atenþia cã „Poarta nu numai cã nu era îndreptãþitã sã cedezeo parte a teritoriului Moldovei, care, de altfel, i se supusese de bunã voieºi nu fusese obligatã sã o facã prin forþa armelor, ci cã era chiar datoaresã-i restituie ceea ce îi uzurpase ea însãºi, de a lungul veacurilor”74-75.

Ca urmare a acestor proteste N.V. Reprin va cere în iunie 1775,pe când era în drum spre Poarta spre a susþine drepturile principatelorsã îi fie furnizate originalele capitulaþiilor76 ºi tot acum va primii înacelaºi protest acuzaþii contra lui Grigore al III-lea77 Ghica în care seinvoca „Statutul special al Principatelor, supunerea de bunã voie suboblãduirea Porþii” ºi obligaþia acesteia din urmã de a „respecta toatedrepturile noastre, privilegiile noastre ºi sã menþine libertatea noastrã ºipatria noastrã fãrã cea mai micã dezmembrare”78 deci respingândcedarea Bucovinei tocmai pe baza capitulaþiilor.

Repnin, nefamiliarizat cu capitulaþiile precum toþi diplomaþii noicare abia acum începeau sã audã de ele a cerut originalele spre a-i fiifacilitatã misiunea la Constantinopol.

72 A. Stan, Protectoratul Rusiei, p. 32.73 V. Ciobanul, La graniþa a trei imperii, Iaºi, Editura Junimea, 1995, p.6.74 ibidem p. 144.75 vezi ºi A. Vianu, Cu privire la hatiºerifurile de privilegii acordate PrincipatelorRomâne în anul 1774, în „Romano-Slavica“, V. 1962, p. 121 ºi urmãtoarele.76 L. Boicu, Principatele Române, p. 212.77 vezi A. Iordache, Principii Ghica o familie domnitoare din istoria României, Bucureºti,Editura Albatros, 1991.78 ibidem p.209.

42

E interesant cã el a ajuns la Istambul ºi a pornit cu elan pentruîndeplinirea misiunii sale lucru transformat ulterior în hatiseriful din1774 al Porþii care enumera imunitãþile Principatelor.

Deci Reprin îºi primise actele solicitate, care nu pot fi decât toateacele firmane originale enumerate la 1772 de Mihail Cantacuzino ºi cucare el a putut forþa Poarta sã elibereze hatiºeriful.

Deºi aceasta iniþial declarase verbal „cã va restitui Principatelorvechile lor privilegii, dar nu în scris Moldova ºi Muntenia trebuind sã semulþumeascã doar cu cuvântul ei”79 . Aceastã schimbare de opticã extremde rapidã a avut probabil lor odatã cu trimiterea noilor acte de cãtreboierii moldoveni.

Sã nu credem deci cã boierii din principate se „cuminþiserã” dupãîncheierea pãcii, câtuºi de puþin. Lupta continua cu energie spre a smulgede aceastã datã, de la Poartã care le rãmãsese putere suzeranã toateconcesiile de care aveau nevoie pentru un stat mai puternic, care sã nufie o pradã sigurã pentru prima putere care s-ar ridica contra lor.

„Dupã încheierea tratatului de pace (de la Kuciuk Kainargi – n.n.)douã delegaþii din ambele þãri au solicitat de astã datã de laConstantinopol: respectarea autonomiei ºi a vechilor drepturi ºiprivilegii”80 .

În plus „s-au mai adresat Rusiei în 1775, câteva memorii (douã decãtre domnitorul Þãrii Româneºti, Alexandru Ipsilanti, cãtre þarinaEcaterina ºi doua de cãtre boieri, dintre care unul de cãtre þarina Ecaterinafãcut de cãtre boierii munteni ºi altul de cãtre cei moldoveni cãtreambasadorul Rusiei la Constantinopol”81.

Vedem deci câtã dreptate avea L. Boicu când aprecia: cã „Dinistoria relaþiilor diplomatice ale þãrii noastre apare limpede cã în perioadade semidependenþã faþã de Imperiul otoman a rãmas neatinsã convingereacã relaþiile þãrilor române cu Poarta sunt de naturã contractualã distinctede acelea care leagã raialele ºi sangeacurile de imperiu”82.

79 ibidem p. 212.80 Valeriu ªotropa, op.cit., p. 86.81 ibidem p. 36.82 L. Boicu, Principatele române p. 18.

43

Ca urmare pacea din 1774 e un moment extrem de important alrelaþiilor între imperiu ºi principate tocmai ca urmare a apariþieicapitulaþiilor pe scena diplomaticã.

„Întreaga desfãºurare a raporturilor româno-turce de dupã anul1774 se va axa pe principiul respectãrii nizamurilor care circumscriaulinia politicã oficialã faþã de Moldova ºi Þara Româneascã.

Tocmai cerinþele respectãrii nizamurilor amintite au determinatemiterea (...) a numeroase firmane (…) în ele evidenþiindu-se eforturilepentru…..readucerea locuitorilor plecaþi în bejenie (..) pentru iertarea„trãdãrii” lor faþã de Poartã”83 etc.

Spre a înþelege mai bine schimbarea rapidã de mentalitate post-1774, putem enumera câteva însemnãri rapide privind capitulaþiile careapar în operele câtorva dintre cronicarii timpului. Astfel în manuscrisulunui anonim, ”Lista succesiunii împãraþilor turci, a vizirilor ºi domnilorMunteniei ºi Moldovei pânã la anul 1781”aici în dreptul numelui luiBogdan Orbu gãsim însemnarea :”la 1503,Bogdan Vodã, fiul lui ªtefan,care a închinat turcilor Moldova”84 .

La fel cronicarul Atanasie Comnen Ipsilanti în „Scrieri bisericeºtiºi politice”, noteazã ºi el despre momentul închierii capitulaþiilor:”Bogdan, cu sfatul ce i-a lãsat tatãl sãu cu limbã de moarte a închinatMoldova sultanului Suleiman în anul mântuirii 1529,cu învoieli anumite,cu dare hotãrâtã”85 (influenþa textului lui Cantemir este atât de marcantãîncât nu necesitã explicaþii suplimentare).

Înainte de a vedea conþinutul diverselor acte ce reflectã agitaþiaromânilor pentru recunoaºterea capitulaþiilor în perioada 1774-1787trebuie sã observãm o caracteristicã generalã, anume cã partea otomanãnu va vorbii niciodatã explicit de „tractate” - de capitulaþii deºi va includeaproape complet prevederile lor într-o suitã de documente eliberate înaceastã perioadã. Deci „capitulaþiile” sunt aplicate, dar nu se recunoaºteaceasta niciodatã fãþiº. Dacã ne reamintim declaraþia Porþii din noiembrie

83 Documente turceºti, vol. II, p. XI.84 Documente Hurmuzaki. Scrieri ºi documente greceºti privitoare la istoria românilordin anii 1592-1837, Bucureºti, 1914, p. 305.85 ibidem, p. 144.

44

1774 cã va da tot ceea ce cuprind capitulaþiile, dar niciodatã în scris. Vedemaceeaºi tendinþã de rezistenþã faþã de ideea de le accepta, combinatã cuconºtiinþa faptului cã acele prevederi sunt reale, iar cererile bazate pe eletrebuie îndeplinite. E neplãcerea de a acorda ceva pentru cã trebuie ºi nupentru cã vrea.

În fond Poarta se va conduce în aceºti 10 ani de diplomaþie dupãtrei principii clare: 1) sã nu recunoascã niciodatã în scris aceste „acte”ale principatelor (vedem chiar ºi formularea din tratat, iar în martie 1779Poarta hãrþuitã de Rusia sã recunoascã „capitulaþiile” o va soma „dacãexistã privilegiul sã îi fie prezentat, dacã nu Rusia sã înceteze a îlsusþine”86) sã le punã sub semnul întrebãrii când poate sau sã se retragãîntr-o tãcere definitivã când e presatã sã le accepte ºi i se aratã cãargumentul cã „nu le-a gãsit în arhivele sale”8 poate fi uºor rãsturnat prinîntrebarea clarã: are ea interesul sã îl gãseascã ? S-au prin întrebarea ºimai directã: de ce a recunoscut atunci toate aceste privilegii în anii dedinainte de 1768?

2) Dorinþa Porþii de a nu lãsa ca informaþii despre existenþa„capitulaþiilor” a „tractatelor” sã se scurgã spre Principate, teama cã înclasa politicã româneascã se va afla despre amploarea acestor posibilitãþiºi ele vor fi exploatate în detrimentul Istambului provoacã dorinþa Porþiide a nu menþiona nicãieri cuvintele cheie: „tractate, obligaþii reciproce”etc. Este dorinþa de nu vorbi despre un lucru dezagreabil combinat cu

3) Preocuparea continuã spre o riguroasã aplicare ºi respectare adrepturilor propriu-zise din „tractate” dar nefolosindu-se termenul (eun adevãrat tabu), adicã într-un cuvânt respectarea scrupuloasã aobligaþiilor, dar fãrã a se vorbii despre ele. E o convenþie, nescrisã clasapoliticã din Principate sã nu mai vorbeascã de „capitulaþii” ºi în schimbprevederile lor vor fi aplicate atâta timp cât nu intrã în conflict cuinteresele Porþii.

Convenþie statuatã sub ameninþarea luãrii acestor privilegii în cazde continuare a agitaþiei pe aceastã temã. Aceastã trecere în umbrã înperioada 1774–1787 e tocmai o recunoaºtere a adevãrului: capitulaþiileîncep a funcþiona din nou, acum.

86 L. Boicu, Principatele române, p. 212.

45

De ce toatã aceastã acþiune concentratã ?O singurã frazã ne lãmureºte: „între dezagregarea imperiului

otoman ºi geneza chestiunii române ca problemã internaþionalã e o strânsãlegãturã”87.

Apare aºa cum am spus o avalanºã de nizamuri (ordine,regulamente, etc.) ce reflectã pe rând fiecare prevedere a „capitulaþiilor”.

În 5–14 noiembrie 1774 Abdul Hamid ordona „sã nu se îngãduienimãnui….ostaºi sau civili, sã intre în Þara Româneascã ºi Moldova”88.

16 / 25 ianuarie 1782 „era un nizam vechi (cât de vechi ? n.n. ).Cu înaltã poruncã faptul cã ele sã fie la adãpost de tiranii ca ºi de

oprimãri ºi era o cerinþã a dreptului sã se creeze condiþii pentru ridicareabunãstãrii”89.

12/21 ian. 1785 „când va sosii înalta poartã împãrãteascã sã vãfie cunoscut cã þara Moldovei fiind din trecut ºi pânã acum separatã lacancelarie ºi fiind opritã cãlcarea ei cu piciorul, ea este liberã în toateprivinþele iradeaua mea este ca sã se asigure liniºtea ºi bunãstarea raialelorei….în þara mai sus pomenitã sã nu intre nimeni”90 sã se depunã eforturiºi sã se arate atenþie pentru cele pomenite mai sus, potrivit cerinþelorcondiþiilor nizamului (un nizam mai vechi gãsit în arhive)91.

Toate acestea sunt fãcute, fãrã mare plãcere, ca urmare a acþiuniicombinate a boierilor ºi a Rusiei. Imperiul otoman nu va uita cã a fostobligat la aceste concesii ºi îºi va îndrepta ura spre Rusia când la începutulrãzboiului din 1787 va considera cã el a izbucnit tocmai datoritã cererilorºi prevederilor anormale de la 1774 A.D. Xenopol sesiza ºi el aceeaºipornire „rãzboiul din 1787 nu a fost decât o urmare a celui din 1768.Neînþelegerile rãmase în urma pãcii de la Kuciuc – Kainargi, exploatatede ruºi pentru a-ºi întinde necontenit dominaþia lor pe socoteala turcilor,precum ºi alte încurcãturi ce venirã în urma lor, conduserã din nou laruperea pãcii încheiate ºi la vãrsarea sângelui între cele 2 împãrãþii”92.

87 ibidem p. 212.88 L. Boicu, Geneza chestiunii române, p. 12.89 Documente. Turceºti, vol. II p. 6.90 ibidem p. 35.91 ibidem p. 58.92 ibidem p. 59.

46

În primul rând situaþia internaþionalã se schimbase dramatic îndetrimentul Turciei. Rusia reuºise sã încorporeze bucata din Polonia primitãla 1772, reuºise sã se apropie de Austria pe baza unui controversat proiectde realizare a unui regat Dacic, ºi al unui imperiu bizantin reconstituit ºimai ales þarina Ecaterina II-a gãsea în Iosif II un interlocutor mult maicomod ºi mai interesat în „marea politicã” ºi anexiuni decât mama sa93 :Maria Tereza (1740-1780) ºi implicit mult mai uºor manevrabil de celebra„Semiramidã a Nordului”.

În 1783 printr-o loviturã de maestru Rusia anexase Crimeeaabsolut amiabil ºi cu acceptul puterilor europene ºi era gata sã meargãmai departe.

Potenþialul sãu militar era refãcut dupã lungul rãzboi cu Turcia,efectivele sale numãrând la 6 iulie 1783 dupã cifrele domnitorului N.Caragea 80.000 ostaºi aleºi (50.000 bine pregãtiþi 30.000 suficient) 80.000trupe de garnizoanã în Europa ºi Asia ºi 200.000 trupe neregulate94.

În plus aliatul tradiþional al Imperiului otoman, Franþa trecerea printr-o gravã crizã financiarã ºi de autoritate care va duce în 1789 (la 2 ani de laînceputul rãzboiului) la marea revoluþie francezã95 ºi care deja imobilizaseFranþa în 1787 prin vestita rebeliune nobiliarã96 . Prusia lui Frederic al II-lea, deºi începuse a fi interesatã de situaþia Porþii nu era nici destul deputernicã ºi nici destul de interesatã a intervenii în favoarea Istambului97.Tot acest context atât de defavorabil era menit a duce la explozie.

Nerealizând situaþia de izolare ºi inferioritate în care se aflã Poartaîºi manifesta doar nemulþumiri ºi opoziþii violente faþã de tot ceea ceconstituiau împlinirile prevederilor „capitulaþiilor”. Astfel Poarta serevolta refuzând sã accepte înfiinþarea consulatelor strãine în Principate,miºcare care „da o nouã vigoare concepþiei (prevãzute în capitulaþii –n.n.) potrivit cãreia Moldova ºi Muntenia se bucurau de o situaþie politicãparticularã nefãcând parte din imperiul otoman”98.

93 A.D. Xenopol, Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci, p. 97.94 E. Zollner, Istoria Austriei vol.II, p. 289-296.95 Documente. Turceºti, vol. II p. 47-48.96 vezi Albert.Mathiez, Revoluþia francezã, p. 30-43.97 ibidem p. 41-43.98 D. Berindei, Românii ºi Europa în perioadele premoderne ºi modernã, Bucureºti.

47

Turcia era conºtientã de aceastã laturã a deschiderii consulatelorstrãine, aºa cã semnând beratele pentru înfiinþarea consulatelor sultanulAbdul Harid I va declara „se vede cã vine vremea sã pãrãsesc ambeleprincipate”99 .

Un fapt care trebuie semnalat este cã Poarta va încerca sã rezistedeschiderii consulatelor strãine tocmai folosindu-se de capitulaþii.Istoricul V.A.Urechia aratã cã „Poarta încã în iunie 1780 nu permiteînfiinþarea unui asemenea consulat din partea Rusiei. Ea neagã Rusieiacest drept de a stabili un consul în Muntenia, Moldova ºi Basarabia,sub cuvânt cã aceasta nu a mai fost pânã acum ºi cã s-ar cãlca stipulaþiilecapitulaþiunilor Moldovei ºi Munteniei cu Turcia care opresc înfiinþareaîn Principate de tribunale strãine”100.

Conºtienþi de faptul cã Poarta pierde teren în aceastã confruntareboierii revin la atac cu prevederile capitulaþiilor. Astfel în iulie 1782marii boieri din Moldova semnau un act de unire „pentru apãrareavechilor drepturi ºi privilegii” ale þãrii101.

În aprilie 1783 Nicolae Caragea (aceasta ne explica poate ºi rapidalui înlocuire ulterioarã) trimite cãtre Bulgakov (ambasadorul rus laConstantinopol) un memoriu privind încãlcarea de cãtre Poarta atratatului din 1774 ºi cerând domnia ereditarã (în beneficiul sãu,bineînþeles) ºi „respectarea privilegiilor þãrii”102 .

Ca urmare a acestor acþiuni dârze ale românilor în 1783, la venireape tron a lui Mihail Suþu noul domn va primii un act emis la 10 martiepe care Vãcãrescu îl prezintã astfel legându-l ºi de capitulaþii „Iara dã la’83 augustu venise domn aici Mihail Vodã ªuþu ºi dupã acestu tractat ces-a sãvârºit la ghenaie ’84 dedese prea puternica împãrãþiei ºi ÞãriiRomâneºti un deosebit hatiºerif cu multe privileghii decât acel ce au datla ’75103 (tot el scrisese despre tratatul de la Kuciuk Kainargi: ºi la

99 L. Boicu, Principatele Române p. 231.100 V.A.Urechia, Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de la 1774-1786,Bucureºti, 1893, p. 177-178.101 L. Boicu,Principatele Române, p. 233.102 vezi actul la V. Sotropa op.cit., p. 37 ºi L. Boicu, Principatele Române p. 236.103 ibidem p. 237.

48

1774, iulie 4, s-au încheiat pacea la Kainargic) înnoind ºi oareºcare privileghiiale Moldovei ºi Þãrii Româneºti”104.

Ce e cu aceastã avalanºe de document enumerând privilegii aleþãrii în condiþii tot mai precise?

Nimic altceva decât rezultatul presiunii diplomatice româneºtipractic continua de la 1768, când într-un moment de euforie (notat dar ºibatjocorit de filoturcul Ienãchiþã Vãcãrescu: „gãsim pã polcovnicul Nazarie,îl întâlnim cât pe un mântuitoriu al þãrii ºi ne zice: ce cãutaþi a merge lafeldmareºalul cãci oaste vine multã, mai bine sã mergeþi la împãrãþie. Sãcereþi privileghi, ca ºi cum ar mai fi rãmas altã treabã pã aici dã stãpânireaþãrii ºi numai privileghiile lipea”105) s-a crezut prãbuºirea imperiuluiotoman mai aproape decât era. Înfierbântaþi de discuþiile din anii anteriori,de capitulaþiile plãzmuite cel mai târziu în 1768 toþi aceºtia au crezut cãvãd ceasul independenþei sub protecþia Rusiei venit, „curând ei au avutînsã prilejul sã constate cã speranþele lor în ceea ce priveºte posibilitateaprãbuºirii Imperiului otoman erau nejustificate”106.

Ca urmare dupã 1774 ei „au solicitat sprijinul diplomaþiei ruse,pentru a-l determina pe padiºah sã emitã un act special cu putinþã, toatedrepturile ºi privilegiile de care urmau sã se bucure ei în viitor suboblãduirea Porþii107.

Numai în perioada 1774-1786 sub dubla presiune a Rusiei ºi aboierilor Poarta va da pe lângã o multitudine de nizamuri108 ºi hatiºerifeca cele din 1774; Senedul din 1783 ºi un nou hatiºerif în 1784 toategarantând drepturile enumerate în capitulaþii (acele ce erau cât de câtconforme cu interesele Porþii).

În plus aºa numita Convenþie explicativã de la Constantinopoldin 1779 (convenþia de la Ainalî Kavak, cum a fost supranumitã) a fãcutca „regimul de vasalitate impus prin voinþa unilateralã a Porþii a fostînlocuit printr-un raport convenþional prevãzut în tratate internaþionale ºi

104 Poieþii Vãcãreºti, Opere p. 288.105 ibidem p. 237.106 ibidem p. 262.107 V. Ciobanu, La graniþa a trei imperii, p. 51.108 ibidem p. 55.

49

garantat de acestea”109 „cu drepturi ºi obligaþii reciproce ale pãrþilorcontractante”110.

De ce oare Rusia va înscrie cu atâta asiduitate capitulaþiile în pro-gramul sãu? Existau pentru ea avertismente cã la un moment dat capi-tulaþiile vor putea deveni negative, elemente de blocare a ambiþiilor ei.

Astfel în 1771, la Constantinopol, s-a semnat un tratat între Austriaºi Poartã în care contra Olteniei, Viena se obliga sã obþinã retrocedareateritoriilor ocupate111 . Protestele au curs imediat arãtând ca Imperiulotoman are obligaþia prin capitulaþii de a apãra teritoriile Þãrii Româneºti112

nu de ale înstrãina.Astfel Rusia îºi semna blocarea intenþiilor sale viitoare de anexiune

cãci „Imperiul otoman nu putea ceda teritoriul unui stat aflat doar subsuzeranitatea ºi nu în componenþa sa”113.

Atunci cum se explicã aceastã insistenþã ?Simplu „luatã pe nepregãtite Rusia îºi va formula cu timpul obiectivele

politice”114.Acþionând cu vigilenþã, cu rapiditate, descriind capitulaþiile ca

mari oportunitãþi pentru Rusia, punându-i documente favorabile ladispoziþie, intervenind în discuþiile de pace, permanent activi boieriiromâni au ilustrat Rusiei, care nu avea încã un plan pentru regiuneabalcanicã, un plan de acþiune.

Boierii români au jucat pe douã fronturi, cu Rusia ºi cu Poarta ºichiar ºi pe al 3-lea, cu Austria ºi au reuºit sã învingã. În plus ei întâlneau ºiinteresul Rusiei care putea acþiona astfel nestingherit în detrimentulimperiului otoman fãrã a putea fi acuzatã de egoism, de a-ºi urmãrii propriileinterese ci din contrã lozinca ei era aceea a unui ajutor, a unei protecþiidezinteresate date unor state slabe de la poalele Carpaþilor. Un dublu interes

109 vezi Ion Ionaºcu, Relaþiile internaþionale ale României în documente, Bucureºti, EdituraPoliticã, 1971, p. 236.110 I.G. Vântu, G.G. Florescu, Unirea Principatelor, p. 46.111 ibidem p. 47.112 Istoria Basarabiei. De la începuturi pânã în 1998, Bucureºti, Editura Semne,1998, p. 27.113 ibidem p. 27.114 ibidem p. 38.

50

lega astfel cele douã diplomaþii ºi ducea deocamdatã Principatele larecunoaºterea drepturilor lor.

Între timp deja în vremea lui Mavrogheni straturi tot mai largi alesocietãþii româneºti înþelegeau sã reia discuþia despre capitulaþii, într-o„Cronicã Anonimã” a respectivei domnii se spune:

„Socotind c-om avea ticnãªi biata þarã odihnãA da numai zahanalePodvade ºi cheresteleIar cum bani ºi alte nevoiChirii de carã ºi oiNici le mai socoteam noi”115.

Astfel în preajma izbucnirii noului rãzboi tensiunea internã ºiexternã în jurul capitulaþiilor era din nou maximã, dupã cum au observatmulþi comentatori „Rusia se sprijinea pe aºa-zisele capitulaþii aleromânilor ca pe acte juridice intrate în dreptul internaþional ceea ce turciinu contestau teoretic ci le ignorau din motive practice”116

Trebuie arãtat cã în aceastã perioadã (1768–1787) cele mai mariprogrese le-a fãcut teoria ºi aplicarea practicã a capitulaþiilor: Moldova.

Aceste progrese sunt înregistrate ca urmare a recuperãrii completea tradiþiei cantemiriene ºi a operei lui Petru Depasta. În special ultimulîncepe prin opera sa „Cronica Domnitorului Constantin NeculaiMavrocordat” o recuperare a capitulaþiilor ºi a rostului lor în politica externãa principatelor astfel aflam cã la 1742 „unii din leºi sãrind peste ºanþurilede hotar, încãlcau, tara trecând peste margini, vodã stãrui puternic pentruconfinele Moldovei ºi dupã ce se întruniserã arbitrii de ambele pãrþi lapunctul atacat de contestare cu tãrie respingând atacul, revendicãprerogativele Principatului”117 iar în timpul rãzboiului din 1768-1774sunt alungaþi „niºte turci nesubordonaþi legilor (…) fondându-ºi locuinþeuneori cu porunci împãrãteºti, alte dãþi cu învoirea ºi concursul celor de laputere… stãteau neclintiþi, vodã îi respinsese silind mulþimea cea îndãrãdnicã

115 ibidem p. 27.116 Cronici ºi povestiri româneºti versificate, p. 257.117 L. Boicu, Principatele române, p. 256.

51

a se strãmuta cu totul”118 Iatã deci un exemplu clar de aplicare a capitulaþiilorîn perioada conflictului.

Tot acum are loc, aºa cum am menþionat, ultima etapã a receptãriioperei cantemirene.

Operã ce ilustra tradiþia închinãrii þãrii a primelor capitulaþii„Bogdan a fãcut Moldova tributarã turcilor. De aceea turcii îi numescBogdani pe Moldoveni”119 .

„Românii îi opuserã o armatã destul de frumoasã, dar strâmtoraþifãrã speranþã de ajutor ºi persecutaþi de fierul inamicului ei nu aveau aalege decât sau a murii sau a-ºi pierde libertatea ºi se supuserã unuitribut anual sultanului120 .

Legenda închinãrii lui Tãutul ºi a lui Bogdan este prezentatã laCantemir un pic diferit aºa cã o prezentam în întregime, deoarece ea dãimpresia de negocieri-tratative ºi abia în final doua înþelegeri de tipcontractual. De aici probabil ºi ideea capitulaþiilor ca un contract: „Tãutulogofãtul vine ca delegat al lui Bogdan, principele Moldovei….admis înaudienþã declarã cã are misiunea de la principele ºi de la poporulMoldovei de a oferii sultanului amândouã Moldovele sub condiþiunionorabile, în special ca religia lor sã rãmânã neatinsã ºi þara sã plãteascãtribut anual Porþii … (sultanul – n.n.) acceptã din toatã inima condiþiunilepropuse, le confirmã cu scrierea mãriei sale proprii ºi actul acesta îl dadelegatului pentru a îl duce principelui sãu121.

Dupã aceea Soliman se întoarce… ºi pe când era aproape de Sofiavine Bogdan cu unii din boierii sãi înaintea lui ºi îi prezintã 4000 degalbeni, 40 de cai moldoveneºti ºi 24 de vulturi cu promisiunea de a-itrimite în tot anul la Constantinopol asemenea dar, în semn de profundãsupunere. Împãratul priveºte pe Bogdan cu toatã distincþia ºi ratifica dinnou condiþiile contractate cu delegatul”122.

118 C. Erbiceanu, Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotã, Bucureºti,1888, p. 316.119 ibidem p. 318.120 D. Cantemir, Istoria imperiului otoman. Creºterea ºi scãderea lui. Bucureºti, 1876,Editura Academiei p. 62.121 ibidem p. 98-99.122 ibidem p. 272-273.

52

Vedem deci în aceastã operã o serie de elemente pe care le vomregãsii în istoria capitulaþiilor: 1) adunarea generalã a þãrii ce decideînchinarea; 2) trimiterea unui delegat înarmat cu depline puteri, dar ºicu un set de condiþii; 3) Aceste condiþii sunt acceptate precum un contractºi transformate într-un act emis de sultan.

Aceastã metodã de stabilire a închinãrii ne duce la o dublã ipotezã:fie boierii români la 1768 au construit capitulaþiile sub forma unui tratatpe baza acestor informaþii de la Cantemir ºi de la Cantacuzini ºi a diverseloracte furnizate de Poartã de a lungul timpului pentru întãrirea privilegiilorMoldovei ºi Þãrii Româneºti ºi au alcãtuit un tratat perfect real în fond,dar inexistent ca formã s-au aveau între actele lor, delegaþii deîmputernicire, mai vechi, ale celor trimiºi sã negocieze închinãri, acte cear fi stabilit clar care erau condiþiile pentru închinare ºi care au stat la bazaîntocmirii ahidnamelor originale. Fie prima ipotezã, fie cã dupã toate acesteacte ºi relatãri boierii au creat ei însãºi condiþiile iniþiale ale închinãrii, fiecã se aflau în posesia unor acte121 ce enumerau condiþiile de obþinut pentruînchinare ºi care pãreau adevãrate tratate mai lipsind doar semnãtura pãrþiiotomane, lipsã pe care boierii români au suplinit-o.

O concluzie e clarã ºi dorim sã o repetãm: capitulaþiile au un fondinformaþional, real, conþinutul e existent istoric ºi regãsibil în acte ale timpului,doar forma este tipicã pentru o viziune de tip contract, specificã diplomaþieieuropene ºi româneºti (de tradiþie bizantinã) ºi diferitã de cea islamicã.

E posibil ca aceastã formã sã fie existenta ºi în mentalitatea celorce au acceptat primele ahidnamele conºtienþi cã ei au înregistrat un actcontractual ºi nu unul unilateral pãstrând în arhivele lor atât condiþiileînaintate Porþii sub semnãtura domnului ºi ahidnameul de rãspuns, ce lesancþiona, cu semnãtura sultanului.

Deci în opinia lor, un tratat specific european. Relatãri de epocãne sprijinã în a crede aceasta: Filippo Buonoccorsi Callimachus scrie„…valahii, care neam e astãzi divizat în douã pãrþi…(au rezistat turcilor– n.n.)……mult timp dupã aceasta au ajuns totuºi la supunere astfelîncât sã îºi pãstreze toate legile lor împreunã cu avuþiile ºi pânã aproapeºi libertatea”123.

123 ibidem p. 275.

53

Deci cum se aprecia: „textul lui Callimachus dovedeºte nu numaicã acest statut special al Þãrii Româneºti ºi Moldovei în raport cu Imperiulotoman era cuprins în convenþii ºi tratate dar ºi cã aceste tratate eraucunoscute în sferele diplomaþiei europene”124.

Aceasta este în opinia noastrã cea mai credibilã variantã.Informaþiile istorice bogate de la Cantemir, Constantin Cantacuzino,Filipeºti, cronicari vechi125 ºi acte din arhive126 toate au creat (împreunãcu memoria colectivã ce pãstra amintirea marilor adunãri ale þãrii ceacceptaserã închinarea) aceasta abundenta de material privind teoriacapitulaþiilor.

Acestea erau premizele pentru clasa politicã din principate de afãurii teoria capitulaþiilor ºi au încurajat-o în fond sã continue a faceacest lucru pânã la jumãtatea sec. al XIX-lea cu conºtiinþa cã toate acesteacte erau adevãrul ºi doar reparau o dubla nedreptate. Pe de o partedispariþia originalelor ºi pe de cealaltã parte vizau transformareasistemului islamic de închiere a pãcii într-unul european. Nu un fals ci otraducere a tradiþiei orientale – turceºti într-un limbaj diplomaticacceptabil european: tratatul.

Conþinutul e real, forma tipic europeanã, nu e de mirare cã boieriidin principate au continuat lupta producând noi ºi noi tipuri de capitulaþii,realitatea lor li se pãrea atât de evidentã, transpunerea lor în limbajdiplomatic european atât de necesarã încât ei erau convinºi cã doarreproduc acte desuete aparþinând altui timp într-un limbaj modern.

În aceste condiþii este lesne de înþeles cã toate pãrþile pe mãsurãce se apropia rãzboiul încercau sã-îi atragã pe români prin promisiunipe baza capitulaþiilor.

Un firman al lui Abdul Hamid I e ilustrativ pentru presiunile pecare ruºii ºi austriecii le fãceau asupra românilor prin intermediul unorpromisiuni atractive bazate pe capitulaþii: „potrivit vicleniilor lormoscoviþii ºi austriecii, duºmanii împãrãþiei se vor gândii sã înºele

124 precum cel de la 1456 dat boierului Mihu, vezi I. Ionaºcu Relaþiile internaþionale p. 117.125 ªerban Papacostea, Tratatele p. 97-98.126 ibidem p. 99.

54

raielele, iar unele vor putea da crezare pãrerilor lor rãtãcite”127 Dacã nuo vor face rãsplata va fi mare ºi principatele „vor fi ocrotite de corvezi….,se vor convinge de roadele devotamentului lor ºi al serviciilor fãcute cudreptate faþã de înaltul meu Devlet. De asemenea este clar cã ºimitropoliþii, episcopii, egumenii, cãlugãrii, boierii ºi notabilii de acolovor fi trataþi cu bunãvoinþã ceea ce va duce la sporirea respectului faþãde persoanele lor, iar locuitorii þãrii vor fi trataþi de acum încolo cumilostenie…de azi încolo sub umbra înaltei mele împãrþii raialele nuvor fi supãrate în nici un fel ºi se vor depune eforturi pentru ridicareabunãstãrii lor prin scutiri ºi libertãþi”128.

Practic promisiuni masive pe baza capitulaþiilor dar fãrã a sepreciza acest lucru clar.

Asemenea pãcãtosului de o viaþã nici în ultimul moment Poartanu renunþa la proastele sale obiceiuri ºi nu e de mirare cã multã lume apreferat sã susþinã în continuare politic Rusiei, în special, mult maideschisã în a privii problema capitulaþiilor ca propria ei problemã.

Rãzboiul început va accelera aceastã lentã, dar ireversibilã miºcarede desprindere de sub tutela otomanã ce stimuleazã energiile latente aleclasei stãpânitoare, forþând-o sã iasã din pasivitate ºi sã-ºi elaboreze ostrategie politicã”129.

Dupã primul an de operaþiuni militare, în care Moldova este practicocupatã (1787) prin trãdarea principelui Alexandru Ipsilanti, în 1788,datoritã rezistenþei lui Mavrogheni operaþiunile militare treneazã pe liniaCarpaþilor pentru ca în 1789 echilibrul sã se rupã la Mãrtineºti, la Focºani,la Râmna unde pe rând trupele ruso-austriece obþin victoria, Bucureºtiule ocupat ºi linia Dunãrii desparte acum cele 2 tabere aflate în conflict.

127 vezi Radu Popescu, Istoriile domnilor Þãrii Româneºti, Editia. C. Grecescu, Bucuresti,1963, p. 23 ºi Istoria Þãrii Româneºti (1290-1690) Letopiseþul Cantacuzinesc Editia C.Grescescu, Simonescu, Bucureºti 1960 p. 4 ambele evocând „închiderea Þãrii Româneºtiºi a lui Laiotã Basarab” cea mai veche tradiþie despre închinare.128 cum de exemplu doar Mahomed al II-lea a eliberat acte referitoare la închinareaMoldovei în 1455; 1456; 1479/80, e puþin probabil ca mãcar unul din aceastã multitudinede acte sã nu fie supravieþuit pânã în sec. XVIII-lea.129 Documente turceºti vol. II p. 289.

55

Este acum un nou moment de acþiune politicã, ºi de luptã pentru „capitulaþii”,lupta condusã acum de un alt strãlucit reprezentant al familiei Cantacuzino– Ioan Cantacuzino.

Revenit din Rusia, datoritã sãrãciei, integrat de Mavrogheni înnoua armatã a þãrii va profita de ofensiva acestuia în Transilvania spre adezerta. Ulterior va lua contact cu trupele ruse ºi va reveni în principatulaflat acum sub administraþie ruso-austriacã. Aici dorind ºi el reîntoarcereadomniilor pãmântene ºi refacerea privilegiilor þãrii bucurându-se ºi deîncrederea Rusiei ºi prietenia lui Potemkin concepe planul folosirii dinnou a capitulaþiilor spre a rezista în faþa austriecilor ce ar fi vrut sãîncorporeze Þara Româneascã.

Dupã cum aprecia ºi N. Bãlcescu: „ Ioan Cantacuzino face copiidupã actele tatãlui sãu ºi hatiºerifurile ce garanteazã graniþele þãrii ºiface un protest cu semnãturile falsificate ale boierilor care îi obliga peturci sã renunþe la malul românesc al Dunãrii”130.

În momentul ocupãrii Þãrii Româneºti, Austria va încerca sa o iadin nou înaintea Rusiei, solicitând boierilor þãrii prezenþi la Bucureºtiun jurãmânt de credinþã faþã de împãratul de la Viena. Act faþã de careIoan Cantacuzino se opune vehement cãci „Aceste articole era cu totulnedrepte mai întâi cã ele nu chezãºuea nici unul din privileghiurilePrincipatului”131.

Conform tradiþiei antiturce a familiei Cantacuzino (dupã execuþiadin dec. 1715 a lui ªtefan Cantacuzino ºi a tatãlui sãu stolnicul ConstantinCantacuzino aceasta devenise o chestiune de orgoliu familial ) IoanCantacuzino se va sprijinii în toate actele sale pe diplomaþia rusã,interesatã în a nu vedea Viena într-o poziþie de forþã la Dunãrea de Jos,(Din nou tradiþia familiei Cantacuzino se fãcea simþitã: ne aducem amintede vorbele de la 1658 ale postelnicului Constantin Cantacuzino care„mult plângea ºi sã vãeta pentru sãraca de þarã, cum va sã-ºi piarzãlegea ºi sfintele biserici sã se facã meceturi132.

130 ibidem p. 288-289.131 P. Cornea, Originile romantismului românesc. Spiritul public, miºcarea ideilor ºiliterature între 1780-1840, Editura Minerva, Bucuresti, 1972 p. 38.

132N. Bãlcescu, Opere, Scrieri istorice, politice ºi economice 1844 – 1847, vol. I.,Bucureºti, Editura Academiei, 1974, p. 121.

56

În fond Ioan Cantacuzino nu e singurul (chiar dacã e pe departepersonajul cel mai important al luptei pentru capitulaþii în acest moment);„la sud ºi la est de Carpaþi, în contextul rãzboaielor ruso-austro-turce ºia primejdii dispariþiei statalitãþii româneºti, s-a produs o puternicã reacþiefaþã de proiectele strãine, de organizare a Principatelor Române ºi dedefinire a statutului lor politico juridic de autonome în virtutea tradiþieiistorice a Þãrii Româneºti ºi Moldovei”133-134.

În sprijinul acestei idei îl putem cita chiar pe Ienãchiþã Vãcãrescucare având idei politice contrare lui Cantacuzino, (de altfel el trãia înacel moment în Imperiul otoman încercând sã îl sprijine în lupta pentrurecuperarea Principatelor) ºi care , câþiva ani mai târziu, confruntat cucereri de ilegale din partea Porþii ºi cu o foamete în þarã (în vremea luiConstantin Moruzi) va refuza sã dea grâul þãrii cãci: „graiul e luat dinÞara Româneascã conform unui simplu obicei nemenþionat în „tractatele”cu Poarta pentru cã vechile hatihumaiumuri ale þãrii nu pomenesc despreaceasta”135.

Deci unitate de idei, indiferent de tabãra aleasã în folosuldrepturilor þãrii prevãzute de capitulaþii.

În momentul în care Austria se pregãteºte sã iasã din scenã (varalui 1790) Ioan Cantacuzino va înainta la conferinþa de la ªistov unmemoriu în care aratã cã „românii formeazã o naþiune, iar turcii sã lerestituie teritoriul uzurpat, domnitorul sã fie ales nu numai de boieri cide o adunare naþionalã compusã din cele trei stãri (influenþa revoluþieifranceze – n.n.) tributul fixat la 300 de pungi, fãrã obligaþia de aaproviziona Poarta ºi fãrã monopolul cumpãrãturilor, protecþia cele 3puteri (Rusia, Austria, Prusia) – (sã nu uitãm cã Prusia era cea caremedia înþelegerile de la Siºtov ºi preluase de la Franþa dezmembratã derevoluþie misiunea de a proteja Poarta135 – n.n.) teritoriul neutralizat ºiapãrat de o armatã naþionalã136.

133 ibidem p. 118.134 ibidem p. 130.135 Stefan Stefãnescu, Istoria Românilor p. 120-121.136 vezi Dan Berindei, Românii ºi Europa…

57

Aºa cum avea sã îl aprecieze la 1845 N. Bãlcescu, el ºtie cã „TaraRomâneascã este o þarã liberã, ea îºi are drepturile sale….silitã deîmprejurãri fatale, Þara Româneascã trebuie în urmã sã se plece, sã serecunoascã supt protectoratul Turciei, iar niciodatã a-i fi roabã”137.

Ca urmare a acestui uriaº efort „Poarta a reconfirmat statutuljuridic al raporturilor sale cu Principatele”138, la finele rãzboiului.

Aceastã recunoaºtere se datora în mod clar ºi preluãrii de cãtreRusia (ºi de teama Austriei) a luptei pentru capitulaþii la intervenþiapatrioþilor români. Pentru Rusia „restituirea (principatelor – n.n.) nutrebuia sã fie însã o restituire pur ºi simplu. Dacã nu se putea obþinedeplina lor independenþã, sultanul trebuia determinat sã garanteze cã varespecta condiþiile în care ele s-au supus, iniþial, Porþii otomane”139.„Totuºi Ecaterina nu ºi-a mai putut realiza planurile sale grandioase.Poarta otomanã a recuperat Principatele Române cu condiþia principalãde a respecta clauzele care le priveau din tratatul din 1774, convenþiadin 1779 ºi actul din 10 martie 1783”140 Era deci încã o victorie a claseinoastre politice, care luptându-se pentru capitulaþii înþelesese cã „trebuiautrase toate foloasele din aceste contradicþii de interese, pentru a compensa,în mãsura în care era posibil, repercusiunile, uneori dezastroase pe carele aveau pe diverse planuri, asupra poporului român ºi de cele mai multeori, conducãtorii lor politici au reuºit sã o facã”141.

Observatorii acelui timp au apreciat ºi ei pacea de la Iaºi (ianuarie1791) ca o mare victorie a capitulaþiilor: „dupã pacea de la Kainargi,peste ani 19 deschizându-sã iarãºi rãzboiul între muscalii cu turci …s-auîncheiat iarãºi pace, rãmânând aceste douã þãri, iar supt turci ºi tot cuprivileghiurile lor”142.

Odatã încheiat rãzboiul ºi noua generaþie de creatori de capitulaþii atrebuit sã se retragã în Rusia. Nici de aceastã datã speranþele lor nu s-au

137 V. Cândea, D. Giurescu, Pagini din trecutul diplomaþiei p. 205-206.138 vezi de acelasi autor Þara Româneascã de la Basarab I Intemeietorul la Mihai Viteazul,Bucureºti, Editura Politica, 1970.139 L. Boicu, Principatele române p. 270.140 N. Bãlcescu, Opere I, p. 23.141 L. Boicu, Principatele române p. 270.142 România în relaþiile internaþionale p. 41.

58

împlinit. Imperiul otoman a rãmas în continuare puterea suzeranã. IoanCantacuzino disperat s-a dus la Iaºi unde a întâlnit un Potemkin pe moarte,care l-a consolat oferindu-i azil în Rusia ºi avertizându-l împotrivarãmânerii în þarã. Potemkin mort ca ºi planurile lui Cantacuzino legate deRusia, în disperare de cauzã, el, marele duºman al Austriei i-a înaintat unmemoriu solicitându-i sã ia sub protecþia ei Principatele.

ªi acest memoriu rãmas fãrã rãspuns, Ioan Cantacuzino s-arefugiat în Rusia continuând sã se preocupe de politica ºi istoriaPrincipatelor143. De la el ne rãmâne însã o ciudatã scriere care nepovesteºte „cã atunci când armata rusã ocupa Moldova prinþul Potemkina ars actele de drepturi ºi privilegii ale provinciei obþinute pe cândMoldova a fost cedatã Turciei”144. Aceastã însemnare face parte dinlungul ºir de distrugeri ale arhivelor din Principate, distrugeri care îisileau pe boierii români ca în lipsa actelor lor originale privindcircumstanþele supunerii la turci sã plãsmuiascã altele noi conforme curealitatea istoricã.

Din acest moment Imperiul Otoman va opera o schimbare detacticã acceptând recunoaºterea capitulaþiilor, actele care vor urma înperioada urmãtoare vor beneficia toate de aceeaºi marcã.

Adicã de recunoaºterea existenþei în arhivele imperiului a unoracte conþinând înregistrãri ale privilegiilor principatului, privilegiiconþinute în capitulaþii. Astfel la 30 sept. / 3 oct. 1791 Poarta emite unfirman cu privilegiile principatelor: „când au fost cercetate condicile deporunci aflate în pãstrare la Divanul meu împãrãtesc, s-a gãsit scris cãfuseserã date În repetate rânduri porunci înalte ca, dupã ce raialele ÞãriiRomâneºti ºi Moldovei, care sunt ca ºi chelerul Înaltei mele împãrþii, îºivor da griziele lor dupã trebuinþã, sã nu se mai perceapã pentru socotelilevechi, nici bani ºi nici altceva orice ar fi ele, iar în vãzul certurilor dintremusulmani ºi raiale - voievodul Þãrii Româneºti sã le dea drepturile cese vor dovedi”145 etc. Textul este mult mai mare (vezi anexe) ºi cuprindetoate privilegiile menþionate în capitulaþii (minus domnia pãmânteanã).

143 ibidem p. 53.144 Vlad Georgescu, Memoires…, p. 91-92.145 V. Ciobanu, La graniþa a trei imperii p. 6.

59

În faþa protestelor tot mai mari ale boierilor, ce solicitau dreptul lorla autoritate ºi putere în þarã. ( cãci aºa cum am arãtat în aceastã perioadãrolul capitulaþiilor e predominant antigrec ºi antifanariot ) Fãrã a acceptadomnia pãmânteanã, Poarta face totuºi un pas în ale recunoaºte autohtonilorun drept privilegiat la funcþii. Totuºi modul de redactare al firmanului esteo adevãratã capodoperã diplomaticã. Recunoscând principiul vechilorcapitulaþii cã voievozii sunt stãpâni pe principatul lor, dar nerecunoscânddreptul la domnie pãmânteanã, recunoscând prioritatea boierilor din þarã,dar lãsând-o la decizia voievodului. În fond Poarta se juca cu principateleun fel de „uite popa, nu e popa” diplomatic care va produce din nou iritare.

Astfel la 19/28 octombrie 1791 era emis urmãtorul firman: „când aufost cercetate înscrierile de porunci pãstrate la Divanul meu împãrãtesc…s-a gãsit cã în privinþa posturilor de provincie… chestiunea acordãrii lordepindea de alegerea domnilor. De aceea în înalta poruncã acordatã maiînainte cu privire la condiþiile nizamului þãrii se aflã scris ºi cuprins cã înprivinþa posturilor care aparþin, de regulã, boierilor celor 2 þãri, dându-seîntâietate drepturilor boierilor vilaietului chestiunea folosirii, dupã cerinþe, acelor devotaþi, fie dintre greci, fie dintre localnici, este lãsatã ºi datã peseama voievozilor lor.”146.

Tot în acelaºi firman mai are loc o premierã o nouã recunoaºterea vechimii acestor privilegii:

„De asemenea ei mai scriu ca regulile lor veºnice, pe care, contrarîngãduinþei Înaltei împãrãþii se stricase……sa fie ca în trecut ºi sã seacorde mila ºi îndurarea mea….pentru ocrotirea privilegiilor acordatemai înainte ºi pentru menþinerea clauzelor ºi regulilor cuprinse în înaltaporuncã împodobitã cu hatt-i-humaiun”147 .

E aici vorba de un efort enorm venit din partea Porþii, în dorinþade a-ºi ralia principatele, de a le mulþumii. Nu numai, prin acordarea aaproape toate privilegiile solicitate, dar ºi prin recunoaºterea sursei loristorice, a vechimii lor ºi a existenþei lor în arhivele otomane, ba chiar ºia responsabilitãþii pentru cãlcarea lor. Bineînþeles sunt limite în acest efort

146 Zilot Românul, Opere, p. 188.147 Din nefericire aceste opere nu ne-au parvenit, ele sunt probabil pãstrate undeva înRusia.

60

al sultanului reformator Selim III, de a gãsii o cale de dialog cu clasapoliticã româneascã. Limite determinante de sistemul de corupþie bazat pedomnia fanariotã ºi care implicit nu favoriza împlinirea principalei cereri aclasei politice: domnia pãmânteanã. Ca ºi crearea chiar la graniþeleprincipatului a focarului de tensiune de la Vidin focar care v-a provocanenumãrate daune principatelor orientându-le din nou148 spre unica soluþie:colaborarea cu Rusia ºi rãzboiul.

De altfel în aceastã perioadã încep a fi folosite cu insistenþã termeniide: mefuz ül - kalem, ve maktu-ül kadem”, adicã cele douã þãri româneºti,sunt „separate la cancelarie ºi se interzice cãlcarea lor cu piciorul – elefiind „libere în toate privinþele” (min küllü vücüh serbest)149 toate acesteafiind consecinþe ale acestui efort menþionat, de a pune pe o bazã nouã relaþiilebilaterale, lipsind de pretext, pentru eventuale noi rãzboaie, Rusia.

Se încerca astfel sã se punã capãt perioadei în care „încãlcândahidnameurile” cu Þãrile Române Poarta otomanã dispunea tot mai multde teritoriul (principatelor)… ca de un teritoriu al Imperiului otoman”150.

Din nefericire pentru acest plan nãvala grecilor nu numai cã îºicontinua nestingherit cursul ci se ºi agrava pânã la insuportabil în vremealui Constantin Hangerli (1797-1799).

„ªi apoi sã nu ne mirãm pentru ce nãvãleau învãþaþi (ºi nu numai- n.n.) greci în þãrile Românilor rãspunsul este scurt ºi pozitiv. Pentru cãaici la noi gãseau ºi adãpost ºi siguranþã ºi libertate de ajunsã pentru a-ºiexprima pe faþã ºi pe larg cugetãrile lor, ceea ce lipsea în imperiul otomanpentru cã þãrile noastre îºi conservaserã prin tratatele de capitulaþie unnumãr de prerogative de independenþã faþã cu popoarele din Turcia: pecând acelea erau paºalâcuri subjugate cu sabia iar pentru conservareaacestor prerogative s-au luptat mulþi ºi dintre Domnitorii Fanarioþi”151.

Acum clasa politicã româneascã lupta prin aceleaºi capitulaþii ase rupe de uricioasa tutelã pe care grecii le-o impuneau ºi pe care ovedeau legatã de Poartã, iar aceasta nu avea tãria de a rupe aceastã

148 Documente turceºti vol. II p. 5-11.149 ibidem p. 15.150 ibidem p. 15.151 vezi D. Eclesiarhul, Hronograf, p. 89.

61

legãturã, profitabilã financiar, dar ruinãtoare politic. Ruinãtoare pentru cão expunea intrigilor Rusiei, care nu ezita nici un moment a apãra ºi lãrgiidrepturile principatelor ºi a intervenii tot mai hotãrât, de acum în oriceproblemã în care îi era solicitat suportul prin dovezi din „capitulaþii”.

În direcþia acestei permanente intruziuni a Rusiei în problemacapitulaþiilor ºi a folosirii de cãtre ea a dreptului de intercesiune înfavoarea principatelor, drept ce îi fusese recunoscut de ultimele douãtratate de pace, putem menþiona permanentele acþiuni ale consululuigeneral rus în principate; I.V. Severin. Acesta îºi baza pretenþiile „pestipulaþiile referitoare la Moldova ºi Þara Româneascã ale tratatelor ºiconvenþiilor ruso-turce, începând cu cel de la Kuciuk – Kainargi ºiterminând cu cel de la Iaºi, inclusiv, …atunci procedeul în discuþie trebuiesã fie avut ca scop sã demonstreze tuturor puterilor interesate, dar ºiromânilor înºiºi, cã poziþia internaþionalã a Principatelor Române eracea definitã de actele diplomatice amintite, cu toate concluziile care sedesprindeau dintr-o astfel de interpretare”152.

Adicã, cã poziþia Principatelor depinde în întregime de Rusia, debunãvoinþa ei. Care la un moment dat poate sã înceteze fãcând sã cadãîn desuetudine toate privilegiile dãruite de ea principatelor. Interesul eiîn ceea ce privea agitarea problemei capitulaþiilor în zona româneascãîncepea sã scadã tot mai mult. Drepturi ale românilor sancþionate deistorie ºi Poartã nu erau interesante pentru Rusia, ea le-ar fi dorit uitateºi înlocuite cu amintirile mai noi ale tratatelor ruso-turce, ca bazã adreptului internaþional al Principatelor. Cã nu a reuºit asta se vede dinchiar însemnãrile celor mici ºi anonimi ai timpurilor care totuºi notau pemarginea cãrþilor lor amintiri istorice, ca sã nu se piardã.

„Sã se ºtie de când au domnit ªtefan Vodã cel Bãtrân ºi au rãmasfiu sau Bogdan ºi au închinat turcilor Þara Moldovei, leat 6964’ (1456)se scrie într-o însemnare de sfârºit de secol XVIII – ce greºeºte doarpersonajele, dar are amintirea perfectã a anului în care Petru Aron asemnat vestita sa supunere faþã de Mahomed II.

152 V. Ciobanu, La graniþa a trei imperii, p. 109.

62

Un alt personaj T. Jora biv vel pitar scrie ºi el cã „La anul 6964 auînchinat þara turcilor Bogdan Vodã”153.

Aceste douã însemnãri sunt prin ele însele de o valoare excepþionalãcãci ne confirma primul an pus în capitulaþiile Moldovei prezentate lacongresul de pace de la Focºani, cel mai probabil, 1456, dupã vechile tradiþii.

Aºa încât în perioada, 1791–1806, cu toate eforturile Rusiei de a faceuitate capitulaþiile ele subzistaserã în amintirea oamenilor, în tradiþia lor, aºacum subzistaserã de secole. În plus „Poarta însãºi incapabilã sã îºi menþinãprin forþa armelor dominaþia în S-E Europei, invocã tot mai frecvent„capitulaþiile”. Era ºi aceasta o modalitate de apãrare în momente de slãbiciuneprin recunoaºterea faptului cã Moldova ºi Þara Româneascã, prin statutullor internaþional jucau rolul unor þãri autonome de la marginea Imperiuluiotoman având printre altele, funcþia unor state – tampon”154.

Totuºi cel mai important moment al perioadei rãmâne fãrã îndoialãeliberarea de cãtre Poartã a celebrului regulament – Kanunmame (apãruttocmai ca urmare a breºelor din sistemul otoman fãcute de tratatele de laKuciuk Kainargi, ªiºtov ºi Iaºi) „prin care se fãceau paºi înainte pe caleaîntãririi autonomiei lor, pe calea vechilor privilegii „Þara Româneascã ºiMoldova (se aprecia în document - n.n.) fiind din trecut ºi pânã acum,sloboade, în toate privinþele, prin separare la cancelarie ºi prin interzicereacãlcãrii lor cu piciorul, toate dãrile ºi arenzile se afla în seamavoievozilor”155.

Astfel aceastã carte de legi ne apare ca „o receptare din partea turcãa capitulaþiilor, a autonomiei Principatelor precizând cã aceste þãri”156 suntlibere ºi beneficiazã de un statut aparte în cadrul imperiului157.

În 1802 problema capitulaþiilor reapare într-o situaþie tensionatã încare þãrile române aflate sub presiunea jafurilor lui Pasvanoglu (în acestan domnitorul Þãrii Româneºti, Mihai ªuþu a ºi pãrãsit tronul de teama

153 I. Corfus, Însemnãri de demult, Iaºi, Editura Junimea, 1975, p.1.154 ibidem, p.1.155 A. Iordache, A. Stan, Apãrarea autonomiei. Principatelor române (1821–1859),Bucureºti, Editura Academiei, 1987 p. 8-9.156 L. Boicu, Principatele române p. 270.157 G.D. Iscru, Istoria modernã a României, vol. I, Bucureºti, 1997, p. 44.

63

acestuia) trebuie sã facã faþã ºi unor cereri materiale nejustificate dinpartea Porþii. Ceea ce ar fi fost altãdatã acceptat cu supunere va treziacum proteste ºi chiar un plan de solicitare a ajutorului Rusiei spre a îlelimina pe Pasvanoglu.

În orice caz se cere ajutor consulilor ruºi în temeiul tratatelor ºi alcapitulaþiilor spre a se rezista acestor cereri. Astfel în aprilie – mai 1802consulul rus la Iaºi va declara: „Chestiunea sarcinilor ºi impozitelorcerute din Moldova, peste mãsura dreptãþii, fiind aflatã de astã datã degloriosul þar al Rusiei aceastã stare a prilejuit punerea în miºcare asentimentelor sale de milã faþã de suferinþele coreligionarilor, potrivitfirii sale pentru eforturi continue… La mai sfãtuit pe sus numitul consulsã cerceteze sarcinile ºi impozitele care au fost înfiinþate cu gâlceavã dela data închierii tractatelor ºi condicilor ºi confirmãrii privilegiilor celor2 voievodate ºi condamnã dãrile… care au fost adãugate mai înainte saumai târziu, contra tratatelor”158 .

Ca urmare a acestor proteste, ºi a schimbãrii domnitorilor Mihailºi Alexandru ªuþu cu Constantin Ipsilanti ºi Alexandru Moruzi sultanulSelim al III-lea a dãruit ambelor þãri, la 17 octombrie 1802 un nou hatti-humaiun de recunoaºtere a privilegiilor lor.

„Þara Româneascã ºi Moldova fiind ca ºi chilerul Înaltei Porþi ºiasigurarea liniºtii, siguranþei ºi a tihnei locuitorilor ºi raialelor de acoloducând la propãºirea ºi la înflorirea celor 2 þãri, de aceea în trecut fuseserãîntocmite regulamentele lor de bunã ordine, care prevedeau clauze carese cereau respectate.

Dar cu vremea stricându-se unele clauze cuprinse în înalteleporunci….de aceea la vechile lor condiþii adãugându-se, de astã datã,de azi încolo, ºi alte câteva clauze au fost emise în aceste clipe douãporunci înalte care cuprind întãrirea nizamului celor douã þãri”159.

Cu toate aceste eforturi ale Porþii atât domnitorul cât ºi clasapoliticã din principate au rãmas apropiaþi de Rusia. Ambii domnitori

158 – textul integral al Kanunname în Documente strãine despre români, Bucureºti, 1979,Arhivele Statului p. 143-144.158 Documente turceºti, p. 160-161.159 ibidem p. 190.

64

numiþi ºi-au arãtat curând disponibilitatea pentru o politicã pro-rusã. Înspecial Constantin Ipsilanti a încercat recrutarea unei armate naþionale,l-a sprijinit cu bani ºi arme pe Caragheorghevici în rãscoala sa. Într-uncuvânt a desfãºurat permanent o politicã ostilã Porþii. Aceasta nu vaezita în 1806, la insistenþele noului ambasador francez Sebastiani sã îimazileascã pe cei doi domnitori, iar pentru Constantin Ipsilanti sã obþinãºi condamnarea la moarte.160

Rusia va considera aceasta ca o încãlcare a privilegiilor principatelorºi nu va ezita sã declare un rãzboi ce va dura 6 ani, sfârºindu-se abia subpresiunea intervenþiei lui Napoleon în 1812.

Toatã aceastã perioadã în care principatele au fost ocupate detrupele ruse au permis din nou un larg câmp de manevrã diplomaþieiboiereºti din Principate. Diplomaþie care a recurs din nou, dupã cum erade aºteptat la folosirea capitulaþiilor spre a-ºi atinge scopul. La felconvorbirile diplomatice ruso-turce, începute aproape imediat dupãdeclanºarea rãzboiului ºi continuate pânã la final au permis ºi celor douãpãrþi sã îºi expunã punctele de vedere în problema capitulaþiilor ºi arolului lor în politica internaþionalã.

ªi acest rãzboi ca ºi celelalte a avut prin insuccesele Porþii acelaºirol, înfrângerile militare succesive ale Porþii o obligau apoi la mai mult sãemitã în folosul Principatelor Române un ºir de acte, de privilegii. Acesteadãdeau conþinut legal capitulaþiilor aduse în desuetudine printr-o practicãpoliticã abuzivã. În acest sens sunt semnificative hatiºerifurile din 1774;1784; 1802 ºi 1806, Senatul din 1783 ºi firmanele din 1791 ºi 1792”161.

Aceste acte au devenit atât de importante mai ales în declanºareaacestui rãzboi din 1806–1812 (rãzboi care poate fi numit cu adevãratrãzboiul capitulaþiilor) încât în 18 octombrie 1806 sultanul îi va scrie luiNapoleon, numit Padichach de France, cã a trebuit sã consimtã lareintegrarea lui Constantin Ipsilanti ºi a lui Alex. Moruzi, în urmaameninþãrilor Rusiei ºi Angliei, deoarece prin destituirea celor doi

160 Pentru amãnunte vezi Anton Caragea, Fanarioþi: vieþi trãite sub semnul primejdiei în„Magazin Istoric” nr. 10; 11; 12 /2000.161 A. Stan Protectoratul Rusiei, p. 14.

65

voievozi el încãlca capitulaþiile þãrilor române unde se prevedea un termende domnie de 7 ani162 .

Iatã deci pretextul folosit de Rusia spre a declara rãzboiul: încãlcareacapitulaþiilor. Odatã ocupate Principatele, ºi Rusia se va lovi de aceeaºiproblemã: încãlcarea acum de cãtre ea a capitulaþiilor în încercarea de aface faþã efortului financiar al susþinerii frontului.

Clasa politicã româneascã îi va spune clar în faþã Rusiei cã nuacceptã tocmai de la ea încãlcarea privilegiilor þãrii.

Naum Râmniceanu povesteºte: la 24 aprilie 1807.L-a camera veliþilor adunându-se din ordin Domnesc toþi boierii,

naþia ºi mazili ºi arhiereii.S-a citit urmãtorul pitac domnesc … sã se cugete cu toþi ºi sã afle

venit de unde sã scadã cheltuielile acestor armate. Arhiereii însã ºi toþiboierii veliþi s-au opus cu anafora cã înaltele oficiilor lor sunt una dinprivilegiile vechi ale þãrii ºi cã au bune nãdejdi la Înãlþimea sa cã nunumai vechile privilegii vor rãmâne nestrãmutate, dar cã ºi altele nouãvor obþinea dupã fãgãduinþa ce le-a dat”163.

ªi Napoleon ºi-a exprimat în aceastã perioadã interesul pentrucapitulaþii, când îngrijorat de posibilitatea ca Anglia sã fie principalabeneficiarã a prãbuºirii imperiului otoman a depus eforturi continue „învederea întãririi suveranitãþii otomane asupra Principatelor Româneconsideratã ºi ca o posibilitate de barare a accesului Rusiei sau Austrieila gurile Dunãrii”164.

Naum Râmniceanu îºi exprima tot în aceastã perioadã, în scrierea„Despre originea românilor” mândria de a fi român, de a fi încã liberdatoritã capitulaþiilor „Al treilea din bravurile sabiei, a cãrora trofeeprin ajutorul lui Dumnezeu cu glas mare se predicã libertatea pretutindeni

162 D. Eclesiarhul, Hronograf, p. 158, vezi N. Iorga, „Les avatars diplomatique desDescorches a Constantinopole” în Revue Histotique du Sud-Est European, Bucureºti, IV(1928), p. 214-230.163 C. Erbiceanu, Cronicari greci p. 271.164 România în relaþiile internaþionale, p. 57, vezi Dumitru Almaº, Poziþia lui Napoleon Ifaþã de Þãrile Române pânã la pacea de la Tilsit (1807) în Analele Universitãþii din Bucureºti(Istorie), IX (1960), p. 65-84.

66

a credinþei noastre ortodoxe ºi a celorlalte obiceiuri încât ºi sunetul clopoteloreste neîmpiedicat. Acestea nu mândrindu-ne le spunem ci reprezentândgloria strãmoºilor”165.

Extrem de important pentru poziþia ºi a celor douã pãrþi aflate înconflict este un raport din 5 noiembrie 1811 conþinând convorbirile întrecele 2 pãrþi de la Giurgiu, din care prezentãm partea referitoare laprivilegiile principatelor:

1) „Confirmarea ºi întãrirea tuturor tratatelor din trecut privitoarela þãrile care vor fi înapoiate ºi predate”166.

La acestea ºi la celelalte cereri (plata în numãr a furniturilor cãtrePoartã, domnia pe 7 ani, libertatea comerþului, desfiinþarea raialelor167

etc.) partea turcã rãspunde: „de la pacea de la Kainargi ºi pânã acum,clauzele referitoare la cele douã þãri s-au tot înmulþit, (...) ºi au ajuns lalimitã, astfel încât nu mai e loc de mai mult”168

Rãspunsul rus a fost: „Articolele propuse sunt conforme cutratatele din trecut….(ale Principatelor n.n.). Acest drept a fost stabilitºi se adevereºte prin tratatele din trecut, aºa cã nu este ceva nou”169.

Din nou în spatele acestei aparent întâmplãtoare menþionãri acapitulaþiilor, a tratatelor lor cu Poarta gãsim influenþa boierilor români.

Ce se întâmplase? Înaintea începerii noilor negocieri, aceºtia i-auînmânat delegatului rus Obresko o broºurã intitulatã „Historie deMoldavie”170.

Aceastã broºurã nu e altceva decât o versiune lãrgitã a capitulaþiilorprezentate la Focºani în 1772. Cu argumentarea clarã cã: „þara s-aînchinat de bunãvoie sub 5 condiþii: sã nu se strice legea creºtineascã aMoldovei, domnul sã fie ales pe viaþã de þarã, Moldova sã fie cârmuitãdupã propriile sale legi, toate legile, privilegiile ºi obiceiurile sã fie

165 Documente turceºti, p. 302.166 Documente turceºti, p. 302.167 ibidem, p. 302-303.168 ibidem, p. 303.169 ibidem, p. 303, vezi Sergiu Columbeanu, Contribuþii privind situaþia internaþionalã aÞãrilor Române între anii 1806-1812 în Revista de Istorie, Bucureºti, III (1976), p. 657-676.170 L. Boicu, Principatele române, p. 200.

67

respectate, turcii sã nu aibã dreptul de a intra în þarã, sã nu ocupedregãtorii ºi sã nu se amestece în nici un chip în treburile þãrii171.

Iatã deci cã încã o datã eforturile românilor erau rãsplãtite ºi integrateîn acte internaþionale.

Întreg acest efort se va oglindi de o facturã neobiºnuitã în tratatulfinal de la Bucureºti. Cum în cursul negocierilor preliminarii, ruºii seizbiserã de multe ori de refuzul turcilor de a mai acorda noi privilegii pelângã cele acordate dupã Kuciuk - Kainargi ei vor trece la un nou contractbazat pe capitulaþii ºi vor impune în textul final o formulã diferitã faþãde cele de la 1774 ºi 1791 scriind în art.5 „De asemenea Înalta împãrãþiesã respecte documentele ºi seneturile cu privire la privilegiile ÞãriiRomâneºti ºi Moldovei care au fost închinate pânã la începutul rãzboiuluiaºa cum se scrie în articolul 5 al senetului de preliminarii”172.

Adicã, dacã în 1774 se prevãzuserã privilegiile din vremea luiMahomed IV (greºeala ruºilor), iar la 1791, doar actele încheiate pânãatunci, acum se lãsa printr-o formulare ambiguã drum liber oricãroracte încheiate cu Poarta ºi care privilegiau cele douã principate, adicãcapitulaþiilor.

Astfel se explicã ºi momentul de adevãratã explozie a diverselorversiuni ale capitulaþiilor care se va înregistra în cei 9 ani de pânã la 1821,anii lui Zilot Românul ºi a lui Dionisie Fotino, adicã anii victoriei clare acapitulaþiilor în conºtiinþa societãþii româneºti din cele douã principate.

Cu momentul încheierii pãcii de la Bucureºti 6/28 mai 1812) intrãîn problema capitulaþiilor Zilot Românul cu urmãtoarea notiþã: „Aºadar,fãrã zãbavã, fu silit de încheie pacea, ca darea Basarabiei ºi a pãrþiiMoldovei pânã la apa Prutului sã ºi iscãlirã tractaturile (…) rãmânândÞara Valahiei ºi Moldovei pânã în Prut tot cum au fost mai înainte, adicãcu pravilile ºi priveleghiurile lor ºi cu domni orânduiþi de la Poartã”172.Nu era primul tratat de pace în care Zilot Românul vedea înregistrându-se problema capitulaþiilor: „dupã zisa mai sus pace ce o au încheiat nemþiiºi muscalii cu turcii în leat 1791, mãcar de s-au ºi întocmit a-ºi avea iarãºiprivileghiurile lor pe deplin”173.

171 ibidem, p. 200.172 ibidem p. 308.173 Zilot Românul, Opere, Bucureºti, Editura Minerva, 1996, p. 90–91.

68

De ce putem spune cã odatã cu opera lui Zilot Românul avem de aface cu maturizarea concepþiei româneºti cu privire la capitulaþii ?

Un singur element de comparaþie ºi ne va da rãspunsul ca ºi ªtefanFãnuþã, Dionisie Eclesiarhul fusese unul dintre cei mãrunþi.

Nici unul nu s-a aflat în preajma mãririlor, amândoi au avut oviaþã agitatã ºi destul de plinã de lipsuri ºi totuºi ce diferenþã enormã înopera lor ºi în primul rând în ceea ce priveºte concepþia politicã ºireceptarea capitulaþiilor.

Dionisie Eclesiarhul trãieºte practic marele moment al naºteriilor, înscrierea lor în primele tratate dar concepþia lui rãmâne atât depalidã. Admirator necondiþionat al ruºilor, iubitor de istorie „cu dulceaþãiaste oareºcum a poveºtii (...) de patria sa ºi a istorisi de ceale ce s-auîntâmplat neamului sãu”174. Timbru de declamator popular, o povestefermecãtoare fãrã îndoialã, dar atât de simplistã. Principalul izvor deinformaþii al lui Dionisie Eclesiarhul e „câte am auzit de la cei bãtrâni ºicâte îmi sunt în ºtiinþã în zilele stãrii meale”175.

Nu gãsim în ciuda fantasticei revãrsãri de energie pe problemacapitulaþiilor înregistratã în vremea sa decât palide ecouri, eclesiarhul dela episcopia Râmnicului nu ºtie prea multe, el e doar un bãtrân cronicar,inspirat cunoscãtor de oameni, dar fãrã o concepþie politicã clarã.

Ce diferenþã între el ºi Zilot Românul (nu Serdarul sau orãºanulci pur ºi simplu tãios: românul) chiar ºi numele de cronicar fiind o alegerecu mesaj asupra rostului operei. Poet, literat de marcã, funcþionar dedicatºi un permanent iubitor al istoriei sale contemporane Zilot are o concepþieclarã, ºtie unde îl duce istoria ºi mai ales ºtie ce vrea sã scoatã din ea:dovezile de mãrire ºi „privilegii” ale neamului sãu. Citindu-l pe Zilotcare beneficiazã ºi de o culturã aleasã, citise fãrã îndoialã. DescriereaMoldovei” a lui Cantemir ca ºi cartea editatã la Viena în 1806 de fraþiiTunusli dupã scrierile banului Mihai Cantacuzino, se intereseazã de toatetratatele încheiate în vremea sa. La el izvorul oral ºi viaþa proprie deºiimportante nu mai sunt totul ci doar o bazã de pornire. Dupã cum apreciaºi Paul Cornea „Zilot Românul e unul din cei mai interesanþi autori aivremii ºi opera sa ar merita sã fie scoasã din uitare”.

174 ibidem p. 189.175 D.Eclesiarhul, op. cit., p. 32.

69

Ce ºtie deci un cronicar al perioadei de pânã la 1823 despre capitulaþii?

În primul rând ºtia despre idealul generaþiei sale: domnia pãmânteanãºi trecerea ei în capitulaþiile iniþiale: „Domnii Þãrii Româneºti, când era desineºi stãpânitori, îºi fãcea singuri diadohi, dupã ce s-au închinat þara turcilorsã alegea de mitropolit ºi obºtea þãrii?176

Cum s-a fãcut aceastã închinare, Zilot cunoaºte ºi încã cu amãnuntede o mare bogãþie (încât ne putem întreba dacã nu a citit acea „Istorie aMoldovei” datã plenipotenþiarilor ruºi la Congresul de la Bucureºti.

În favoarea acestei idei vine un catalog din 1823 al bibliotecii banuluiGrigore Brâncoveanul de la care ºtim cã împrumuta cãrþi177 ºi care aveaaceastã carte în biblioteca sa; în plus el mai poseda informaþii ºi din „IstoriaDaciei” a lui Dionisie Fotino – apãrutã în 1812, tot la Viena).

Astfel descrie el prima închinare a þãrii: „domnii Þãrii Româneºtiau lucrat pace cu dânsul, sã-i dea ceva ºi puþin, ºi sã-ºi aibã toateprivileghiurile þãrii ºi pravilele sale nestrãmutate. Asemenea pildã luândºi domnii Moldovii, s-au întocmit legãturi cu turcul ºi aºa din toateneamurile ºi eparhiile ce s-au supus la turc, aceste douã eparhii numaiau rãmas slobode precum se vãd, iar toate celelalte roabe”178.

Iar într-o poezie îºi va iartã chiar mândria de a aparþine unui astfelde neam atât de viteaz: „Un neam mic foarte

Pã lângã alte,Sã izbuteascãCa sã-ºi pãzeascãªi legea bineªi pentru sineDe tot sã fieÎn slobozenieCu obiceiuriCu privileghiuri

176 ibidem p. 12.177 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, p. 282, vezi aceiaºi opinie entuziastãºi la B.P.Haºdeu, ”Ultima cronicã românã din epoca fanarioþilor”, Bucureºti, 1884.178 Z. Românul, Opere, p. 92.

70

………………….Ca totdeaunaLipsã nici unaNumai c-o dareMicã nu mareLa cea ÎnaltãTurceascã Poartã”179

Aceste capitulaþii sunt înþelese de ªtefan Fãnuþã nu doar caelemente de istorie ci ca o bazã politicã în lupta pentru menþinerea acestordrepturi, un instrument formidabil:

„Când stãpânireaV-avea pornireaSpre rãutateIar nu dreptateEi s-o popreascãS-o dojeneascãÎnchipuindu-iSau înfãþiºându-iPonturi, tractaturiCu-mpãraþii marturi”180

Remarcabil este cã Zilot Românul este cel care fãureºte oadevãratã sintezã între evenimentele ce au dus la închinarea ÞãriiRomâneºti ºi a Moldovei, unificând cele 2 închinãri ºi capitulaþiile rezultateîntr-un singur text.

El ºtie cã „Mircea Vodã cel Bãtrân ºi Laiotã Vodã, amândoiBasarabeºti, încheiarã ºi legarã aºa pace cu turcul atunci, cât rãmaseþara atunci slobodã ca nici una alta”181.

„Tractaturile Mircea Vodã cel Bãtrân, la leat 1382 (deci informaþiede la banul Cantacuzino) ºi ale lui Vlad Laiotii – Vodã, la leat 1460,

179 vezi remarcabilul studiu introductiv al dlui Marcel D.Ciucã, ”Zilot Românul.Opere.”p. XLVI.180 Zilot Românul, Opere, p. 95.181 ibidem p. 96.

71

aratã învoirea turcului cu aceastã Þara Româneascã, iar a celorlalte suntosebite într-ale lor istorii”182.

Zilot Românul – ªtefan Fãnuþã este atât de conºtient de însemnãtateaacestor acte pentru existenþa þãrilor române ca neatârnate încât le dedicalor ºi celor doi domnitori cãrora le-a închinat câte o povestire aparte: „LaMircea Vodã Basarab cel Bãtrân, carele vãzând în vremea aceea toateveciniile stãpânirii de peste Dunãre, cãlcate ºi robite de turc ºi pre toatãEuropa spãimântatã, au legat pace cu dânsul, ca sã-i dea câte trei mie debani roºii spre semn de plecãciune pe an ºi alt nimic, ºi turcul la stãpânireºi obiceiurile þãrii nici un amestec sã nu aibã.

Pre care aºezãmânt menþinându-l turcul la urma ºi deschizând elrãzboi cu pricinuiri de alte cereri l-au bãtut Mircea-Vodã cu românii,golindu-l pânã la Adrianopoli ºi aºa au rãmas þara iar sloboadã”183.(Iatã deci cã Zilot Românul nu e la curent sau nu reþine informaþia luiIenãchiþã Vãcãrescu cum cã închinarea ar fi avut loc la 1418 ºi cã el s-a bazat exclusiv pe Mihai Cantacuzino ºi pe Dionisie Fotino.

Tot aceastã diferenþã existentã la Dionisie Fotino aratã cã acestaprobabil nu a citit „Istoria prea puternicilor împãraþi otomani a luiVãcãrescu sau nu i-a dat atenþie deºi susþine cã informaþia despreînchinarea Þãrii Româneºti îi provine de la acesta184).

„La Vlad-Laiotã Basarab (au domnit la leat 1460) carele vãzândrobirea Tarigradului de turci, iarãºi au fãcut legãturã cu Poarta Turceascã,ca sã-i dea zece mii de galbeni pe an ºi alt nimic amestec turc în þarã sãnu aibã care legãturã iarãºi nepãzind-o turcul ºi viind asupra þãrii cumulþime de puteri, s-au înfrânt toate …dupã care iar au rãmas þaraslobodã”185.

Faptul cã toatã aceastã informaþie îi provine în special pe filierafraþilor Tunusli e recunoscut de el: „Domnii þãrii (Mircea ºi Vladul)186.cari cu rãvana ºi vitejia lor au încheiat acele înfricoºate tractate cu turcii,

182 ibidem p. 96.183 ibidem p. 106.184 ibidem p. 184.185 ibidem p. 203-204.186 ibidem p. 331-332.

72

pã care le aratã istoria þãrii, mai cu seamã cea scrisã în limba greceascã ºitipãritã în Viena, Austriei la leatul 1806”187.

Pentru ªtefan Fãnuþã tratatele nu au doar o valoare istoricã saupoliticã, dar ºi una de mândrie naþionalã: „Sã nu ºtii de þara noastrã cã eun slobod norod. Nesupus la alte pravili, ci la cele româneºti. Întãriteprin tractate, nicidecum l-ale turceºti188.

„Dar sã-þi ajungã, o iubite dupã atâtea dovezi Din tractate ºi din condici ce-þi arãta ca sã crezi. Cã drãguþa þarã noastrã e doamnã într-ale ei. Iar nu provincie turceascã”189.

Pentru el deci capitulaþiile au o importanþã deosebitã ele sunt„privileghiurile care le-am avut de la strãmoºi ºi le-am pãstrat cu atâtasânge ºi cu atâtea legãturi, cari pe larg le arãta Istoria”190.

E interesant cã Zilot Românul nu prea apreciazã eforturile Rusieide a reînvia capitulaþiile ºi înþelege cã momentul 1774 e în primul rândun moment românesc: „La pacea însã ce-au fãcut dupã acest rãzboi laKainangic, cu slava armelor ruseºti, s-au mai întãrit ºi privileghiurileþãrilor acestora, prin silinþã ºi iscusinþã boierilor ºi arhiereilor ce dupãpronie s-au aflat atunci”191.

Ce capacitate de înþelegere pentru eforturile boierilor de la 1774.Numai ºi pentru aceastã frazã prin care Zilot a luat-o cu mult înainteamultor istorici moderni ca înþelegere a acestui moment ºi el meritã arãmâne în istorie.

La fel de interesantã e ºi opinia sa cu privire la lupta puterilorvecine (Rusia, Turcia ºi Austria) de a ne proteja ºi de a ne garantaaplicarea capitulaþiilor „Se mâhnesc þãrile asupra acestor vecine puteri,

187 ibidem p. 204.188 E vorba aici de o confuzie între Vlad Þepeº (1448, 1456-1462, 1475) ºi Laiotã Basarab(1473-1477. Confuzie de care D. Fotino vorbeºte limpede: „Vlad Vodã II Basarab,pronomitu Laiotã, frate cu Radu cel Frumos…ºi nepotul lui Mircea Vodã cel Bãtrân”,p. 301.189 Z. Românul, Opere, p. 255.190 ibidem, p. 276-277.191 ibidem, p. 277.

73

care, în vremea când cu ocrotirile ce zic cã le-au fãcut, ele se vãd scãzutedin dreptãþile lor ºi privileghiurile ce au avut mai înainte ºi din vreme învreme scad”192

Punând faþã în faþã vorbele plenipotenþiarilor turci de la Giurgiudin 1811 care se plângeau de drepturile prea numeroase acordateprincipatelor cu aceastã riguroasã ºi causticã luare de poziþie în problemarespectãrii „privilegiilor” þãrii înþelegem gradul de maturitate la careajunsese clasa politicã româneascã atât în relaþie cu Rusia cât ºi cu Poartaºi a menirii pe care ea o dãdea în acest moment capitulaþiilor. Ele nu maierau opuse unei pãrþi în mod unilateral spre a sluji interesele celeilaltecât în mod general, ele erau acum drepturile þãrii, drepturi sfinte cãruianimãnui nu i se mai putea accepta sã le calce.

Din nou tot la Zilot Românul se observã cu claritate rolulpredominant antifanariot al capitulaþiilor. Pentru el rolul fanarioþilor gânditde Poarta e: „cugetând Poarta cãci mijlocul domnilor greci sã dezgoleascãþara de privileghiurile ei ºi sã o facã roabã ca pe greci ºi alte neamuri”193.

Despre ultimul domnitor fanariot dinaintea revoluþiei (cãci practicultimul domnitor fanariot în ambele principate e Scarlat Callimachi194).Alexandru ªuþu, ªtefan Fãnuþã spune: „ªi mãcar cã unii ce-i ºtia firealui, cea spre rãutate pornitã, iar mai ales dãrãpãnarea privileghiurilor ºidreptãþilor ce li-au pãstrat românii cu sângele lor, se temea de fiaraaceasta”195. „ªi nu e de mirare de dânsul cãci s-au aflat sã fie grec, ºigrec cu aºa duºmanã fire asupra privileghiurilor românilor”196. Suntstrânse între aceste rânduri cele mai puternice argumente, ºi cea maigroaznicã acuzaþie pe care creatorii ºi cei influenþaþi de capitulaþii oaduceau sistemului fanariot. Nu numai încãlcarea „privilegiilor” þãriiprin însãºi existenþa lor dar chiar urmãrirea ca un scop a distrugerii ºi arestului prevederilor capitulaþiilor197.

192 ibidem, p. 205.193 ibidem, p. 186.194 ibidem, p. 188.195 ibidem, p. 108.196 vezi Anton Caragea, Fanarioþii, vieþi trãite sub semnul primejdiei în Magazin Istoric(serie nouã) 2000, nr. 12.197 Z. Românul, Opere, p. 116.

74

Înþelegem de aici importanþa teribilã a evocãrii capitulaþiilor pentrudistrugerea acestui sistem, ca ºi ura cu care reprezentanþii puterii oficialetrebuiau sã fi urmãrit pe cei ce înþelegeau sã rãspândeascã ideeacapitulaþiilor. Tot prin aceasta înþelegem ºi lupta teribilã pentru salvareadiverselor documente ilustrând privilegiile þãrii din mâinile grecilor careurmãreau sã le distrugã, sau sã le foloseascã doar în interes propriu.

Puþini istorici s-au preocupat de eforturile depuse pentru salvareaacestor documente de la diversele atacuri la care au fost supuse. Dincolode vicisitudinile istoriei naturale a Principatelor198 (cutremure, inundaþii,incendii, etc.) nici istoria politicã nu a fost uºoarã chiar D. Cantemirilustrând distrugerea documentelor ce atestau vechea autonomie aMoldovei în urma atacurilor desfãºurate de regele polonez Ioan Sobieskiîn 1685 asupra Iaºiului: „Aceste ponturi (capitulaþiile – n.n.) au fostfoarte pãzite pânã în vremea vestitului crai leºesc Ioan Sobieski, carelela anul 1685, întorcându-se de la o bãtãlie ce avusese cu tãtarii ºi trecândprin Iaºi, a cerut sã e vazã, ºi aprins fiind de o urã nespusã ce aveaasupra turcilor a poruncit ca sã se arzã în mijlocul târgului zicând: cumcã Moldova nu va avea mai multã trebuinþã de acest hatiºerif bun denimicã, prin rãzboaiele ce câºtiga creºtinii asupra turcilor, ºi cum cãleºii erau prea de ajuns a o apãra de dânºii”199.

Sã nu uitãm ºi momente similare ºi pentru Þara Româneascã, caarderea Bucureºtilor la 1595, ocuparea lor de turci ºi luarea arhivelor luiBrâncoveanu la 1714 sau ocuparea aceluiaºi oraº de austrieci la 1716 etc.

Naum Râmniceanu ne relateazã ºi el despre jafurile pe care greciile fãceau în arhive ºi de adevãratul embargo pe care îl stabiliserã pentruromâni în privinþa accesului la informaþii privind „privilegiile” þãrii. AstfelNectarie mitropolitul (dec. 1812-1818) i-a destãinuit: „În scurt, amhotãrât ca nicidecum sã nu rânduiesc iconom român la Mitropolie, pentruca sã nu afle secreturile Mitropoliei, fiindcã la aceastã mitropolie suntdate în pãstrare toate hrisoavele cele vechi ale voievozilor români care

198 ibidem, p. 141.199 acuzaþie nedreaptã, însuºi fanarioþii beneficiau din existenþa Þãrilor Române cateritoriu separat vezi ºi opiniile lui V. Ciobanu, Statutul juridic, p. 17.

75

privesc la dezrãdãcinarea noastrã, a grecilor ºi a legãturilor care are ÞaraRomâneascã cu othomaniceascã Poartã ºi hatiºerifurile împãrãteºti careîntãresc privileghiurile þãrii ºi ale românilor (din care, iatã, în tainã îþi spuiucã ºi eu ºi fratele proin mitropolit. Dositheiu am tãinuit câteva, ca sã nu seafle dupã vremi la Mitropolie) ºi alte multe tainice scrisori care nu ne estede folos de sã vor vedea”200 .

Naum Râmniceanu concluzioneazã cã grecii „au lãsat þara în lipsãde dovezile acestor bunãtãþi ce rãzboaie ºi trataturi împãrãteºti le-auaºezat ºi le-au întãrit201 (sã nu uitãm ºi memoriul din 1792 care nerelateazã arderea „actelor de drepturi ºi privilegii ale Moldovei” de cãtrePrinþul Potemkin moment care pentru trãitori a fost vãzut „ca un abisenorm care s-a deschis ºi a înghiþit totul”202 ).

E vorba deci de o luptã acerbã desfãºuratã cu o intensitate maximãîn perioada fanariotã pentru salvarea acestor documente ºi multe dintreele au fost salvate mãrturie stându-ne documentele ce garantauprivilegiile þãrii ºi date la congresul de la Focºani sau cele date în preajmaîncheierii convenþiei de la Ainali - Kavak prinþului Repnin203.

În fond în preajma anului 1821 sub impulsul tipãririi la Viena a„Istoriei Þãrii Româneºti” în 1806, sub impulsul rescrierii unei „Istoriia Moldovei” pentru Congresul de la Bucureºti ºi al tipãririi cãrþii luiDionisie Fotino – „Istoria vechii Dacii” între 1818 ºi 1819 corelatã curetipãrirea operei Cantemirene204 precum ºi al vastitãþii de scrieri istoriceapãrute în Principate (precum operele lui Zilot, Dionisie Eclesiarhul,Dobrescu, Însemnãrilor Androneºtilor etc.) toate au tensionat lamaximum problema capitulaþiilor.

Astfel în plan internaþional, în mai 1818 la Buyukdere seredacteazã un „Proiect de convenþiune între Rusia ºi Poarta otomanãrelativ la principate” unde punctul unu prevede: „confirmarea solemnã

200 vezi P. Cernovedeanu, Cavalerii apocalipsei, Bucureºti, Editura Silex, 1993.201 M. Kogãlniceanu, Opere II, Scrieri istorice, Bucureºti, Editura Academiei, 1976, p.579.202 Vlad Georgescu, Memoires…, p. 91-92.203 Izvoare narative interne privind revoluþia din 1821 condusã de Tudor Vladimirescu,Craiova, 1987 p. 25.

76

a tuturor privilegiilor ºi imunitãþilor acordate celor douã provincii prin toatetratatele anterioare”205. La 15 iunie 1820 la Tsarkoe-Selo, împãratul Rusieiprimea un raport despre veniturile Principatelor în care se fãcea precizareacã „Rusia a garantat Moldovei ºi Valahiei, inviolabilitatea privilegiilor ei”206.La fel, la 30 octombrie 1820, chiar domnitorul fanariot Scarlat Callimachiîi scria lui Capodistria despre capitulaþii ºi rolul lor în politica externã aPrincipatelor înainte de revoluþia Tudor: „Afacerea Principatelor nu pare amai prezenta dificultãþi, în plus Sublima Poartã a consimþit sã reînnoiascãactele organice care conþin privilegiile lor, privilegii care vor fi asigurate ºigarantate”207.

Tot spre curtea Rusiei pornesc în preajma revoluþiei de la 1821 oserie de memorii redactate de partida naþionalã interesatã în a transformaRusia într-un aliat în vederea modificãrii raporturilor politice cu Poarta,astfel în 1818 cunoscutul boier filo-rus Iordache Rosetti Rosnovanu îiscrie Cancelarului Stroganov un memoriu asupra „Stãrii Moldovei cuaccent faþã de poziþia faþã de Turcia” în care aprecia ca bazã legalã aintervenþiei Rusiei în favoarea Moldovei „tratatul din 1512 prin careMoldova trebuie sã ofere anual un dar Porþii, iar acest dar trebuie sã fiefixat conform tratatelor de dupã 1774 între Rusia ºi Poarta Otomanã.Respectându-se tratatul din 1512 ºi Moldova revenind în starea de drepturmeazã a primi autonomia internã, libertatea comerþului, inviolabilitateateritoriului”208. Amintirea capitulaþiilor stãruia în mintea tuturor celorinteresaþi de o soartã mai bunã pentru Principate ºi care vedeau în elebaza legalã ºi istoricã a cererilor lor privind respectarea autonomieiPrincipatelor. Astfel „Un memoriu anonim asupra Moldovei ºi Valahiei”aprecia cã „Principatul (Moldova-n.n.) se dãruia guvernului turc, untratat a fost creat ce conserva exerciþiul exclusiv al religiei creºtine,administrarea justiþiei, a fost convenit cã nici un turc nu putea sã se

204 ibidem, p. 91.205 Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Românilor, vol. XVIII.Corespondenþã diplomaticã ºi rapoarte consulare franceze, p. 383-384.206 ibidem, p. 431.207 ibidem, p. 461.208 Vlad Georgescu, Memoires…, p. 69.

77

stabileascã sau sã aibã posesiuni în principat. Acesta recunoºteaautoritatea Porþii ºi se obliga a îi plãti un tribut anual”209. Un alt memoriuarãta ºi el despre momentul capitulaþiilor cã „Turcia prin constituþia sa,prin respectul religios faþã de tratate pãrea a îi oferi siguranþa viitorului(…) sultanul a promis a garanta ºi proteja Moldova aceasta se obliga aplãti un tribut anual (…) nici un atentat nu a fost adus dreptului desuveranitate, constituþiei, religiei sau privilegiilor þãrii ºi convenþiaprevedea ca nici un turc sã nu se poatã stabili în þarã”210 .

Chiar traseul vieþii lui Tudor Vladimirescu înainte de 1821 esteextrem de ilustrativ pentru impregnarea capitulaþiilor în întreaga societateromâneascã ºi al impactului extraordinar pe care îl vor avea la 1821. AstfelTudor Vladimirescu care îl cunoaºte pe Zilot Românul211 ºi probabil aflasede la acesta anumite informaþii despre capitulaþii, în plus în perioada ºederiila Viena (iunie – decembrie 1814) aflase de cãrticica Tunusliilor fãcutedupã informaþiile lui Cantacuzino. În cele douã ºederi la Mehadia avuseserelaþii cu Nicolae Stoica din Haþeg care ºtia la rândul sãu suficiente lucruridespre capitulaþii: („Aceastã bãtãlie a fost la Rovinile Ialomiþei. De peireaacestor voinici lui Baiazit, sãu i-au pãrut, dar ºi el peste Dunãre scãpabãtut. De unde cãtre Mircea soli trimeasã ºi pace pusãrã ºi acasã sãdusã”212 ) pe care i le-a transmis ºi lui Vladimirescu.

Aflat în relaþii de colaborare ºi cu marele ban Nicolae Brâncoveanua putut sã citeascã ºi de la aceasta cãrþi de istorie (acestea erau dupãrelatãrile lui Stoica de Haþeg principala sa pasiune)213 toate acesteaconstituindu-se într-o formidabilã informaþie de care se va folosi în 1821pentru a susþine drepturile þãrii sale în dificilele momente ale acelui an.

Un ultim element menit a ne ilustra puterea cu care capitulaþiilepenetraserã pretutindeni ºi în societatea româneascã, ºi în cea europeanãºi în mentalitatea Porþii. ªi cât de înrãdãcinate erau ele mai ales în ideilecelei din urmã ºi cât de des uza de ele atunci când era în interesul ei ne

209 ibidem, p. 98.210 ibidem, p. 91.211 vezi ºi Documente turceºti, vol. I.212 vezi Zilot Românul, Opere, p. 332–333.213 vezi descrierea pe care acesta i-o face în opera sa, p. 152–153.

78

aratã relatarea conform cãreia la 1815 „Poarta otomanã a rãspuns înrepetate rânduri Petersburgului ºi Vienei cã nu va acorda Serbieiprivilegiile pe care le aveau Moldova ºi Þara Româneascã deoareceSerbia era o provincie cuceritã, pe când cele douã principate romaneerau provincii care s-au dat prin tractate scrupulos observate în toatetimpurile214 .

214 N. Stoica de Haþeg, Cronica Banatului, Editura Facla, Timiºoara, 1981, p. 111.