roca alexandra

2
Roca Alexandra – Lidia Psihopedagogie specială Anul II Acceptarea celorlalți și autoacceptare - Eseu – Acceptarea este un proces individual, care depinde într-o mare măsură de rolul pe care îl atribuie individul sau persoana unei anumite entități, urmărind anumiți pași: recunoaștere, identificare, iar în cele din urmă preluarea caracteristicilor acesteia și integrarea în structura sa de personalitate. Acceptarea, fie că este ea acceptare de sine sau acceptarea celorlalți, este un proces dificil de realizat de către oameni și este un proces laborios, ce se poate desfășura într-o perioadă foarte lungă de timp. De-a lungul timpului, citind mai multe lucruri cu privire la psihologie, la dezvoltare personală sau neurolingvistică, mi-am dat seama că în procesul de acceptare, dacă l-am putea numi un proces, înâi este important să aibă loc acceptarea de sine sau autoacceptare, ca mai apoi să putem vorbi despre acceptarea celorlalți. De ce consider acest lucru? Pentru că dacă nu conștientizăm cât de important este să ne cunoaștem pe noi exact așa cum suntem, fără măștile pe care le arătăm în fața societății, atunci poate avea loc acceptarea de sine în adevăratul sens al cuvântului. În momentul în care tu îți cunoști calitățile, ești conștient de ele, în același timp, ești conștient și de defectele tale și le accepți sau lucrezi la felul în care poți face din ele niște avantaje, în momentul în care ești conștient de planurile tale și de ce vrei să acționezi într-un anumit fel pentru a duce la îndeplinirea planurilor tale și pentru a face un anumit lucru, abia în acel moment putem vorbi despre acceptarea de sine. În momentul în care suntem conștienți de noi în totalitate, deci ne acceptăm exact așa cum suntem și nu încercăm să mascăm anumite lucruri la noi, abia atunci cred că se ajunge la discuția cu privire

Upload: lidia-roca

Post on 27-Sep-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

---

TRANSCRIPT

Roca Alexandra LidiaPsihopedagogie specialAnul IIAcceptarea celorlali i autoacceptare Eseu

Acceptarea este un proces individual, care depinde ntr-o mare msur de rolul pe care l atribuie individul sau persoana unei anumite entiti, urmrind anumii pai: recunoatere, identificare, iar n cele din urm preluarea caracteristicilor acesteia i integrarea n structura sa de personalitate.Acceptarea, fie c este ea acceptare de sine sau acceptarea celorlali, este un proces dificil de realizat de ctre oameni i este un proces laborios, ce se poate desfura ntr-o perioad foarte lung de timp.De-a lungul timpului, citind mai multe lucruri cu privire la psihologie, la dezvoltare personal sau neurolingvistic, mi-am dat seama c n procesul de acceptare, dac l-am putea numi un proces, ni este important s aib loc acceptarea de sine sau autoacceptare, ca mai apoi s putem vorbi despre acceptarea celorlali.De ce consider acest lucru?Pentru c dac nu contientizm ct de important este s ne cunoatem pe noi exact aa cum suntem, fr mtile pe care le artm n faa societii, atunci poate avea loc acceptarea de sine n adevratul sens al cuvntului. n momentul n care tu i cunoti calitile, eti contient de ele, n acelai timp, eti contient i de defectele tale i le accepi sau lucrezi la felul n care poi face din ele nite avantaje, n momentul n care eti contient de planurile tale i de ce vrei s acionezi ntr-un anumit fel pentru a duce la ndeplinirea planurilor tale i pentru a face un anumit lucru, abia n acel moment putem vorbi despre acceptarea de sine.n momentul n care suntem contieni de noi n totalitate, deci ne acceptm exact aa cum suntem i nu ncercm s mascm anumite lucruri la noi, abia atunci cred c se ajunge la discuia cu privire la acceptarea celorlali. Acest fapt deoarece acceptarea celorlali pornete din contientizarea mai multor lucruri, din nelegerea omului exact aa cum ne nelegem pe noi. Oamenii din jurul nostru sunt reflexia noastr, cu bune, cu rele, deci putem s i acceptm pe cei din jur aa cum ne acceptm i pe noi.Din proprie experien, trebuie s recunosc c acceptarea este un proces foarte dificil, de lung durat i nu putem tii cu certitudine niciodat dac am reuit s realizm acceptare n adevratul sens al cuvntului. Personal, am ajuns la aceast concluzie deoarece a fost destul de dificil s accept anumite lucruri la mine, s mi contientizez defectele, s aflu pe care le pot folosi n avantajul meu i pe care trebuie s le las ca atare deoarece acestea fac din mine o persoan unic. n momentul de fa, a putea spune c m aflu ntr-o oarecare perioad de tranziie ntre finalizarea accpetrii de sine i realizarea cu desvrire a acceptrii celorlali. Dificultatea apare n momentul n care vezi n oamenii din jurul tu lucrurile pe care nu le poi accepta la tine, apar n faa mai clare ca ntr-o oglind i nu mai ai cum s le evii ca atunci cum le-ai putea evita la tine. Dac reueti s treci cu succes de aceast etap poi spune c accepi n adevratul sens la cuvntului.n concluzie, acceptarea nu este att de uoar pe ct ne imaginm c ar putea fi, acceptarea n adevratul sens al cuvntului ca s se realizeze implic un efort impresionant, trebuie s trecem peste acceptarea superficial.