REZISTENȚA

PORUMBULUI LA

FACTORII DE STRES

BIOTICI

Student:

NICULESCU PETRE-ANTON

An II P.A.E.F.

1. IMPORTANȚA CULTURII

Porumbul este una din cele mai valoroase plante cultivate, datorită

productivității foarte ridicate și multiplelor întrebuințări a produselor sale,

respectiv, în alimentația oamenilor, în zootehnie și în industrie.

Boabele (care conțin în medie 10% proteine, 7% substanțe

extractive ne-azotate, 4% grăsime 2%, celuloză 1%, cenușă 13% apă),

sunt folosite cu precadere ca nutreț concentrat în alimentația tuturor

categoriilor de animale.

Porumbul este originar din America Centrală, fiind cultivat azi în

multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră.

Reprezintă, alături de grâu, 80% din producția de cereale.

Este o plantă iubitoare de caldură, cerințele lui mari față de

temperatură, se manifestă începând chiar cu germinația, care are loc la

minim 8 - 10°C. În luna mai temperatura trebuie sa fie de peste 13°C, la

apariția paniculului, de peste 18°C, iar după aceea până la apariția

mătăsii și în timpul fecundării, de 22°C.

În timpul formării boabelor temperatura poate să scadă până la

19°C, iar în timpul maturării lor, chiar la 15°C. Temperaturile mai scăzute

decât cele indicate pentru fazele de vegetație amintite, determină

întârzierea vegetației și scăderea accentuată a producției. La

temperatura de 5°C creșterea plantelor încetează, iar brumele, chiar

ușoare, distrug frunzele.

Are cerințe mari față de umiditate, răsplătind cu producții sporite

surplusul de apă din precipitații sau din irigații. El suportă mai ușor

seceta survenită în timpul primelor faze de vegetație, când cerințele față

de umiditate sunt mici; cele mai mari scăderi de producție se

înregistrează la porumb dacă îi lipsește apa în perioada cuprinsă între 1-

2 săptămâni de la apariția inflorescenței mascule și maturitatea lapte -

ceară, perioadă care dureaza circa 5 - 8 săptămâni, (în funcție de hibrid)

și în care porumbul are cel mai ridicat consum de apă (respectiv 500%

din întregul consum din timpul perioadei de vegetație).

Porumbul are cerințe foarte mari față de lumină și nu suportă

umbrirea îndelungată.

Preferă soluri fertile și profunde; el poate însă valorifica, datorită

sistemului său radicular bine dezvoltat și dotat cu o mare capacitate de

solubilizare, soluri foarte diferite în privința texturii (de la cele nisipoase

până la cele argiloase), a reacției - de la pH 5,8 până la pH 8 - dând

astfel recolte bune pe toată gama de soluri, de la cernoziomuri până la

soluri brune.

Importanță deosebită a porumbului decurge și din alte avantaje ale

culturii lui, dă producții foarte mari, iar recoltele sunt mai sigure decât la

alte plante, fiind rezistent la secetă și având puține boli și dăunători;

poate fi cultivat cu bune rezultate în condiții foarte variate de climă și sol;

lasă terenul curat de buruieni și este o bună premergatoare pentru cele

mai multe culturi; poate fi cultivat ca a doua cultură după plantele cu

recoltare timpurie; necesită o cantitate mică de sămânță pentru semănat;

nu se scutură la recoltare.

În România porumbul poate fi cultivat cu rezultate bune în aproape

toate regiunile, găsind condiții favorabile de climă și sol pe aproximativ

92% din suprafața arabilă.

2. Principalii factorii biotici de risc pentru

producția de porumb

Bolile ca factor de risc

Putregaiul roz al știuletilor, produs de agentul patogen

Fusarium graminearum (Giberella zeae) (fig.1 ) produce daune în toate

stadiile de dezvoltare (plantule, tulpina și boabe). Plantuțele atacate

putrezesc. La plantele mature atacul se produce în zona dintre rădăcina

primara și zona de formare a rădăcinilor adventive, extinzându-se treptat

în lungul tulpinii. Interiorul tulpinii atacate capătă o culoare roz, apoi

treptat se brunifică, țesăturile putrezesc, tulpinile frângându-se cu

ușurință.

Atacul se poate produce și pe boabele știuletelui, care sunt

invadate de o pâslă albă cu nuanțe roz, afectând inclusiv pănușile care

se lipesc de boabe și putrezesc împreună. Temperatura ridicată

favorizează boala. Ea evoluează și în timpul păstrării știuleților peste

iarnă în condiții de depozitare necorespunzătoare (umezeală mare,

neaerisire, etc.). Recolta de porumb este depreciată cantitativ și calitativ

și prin conținutul de micotoxine (aflatoxine și fumonizine).

In condițile României, atacul ciupercii Fusarium graminearum pe

știuleți produce pierderi de 7-15%, conținutul de micotoxine DON în

boabele infectate depășind cu mult nivelul admis. Reducerea nivelului de

inocul primar de F. graminearum/G. zeae prin utilizarea tehnologiilor

conservative de biofumigare în cadrul succesiunii de culturi grâu –

porumb este benefică atât pentru cultura de grâu cât și pentru cultura de

porumb. In cazul unor condiții climatice favorabile atacului de F.

graminearum, pierderile la porumb pot fi semnificative, contaminarea cu

micotoxine fiind cu mult peste cea înregistrată în cazul înroșirii spicului

de grâu.

Fig. 1 Simptome de fuzarioza porumbului Gibberelia zeae (Fusarium

graminearum)

Cea mai sigură măsură de prevenire a fuzariozelor o constituie

cultivarea de hibrizi rezistenți și tratamentele la samanță. De asemenea,

sunt indicate sortarea știuletilor și depozitarea numai a celor cu

umiditatea normală (16-17oC) respectânduse condițiile optime de

păstrare (aerisire).

Aspergiliile porumbului (Aspergillus flavus). Pericolul cel mai

ridicat pentru sănătatea omului și a animalelor este reprezentat de

ciupercile toxigene care infecteaza porumbul în timpul vegetației,

producând micotoxine (aflatoxine) care contaminează lanțul alimentar.

Tăciunele comun (Ustilago maydis) este întâlnit frecvent în

Câmpia Dunării. Atacul ciupercii Ustilago maydis se manifestă după

răsărire sau când porumbul are 7- 8 frunze și pâna la coacere. Cel mai

frecvent sunt atacate tulpinile și știuleții, mai rar frunzele și paniculele. O

infecție puternică a plantelor tinere are ca urmare deformarea și

distrugerea lor.

Pe tulpini, tumorile se formează, de regula, la nodurile bazale sau

în treimea superioară a plantei, deasupra știuletelui, iar în acest caz

urmările atacului sunt mai grave. Pagubele produse sunt evaluate în

medie la 2-5% din recolta anuală, dar în anumite zone pagubele

înregistrate pot fi și mai mari. O intensitate mai mare a atacului se

înregistrează când porumbul este cultivat în monocultură, iar în ultimii ani

se întâlneste în lanurile producătoare de samânță hibridă, dezvoltându-

se pe țesuturile rănite în urma ruperii paniculelor.

Rănile cauzate de insecte sau grindină, îngrășămintele organice,

excesul de azot, densitatea mare a plantelor, semănatul târziu,

favorizează atacul ciupercii Ustilago maydis. Pentru prevenirea tăciunelui

comun se recomandă: adunarea resturilor de plante rămase după

recoltare precum și adunarea și distrugerea tumorilor pentru a evita

mărirea rezervei de spori din sol. Se recomandă aratura adâncă și

respectarea unui asolament de 4-5 ani.

Insectele ca factor de risc

Caracterizarea agrometeorologică a zonelor agricole în regiunea

Dobrogeaindică persistența unui climat continental cu influențe reduse

subtropicale(mediteraneene) însă cu o predominanță spre un climat

semiarid așa cum indică media anuală a precipitațiilor. În aceste condiții,

spectrul și structura faunistică a populațiilor dăunătoare sunt destul de

restrînse, referitor la implicațiile asupra producției sau pagubelor.

Condițiile de secetă accentuează mult factorii favorabili dezvoltării unor

insecte dăunătoare specifice zonei aride. De asemenea, de cele mai

multe ori în asemenea situații, impactul major asupra potențialului de

producție al plantelor este sporit, nu atît de atacul în sine, cît mai ales

prin faptul că acești dăunători sînt vectori pentru patogeni care se

manifestă extrem de virulent diminuînd semnificativ calitativ și cantitativ

recolta.

Principalii dăunători identificați, precum și măsurile recomandate

pentru combatere, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabel 1 Principalele specii de insecte dăunătoare culturilor de porumb

SPECIA MĂSURI DE COMBATERE

Tanymecus dilaticollis Gyll.,

(rățișoara, gărgărița frunzelor de

porumb)

Tratament la sămanță

Ostrinia nubilalis Hb. (sfredelitorul

porumbului)

Rezistența hibridului, tratamentul

seminței, măsuri agroculturale,

tratamente cu produse biologice în

vegetație

Anoxia villosa F., Pentodon idiota

Hb.,

Melolontha melolontha L (viermi

albi, scarabeide).

Tratament la sămanță, tratament la sol

cu produse granulate

Agriotes pilosus Panz., Agriotes

ustulatus Schall., (viermi sârmă)

Tratament la sămanță, tratament la sol

cu produse granulate

Homeosoma nebulella Hb. (molia

florii soarelui)

Monitorizare și măsuri de prognoză

Rățișoara porumbului - Tanymecus dilaticollis

Insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante

cultivate și spontane. Adultul este un gândac cu corpul negru, acoperit

cu firișoare de culoare gri (fig. 2).

Larva are o formă ușor curbată, aproape cilindrică, de culoare alb

murdar, cu un cap mic. Insecta atacă în stadiul de adult și larvă, dar cei

mai periculoși sunt adulții.

Aceștia mănâncă semințele din sol, rod mugurii și tulpina în sol,

dar, adesea, rod tulpina exact la suprafața solului, hrănindu-se cu ea. În

cazul apariției masive a dăunătorilor, culturile sunt afectate în mod

semnificativ, iar dacă nu se iau măsuri în timp util pentru combaterea

gărgărițelor, culturile sunt distruse complet și se impune reînsămânțarea

sau aratul. După creșterea plantelor, gărgărițele se hrănesc cu frunze,

mâncând frunzele în mod neregulat, uneori în întregime, alteori lăsând

doar nervurile centrale mai groase și mai aspre.

Fig. 2 Rățișoara porumbului

Plantele atacate într-o fază mai avansată prezintă un atac

caracteristic, frunzele fiind roase marginal, în trepte. La plantele tinere

rosăturile bazale provoacă frângerea frunzelor. Când plantele depășesc

faza de 4-5 frunze, adulții le părăsesc și migrează pe flora spontană.

Prevenirea atacului:

a) rota_ia culturilor;

b) arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor;

c) adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare;

d) cultivarea de soiuri și hibrizi rezistenți.

Combaterea chimică are o importanță deosebită, cel mai indicat

fiind tratamentul aplicat la samanță cu unul din insecticidele:

thiametoxam, imidacloprid sau acetamiprid. Thiametoxam-ul poate fi

aplicat și în vegetație, fiind insecticid sistemic cu efect de lungă durată,

care combate un spectru larg de dăunători la un număr mare de culturi.

Acționează prin contact și ingestie. Produsul pătrunde rapid în plantă și

apoi este transportat ascendent (acropetal) prin sistemul vascular,

protejând întreaga plantă, precum și noile creșteri. Combate dăunătorii

atât în stadiul de larvă, cât și de adult.

Buruienile ca factor de risc

Culturile de porumb prezintă o puternică și diversificată infestare cu

buruieni mono si dicotiledonate anuale si perene. Cele mai raspandite

sunt:

- dicotiledonate anuale: Amaranthus blitoides, Amaranthus retroflexus,

Chenopodium album, Polygonum convolvulus, Solanum nigrum,

Xanthium spinosum;

- dicotiledonate perene: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense,

Aristolochia clematitis;

- monocotiledonate anuale: Setaria viridis, Setaria glauca,

Echinochloacrus-galli;

- monocotiledonate perene: Cynodon dactylon, Sorghum halepense

a b c d

e f g h

a- Amaranthus retroflexus; b -Chenopodium album; c- Solanum nigrum;

d- Aristolochia clematidis; e- Setaria glauca; f- Echinochloa crus galli;

g- Sorghum halepense; h- Cynodon dactylon

3. REZISTENTA GRAULUI LA FACTORII DE STRES

BIOTICI

Hibrizii pot avea rezistenţă ridicată la secetă şi cădere, la unele boli

şi dăunători.

Hibrizii moderni de porumb manifestă o oarecare rezistenţă la

atacul Ostriniei nubilalis, dar în cazul unei infestări medii sau puternice,

pierderile sunt estimate la cca. 5% din producţia totală sau chiar mai

mult, în funcţie de an şi de locaţie.

CRIŞANA Hibrid simplu creat la INCDA Fundulea, România. Planta

este înaltă. Ştiuletele este scurt spre mediu, de formă cilindro-conică şi

număr mediu de rânduri de boabe. Bobul este de tip semiindurat dentat,

cu vârful şi marginea dorsală de culoare galbenă. Perioada înfloritului şi

a mătăsitului este târzie spre foarte târzie. Hibridul este tolerant la

secetă, arşiţă şi şiştăvire şi este rezistent la cădere şi frângere.

Realizeaza în medie o producţie de 8800 kg boabe/ha, în condiţii de

neirigare şi 10840 kg boabe/ha, în condiţii de irigare. Se poate cultiva in

zona I din sudul şi vestul ţării şi în zona a II-a din sudul ţării.

KOLIBRIS Hibrid trilinial din grupa hibrizilor mijlocii, creat la firma

KWS SAAT AG, Germania. Plante înalte spre foarte înalte. Ştiuletele

este lung, cu un număr de rânduri de boabe mediu. Bobul este de tip

dentat, cu vârful bobului de culoare galbenă. Perioada înfloritului şi a

mătăsitului este timpurie. Tolerant la secetă, arşiţă şi şiştăvire şi este

rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza în medie o producţie de 8270

kg boabe/ha, în condiţii de neirigare şi 11120 kg boabe/ha, în condiţii de

irigare. Se poate cultiva în zona I din sudul şi vestul ţării şi în zona a II-a

din sudul ţării.

LG 3540 Hibrid simplu din grupa hibrizilor târzii, creat la firma

Limagrain Verneuil Holding, Franţa. Planta este înaltă. Ştiuletele este

mic, de forma cilindo-conică, cu un număr mediu de rânduri de boabe.

Bobul este de tip dentat, cu vârful de culoare galbenă şi marginea

dorsală de culoare galben portocalie. Este tolerant la secetă, arşiţă şi

şiştăvire şi rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de

8070 kg boabe/ ha, în condiţii de neirigare şi 12400 kg boabe/ha, în

condiţii de irigare.

ONELI CS Hibrid din grupa hibrizilor semitârzii creat la firma

Caussade Semences, Franţa. Planta este foarte înaltă. Ştiuletele este de

lungime medie, de formă cilindroconică şi număr mediu de rânduri. Bobul

este de tip semiindurat dentat, cu vârful de culoare alb gălbuie şi

marginea dorsală galben portocalie. Este tolerant la secetă, arşiţă şi

şiştăvire şi rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de

7980 kg boabe/ha, în condiţii de neirigare şi 12090 kg boabe/ha, în

condiţii de irigare.

PROLLIX Hibrid trilinial din grupa hibrizilor timpurii, creat la firma

Maisadour Semences, Franţa. Planta este de înălţime medie. Ştiuletele

este de lungime medie, de forma cilindro-conică, cu un numâr de rânduri

de boabe mediu. Bobul este indurat-semiindurat, cu vârful de culoare

galbenă şi marginile dorsale de culoare portocalie. Perioada înfloritului şi

a mătăsitului mijlocie. Este tolerant la secetă, arşiţă şi şiştăvire şi

rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de peste 9200

kg/ha boabe STAS.

SUANITO Hibrid trilinial din grupa hibrizilor timpurii, creat la firma

Dow AgroSciences GmbH, Germania. Planta este de înălţime medie

spre înaltă. Ştiuletele este de mărime medie, cu un număr de boabe

mediu şi de formă cilindro-conică. Bobului este semiindurat-dentat, cu

vârful bobului de culoare galbenă. Perioada înfloritului şi a mătăsitului

este medie. Este tolerant la secetă, arşiţă, şiştăvire şi rezistent la cădere

şi frângere. Realizeaza o producţie de peste 9400 kg/ha boabe STAS.

HIBRIZI MODIFICATI GENETIC: LG3330YG, LG3475YG,

PR35T11 PR37NO2 cu rezistenta la atacul sfredelitorului porumbului

Ostrinia nubilalis.

4. Bibliografie

www.ysys.ro

www.ecos-magazine.com

www.mapam.ro

www.svgenebank.ro