revolutia industriala - alexandru florentina izabela

8/10/2019 Revolutia Industriala - Alexandru Florentina Izabela

1/14

PROIECT LA ISTORIE ECONOMICA MONDIALA

Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in unele tari pana la

primul razboi mondial

Alexandru Florentina- Izabela

Facultatea de Relatii Economice Internationale, ASE, Bucuresti

Anul I, Seria A, Grupa 901


2/14

CUPRINS

1.1Introducere

1.2Revolutia industriala. Definitie si acceptiuni

1.3Revolutia industriala in Anglia(1760-1850)

1.4Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in Germania, Franta, Rusia, Statele Unite ale

Americii, Japonia

1.5Concluzii

Bibliografie


3/14

Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in unele tari pana la

primul razboi mondial

1.1 IntroducereFenomenul denumit revolutia industriala a constituit si constituie inca unul dintre cele

mai controversate in literatura de specialitate,fiecare autor incercand sa-l cerceteze dintr-un

unghi de vedere inedit,sa reliefeze sau sa nuanteze aspectele pe care le considera a fi cele mai

semnificative.

In acelasi timp, in literatura de specialitate isi face loc, tot mai mult, ideea potrivit careia

intelegerea complexitatii, a locului si a rolului, dar mai ales a implicatiilor immediate si pe

termen lung ale revolutiei industriale, presupune luarea in considerare a proceselor provocate

de expansiunea economica declansata de marile descoperiri geografice si a modului in care au

fost exploatate consecintele acestora. Aceste descoperiri, care au avut loc incepand cu secolul

15 si au continuat cu intensitate in secolul urmator, au determinat o puternica dezvoltare a

schimburilor comerciale ale Europei, cu alte continente si au lansat o parte a Europei, a celei de

Vest, pe drumul care, doua-trei secole mai tarziu, a dus-o catre revolutia industriala.

1.2 Revolutia industriala. Definitie si acceptiuni

In Marele Dictionar Enciclopedic Larousse, editia 1985, revolutia industriala este definita

ca un ansamblu de fenomene care au insotit,incepand din secolul 18, transformarile lumii

moderne, datorita dezvoltarii capitalismului , tehnicii, productiei si comunicatiilor. Se

precizeaza, de asemenea, ca primul care a folosit termenul de revolutie industriala, in

deceniul al cincilea al secolului trecut, a fost Fr. Engels, care l-a pus in legatura ,in principal,

cu folosirea masinii cu aburi a lui J. Watt, in industria textila engleza.

Termenul respectiv este reluat dupa aproximativ patru decenii si consacrat de catre

istoricul Arnold Toynbee, care distinge in cadrul fenomenului denumit revolutie industriala

trei aspecte concomitente si interdependente: demografic, agricol si industrial.

Prima lucrare de sinteza despre revolutia industriala este cea a lui Paul Mantoux, cu

titlul Revolution industrielle au XVIII-e sicle, aparuta in 1905. Preocuparile ulterioare,

consacrate cercetarii revolutiei industriale, concretizate intr-un foarte mare numar de

lucrari, au prilejuit, in mod firesc, formularea unor opinii de o mare diversitate. In esenta

lor insa, majoritatea opiniilor autorizate au ca numitor comun ideea ca revolutia

industriala, in forma sa clasica, s-a desfasurat, cu aproximatie, intre anii 1760-1830 in

Anglia si s-a concretizat intr-un ansamblu de mutatii tehnice, economice si sociale care au

provocat demarajul industrial al acesteia si i-au asigurat o preponderenta mondiala pe care

si-a conservat-o pana aproape de sfarsitul secolului 19. Se mai subliniaza ca revolutia


4/14

industriala se difuzeaza larg in Europa de Nord-Vest si Statele Unite ale Americii in al doilea

patrar al secolului 19 si ca ea nu atinge decat mai tarziu sau, in unele cazuri, chiar deloc

Europa Orientala.

Revolutia industriala, moment de rascruce in evolutia economica a omenirii, a fost un

proces complex, cu o dubla natura- tehnica si social-economica- , din care au rezultatperformante economice, sociale, politice, culturale etc. fara precedent in istorie.

Declansarea, desfasurarea si efectele ei nu pot fi limitate la cronologia aparitiei si utilizarii

diferitelor masini si a perfectionarilor lor, desi acestea au reprezentat momente si trebuie

avute in vedere; ele reprezinta tema de cercetare a istoriei stiintelor tehnice. Revolutia

industriala a reprezentat mult mai mult, a modificat insusi modul de gandire si actiune

umana. Asa cum aprecia A. Toynbee, s-a pierdut o lume traditionala, dar s-a castigat un alt

viitor pentru omenire.

La nivel european, revolutia industriala a reprezentat un salt datorat unor acumulari

generate de procese si fenomene care s-au desfasurat de-a lungul secolului 17. Sub aspect

politic, acest secol se caracterizeaza si printr-un proces continuu de intarire si centralizare a

unor state monarhice si printr-o cvasipermanenta a starii de razboi. In plan economic,

acestea se reflecta in cresterea aparatelor administrative, curti regale rafinate, armate

numeroase si inzestrate corespunzator, altfel spus, in cheltuieli supradimensionate, care au

generat fiscalitate ridicata, inflatie si accentuarea importantei retelei financiare

internationale .

Concomitent se constata avantul deosebit al comertului maritim, indeosebi ca urmare a

numeroaselor descoperiri geografice prin care noile teritorii sunt atrase in sfera de

influenta europeana.

Este de mentionat si faptul ca apar primele societati anonime pe actiuni, cu scopul de a

asigura colaborarea intre asociati pentru exploatarea unei zone geografice sau a unei rute

comerciale. Prima societate pe actiuni este considerata a fi Compania Olandeza a Indiilor

Orientale, infiintata in 1602 si avand sediul la Amsterdam. Companii similare iau nastere

extrem de rapid si in Anglia, Franta, Suedia, Spania, Portugalia s.a. Importanta acestor

companii este deosebita, datorita functiilor pe care le indeplineau: cea economica, prin

legaturile comerciale intretinute intre tara de origine si teritoriile de peste mari, si mai ales

cea administrativ-politica si chiar si militara, in zonele de actiune. In esenta, companiile

comerciale au reprezentat varful de lance cu ajutorul caruia s-au creat imperii moderne.

Politica economica mercantilista, dominata de-a lungul intregului secol, a contribuit intr-

o masura substantiala la desfasurarea procesului de acumulare de capital banesc, o

premisa esentiala pentru desfasurarea revolutiei industriale.

Agricultura secolului 17, caracterizata, in ansamblu, printr-un randament in general slab,

practicata cu tehnici si tehnologii rutiniere, dominata de marii latifundiari feudali, era

grevata, in principal, de numeroasele si indelungatele razboaie dintre marile puteri


5/14

monarhice, razboaie care i-au sustras o foarte mare cantitate de forta de munca si au

transformat intinse suprafete agricole in campuri de lupta. Porumbul si cartoful, aduse, in

secolul mentionat, de peste ocean, erau, deocamdata, doar curiozitati fara semnificatii

economice majore si aveau sa modifice structura culturilor agricole si a alimentatiei

populatiei abia peste un secol.Revolutia industriala si dezvoltarea industriei pana la primul razboi mondial s-au

desfasurat in mai multe tari, prezentand elemente comune dar si particularitati inerente de

la o tara la alta, precum si de la o etapa la alta.

1.3 Revolutia industriala in Anglia (1760-1850)

Secol al schimbarii economice, care urmeaza logic unui secol al schimbarilor politice, ce

au democratizat viata politica engleza, secolul 18 reprezinta Marele salt de la unealta

simpla la masina, de la manufactura la fabrica, de la mica productie manufacturiera la

marea productie de fabrica. Revolutia industriala s-a declansat in Anglia si s-a propagatpana la primul razboi mondial in mai multe tari, prezentand elemente comune, dar si

particularitati inerente de la o tara la alta.

Revolutia industriala are in economia engleza o faza de inceput(1760-1790), una de

apogeu(1790-1830) si una finala(1830-1850), la sfarsitul careia industrializarea face ca

Anglia sa fie nu numai regina marilor, ci si atelierul lumii.

Anglia a fost prima tara care a cunoscut experienta revolutiei industriale, deoarece a

inceput modernizarea economica inca din secolul 16 cand practica imprejmuirilor a

declansat revolutia agrare, nobilii devenind mari crescatori de oi a caror lana o

comercializau in Flandra. Trecerea la protestantism a dus la secularizarea averilormanastirilor catolice ale caror mosii au fost cumparate de noua nobilime, al carui potential

economic se consolideaza.

Eliminati economic din mediul rural, prin transformarea majoritatii marilor proprietati in

pasuni, numerosi tarani se indreapta spre oras devenind forta de munca ieftina pentru

manufacturi. Beneficiind de cresterea populatiei urbane, de materie prima si forta de

munca ieftina, de o conjunctura externa favorabila, manufacturile engleze se dezvolta in a

doua parte a secolului 16 stimuland si comertul exterior. In aceste conditii, in Anglia incepe

procesul acumularii primitive de capital, atat in secolul manufacturier, cat si in cel

comercial, unde conceptia mercantilista a cunoscut o serie de particularitati specifice.

Conflictul politic dintre monarhia catolica a Stuartilor si noua nobilime protestanta, ce a

atins apogeul la mijlocul secolului 17, in Revolutia politica si a dus la proclamarea Republicii

in 1649, are la baza cauze economice generate de structurile conservatoare feudale

patronate de monarhia absoluta. Acest conflict s-a incheiat in 1688, cand Revolutia

Glorioasa a transformat monarhia absoluta in monarhie constitutionala, transferand


6/14

puterea Parlamentului, care prin legislatia adoptata in secolul urmator a creat baza juridica

ce a permis schimbarile din epoca Revolutiei industriale.

Primele masuri au fost luate in agricultura, eliminandu-se traditionalul sistem de open

fields cu randament scazut, statul facilitand comasarea terenurilor prin acte de

imprejmuire puse in vanzare catre cei ce dovedeau posibilitatea de a oferi despagubirimicilor proprietari si mai ales de a valorifica prin productii ridicate proprietatea agrara.

Aristocratia britanica obtine prin intermediul a 2.500 de acte speciale emise de Parlament

si cu ajutorul unui sistem intern de credite, circa 2.000.000 ha din pamanturile comunale.

Desavarsirea revolutiei agrare inceputa in secolul 16 face din nobil un proprietar

capitalist care, de regula, isi administreaza personal mosia. La mijlocul secolului 18 intra in

contact cu piata, se informeaza, citeste carti si reviste de agricultura si foloseste tehnici

agricole moderne. Productia agricola se mareste ca urmare a cererilor tot mai mari ale

pietei, legate de intensificarea urbanizarii. Din aceleasi motive se dezvolta si cresterea

animalelor, indeosebi a cornutelor mari, prin folosirea unor metode zootehnice avansate.

Transformarile din agricultura duc la disparitia micilor proprietari de pamant, care devin

proletari agrari sau industriali marind oferta de mana de lucru ieftina.

O alta revolutie, ce a pregatit Marele salt al industrializarii, si care debuteaza tot in

secolul 16 este revolutia comerciala. Declansarea procesului de mondializare a comertului

european a gasit Anglia pregatita cu o noua elita politica, sprijinita de suveranii din dinastia

Tudorilor, si care a abandonat vechea mentalitate razboinica, de capa si spada, lansandu-se

in comert, fructificand deopotriva pozitia geografica, dar si traditia navala engleza.

Mercantilistii Angliei secolelor 15-16 considerau masurile protectioniste si de incurajare a

manufacturilor ca obiectiv necesar numai atunci cand aceasta tara era intrecuta de altele.

In perioadele de mai tarziu, cand Anglia devenise atelierul lumii, economistii ei au

formulat teorii in sprijinul liberalismului economic.

Mercantilismul comercial practicat de englezi a fost teoretizat de Thomas Mun(1571-

1641), Josias Child(1639-1690) si William Petty(1623-1687). El se deosebeste de cel

industrial al francezilor prin largirea ariei activitatilor comerciale ale Angliei, efectuate

intr-un asemenea fel incat sa nu fie nevoie de un protectionism intern care sa sprijine

artificial industriile autohtone in detrimentul agriculturii.

Thomas Mun si-a formulat conceptia mercantilista in stransa legatura cu practicile unui

comert mai evoluat; el insusi a fost un mare negustor si unul din directorii companiei

engleze a comertului cu Indiile Orientale. Mun a formulat ideea dupa care banii,metalele

pretioase sunt instrumente de imbogatire si nu bogatie. (Cu cat sunt mai intens si mai

rational folosite, cu atat bogatie poate spori mai repede, iar tezaurul tarii se umple mai

mult).

Adam Smith, parintele de necontestat al liberalismului englez, aprecia astfel

mercantilismul din trecutul tarii sale: Motivul, in aparenta laudabil al tuturor acestor


7/14

reglementari consta in dezvoltarea manufacturilor noastre, nu prin perfectionarea lor ci

prin declinul manufacturilor vecinilor nostri- infranandu-se, in masura posibilului,

concurenta stanjenitoare din partea unor rivali atat de nedoriti,ba chiar odiosi.

Mercantilismul respectiv era agresiv, apara interesele unei tari, provocand mari prejudicii

altora care sa nu le mai poata fi concurenti temerari.Afectata de politica absolutista a lui Carol I, mai ales in domeniul financiar-fiscal, ea va

sprijini inlaturarea regelui si , prin aceasta, a sistemului de privilegii feudale ce ingradeau

comertul.

Politica comerciala mercantilista promovata de noul conducator al Angliei, Oliver

Cromwell a fost stabilita prin Legea pentru protejarea si reglementarea comertului

Republicii englezeadoptata de Parlament la 1 august 1650, pe baza careia au fost emise

Actele de Navigatie. Primul Act dat la 3 octombrie 1650 interzicea negustorilor straini sa

desfasoare activitati comerciale in coloniile engleze fara avizul guvernului de la Londra. Al

doilea Act reglementa modul de intrare in tara a marfurilor straine, stabilind ca marfurile

extraeuropene sa fie transportate numai cu nave engleze, cat si de cele din tara de unde

provenea marfa. Expulzarea negustorilor olandezi din porturile engleze a dus la un conflict

anglo-olandez, in care numeroasele nave militare si comerciale construite in anii 1649-1651

au facilitat victoria engleza, ce a dus la acceptarea de catre Olanda in 1654 a Actelor

Navigatie.

La inceputul secolului 18, Anglia isi consolideaza pozitia de lider in comertul

international, ocupand Gibraltarul in 1706 si obtinand de la Spania exclusivitatea

comertului cu sclavi in coloniile spaniole din America.

Acumularea de capital care se intensifica dupa Revolutia burgheza constituie un act ce

favorizeaza Revolutia industriala. Realizata in principal pe cai comerciale, ca urmare a

politicii mercantiliste, acumularea de capital privat a dus la dezvoltarea pietei de capital,

mai ales dupa infiintarea in 1694 a Bancii Angliei. Sprijinind guvernul prin acordarea de

imprumuturi pe termen lung, reprezentand un element de legatura intre lumea financiara

si cea politica, Banca Angliei a devenit, alaturi de Bursa din Londra, emblema economiei

britanice. Numeroase banci mari si mici desfasurau o dinamica activitate financiara, oferind

celor interesati capitaluri in conditii avantajoase.

Transformarile economice au general o revolutie demografica, care a dus la o

spectaculoasa crestere a populatiei urbane dupa 1650, dar si la cresterea indicelui

demografic ca urmare a imbunatatirii situatiei alimentare a populatiei si a masurilor de

ordin sanitar luate de autoritati. Londra, care in 1632 are 307.000 locuitori, in 1700 ajunge

la 700.000 locuitori, iar la sfarsitul secolului 18 ajunge cel mai mare oras din Europa, avand

860.000 locuitori. In 1810 capitala engleza depaseste 1.000.000 locuitori si in 1835

2.000.000 locuitori, iar la nivelul intregii tari populatia urbana se tripleaza in intervalul

1780-1830.


8/14

Explozia demografica urbana a contribuit la consolidarea pietei interne, o piata care

datorita dezvoltarii economice avea capacitatea de a absorbi o parte a productiei interne,

dar si mari cantitati de produse importante. Inca de la sfarsitul secolului 17 produsele

textile indiene se importau in cantitati tot mai mari, prejudiciind interesele producatorilor

autohtoni care au militat pentru limitarea acestor importuri, insa productia manufacturierainterna nu a avut capacitatea de a satisface cerintele pietei. In aceste conditii, sub

presiunea pietei interne si a concurentei straine se declanseaza in ramura textila un proces

de innoire tehnologica ce sta la baza Revolutiei industriale.

Prima inventie ce a marit randamentul in productie a fost suveica zburatoare, inventata

de John Kay in 1733, care putea fi manevrata de un lucrator in loc de doi. Dublarea

productiei datorata inventiei lui Kay a dus la foamea de fire, care a fost rezolvata prin

crearea in 1764, de catre James Hargreaves a masinii de filat ce producea 80 de fire

simultan supravegheata de un singur muncitor. Slaba rezistenta a firelor a fost remediata

de Thomas Highs, iar in 1769 Arkwright breveteaza masina de filat mecanica actionata

hidraulic si peste zece ani Samuel Compton concepe masina de filat fire fine. Inventarea

razboiului de tesut mecanic de catre Edward Cartwright, in 1785, si crearea de catre acesta

a primei fabrici in anul urmator incheie suita inventiilor in ramura textila, marcand trecerea

ei la productia de fabrica. Avand o productivitate cu 75% mai ridicata decat a razboiului de

tesut manual si perfectionata ulterior, inventia lui Cartwright a ajuns sa suplineasca munca

a 40 de lucratori.

Inceputa in ramura textila, Revolutia industriala s-a propagat ca intr-un sistem de vase

comunicante in celelalte ramuri economice. Confectionarea noilor masini si folosirea

intensa a structurilor metalice in domeniul transporturilor a impus schimbari in metalurgie.

Carbunele devine principalul combustibil in locul lemnului, determinand deplasarea

centrelor metalurgice catre zonele carbonifere. Folosit initial drept combustibil, acesta

devine un element vital in metalurgie prin inventarea cocsului, utilizat de Abraham Darby,

in 1709, pentru producerea fontei. Peste trei decenii se descopera metoda de producere a

otelului din fonta si pana la finele veacului atat productia de carbuni, cat si cea de fonta

cunosc cresteri spectaculoase: prima se dubleaza ajungand la 10.000.000, iar cea de fonta

urca de la 4.802 t la 250.000 t. Materii prime in industria constructiilor de masini, fonta si

otelul fac din Anglia patria furnalelor si otelariilor, o data cu patrunderea Revolutiei

industriale in sectorul transporturilor.

Superioritatea industriala a Marii Britanii, castigata in primul sfert al secolului 14, s-a

bazat pe avansul tehnologic in doua industrii principale: industria bumbacului si metalurgia,

sustinute de utilizarea extensiva a carbuneluiin calitate de combustibil industrialsi de

folosirea tot mai accentuata a motorului cu aburi ca sursa de putere mecanica.

Mecanizarea prelucrarii bumbacului a devenit completa in principiu in 1820,

transformand-o in prima industrie moderna, in vreme ce mecanizarea tesutului abia


9/14

incepuse. Celelalte industrii textile principale, a lanii si inului, desi incepusera sa se

mecanizeze concomitent cu procesul teserii bumbacului, au facut mari salturi doar in

urmatoarele decenii.

Industria siderurgica si-a completat tranzitia de la topirea minereului de fier cu cocs spre

folosirea procesului de pudlaj si a laminoarelor pentru finisarea productiei furnalului.Carbunele era folosit intens nu numai pentru motoarele cu aburi, pentru cuptoarele de

pudlaj si pentru furnale, dar si drept combustibil intr-o serie de alte industrii, cum ar fi:

fabricarea sticlei, rafinarea sarii, fabricarea berii si distilarea. Motoarele cu aburi furnizau

energie pentru fabricile textile si pentru uzinele metalurgice si pentru actionarea pompelor

in minele de carbuni si de cositor; erau, de asemenea, folosite intr-o mai mica masura in

morile de faina, in fabricile de ceramica si in alte industrii.

In primele secole ale epocii moderne, transporturile au evoluat lent, mai ales cele

terestre ce foloseau mijloace traditionale cu capacitate de transport redusa. Cresterea

consumului de materii prime si a productiei de marfuri in secolul 18 impunea modernizarea

transporturilor. Inceputa prin construirea de canale, actiunea de imbunatatire a cailor si

mijloacelor de transport va continua prin modernizarea drumurilor, folosindu-se celebrul

macadam, prin construirea podurilor cu structuri metalice si aparitia in 1807 a primei nave

ce utilizia forta aburului.

Marele salt in domeniul transporturilor este constructia cailor ferate, una dintre cele

mai prospere investitii economice ale secolului 19. Odiseea cailor ferate incepe o data cu

inventarea locomotivei de catre George Stephenson in 1829, prin care motorul cu aburi

inventat de Watt patrunde in transporturile terestre.

Primele cai ferate apar in 1830, in Anglia si Statele Unite, pentru ca numai in doua

decenii reteaua feroviara internationala sa ajunga la 38.600 km, din care Anglia detinea

10.000 km. Crearea cailor ferate duce la integrarea in circuitul economic a unor zone si

regiuni izolate, dinamizeaza schimbul intern si extern si international, faciliteaza circulatia

bunurilor materiale si a oamenilor.

Revolutia in transporturi este completata, dupa 1830, cu o revolutie nautica, prin care

motorul cu aburi si structurile metalice modernizeaza navele care devin mai rapide, mai

sigure si au o capacitate de transport mai mare. Construirea canalului de Suez intre 1859-

1869 face ca ruta Londra-Bombay prin Mediterana sa fie strabatuta in 26 de zile in loc de

100 de zile, cat necesita ruta traditionala prin sudul Africii. Extinderea retelei feroviare si

modernizarea transporturilor navale determina cresterea consumului de produse

metalurgice solicitate in noua industrie a constructiilor feroviare, dar si de cea navala,

ducand la o crestere impresionanta a productiei de otel englezesc, care ajunge la 2.000.000

t in 1850.

Comertul intern si indeosebi cel exterior cunosc, sub influenta Revolutiei industriale si a

industrializarii, o puternica extindere dupa anul 1800. Cresterea capacitatilor de productie


10/14

a marit consumul de materii prime si de combustibil, iar deficitul intern a trebuit completat

prin importuri, devenind astfel necesara desfacerea unei parti a productiei industriale pe

pietele externe. Anglia, de exemplu, importa mari cantitati de minereu de fier de calitate

superioare din Suedia si Belgia, dar si bumbac din India si S.U.A.

Cresterea populatiei urbane in epoca industriala a marit considerabil consumul dealimente si bunuri de larg consum si de materiale de constructii. In aceste conditii,

comertul devine o necesitate permanenta. Politica liberului schimb, promovata inca de la

sfarsitul secolului 17, determina la inceputul secolului urmator o impresionanta crestere a

volumului comertului international. Intre 1720 si 1780 valoric comertul se dubleaza, iar in

urmatoarele doua decenii, ce corespund revolutiei industriale engleze, el creste cu peste

50%. Intre 1800 si 1850 industrializarea sporeste de patru ori valoarea acestui comert, ce

cunoaste o remarcabila diversificare. Intre 1850 si 1880 cresterea este de 3,7 ori.

Extinderea deosebita a comertului international se realizeaza in beneficiul unui grup

restrans de tari din vestul Europei in frunte cu Anglia, care beneficiaza de statutul de prima

putere navala si comerciala,de lider al pietei financiar bancare si pozitia de prima putere

industriala a lumii.

1.4 Revolutia industriala si dezvoltarea industriei in Germania, Franta, Rusia,

Statele Unite ale Americii, Japonia

Germania, ca urmare a lipsei unitatii statale, cunoaste o evidenta ramanere in urma fata

de Anglia. Existenta mai multor state cu populatie germana constituie un handicap al vietii

economice germane, partial atenuat prin Uniunea vamala, initiata de Prusia in 1819, lacare au aderat toate celelalte state germane, cu exceptia Austriei, pana in 1836. Pana la

mijlocul secolului 19 insa, industria statelor germane pastra multe din caracteristicile

economiei medievale, dominata de mestesugari si manufacturi. Dupa 1850, urmare a

cresterii demografice si reformei agrare, statele germane cunosc o intensificare a vietii

economice, cresteri importante in productia industriala textila si cea agricola, cu scopul, in

principal, de a satisface trebuintele interne.

Progresele cele mai semnificative ale revolutiei industriale in Germania au fost

inregistrate in domeniul industriei grele, cu deosebire dupa unificarea statelor germane. In

urma adoptarii unei puternice legislatii protectioniste se dezvolta, dupa 1870, industriagrea, care, pana la sfarsitul secolului, o intrece in realizari pe cea engleza. Metalurgia,

constructiile de masini, in special de material rulant, chimia, electrotehnica s.a cunosc

cresteri si realizari tehnice de nivel mondial.

Se cuvine mentionata si atentia deosebita acordata intemeierii, dezvoltarii si consolidarii

invatamantului tehnic superior si cercetarii stiintifice. Descoperiri semnificative, care isi pun


11/14

amprenta asupra nivelului de dezvoltare a economiei germane, ca motorul Otto, Diesel,

electric s.a. confera industriei de prelucrare o forta superioara.

Franta, desi cu traditii deosebite in industria manufacturiera textila, cunoaste o

dezvoltare industriala moderna relativ tarzie. Unele imprejurari istorice, cum sunt masurile

economice sau cu implicatii economice luate in perioada revolutiei franceze, precum sipierderile imense umane si materiale legate de razboaiele napoleoniene, au incetinit

procesul de modernizare a economiei franceze. La acestea se poate adauga, desigur, si

dimensiunea redusa a proprietatii funciare tipic franceze, care nu are forta economica

necesara modernizarii agriculturii si retine un segment prea mare din populatia activa.

In a doua jumatate a secolului 19, industria franceza cunoaste realizari remarcabile in

domenii de varf ale epocii, ca cele ale metalurgiei, otelurilor speciale, chimiei, aeronauticii.

autovehiculelor, dar, cu toate acestea, nivelul de dezvoltare a economiei franceze in

ansamblu nu poate fi caracterizat ca fiind acela al unei tari industrializate.

Rusia, dupa se se apreciaza in literatura de specialitate, prezinta un caz aparte de

dezvoltare economica. In privinta ei, nu toti autorii sunt de parere ca ar fi cunoscut un

proces de industrializare modern, in sens vest-european, pana la inceputul primului razboi

mondial.

Tara de dimensiuni continentale, cu resurse naturale imense si in mare parte

necunoscute in acea vreme, Rusia cunoaste in a doua jumatate a secolului 19 o serie de

innoiri. Prin reforma agrara adoptata in 1861, taranimea este eliberata din iobagie si

improprietarita, dar acestea nu se transforma intr-o premisa a unei dezvoltari industriale

moderne sustinute, intrucat improprietarirea se face nu individual, ci la nivelul obstilor

satesti, fapt ce mentine in continuare forta de munca in agricultura.

Statele Unite ale Americii, in momentul proclamarii independentei, erau o tara

predominant agricola si cu o populatie relativ redusa. De-a lungul secolului 19, ele cunosc

insemnate framantari, determinate de cristalizarea statutului politic, intinderea teritoriala

si cautarea unui model de dezvoltare economica. Urmare a unei rate a natalitatii extrem de

ridicata, precum si a valurilor de imigrari, populatia S.U.A. cunoaste,intr-un secol, un salt

urias, de la 4 la 100 milioane, si este o populatie predominant tanara, ceea ce imprima un

dinamism deosebit vietii economice.

Dezvoltarea economica a S.U.A. incepe cu agricultura, domeniu in care fertilitatea

exceptionala a terenurilor si imensitatea spatiului geografic sunt factori favorizanti pentru

cultura cerealelor si cresterea animalelor, desi cucerirea vestului se dovedeste a fi o

realitate extrem de aspra. Productia agricola reprezinta baza de materii prime pentru

productia alimentara, care in faza ei de inceput este concentrata in jurul orasului Chicago.

Concomitent, industria textila cunoaste si ea dezvoltari semnificative, prin valorificarea

bumbacului din zonele sudice.


12/14

Prima afacere in stil american o constituie insa caile ferate, constructia lor fiind o

permanenta a vietii economice din S.U.A., incepand din deceniul al treilea si pana la

sfarsitul secolului 19. Trebuintele generate de constructia de cai ferate impun dezvoltarea

industriilor extractive, metalurgice si constructoare de masini, aparitia primelor societati de

actiuni, iar ca urmare a gradului inalt de monopolizare, a primelor legi antitrust.Descoperirea petrolului, la jumatatea secolului trecut, imprima vietii economice a S.U.A

un ritm si directii proprii de dezvoltare. Procesul de industrializare in S.U.A. se desfasoara

accelerat si cu rezultate care indreptatesc si consfintesc pozitia lor fruntasa in ierarhia

mondiala la inceputul secolului 20. Expansiunea economica americana se face simtita pe

piata mondiala inca inainte de primul razboi mondial, prin activitatile unor mari societati,

ca Standard Oil, General Motors, Ford, United States Steel Co, General Electric s.a.

Japonia, dupa doua secole de inchistare feudala si izolare voluntara de restul lumii,

cunoaste, la jumatatea secolului 19, inceputul Erei Meidji, care se constituie intr-un amplu

proces de reforme si transformari ce au inscris tara intr-un accelerat proces de

modernizare. Reformele si transformarile au vizat atat domeniul politic, cat si pe cel social

si economic.

In domeniul politic au fost adoptat principiile si formele organizatorice ale democratiei

moderne, concomitent cu restaurarea puterii imperiale, iar in cel social, prin desfiintarea

relatiilor feudale, au fost create premisele structurilor sociale moderne.

In domeniul economic, se cuvine subliniat rolul deosebit pe care si l-a asumat statul

japonez in procesul de modernizare si industrializare, prin apelul treptat, gradual, la

initiativa particulara. Masinismul patrunde initial in industria textila, in cea de prelucrare a

matasii la inceput si, ulterior, a bumbacului importat, iar in ultimele decenii ale secolului

19, in industria grea- metalurgie, constructii de masini, constructii navale sprijinite de catre

stat prin comenzi ferme si pe termen lung, pentru cerintele armatei imperiale, in vederea

expansiunii politice si militare. De asemenea, statul s-a implicat nemijlocit in pregatirea

fortei de munca, prin sistemul de invatamant de toate gradele: primar, profesional, liceal si

superior.

Intr-un termen relativ scurt, de trei decenii, Japonia a parcurs in ritm accelerat drumul

de la statul feudal la un stat modern industrial. La sfarsitul secolului trecut, pe piata

Extremului Orient, produsele japoneze concurau la egalitate cu cele engleze, germane si

americane.

1.5 Concluzii

Revolutia industriala si dezvoltarea industriei, care, pana la jumatatea secolului 19, s-au

desfasurat, in grade diferite de intensitate, intr-un numar de tari au sporit incontestabil

capacitatile de productie ale acestora si au pus cu acuitate, intr-o masura mult mai mare


13/14

decat in perioadele precedente, problema mobilitatii si a utilizarii eficiente a factorilor de

productie,au avut o influenta deosebita asupra altor domenii ale vietii economice.

Urbanizarea, care devenea o permanenta de mari proportii a lumii industriale, genera si

ea probleme noi. Pe de o parte, probleme complexe, legate de constructii, transport si

sistematizare in mediul urban, iar pe de alta, probleme, de asemenea, nu mai putincomplicate, legate de fluxurile de marfuri industriale si agricole necesare a se statornici si

desfasura acum intre mediul urban, unde se produc bunuri fabricate, si cel rural, unde se

produc bunuri agricole. Totodata, dezvoltarea industriei pe baze masiniste atrage dupa sine

si, in acelasi timp, impune modificari principiale si structurale in transporturi si comunicatii,

in agricultura, precum si in alte domenii, institutii, instrumente ale vietii economice, ca

moneda, credit, sistem bancar, comert s.a.


14/14

Bibliografie

Corneliu Olaru,Prelegeri, Ed. NEWA-TED, 2003

Maria Muresan, Dumitru Muresan, Istoria economiei mondiale, Ed. Economica,

1998

Mihail Opritescu, Istoria economiei, Ed. ASE, 2005

revolutia industriala - alexandru florentina izabela

Documents