reviste studenţeşti în comunism: universitatea comunistă ...old.unitbv.ro/portals/31/sustineri...
TRANSCRIPT
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Partener:
Universitatea Transilvania din Brașov
Școala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Literatură și studii culturale
Simona-Ioana CUCUIAN
Reviste studenţeşti în comunism:
Universitas/ Universitatea comunistă şi
Convingeri comuniste
Student Magazines in Romania During The
Communist Regime:
Universitas/ Communist University and
Communist Beliefs
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Virgil PODOABĂ
BRAȘOV, 2015
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 7478 din 03.09.2015
PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
Universitatea „Transilvania” din Brașov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Virgil PODOABĂ
Universitatea „Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Alexandru CISTELECAN,
Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş
Prof .univ. dr. Caius DOBRESCU
Universitatea din Bucureşti
Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUŞ
Universitatea „Transilvania” din Braşov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 27 noiembrie 2015, ora 10.00,
Aula Universităţii „Transilvania” din Brașov, str. Iuliu Maniu, nr. 41 A, sala U.II.3.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi
în timp util, pe adresa [email protected].
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.
Vă mulţumim.
3
CUPRINS
Pg.
teză
Pg.
rezumat
LISTA ABREVIERILOR .................................................................................... 8 7
ARGUMENT ...................................................................................................... 10 7
1. REVISTELE UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ
ȘI CONVINGERI COMUNISTE ..................................................................... 13 9
1.1. Epoca ............................................................................................................. 13 9
1.2. Universitas (1969-1973)/ Universitatea comunistă (1973-1989) ................. 31 10
1.3. Convingeri comuniste (1974-1989) .............................................................. 98 15
1.3.1. Scurt istoric al sediului redacţional al Revistei
Convingeri comuniste ....................................................................................... 111 23
1.4. Mărturii ajutătoare ...................................................................................... 117 24
1.5. Un scurt subcapitol despre studenții străini din Republica Socialistă România
(1974-1989) ........................................................................................................ 123 26
1.5.1 „Vigilenţa faţă de studenţii străini“, un alt pretext al „organelor” de Securitate.
Cazul Augustin Ioan ........................................................................................... 137 26
1.5.2. Fascinaţia unui scriitor pentru mediul literaturii studenţeşti din capitală.
Cazul Marian Ilea ............................................................................................... 139 27
1.5.3. Marian ILEA: Era plin de tovarăşi ........................................................... 140 27
1.5.4. Cum am devenit scriitor ........................................................................... 143 28
2. CENZURA .................................................................................................... 146 28
2.1. Cenzura ........................................................................................................ 147 28
2.2. Istoria unui text de cursă lungă despre cenzură.
Cenzura noastră cea de toate zilele .................................................................... 153 28
2.3. La ce bun presa studenţească? ..................................................................... 155 29
2.4. Două tipuri de cenzură ................................................................................ 156 29
2.5. Sub „Direcţia presei şi tipăriturilor” ............................................................ 157 29
2.6. Să intrăm în câteva detalii! .......................................................................... 158 29
2.7. Cuvinte interzise, cuvinte persecutate ......................................................... 159 29
2.8. Lupta „corp la corp” cu cenzura .................................................................. 160 29
2.9. Tehnicile de „guerrilla” şi vulnerabilitatea cenzurii ........................................... 161 29
2.10. Concluzii de la Iași ..................................................................................... 163 29
3. ANONIMATUL, PSEUDONIMUL ŞI ANALIZA CASETEI REDACŢIONALE
(1974-1989) ÎN REVISTA CONVINGERI COMUNISTE ........................... 164 29
3.1. O posibilă grilă de lectură a presei studenţeşti ............................................ 164 29
3.2. Diplodocus sau debranşarea de sistem ........................................................ 166 30
3.3. Erotizarea subversivă a discursului oficial în Epoca Limbii de lemn.
Ars Amatoria ...................................................................................................... 172 31
3.4. „Inamicul impersonal”. Cazul Caius Dobrescu ........................................... 183 31
3.5. Pseudonime ................................................................................................. 185 32
4
4. INFORMAŢII, PSEUDOINFORMAŢII ŞI PROPAGANDĂ ÎN REVISTA
CONVINGERI COMUNISTE ........................................................................ 195 33
4.1. Definirea noţiunilor ..................................................................................... 195 33
4.2. Şabloanele limbajului de lemn în revista „Convingeri Comuniste” .......... 199 34
4.2.1. Limba de lemn – definire şi istoric ........................................................... 211 35
4.2.2. Limba de lemn în perioada comunistă ..................................................... 213 35
4.2.3. „Studenţia – un mozaic policrom” – varianta perfectă a limbii de lemn . 216 35
4.2.4. Ultima perioadă de dominaţie a sistemului comunist:
Cultul personalităţii ............................................................................................ 220 35
4.2.5. Limbajul politic în perioada comunistă – Ll ............................................ 229 36
4.3. Concluzii ..................................................................................................... 264 38
5. DIN REDACŢIE ÎN TIPOGAFIE. INTERVENŢII, ROLURI,
PROFESII ŞI UTILAJE .................................................................................. 269 39
5.1. O presă ruginită. La propriu ........................................................................ 269 39
5.2. Preludiu interbelic al clădirii de pe Brezoianu ............................................ 272 40
5.3. „Niţi cu ală, niţi cu ală:ăsta este Universul!”-deviza lui Luigi Cazavillan ............. 272 40
5.4. Naşterea palatului ........................................................................................ 273 40
5.5. Sfârşitul unei epoci ...................................................................................... 273 40
5.6. În căutarea Timpului pierdut... La propriu! ................................................. 274 40
5.7. Drumul sinuos al ideilor către public .......................................................... 275 40
5.8. Pagini înroșite .............................................................................................. 276 40
5.9. Politruci de toate felurile ............................................................................. 276 40
5.10. De aici s-a născut presa independentă ....................................................... 277 40
5.11. Presa underground ..................................................................................... 277 40
5.12. Retro la Cluj! ............................................................................................. 278 40
5.13. Concluzii ................................................................................................... 279 40
6. CENACLURILE VREMII .......................................................................... 280 41
6.1. Cenaclul de Luni ......................................................................................... 281 42
6.2. Cenaclul Universitas ................................................................................... 299 44
6.3. O linie directoare într-o posibilă definiţie de lucru:
solidaritatea de conştiinţă. .................................................................................. 302 48
6.3.1. Staney Fish şi „comunitatea interpretativă” ............................................. 309 48
CONCLUZII ..................................................................................................... 319 48
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 321 51
REZUMAT SCURT (ROMÂNĂ/ENGLEZĂ) ............................................... 606 54
CV (ROMÂNĂ/ENGLEZĂ) ............................................................................ 607 55
Articole ştiinţifice publicate .............................................................................. 609 57
5
TABLE OF CONTENTS
LIST OF ABBREVIATIONS ............................................................................... 8 7
PREMISES . ....................................................................................................... 10 7
CHAPTER 1. UNIVERSITAS/ COMMUNIST UNIVERSITY
AND COMMUNIST BELIEFS MAGAZINES.. .............................................. 13 9
1.1. The Period ...................................................................................................... 13 9
1.2. Universitas (1969-1973)/ Universitatea comunistă (1973-1989) .................. 31 10
1.3. Communists beliefs (1974-1989) .................................................................. 98 15
1.3.1. Brief history of the editorial headquarters of the
Communist Beliefs Magazine ............................................................................. 111 23
1.4. Supporting testimonies ................................................................................. 117 24
1.5. A short sub-chapter about the foreign students in the
Socialist Republic of Romania (1974- 1989) ..................................................... 123 26
1.5.1"The Vigiliance towards foreign students", another pretext of the
Secret Services. Augustin Ioan case .................................................................... 137 26
1.5.2. The fascination of a writer with the student literature medium
in the capital city. Marian Ilea case ..................................................................... 139 27
1.5.3. Marian ILEA:It was full of comrades ....................................................... 140 27
1.5.4. How I became a writer .............................................................................. 143 28
CHAPTER 2. THE CENSORSHIP1 ................................................................ 46 28
2.1. The censorship .............................................................................................. 147 28
2.2. History of a long lasting text on censorship. Our daily censorship .............. 153 28
2.3. What's the student press good for? .............................................................. 155 29
2.4. Two types of censorship ............................................................................... 156 29
2.5. Under the "Direction of press and publishing" ............................................ 157 29
2.6. Let's go into details! ..................................................................................... 158 29
2.7. Forbidden words, persecuted words ............................................................. 159 29
2.8. Wrestling censorship .................................................................................... 160 29
2.9. "Guerrilla" techniques and vulnerability of censorship ............................... 161 29
2.10. Conclusions from Iasi ................................................................................. 163 29
CHAPTER 3.ANONIMITY, PSEUDONIME AND EDITORIAL TEAM ANALYSIS
(1974-1989) OF COMMUNIST BELIEFS MAGAZINE .............................. 164 29
3.1. A potential key to lecturing the student press ............................................. 164 29
3.2. Diplodocus or disconnection from the system ............................................. 166 30
3.3. The subversive erotization of the official discourse in the
Wooden Language Epoque. Ars Amatoria ......................................................... 172 31
Pg.
teză
Pg.
abstract
6
3.4. "The Impersonal Enemy". Caius Dobrescu Case ......................................... 183 31
3.5. Pseudonims ................................................................................................... 185 32
CHAPTER 4. INFORMATION, PSEUDOINFORMATION AND PROPAGANDA
IN THE COMMUNIST BELIEFS MAGAZINE ............................................ 195 33
4.1. Defining the notions ..................................................................................... 195 33
4.2. The patterns of the wooden language in "Communist Beliefs" ................... 199 34
4.2.1. Wooden Language - definition and historic .............................................. 211 35
4.2.2. The Wooden Language during the comunist period ................................. 213 35
4.2.3. "Student years - a policromic mosaic" - the perfect version
of the wooden language ....................................................................................... 216 35
4.2.4. Last period of the communist system domination: the personality cult .............. 220 35
4.2.5. The political language in the communist period – Ll ................................ 229 36
4.3. Conclusions .................................................................................................. 264 38
CHAPTER 5. FROM THE EDITORIAL HEADQUARTERS TO THE
PRINTING HOUSE. INTERVENTIONS, ROLES, PROFESSIONS
AND TOOLS ..................................................................................................... 269 39
5.1. A rusty press. Literally ................................................................................. 269 39
5.2. Interbelic prelude of the building on Brezoianu street ................................. 272 40
5.3. "Neither with that one, nor with that one: this is the Universe"
- Luigi Cazavillan's moto .................................................................................... 272 40
5.4. The birth of the palace .................................................................................. 273 40
5.5. The end of an epoque ................................................................................... 273 40
5.6. In Search of Lost Time...literally ................................................................. 274 40
5.7. The sinuous path of ideas to the public ........................................................ 275 40
5.8. Red pages ..................................................................................................... 276 40
5.9. All kind of politruks ..................................................................................... 276 40
5.10. This is where the independent press was born ........................................... 277 40
5.11. Underground press ..................................................................................... 277 40
5.12. Retro in Cluj ................................................................................................. 27 40
5.13. Conclusions ................................................................................................ 279 40
CHAPTER 6. LITERARY CLUBS OF THOSE TIMES .............................. 280 41
6.1. The Monday Literary Club ........................................................................... 281 42
6.2. Universitas Literary Club ............................................................................. 299 44
6.3. A leading direction in a possible work definition: solidarity of consciousness ...... 302 48
6.3.1. Staney Fish and the"interpretative community ......................................... 309 48
CONCLUSIONS ................................................................................................ 319 48
BIBLIOGRAPHY ............................................................................................. 321 51
SHORT SUMMARY (ROMANIAN/ENGLISH) ........................................... 606 54
CV (ROMANIAN/ENGLISH) ......................................................................... 607 55
Published scientific articles .............................................................................. 609 57
7
INTRODUCERE (Motto)
Motto-ul întregii teze stă sub semnul părţii Defulare din poemul Budila-Express de
Alexandru Muşina publicat în 1982. Am ales acest fragment ca motiv de pornire în cercetarea
de faţă cu funcţie introductivă din două motive: o dată pentru că profesorul Alexandru Muşina
mi-a propus această temă de cercetare doctorală înainte de a ne părăsi şi în al doilea rând pentru
că Budila-Express este o poezie cu valoare de manifest a cărei primă ediţie a fost publicată, cu
modificări impuse de cenzură, în volumul colectiv Cinci, Bucureşti, 1982. Muşina va include
Budila-Express în Antologia poeziei generaţiei ’80,Piteşti, 1993. Cariera acestei scrieri
înregistrează încă un episod, anume traducerea ei în limba franceză din iniţiativa Fundaţiei
Culturale „Royaumont” şi publicarea ei la Paris, în volum separat, în 1994.
LISTA ABREVIERILOR
Majoritatea abrevierilor ştiinţifice au fost preluate din Raportul Final Tismăneanu1
(2006) şi Dicţionarul limbii române de lemn de Aurel Sasu, iar cele inexistente până la
momentul scrierii prezentei lucrări legate de revistele studenţeşti: „Universitas”/
„Universitatea comunistă” şi „Convingeri comuniste” au fost denumite acum şi aici. Astfel,
pentru Revista „Universitas”, am folosit abrevierea UNIV, apoi, pentru momentul anului
1973, când titulatura revistei a fost schimbată cu „Universitatea comunistă”, am folosit
abrevierea UCO. La revista „Convingeri comuniste”, abrevierea COCO s-a născut din
documentarea asupra receptării din epocă a studenţilor. Practic, studenţii au eufemizat titlul
revistei Convingeri comuniste prin uzitarea poreclei „COCO”, estompând mesajul ideologic al
titlului. În LISTA ABREVIERILOR am marcat cu bold aceste noi abrevieri instrumentate de
mine cu moderaţie.
ARGUMENT
Argumentul lucrării de faţă se deschide cu motto-ul afirmaţiei poetului Florin Iaru din
Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, ediţia a XII-a, Braşov,
15-16 mai, 2015, conform căruia „Nu era contracultură pentru că nu exista o libertate
editorială şi personală”în încercarea de a demonta speculaţiile terminologice cu privire la o
1Precizez că, în faza iniţială, am evitat să instrumentez Raportul Tismăneanu din 2006, deoarece aş fi produs un
compromis mai puţin ştiinţific şi o serie de contradicţii în interiorul discursului tezei, dată fiind analiza unor
texte din Revista Convingeri comuniste (nr 1 din 1974), în care istoricul Vladimir Tismăneanu subscria etapei de
tinereţe cu rolul de student comunist convins. Mărturie stau anchetele şi articolele sale intitulate cu litere mari
VIAŢA DE ORGANIZAŢIE: În luptă cu inerţia şi eseul politic: Spiritul revoluţionar pe care le comentez şi
reproduc parţial în capitolul I. 3. CONVINGERI COMUNISTE (1974-1989) . Lectura intensă a cărţilor şi a
textelor sale de pe http://www.contributors.ro/, a articolelor din Observator cultural, discuţiile cu coordonatorul
ştiinţific,dar, mai ales, numele unor experţi din componenţa Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România, m-au determinat să creditez Raportul Final ca fiind prima istorie acreditată ştiinţific
după căderea oficială a comunismului autohton.
8
serie de studii culturale asupra literaturii tinere publicate în comunism, termenul
contracultură devenind o modă de dezbatere a ultimelor două decenii.
De asemenea, Argumentul tezei porneşte de la semnalarea unui fenomen cultural
revuistic al presei studenţeşti din Bucureşti: situaţia incompletă a colecţiilor revistelor care fac
obiectul cercetării de faţă şi al receptării ignorante, superficiale, încorsetată încă de
prejudecăţi şi teamă de adevăr istoric.
Memoria comunismului se află depusă şi în aceste reviste studenţeşti aparent banale,
redundante, fără o prea mare semnificaţie. Poate doar puternic infuzate de text propagandistic
şi, la polul opus, de un prim marcaj literar. Din păcate, o cercetare detaliată a presei
studenţeşti bucureştene este inhibată şi îngreunată de starea incompletă a colecţiilor revistelor
Universitas/Universitatea comunistă şi Convingeri comuniste.
Am decis, într-o primă fază, să dau prioritate Argumentului2uneia dintre publicaţiile
studenţeşti alese spre cercetare tocmai pentru ca ochiul receptorului interesat de acest
fenomen să sesizeze ideea de implementare a literaturii studenţeşti şi câteva dintre
individualităţile care s-au detaşat la acea dată (‟69).
Cele câteva nume menţionate în acest Argument al revistei Universităţii din Bucureşti
reprezintă o mostră care ajută în timp la decantarea valorică asupra a ceea ce era numit „presa
de tineret”.O altă trăsătură a genurilor şi speciilor jurnalistice sub comunism o constituie
puternica perfecţionare a tehnicilor de ficţionalizare şi hiperbolizare. Autorii, „fără a mai
avea nevoie de faptele vieţii şi de documentare, au căpătat maladia metaforismului şi
automatismul de a vedea ce se vrea văzut.”3
Viaţa studenţească apărută în 1956 îşi multiplica forţa prin deschiderea de subredacţii
în ţară, iar peste 10 ani, Amfiteatru devenea prima revistă de cultură cerută de studenţi.
Contextul imediat învecinat este dat de apariţia cenaclurilor, sinonimă cu producţia de
literatură a optzeciştilor, de aşa-numita „generaţie în blugi”, de viaţă boemă, dar şi de
rafinarea a numeroase paliere ale cenzurii, de reacţii vehemente la orice ar fi presupus
constituirea unui grup, de cartelare severă, raţionalizare alimentară, lipsă de curent electric şi
apă caldă. Într-un astfel de context care ar trebui investigat mai întâi sociologic şi, mai apoi,
literar, revistele studenţeşti sub comunism apar ca un punct de fugă inert şi zonă de eliberare
defulatorie conştientă sau resemnată, oscilând între pusee de libertate şi acte creatoare
2Un prim Argument preluat din revista Universităţii Bucureşti, Universitas, 1969, nr.1, p. 9, revistă devenită în
1973, Universitatea comunistă. În Argumentul tezei de faţă explic doar două dintre numele studenţilor prezentaţi
care s-au impus la acea dată. Acest Argument este reprodus integral în capitolul: 1.2. UNIVERSITAS (1969-
1973)/UNIVERSITATEA COMUNISTĂ(1973-1989). 3Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (1948-1964), Ed. Cartea Românească, 2010,p. 176
9
inaugurale. Mergând pe firul colecţiilor acestor reviste suntem puşi în situaţia de a compara
absurdităţile pe care propaganda oficială ni le-a spus cu literă de lemn despre „presa aservită
intereselor reacţionare ale burghezo-moşierimii” şi realitatea trăită şi mărturisită de către cei
care, au fost solidari întru cuvântul scris şi tipărit, la vârsta la care au simţit că pot muta
munţii din loc.
1. REVISTELE UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ
ȘI CONVINGERI COMUNISTE
1.1. Epoca
În această primă secţiune a capitolului 1, este prezentat contextul istoric în care au
apărut cele două reviste studenţeşti centrale şi inserează un prim interviu documentar în
scopul cercetării cu Mircea Toma, realizat la începutul anului 2012, la Bucureşti, la sediul
agenţiei Active Wach, unul dintre fondatorii ziarului Academia Caţavencu, preşedinte al
Agenţiei de Monitorizare a Presei (AMP) şi preşedinte al Asociaţiei pentru Conservarea
Ariilor Protejate Biocultural Salvaţi Vama Veche care povesteşte despre „vina morală” a lui
Andrei Marga în perioada studenţiei sale la Cluj - Facultatea de Psihologie. La ora interviului
Andrei Marga era Preşedinte al Institutului Cultural Român. Chiar dacă generic, nu voi face o
trecere în revista din perspectiva istorică a perioadei în ansamblu, voi încerca să filtrez
evenimentele în primul rând din perspectiva evoluţiei socio-culturale. În primul rând, enumăr
cele mai importante publicaţii periodice ale UTM/UTC deoarece aceste periodice, care aveau
misiunea de a traduce pe înţelesul diferitelor categorii de tineri ideologia comunistă, „au fost
menţinute sub un control strict de către UTM şi PMR, fiind cenzurate sistematic”4. Despre
reforma în învățământ este un subsubtitlu care mi s-a părut obligatoriu de menţionat. Reforma
învățământului începe din 1948, cu decretul 175, prin care principalele obiective ale legii
învățământului promulgate la data de 3 august, erau: „formarea tinerilor în spirit comunist,
controlul strict al școlilor elementare, medii și superioare, prin suprimarea autonomiei
universitare, precum și asigurarea cadrelor pentru planul de industrializare, prin extinderea
învățământului tehnic mediu și superior”5
.Ceea ce reprezenta cu adevărat un lucru
extraordinar, dincolo de toate aceste limitări și constrângeri, era faptul că ponderea
muncitorească în rândurile studențimii rămânea extrem de redusă, baza reprezentând-o în
continuare clasa de mijloc și mediul rural. „În anul universitar 1956-1957, din cei aproape
500 de studenţi admişi la Politehnica din Bucureşti doar 9% erau de origine muncitorească,
4
Cf. Raportul Tismăneanu, apărut în 2006, elaborat de Comisia Prezidențială Pentru Analiza Dictaturii
Comuniste 5Monitorul Oficial, partea I-A, anul CXVI, nr. 177, marţi 3 august 1948, pp. 6322-6324; Maria Someşan, Mircea
Iosifescu, Legile din 1948 pentru reforma învăţământului, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1948 –
instituţionalizarea comunismului, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1998, p. 440
10
la Facultatea de Medicină procentul fiind de 8%”6. Cu totul altfel stăteau lucrurile în așa-
numitul nou înființat învățământ adult, școlile de partid, unde ponderea proletarilor și a
țăranilor cooperatori era de peste 75%7. Presa este prima care cade pradă tăvălugului
comunist, ziarele democratice, sabotate inițial de tipografii comuniști, cu tiraje din ceîn ce mai
mici și cu difuzare incertă, sfârșesc prin a fi interzise: „La 12 februarie 1945 era publicată în
„Monitorul Oficial”Legea 102, Decret-lege pentru epurarea presei, care lovea direct în
publicaţiile partidelor democratice”8.Şi celelalte genuri culturale intră sub lupa comuniștilor.
Astfel, prin Legea nr. 265 din 1947, apar Ministerul Artelor, Direcția Generală a Teatrelor,
Direcția Generală a Muzicii şi Direcția Literelor și Manifestărilor Artistice Populare, care vor
îndruma și controla toate activitățile instituțiilor subordonate. În același an, 1947, se începe și
procesul condamnării tuturor formelor de cultură occidentală, cu ocazia Congresului Uniunii
Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști. Singura metodă acceptată în creația artistică și în
jurnalism, rămâne realismul socialist. În 1977 se desființează Comitetul pentru presă și
tipărituri, instituția centralizată a cenzurii, cu scopul de a o implementa mai adânc, prin
înființarea de noi posturi de cenzori direct în edituri, în redacții și în toate celelalte medii
culturale. Instrucțiunile directe ale familiei Ceaușescu cu precădere în spațiul vizual, devin o
obișnuință. Foarte activ devenise rolul Securității care la indicația cenzurii, ancheta și
„soluționa” fiecare caz în parte. În anii ‟80, temele patriotice reflectate prinimnuri și omagii,
acaparaseră tot spațiul publicistic, acustic și vizual. Și pentru că aveau nevoie de un loc de
manifestare adecvat, s-a inventat „Cântarea României”, un festival de platitudini
pseudoartistice deschis tuturor mediocrilor care acceptau compromisul ideologic.
1.2. UNIVERSITAS (1969-1973)/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ(1973-1989)
Acest subcapitol identifică data de apariţie a revistei studenţeşti a Universităţii din
Bucureşti, prezentându-i design-ul, programul politic, dar şi rubricile,
editorialele/pseudoeditorialele de propagandă, paginile tematiceşi colegiile de redacţie.
Analiza/inventarierea la firul ierbii a ediţiilor „supravieţuitoare” sunt de asemenea un ritual
programatic care şi-a propus să obiectiveze/înregistreze/dateze ştiinţific şi să consemneze
aproape tot ce s-a produs ca text studenţesc sau articole aservite ideologic în paginile revistei
Universitas (1969-1973) devenită, ulterior, Universitatea comunistă.Totodată, această
prezentare a publicaţiei Universităţii bucureştene se realizează prin comparaţia în tandema
colecţiilor deţinute atât de Biblioteca Academiei Române, cât şi de Biblioteca Centrală
Universitară Carol I din capitală. Am introdus şi prezentat prin note de subsol detaliate
componenţa Colegiului de redacţie la stadiul originar al lansării publicaţiei studenţeşti datorită
6ANIC, fond CC al PCR, dosar nr. 113/1952, f. 26.
7ANIC, fond CC al PCR - Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 2/1966, ff. 210-211.
8Marian Petcu, Cenzura în România, în vol. Cenzura în spaţiul cultural românesc, Bucureşti, Editura
comunicare.ro, 2005, p. 71
11
prezenţei unor nume sonore şi totodată contradictorii precum Jeana Gheorghiu (Redactor-şef)
sau Zoia Elena Ceauşescu, aflată în postura de Redactor şef adjunct. Tipărită în culorile
albastru închis şi negru, elegant, publicaţia poartă deasupra, spre colţul paginii, în dreapta
titlului, sloganul scris cu litere mari „PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VĂ!” şi se
prezintă, sub titlul de culoarea albastru închis, drept„Organ al Comitetului UTC şi al
Consiliului AS - Universitatea Bucureşti revista studenţilor Universităţii Bucureşti”.
Însumează 20 de pagini, iar la stânga titlului se observă un fel de blazon heraldic, albastru,
scris circular cu litere romane: „UNIVERSITAS STVDIORVM BVCVRESTIENSIS”. Date
fiind simbolurile amprentate în acelaşi câmp circular, iconurile sunt mult mai apropiate de
ideea de sigiliu de familie domnească sau stemă a Principatelor Unite din 1859. Evidente sunt
şi caracteristicile care arată că sunt permise reprezentări numai ale elementelor generale9
pentru că în mijlocul acestor litere caligrafice se distinge o structură arhitectonică simplă,
universitară. Se identifică în acest blazon al Universitasului o întreagă istorie heraldică,
începând cu stema Unită a lui Mihai Viteazu şi terminând cu sigiliile din vremea lui Cuza şi
decoraţiile monarhiei. Deoarece acest icon va dispărea de pe prima pagină a revistei
studenţeşti bucureştene în perioada imediat următoare anului 1973 se poate presupune
concluzia că la origine revista studenţilor universităţii din Bucureşti nu a pornit „la luptă”
întocmai cu arsenalul simbolic al regimului comunist. Titlurile primei pagini sunt: „A
VOTA”, „Student în contemporaneitate” de Pavel Popescu, şi în chenar negru apare titlul
albastru „Tineri ai patriei noaste!” în ton cromatic cu cifra 3 a lunii Martie cu precizarea: „Din
Manifestul Frontului Unităţii Socialiste”. Şi pentru că programul politic al revistei, nu pare a
fi destul de evident (iar dacă este, se vrea şi rimat!), întâlnim poezia lui George Ţărnea, tot în
chenar negru, intitulată „Cântec de PATRIE”. Mergând pe firul colecţiilor, am marcat, atât cât
a fost permisibil, la ora actuală, ochiului cercetător, momentele de subordonare totalitară a
Universităţii din Bucureşti faţă de „Conducătorul” Nicolae Ceauşescu. De exemplu, arăt că nr.
1-2 (7-8) din octombrie-noiembrie 196910
este o ediţie mai mult decât istorică prin publicarea
pe pagina întâi a unei fotografii dominante din profila conducătorului Nicolae Ceauşescu, de
la balcon, cu mimică de „Adresare”, dintr-un unghi care surprinde şi minimalizează la nivel
terestru un grup de tineri animatori, clonaţi într-o simbioză de imagine cu pancarte
propagandistice. Hârtia revistei este velină iar la pagina a treia intitulată impozant „Vizita
CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT LA UNIVERSITATEA BUCUREŞTI”,
fotografiile faţadei Universităţii din Bucureşti sunt animate de cortegiul oficial coborând
treptele instituţiei. Printre aceste fotografi „epocale”, Adrian Năstase, publică în stânga
9Dicționar al științelor speciale ale istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
10Colecţia UNIVERSITAS, Biblioteca Academiei Române,Bucureşti.
12
paginii, alături de studentul Adrian Vlad (dreapta) textul cu titlul „Jurnal de boboc”11
La fel,
un alt exemplu este numărul 18 din 12 aprilie 1973 care păstrează blazonul cu deja
consemnatele caractere romane, se denumeşte sub titlul albastru UNIVERSITAS, cu noi
fonturi, mai evidente, drept organ al C.U.S.C.12
–UNIVERSITATEA BUCUREŞTI. Sloganul
Proletari din toate ţările, uniţi-vă!este mai mic din punctul de vedere al dimensiunii literelor.
Prima pagină a revistei păstrează chipul încrâncenat de revoluţionar al tovarăşului Nicolae
Ceauşescu, pus cinematografic în lumină(blitz). În fundalul său , într-un plan apropiat,
secund, se disting chipurile şi staturile unor „tovarăşi de nădejde” (un el şi o ea), supuşi unui
efect de estompare (blur) sau fade out13
care le diminuează importanţă, dar nu le alterează
prezenţa. Sub fotografie apare (pseudo)explicaţia: „Conducătorul Partidului şi al Patriei,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu a onorat Universitatea noastră prin acceptarea titlului de
Doctor Honoris Causa decernat prin votul unanim şi entuziast al Senatului în neuitatele zile
cînd cu toţii, alături de întregul popor, sărbătoream cei 55 de ani de viaţă şi cei 40 de ani ai
săi, de luptă neobosită pentru cauza comunismului”14
.Pentru că această explicaţie foto îşi dă
singură valoarea unei insuficienţe a concreteţii jurnalistice se mai adaugă prin redundanţă, o
alta, cu valoare de camuflare a propagandei, mult mai în „termeni” şi cu un simptomatic efect
de picătură chinezească la nivelul receptării: „Clişeu inedit: momentul sosirii tovarăşului
Nicolae Ceauşescu la Universitatea Bucureşti, în ziua decernării titlului de Doctor Honoris
Causa”. Din 1973, ca o consecinţă a Tezelor din 1971, începând cu numărul 1(19), revista îşi
schimbă titlul în Universitatea comunistă, adresa, numărul de telefon, dar şi dimensiunea: din
format A3 devine format A4. Acest format mare apare într-o singură ediţie de culoarea maro-
roşcat (spre coniac) şi negru doar pentru a accentua schimbarea de titulatură. Evident, este
redus şi numărul de pagini, de la 20 la 8. În caseta dreptunghiulară, lunguiaţă, din colţul drept
de sus al primei pagini scrie italic: „Universitatea comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, -
special de vacanţă – B-dul Schitu Măgureanu nr. 52, camera 117, telefon: 15 31 22”. Sub
titlu „UNIVERSITATEA comunistă”15
scrie: Revista Consiliului Uniunii Asociaţiilor
Studenţilor Comunişti – Universitatea din Bucureşti, chenarul dreptunghiular este pe aceeaşi
linie de marcaţie paginară cu sloganul PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!; în
colţul stâng al titlului se menţine sigla de tip emblemă cu litere romane reprezentând structura
clasică a unei clădiri universitare deasupra căreia apare scris „mai pe limba poporului”:
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI. Sub titlul revistei se menţine explicaţia: „Revista
Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti – Universitatea din Bucureşti”. Hârtia
11
UNIVERSITAS, Nr. 1-2 (7-8) din octombrie-noiembrie 1969, p.3, Biblioteca Academiei Române. 12
Centrul Universitar al Studenţilor Comunişti 13
Estompare graduală (sens cinematografic) 14
UNIV., numărul 18 din 12 aprilie 1973, p.1, Biblioteca Academiei Române. 15
Universitatea - cu litere mari, comunistă - cu litere mici.
13
tipografică prezintă şi ea un gramaj mai consistent.Prima pagină prezintă cu litere
nemaîntâlnit de mari până acum,în revista studenţilor Universităţii din Bucureşti:
„CHEMAREA Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, a Consiliului Uniunii
Asociaţiilor Studenţilor Comunişti şi a adunării reprezentanţilor brigadierilor adresată tuturor
uteciştilor, întregului tineret al patriei.”16
Această „impersonală” Chemare cu un puternic
caracter manipulator, rulează textual sub titlul revistei, centrat, cu litere accentuate, negru
îngroşate, următorul text propagandistic, aparent alarmant pentru o economie socialistă:
„Adresăm tuturor tinerilor, muncitori, ţărani, elevi, studenţi şi intelectuali fete şi băieţi,
chemarea ca integrându-ne organic în puternicul avânt creator al clasei muncitoare, al tuturor
oamenilor muncii, care întâmpină cu noi şi însemnate succese aniversarea zilei de 23 August
– să realizăm, prin acţiunile de muncă patriotică din acest an lucrări în valoare de 2,4 miliarde
de lei. Întreaga activitat de muncă patriotică a tineretuluiîn anul 1974 să o dedicăm viitorului
Congres al partidului şi aniversării a 30 de ani de la înfăptuirea insurecţiei naţionale
antifasciste armate, pagină glorioasă în istoria luptei comuniştilor a întregului nostru popor.
Unindu-ne eforturile, să contribuim în mod susţinut la înfăptuirea sarcinilor de producţie din
industrie, construcţii şi agricultură, din întreaga noastră economie socialistă, astfel încât pe
întregul cincinal să realizăm prin muncă patriotică economii în valoare de peste 11,6 miliarde
lei!”17
În colţul din partea dreaptă, alungit/mărit de această dată, faţă de standardul A3 cu o
palmă în plus, apare tipărit un citat din conducător: „Trebuie să antrenăm mai activ
studenţimea, să asigurămo participare mai largă a studenţilor şi a asociaţiilor lor la întreaga
activitate din institute şi universităţi.”18
NICOLAE CEAUŞESCU (cuvântarea cu privire la
dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului, rostită la Plenara C.C. al P.C.R. din 18-19 iunie
1973) Sub această CHEMARE în partea stângă apare o pictură celebră ochiului receptor al
epocii, semnată Sabin Bălaşa, reprezentând un grup diafan de studenţi, obedient aliniat, şi
parcă uniformizat idealist (oniric) în băncile unui amfiteatru universitar. În primul rând, se
observă un student cu o carte deschisă, iar din rândul al doilea se ridică „măreţ”, oarecum
distonant de impunător, cu alură profetică şi devotată, un chip efeminat ţinând mâna dreaptă
cu degetele întredeschise, la inimă, sugerând ideea de jurământ şi conturând chipul nevinovat
al unei vârste a idealurilor. În dreptul acestui desen, sunt încadrate în chenare aproape
asimetrice titlurile unor rubrici şi trimiterile către paginile revistei. La pagina 2 suntem trimişi
la rubrica blitz, la paginile 6-7 către NOTE din practica de vară. Modulul din mijloc se vrea
cu mult mai evident prin chenarul întrerupt prin jocul linie-punct – culoarea fiind identică cu a
titlului revistei şi literele sunt mari: „NOI, CARTEA ŞI VIAŢA ancheta revistei noastre” cu
16
Universitatea comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, p.1 17
idem 18
Nicolae Ceauşescu, cuvântarea cu privire la dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului, rostită la Plenara
C.C. al P.C.R. din 18-19 iunie 1973 în Univ. comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, p.1..
14
trimitere în paginile 4-5. Cel de-al treilea chenar/patrulater trimite în pagina a 6-a unde ni se
prezintă echipa de handbal Universitatea BUCUREŞTI . Sub Chemare, în josul paginii, apare
titlul: OPERATIVITATE, ENERGIE, PARTICIPARE ACTIVĂ (continuare în pag. a 2-a) iar
colţul de jos (dreapta) este ocupat de o fotografie reprezentând 3 tineri (2 fete şi un băiat)
mergând pe o potecă de munte în şir indian. Colţul stâng încadrează ţinuta de paginaţie a
revistei cu un chenar care anunţă în pagina a 3-a Dialoguri necesare cu prof. univ. dr. doc.
SOLOMON MARCUS. Burta19
primei pagini a revistei Universitatea comunistă este ocupată
de un text nesemnat intitulat „VACANŢA”. Pagina a doua publică rubrica Blitz, de-a lungul
paginilor 4 şi 5 se desfăşoară larg, aerisit, ancheta revistei intitulată: „NOI, CARTEA şi
VIAŢA”. Ancheta constă în mici texte despre relaţia dintre carte şi practică20
ale unor studenţi
precum Han Maria (Chimie), Ganta Ionel (Filosofie), Coposescu Silviu (Filosofie), Borţun
Dumitru (Filosofie), Victor Clocin (Slave), Midlner Tereza (Romanice) sau Daniela Alexe
(Biologie), prezidate de un citat central din cuvântarea la Conferinţa aIX-a de Nicolae
Ceauşescu21
, mixate cu citate din Mihai Eminescu, Miron Constantinescu, Henri Coandă sau
Nicolae Labiş. Sunt intercalate de asemenea şi fotografii pe această temă: tineri cu sapa în
mână îngijind copacii unui parc, tânăr electronist în faţa unui panou de transmisie, student
bilog la microscop, peisaj de iarnă cu tânăr pe creste înalte de munte sau fotografia cu tineri
fără de chip sau identitate care poate fi întâlnită şi în paginile revistei studenţeşti
Amfiteatru(1966).În stânga (jos) acestei fotografii apare un mic chenar în care scrie: „Ancheta
a fost realizată de redactorii: Doina Berghină22
, Minel Ghiţă, Iris Rădulescu, Constantin
Sorescu, Maria Tescaru, Aurelia Tomescu.” Paginile 6 şi 7 sunt acoperite cu Note din practica
de vară. Revista Universităţii din Bucureşti îşi anunţă cumva propria intrare în linie semantică
moartă cu acest format A4, în lumina clar-obscură a ideeii de „special de vacanţă” tipărită cu
nonşalanţa finanţată a automatismelor de propagandă. Semnalez de asemenea în Colecţia
revistei Universitatea comunistă un număr nedatat, albastru, dedicat Conferinţei Naţionale a
P.C.R. La pagina 2 avem de a face cu un interviu realizat de Adrian Severin, intitulat Dialog
19
Burta – folosit aici cu sens de jargou redacţional desemnând zona inferioară a primei pagini de ziar. 20
Obs.n.a. Sinonimia indusă: Viaţa înseamnă Practică în programul politic educaţional şi social al sistemului
comunist de învăţământ: ore obligatorii de muncă patriotică. 21
Nicolae Ceauşescu, din Cuvântarea la Conferinţa aIX-a: „SĂ ÎNŢELEGEŢI CĂ A FI COMUNIST, A FI
STUDENT COMUNIST ÎNSEAMNĂ A FI REVOLUŢIONAR, A FI ÎNTOTDEAUNA PENTRU TOT CEEA
CE ESTE NOU, A FI PERMANENT PENTRU ÎNLOCUIREA VECHIULUI CARE NU MAI CORESPUNDE
NECESITĂŢILOR, PENTRU REÎNNOIREA, PE BAZA MATERIALISMULUI DIALECTIC ŞI ISTORIC,
DECI PE CALE REVOLUŢIONARĂ, A SOCIETĂŢII. NOI CONSTRUIM SOCIALISMUL, SÎNTEM
REVOLUŢIONARI ŞI PERMANENT TREBUIE SĂ RĂMÎNEM REVOLUŢIONARI, DACĂ DORIM
VICTORIA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA. ACEASTA CEREM NOI STUDENŢIMII,
INTELECTUALITĂŢII DE MÎINE A PATRIEI NOASTRE.”, Acest text scris cu majuscule apare şi în numărul
1 din anul 1974 al revistei Convingeri comuniste, în pagina Universităţii comuniste intitulată: NOI, CARTEA ŞI
VIAŢA se regăseşte în deschiderea paginilor de anchetă, cu litere mici,tuşate şi uşor înălţate. 22
Corect BERCHINĂ
15
cu tovarăşul Ghiţă Florea, secretar al COMITETULUI DE PARTID DIN UNIVERSITATE23
.
Din păcate, nu pot reproduce acest Dialog în cuprinsul lucrării, deoarece foile următoare ale
acestui număr de tip U.F.O., lipsesc până la pagina 7 unde apar câteva poeme scurte semnate
Elena Ştefoi şi Călin Vlasie („nu toamna, Şi ai şi tu umbră?” (la naşterea Mariei). Pagina 8
(ultima) pare să atenueze frustrarea primă cu Dialogul necitit al lui Adrian Severin prin titlul-
cap de pagină: Democraţia Socialistă o realitate dinamică a societăţii noastre semnat Dorin
Georgescu şi sub a cărui umbrelă apar Omagiu lui Steve Biko24
, iscălit de Vasile Poenaru25
şi
Studenţii noştri în viaţa internaţională. Atitudini şi semnificaţii de Adrian Severin.
Descrierea şi inventarierea numerelor din Colecţia revistei Universitatea comunistă
scoate la lumină texte nerecuperate semnate de Ion Stratan, Traian T. Coşovei, Matei Vişniec,
Radu Călin Cristea, Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdanu Ghiu, Cristi Popescu, Călin
Vlasie, Elena Ştefoi, Tudor Călin Zarojan, Mircea Cărtărescu, I. B. Lefter sau de reprezentanţi
ai Grupului de la Braşov: Simona Popescu, Marius Oprea şi Caius Dobrescu. De asemenea,
lucrarea Reviste studenţeşti în comunism: Universitas/Universitatea comunistă şi Convingeri
comuniste reproduce documente pe cale de dispariţie totală, texte semnate de Adrian Năstase,
Adrian Severin sau chiar studenta eminentă a lingvisticii româneşti, Rodica Zafiu,ce vor
lămuri, poate, multe paranteze incomode: politice, literare şi culturale.
1.3. CONVINGERI COMUNISTE (1974-1989)
Acest capitol prezintă cea de-a doua publicaţie studențească a cercetării, revista
Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri comuniste în principal din perspectiva
paradigmatică a Informaţiei, Pseudo-informaţiei şi a Propagandei, dar şi din unghiul analizei
tipologiilor auctoriale sau semnatare în paginile revistei. Încă din paginile de debut, revista îşi
justifică apariţia:
Revista „Convingeri comuniste” a apărut dintr-o nevoie obiectivă a
studențimii bucureștene, aceea de a-și face cunoscute realizările, proiectele și
problemele legate de procesul educației prin muncă și pentru muncă, idealurile sale
politice și aspirațiile sociale.
„Convingeri comuniste” va trebui să fie o revistă militantă, o revistă a
convingerilor tineretului studios, reprezentând atitudinea deschisă, angajată față de
marile probleme și realizări ale societății noastre socialiste, față de propriile probleme.
Propunându-și să sublinieze generosul efort creator, activitatea laborioasă,
maturitatea politică și ideologică a studenților din Capitală, revista C.U.A.S.C.B. va
trebui totodată să fie și un mijloc activ de eradicare a unor neajunsuri și lipsuri în
activitatea profesională26
.
23
Din păcate, nu pot reproduce acest Dialog al lui Adran Severin aici, deoarece foile următoare ale acestui număr
din Colecţia BCU lipsesc până la pagina 7 24
Steve Biko- student la medicină, activist antiapartheid, din Africa de Sud. 25
Vasile Poenaru-scriitor, traducător și lexicograf român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 26
Convingeri comuniste, 1974, nr. 1.
16
Tripla paradigmă: Informație, pseudoinformație și propagandă în revista Convingeri
comuniste îşi propune analiza în detaliu a revistei Convingeri comuniste(‟74) ca făcând parte
dintr-un Plan editorial al propagandei în revistele studenţeşti din România în comunism
(1956-1989)27
. Înainte de a trece la subiect, voi transcrie un text „justificativ” care apare în
chenar negru, ca tras la xerox, în ambele reviste înfiinţate în cadrul procesului de liberalizare a
vieţii studenţeşti din România, text justificativ diferit însă ca amplasare, datare şi ediţie:
Apariţia, succesivă sau simultană, a unui impresionant număr de reviste
studenţeşti de institut este – fără îndoială – un fapt de o deosebită semnificaţie în
viaţa noastră universitară. Pentru că, înainte de orice, aceste reviste, în ciuda tuturor
stângăciilor, inerente începutului, înseamnă un veritabil act de autocunoaştere a
studenţiei, de raportare prin scris, prin atitudine civică, prin angajare, la tradiţiile
valoroase studenţeşti, la munca eroică şi entuziastă a întregului nostru popor de
desăvărşire a României socialiste. Tocmai dată fiind această angajare nemijlocită şi
totală,noile reviste au datoria de a-şi propune un program explicit, de a şi-l face
manifest, de a şi-l realiza, pentru că oricât entuziasm sincer s-ar cheltui la primele
numere, revista are nevoie de o conştiinţă clară asupra propriei condiţii.
Această minimă observaţie făcută la o primă survolare a colecţiilor incomplete ale
revistelor cercetate întăresc argumentul privind ideea unui plan propagandistic rezolvat prin
seturi textuale greu de îngurgitat pentru receptorul actual. Cu alte cuvinte, aceste reviste au în
realitate un plan politic „de angajare (a studenţilor – n.a.)… la munca eroică şi entuziastă a
întregului nostru popor de desăvârşire a României socialiste.” Mai mult de atât, revistele
trebuie să propună un „program explicit, de a şi-l face manifest, de a şi-l realiza, pentru că
oricât entuziasm sincer s-ar cheltui la primele numere, revista are nevoie de o conştiinţă clară
asupra propriei condiţii.” Am marcat câteva cuvinte care defilează aparent inofensiv, logic şi
coerent, dar care, în esenţă, care conturează, în acelaşi timp, background-ul unei încă
viguroase limbii de lemn, amintind de o veche matrice sovietă şi de „hobby-ul” lui Stalin în a
schimba faţa lingvisticii româneşti, la începutul anilor ‟50, o dată cu publicarea în Pravda a
articolului Cu privire la marxism în lingvistică. În acord cu această intuiţe, scriitorul şi
profesorul universitar Caius Dobrescu explică:
„Revistele studenţeşti în general reprezentau, în pofida constrîngerilor de toate
felurile şi de toate gradele de stupiditate, cele mai libere publicaţii din România
ceauşistă. Din păcate, la centru, în Bucureşti, controlul era, cum am mai spus-o, mai
mare, şurubul ideologic mai strîns decît la Cluj, Iaşi, Timişoara. De aici şi titlul
sinistru, cu iz de anii ‟50, într-un peisaj al onomasticii publicistice care, de altfel, la
ora aceea era mai degrabă naţionalist ori, în cel mai bun caz, „cultural-patriotic”. Nu
ştiu care e explicaţia persistenţei acestei amprente staliniste (şi Casa de cultură a
27
Titlu publicat într-un articol ştiinţific din 2013.
17
studenţilor din Bucureşti purta numele Ministrului de Externe al lui Ghiţă Dej,
Grigore Preoteasa, victimă, în anii 50, a unui accident de avion). Mă întreb, cu umor
negru, dacă în anii 1980 această uşoară aură stalinistă nu era cumva un semn de
«disidenţă».
Bun, în esenţă – chiar dacă la Bucureşti lucrurile stăteau mai rău ca în altă
parte, totuşi presa studenţească era varianta cea mai liberală. Strategia epocii, pe care
ţi-o explicau clar cei mai vîrstinici, şaizecişti sau optzecişti bine-intenţionaţi
deopotrivă, era că trebuia să te străduieşti să publici (bun, fără compromisurile
numerelor omagiale şi a altor forme compatibile de colaboraţionism) fiindcă în felul
acesta aveai o anume protecţie în faţa partidului şi chiar a Securităţii.”
Ambele reviste studenţeşti au făcut parte din procesul de „primăvară bucureşteană”28
.
Numărul unu al revistei Convingeri comuniste apare în 1974 sub copertă lucioasă,
predominant roşie. Titlul sparge culoarea partidului cu litere groase albe amintind de structura
reconstrucţiei socialiste prin cartiere de blocuri în serie, sugerând totodată şi un plan spaţial
plafon. „Parcelată” prin linii roşii, pe un sector de fundal alb, apare scris cu litere mari groase
la fel de roşii: ORGAN AL CONSILIULUI UNIUNII ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR
COMUNIŞTI DIN CENTRUL UNIVERSITAR BUCUREŞTI. Pe verso, o altă dublă carte de
vizită, prizând cu o tautologie semantică: sub explicaţiile profetice ale lui Nicolae Ceauşescu
din29
Cuvântarea rostită la cea de-a IX-a Conferinţă a UASCR apare fotografia unui grup de
studenţi cu pancarta centrală şi centrată pe care scrie cu litere mari: Studenţimea
bucureşteană îmbrăţişează cu entuziasm amplul program elaborat de tovarăşul Nicolae
Ceauşescu privind ridicarea pe o treaptă superioară a conştiinţei socialiste. Citatul din
Cuvântarea tovarăşului, scris tot cu litere mari, are şi el o ţintă clară propagandistică, net
„superioară” mulţimii de studenţi:
…să înţelegeţi că a fi comunist, a fi student comunist înseamnă a fi
revoluţionar, a fi întodeauna pentru tot ceea ce este nou, a fi permanent pentru
înlocuirea vechiului care nu mai corespunde necesităţilor, pentru reînnoirea, pe baza
materialismului didalectic şi istoric, deci pe cale revoluţionară, a societăţii. noi
construim socialismul, sîntem revoluţionari şi permanent trebuie să rămînem
revoluţionari, dacă dorim victoria comunismului în românia. aceasta cerem noi
studenţimii, intelectualităţii de mîine a patriei noastre.30
Prima pagină a revistei scrie în întregimea ei, cu litere roşii, Cuvântul Prim-
secretarului Comitetului P.C.R. al Centrului Universitar Bucureşti, Conf. univ. 31
Augustin
Gârbea, intitulat cu caractere negre: „La început de drum”. Din paginile de istorie ale
Institutului PolitehnicBucureşti, aflăm că în anul 1973, Augustin Gârbea, cadru didactic la
28
Vezi Anexa I – O istorie orală a presei studenţeşti, interviu cu Ion Cristoiu. 29
prepoziţia este scrisă cu literă mare „Din” 30
Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, copertă. 31
nume scris cu „â”
18
Institutul de Construcţii Bucureşti, a fost ales prim secretar al Comitetului de partid al
Centrului Universitar Bucureşti, deci cu un an înaintea apariţiei revistei Convingeri
comuniste. Proaspătul Prim-secretar scrie în La început de drum:
„Născută din ideea de a surprinde în paginile sale generosul efort creator,
preocupările şi pasiunile, problemele şi idealurile studenţimii, revista Convingeri
comuniste îşi propune, la început de drum, să fie o tribună deschisă tuturor studenţilor
din Centrul Universitar Bucureşti, găzduind în paginile ei o problematică variată,
tinzând să fie o oglindă fidelă a vieţii tumultoase din toate institutele, căminele,
cluburile, stadioanele studenţeşti. (...)îşi propune să urmărească cu atenţie efortul
studenţilor bucureşteni în activitatea profesională şi practică (...) Convingeri
comuniste va trebui să fie o revistă militantă, a convingerilor tineretului studios,
reprezentând atitudinea deschisă, angajată faţă de marile probleme şi realizări ale
societăţii noastre socialiste, faţă de propriile probleme. (...) Comitetul de partid va
sprijini revista în activitatea sa pe toate tărîmurile, urîndu-i la început de drum: Mult
succes!”32
Revin la ideea subliminală a textului justificativ: plan politic sugerat/servit/impus
tânărului student precum Tânărului leninist. Rodica Zafiu explică în cartea sa, Limbaj şi
politică, apărută în 2007 la Editura Universităţii din Bucureşti:
„Presiunea ideologiei (devenite obligatorii) se poate observa cu uşurinţă în
dicţionarele epocii comuniste: o serie de definiţii reflectau nu uzul sau norma
lingvistică, ci dogma ideologică. Controlul politic avea ca efect imediat vizibil
amplificarea definiţiei, din spaima de a nu lăsa nespus nimic din ce era obligatoriu, de
a nu scăpa de sub control niciun domeniu.”33
Studenţilor li se propune, aşadar, învăluit, dar ferm şi obligatoriu, gestionarea unui
singur tip depolitică. Un exemplu de prelucrare ideologică îl furnizează chiar termenul
politică. În DEX, ediţia din 1975(nemodificată până la căderea regimului; completată doar de
un Supliment, în 1988), definiţia principală a termenului e lungă, greoaie, stufoasă:
[politică] 1. formă de organizare şi de conducere a unei comunităţi umane, de
asigurare a unei ordini interne etc. în scopul obţinerii dominaţiei unei clase asupra
altora, al apărării intereselor economice ale clasei economiceşte dominante şi al
garantării securităţii externe; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile,
orientările şi manifestările care apar între clase, între grupuri sociale, între popoare
etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare,
activitate, acţiune a unei clase, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul
conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare,
activitate, acţiune (DEX 1975).
32
Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p.1. 33
Rodica Zafiu, Limbaj şi politică, Bucureşti, Edit.Universităţii, 2007.
19
Până în momentul de faţă, avem de a face cu prima carte de vizită a Revistei Centrului
Universitar Bucureşti, denumită, se pare, de ziaristul Stelian Moţiu34
, după opiniile unora -
contrazise cu vehemenţă de echinoxistul George Ţâra, la mijlocul anilor ‟70, drept Convingeri
comuniste, şi anume cu rama35
tuşată a unui sistem impus, frust şi limitat ca orizont de
aşteptare. Infirmitatea revistei nu era dată doar de titlul pompieristic şi de cele 25 de pagini
format A3 extins, ci şi de faptul că studenţii nu aveau nici un drept de apel. Totuşi, faptul că
revista avea hîrtie velină, în culori, trădează ideea că se dorea a fi reprezentativă pentru
utilitatea unui nou trand color al mijlocului de propagare a tinerei propagande. Era clar nevoie
de multă culoare strident ideologică.
Deşi sunt ferm convinsă că o asemenea cercetare nu trebuie să emită pretenții de
exhaustivitate, mai ales în situaţia colecţiilor incomplete, ilustrarea o voi face cu exemple, nu
cu inventarul integral. Şi totuşi pentru a detecta mecanismul ideologic din spatele revistei
Convingeri comuniste, voi încerca analiza în detaliu a primului număr şi inventarierea
autorilor sau pionilor sistemului UASCR.Cuprinsul primului număr al revistei Convingeri
Comuniste este datat în colţul drept al publicaţiei: Nr 1, Anul 1974, iar în stânga, sub titlu,
apare scris cu litere mari ORGAN AL CUASCB. La pagina 1 se găseşte, după cum am
comentat mai sus, Cuvântul - intro al Prim-secretarului Comitetului P.C.R. al Centrului
Universitar Bucureşti, Conf. univ. Augustin Gârbea, tipărit în roşu şi intitulat La început de
drum, iar pagina 2 este dedicată unui EVENIMENT: Seminarul internaţional „Studenții şi
securitatea europeană”- posibiltatea dialogului constructiv. Un eveniment nesemnat de
nimeni, ceea ce ne duce cu gândul la detectarea unei pagini „de serviciu”. Comentând despre
redacţia revistei Amfiteatru, criticul Mircea Martin mărturiseşte: „Adică nu vroiam să scriem
lucruri aservite ideologic şi, cu alte cuvinte, nici să colecţionăm, să aducem în redacţie
„stafii” publicate, texte de acest tip. Evident că existau poezii conotate, existau articole de
fond pe care nici nu ştiu cine le scria... existau aşa-numitele pagini „de serviciu”, dar în
majoritatea paginilor se afirmau studenţi şi tineri scriitori care, în câţiva ani, au ajuns nume
cunoscute”. Pagina 3 aduce în prim-plan INTERVIUL NOSTRU: De vorbă cu acad. RADU
VOINEA36
, rectorul Institutului Politehnic București, realizat de F.Tudose şi E. Șerbănescu37
.
34
Stelian Moțiu a devenit redactor-șef la Amfiteatru și Viața studențească fiind practic retrogradat, pentru că
înainte era secretar al UASCR și cred că, în această calitate, chiar secretar adjunct al UTC cf. Dinu Adam. 35
"When you put a frame around things, you intensify them. Experience without that frame is banal." (In
other words, context and interpretation are just about everything.),Stephan Kijak, codirector of the film
Cinemaniacs (2003), about art (from a 5/31/03 interview on NPR Sat. Morning Edition). 36
Radu P. Voinea - inginer român, profesor universitar, membru și fost Președinte al Academiei Române. Între
alte funcții politice, a fost membru alComitetului Central al Partidului Comunist din România. 37
Una dintre cele mai strălucit albite cariere, de la servitor al regimului comunist la diplomat în SUA, este aceea
a lui Eugen Şerbănescu.Altfel, scenarist şi dramaturg, originar din Giurgiu, redactor-şef adjunct la „România
liberă” (1996), analist politic, moderator TV; secretar de stat şi purtător de cuvânt al guvernului (1998), a fost
diplomat, consul general la New York şi Los Angeles în 2002.
20
Se înţelege printre rânduri că acest interviu este unul de tip lobbying în sistemul universitar.
Este poate ceea ce teoreticianul cultural Stuart Hall ar numi o abordare de tip negociere din
partea publicului în modelul de decodificare a comunicării. La pagina 4, o altă pagină de
„serviciu” se impune, gata convertită şi bolduită: ROMÂNIA XXX – CONGRESUL XI:
Studenţii bucureșteni răspund „PREZENT”. Pagina 5 urmează linia de glorificare a trecutului:
Tineretul studențesc şi insurecția naţională antifascistă din august ’4438
. Semnează M. Botea
şi apare o aşa-zisă fotografie de epocă pe care descifrăm sloganul: TRĂIASCĂ PARTIDUL
COMUNIST DIN ROMÂNIA şi un grup jovial de susţinători dintre care se observă doar un
copil în linia întâi. Lozinca fotografiei nu este suficientă şi imaginii i se mai atribuie şi nota
plurală explicativă cu valoare de tautologie şi pseudo-informaţie: „Studenții și elevii
bucureșteni își manifestă atașamentul față de Partidul Comunist Român în zilele lui august
1944.”
Pagina 7 ne plasează într-un cadran aproape extremist al ideologiei oficiale sincron cu
titlul: Ateismul – coordonată a umanismului socialist, semnat de F. Druță din care
reproducem un pasaj: „Evoluția lumii contemporane dovedește cu prisosință că statutul
existențial al omului contemporan este incompatibil cu feluritele modele religioase de
transfigurare a destinului uman. La fel de probat este faptul că ideologia religioasă este un
obstacol în calea progresului și că, există o opoziţie fundamentală între ideologia maxistă şi
cea religioasă.”39
În termenii lui Gheorghe Iova, acest citat ar propune şi, implicit, impune ceea ce se
numeşte „dublă închidere”40
. Din punctul meu de vedere ar fi vorba de o închidere multiplă,
nu doar dublă. În aceeaşi pagină apare şi textul sociologic Studentul şi societatea, semnat de
Aculin Cazacu41
, unul dintre protejaţii şi asistenţii sociologului Miron Constantinescu42
.
38
Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p. 5. 39
Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p. 7. 40
Gheorghe Iova (fragment interviu mai 2014) „Deci, tineretul era un obiect privilegiat. (...)Revistele studenţeşti
erau, din punctul de vedere al gândirii şi al organizării de atunci, erau chiar super-centrul. Ca dovadă că după ‟89
cei care au lucrat acolo s-au trezit că sunt elite. Incorect, dar din super-centru. (...)În mintea lor era asta. Să
cuprindă masele, viitorul. Viitorul trebuie să fie comunist. Şi s-a văzut că au reuşit pe deplin. Adică teza mea e
asta: până să dispară comuniştii nu ştiu dacă au făcut tot ce au lătrat ei, dar au îndoctrinat nişte oameni care au
putut să fie comunişti, cu atât mai mult cu cât au fost ei liberali, cu obligaţia de a cultiva identităţile
comunismului. Pentru că aceşti oameni nu pot fi altceva oricât timp trece. Ei asta sunt. Putem spune că poate
comunismul putea fi iertat pentru ce a făcut până în decembrie ‟89, dar pentru ce a făcut de atunci încoa‟ nu mai
are iertare. Te încântă? Problema e asta, a dublei închideri. (..)” 41
Aculin Cazacu a fost citat şi în cap. 1.2. Universitas/ Universitatea Comunistă, al prezentei lucrări.
[Universitatea Comunistă, Biblioteca Central Universitară Carol I, fascicol 2, nr. 2 (50), 1983, p.8] 42
Miron Constantinescu,cf.Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc
(IICCMER) a fost un intransigent stalinist, un locotenent fidel al Anei Pauker până în clipa când a înţeles că
aceasta căzuse în dizgraţia lui Stalin. S-a raliat urgent lui Dej, a participat cu entuziasm la scrierea documentelor
pentru Plenara din 26-27 mai 1952, care a consacrat prabuşirea celei cândva celebrate drept Pasionaria
Balcanilor. Miron era cel mai tânăr membru al Biroului Politic, fusese responsabil cu cadrele în perioada
cumplitelor verificari din 1949-1950, conducea cu mână de fier economia, era preşedintele Comitetului de Stal al
21
Aculin Cazacu, a primit în 1971 o bursa în Franţa unde a lucrat cu Pierre Bourdieu. Printre
altele, sociologul Aculin Cazacu participă şi la înfăptuirea tablei de materii a manualului
Educaţia ateist-ştiinţifică a pionierilor şi şoimilor patriei, scoasă de Organizaţia Pionierilor –
Consiliul Naţional, la Bucureşti, în 1984, sub îngrijirea prof. dr. Tudor Opriş. Iată tabla de
materii:
1. „Socialismul şi religia. Necesitatea unui spirit nou, finalizator în educaţia
materialist-ştiinţifică şi umanist-revoluţionară [conf. univ. dr. Aculin Cazacu]
2. Dinamica fenomenului religios în lumea contemporană [conf. univ. dr.
Aculin Cazacu]
3. Desalienare religioasă şi realizare umană [prof. univ. dr. Ion Tudosescu]
4. Importanţa cercetării fenomenului religios şi metodologia investigării lui
[prof. Stan Florea şi prof. Cornel Constantinescu]
5. Educaţia ateist-ştiinţifică prin activităţile desfăşurare de Organizaţia
Pionierilor [prof. Toma Mareş]
6. Educaţia ateist-ştiinţifică prin activitatea politico-educativă desfăşurată
de Organizaţia Şoimilor Patriei: modalităţi şi forme de realizare [prof. Toma Mareş]
7. Materiale audio-vizuale şi bibliografie selectivă în sprijinul educaţiei
ateist-ştiinţifice [prof. Toma Mareş]”
În pagina 8 din cuprinsul primului număr al revistei Convingeri comuniste apare prima
„anchetă”, intitulată VIAŢA DE ORGANIZAŢIE: În luptă cu inerţia, realizată de I. Enescu,
R. Stern şi V. Tismăneanu. Reproduc un scurt fragment:
„…o temă de maximă stringență: «Multilateralitatea – trăsătură fundamentală
a medicului societații socialiste», un referat competent, discuții aprinse, intervenții
binevenite din partea cadrelor didactice invitate. Referentul, Giavlete Petrișor, a
punctat cîtevadin trăsăturile a ceea ce el numea «filozofia profesiei medicale»:
dăruirea, pasiunea, onestitatea, generozitatea. Dincolo de exemplele istorice ilustrate,
se au în vedere problemele formării actuale ale studenților mediciniști, necesitatea
imbogățirii permanente a cunoștintelor. În luările de cuvînt ale studenților se respinge
categoric mentalitatea rutinieră, automulțumirea profesională și se arată că medicul, și
nu numai el, ci orice intelectual adevărat e «un student de cursă lungă». Ar mai fi
multe de spus depre această adunare de dezbateri, despre pasiunea organizatorilor ei,
despre părerile exprimate cu convingere și curaj. Sinetizînd însă, credem că putem
afirma că am asistat la o dezbatere eficientă.”43
Este subminată de la primă distanţă ideea de anchetă ca gen jurnalistic în textul
reprodus mai sus. Iar asocierea titulaturii preţioase de referent cu numele Giavlete Petrișor
este mai mult decît hilară (sau cine ştie?). Nu voi insista acum pe constructul acestei pseudo-
anchete de tip formă fără fond şi pe intenţia autorilor. O altă constatare factuală este că cel
dintâi student căruia i se acreditează spaţiu maxim de manifestare şi dublă prezenţă în primul
Planificării. Spre deosebire de Chişinevschi, Apostol, Chivu şi Borila, nu era unul dintre cei invitaţi de Dej la
agapele nocturne pe care le organiza la vila sa, la Snagov ori la Strandul CC. 43
Convingeri comuniste, nr.1, 1974, Bucureşti, p. 8.
22
număr al revistei este Vladimir Tismăneanu44
. Aceeaşi poziţie pare să o aibă şi Doru Mihail
Cristea, care publică în două pagini (numerele 12, respectiv 13) un reportaj intitulat Grozav
eşti... Grozăveşti şi...fără regie, la Regie, cu fotografii semnate I. Ştefan şi Cercel C. Trecând
peste jocul de cuvinte, reportajul este o primă reclamă mascată a unei subliminale comenzi
„de mai de sus”, sinonimă cu ceea ce numim „grija partidului faţă de tânăra generaţie”, şi
anume înfiinţarea de garderobe în cantinele studenţeşti. Demersul jurnalistic al lui Doru
Mihail Cristea este în totală contradicţie cu fotografiile. Imaginile arată când o studentă
îmbrăcată cu cojoc şi căciulă de blană stând la masa cantinei, când umeraşele goale ale
proaspăt înfiinţatei garderobe. Reporterul Doru Mihail Cristea întreabă: „De câţi ani mâncaţi
îmbrăcată?”. Studenta răspunde cu iniţiale: „De cinci ani.” Reportajul prizează cu absurdul şi
cu ficţionalizarea/camuflarea (in)voluntară a unei realităţi date. Potrivit teoreticianului
Steward Hall, receptorul unui asemenea reportaj s-ar putea concentra pe domeniul de aplicare
numit opoziție. Acest lucru înseamnă că un text este un potenţial creator, nu doar pasiv
acceptat de public, ci că cititorul interpretează semnificațiile textului în funcție de experiențele
lui individuale de fond, culturale și de viață. În esență, sensul unui text nu este inerent în
cadrul textului în sine, ci este creat în relația dintre text și cititor. Datorită unui background
solid al cunoaşterii condiţiilor mizere din cantinele şi căminele studenţeşti din perioada
comunistă, am fi poate îndreptăţiţi să ne imaginăm că studenta mânca îmbrăcată din cauza
frigului, dar, poate, şi de teama furtului. Aceste aserţiuni pot fi considerate slalomuri inutile în
subiectul tezei doctorale de faţă, ele putând cel mult trimite la viitoare idei de studii culturale
sau sociologice asupra fenomenului. La pagina 15 ne întâlnim din nou cu reporterul Eugen
Șerbănescu care semnează textul intitulat „Din amfiteatre spre viață”. După o lectură rapidă,
deducem că în aşa-zisul reportaj este vorba de etapa de practică, obligatorie în perioada
comunistă, pentru student, iar extensia din titlu spre viaţă este sinonimă cu spre/la strung.
Pagina 17 îşi marchează cuprinsul cu titlul revistei Alma Mater din Iaşi – singura acceptată în
provincie, alături de Echinox. Semnatar şi student participant este din nou Doru Mihail
Cristea, alături de George Adrian Paraschiv. Textul începe entuziast: „Oaspeți ai poeziei
ieșene, am trăit în aceste zile bucuria participării la Colocviul Național al presei
universitare”. La pagina 18, semnează la rubrica dedicată Teatrului, C. Antonescu cu titlul
„Bucătăria” – dublă premieră la studioul de teatru al I.A.T.C.şi Luminiţa Comşa cu „Valenţe
poetice în spectacolele Podului”.La Arte plastice, (pag. 19-20) R. Stern semnează articolul
intitulat Arta angajată între necesitate şi ideal. Artistului i se impune, aşadar, să construiască
44
http://www.observatorcultural.ro/Un-Homo-Sovieticus-Vladimir-Tismaneanu-(I)*articleID_28151- articles_
details.html
23
pe o platformă ideologică cu scop propagandistic.La pagina 21, apare secţiunea
LITERATURĂ, unde Al. Ronai semnează articolul „Despre literatura studențească”. Se
observă un ton laudativ la adresa poetului Dinu Adam. Acesta din urmă povestesteşte45
:
„După tezele din iulie 1972, parcă, s-au limitat debuturile literare - nu se mai
publicau debutanți, decît dacă erau cîștigători ai unor concursuri de debut organizate
de fiecare editură. Primul concurs a fost în 1973, la Editura Eminescu, și, la poezie, au
participat vreo 800 de volume. Am fost patru laureați atunci și volumul meu de debut
a apărut în 1974...Probabil că s-a scris în Convingeri comuniste despre mine...
probabil, pentru că eram unul dintre puținii studenți cu volume publicate, chiar dacă
eram student la Construcții....”46
Pe aceeaşi pagină cu Literatura se află şi Muzica, unde Arbore Stănculescu scrie
despre JAZZ. Pagina 22 este dedicată Sportului, iar pagina finală conţine rubrica Ultima Oră
sinonimă cu o amplă inventariere a grupelor fruntaşe. O altă observaţie ar trebui precizată.
Toate aceste reviste au fost create şi cu un scop clar propagandistic, iar „maeştrii” funcţiilor
de lumini roşii aveau obligaţia de a comuta textul de propagandă prin toate mijloacele posibile
astfel încât curentul ideologic să fie menţinut constant.Să fie flux!, cum s-ar zice într-o
manieră ironic, mai puţin ştiinţifică.
I.3.1. Scurt istoric al sediului redacţional al Revistei Convingeri comuniste
Pentru a contura un minim context a ceea ce însemna atmosfera studenţească, voi trasa
un scurt istoric al spaţiului în care îşi desfăşura activitatea redacţia „CoCo”. „Pentru că
studenţii numeau revista „Convingeri comuniste”, „CoCo”, dintr-odată s-a pierdut tot
mesajul ideologic. I-au spus aşa, într-un mod familiar, au îmblânzit-o, au adoptat-o şi şi-au
văzut de treabă.”, precizează criticul Mircea Martin47
într-un interviu acordat pe această temă
de cercetare. Sediul redacţiei Revistei Convingeri comuniste era la Casa de Cultură a
Studenților „Grigore Preoteasa”, din Calea Plevnei 61, un edificiu interbelic. Ideea construirii
unui local destinat studenţilor a apărut in paginile ziarului Universul(cotidian cu orientare
politică de dreapta cu cel mai mare tiraj din Romania interbelică - în jur de 200.000 de
exemplare pe zi). Stelian Popescu, patronul şi administratorul întregului trust Universul (avea
publicaţii adresate numai anumitor categorii, redacţii în majoritatea oraşelor mari şi una din
cele mai importante tipografii din capitală) a pornit la începutul anilor „30 o campanie de
strângere de fonduri în paginile ziarului central. Suma strânsă nu a fost de ajuns, dar pentru a-
şi onora promisiunea faţă de cititorii săi, Universula donat restul de bani. Locul ales nu era
unul întâmplător. Odată cu venirea lui Carol al II-lea pe tronul României, dezvoltarea
45
Dialog/interviu cu Dinu Adam realizat pe facebook la începutul anului 2015. 46
Convingeri comuniste, nr.1, 1974, Bucureşti, p. 21. 47
vezi cap. Anexe I.
24
urbanistică a Bucureştilor a cunoscut o intensificare semnificativă. Unul dintre proiectele
despre care se vorbea foarte mult la acea vreme era realizarea unei cetăţi universitare în zona
Eroilor - Grozăveşti, unde urmau să fie concentrate toate facultăţile şi căminele. Primul pas a
fost construirea Palatului Facultăţii de Drept, operă a arhitectului Petre Antonescu. În jur erau
deja Facultăţile de Medicină şi de Medicină Veterinară, iar lucrările urmau să se continue pe
locul unde azi este Parcul Operei (pe atunci era arena de fotbal a echipei Venus) şi Casa
Radio. Înscriindu-se în această urbanistică, locul Casei de Cultură a Studenţilor a fost ales pe
Calea Plevnei, aproximativ în spatele actualului Parc al Operei. Clădirea a fost realizată
dearhitectul Petre Antonescu, sub antrepriza inginerului Emil Prager, a fost inaugurată în
1937, sub numele de „Casa de cultură a studenţilor”. Totuşi, rolul pentru care fusese gândită
la începutul anilor 30 era de a fi (şi) cămin studenţesc, nu (doar) un spaţiu pentru activităţile
culturale ale studenţilor. În perioada 1957 - 1982, Casa de Cultură a Studenţilor a purtat
numele lui Grigore Preoteasa, lider comunist român mort în condiţii suspecte într-un accident
de avion pe aeroportul din Moscova. În anul 1956, prin hotărârea Consiliului de Miniştri,
clădirea devine Casa de Cultură Studenţească din Centrul Universitar Bucureşti, tutelată de
Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. Primul director a fost Paul Popescu Neveanu, prof. univ.
dr., Responsabilul Catedrei de Psihologie de la Universitatea Bucureşti. În sediul Casei de
Cultură a Studenţilor din Bucureşti se afla şi sediul Uniunii Asociaţiei Studenţilor din
România, devenită, în 1972, Uniunea Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România
(UASCR).Pe aici au trecut nume de rezonanţă ale culturii şi civilizaţiei româneşti şi
universale: Tudor Arghezi, Păstorel Teodoreanu, academician Grigore Moisil, Ion Vianu,
Arcadie Percec, Ion Hobana, Marin Preda, Tudor Gheorghe, Nicolae Manolescu, părintele
Galeriu, academician Virgil Cândea, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, Johnny Răducanu, Alvin
Tofler, ambasadorul SUA la Bucureşti (în anii 1970) Harry Barnes jr. sau Sidney Geist,
Directorul Muzeului Gugenheim din New York, dar nici urmă de scriitori-studenţi debutanţi
care publicaseră literatură în Revista Convingeri comuniste.
1.4. MĂRTURII AJUTĂTOARE
Acest subcapitol este bazat în principal pe mărturii din volumul coordonat de Sorin,
Bocancea ,De la presa studenţească în comunism la presa postcomunistă, Edit. Institutul
European, apărut laIaşi, în 2014 şi prefaţat de Emil Hurezeanu.
25
După cum precizez în introducerea acestui subcapitol, Sorin Bocancea48
nu așteaptă
răspunsuri la toate întrebările enumerate (le-am selectat numai pe cele referitoare la perioada
revistelor studențești), ele constituind mai degrabă un fir călăuzitor, în masură să readucă în
memoria invitaților, episoadele relevante. Intervievații săi se numesc Alexandru Dobrescu,
Mihai Tatulici, Alexandru Călinescu49
, Dorin Popa, Sorin Antohi, Ștefan Mitroi, Doru
Tompea, Constantin Dumitru, Lorin Vasilovici, Dan Pavel, Zoltán Rostás și Petru Andea,
cărora li se adugă Liviu Antonesei și Doru Bușcu cu materialele menționate în discursul tezei.
Din mărturiile publicate, voi comenta câteva pasaje lămuritoare pentru spiritul epocii, fără a
avea pretenția că acestea sunt singurele relevante. Voi începe cu Alex Dobrescu50
și al său
capitol intitulat „Începuturile presei studenţeşti în România comunistă”, din care se detașează
fără echivoc pasajul în care autorul relatează cu o simplitate debordantă cum s-a înființat
prima revistă studențească. Voi completa mărturiile sincere ale lui Alex Dobrescu privind
actul de naştere al presei studenţeşti din România cu echipa redacţională de la acea oră şi
scurte secvenţe discursive din primul număr al revistei Alma Mater.
În continuare, autorul relatează două ciocniri cu cenzura, în perioada Convorbirilor
literare. Prima, din 1972, este legată de un articol critic la adresa volumelor semnate de Ion
Dodu Bălan, fost membru al C.C și Valeriu Râpeanu, fost director de editură. Critica fără
menajamente a celor doi, atrage sancționarea redactorului șef, Corneliu Ștefanache, care l-a
rândul lui o transmite mai departe. Episodul se încheie în spiritul compromisului intelectual al
vremii, în fața unei sticle cu vin, cu șeful sfătuindu-și subalternul, să fie mai „diplomat”.Din
confesiunile lui Alex Călinescu, un alt nume de primă mărime al jurnalismului studențesc
ieșean, reținem un episod inimaginabil, de referință pentru grotescul integrărilor forțate, prin
care cuplul prezidențial își dădea întâlnire cu marile personalități ale istoriei! Pentru
acuratețea și farmecul poveștii, reproduc în conţinutul lucrării pasajul integral. Revenind la un
ton mai serios, amintirile lui Dan Pavel51
descriu drama tânărului intelectual comunist, care
privește neputincios cum idealurile sale marxiste de prăbușesc unul câte unul. De la
profesorul de filosofie obligat să predea la țară constituție, istorie și economie politică la Viața
48
Sorin Bocancea, conferenţiar al Universităţii„Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe Politice şi
Administrative. În afara unei bogate activităţi ştiinţifice începute din 2001, Sorin Bocancea a ținut, începând cu
anul 2002, cursuri în cadrul Facultăţii de „Ştiinţe Politice și Administrative” a Universităţii „Petre Andrei” din
Iaşi. 49
Alexandru Călinescu - profesor la catedra de franceză a Universităţii „Al. I. Cuza”(din 1968). Între 1972-1983
a condus revista Dialog, revistă studenţească de cultură a universităţii ieşene. 50
Alexandru Dobrescu a fost redactor la revista Cronica (1970-1971) şi redactor (1971-1990) şi redactor-şef
(1990-1995) la Convorbiri literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 51
Dan Pavel este filosof, scriitor, jurnalist şi consultant politic. A fondat revista 22 şi revistele academice de
ştiinţe politice Sfera Politicii şi Polis. A predate ştiinţe politice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-
Napoca, iar în prezent este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti.
26
studențeasca și Amfiteatru, drumul lui Dan Pavel trece prin coridoarele UASCR-ului.
Relatările lui Dan Pavel sunt importante și pentru faptul că a trăit în direct momente
importante, cum ar fi „debarcarea” lui Stelian Moțiu după „experiența vegetală” cu Ana
Blandiana, fuga lui Traian Ungureanu pentru care a garantat la intrarea acestuia în partid și
ulterior a trebuit să dea socoteală, iar mai spre sfârșitul perioadei episodul Marius Oprea,
despre ale cărui probleme cu Securitatea nu știa nimic. Prin aceste extrase, am încercat să
readuc în atenție problemele redactorilor în contextul politic al timpului, până unde se putea
ajunge cu libertatea de exprimare, cât de mari erau compromisurile. O analiza exhaustivă a
eseului „Cenzura noastră cea de toate zilele” semnat de Liviu Antonesei, se regăsește în
capitolul dedicat în teza doctorală de faţă. Nu pot încheia fără a menționa că, prefața culegerii
lui Sorin Bocanacea este semnată de Emil Hurezeanu, care face cu această ocazie în stilul său
succint și documentat, o scurtă istorie a comunismului din România.
1.5. Un scurt subcapitol despre studenții străini din Republica Socialistă România
(1974-1989)
Porneşte de la prozele lui Ioan Groşan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom,
2014, Eros în socialism(II). O troţkistă mexicană înfocată,a lui Ştefan Agopian cu
volumulScriitor în comunism (nişte amintiri), Editura Polirom, 2013, Oglinzi, pizdă şi azotat
de argint, p. 363 şi interviul cu Marius Oprea realizând o descriere documentară a ceea ce este
presupus ca fiind un fenomen exotic sau care a trasat o anumită doză a boemiei studenţeşti în
vremea comunismului. Prin această scurtă buclă, aparent deviantă de la subiectul propriu-zis
al cercetării mele, am pretenţia minimă sociologică şi jurnalistică de a veni în completarea
documentară a prozelor scrise de autorii menţionaţi , prin care se relatează, şi din unghiul unor
publicişti profesionişti, un context istoric52
cu care, vrând-nevrând, studenţii s-au intersectat în
acea epocă.
1.5.1 „Vigilenţa faţă de studenţii străini“, un alt pretext al „organelor” de
Securitate. Cazul Augustin Ioan
Acest subcapitol continuă mult mai aplicat pe subiectul tezei cu mărturii ale poetului
arhitect Augustin Ioan, membru al cenaclului Universitas, al cărui debut s-a produs în 1997 cu
volumul Gestica în Colecţia Cartea cea mai mică a revistei Convingeri comuniste. Locuind în
acelaşi cămin cu studenţii arabi, proaspeţilor studenţi români veniţi la Bucureşti pentru a
studia, li se reamintea anual, mai mult sau mai puţin dezinteresat, că trebuie să „fie vigilenţi“
52
Ioan Groşan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, 2014. Vezi: Eros în socialism(I). Joia tineretului,
p.91;Eros în socialism(II). O troţkistă mexicană înfocată, p. 97; Eros în socialism(III). „Cântarea României” –
Cântare a Erosului, p. 105; Eros în socialism(IV). Top senzual la ţară, p.111.
27
cu străinii. Mărturie stă confesiunea arhitectului Augustin Ioan, originar din Tulcea, poet
format la cenaclul Universitas, condus de profesorul Mircea Martin, publicată în Antologia53
editată de MNLR din 2008. Am ales să reproduc această confesiune care vorbeşte despre
experienţa studenţească şi „pentru că de grupul braşovean se leagă de altfel şi episodul
bruftuluirii mele de către Securitate, pe care i l-am povestit şi lui Caius.“54
1.5.2. Fascinaţia unui scriitor pentru mediul literaturii studenţeşti din capitală.
Cazul Marian Ilea55
Poate că prezența la sfârşitul capitolului Epoca a unui text-interviu care ilustrează
autobiografic geneza și reperele cronologicale destinului literar numit Marian Ilea,poate părea
la prima vedere, o greșeală de editare sau cel puțin de poziționare…Deloc!Am ales special
acest scriitor – personaj-editor-jurnalist, deoarece el este manifest într-un univers paralel cu
cel concentrat în paginile revistelor care fac obiectul acestei cercetări, interacționând cu
artizanii de excepție, puțini la număr, ai acestora, care au gestionat prin inteligență și
determinare spațiul editorial, înainte şi după ceea ce ne-am obișnuit să numim Revoluție. L-
am ales sau el m-a ales și pentru că ilustrează de-a dreptul emblematic eșecul experimentului
comunist, care scapă printre degetele cenzurii un tânăr cu origini aparent sănătoase şi îi
permite să se dezvolte imprevizibil şi de-a dreptul inadmisibil în raport cu exigențele
doctrinare. De la amintirile deloc romanțate și suspect de clar evocate începând cu vârsta de
doi ani și un sfert,( să fie vreo ironie legată de vestita unitate 0215 ?), prins permanent între
vagonul de cenaclu din trenul de Cluj spre Bucureşti sau Baia Mare și vagonetul de mină,
Marian Ilea pare să își găsească împlinirea şi recunoașterea în epoca de după, în felul lui
complicat și revendicativ – aşa-zis naiv.
1.5.3. Marian ILEA: Era plin de tovarăşi
Acest spaţiu textual din interiorul lucrării propune un interviu consemnat de
subsemnata în baza unei proze scurte autobiografice a scriitorului Marian Ilea şi comprimă un
cvasibildungs roman al copilăriei în comunism. Interviul este fragmentat cu subtitluri în
funcţie de înaintarea în vârstă a prozatorului şi a experienţelor sale din copilărie. Memorabil
rămâne momentul în care pruncul din Ieud, în vârstă de 5 ani, ia calea Bucureştiului şi ajunge
la Comitetul Central:„Mă duc până la Gheorghiu-Dej să-mi dea apartament - i-am spus
controlorului.”
53
UNIVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Editura Muzeul Naţional al Literaturii
Române, Bucureşti, 2008 54
idem, p.50. 55
Marian Ilea a absolvit Academia de Științe Economice din București. Senior editor la cotidianul Glasul
Maramureșului. A fost membru al Cenaclului Universitas.
28
1.5.4. Cum am devenit scriitor
Mult mai aproape de prezent, scriitura confesivă a lui Marian Ilea vorbeşte despre
slalomurile publicării, relaţia cu politicile editorialele ale anilor „80, premiile literare şi
tipologiile scriitoriceşti cu care s-a intersectat. Ulici, Petru Poantă, Iova, Gabriela
Adameşteanu, Cărtărescu sau Radu G. Ţeposu sunt câteva dintre numele literare care fac
deliciul unui context istoric relativ recent şi care trasează un background sincron cu atmosfera
literară a epocii în care au apărut şi revistele cercetate în lucrarea de faţă.
2. CENZURA
Păstrând un posibil brand al lucrării de faţă, acest capitol s-ar putea subintitula Cazul
Liviu Antonesei56
deoarece părţile în care se organizează aparţin jurnalistului şi omului de
cultură ieşean care a cedat în scop didactic drepturile de publicare în interiorul tezei.
Am ales ca acest capitol să debuteaze cu un motto constând din poemul În patria mea
din volumul Un taur în vitrina de piatră, publicat de Editura Adenium în 2013. Textul este
prezent în partea III. Antonevroze sau Păcatele capitale, şi a fost scris de autor în perioada
comunismului.
2.1. Cenzura
Explică termenul pornind de la cel mai recent studiu publicat în România - cel al
autoarei Liliana Corobca intitulat Controlul cărţii: cenzura literaturii în regimul comunist din
România, apărut în 2014.
2.2. Istoria unui text de cursă lungă despre cenzură.
Cenzura noastră cea de toate zilele
Are la bază corespondenţa subsemnatei cu prof. dr. Liviu Antonesei de la Iaşi, fiind o
formă documentară a acordării dreptului de autor asupra textului de cursă lungă despre
cenzură şi a contactului cu textul semnat de Liviu Antonesei şi al reîntâlnirii acestuia în
volumul coordonat de Sorin Bocancea, De la presa studenţească încomunism la presa
postcomunistă57
, prefaţat de Emil Hurezeanu, Edit. Institutul Cultural Iaşi, 2014.
În ceea ce privește experiența sa proprie, jumătate din poemele „Pharmakon-ului”
semnate Liviu Antonesei s-au pierdut pe drumul tiparului, sub atenta redactare a poetului-
cenzor Florin Mugur, care își luase rolul foarte în serios. În ultima parte a textului analitic
memorialistic, este prezentat procesul cenzurii din perspectiva ansamblului. De la
„Glissando” semnat Mircea Danieluc, trecând pe lângă „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui
Marin Preda și ajungând la spectacolele de o zi după Caragiale şi Cehov, puse în scenă
56
Liviu Antonesei este scriitor, cercetător, publicist, politician democrat, actualmente retras din politică, profesor
universitar în Iași. 57
Institutul European, Iaşi, 2014
29
tendențios de Pintilie, Ciulei sau Tocilescu, întreaga cultură română era supusă
presiunii.Concluzia domnului Antonesei atrage atenția asupra acestei practici care transcede
epocile, astfel că poate redeveni oricând la fel de periculoasă pentru artă și spirit
2.3. La ce bun presa studenţească?
2.4. Două tipuri de cenzură
2.5. Sub „Direcţia presei şi tipăriturilor”
2.6. Să intrăm în câteva detalii!
2.7. Cuvinte interzise, cuvinte persecutate
2.8. Lupta „corp la corp” cu cenzura
2.9. Tehnicile de „guerrilla” şi vulnerabilitatea cenzurii
Toate aceste subtitluri enumerate, descrise cu măiestrie şi trăite de Liviu Antonesei,
preluate în interiorul lucrării de faţă au dus la titlul subcapitolului 2.10. Concluzii de la Iaşi
3. ANONIMATUL, PSEUDONIMUL ŞI ANALIZA CASETEI
REDACŢIONALE (1974-1989) ÎN REVISTA CONVINGERI COMUNISTE
3.1. O posibilă grilă de lectură a presei studenţeşti
Ca posibilă definiţie de lucru,am propus câteva linii directoare în detectarea unei grile
de lectură privind presa studenţească din anii comunismului târziu. Am apelat la un tip de
cazuistică-model identificată ca asemănare în interiorul revistelor cercetate: 1. Cazul Pessoa,
ca maestru al identităţii multiplicate, comparaţia fiind una eminamente tehnică şi formală,
nicidecum de fond, cazul pseudonimului DIPLODOCUS, sub care semnau în Revista Astra,
la începutul anilor ‟80, la două mâini, Alexandru Muşina şi, pe atunci, studentul Marius
Oprea, ca maeştri ai reformulării livreşti, ca de la mentor la discipol, grupul Ars Amatoria şi
declaraţia redactorului-şef al Convingerilor comuniste, Paul Nancă, iniţiatorul proiectului
Cartea cea mai mică, conform căreia: 1.
„Sau ce artificii mai făceam? Făceam suplimente de vacanță, pentru că
revista trebuia fatalmente să se vândă. Un fel de autoîntreținere ni se cerea. (...)Și-
atunci, fiind destul de greu să vinzi o revistă care se numea „Convingeri Comuniste”,
indiferent că înăuntru era leopardul, că pe primele pagini trebuia să scrii declarații
de susținere și adeziune și așa mai departe, pe care le secretam mai mult sau mai
puțin amuzându-ne și inventam studenți care declară și așa mai departe. 2. „Erau
cel puțin două aspecte ale problemei, unul – acesta, economic, că scriai mai multe
articole și era dubios să aibă aceeași semnătură și atunci se mai inventau niște
nume pur și simplu sau, în ultimă instanță, nume importante actuale și trecute,
prezente și viitoare, vorba aia, din ziaristică, erau obligați să scrie și texte de natură
politica pe care nu le semnau, se inventau nume pur și simplu, dar textele erau scrise
în redacție de respectivii ziariști.”
30
Aceste ultime două declaraţii ale lui Paul Nancă şi ale altor redactori-şefi care au dorit
să-şi păstreze anonimatul ar egaliza, submina, dacă nu, chiar anula termenii anonimat şi
pseudonim conform principiului de egalizare şi uniformizare a maselor din perioada
comunistă, precum în tablourile evanescente ale pictorului de curte Sabin Bălaşa.Acestea au
ajutat cred însă la o departajare a relaţiilor de asumare ideologică în raport cu textul: 1.
funcţie manipulatoare de tineri fabricanţi şi executanţi de formate linotip, sau de iluzii şi
idealuri conform programei P.C.R. 2. funcţie subversivă ludică drept „fantasmă sublimă a
autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).” 58
(cazul Ars Amatoria)
3. funcţie exorcizantă, de reinterpretare textuală, de evadare prin scris din sistemul oficial al
limbii de lemn59
(Ll), de fantasy în lumea genurilor şi speciilor literare. Această funcţie3, cea
exorcizantă, poate cea mai liberă literar şi mai profesionistă la nivel de debranşare de sistem
include cazul DIPLODOCUS60
, pseudonimul cu care Alexandru Muşina şi studentul Marius
Oprea semnau în pagina 14 a revistei lunare Astra. Înainte de a explica detaliat terminologia
de început a acestui titlu de capitol, plasat ca cercetare în interiorul unui teren textual născut în
comunism, mai exact, revista Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri
comuniste(1974), simt nevoia, poate ironică, de a apela la un citat din poetul portughez
modern Fernando Pessoa61
: „și toți cîți au fost sau cîți vor mai fi. Fii infinit precum
universul”62
.
3.2. Diplodocus sau debranşarea de sistem
Voi începe cu funcţia 3, cea exorcizantă şi poate cea mai liberă literar şi mai
profesionistă la nivel de debranşare de sistem. Aici, voi încadra cazul Diplodocus,
pseudonimul cu care Alexandru Muşina şi studentul Marius Oprea semnau în pagina 14 a
revistei lunare Astra. În numărul 1, anul XVII, din 1982, revista avea ca antet sloganul
propagandistic impus de regim: Proletari din toate ţările, uniţi-vă!, costa 3 lei, şi se
recomanda „Revistă politică social-culturală”. Colegiul de redacţie era alcătuit din Daniel
Drăgan (redactor-şef), Constantin Catrina, Ion Itu, Eftimie Modâlcă, Dumitru E. Popescu
(secretar de redacţie) şi Dan Tărchilă.
58
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996 59
Ll = abrevierea noţiunii de Limbă de lemn 60
Diplodocus este numele unui gen de dinozaur sauropod de dimensiuni foarte mari. Diplodocus a trăit mai exact
acum 150-147 de milioane de ani într-o zonă din nord-vestul Americii actuale foarte populată cu dinozauri de
dimensiuni colosale. 61
Fernando António Nogueira Pessoa, cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist și scriitor
portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan. Este considerat unul din cei mai importanți poeți
portughezi din toate timpurile. 62
În notele pe care Pessoa le-a scris Despre heteronimie în concepția ei generală, în ultimul paragraf face
următoarea precizare: „Niciodată nu sînt mai portughez ca atunci cînd mă simt diferit de mine - Alberto Caeiro,
Ricardo Reis, Álvaro de Campos, Fernando Pessoa, și toți cîți au fost sau cîți vor mai fi. Fii infinit precum
universul.”
31
3.3. Erotizarea subversivă a discursului oficial în Epoca Limbii de lemn63
. Ars
Amatoria
Motto: „Cele mai umoristice lucruri sunt cele interzise”64
(Mark Twain)
Cu mult mai prolific şi mai logeviv decât Diplodocus, pseudonimul colectiv Ars
Amatoria îmi pare a fi cel mai puternic paravan de subminare ludică a sistemului oficial
comunist. Voi face o analiză detaliată a ceea ce a însemnat grupul de umor studenţesc Ars
Amatoria, ţinând însă cont, poate, şi de faptul că încă nu există o istorie scrisă a acestuia, că
ea trebuie, în primul rând culeasă, din punct de vedere documentar. Voi porni în „Căutarea
autenticităţii (= a-ţi avea temeiul în tine însuţi)” pentru a explora, prin urmare dilemele
textuale ale „căutării unui alibi (= a fi altundeva)“. Voi plasa în acest câmp teoretic grupul de
umor Ars Amatoria, fondat la Cluj în anii 1974, considerându-l drept acea „fantasmă sublimă
a autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).“ Jean Baudrillard este
teoreticianul cultural care susţine această idee în cartea Sistemul obiectelor65
.Pentru a nu bloca
discursul în zona cuvântului „fantasmă”, lipsit de concreteţe şi, pe alocuri, oniric, voi spune că
majoritatea membrilor grupării provin din zonele concrete ale Transilvaniei şi Maramureşului:
regretatul critic Radu G. Ţeposu – cel care dă şi numele grupării, localitatea brăneană Șirnea,
prozatorul Ioan Groşan – Satulung, Maramureş, George Ţâra – Prundu Bârgăului, Bistriţa,
Lucian Perţa – Gâlgău, județul Sălaj, considerat de criticul literar Gheorghe Grigurcu, dar și
de regretații Laurențiu Ulici și Marin Mincu drept cel mai mare parodist din România,
scriitorul şi jurnalistul Emil Hurezeanu – Sibiu, eseistul şi criticul literar Ioan Buduca -
comuna Socodor, judeţul Arad, Ioan T. Morar – Şeitin, judeţul Arad, cooptat în grup mai
târziu, din cele spuse în interviu de Ioan Groşan66
.
3.4. „Inamicul impersonal”. Cazul Caius Dobrescu
Revenind la prima funcţie, care porneşte de la dubla declaraţie a redactorului-şef al
Revistei Convingeri comuniste, Paul Nancă, conform căreia 1. „se inventau studenţi care
declară” și, 2.:„atunci se mai inventau niște nume pur și simplu sau, în ultimă instanță, nume
importante actuale și trecute, prezente și viitoare, vorba aia, din ziaristică, erau obligați să
scrie și texte de natură politică, pe care nu le semnau, se inventau nume pur și simplu, dar
textele erau scrise în redacție de respectivii ziariști.” Vom numi această funcţie una de
inventică şi clonare onomastică în serie, activă în sfera noţiunii de anonimat şi mistificare.În
63
Lucrare cu acelaşi titlu susţinută la ediţia din 2015 a Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română
Contemporană, ediţia a XII-a, Braşov, (15-16 mai 2015). 64
The funniest things are the forbidden. Notebook, 1879 65
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996 66
Interviu cu Ioan Groşan, 30 aprilie 2015, la Boema 33, Bucureşti.
32
afara studenţilor de tip no name şi a fotografiilor lor, intenţionat realizate contre-jour sau din
spate, fără de chip şi fără identitate, conform corecturii67
lui Gheorghe Iova, au existat câţiva
studenţi care n-au scăpat „neinventaţi”. Unul dintre aceştia este profesorul şi scriitorul Caius
Dobrescu68
care îmi detaliază într-un interviu, la întrebarea: „Se poate vorbi despre cazuri de
mistificare a vreunui articol, de pseudoauctoriat?”
Bun, tu îmi pui întrebarea impersonal, neutru-ştiinţific, dar ştim amîndoi la ce
se referă. E vorba de faptul că, într-un număr din 1987, cred, al CoCo, s-a publicat
un pretins interviu luat mie şi soţiei mele de atunci, Georgeta. Acolo se puneau în
gura mea fraze dezgustătoare, mulţumiri adresate conducerii de partid pentru
condiţiile care ni s-au creat, ca să învăţăm şi să ne creştem copilul (fata mea, Noemi,
care avea pe atunci un an şi ceva, şi care, oricum, nu stătea cu noi în insalubrele
cămine Grozăveşti, dar, mă rog…). Îmi amintesc vag o frază de tipul: „vom şti să
răspundem partidului în viitor cu aceeaşi responsabilitate cu care ne tratează şi el
astăzi”. Frază care, mi-a explicat Dan-Silviu Boerescu, recunoscîndu-mi că el
fabricase interviul, era de fapt „cu fitile”, era o aluzie ironică bine ticluită…
La furia mea greu stăpînită, Boerescu şi Nancă au reacţionat cu surpriza cea
mai „inocentă”, de parcă niciodată nu le trecuse prin cap că te-ai putea simţi insultat
în modul cel mai oribil de faptul că ţi se pun asemenea cuvinte pestilenţiale în gură.
Cu Boerescu n-am mai vorbit de atunci. Nancă a susţinut că a încercat mai
tîrziu să strecoare o notă în care să se spună că a fost o greşeală şi că interviul nu era
dat de mine/noi, dar că n-a reuşit. Şi Nicolae Manolescu şi Mircea Martin au încercat
să facă să treacă în vreuna din publicaţiile literare onorabile o dezminţire, cît de
discretă, dar nu a fost chip.
Deci, morala fabulei este clară: dacă te amesteci în tărîţe, te mănîncă
porcii.”
În lipsa unor probe concrete acest subcapitol rămâne deschis cercetării şi
permanent sub imperiul titlului revelat al cărţii lui Caius Dobrescu: Inamicul
impersonal69
.
3.5. Pseudonime
În afara acestei strategii de ficţionalizare în presa studenţească a anilor „70,
subordonată Partidului şi a dictonului automat implementat: Noi muncim cu spor!, a existat o
întreagă listă de pseudonime care mai de care mai justificate: Nicolae Steinhardt, Ana
Blandiana, Mihai Novicov, Traian Radu Ungureanu alias TRU sau Florin Iaru.
67
Corectura s-a produs pe pagina mea de facebook Inner Resarch Gate destinată excusiv cercetării de faţă, în
momentul postării unei fotografii din revistele studenţeşti care întruchipa doi tineri fotografiaţi din spate (nu li se
vede chipul, doar părul), cu explicaţia: fără chip sau identitate. 68
Caius Dobrescu (n. 22 ianuarie 1966, Brașov) estepoet, eseist și romancier român. Este, totodată, profesor
universitar la filologia bucureștenă, specialist în teoria literaturii. 69
Caius Dobrescu, Inamicul impersonal, Paralela 45, Colecţia Deschideri, 2001.
33
4. INFORMAŢIE, PSEUDOINFORMAŢIE ŞI PROPAGANDĂ ÎN REVISTA
CONVINGERI COMUNISTE
4.1. Definirea noţiunilor
Dacă admit în mod empiric că revista Convingeri comuniste este un produs de presă
studențească și o exclud pentru o secundă din contextul ideologic al vremii, voi considera, în
primul rând, noțiunea de informație (fr. information, lat. Informatio) ca fiind prioritară și voi
admite definiția explicativă de bază care desemnează, conform Dicționarului Explicativ al
Limbii Române, sensul 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație.
2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare
și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele
prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj
vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). De asemenea, informația implică și
sensurile 4. referință, relație. (Ce ~ii îmi poți da despre ...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v.
sursă. 8. v. indicație. Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice,
contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. În concluzie, cuvântul informație
- preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este
polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar
contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este
folosit. În afara înțelesurilor din limbajul comun, el are și alte sensuri, atribuite fie prin
definirea sa ca termen (științific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale
filosofiei sau al unor științe și tehnologii al căror obiect de studiu este informația. În 1937,
când norii războiului se adunau deasupra Europei, M. P. Charlesworth, publica un clasic
articol în care explica propaganda drept „producere de convingeri”sau „producere de bună
voinţă”70
. Cea mai mare parte a ceea ce în mod normal percepem ca artă de-a lungul întregii
perioade romane, poate fi considerată, de fapt, drept manifestări, mai mult sau mai puţin
directe ale propagandei. De la bun început, arta a servit, indiferent dacă scopul ei era sau nu
conştient formulat, la întărirea puterii şi reputaţiei persoanei care o finanţa sau o comanda,
întrucât fiecare operă de artă este purtătoarea unui mesaj. Conducătorii politici şi generalii
Romei erau prin tradiţie amatori, care, fără a fi lipsiţi în fond de abilitate, lăsau multe în
seama soartei. Faptul că propaganda nu era făcută de profesionişti care să stăpânească bine
conceptele teoriei nu ne scuteşte câtuşi de puţin de a analiza factorii implicaţi în folosirea
simbolurilor date: intenţiile persoanei care a comandat opera, intenţiile şi aşteptările
receptorului, precum şi poziţiile individuale şi sociale ale ambilor. „Alegerea simbolurilor nu
70
The Virtues of a Roman Emperor: Propaganda and the Creation of Belief , M. P. Charlesworth. The Raleigh
Lecture on History, 1937. From the Proceedings of the British Academy, Volume XXIII, p. 31. London: Milford,
1937.
34
este lăsată la discreţia funcţionarilor direcţiei poştei, ci reflectă programul politic al
sistemului” scrie Niels Hannestad71
.
4.2. Şabloanele limbajului de lemn în revista „Convingeri Comuniste”
Identifică şi analizează editoriale, poezii şi articole angajate din revista studenţească
Convingeri comuniste. Capitolul prezintă şi deconstruieşte la nivel morfo-sintactic şi
paradigmatic un motto angajat prin reproducerea poemului fără autor, intitulat Tineri la
tribună72
.Înşiruire de cuvinte bombastice parcă desprinse din discursul lui Caţavencu, „Tineri
la tribună” este o mostră de literatură aservită politic, de discurs a cărui formă se substituie
fondului. Un alt moment puternic amprentat ideologic din paginile revistei studenţeşti
Convingeri comuniste este următorul din pag. 3 a numărului 6 din 1989:
„CTITORII ALE EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU
Ctitoriile unei Epoci de aur73
Sunt epoci în viaţa unui popor ce se constituie ca mari puncte de reper pe
care perspectiva istoriei le argumentează solicitându-şi parcă delimitările necesare
pentru o mai exactă definire a devenirii, a împlinirii unui destin, a voinţei colective a
unei naţiuni de a se înscrie cu demnitate în concertul uriaş al tuturor naţiunilor lumii.
(...)”
Ctitoriile unei Epoci de aur este un text de propagandă politică, un articol în care, în
termenii Limbii de lemn se prezintă „măreţele” realizări ale perioadei în care Partidul
Comunist a fost condus de Nicolae Ceauşescu. Este un pseudoeditorial în linia partidului,
culminat cu o dare de seamă a „realizărilor şi împlinirilor măreţe” universitare. Semnat, la
acea oră, de redactorul-şef al Revistei Convingeri comuniste, Paul Nancă, citim printre
rânduri, că, probabil au existat anumite presiuni venite de mai sus, mai ales, că această ediţie a
Convingerilor74
publică placheta Cartea cea mai mică,intitulată „Sevă a clipei”, cu studenţii
patriotici fictivi sau versificatori ocazionali: Polidor-Paul Roşcu, Diana Barbu şi Vasile
Speranţa. Toate aceste versuri sunt egalizate de aceeași marcă patriotică, stau sub semnul
fabricat al aceleiași „directive”, în sensul în care ridică problema unei degradări/epuizări
totale a unei astfel de draperii semantice care şi-a trăit din plin degradeurile roşii. În contextul
colecţiilor din mijlocul anilor ‟80 ale Revistei Convingeri comuniste, marea antinomie
semantică şi ireversibilă este dată de polii liricii, reprezentaţi la cel mai înalt nivel de Cristian
Popescu şi seria down/minoră, reprezentată de animatori ai aripii tinere precum Diana Barbu,
Vasile Speranţa75
, Polidor Paul-Roşcu sau Romeo Buşegescu cu funcţie de aparacici textuali
de serviciu.
71
Hannestad Niels: Monumente publice ale artei romane, II Ed. Meridiane, București, 1989, 233 72
Poezia angajată apare în Revista Convingeri comuniste însoţită de o fotografie reprezentând tineri care sapă
pământul, la muncă patriotică. O replică identică foto/text apare şi în Universitatea comunistă. 73
Convingeri comuniste, nr. 6, 1989, p. 3. (de fapt ultima ediţie existentă în colecţiile bibliotecilor din Bucureşti). 74
Convingeri comuniste, nr.6, 1989, Cartea cea mai mică,intitulată „Sevă a clipei”. 75
Posibile nume inventate
35
4.2.1. Limba de lemn – definire şi istoric
Originea sintagmei limbă de lemn este încă dificil de precizat, fapt observat de
majoritatea cercetătorilor care s-au dedicat studiului acestui fenomen lingvistic. Cu
aproximaţie, se apreciază că sintagma a apărut la mijlocul secolului XX, în limba rusă
(Ušakov, 1935 - dubovyi jazyk - „limbă de stejar”). Termenul există şi în poloneză,sub forma
dretwa mowa, alături de unele expresii populare ca: jèzyk popagandy („limbă de propagandă”)
şi jèzyk drzewny („limbă de copac/arbore”), în italiană - lingua di legno, în cehă - mrtvy jazyc
(„limbă moartă”) sau în maghiară - bukkfanyelv („limbă de fag”). Se poate observa faptul că
toate aceste variaţii ale sintagmei fac trimitere la un sens comun, acela de „încremenit”, „fix”,
„osificat”.
4.2.2. Limba de lemn în perioada comunistă
4.2.3. „Studenţia – un mozaic policrom”76
– varianta perfectă a limbii de lemn
„Într-o ţară în care învăţământul de 10 clase s-a generalizat iar cei de 12 clase
reprezintă o realitate evidentă pentru majoritatea tineretului, este firesc ca eşalonul
universitar să constituie mai mult cât o consecinţă logică - o necesitate a unui sistem
educaţional bine reglat şi orientat în sensul dezvoltării complexe, multilaterale a
societăţii. Epoca îşi cere studenţii ei - de unde extrema diversitate a profiturilor şi
specializărilor învăţământului superior, gradul înalt de pregătire asigurat şi integrarea
în triada „învăţământ – cercetare - producţie”, iar termenii epocii sunt reformulaţi din
mers de către aceşti studenţi, epoca devenind din schemă a relaţiilor sociale
catalizator al energiilor creatoare. Anii ce s-au scurs cu rodnicie de la Congresul IX al
Partidului Comunist Roman, Epoca „Nicolae Ceauşescu” au conturat din ce în ce
mai clar o asemenea relaţie de benefică interdependenţă între societatea de azi şi
detaşamentul ei de specialişti de mâine. Studenţimea română, ca întregul tineret de
altfel, s-a aflat dintru început în primele rânduri ale celor care au ştiut să asimileze
experienţa avangardei revoluţionare a patriei, a comuniştilor - exemplul personal al
tovarăşului Nicolae Ceauşescu fiind cel dintâi – şi să transpună în practică cu
devotament şi elan creator comandamentele noului tip de societate. (...)Între societate
şi studenţi se stabileşte o relaţie de perfectă concordanţă: societăţii multilateral
dezvoltate îi corespunde un student multilateral.”
4.2.4. Ultima perioadă de dominaţie a sistemului comunist: Cultul personalităţii
În acest segment periodic iau naştere şi cele două reviste studenţeşti, ‟69
(Universitas/Universitatea comunistă) respectiv „74, în cazul Convingerilor comuniste.
Fenomenul cultului personalităţii devine în epocă o modalitate internă de stabilire a ierarhiilor
actorilor politici. Formele pe care le îmbracă fenomenul cultului personalităţii sunt dintre cele
mai diverse.
76
Titlul unui articol publicat în revista Convingeri comuniste, semnat Romeo Buşegescu.
36
Sub un manifest intitulat 8 puncte de vedere77
semnat Marius Oprea apare printr-un
contrast evident de paginaţie şi semantică tematică, în aceleaşi pagini ale revistei Convingeri
comuniste, textul:
„MAI MULT RESPECT
Suntem un grup de studenți ai anului IV al Facultății de Energetică din cadrul
Politehnicii bucureștene. Am avut plăcerea - și asta n-o spunem ca să flatăm - să citim,
în ultimul timp, câteva din numerele revistei „Convingeri comuniste”, constatînd linia
ascendentă pe care s-a înscris această publicație. Remarcăm, îndeosebi, modul în care
redactorii revistei știu să se integreze în viața de zi cu zi a studențimii bucureștene,
subliniind deopotrivă realizările cu care ne mândrim și, atunci când e cazul,
neajunsurile – inerente în orice formă de activitate. (...)”
Şi în acest caz, limbajul de lemn camuflează realitatea, discursul îşi subminează
funcţia referenţială şi creează iluzia unei dezbateri, a respectării principiilor democratice.
Aparent, fiecare e liber să îşi exprime punctul de vedere: tânărul ziarist a sesizat derapajele
profesorilor, iar politehniştii sunt lăsaţi să îi apere. Mai mult decât atât, aceştia din urmă, ca la
şedinţele de partid, îşi asumă limitele – „Dincolo de justețea unor afirmații, față de care ne
angajăm să luăm imediat atitudine (remediind unele laturi ale activității noastre)”. De fapt,
intervenţia aparţine unei voci colective, care transformă în realitate celebra contradicţie din
textul lui Caragiale „o semnăm anonimă”.
4.2.5. Limbajul politic în perioada comunistă – Ll78
Pentru o analiză cu mult mai evidentă, am recurs la publicaţiile oficiale de tipul
Scînteia sau Romînia Liberă.
COCO„Include prima EDIŢIE SPECIALĂ literar-artistică * 90 *79
”, iar, de exemplu,
textul „Un semn de maturitate” are aparenţa unui text de graniţă între realitate şi ficţiune.
Pornind, ca romanul experienţei, de la propriile însemnări ale experienţelor revelatoare,
articolul de faţă se vrea un bilanţ al anilor de facultate. O sumă de afirmaţii banale descriu
experienţa studentului care (se) vede prin lentilele deformatoare ale propagandei comuniste.
Fiecărei luni i se asociază câte o experienţă cu valoare egală: fie este vorba despre practica în
agricultură, fie că se insinuează tema iubirii, tonul este acelaşi. Timpul curge la fel pentru toţi,
deşi autorul îşi dă seama de schimbări: „Anul universitar începe în fiecare an, dar cei care-l
încep sunt mereu alţii, mai maturizaţi, mai dornici să urce încă o treaptă pe scara cunoaşterii şi
a desăvârşirii profesionale, chiar şi profesorii sunt cu un an mai bătrâni şi mai înţelepţi. Aşa că
afirmaţia cu ciclitatea mi se pare superficială. Ce aţi zice de o repetare a faptelor din viaţa
77
„8 puncte de vedere”, Marius Oprea, Convingeri comuniste, 1986. 78
Ll = limbă de lemn 79
Convingeri comuniste, nr. 4-5, iulie 1988. Reproducere identică cu formatul revistei.
37
unui student într-o evoluţie în spirală?” Ieşirea din ciclicitatea ce frizează absurdul este însă
descrisă în termenii limbii de lemn („mai dornici să urce încă o treaptă pe scara cunoaşterii şi
a desăvârşirii profesionale”) şi a observaţiilor ce ţin de domeniul evidenţei (chiar şi profesorii
sunt cu un an mai bătrâni). Până şi adresarea directă către cititor face parte tot dintr-o strategie
a limbii de lemn care, în felul acesta, crede că este mai expresivă, mai convingătoare. Dacă
primul paragraf mai putea să fie salvat de, să-i spunem, naivitatea unui tânăr jurnalist din anii
comunismului, al doilea este semnul clar al aşezării în limitele limbajului propagandistic.
„Evoluţia în spirală” are drept declanşator Măreţul Partid, care a creat „minunatele condiţii de
studiu”şi care „a intuit încă de la începutul angajării ţării noastre pe drumul socialismului că
ştiinţa şi aplicarea roadelor ştiinţei constituie forţa motrice esenţială în drumul dezvoltării.”Un
asemenea fragment , alături de cel plasat în finalul articolului „oameni noi, înarmaţi cu cele
mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu înalte trăsături morale, oameni pentru care idealul
comunist este o realitate perceptibilă prin puterea minţii lor” creează o lume utopică, a
Omului Nou, cu o existenţă perfectă.
O altă pagină din COCO, întăreşte structura unei limbi de lemn, greu de remediat:
„Convingeri Comuniste
NR. 1 – 1985
Tiparul: I.P. „Informaţia”
Colegiul de redacţie: Dan Deliu (redactor-şef), V. B. Ţânţăreanu, Liviu Podgornei
(redactori şefi-adjuncţi), Romeo Buşegescu (secretar responsabil de redacţie), George Baciu,
Roxana Bratosin, Daciana Daraban, Iulia Dumitrescu, Ovidiu Constantinescu, Cristina
Marinescu, Andrei Moroşanu, Gheorghe Moroşanu, Dan Văireanu.
ŞEDINŢE: Marţi, ora 18. FOTO: Petrică Miu, Sorin Mihăilescu.
Adresa redacţiei: Casa de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa”, str. Calea Plevnei nr. 61.
ROMÂNIA ÎN LUME
Participare – Dezvoltare – Pace
Consider că tineretul trebuie ascultat şi trebuie să aibă un cuvânt greu de
spus în organizarea vieţii sociale de mâine. Se cer create condiţii ca tineretul să poată
participa mai activ la viaţa socială, să-şi poată manifesta energia în direcţia
perfecţionării societăţii umane, a înfăptuirii de dreptate, libertate şi bunăstare a
întregii omeniri
NICOLAE CEAUŞESCU
ANUL INTERNAŢIONAL AL TINERETULUI
Participare, dezvoltare, pace
1985
Un loc deosebit de important îl ocupă în cadrul preocupărilor Partidului
Comunist Român, ale României socialiste, ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu
problematica tinerei generaţii materializată prin multiple iniţiative şi acţiuni
constructive. Este vorba despre concepţia - profund umanistă şi revoluţionară,
38
fundamentată în mod ştiinţific - privind rolul şi statutul tineretului contemporan văzut
nu ca o simplă categorie socială, ci ca o forţă activă destinată promovării intereselor
şi aspiraţiilor tuturor tinerilor.
Concepţia profund novatoare a partidului, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu
privind tânăra generaţie are ca statut, ca determinaţie esenţială, însăşi rolul activ,
implicarea plenară a tineretului patriei noastre în toate domeniile vieţii politice şi
social-economice. Având ca îndemn exemplul personal al Preşedintelui ţării şi
beneficiar a tot ceea ce s-a realizat şi se realizează în România pe coordonatele
societăţii socialiste multilateral dezvoltate, tineretul român este investit de partid, de
întreaga societate cu înalta misiune de a se implica ferm şi activ pe frontul muncii, al
învăţăturii şi al creaţiei pentru înflorirea continuă a patriei noastre, pentru viitorul de
pace şi independenţă al poporului român, al tuturor popoarelor. Aşa cum se arăta şi
în istoricul Raport prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al XIII-lea
Congres al P.C.R., nu există realizări de preţ ale acestor, ani minunaţi, pe care îi
numim cu mândrie Epoca Ceauşescu, realizări în care să nu fie încorporată şi
investiţia de muncă,(...)”
Textul „Anul Internaţional al Tineretului”, semnat Dan Deliu, cu subtitlul absurd (la
momentul respectiv, o deviză mobilizatoare) „Participare, dezvoltare, pace”, este un text scris
în „cel mai curat” limbaj de lemn cu putinţă. Prima observaţie pe care o putem face este aceea
că textul se deschide prin citarea lui Nicolae Ceauşescu, vorbele sale fiind reperul suprem al
jurnalistului şi, implicit, al publicului său. Referinţele întertextuale se păstrează pe tot
parcursul articolului. Ca o veritabilă figură mitică, Nicolae Ceauşescu este prezentat în discurs
ca într-un rit de contagiune. Vorbele sale sunt reluate ca şi când ele ar da substanţă realităţii,
infuzând-o cu grija Creatorului pentru lumea pe care a imaginat-o. Este evident cultul
personalităţii care biciuieşte şi mai mult discursul public, şi aşa greu încercat de toate
obtuzităţile limbii de lemn. etc.
4.3. Concluzii
Ca şi în alte lucrări înscrise în acelaşi spectru tematic, cercetarea de faţă are final
deschis, relaţia dintre trecutul totalitar şi prezentul democratic putând fi exploatată în
continuare la nivelul limbajului jurnalistic şi nu numai. Zonele epurate/necontaminate rămân
astfel în revista studenţească Convingeri comuniste cele câteva pagini cu valoare de punct de
fugă literară în spaţiul receptării. Voi încheia acest capitol cu pagini de cronică de carte din
Convingeri comuniste, mai aproape de scopul informativ jurnalistic sau critic-literar,
necontaminate Ll, în defavoarea flagelului numit Limbă de lemn, dar şi cu textele poetice
publicate în pagina Atelier literar a revistei care trebuie contextualizate în raport şi în tandem
cu cenaclul Universitas coordonat de criticul Mircea Martin.
Poemele Simonei Popescu din pagina Atelier literar se regăsesc ca notă de subsol în
interviul pe care mi l-a acordat autoarea fiind publicate în Anexa I a lucrării de faţă. Reproduc
39
însă în discursul tezei poemul Televizorul al autoarei care a fost înroşit cu radicalitate de
cenzoriţa Olivia Clătici, fiind ulterior publicat parţial în revista Echinox. Acest text se
regăseşte în volumul Juventus publicat de abia în 1994, deşi multe dintre poemele conţinute,
cu mult mai subversive, sunt scrise înainte de 1990.
De asemenea, în lipsă de Cartea cea mai mică cu Cristian Popescu, trebuie evidenţiată
şi conservată pagina numărul 10 a Atelierului literar cu titlul Lumină pe... CRISTIAN
POPESCU80
în care Mircea Martin semnează cronica Poetul ca vatman, Dan-Silviu Boerescu
scrie textul Vitrina de familie Cristian Popescu şi Dana Cristescu semnează Arborele
genealogic. Voi reproduce în interiorul lucrării o Notă scrisă de Cristian Popescu şi textul
Caragiale, Gică Petrescu şi frizerii citit pe atunci de irecuperabilul autor la cenaclul
Universitas condus de Mircea Martin.
5. DIN REDACŢIE ÎN TIPOGRAFIE. INTERVENŢII, ROLURI, PROFESII ŞI
UTILAJE
Capitolul 5 face o descriere a tipografiilor din Bucureşti şi a profesiilor actante în
tipărirea acestor reviste studenţeşti. Ca sursă documentară stau interviurile realizate cu oameni
de presă precum Ion Cristoiu, Alexandru Ghiza, Paul Nancă şi Dan-Silviu Boerescu publicate
în capitolul Anexe I – O istorie orală a presei studenţeşti.
5.1. O presă ruginită. La propriu
…Prima dată te duceai la linotip81
, o maşină de scris uriașă, cu o cuvă de
plumb topit. Fiecare rând era imprimat pe muchia unei plăcuțe metalice. Paginatorii
erau experți ai cititului „în oglindă”. Lângă ei se afla bancul zețarilor82
, cu numeroase
sertare de tablă, în care se păstrau literele mari speciale sau elementele de grafică –
chenare, linii, acolade etc.”
povesteşte braşoveanul om de presă, Alexandru Ghiza.După linotip, urma paginarea83
pe o
placă de oțel, cu pozele făcute pe niște bucăți de zinc84
prin electroliză, calandrarea85
, adică
80
COCO, nr.3, mai 1987, p. 10. 81
linotíp n., pl. urĭ (engl. line, linie, și type, tip, tipar). Un fel de mașină tipografică în care literele, la fiecare
tipărire, se toarnă în rânduri din plumb topit, care apoi se topește și se întrebuințează iar pentru alt rând de litere. 82
zețár,zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din
germ. Setzer.Sursa: DEX '09 (2009) 83
paginatór, -oáre,paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. –
Pagina + suf. -tor.Sursa: DEX '09 (2009); paginatór ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Tipograf specializat în
paginarea textelor culese. /pagina + suf. ~tor , Sursa: NODEX (2002) 84
zincografíe, (2, 3) zincografii, s. f. 1. Procedeu de tipar pentru ilustrații în care se folosesc clișee obținute prin
fotografiere și gravare pe plăci de zinc (uneori și de cupru, alamă, oțel etc.). 2. Atelier în care se execută clișee
prin zincografie (1). 3. Reproducere, ilustrație executată prin zincografie (1). – Din fr. zincographie.Sursa: DEX
'09 (2009)
40
imprimarea pe un carton moale a unui pozitiv al paginii de ziar și, în final, turnarea plăcilor,
urcarea lor pe rotativă86
și tipărirea propriu-zisă. În vremea comunismului, în capitală, dacă n-
aveai vreo rudă în tipografie, nu prea te puteai apropia de clădirile solemne ale Casei
Scânteii87
sau Informaţiei Bucureştiului (Casa Presei Libere, respectiv Palatul Universul88
)
vegheate atent de soldaţi ai trupelor de Securitate. Erau „întreprinderi de categoria zero”. Atât
revista studenţilor Universităţii din Bucureşti, Universitas alias Universitatea comunistă, cât
şi revista Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri comuniste, erau tipărite la I.P.
„Informaţia” şi costau când 2 lei, când 3 lei, în funcţie de suplimentele incluse, când
omagiale sau istorice, când magazinistice sau de vacanţă.
5.2. Preludiu interbelic al clădirii de pe Brezoianu
5.3. „Niţi cu ală, niţi cu ală: ăsta este Universul!” - deviza lui Luigi Cazavillan89
5.4. Naşterea palatului
5.5. Sfârşitul unei epoci
5.6. În căutarea Timpului pierdut... La propriu!
5.7. Drumul sinuos al ideilor către public
5.8. Pagini înroșite
5.9. Politruci de toate felurile
5.10. De aici s-a născut presa independentă
5.11. Presa underground
5.12. Retro la Cluj!
5.13. Concluzii
După 1990, lumea s-a schimbat cu o rapiditate de neimaginat. Au apărut și au dispărut
mii de ziare. Tirajele au crescut la sute de mii de exemplare, apoi s-au prăbușit complet. Au
trecut 30 de ani și presa imprimată pe hârtie a murit. Cuvântul scris este însă mai liber decât
85
calándru ~en. 1) Mașină cu cilindri rotitori prin care se trece un material flexibil pentru a-l subția, a-l netezi, a-
l imprima. 2) tipogr. Presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei.
/<fr. Calandre,Sursa: NODEX (2002) (Dicționar enciclopedic, 1993-2009) 86
rotatív, -ă (< fr.) adj. 1. (Despre mișcări) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora)
Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Mașină de înaltă
productivitate pentru tipărirea publicațiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare și suprafața de presare
(printre care trece hârtia) sunt cilindrice; există r. pentru hârtie în coli și r. pentru hârtie în bobine. 87
Casa Presei Libere (cunoscută inițial drept Casa Scânteii) este o clădire situată în nordul orașului București. A
deținut recordul de cea mai înaltă structură din oraș între anii 1956–2007. Clădirea a fost concepută inițial sub
denumirea de Complexul Casa Scânteii, fiind ridicată în 5 ani (1952–1957). Construcția era destinată publicării
presei de stat și în special a ziarului Scînteia, „organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român.
Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române.
După anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere.. 88
Palatul Universul este o clădire din București, aflată pe strada Ion Brezoianu 23, în care a funcționat în prima
jumătate a secolului XX ziarul Universul. 89
Sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/14640/palatul-universul-centrul-presei-interbelice
41
oricând, iar accesul la orice fel de informație incredibil de rapid. „Între timp, am fost secretar
de redacție, redactor-șef și director la mai multe publicații scrise. Astăzi, cu un calculator și o
imprimantă pot face singur un ziar. Trebuie totuși să recunosc că marginile ușor zimțate ale
paginilor mari de hârtie, mirosul cernelii cu plumb și frumusețea literelor alese de zețar pentru
titlurile mari mi-au rămas pentru totdeauna în-tipărite în minte”, conchide Alghi.
6. CENACLURILE VREMII
Capitolul explorează două dintre principalele cenacluri ale vremii: Cenaclul de Luni şi
Universitas privite în tandem cu revistele studenţeşti cercetate. Motto-urile acestuia sunt:
…îmi părea o adunare de oameni încăpăţînaţi, care rezistă (prin cenaclu!). Un
spirit al catacombei comuniste, eroic şi trist, tragic şi prăfuit, mi se revela la
Universitas la fel erau şi întîlnirile noastre „particulare“ sau cele „oficiale“90
.
„Era un afiş pentru diverse manifestări studenţeşti care se desfăşurau în toată
ţara. Pe el scria CREŞTEM ODATĂ CU ŢARA! Era lipit pe uşa de acces la Cenaclul
din Tei. I-am pus cu tuş negru căciuliţă la primul a, am întărit codiţa la „t” şi a ieşit un
„ţ”accentuat. Deci, i-am făcut mici modificări cu diacritice şi a ieşit CREŞTEM
ODATĂ CU ŢÂRA!. L-am pus doar o singură dată când ştiamcă vin invitaţii la
Cenaclu, după-masa, la ora şase. Şi care cum au venit, s-au crucit. Alin Teodorescu,
sociologul, care frecventa cenaclul, a fost amuzat extraordinar şi de atunci, de câte ori
mă vede, îmi zice: Creştem odată cu Ţara/Ţâra! Da, deci era un slogan pe care el l-a
pus pe un afiş; erau o suită de manifestări studenţeşti care se desfăşurau în diverse
centre studenţeşti: şi la Costineşti şi în taberele studenţeşti, şi bineînţeles, şi în ştrandul
studenţesc (Complexul cultural-sportiv studenţesc Tei) din Bucureşti fiindcă acolo se
făceaumulte spectacole. N-a ajuns la Comitetul Central. N-a reclamat nimeni. A ajuns
doar ca poantă, la fel ca cea de la Predeal, unde cu ocazia unui F.A.C.S. (Festivalul
Artei şi Creaţiei Studenţeşti) am făcut un afiş cu motto-ul: «SARA Predeal, Buciumul
sună a GALE!» Pentru că erau Galele Amfiteatrului. Şi a prins foarte bine şi toată
lumea a întrebat: cine?. Domnul cu pricina!”91
.
„treizeci de spiţe se unesc în butucul unei roţi; Însă golul din centru îngăduie
folosirea” (Lao Tze, Tao The Ching)
O contextualizare minimalistă a mişcărilor cenacliere a anilor ‟70-‟80 o întâlnim chiar
în paginile revistei Convingeri comuniste cu titlul Condiţia cenaclurilor literare studenţeşti şi
supratitlu: generaţie şi creaţie, sub forma unei dezbateri semnate de regretatul poet optzecist
Gabriel Stănescu92
. Înaintea elaborării acestui capitol voi reproduce dezbaterea menţionată
deja mai înainte care montează efectele de seră ale câtorva dintre cenaclurile actante şi
90
Al. Muşina, Şi eu am simţit acel fior, Universitas. A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Ed. MNLR,
2008, p. 229. 91
George Ţâra - echinoxist. critic literar, membru al grupării Ars Amatoria, instructor cultural al Complexului
cultural-sportiv studenţesc Tei, coordonator revista Convingeri Comuniste, „coleg de dubă” cu poetul Mircea
Ivănescu, la Mineriadă. 92
Gabriel Stănescu-poet optzecist, eseistși editor românamerican.
42
prezintă principalii mentori şi conducători ai acestora, cu funcţie, la acea vreme, de autorităţi
literare. Nu însă fără a face un alt slalom pentru a trece în revistă o ipotetică istorie a
Cenaclului de Luni (1977-1983), fiind cel mai important nucleu optzecist, coordonat de
criticul Nicolae Manolescu.
6.1. Cenaclul de Luni
Acest cenaclu legendar a durat aproape 7 ani, funcţionând până în ‟83 când a fost
interzis din cauză de subversivitate, invocându-se aparent tot felul de motive „administrative
şi financiare“.
„Cenaclurile și cercurile literare, spunea secretarul general al partidului la
una din conferințele Uniunii Scriitorilor, trebuie să constituie o formă democratică de
analiză și dezbatere competentă a lucrărilor. Se impune ca ele să-și asume tot mai
mult răspunderea pentru formarea unei literaturi valoroase și să vegheze permanent
împotriva uniformizării, pentru diversificarea tot mai largă a scrisului, luptând însă
pentru un conținut superior și o limbă unică, limba concepției revoluționare despre
lume și societate, limba socialismului și comunismului”93
.
Se pare că limba unică şi conţinutul superior din discuţiile şi textele membrilor
Cenaclului de Luni nu s-au încadrat în grila de receptare a sateliţilor partidului, astfel că foarte
mulţi dintre scriitori s-au ales cu dosare de urmărire. Din Arhiva Fondului Informativ CNSAS
privind Dosare personale scriitori aflăm de o aşa-întocmită listă a Organelor de Securitate:
„Adrian Păunescu, Angela Nache, Marian Popa, Dorin Tudoran, Eugen Simion,
Ovidiu S. Crohmălniceanu, Eugen Suciu, Radu Săplăcan, Ioan Groşan, Nicolae Breban,
Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun şi de Membrii Cenaclului de
Luni:Nicolae Manolescu, Călin Vlasie, Ioan Buduca, Doru Mareş, Viorel Padina, Alexandru
Muşină, Ion Bogdan Lefter, Ioan Nino Stratan, Mariana Marin”94
Cenaclul de Luni a fost un cenaclu literar al studenților din Centrul Universitar
București. Inițiat de Radu Călin Cristea95
și condus de Nicolae Manolescu, Cenaclul de luni a
reprezentat nucleul bucureștean al poeziei noii generații, numită și generația ’80 sau
generația în blugi. A fost înființat în anul 1977 și desființat în 1983 de secretariatul P.C.R. al
Universității București, care îl considera subversiv. Volumele colective emblematice ale
grupului au fost antologiile de poezie Aer cu diamante de Mircea Cărtărescu, Traian T.
Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan, publicată în 1982 și Cinci cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan
Lefter, Mariana Marin, Romulus Bucur și Alexandru Mușina, apărută în 1983. Deși s-a
considerat a fi un cenaclu dedicat aproape în exclusivitate poeziei, în ședințele sale au debutat
93
ACNSAS, Dosarul nr. 10962, volumul 4, fila 194. 94
Arhiva Fondului Informativ CNSAS, Dosare personale scriitori 95
Radu Călin Cristea - Critic literar, eseist. De asemenea, publicist şi analist politic.
43
sau și-au au citit textele și prozatori precum: Ioan Mihai Cochinescu, Gheorghe Crăciun,
Mircea Nedelciu, Sorin Preda, Cristian Teodorescu și alții.O parte dintre aceşti poeţi deja
debutaţi în volumele colective, mai sus menţionate, se vor regăsi în ediţii ale revistei
Convingeri comuniste din 1976 şi 1978, când Ion Stratan (Nino, cum îi spuneau cei apropiaţi)
era secretar de redacţie, iar Matei Vişniec semna grafica publicaţiei studenţeşti.
Filiera de publicare în paginile revistei studenţeşti este Cenaclul de Luni, acest lucru
devenind evident o dată cu numărul 4 din 1976 al Convingerilor, când Ion Stratan semnează
în pagina 13 un eseu despre Cenaclul de Luni şi, începând cu pagina 8, sunt publicaţi poeţi
care au făcut de-a dreptul o carieră literară în acest mediu cenaclier: Traian T. Coşovei, Ion
Stratan, Alexandru Muşina, Romulus Bucur şi Radu-Călin Cristea.
Voi reproduce şi comenta în cele ce urmează o parte dintre aceste poeme în ordinea
amplasării lor în paginile de mijloc ale revistei studenţeşti Convingeri comuniste pentru a
detecta absenţa oricărei minime aure ideologice aşa cum a sugerat, foarte grăbit în a trage
concluzii și a pune etichete, istoricul Adrian Majuru96
, mai puţin atent la analiza detaliilor, a
paradigmei poetice şi a contextului epocii. În altă ordine de idei, vârsta domnului Majuru, 47
de ani, i-ar fi permis o minimă cunoaștere a fenomenelor optzecist și post – optzecist, cu care
a fost aproape contemporan în perioada sa de formare intelectuală și la care, din păcate, nu a
avut acces sau poate că „nu a avut organ”, după o expresie celebră, pentru valorile literare
autentice. Revistele studențeștireprezentauun mijloc detransport pentru idei și creații literare,
aproape singurul, indiferent de deviza sub care apăreau sau de titlul publicațiilor.
Ex. 1: Mesajul Întîmplării97
este unul de la distanţă al liricii moderne fiindcă autorul
instrumentează/subminează cu succes tehnica personificării clasice, transformând-o în
tipologie dialogică. Astfel că astenia, stare hipertextualizată deja, în lirica de confesiune
clinică a corespondenţelor, legată de metosensibilitate şi spleen al alter ego-ului poetic devine
personaj actant: „Vine astenia de primăvară, îmbrăcată / În halat alb şi cu zîmbetul pe buze: /
„Prinţule Rozmarin, iată gondola / În care să vă odihniţi augustele oase” / Şi-mi întinse
mucegaiul argintiu / Pe care îl lasă maşinile de spălat / Ale cerescului nostru stăpîn. ”.
În acord cu demult apărutul vers liber (verse libre) şi gama lirică polifonică a unui
număr de poeți americani ai secolului al XX-lea, traduşi, la acea vreme, în limba română de
poetul sibian Mircea Ivănescu98
, incluzându-i pe T.S. Eliot, Ezra Pound, William Carlos
Williams,Yeats, Wallace Stevens, Auden, Crane ş.m.a.şi excelând, poate, cu lectura
96
Articol publicat în 11 aprilie 2010 în cotidianul.ro de către istoricul Adrian Majuru:
http://www.cotidianul.ro/convingerile-comuniste-ale-unor-democrati-de-azi-111917. Poetul Romulus Bucur
explică: „referirea la Majuru e neclară: n-am textele lui în față, dar îmi amintesc că ne acuză de conformare la
linia partidului; pe Stratan și Iaru chiar îi face politruci.(…)” 97
Întîmplare XIII, Alexandru Muşina (tipărit Muşină), Convingeri comuniste, nr.4 din 1976, p. 8. 98
Mircea Ivănescu - scriitor, poet, eseist și traducătorromân.
44
personajului central Henry99
din poemele lui John Berryman, la o prima lectură, poemul lui
Alexandru Muşina s-ar dovedi de o transparenţă dezinvoltă, mizând pe un imaginar al
relache-ului şi gratuităţii.
Cântul de leagăn este, de fapt, o (auto)ironie cinic alintată (copil prost) asupra
redirecţionării de mesaj tranzitiv către un univers plan, pseudovizionar, impus. Ghilimelele şi
câteva hiperbole ale epocii limbii de lemn (păsările pămîntului decolînd de prin pajişti,
seminţele cerului explodînd de căldură) dejoacă orice tip de incantaţie „de adormit copiii”.
La pagina 12100
, intitulată Omul în faţa viitorului îl regăsim şi pe Matei Vişniec în
caltate de reporter, semnând textul „Calitatea faptelor noastre”care operează cu întrebări în şi
despre sistem, fără a sugera deloc o minimă tentă de afiliere la dogma oficială impusă.
Colegiul de redacţie care se face „vinovat” de publicarea acestor serii de poeme era:
COLECTIVUL DE REDACȚIE: Ion CHERCIU, Ioana COLTOFEANU,
Radu Călin CRISTEA, Liliana DUMITRESCU (secretar responsabil de redacție),
Ioan LORINȚIU, Vasile MACOVICIUC (redactor șef), Octavian MARINESCU, ION
STRATAN (secretar de red.), Elena ȘTEFOI, Radu VIZITIU, Grafica: Matei
VIȘNIEC.
Tiparul: I.P. Informația
Bogdan Ghiu101
îşi aminteşte despre Cenaclul de Luni:
„Cenaclul de Luni şi, duminica, Junimea, al lui Ov. S. Crohmălniceanu, care
era mai potolit, mai de lucru, mai atelier şi care a rămas celebru în special ca cenaclu
de proză, dar toată lumea a trecut şi pe acolo. Am multe amintiri despre/din Cenaclul
de Luni, dar ar însemna să-mi scriu, aici şi acum, memoriile… Îmi amintesc însă că,
înainte să i se interzică redeschiderea în toamna lui 1983, membrii fondatori şi nucleul
central se gîndeau de mult să-l întrerupem, îşi jucase rolul istoric, apăruseră primele
cărţi, era deja al altora care voiau să primească acest certificat de trecere, de botez, de
acces în lumea literară, cenaclul devenise o instituţie informală, dar valul, foarte
amplu, al Generaţiei ‟80 gata, se sfîrşise… Şi îmi mai amintesc cum s-a declanşat
diabetul lui Florin Iaru sau cum l-am internat prima dată pe Ion Stratan…”
6.2. CENACLUL UNIVERSITAS
Mai aproape de anii ‟90, întâlnim în paginile revistei Convingeri comuniste aşa-
numiţii supravieţuitori: cenaclu Universitas, condus de Mircea Martin, „lansat la apă cu şase
luni înainte de a fi sabordat, prin lovituri, din câte ştiu, indirecte, Cenaclul de Luni” conform
spuselor102
lui Caius Dobrescu,cenaclul prozatorilor, Junimea, coordonat de Ov. S.
Crohmălniceanu, Cenaclul din Tei, condus de criticul Mircea Iorgulescu şi cenaclul „Al.
Macedonski” al A.S.E.-ului, îndrumat de Laurenţiu Ulici şi Toma Roman. Iată textul lui
99
Henry e personajul din The Dream Songs, 77 Dream Songs, primul volum de poeme al autorului(1964). 100
Convingeri comuniste,nr.4 din 1976, p. 12. 101
Interviul integral cu Bogdan Ghiu în capitolul Anexe I 102
Universitas, A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed MNLR, 2008.
45
Gabriel Stănescu care nu pomeneşte în niciun minim sens de controversatul Cenclul de Luni.
Poate pentru că acest legendar cenaclu îşi încerca extensiile revigorante de continuitate
mascată propuse încă o dată de Radu Călin Cristea la Clubul Rapid şi, mai apoi, de „falanga
ardeleană”103
(George Ţâra, Ioan Buduca, Radu. G. Ţeposu şi Ioan Groşan) la Complexul
cultural-sportiv studenţesc Tei104
:
„Cenaclul literar este un laborator, un atelier cu ferestrele deschise spre lume,
în măsura în care aici se formează opţiuni ferme şi se desăvârşesc actualele şi
viitoarele potenţe creatoare. O agora, un loc geometric al spiritului însetat de real. Mai
mult, cenaclul literar este o familie spirituală în care gustul, rămâne nealterat prin
schimbul permanent de idei, prin raportarea la valorile apogeu, confirmate deja de
dinamica culturală. (...)”
Tema foarte serioasă a cenaclurilor literare continua astfel cu Universitas-ul coordonat
de profesorul Mircea Martin, care în perioada 1983 – 1990 devine un foarte important cadru
de manifestare și validare literară, în baza unor criterii estetice reale, confirmate de
recunoașterea ulterioară a multora dintre autorii care au debutat la etajul trei al clădirii din
strada Schitu Măgureanu. Importanța cenaclurilor din perspective analizei pe care o aplic
revistelor studențești derivă din faptul că acestea reprezentau aproape singura posibilitate de
publicare a textelor lecturate, apariția în volum fiind la acea data extrem de complicată.
Apărut ca urmare a inițiativei rectorului Universității din București Ioan Iovițu, după cum
povestește în Scurtă istorie din Universitas –A fost odată un cenaclu… autorul culegerii
Mircea Martin, acesta avea să devină în foarte scurt timp, locul de întâlnire al studenților
autori de poezie și proză, care se supuneau prin lectură unei critici democratice şi profund
estetice, departe de non-valoarea criteriilor ideologizate care guvernau literatura “oficială”. În
plus, se puteau transmite mesaje anti-sistem, desigur transpuse indirect în construcții literare
dintre cele mai diverse. Putem vorbi cu certitudine despre un spațiu al libertății de exprimare,
unde în fiecare vineri seara între șase și zece, se exersa o scriere literară autentică.Cristian
Popescu, Cătălin Ţîrlea, Radu Segiu Ruba, Ioan Es. Pop, Marian Ilea, Ramona Fotiade, Horia
Gârbea, Paul Vinicius, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu, Gabriel Stănescu, Dinu Regman,
Traian Ungureanu, Dan Silviu Boerescu, la care se adăuga grupul de la Brașov format din
Caius Dobrescu, Marius Oprea, Sorin Matei, Simona Popescu și Andrei Bodiu sunt câțiva
dintre autorii care s-au regăsit în interiorul cenaclului, lista acestora fiind mult, mult mai
lungă. După interzicerea Cenaclului de luni condus de Nicolae Manolescu, mulți dintre
membrii acestuia, cum ar fi Traian T. Coșovei, Gheorghe Iova, Ion Bogdan Lefter, aveau să
103
falanga ardeleană - denumire dată de Mircea Cărtărescu 104
În acest sens vezi interviul realizat de subsemnata cu echinoxistul George Ţâra din Anexe I, la acea oră,
instructor cultural şi custode la Complexul cultural-sportiv studenţesc Tei .
46
participe activ la dezbaterile de vineri. Ulterior au existat polemici legate de apartenența unui
grup de scriitori la o generație sau alta, de preluarea unui program literar de la un cenaclu la
altul, însă documentarea si tratarea acestor aspecte, m-ar îndepărta foarte mult de tematica
lucrării.În ceea ce privește atmosfera din interiorul cenaclului, am reținut o descriere realizată
în maniera sa inconfundabilă, de poetul Alexandru Mușina, în cadrul volumului Universitas -
A fost odată un cenaclu : „ Era ca un film vechi şi trist, în care te trezeai că eşti şi tu actor.
Cenaclul avea vedetele sale - în primul rînd, de la un moment dat, Cristian Popescu - dar toţi
aveau un aer chinuit, kafkian, orwellian, cum vreţi să-i ziceţi. Simbolul cenaclului va deveni -
în timp - chiar Cristian Popescu: cu ochi verzi, exoftalmici, cu privirea fixă, cu o coamă de
păr (deja vag cărunt) prinsă într-un fel de coadă, cu faţa lui imobilă - o mască, deja. Cu
delicateţea sa lunecoasă, cu umorul lui sumbru şi familiar (familial) totodată, amestec de
exotic şi casnic (uneori mi-1 imaginam în halat şi papuci de casă ca pe Eminescu, dintr-o
fotografie a ultimilor ani)”105
.Despre modul abil în caredomnul Martin reușea să contracareze
cenzura și să le creeze confuzii informatorilor infiltrați, Andrei Bodiu punctează în același
volum:„ Ţin minte că la lecturile incomode de la cenaclu, Mircea Martin găsise o formulă
care dădea şah „urechilor“ pe care partidul şi Securitatea le trimitea la cenaclu. Spunea
Mircea Martin că poeţii de la Universitas scriu o poezie realistă şi angajată, răspunzînd, cu
întîrziere unui comandament politic din anii ’50. Că sensul angajării era diferit de cel cerut
de partid, profesorul se făcea, cu seninătate, că nu înţelege”
Cenaclul ridicase nivelul destul de sus, fapt confirmat de numeroasele premii cu care
Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Paul Vinicius, Andrei Damian, Horia Gârbea şi Ramona
Fotiade, se întorceau din taberele de creație care aveau loc varalaIzvorul Mureșului și Slănic
Moldova, de la Festivalul de poezie organizat la Sighetul Marmației sau de la Serile de poezie
de la Desești. În aceste incursiuni, membri cenaclului erau însoțiți de Laurențiu Ulici, pe care
Mircea Martin l-a avut alături în multe dintre momentele importante.
Au existat, povestește Mircea Martin în aceiași Scurtă istorie din debutul volumului
dedicat și două manifestări externe (externe Bucureștiului!), una mai restrânsă la Reșița cea de
a doua de mai mare amploare la Timișoara:
„La cea dintîi i-am luat cu mine pe Radu Ruba, pe Cristian' Popescu, pe
Marius Oprea şi pe Caius Dobrescu. Cred că s-au simţit bine acolo, înconjuraţi fiind
cu multă atenţie şi admiraţie, în cadrul Cenaclului Semenicul, de scriitorii
reprezentativi ai locului: Olga Neagu, Marcu Mihai Deleanu, Gheorghe Zincescu,
Octavian Doclin, Nicolae Sîrbu, Ioan George Şeitan, Iacob Roman etc.
105
UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Ed. MNLR, 2008, p.230.
47
Un impact considerabil mai mare l-a avut însă vizita la Timişoara unde, pe
lîngă Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu şi Viorel Marineasa, co-organizatori, au
venit să neîntîlnească şi să ne asculte numeroşi scriitori, profesori şi studenţi. Nu mai
ţin minte exact componenţa echipei; nu lipseau, în orice caz, Cristian Popescu,
Simona Popescu, Ramona Fotiade, Nicoleta Pavel, Fevronia Novac, Caius Dobrescu,
Marius Oprea. N-a lipsit, fireşte, Andrei Bodiu, care-şi făcea studiile acolo. Au fost
două întîlniri, una dimineaţa, la Casa Studenţilor, şi alta seara, la Casa Universitarilor.
Încurajaţi de succesul primei întîlniri şi de reacţiile spontane de încîntare ale colegilor
timişoreni, cenacliştii „mei“ s-au dezlănţuit (în sensul literal al cuvîntului) în timpul
reuniunii de seară. Nu-i mai recunoşteam, erau vizibil emoţionaţi şi supramotivaţi.
Fiecare a dat, adică a citit ce avea mai bun şi mai spectaculos, adică mai subversiv.
Mi-l amintesc pe Cristian Popescu, transportat şi transpirat, recitind, cu un fel de
disperată determinare, poeme pe care le ştiam la acea vreme numai eu şi încă foarte
puţini prieteni de-ai Iui: poemul cu „tovarăşul Popescu“ şi poemul cu „Gică Petrescu“.
Sala era electrizată: nu mai auziseră, nu mai citiseră aşa ceva. În aerul tensionat al
serii de atunci aceste nume răsunau ca şi cum ar fi fost pseudonime ale lui Ceauşescu.
Efectele acestor lecturi nu s-au simţit numai la Timişoara, ci şi la Bucureşti.
Impresia mea a fost că, după acest moment, supravegherea cenaclului s-a
intensificat.”106
Profesorul Mircea Martin face o referire și la arestarea și anchetarea celor trei dizidenți
ai grupului de la Brașov, Caius Dobrescu, Marius Oprea și Sorin Matei, acuzați de „complot
împotriva orînduirii socialiste“. În fapt a fost vorba de răspândirea unor manifeste în cadrul
Universității din București „...câte două la Arhitectură, la Litere, Istorie, Medicină... nu mai
știu exact. Era vorba acolo despre dezideologizarea universității, despre libertatea de
gândire... Chestii din astea, care pe noi ne afectau, presupun, mai tare decât frigul îngrozitor
din cămine, lipsa apei calde (sau a apei în general) ori ciolanele descărnate și salamul rînced
care se serveau la cantină (plus, în perioada Cernobîlului, foarte, foarte multă salată verde,
pe care probabil că nu mai vroia nimeni s-o cumpere, de frică)“, răspunde Caius Dobrescu în
cartea sa „Inamicul impersonal“107
, într-un interviu acordat Svetlanei Cârstan. Actul în sine a
impresionat, iar solidaritatea de grup a funcționat atât cât a fost posibil, remarcabilă fiind
atitudinea lui Mircea Nedelciu care a intervenit pe lângă Dumitru Radu Popescu, pe atunci
președinte al Uniunii Scriitorilor, insistând să se intereseze la Securitatea din Brașov de soarta
celor trei - spune Caius Dobrescu în „Inamicul impersonal“, în cadrul aceluiași interviu.
Evident posturile de radio occidentale în frunte cu Europa Liberă au comentat pe larg
evenimentul, exercitând o presiune constantă asupra regimului.
Ceea ce a contat însă cu adevărat în toți acei ani, a fost formarea unor autori cu o
calitate și vocație artistică remarcabilă și „chiar dacă, între timp, unii dintre cenacliştii
106
UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Scurtă istorie, p. 21, Ed. MNLR, 2008 107
Inamicul impersonal, Caius Dobrescu, Ed. Paralela 45, 2001.
48
Universitasului au „trădat“ literatura, cînd îi revăd, azi, în ochii fiecăruia dintre ei - chiar
cînd nu ne mai salutăm - citesc acea tristeţe (de apostat?) a celui care în „catacombe“, în
anii ’80, a participat la „cultul secret“ al valorii“108
– concluziona poetul Alexandru Mușina.
Multe dintre textele prezentate în primă audiție în cadrul cenaclului Universitas, s-au
strecurat in paginile revistelor Universitas/Universitatea comunistă şi îndeosebi, în
Convingeri comuniste unde, printre articole omagiale, angajamente și reproduceri ale
plenarelor de partid, au săpat încet și constant în prejudecățile și spaimele omniprezente. Le-
am analizat în capitolele dedicate fiecărei publicații în parte.
Interesant îmi pare cum în perioada interbelică, cenaclul însemna pur şi simplu mică
adunare de intelectuali109
, iar Lovinescu foloseşte singular latinismul: cenacular. Orientarea
contestatară, boemă și alternativă a idei de „grup” apare mult mai marcată decât cenacular110
,
de trăsătura instituționalizată. Dintr-o perspectivă istorică și comprehensivă, ar fi totuși
necesară o desingularizare prealabilă. „Presa studențească” și „literatura tinerilor” (denumiri
uzuale și cvasi-oficiale în epocă) aveau un statut aparte: „Aflate în centrul sistemului de
producție ideologică, presa și literatura constituiau canale de trecere între public și privat, în
ambele sensuri, iar tinerii, jurnaliști sau scriitori, reprezentau o miză datorită capitalului
temporal specific vârstei: fiind „viitorul”, puteau asigura reproducerea aparatului, dar și
amenința ordinea stabilită” confirmă prof. univ. dr. Mihai Dinu Gheorghiu de la
Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.
6.3. O linie directoare într-o posibilă efiniţie de lucru: solidaritatea de conştiinţă
6.3.1. Staney Fish şi „comunitatea interpretativă”
CONCLUZII FINALE. CONTRIBUŢII ORIGINALE
Lucrarea de faţă, intitulată „Reviste studenţeşti în comunism: Universitas/
Universitatea comunistă şi Convingeri comuniste”, s-a constituit într-o primă cercetare
sistematică de amploare asupra presei studenţeşti din România în perioada comunismului
(1956-1989). Fără această survolare cu reale pretenţii de exhaustivitate, analitică, cvasiparţială
a Vieţii studenţeşti, a Amfiteatrului111
(Bucureşti), a Almei Mater/Dialog (prima revistă de gen
acceptată în provincie), a Opiniei studeneşti de la Iaşi, a Forumului studenţesc din Timişoara
sau a hipertextualizatei reviste Echinox de la Cluj -etapă care a consumat sistematic din
timpul alocat cercetării de faţă, n-aş fi putut sesiza mecanismul de manifestare editorială din
108
UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Al. Muşina, Şi eu am simţit acel fior p. 230,
Ed. MNLR, 2008 109
cenáclu f., pl. e (fr. cénacle, lat. cenáculum, d. cena, cină). Mică adunare de intelectualĭ.Sursa: Scriban (1939) 110
cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am
găsit folosit numai de Lovinescu. Sursa: DER (1958-1966) 111
Prima revistă de cultură cerută de studenţi, acceptată în 1966 ca supliment al revistei Viaţa studenţescă.
49
epoca menţionată şi nici intui diferenţele zonale la nivel de Control politic. Nu am ţinut să fac
o introducere standard a acestei teme, cum ar fi fost, poate, adecvat din punct de vedere
ştiinţific, unei teze doctorale, tocmai pentru că aceasta ar fi vorbit despre o anchetă „fără
echipă” privind situaţiile colecţiilor incomplete ale acestor două reviste centrale şi despre
faptul că tema rămâne încă un subiect deschis cercetărilor viitoare,fiind încă neelucidată.
Prezentul studiu nu face decît să furnizeze un prim punct de vedere valid asupra subiectului,
punînd, totodată, într-o stare de echilibru opiniile contradictorii şi derutante ale unei zone încă
neexplorate asupra acestui subiect central cu dovezile textuale multiple şi vocile-documentare
abilitat intervievate.
Cu toate acestea, obiectivele centrale ale lucrării – acelea de a realiza o imagine
complexă a presei studenţeşti sub comunism din Bucureşti, de a salva un material publicistic
documentar pe cale de dispariţie totală şi de a clarifica, totodată, anumite percepţii deformate
asupra unui titlu precum Convingeri comuniste (ca singur suport/layer/marcaj permisiv
studentului literat) consider că au fost îndeplinite, cel puţin în faza incipientă a deschiderii
Cutiei Pandorei.
Deliciul probelor istorice o fac în anii studenţiei politicienii de talia lui Adrian Năstase
şi Adrian Severin, iar calitatea literară este fascinantă atât prin publicarea în paginile acestor
reviste a unor poeme libere şi inegalabile aparţinâd optzeciştilor Traian T. Coşovei, Ion
Stratan, Mariana Marin, Radu Călin Cristea, Alexandru Muşina, Romulus Bucur, Bogdan
Ghiu, Mircea Cărtărescu ş.a., dar şi a vârfului irecuperabil al nouăzecismului: Cristian
Popescu, sau a Grupului de la Braşov: Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea.
Meritorii sunt însă şi tinerii scriitori din jurul Cenaclului Universitas, coordonat de criticul
Mircea Martin, dar mai ales proiectul-puseu editorial confecţionat: Cartea cea mai mică.
Iar dacă lucrarea de faţă are şansa de a reprezenta primul demers substanţial în
inventarierea infirmă112
şi analiza numerelor conservate din aceste două reviste studenţeşti din
Bucureşti, nu-şi arogă, nici pe departe, şi meritul de a fi ajuns în posesia unor adevăruri
absolute ori pe acela de a fi epuizat cu totul subiectul. În definitiv, orice tip de segment de
presă sau zonă textuală are calitatea de a genera o pluralitate de sensuri, actualizate la fiecare
nouă lectură şi diferite în funcţie de profilul şi de sensibilitatea fiecărui receptor în parte.
În vederea apropierii publicului zilelor noastre de înţelegerea presei studenţeşti din
perioada comunismului târziu schiţez o posibilă grilă de lectură.
Păstrând proporţiile, am propus aşadar câteva linii directoare într-o posibilă definiţie
de lucru în detectarea unei grile de lectură privind presa studenţească din anii comunismului
112
în sensul inexistenţei colecţiilor complete
50
târziu. Voi apela la un tip de cazuistică-model detectată ca asemănare în interiorul revistelor
cercetate: 1. cazul Pessoa, ca maestru al identităţii multiplicate, comparaţia fiind una
eminamente tehnică şi formală, nicidecum de fond, cazul pseudonimului Diplodocus, sub care
semnau în Revista Astra, la începutul anilor ‟80, la două mâini, Alexandru Muşina113
şi, pe
atunci, studentul Marius Oprea114
, ca maeştri ai reformulării livreşti, ca de la mentor la
discipol, grupul Ars Amatoria şi declaraţia redactorului-şef al Convingerilor comuniste, Paul
Nancă, iniţiatorul proiectului Cartea cea mai mică, conform căreia: 1. „Un fel de
autoîntreținere ni se cerea. (...)Și-atunci, fiind destul de greu să vinzi o revistă care se numea
„Convingeri Comuniste”, indiferent că înăuntru era leopardul, că pe primele pagini trebuia să
scrii declarații de susținere și adeziune și așa mai departe, pe care le secretam mai mult sau
mai puțin amuzându-ne și inventam studenți care declară și așa mai departe. 2. „Erau cel
puțin două aspecte ale problemei, unul – acesta, economic, că scriai mai multe articole și era
dubios să aibă aceeași semnătură și atunci se mai inventau niște nume pur și simplu sau, în
ultimă instanță, nume importante actuale și trecute, prezente și viitoare, vorba aia, din
ziaristică, erau obligați să scrie și texte de natură politică pe care nu le semnau, se inventau
nume pur și simplu, dar textele erau scrise în redacție de respectivii ziariști.”. La fel, Dan-
Silviu Boerescu mărturiseşte în interviul din Anexa I: „(...) cred că înaintea unui congres, ceva
în genul ăsta, sau nu știu cu ce ocazie, am făcut una, un fel de colecție, așa, de poezii
patriotice de la studenți. Dar ce era haios era că studenții ăia nu prea existau,[textile] erau
inventate de noi în redacție și scrise la mișto, cu nume absolut imaginare.”
Paradoxal este că tocmai aceste numere există nealterate în colecţia oficială a revistei
CoCo. Nu mă pot abţine să nu fac un aviz autoironic receptorului: „Crede, dar nu analiza!”
Aceste ultime două declaraţii ale lui Paul Nancă115
, ale lui Dan-Silviu Borescu116
şi ale
altor redactori-şefi care au dorit să-şi păstreze anonimatul ar egaliza, submina, dacă nu, chiar
anula termenii anonimat şi pseudonim conform principiului de egalizare şi uniformizare a
maselor din perioada comunistă, precum în tablourile evanescente ale pictorului de curte
Sabin Bălaşa. Ele ajută însă la o departajare a relaţiilor de asumare ideologică în raport cu
textul: 1. funcţie manipulatoare de tineri fabricanţi şi executanţi de formate linotip, sau de
iluzii şi idealuri conform programei P.C.R. 2. funcţie subversivă ludică drept „fantasmă
sublimă a autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).” 117
3.funcţie
exorcizantă, de reinterpretare textuală, de evadare prin scris din sistemul oficial al limbii de
lemn(Ll), de fantasy în lumea genurilor şi speciilor literare.
113
Alexandru Mușina- antologator, editor, eseist, publicist și poet român. A fost membru al Cenaclului de Luni. 114
Marius Oprea este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 115
Paul Nancă - managerul Fundaţiei Culturale Phoenix (vezi Anexe I, interviu integral) 116
Dan-Silviu Boerescu – redactor-şef adjunct al Revistei „Convingeri comuniste” 117
Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996.
51
BIBLIOGRAFIE
1. Agopian Ştefan, Scriitor în comunism (nişte amintiri), Editura Polirom, 2013.
2. Andersen, Hans Christian, povestea Hainele cele noi ale împăratului (1837).
3. Baudrillard, Jean, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996
4. Berciu-Drăghicescu Adina, Ovidiu Bozgan, O istorie a Universităţii din Bucureşti (1864-
2004), Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 2004.
5. Bocancea Sorin, (coord.), De la presa studenţească în comunism la presa postcomunistă,
Edit. Institutul European, Iaşi, 2014, prefaţă de Emil Hurezeanu.
6. Burakowski, Adam, Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989. Geniul Carpaţilor,
Bucureşti, Ed. Polirom, 2011.
7. Charlesworth, M. P., The Virtues of a Roman Emperor: Propaganda and the Creation of
Belief ; The Raleigh Lecture on History, 1937; From the Proceedings of the British
Academy, Volume XXIII, p. 31. London: Milford, 1937.
8. Cohen, Abner, Two-dimensional Man: An Essay on the Anthropology of Power and
Symbolism in Complex Society, Routledge & K. Paul, Jan 1, 1974 - Power (Social
sciences) - 156 pages
9. Corobca Liliana, Controlul cărţii: cenzura literaturii în regimul comunist din România,
Cartea Românească, 2014.
10. Doboş Dănuţ, Ingerinţe în viaţa universitară românească 1944-1964, în Arhivele
totalitarismului, anul II, nr. 4, 1994.
11. Dobrescu Caius, Inamicul impersonal, Paralela 45, Colecţia Deschideri, 2001.
12. Durand Pascal, La censure invisible, Actes Sud, Arles, 2006.
13. Gheorghiu Mihai Dinu, Les Métamorphoses de l'agit-prop: les institutions de contrôl
des intellectuels par les partis communistes et leur transformations après 1989: le cas
des écoles de parti, Thèse de doctorat en sociologie, vol. 1 - 2, Paris: École des
HautesÉtudes en Sciences Sociales, 1997.
14. Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări, ed. cit.
15. Groşan Ioan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, 2014.
16. Groşan, Ioan, Eros în socialism(I). Joia tineretului; Eros în socialism(II). O troţkistă
mexicană înfocată; Eros în socialism(III). „Cântarea României” – Cântare a Erosului;
Eros în socialism(IV). Top senzual la ţară.
52
17. Halliday Fred, The Middle East in International Relations. Power, Politics, Ideology,
Cambridge, Cambridge University Press, 2012.
18. Hannestad Niels: Monumente publice ale artei romane, II Ed. Meridiane, București,
1989.
19. Hentea Călin, Enciclopedia propagandei româneşti, Editura Adevărul, 2012.
20. Ierunca Virgil, Fenomenul Pitești.
21. Kepel, Gilles, Muslim Extremism in Egypt. The Prophet and the Pharaoh, London,
University of California Press, 1993.
22. Krämer, Gudrun, Ägypten unter Mubarak: Identität und nationales Interesse, in:
Internationale Politik und Sicherheit, editat de Stiftung Wissenschaft und Politik
Ebenhausen, vol. 22, Baden-Baden.
23. Lifton, R.J., Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of
"Brainwashing" in China, Norton (New York City), 1961
24. Martin, Mircea, (coord.), UNIVERSITAS A fost odată un cenaclu..., Editura Muzeul
Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2008
25. Muller Florin, Politică şi istoriografie în România: 1948 - 1964, Cluj-Napoca: Nereamia
Napocae, 2003.
26. Munteanu, N.C., Manuscris (text) radiofonic 15.10.1986, HU OSA 300-60-1 Box 169.
27. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism (1948-1964), Ed. Cartea Românească,
2010.
28. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism, Bucureşti, Editura Fundaţiei PRO,
2003.
29. Nicolae Dan Fruntelată Gazetăria, viaţa şi dragostea mea, Editura RAWEX COSMOS,
2013.
30. Oprea, Marius, 8 PUNCTE DE VEDERE, în Convingeri comuniste (1986).
31. Orwell, George, 1991 [1949]: O mie nouă sute optzeci şi patru, trad. rom., Bucureşti,
Univers, cap. Appendix: Principiile Nouvorbei.
32. Petcu Marian, Cenzura în România, în vol. Cenzura în spaţiul cultural românesc,
Bucureşti, Editura comunicare.ro, 2005.
33. Tănase Stelian, Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat, Bucureşti, Editura
Humanitas,1997.
34. Thom, Françoise, Limba de lemn, Ed. Humanitas, 2005.
35. Tismăneanu Vladimir, Carta stalinismului național – Declarația PMR din aprilie 1964.
36. Tismăneanu Vladimir, Spiritul revoluţionar, în Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, pag.
10,
53
37. Troncotă Tiberiu, România comunistă. Propaganda şi cenzura,Bucureşti, Editura
Tritonic, 2006 coord. Sorin Bocancea, De la presa studenţească în comunism la presa
postcomunistă, prefaţat de Emil Hurezeanu,Edit. Institutul Cultural Iaşi, 2014.
38. Watts Larry L., Fereşte-mă, doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului
sovietic cu România, Bucureşti, Publishing House RAO, 2012.
39. Zafiu, Rodica, Limbaj şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.
40. *** ACNSAS, fond Documentar, fișa nr. 18306, vol. 7, f. 24.
41. *** Colecţia Luceafărul
42. *** Colecţia Universitas, 1969-1989.
43. *** Colecţia Universitatea comunistă 1974-1989.
44. *** Dicționar al științelor speciale ale istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1982.
45. *** Esthetics and the Theory of Signs, Journal of Unified Science 8, 1939, p. 141.
46. *** Foundations of the Theory of Signs, International Encyclopaedia of Unified
Science, vol. 2, Chicago 1938 şi Esthetics and the Theory of Signs, Journal of Unified
Science 8, 1939.
47. *** Gestica (Colecţia „Cartea cea mai mică“), 1997
48. *** Munca, 9.01.1972
49. *** Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste – Organizaţiile de masă:
Uniunea Tineretului Comunist
50. *** România Liberă, 26.01.1968,
51. *** Scânteia (cotidianul oficial)
52. *** Scânteia Tineretului 25.05.1984
53. *** Seria Torţionarii realizată de producătorul TVR, Lucia Hossu-Longin.
54. *** The funniest things are the forbidden. Notebook, 1879
55. www.observatorcultural.ro/Un-Homo-Sovieticus-Vladimir-Tismaneanu-(I)*articleID_
28151- articles_ details.html
56. www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=19956
57. www.ziarulring.ro/stiri/14640/palatul-universul-centrul-presei-interbelice
58. www.editura.mttlc.ro/carti/Liviu%20Ioan%20Stoiciu.%20CLP.pdf), 101 p.
59. www.vice.com/ro/read/am-cunoscut-autorii-tunurilor-de-presa-de-la-inceputul-anilor-
90-452.
60. www.vice.com/ro/read/am-cunoscut-autorii-tunurilor-de-presa-de-la-inceputul-anilor-
90-452
54
Conducător științific Doctorand
Prof. univ. dr. PODOABĂ Virgil CUCUIAN Simona-Ioana
REVISTE STUDENŢEŞTI ÎN COMUNISM:
UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ ŞI CONVINGERI COMUNISTE
Rezumat
Cercetarea de faţă a avut ca scop realizarea în premieră a unei istorii a celor două reviste
studenţeşti centrale din comunism: Universitas (1969)/Universitatea comunistă (1973) şi Convingeri
comuniste (1974). Deşi au continuat să apară până în 1989, publicaţiile studenţeşti nu dispun de
colecţii complete în sistemul periodicelor din Bucureşti, fapt care a determinat îngreunarea unei
periodizări ştiinţifice a acestora. Din cauza lipsei unor alte studii pe această temă și a unor date
oficiale, s-a recurs la împletirea unor tehnici de istorie orală cu unele de sociologie literară, fişare şi
analiză aplicată în scopul realizării unei portretizări cât mai complete a publicaţiilor studenţeşti. În
acest scop, lucrarea de faţă abordează zonele de incidenţă contextuală în ceea ce a presupus facerea
revistelor studenţeşti: sedii redacţionale, tipografii, Cenzură, cenacluri, dar surprinde şi viaţa de
student în cămin sau boemă literară din perioada comunismului târziu. Astfel, lucrarea de faţă
inventariază secvenţialitatea acestor colecţii de revistă studenţească, mergând pe firul unei consistente
istorii orale a obiectului cercetat, delicat şi discutabil, totodată, în zona denumită „istorie recentă”. Din
punctul de vedere al cercetătorului, pot concluziona că aceste documente pe cale de dispariţie totală,
vor deschide multe paranteze incomode: literare, culturale şi politice.
Scientific Adviser Ph.D.C.
Virgil PODOABĂ, Ph.D. CUCUIAN Simona-Ioana
STUDENT MAGAZINES IN ROMANIA DURING THE COMMUNIST REGIME:
UNIVERSITAS/ COMMUNIST UNIVERSITY AND COMMUNIST BELIEFS
Abstract
The scope of our research has been to record, for the first time ever, a history of the two main
student magazines during communist times: Universitas (1969) /The Communist University (1973)
and Communist Beliefs (1974). Though both these magazines had been published until 1989, neither
possesses their entire collection of published issues – something which made their scientific
serialization a most cumbersome endeavour. Due to the scarcity of academic studies and official data
on the matter, we were obliged to use indexing and applied analysis techniques for the purpose of
assembling materials in which oral history techniques had been used with materials pertaining to the
field of literary sociology to enable as comprehensive a portrayal of these student publications as had
been available to be drawn. To this end, our research tackles areas of contextual incidence with regard
to everything that was entailed in the making of these student magazines i.e. their editorial
headquarters, their printing houses, the censorship or adjacent literary circles alongside a host of
instances of what was life like on student campuses or of the bohemian literary circles dating from the
latter stages of the communist era. Thus, this research makes an inventory of these magazines‟
remaining issues, sequencing them according to an oral history that is consistent overall in respect to
that most delicate and debatable subject that is being referred to as „recent history‟. From the
researcher‟s point of view, I can now conclude that all of these documents, that will disappear before
long, open a host of rather uncomfortable literary, cultural and political excursions.
55
CURRICULUM VITAE
Simona - Ioana DRAGNE (născută CUCUIAN)
Data / locul naşterii: 2 martie 1976, BRAŞOV; Număr de telefon: 0745028042
e-mail: [email protected]
Studii: 1990 - 1994 – Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov (Sociologie)
1996 - 2000 - Filologie (Română - Engleză), Universitatea „Transilvania” Braşov – licenţiată 2000, cu
lucrarea: Alcoolul în literatură. 2008 – 2010 Master Dramaturgie cinematografică. Scenaristică de Film şi TV
(Bucureşti – Facultatea de Arte „Hyperion” ) – clasa prof. Nicolae Corjos, 2008 – 2011 - Regie – clasa prof.
Ioan Cărmăzan 2012 – prezent – drd. Universitatea „Transilvania” Brasov – Creativitate şi inventică,
Departament: Literatură şi Studii Culturale. 2007: absolvent curs Simfest Tg. Mureş susţinut de experţi BBC si
documentarişti Sahia (Fischer); atestat de liber producător. 2010: cursuri şi workshop-uri de regie şi
scenaristică.
Experienţa profesională: 1994 - 1996 - profesor suplinitor de Limba şi literatura română – Şcoala Generală Crizbav, Braşov
1997 - 1999 - Cotidianul „Monitorul de Braşov”; redactor departamentul „Sanatate”; reporter special (turism,
monden, multimedia); coordonator campanii sociale implicând planuri de afaceri/subvenţii, în colaborare cu
reprezentanţi ai mass-media locale precum PRO TV, Radio Braşov - Mix FM , Pro FM privind leaganele de
copii, Maternitatea, aparatura medicală, implementarea programelor computerizate în scoli etc. cu research
pozitiv / iniţiative personale mediatizate; şef – departament „Sănatate”/ „Cultură”; corespondent „Curentul”;
2000 - redactor „Cuget Liber” Constanţa; 2001 - Cotidianul „Ziua de Constanţa”: redactor-şef -
Departamentele Cultură, Religie, Monden; colaborator principal al suplimentului „Litoral” editat de Ziua;
fecvente apariţii (anchete, reportaje, ştiri) în ediţia națională „ZIUA”, cu menţiunea ca în ultima perioadă
furnizam ştiri la zi din ambele zone (Constanţa, Braşov); organizare de vernisaje caritabile sponsorizate de
ZIUA/colaborare cu Departamentul de Publicitate Ziua în atragerea de noi clienţi/cititori/ parteneri
media/realizari de spoturi publicitare; Creative Manager & Brain Storming Coordinator - redactare de scenarii
pentru advertising pe piaţa cu lansare în perioada estivală; 2001 - 2002 - Assistant & Creative Manager -
Nordexim Coffee Services - partener „Elite” Bucureşti - divizia Working Places (suport publicitar, realizări
oferte, evenimente, baze de date, raportări săptămânale privind situaţia vânzărilor etc.)
2003 – 2004 – tehnoredactor Revista de publicitate săptămânală „Preţul Zilei” (editare text publicitar
standardizat, publicare revistă Internet, culegere baze de date, corectură etc.); redactor Departamentul Cultură
– Cotidianul Monitorul de Braşov (articole, ştiri, reportaje-eveniment, anchete etc. – feet-back: impact
mediatic important, recunoscut obiectiv). 2008 –2010 (Bucureşti) – colaborare cu producători TVR în vederea
realizării de making-off-uri festivaluri de teatru din ţară. 2010 – 2011 - PR Manager Şcoala de actorie Florin
Şerban.
Experienţa în domeniul media. Cinematografie. Literatură, teorie literară şi cod cultural aplicat la nivel
de imagine: 2007: realizarea la Săpânţa (Baia Mare) a unui film documentar cu titlul „Buloaia a lu’ Bulă”
difuzat de televiziunile zonale; implicare şi realizare de campanie TVR: “Artistul e profet în altă ţară” –
personalităţi intervievate Virgil Nemoianu (SUA) şi Marius Daniel Popescu (Elveţia); 2008: reporter/redactor
al emisiunii Jurnal Cultural (TVR Cultural); Realizator al emisiunii de cultură En Garde Cult (TV Info Arad,
Cluj – One TV); 2009; realizarea independentă a mediului-metraj de ficţiune Felinare inegale- New Pygmalion
în baza unui scenariu propriu care a constituit în 2010, alături de lucrarea teoretică Tema alcoolului în
cinematografie şi subiectul de disertaţie al Masterului în Scenaristică şi Dramaturgie de Film şi Televiziune
(2008-2010). Coloana sonoră a filmului este semnată A.G. Weinberger. Realizarea unui film (ecranizare a
romanului „Singurătatea...meseria mea”) care reface copilăria maestrului Johnny Răducanu în baza drepturilor
de ecranizare a cărţii mai sus amintite. 2012: realizarea filmului de scurt-metraj (PROMO) al proiectului
„Johnny, be ... Jazz!”; 2012: etapa finală a filmărilor pentru filmul documentar „Fecioreasca de la Rupea”,
scrierea scenariului.
Alte preocupări şi realizări: iniţiator, coordonator şi realizator al trupei de teatru de avangardă „Ideile Verzi
Dorm Furios” Braşov – coordonator ştiintific: Gheorghe Crăciun; îndrumător: Alina Ene; coautor volumul
„101 romane celebre” - Editura „Paralela 45” - drepturi autor pentru semnătura Simona-Ioana Cucuian; 2003
- 2004 - autor antologat în volumul „Antologia tinerilor prozatori braşoveni”, ediţie îngrijită de Andrei Bodiu,
Caius Dobrescu şi Alexandru Muşina
Premii: Selcţie la Festivalul Anonimul desfăşurat la Sf. Gheorghe (Dunăre), difuzarea filmului pe TVR 1;
Premiul I si II ptr. poezie - Săvârşin 2000, 2006; 1997: participare cu recomandare la Festivalul Tinerilor
Autori de la Berlin (Treffen Jungen Autoren); 1996,1997: Premiile Editurii „Polirom” la Concursul „Mihai
Eminescu" Iaşi.
56
CURRICULUM VITAE
Simona - Ioana DRAGNE (născută CUCUIAN) Data / locul naşterii: 2 martie 1976, BRAŞOV; Număr de telefon: 0745028042
e-mail: [email protected] Education: 1990 - 1994 - National College "Andrei Saguna" Brasov (Sociology); 1996 - 2000 - Philology (Romanian - English), "Transilvania" University of Brasov - licensed in 2000 with the study: “The Alchool Imaginary in Literature” (maxim point); 2008 - 2010 Master Drama film. Screenwriting for Film and TV (Bucharest - Faculty of Arts "Hyperion") - prof. Nicholas Corjos, 2008 - 2011 – study in directing film – Departament of prof. John Carmazan ; 2012 - present - PhD. "Transilvania" University of Brasov - Creativity and Invention, dctoral Theme: “Student magazines under communist regime: Universitas/Communist University and Communist Beliefs” coordinated by Phd professor Virgil Podoabă – unitbv.ro POSDRU university-ship. August 2007 - graduate course SIMFEST Tg. Mureş, supported by experts Sahia BBC documentary (Fischer) - free certified producer; 2010 - participation in courses and workshops directing and screenwriting; Professional experience: 1994 - 1996 - substitute teacher of Romanian language and literature - School Crizbav, Brasov; 1997 - 1999 - newspaper "Monitor of Brasov":Editor department "Health"; Special Reporter (tourism, fashion, multimedia); Coordinating social campaigns involving business plans / grants, in collaboration with representatives of the local media and PRO TV, Radio Brasov - Mix FM, Pro FM on children swings, maternity, medical devices, implementation of computer programs in schools etc. with positive research / personal initiatives publicized; Head - Department "healthy" / "Reviews"; 2000: Editor "Free Cuget" Constanta; 2001: daily "Day of Constanta"; Editor in Chief Departments Culture, Religion, Gossip; collaborator main supplement "Seaside" published by Day; Are frequently appearances (surveys, reports, news) national edition "DAY", noting that in recent years provide daily news in both areas (Constanta, Brasov); Organization of exhibitions sponsored charitable Day / Day Advertising collaboration with the Department of attracting new customers / readers / partners media / advertising achievements; Creative Manager & Brain Storming Coordinator - writing scripts for advertising to market launch in summer – “Constanta Day”; 2001: Project Supporter - Support the development of Connex project with - contact: Ema Modoran (Project Manager); 2001 – 2002: Assistant & Creative Manager - Nordexim Coffee Services - Partner "Elite" Bucharest - Division Working Places (advertising support, achievements offers, events, databases, reports weekly on sales situation etc.); 2003 – 2004: typewriter weekly advertising magazine "Day Rate" (standard ad text editing, Internet magazine publishing, typesetting databases, proofreading, etc.); Editor Department of Culture - Daily Monitor Braşov (articles, news, reports, events, surveys, etc. - feet-back: significant media impact recognized objective); 2008-2010 (Bucureşti): 2008 - 2010 (Bucharest): Working with manufacturers in pursuit of making TVR-offs theater&music festivals in the country; 2010 – 2011: PR Manager Acting School Florin Serban. Experience in the media. Cinematography. Literature, literary theory and cultural code applied at the level of the image. 2007 - achieving the Săpânţa (Baia Mare) of a documentary film entitled "Buloaia of 'Bubble' “February-May 2008 - reporter / editor Cultural Diary - TVR Cultural (Bucharest); - Involvement and achievement TVR campaign: "The artist is a prophet in another country" - personalities interviewed Virgil Nemoianu (USA) and Marius Daniel Popescu (Switzerland); 2008 - reporter / editor Cultural Diary - TVR Cultural (Bucharest); TV show producer: En Garde CULT )TV Info Arad, Cluj – One TV); 2009: 2009 - achieving independent environmental fiction film “ Uncongruent Lanterns - New Pygmalion” based on a personal screenplay which was in 2010, with theoretical work in film topic of alcohol and Master's dissertation topic in Screenwriting and Dramaturgy of Film and Television (2008 -2010). The soundtrack is signed by A.G. Weinberger; A movie (or docudrama film adaptation of the novel "Loneliness ... my job") that restores childhood of maestro Johnny Răducanu; 2012: the film shorts (PROMO) project "Johnny, be ... Jazz"; 2012: the final stage of filming the documentary film "Fecioreasca from Rupea", wrote the Resume. Other concerns and achievements: Initiator, coordinator and producer of avant-garde theater troupe "Green ideas sleep Furious" Braşov - Scientific coordinator: Phd. George Crăciun, instructor: Alina Ene; Co-author of the book "101 famous novels" - Ed "Parallel 45" - right author for signature Simona Ioana Cucuian; 2003-2004: Copyright anthologized in the book "The anthology of young writers Brasov" edition edited by Andrew BODIU, Caius Dobrescu and Alexandru Musina Awards: Selection at Anonymous Film Festival from Danube Delta, broadcasting on National TV; Prize I and II for poetry - Săvârşin 2000, 2006; 1997: Participation by Young Authors recommendation Festival Berlin (Treffen Jungen Autoren); 1996, 1997: "Polirom" Publishing House awards at the "Mihai Eminescu" contest, Iasi.
57
Scientific articles:
a) published articles:
1. Traditional Folk Against Communism. Fecioreasca from Rupea: A Romanian
Traditional Dance which has Survived Communist Regime, in „Globalization, Intercultural
Dialogue and National Identity”, vol. 1, Editor: Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI,
Târgu-Mures, 2014
2. The Editorial of the Propaganda in the Network of Student Magazine, in „Journalism,
Communication, Context, Interdisciplinarity; Globalization and Intercultural Dialogue:
Language and Discourse”, vol. 3, Editor: Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI, Târgu-
Mures, 2014
3. Information, Pseudoinformation And Propaganda On „Communist Beliefs” Magazine,
in „Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity”, vol. 2, Editor: Iulian
Boldea, Arhipelag Publishing House XXI, Târgu-Mureş, 2015
b) contributions to scientific conferences:
1. Discursive mechanisms of tradition descriptions in Transylvanian community.
Fecioreasca, a dance that has survived communism, presented at Contemporary
Tendencies in the Advancement of Research, March 10, 2014, Chisinau, Moldova.
2. Subversive erotization of official discourse in Wooden Language Era, presented at
National Academic Colloquium of contemporary Romanian literature, Brasov, May 15-16
2015, Faculty of Letters within „Transilvania” University of Braşov.