revista moldova

NOIEMBRIE – DECEMBRIE / 2011

www.moldova-aeterna.md

NO

IEM

BRIE

– D

ECEM

BRIE

/ 20

11

r e v i s t ă d e c u l t u r ă ș i d i a l o g s o c i a l

MO

LD

OVA

{tefan Susaiomul nostru la Euroregiune

VĂ ESTE DOR DE BUNEI?O ÎNTREBARE DE ANASTASIA RUSU-HARABA

IZVORUL LUI AVRAAM DE LA CĂPRIANA

UN STUDIU DE LIDIA CODREANCA

MONOLOGUL GENTILOMULUI GRĂBIT

ESEU DE PAVEL PROCA

22

36

60

L A M U LÎNCĂ UN AN CU

– o lume străină… Mașini ciudate, oameniciudaţi, gâze ciudate. Toţi și toate contaminate de Internet. O lume virtuală, bolnavă de pa-tima banului… Eu, cel traumat într-o altă viaţă, pășesc prin viaţa asta virtuală în căutareaunei picături de apă autentică și a unui strop de aer de câmpie, cu miresme de dropii și deșopârle… „Nu mai găsești nimic, mi se spune. Șopârlele și dropiile au evadat în calculatoa-re. Au fost sacr ” Și atunci mă răsucesc în câr-ja mea din cealaltă viaţă și caut dovezile progresului și ale democraţiei. Unde sunt? Cumarată? Tăcere… Liniște… Nici un răspuns…

, mă întorc resemnat către cea mai veche și maiconstantă dragoste a mea, cartea asta atât de frumoasă, cu numele ei atât de minunat –„Moldova”.

– Doamne, îmi zic, suntem singurii care nu ne-am schimbat! Și singurii care mai iu-bim!…

Dumitru MATCOVSCHI,

poet-patriot

– e, că politicienii, odată ajunși în Parlament sau în altefuncţii publice, „se deconectează” aproape în mod automat de realitatea în care își duceexistenţa restul societăţii. Nu e chiar așa. Iar în cazul meu – chiar nu e așa! Oricât de multe șide importante ar restanţele politicienilor și ale mele personale faţă de societate, știu căodată și-odată va sărbătoare „și pe uliţa noastră”. Mai ales, aștept sărbătoarea de pe „uliţaculturii”. Am toată convingerea că este aproape. Iar când va veni această multașteptată săr-bătoare, activitatea legendelor noastre de odinioară – Studioul ”, Ansamblulde dansuri „Joc”, Capela corală „Doina”, dar și a numeroaselor instituţii de cultură care au luat

.Revista „Moldova” este una din legendele culturii noastre, iar curajul cu care încearcă să

se menţină la suprafaţă în această vreme cu turbulenţe necontenite, demnitatea cu care co-munică ea cu restul societăţii, eleganţa imprimată pe chipul ei, de la prima și până la ultima

t. Și societatea chiar o respectă!

Dumitru DIACOV,

politician

– N-am știut de existenţa acestei reviste până acum un an, când mi-a dărut-o cineva. A fostun cadou romantic, de ziua mea, cu lumânări aprinse și cu urări de bine. Cineva din anturaj s-amirat: cum, în evul ăsta mai dăruiește cineva cărţi? În evul ăsta, mai sunt unii care citesc cărţi?Chit că nici nu era o carte autentică, ci o revistă...

Iar când am cunoscut-o îndeaproape, a doua zi, m-am îndrăgostit de dânsa. Trebuie să văspun că „la vârsta mea abia-ncepută” am apucat să călătoresc prin mai multe ţări, iar vara trecutămi-am petrecut-o chiar în New York. Adică, am văzut și cunoscut oameni și obiceiuri și de peaiurea. Ce-am înţeles eu din acest „schimb” de senzaţii și imagini, e că ţara noastră și oameniinoștri, și operele compatrioţilor noștri sunt la fel de buni și de bune, iar uneori sunt chiar superioriși superioare celor de dincolo de oceane... Iată, cartea asta...revista „Moldova”... nici nu vă imaginaţicât de scumpă e! ... M-am întors din New York împreună...mai exact, cu „Moldova” în braţe, și tottimpul, cât am zburat cu avionul (13 ore!), mi-a cântat și mi-a șoptit despre minunile de acasă.

E doar unul din multiplele ei haruri!

Cristina BÂRCĂ,

studentă ASEM

Ţ I A N I !REVISTA „MOLDOVA”

– Când apare în chioșcuri, cumpăr câte trei exemplare de revistă: unul îl expediez laLondra, unde am o nepoţică (studentă la o școală de acolo), altul îl trimit la Moscova (am șiacolo o rudă, care îmi cere „Moldova”), iar cu cel rămas încerc să ajung acasă. Să știţi însă cănu reușesc întotdeauna… Odată, m-am dus să-mi vizitez un coleg, care era internat la unspital. Stăm, discutăm despte viaţă… Intră medicul. Discutăm și cu dânsul. La un momentdat descoperă revista „Moldova” și mi-o smulge din mână.

– Se confiscă, zice. Am căutat-o în chioșcuri – nu e! Am sunat la redacţie – nu e! Și iată cămi-ai adus-o dumneata de bună voie… Mulţumesc!

Nu m-am supărat. Din contra, m-am bucurat, pentru că am fost deposedat de ceva valo-ros… La noi, de mult nu se mai fură cărţile, iar acesta e un semn foarte rău. Am impresia cărevista „Moldova” este ultima carte, care uneori se ia fără a avea acceptul...

Vitalie RUSU,actor, regizor

– Perioada de timp care se așterne între apariţia unui număr de revistă și aceluilalt care urmează, am trăirile și emoţiile unui copil care așteaptă o sărbătoareimportantă. „Vine Crăciunul”, anunţă bunelul, și copilul îl așteaptă pe moș Crăciuncu strângere de inimă, pentru că își mai amintește de celălalt Crăciun, care a fost osărbătoare pe cinste…

Sau: „Vine Sfântul Vasile!” Puiul de om se duce la tovarășul său de peste drum șiașteaptă împreună, cu sufletul la gură, să vină acest mare Sfânt Vasile!

Așa și eu: când simt că trebuie să apară revista „Moldova”, trec pe la chioșc șiîntreb: E? Nu e?

– Mâine, zice chioșcăreasa. Să veniţi mai de dimineaţă!Mă duc și aștept dimineaţa de mâine, când vine iar sărbătoarea „Moldova”…

Iulian FILIP,poet, dramaturg

– Dacă va fi să plec… dacă voi pleca într-o zi, aș vrea să se știe că inima mea va rămâne înveci la „Moldova”…

Am câte ceva pentru toate locurile și pentru toţi oamenii, care mi-au fost dragi. Dorul îllas pentru casa părintească; mulţumirea că am trăit o viaţă atât de zbuciumată și de frumoasăo trimit către părinţi; dragostea mea o dăruiesc fiicelor și nepoţelelor; inima e pentru „Moldo-va”… Aproape că sunt lipsite de relevanţă prezenţele mele la alte instituţii de presă sau laalte servicii, pentru că doar la „Moldova” m-am simţit creator autentic, doar aici am simţit cătrăiesc…

Și dacă va fi să plec… dacă voi pleca într-o zi, „Moldova” trebuie să știe că i-am fost devotatdoar ei. Pe dânsa am iubit-o cu adevărat!

Victor DUMBRĂVEANU,scriitor

Astă-primăvară am fost mar-torul răsturnării tuturor te-oriilor pretins știinţifice des-pre provenienţa, dar mai ales despre evoluţia lumii

animale, dovedindu-mi-se încă o dată că Teoria Divină, aceea care ne învaţă că toate fiinţele din Univers sunt ale Lui, este unica dreaptă și unica valabilă…

…Rudele mele de la ţară scoseseră puii (așa le zic ele păsărilor domestice – „pui”) în curte, lăsând în tindă, la cald, un coș mare cu o cloșcă în el. De sub cloșcă, se auzeau glasuri răzleţe de pui de pui (de pasăre, cum ar veni), și biata găină tresărea ca pe jăratic la fiecare ţipăt a ceea ce începea să se miște în cuibar, printre penele ei… Așa cum tresărea și se agita necontenit, fiindcă nu conteneau nici ţipetele subţirele de pui de pui, ea își băga totuși din vreme în vreme capul de găină lehuză pe sub aripi, scotocind ceva pe acolo, și cât timp scotocea, glasurile subţirele încetau să se mai audă; însă în clipa în care capul lehuzei ieșea afară, corul de glasuri subţirele se relansa cu o nouă putere.

Lehuza clătina agitată din cap, pentru că începea, probabil, să înţeleagă: se întâmplă ceva ce nu poate fi controlat de dânsa...

Asta era! În clipele următoare au început să ţâșnească în sus, către marginile cuibaru-lui, o mulţime de smocuri de puf galben – că 20, că 22 -, care își povesteau unii altora cu glasurile lor subţirele ce minuni li se arată în faţa ochilor. Mai întâi, au văzut lumina soarelui, apoi marginea cuibarului, iar într-un târziu au descoperit-o și pe lehuză…

Ce n-au înţeles chiar din capul locului cele 20 sau 22 de smocuri de puf era cron-cănitul supărat al mamei-cloște. Dar n-au stat mult să o asculte, fiindcă în clipa ceea

se întâmpla ceva mult mai important pentru ei: începea viaţa! Din perspectiva unui pui de pui, viaţa este o aventură fără sfârșit. Din aceeași perspectivă a puiului de pui, aventu-ra asta are doar început – iată-l, e în cuibarul ăsta, sub penetul acestei găini un pic cam stranii, - dar sfârșit nu are…

De bucurie că au făcut această mare descoperire, au început să se parașuteze, unul câte unul, de pe marginea cuibarului, contaminând Universul cu glasurile lor ră-sunătoare.

Ce vor fi comunicat glasurile celea? Cu cine vor fi comunicat?

Minunile se produceau instantaneu, une-le după altele. La un moment dat, fiecare din cele 20 sau 22 de smocuri pe puf galben a descoperit arta deplasării pe cele două piciorușe firave, cu un berbeleac de toată frumuseţea la fiecare al doilea sau al treilea pas. Parcă ar fi fost o competiţie sportivă: doi-trei pași nesiguri, apoi berbeleacul. Alţi doi-trei pași - alt berbeleac…

Ce să vă spun, era o competiţie de mai mare dragul! Minunea cea mare s-a produs însă peste 10 minute (am numărat!), când toate cele 20 sau 22 de smocuri de puf au în-ceput să pășească sigur și drept, ca la paradă. Este foarte adevărat: ţipau de se îngrozea și lehuza din cuib, însă mărșăluitul lor sărbă-toresc ne încânta deopotrivă și pe găină, și pe mine… Și atunci mi-am pus întrebarea firească: Doamne-Dumnezeule, oare cine îi va fi învăţat pe drăcușorii ăștia galbeni să pășească? Că doar mumă-sa, de speriată ce e, nici nu coboară din cuibar?

Sigur că e memoria! mi-am zis. Este o teorie, în care eu personal cred:

pașii au memorie. Savanţii numesc acest fe-nomen „reflex”, însă de fapt despre memorie

e vorba. Dintre toate memoriile cu care este dotat cineva sau ceva, memoria pașilor este cea mai importantă. Pentru că în definitiv ea determină dacă acest cineva sau ceva se va deplasa prin Univers către împlinirea propriului destin sau va sta pe loc; dacă pașii îi vor fi siguri și orientaţi către un ţel anume sau îi vor fi șovăitori și anemici...

Este însă ceva esenţial, care poate for-tifica sau anihila această memorie a pașilor noștri. E credinţa în Divinitate! Atâta timp cât credem, întreaga noastră memorie, inclusiv cea a pașilor, este vie și funcţională. Când în-cetăm să mai credem, ne pierdem memoria...

Așa explic eu că puii de pui au început să pășească peste 10 minute după ce au venit pe lume. Și tot așa îmi explic mersul haotic, lipsit de sens, al unor societăţi de oameni, care seamănă foarte mult cu noi, – pentru că au încetat să creadă în puterea Divinităţii.

– Da-a, îmi va reproșa, poate, cineva. Pășesc ele, jucăriile astea de puf galben, dar vezi că tot cad pe jos, tot se duc de-a berbeleacul...

Ei, cum să nu se ducă! Berbeleacul este fixat în memoria lor de pui și face parte din-tr-un ritual sacru. Parcă noi nu facem berbe-leacuri? Diferenţa e că noi, oamenii, ne-am cam detașat de Divinitate, drept care căderile noastre au o cu totul altă semantică.

Însă niciodată nu e târziu să ne întoar-cem la credinţa noastră cea de dinaintea memoriei. Niciodată nu e târziu să încercăm să ne amintim cine am fost, cine suntem și cine ne-am dorit să fim. Vedeţi, a început să fulguie. E semnul că a venit momentul să începem a crede în Destin și să reactivăm memoria pașilor...

– La mulţi ani, pui de oameni! La mulţi ani, pui de pui!

În loc de editorial

MEMORIA PAȘILOR

Nicolae ROȘCA,redactor-șef

2 / MOLDOVA / NOIEMBRIE – DECEMBRIE / #06

Ia sculaţi, iubiți plugari,Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Că vă vin colindători,Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Noaptea pe la cântători, Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Și nu vin cu nici un rău, Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Ci-l aduc pe Dumnezeu,

Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Să vă mântuie de rău, Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Dumnezeu adevărat, Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!Cu lumină luminat, Florile dalbe, flori de măr!Florile dalbe, flori de măr!

La Anul și la Mulţi Ani!

IA SCULAŢI, IA SCULAŢI,

IUBIȚI PLUGARI!IUBIȚI PLUGARI!

#06 / NOIEMBRIE – DECEMBRIE / MOLDOVA / 3

• SENS UNIC

ȘTEFAN SUSAI, OMUL NOSTRU LA EUROREGIUNE

˚ NICOLAE ROȘCA

6 /

• VOCILE PRIVIGHETORILOR NOASTRE

OLGA BUSUIOC: „MI-AȘ DORI SĂ CUCERESC

PUBLICUL DE PE ALTE CONTINENTE...”

˚ ANASTASIA RUSU-HARABA

8 /

• RĂZBOAIELE DE DEMULT...

COVORUL TRADIŢIONAL – PARTE DIN MATRICEA

NOASTRĂ CULTURALĂ

˚ VARVARA BUZILĂ

14 /

• AUGURIADA

VERSURI DE IULIU CÂRCHELAN20 /

• SIMBOLURI

VĂ ESTE DOR DE BUNEI?

˚ ANDREI TAMAZLÂCARU

22 /

• COBORÂTOR DIN LEGENDĂ

UNUL DE PRINTRE NOI, ACEI DE ALTĂDATĂ...

˚ NATALIA ȘMURGUN

28 /

• AUGURIADA


• GHEIZERE SACRE


˚ LIDIA CODREANCA

36 /

• AUGURIADA


• UN JUBILEU FĂRĂ UN AN.

BUNA, „BUNĂ DIMINEAŢA!”! LA MULŢI ANI!

˚ NICOLAE ROȘCA

46 /

• STELE ȘI CONSTELAŢII

FESTIVAL CU AROMĂ SACRĂ

˚ GUTIERA PRODAN

50 /

• AUGURIADA



CEASUL LUMII S-A OPRIT

˚ PAVEL PROCA

54 /



˚ PAVEL PROCA

60 /

8

46

LITERATURĂ & PUBLICISTICĂ

• AUGURIADA


• CONFESIUNI

CE CHIOT, CE VAIET ÎN CODRI...

˚ VITALIE RUSU

70 /

• GÂNDURI DE DINAINTEA CUVINTELOR

OPORTUNITATE PENTRU TINERELE TALENTE

˚ VALERIU HERŢA

78 /

• AUGURIADA

VERSURI DE IULIU CÂRCHELAN82/

• ION,VATAMANUL IERBILOR

ION VATAMANU SAU ÎNGÂNDURARE CU FRUNZE...

˚ SERAFIM SAKA

84 /

• JUDECĂTORUL VREMII

UN SCRIITOR BASARABEAN, CONTEMPORAN CU

EMINESCU

˚ IURIE COLESNIC

90 /

Fondator: Guvernul Republicii Moldova Editor: Ministerul Culturii al Republicii Moldova

Coeditor: Colec vul de creaţie al Revistei „Moldova"

Redactor - șefNicolae ROȘCA

Secretar general de redacţieluliu CÂRCHELAN

Şef Departament Grafi că şi DesignIon DOGARU

Şef Departament Cultură și Relații cu PubliculAnastasia RUSU-HARABA

Contabil-şefElena HADJIU

Fotografi ile ne-au fost puse la dispoziție de către Muzeul Literaturii Române

„M. Kogălniceanu”

Adresa redacţiei:Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Puşkin, 22, Casa Presei, etaj 5,

birouri nr. 526, 535, 541; Tel.: 23-50-07, 23-74-63, 23-25-49;

E-mail: [email protected] www.moldova-aeterna.md

Abonamentele la revista „Moldova" pot fi perfectate începând cu orice lună a anului.

Indice poştal: PM31719Revista "Moldova" este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diploma ce străine

din Republica Moldova, la cele mai importante ins tuţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul

agenţilor de difuzare a presei. ISSN 0132-6635

Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

Tiparul a fost executat la "Bons Offi ces" SRL din Chişinău

84

MOLDOVArevistă de cultură ș i dia log social




{tefan Susai,omul nostru la Euroregiune

VĂ ESTE DOR DE BUNEI?O ÎNTREBARE DE ANDREI TAMAZLÂCARU




ESEU DE PAVEL PROCA

22

36

60

În numărul precedent al revistei vă povesteam despre un scriitor ie-șean, Ștefan Susai, și despre cartea domniei-sale -- „Ultima casă

din U.R.S.S.”, pe care a scris-o călătorind prin Republica Moldova și prin aproape toate statele ex-sovietice. Domnul Ștefan Susai, moldo-vean pursânge, s-a îndrăgostit de ţara noastră și a devenit un prieten adevărat al oamenilor din acest ţinut. Dumnezeu a vrut ca tocmai el să fi e desemnat în funcţia de Director executiv al Asociaţiei Euroregiunii „Siret – Prut – Nistru”, prin intermediul căreia Uniunea Europeană face investiţii foarte importante în câteva state din sud-estul Europei, inclu-siv în Republica Moldova.


scriitor iei

SENS UNIC

ȘTEFAN SUSAI, OMUL NOSTRU LA EUROREGIUNE

FRATELE LA NEVOIE SE CUNOAȘTE!NICOLAE ROȘCA

Anterior, Susai a muncit la Iași în calitate de jurnalist (aproape doua decenii), apoi a fost consilier în conducerea Ministerului Transporturilor și Infras-tructurii din România, unde a avut

atribuţii privind calea ferată. Poate că i-a plăcut meseria de consilier, dar poate că a fost, în această calitate, un bun profesionist, fiindcă degrabă este transferat la altă muncă - cea de consilier al Ministerului Dezvoltării Re-gionale și Turismului din România ( ministru - doamna Elena Udrea). A fost și purtătorul de cuvânt al doamnei ministru Udrea, pe care a însoţit-o, printre altele, și la întâlnirea acesteia cu ex-președintele interimar al Mol-dovei, Mihai Ghimpu și cu primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă, în cadrul unor tratative privind colaborarea dintre București și Chișinău.

Acum este ceea ce vă anunţam mai sus - Director executiv al Asociaţiei Euroregiunii „Siret – Prut – Nistru”.

Ar fi bine să se știe că prima euroregiune de pe continentul nostru a fost fondată în 1958 la fron-tiera germano-olandeză. Ea se numea EUREGIO, denumire utilizată în sens larg pentru a descrie o regiune europeană caracterizată prin cooperare transfrontalieră. În prezent, în România sunt 11 euro-regiuni la frontierele cu statele care înconjoară ţara. Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru” este cea mai mare dintre toate și cuprinde 20 de raioane din Moldova, precum și judeţele Iași și Vaslui. Raionul Fălești va fi a 21-a unitate teritorial-administrativă, care va adera în viitorul apropiat la această structură. Cele 21 de raioane, la care, în mod sigur, vor adera și altele, văd în Euroregiunea „Siret – Prut – Nistru” o poartă de acces în Europa.

Cu ce se ocupă această Euroregiune? În linii mari, cu investiţiile. Uniunea Europeană face investiţii în economia Republicii Moldova. Fiindcă România este stat-membru al UE, investiţiile europene vin către noi anume prin această ţară (ne referim anume la cele din cadrul proiectului „Euroregiunea Siret-Prut-Nistru”, fiindcă există și alte proiecte investiţionale ale UE în Moldova).

S-ar cuveni să vă povestim și despre ceea ce face, la modul concret, „Euroregiunea lui Susai”, cum au denumit-o în glumă niște moldoveni din stânga Pru-tului tocmai pentru faptul că tânărul și energicul Di-rector executiv stă mai mult pe aici, decât la Iași sau la București. O vom face, negreșit. Pe mine personal m-a impresionat însă atitudinea și spiritul practic, cu care abordează toate chestiunile acest tânăr domn ieșean, Ștefan Susai. Un lucru foarte important, pe care l-a făcut, a fost că a conectat integral la acest proiect Academia de Știinţe a Moldovei. Vă îndemn să chibzuiţi bine: ar fi putut trece pe lângă Acade-mie, dar mai ales pe lângă savanţii care muncesc aici, știţi și dumneavoastră în ce fel de condiţii, și nu i s-ar fi reproșat nimic. Fiindcă nimeni și nimic nu-l obliga să ia în calcul și Academia.

Dar Susai, viţă de moldovean cu spirit de gospo-dar, a gândit „evreiește”: a pus la treabă (remunerată, firește!) și Academia, și pe numeroșii savanţi, care începuseră să cam obosească de atâta repaus, - iar pe de altă parte, a imprimat consistenţă profund știinţifică tuturor proiectelor, care au fost sau vor fi implementate pe banii veniţi din UE. Dacă e pod

peste Prut – pod să fie, dar să stea pe temelii știinţi-fice. Dacă e linie de tensiune înaltă, linie să fie, dar să o consulte și Academia…Bună judecată, zic eu!

Multe lucruri, pe care și le-a propus Ștefan Susai să le realizeze la noi, mi-au plăcut și m-au impresionat. Iar unul dintre proiecte chiar mi s-a părut decupat din cărţile lui Cantemir: Susai ( împreună cu Euroregiunea lui, desigur) și-a propus să transforme Prutul într-un râu navigabil… A găsit pe undeva o carte veche, care chiar așa și este intitulată – „Basarabia navigabilă”, și s-a întrebat: „Dacă Prutul a fost navigabil în Evul Mediu, de ce nu ar fi navigabil și în prezent?”

Chiar așa: de ce să nu fie?Eu îl cred pe Susai. Am mai multe motive să-l cred.

În primul rând, nu este politician și, prin urmare, nu este obligat să facă promisiuni fără acoperire. În al doilea rând, vine dintr-o meserie, pe care o practic și eu de o sută de ani, iar eu, știţi bine, sunt om de cuvânt. În al treilea rând, pentru că m-a împuternicit pe mine să urez „La mulţi ani!” poporului moldav, în numele poporului român, dar și în numele Euroregiunii „Siret-Prut-Nistru”.

Mă conformez:– La mulţi ani, Moldova!


SENS UNIC

Mama, la lecţiile sale cu Olga, repeta dictonul: „Vocea este un di-

amant cu imperfecţiuni, care are nevoie de permanentă șlefuire”,

iar maestrul Placido Domingo, ascultând cum cântă tânăra in-

terpretă din Moldova, a remarcat: „Cu asemenea capacităţi voca-

le ai toate șansele să cucerești publicul”...

La finalul Concursului Operallia, alături de marele Placido Domingo


cea este un di

VOCILE PRIVIGHETORILOR NOASTRE

OLGA BUSUIOC: „MI-AŞ DORI SĂ CUCERESC

PUBLICUL DE PE ALTE CONTINENTE…”

AI NOȘTRI TINERIANASTASIA RUSU-HARABA

Anastasia Rusu-Haraba: – Olga, mai întâi, felicitări și din partea revistei „Moldova”, precum și a cititorilor ei, pentru că, știu bine, le-ai avut chiar din momentul când ţi s-au înmâ-nat premiile și continui, cred, să le primești. Și asta pentru că, în fond, este o mândrie pentru Moldova faptul că generaţia tânără a ei, prin talentul și munca sa, face ca ţara noastră să devină cunoscută lumii. Aș vrea să ne spui câte ceva despre acest concurs, despre care la noi se cunoaște mai puţin decât despre altele, și, mai ales, cum s-a întâmplat să participi la el?

Olga Busuioc: – Mulţumesc mult pentru felicitări; la rându-mi, îi doresc și eu mult succes revistei „Moldova”, dar și Moldovei în general, pentru că are oameni harnici și talentaţi, care merită o viaţă mai bună, la fel cum și ţara însăși merită un loc mai demn în contextul celorlalte ţări europene. Dar pentru asta ar fi necesar ca oamenii să poată beneficia acasă de condiţii în care ar fi posibil să se manifeste și ca profesio-niști, și ca cetăţeni care doresc să facă atât cât pot sau chiar și mai mult pentru prosperarea ţării lor. Cât privește Concursul Operallia, nu e unul nou; ediţia din anul acesta a fost a nouă-sprezecea, iar fondatorul lui nu este altcineva decât faimosul

tenor spaniol Placido Domingo. A participa la acest concurs este visul oricărui interpret de muzică clasică, - și a fost și al meu! - deoarece el îţi deschide o nouă perspectivă în viaţă, fiind ca un fel de trambulină care te poate lansa pe scenele internaţionale.

. R.-H.: A – Probabil, e un vis care, pentru a deveni realita-te, pe lângă talent și muncă, cere de la visător și multe altele, printre care și un pic de noroc…

. B.: O – E de la sine înţeles. Și cred că Dumnezeu mi-a dat și acest pic de noroc. După ce am decis împreună cu dna Freni că voi participa, iar Domnia sa mi-a sugerat că aș putea chiar lua un premiu, am trimis la Moscova CD audio-video pentru prima selecţie, la care au concurat 800 de voci din toată lumea. La începutul anului, iarna, am primit vestea că am fost admisă la participare. După care a început munca cea mare, împreu-nă cu o întreagă echipă de profesioniști, nume cunoscute în domeniul operei. Ţin să-i numesc, pentru că, fără îndrumările lor, nu știu dacă ar fi fost posibil să iau premiile. Deci, alături de Mirela Freni, de pregătirea mea au avut grijă: Paola Molig-nari, Enzo Dara, Aldo Sisilio, Luca Saltini și Andrei Iurchevyci,

Primul om care i-a spus că este o fetiţă talentată a fost mama.

Alături de ea, a clătinat afi rmativ din cap și tata. „Dar va trebui să muncești enorm de mult, pentru ca să devii cineva”, au mai adăugat ei. Același lucru i l-a spus cu ani mai târziu Mirela Freni – renumita so-prană italiană, care a cântat pe toate scenele mari ale lumii și care acum, la Modena, are școala sa, în care șlefuiește voci tinere până la totală strălucire. Vara aceasta, destinul i-a oferit un prilej să le demonstreze lor, dar, totodată, să se convingă și pe sine că ei au avut dreptate. La Moscova, la Concursul Internaţio-nal Operallia, Olga Busuioc a cuce-rit Premiul I în categoria Zarzuela și Premiul II în categoria Vocal Fe-minin.

Cu tata, Nicolae Busuioc,în „Iolanta”



un mare dirijor. Și, bineînţeles, maică-mea, Tatiana Busuioc.. R.-H.: A - Fiindcă ai pomenit aici numele mamei, hai să

le spunem cititorilor care nu cunosc acest lucru că este și ea cântăreaţă de operă.

. B.: O - Apropo, să le mai spunem că tot cântăreţ de operă este și tatăl meu, Nicolae Busuioc, ambii părinţi fiind soliști la Opera Naţională din Chișinău. Așa că eu, chiar de mică, în loc de joacă în curte cu băieţei și fetiţe din bloc sau cu vreo păpușă Barby, mergeam cu ei la repetiţie, fie că era vocal, clasică, roluri noi sau recitaluri. Cu alte cuvinte, Teatrul de Operă și Balet a fost locul unde, practic, am crescut și unde am început să intru cu toată fiinţa în această artă. Ţin minte, pe când nu aveam încă nici cinci ani, părinţii uneori mă lăsau în sală pentru tot timpul spectacolului, și asta dura 2-3 ore, însă eu stăteam neclintită și ascultam – mai mult ascultam decât priveam – ceea ce se auzea din scenă. Erau niște sunete minunate. Apoi îmi doream să îmbrac și eu rochii bogate în culori, cu pietre, paiete și pene frumoase – ca și mama. Iar când veneam în camera de machiaj și urmăream cum grimeurul o transformă într-o femeie ce-mi părea necunoscută, parcă îmi era frică să mă apropii de ea. Doar când începea să vorbească, o recunoșteam după voce că este mama…

. R.-H.: A - Și am mai putea spune că părinţii tăi au jucat mai multe roluri principale din repertoriul clasic, având per-formanţe profesionale foarte frumoase, ceea ce în repetate rânduri a remarcat și publicul, și critica teatrală.

. B.: O - Mai ales pe trei din toate eroinele sale, mama le-a interpretat la un nivel artistic excelent. Le am în vedere pe Carmen (Carmen de G.Bizet), Santutza (Cavaleria rusticana de P. Mascagni) și Amneris (Aida de G. Verdi). Tata este și tenorul meu preferat, înzestrat nu doar cu voce, dar având și calităţi actoricești deosebite. A reușit să facă un Calaf deosebit, un Cavaradossi fastuos, un Jose pasionant, un Lenski afectuos, un Nemorino plin de ingeniozitate, un Rodolfo îndrăgostit până la gelozie, iar cât privește Othello – acest rol e captivant, admirabil. Probabil, pentru că este preferatul lui.

. R.-H.: A - Era și firesc să fii, genetic, înzestrată cu o voce frumoasă și, desigur, să-ţi dorești o carieră muzicală. În gene-ral, în multe familii de artiști din întreaga lume chiar există și tradiţia ca generaţia tânără, copiii, să urmeze calea părinţilor.

. B.: O - Mama și tata nici în ruptul capului nu doreau să devin cântăreaţă. Așa că…, după absolvirea Liceului „Ginta Latină”, am depus actele la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, fără ca să știe ei. Ce-i drept, am ales specialitatea Dirijat cor academic, pentru ca, atunci când vor afla, să mă pot îndreptăţi cu faptul că e un gen mult mai ușor decât opera. Dar când a venit timpul să intru la Academia de Teatru, Muzică și Arte Plastice, le-am spus în mod deschis și categoric că voi alege canto clasic și de data aceasta nu s-au mai împotrivit.

. R.-H.: A - Probabil, și-au dat seama că posezi toate ca-lităţile necesare pentru această specialitate și că ar fi păcat să fie neglijate…

. B.: O - Nu am discutat mult, am auzit doar un: „Bine, fă așa cum crezi că va fi mai bine pentru tine”. Pentru ca, după

ce am devenit studentă, mama să li se alăture profesorilor și zilnic să lucreze cu mine la vocal, de la 2 până la 5 ore, chiar în dezavantajul propriei sale cariere, prin lecţiile sale cu mine materializând dictonul: Vocea este un diamant cu imperfecţiuni și el are nevoie de șlefuire, pe care l-am auzit de la ea și pe care i-l atribui ei, pentru că nu l-am auzit de la altcineva și nici nu l-am citit undeva. Deci, am temei să afirm că cei patru ani de studii i-am făcut sub îndrumarea și controlul ei, îndrumările și controlul fiind ale unui specialist care s-a dovedit a fi cel mai potrivit pentru mine. La absolvirea Academiei, am prezentat rolul Iolantei din opera cu același nume de P. Ceaikovski. Spec-tacolul a avut loc la 22 mai 2010 pe scena Teatrului Naţional de Operă și Balet din Chișinău, avându-l ca protagonist pe tatăl meu, Nicolae Busuioc, care a interpretat rolul lui Vodemon, iubitul Iolantei.

. R.-H.: A – Impresionant! Probabil, e un fapt din categoria celor mai rar întâlnite… Deci, ai făcut, de fapt, două academii, a doua fiind a mamei și a tatei…

. B.: O – A mamei, în primul rând… Ceea ce sunt acum, e rodul muncii ei.

. R.-H.: A – Dar Mirela Freni – cum a apărut ea în viaţa ta?. B.: O – Este un nume cunoscut în domeniu, care a înscris



o pagină remarcabilă în arta operistică italiană. Când a părăsit scena, a întemeiat școala sa pe lângă Teatrul La Scala, unde a predat ani buni, și este fondatoarea Școlii lirice de Belcanto Academia di alto perfezionamento lirico, „Cubec-Fondazione Nicolai Ghiaurov” (Nicolai Ghiaurov este soţul ei) din Modena, care oferă burse de studii unor tineri talentaţi de pretutindeni. Mi-am zis: de ce nu mi-aș încerca norocul, - vedeţi, am ajuns să vorbim încă o dată despre noroc! - odată ce atâta lume îmi laudă vocea? Și am plecat în Italia la audiţie. Acolo, toate s-au întâmplat așa cum mi-am dorit, ca într-o minune. Chiar la prima audiere, dna Freni m-a întrebat: „Unde ai învăţat să cânţi așa, cine ţi-a fost profesorul?” Când i-am comunicat mamei vestea, nu-i venea a crede că am câștigat bursa acestei școli și că voi face aici masteratul timp de doi ani… Bineînţeles, a bu-curat-o și faptul că dna Freni i-a lăudat școala care a făcut-o cu mine, numind-o justă și cea mai eficientă, cu un vocal calitativ, calificat peste hotare ca voce de valută. Până la sfârșitul anu-lui 2010, la Modena am lucrat intensiv pentru a perfecţiona stilurile muzicale, apoi și limbile – italiana, franceza, spaniola, germana. După câteva master-clase cu Mirela Freni, am fost inclusă în numărul participanţilor la unul dintre cele mai pre-stigioase concerte în lumea liricii italiene - „Luciano Pavarotti”.

. R.-H.: A – Deci, cei pe care i-ai enumerat, vorbind despre

oamenii ce te-au pregătit pentru concurs, sunt profesori din Italia?

. B.: O – Anume așa este. Toţi sunt profesioniști de cea mai înaltă probă, care mi-au insuflat mare încredere în forţele mele. În plus, permanent îmi sunau în urechi cuvintele pe care mi le-a spus Mirela Freni după audiţie: „Să știi că poţi deveni o cântăreaţă cu renume mondial. Dar pentru asta va fi nevoie să muncești enorm de mult”. Și înainte de concurs am muncit anume așa, timp de o jumătate de an, îndrumată de profesorii pe care i-am enumerat mai sus și pregătind împreună cu ei patru arii de operă - Rusalka din opera cu același nume a lui A. Dvorak, Tatiana din „Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski, Suor Angelica și Mimi din „Boema” de G. Puccini, - precum și două Zarzuela, acesta fiind un gen tradiţional spaniol, asemănător cu opereta. În finala concursului am intrat cu Suor Angelica și Zarzuela.

. R.-H.: A – În una din fotografiile pe care te-am rugat să ni le pui la dispoziţie (și îţi mulţumim că ai făcut-o) ești alături de Placido Domingo…

. B.: O – Domnia sa, în calitate de fondator și deţinător al brandului Operallia, a asistat, bineînţeles, și la ediţia concur-sului de la Moscova, și anume acolo s-a întâmplat să-l cunosc personal. După a doua selecţie a participanţilor, când au fost

Cu o parte din cei veniți la Concurs după slavă și premii



anunţaţi finaliștii, am avut onoarea să discut cu dumnealui. Mi-a spus că Suor Angelica este perfectă pentru vocea mea lirico-dramatică și că pot ajunge la mari succese, interpretând anume acest gen de partiţii. Mi-a mai spus: „Cu asemenea capacităţi vocale, ai toate șansele să cucerești publicul”. La repetiţiile generale pentru finală, maestrul a dirijat orchestra. Și a făcut-o într-o manieră atât de delicată, încât aveai impresia că o aduce la picioarele solistului, ca acestuia să-i fie mai ușor. După care se apropia de solist ca să-l întrebe: „A fost O.K.? Cum ţi se par tempourile, sunt potrivite pentru dumneata?”. Nici nu mi-am închipuit că o personalitate atât de mare poate avea un comportament atât de simplu, atât de respectuos faţă de cei din jur, indiferent cine sunt ei…La fel de mult m-a impresionat și soţia sa, Marta Domingo, care e regizoare de operă. În zilele concursului, a discutat și dumneaei cu mine, mi-a dat sfaturi referitor la repertoriu, la vocal, de parcă i-aș fi fost un om apropiat, cel puţin, o discipolă. Bunăoară, mi-a spus să nu mă grăbesc să accept toate propunerile impresa-rilor, ca să nu-mi ruinez vocea, cântând prea mult; apoi, să-mi aleg cu multă atenţie spectacolele în care voi evolua. M-a impresionat mult această deschidere sinceră. La noi, cam rar întâlnești așa ceva…

. R.-H.: A – Deci, concursul ţi-a mai oferit prilejul să cu-noști pe viu și chiar să comunici cu somităţi din domeniu…

. B.: O – Am primit aprecieri înalte de la cunoscutul maes-tru Valeri Gherghiev, care a venit din Sankt-Petersburg special pentru a asista la finala concursului. Vocea mea a frapat-o (este

expresia dumneaei) pe Galina Vishnevskaya chiar în prima semifinală, fapt care m-a măgulit mult, pentru că anume ea a fost gazda acestui concurs, oferindu-i „Opera Centre Galina Vishnevskaya“ din Moscova și, totodată, fiind președinta juriu-lui. Anticipez întrebarea: „Cine a mai făcut parte din juriu?” ca să spun că au fost somităţi din Franţa, Spania, Marea Britanie, România, S. U. A., Rusia, dintre care voi prezenta doar un nume notoriu al scenei lirice, și anume Dmitri Hvorostovsky care, cred, e suficient pentru a trage concluziile de rigoare despre nivelul și calitatea acestui concurs.

. R.-H.: A – E clar că ai avut emoţii, că la fiecare evoluare ai tremurat de frică, doar, în fond, a fost primul concurs în viaţa ta, și încă ce concurs!

. B.: O – Ba am fost destul de calmă, în stare să analizez, să meditez, să aranjez fiecare notă la locul ei pe portativul meu imaginar. M-a ajutat și faptul că am fost cazată de una singură într-o cameră imensă de hotel, așa încât nimeni nu m-a de-ranjat cu nimic. Ce-i drept, ultimele vreo trei zile, practic, nu am dormit, însă mai mult din sentimentul de fericire că mă aflu acolo, că voi participa la finală, și, desigur, de șoc în urma comunicării cu persoanele despre care am povestit mai sus. Dar să tremur – nuuuuuuuuuu! Categoric, nu! În primul rând, pentru că mă simţeam pregătită bine și chiar, de bună seamă, eram pregătită bine. În al doilea rând, pentru că nu venisem la acest prestigios concurs ca să tremur, venisem ca să cânt – pentru juriu și pentru public.

. R.-H.: A – Anul acesta e fericit pentru tine și în altă pri-vinţă: ţi-ai întemeiat o familie…Știu din mass-media că soţul, Igor Stribiţchi, profesează alt gen de muzică, fiind membru al formaţiei „Akkord”. Ce zice despre operă?

. B.: O – Într-adevăr, ne-am oficializat căsătoria la puţin timp după concurs, în august. Mai întâi, ne-am cununat la Mănăstirea Hâncu, iar mai târziu am jucat o nuntă tradiţională cu rudele și prietenii. El este tenorul estradei, care adoră opera.



Știe să-și facă meseria foarte bine, dar, totodată, adoră să-l as-culte pe Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Jonas Kaufmann. Și dacă din casa noastră se aude „Nessun nostra”, să știţi că Igor se inspiră pentru următorul său proiect.

. R.-H.: A – Unii zic că opera este un gen învechit, incom-patibil cu ritmul secolului XXI...

. B.: O – Cine zice așa? Cei care aleargă zile întregi în căutarea a nu știu ce, iar seara cad de oboseală și nu mai vor nimic altceva decât să doarmă, pentru ca dimineaţa s-o ia de la început?! Chiar mi-e rușine dacă acest lucru îl spune cineva dintr-ai noștri, doar despre noi în lume se vorbește ca despre un popor cântător, iar Maria Bieșu și festivalul ce-i poartă numele demonstrează lumii că nici opera nu ne este străină. În celelalte ţări europene oamenii doresc să asculte muzică calitativă, pentru că foarte mulţi dintre ei au o bună educaţie, fiind capabili să asculte o asemenea muzică, pe care o numesc, pe drept cuvânt, nemuritoare. Cum, de fapt, și este, pentru că opera ca gen de artă există mai bine de patru secole. De când sunt în Italia, am fost la toate premierele din Modena, Bologna și Parma. Și pretutindeni am găsit sălile pline. Spectatorii cunosc libretul operei, unii chiar și partitura; în timpul spectacolului stau cu niște broșurele în faţă, după care urmăresc evoluţia în scenă. Dacă se întâmplă cumva că solistul dă pe undeva greș, cineva din sală poate să-l corec-teze, să-l fluiere, ba chiar și să-l trimită acasă. Am fost chiar eu martora unui asemenea episod, la Teatri Regio di Parma, la premiera operei „La Forza del Destino” de G. Verdi, când

soprana a cântat nu prea bine aria „Pace, Pace…”. Faptul că în Moldova se merge mai puţin la operă și sala de spectacole a frumosului nostru teatru de foarte multe ori nu este plină nici pe jumătate, înseamnă că populaţia noastră este săracă, dar și că la compartimentul educaţie estetică instituţiile de resort au restanţe foarte mari, ceea ce trebuie să le dea de gândit mai marilor ţării…

. R.-H.: A – Ce faci acum, după concurs? Ce vei face în viitor?

. B.: O – Cizelez rolul lui Mimi, pe care îl voi interpreta în sezonul următor. Voi susţine un concert solo în luna octom-brie. Îmi doresc să evoluez pe scena altei ţări, lucru care poate să se întâmple în 2012. Deci, în fond, continui să fac același lucru: muncesc… Nu știu cum altfel ar fi posibil să cuceresc publicul, inclusiv pe cel de pe alte continente. Pentru că – de ce aș ascunde? – mi-aș dori foarte mult să-l cuceresc…

. R.-H.: A – Dumnezeu să te ajute!Septembrie 2011

Cu Igor Stribițchi în ziua nunții

Alături de Pretty Vendy, deținătoarea Premiului I



În ultimii ani, Muzeul Na-ţional de Etnografi e și Is-

torie Naturală și-a intensifi -cat activitatea de salvgardare a covoarelor vechi, mizând, în primul rând, pe sentimentul patriotismului și pe cel al pro-verbialei generozităţi a po-porului nostru. Apropo, câte cineva poate mai ţine minte că am lansat un apel către po-pulaţie - „Intră în istorie, dă-ruind muzeului un obiect”, cu susţinerea logistică a Compa-niei Publice Teleradio-Mol-dova. Imaginaţi-vă – datorită acestui apel, patrimoniul mu-zeului s-a îmbogăţit cu peste trei mii de bunuri culturale, între care mai mult de 50 de covoare vechi, unele dintre ele cu valoare de unicitate.


RĂZBOAIELE DE DEMULT

COVORUL TRADIŢIONAL - PARTE

DIN MATRICEA NOASTRĂ CULTURALĂ

S.O.S. PENTRU COVOAREVARVARA BUZILĂ

Este un lucru foarte important, pentru că, după anul 1991, odată cu deschiderea hotarelor, a început marele exod în lume al covoarelor noas-tre. Cum întotdeauna se întâmplă în asemenea situaţii, în Moldova au început să vină și căută-

tori (cumpărători) de valori patrimoniale. Actualmente, n-a rămas nici un sat cu tradiţii în ale ţesutului în care să nu fi fost o echipă sau mai multe de agenţi pentru achiziţionarea covoarelor. Au fost cumpărate cu preţuri infime sau schimbate pe covoare persiene zeci, iar uneori sute de covoare din același sat. La început, – cele mai vechi și cele mai valoroase ca reali-zare artistică, apoi și cele mai târzii, influenţate de decadenţă.

Din discuţiile pe care le-am avut în teren am aflat că primii colecţionari au fost italienii, apoi turcii, francezii, americanii etc. Astăzi, o bună parte din aceste bunuri culturale pot fi vi-zualizate cu ajutorul Internet-ului, accesându-se paginile web ale expoziţiilor și magazinelor specializate în comercializarea covoarelor. Încercaţi, și veţi rămâne surprinși de mulţimea covoarelor noastre aflate în afara hotarelor republicii. În ţările Occidentului și în Statele Unite ale Americii, prin intermediul galeriilor, muzeelor și colecţiilor personale, a fost inclus în

Muzeele fac tot posibilul pentru a conser-va cât mai multe ţesături ornamentale, a cerceta și a promova tradiţia covoarelor. Actualmente, muzeul nostru deţine o impu-nătoare (sub raport istoric, valoric și repre-zentativ) colecţie de covoare moldovenești – în jur de 1570. Ce-i drept, între acestea se regăsesc și cele păstrate altă dată în fon-durile Muzeului Naţional de Artă a Moldovei (intrate în 1999), și cele din patrimoniul fostului Muzeu de Arheologie și Etnografie al Academiei de Știinţe a Moldovei (intrate în 2008)



așa-numitul circuit social un număr impunător de covoare moldovenești. Cele de o vechime respectabilă, ţesute în spa-ţiul de la est de Prut, sunt numite covoare basarabene (Bessa-rabian Carpets, Bessarabian Rugs, Bessarabian Kilims), pentru a fi identificate mai ușor din ansamblul covoarelor specifice Moldovei istorice, cu care ele se aseamănă.

Știţi ce se întâmplă cu ele prin străinătăţi? Cele de valoare absolută sunt transmise în galerii, la licitaţii, și încep să circule ca bunuri culturale de înaltă apreciere. O altă parte din ele, valoroase și acestea, sunt pur și simplu tăiate, iar fragmentele obţinute utilizate la tapetarea unor piese de mobilier, a po-șetelor de damă, a pernuţelor de mobilă, astfel pierzându-și marca de covor basarabean. Dar ceea ce n-am spus până acum, iar acum pot să spun, e faptul că multe covoare de-ale noastre, preţioase și ele, însă considerate că nu au o înaltă ţinută artistică, sunt pur și simplu distruse prin mărunţire, ca mai apoi lâna lor să fie refolosită, fiind amestecată cu fibre sintetice locale. Ulterior, din această materie primă cu o com-ponentă naturală (a noastră) este fabricat alt gen de covoare. E barbar de real…

În aceste circumstanţe, muzeele fac tot posibilul pentru

a conserva cât mai multe ţesături ornamentale, a cerceta și a promova tradiţia covoarelor. Actualmente, muzeul nostru de-ţine o impunătoare (sub raport istoric, valoric și reprezentativ) colecţie de covoare moldovenești – în jur de 1570. Ce-i drept, între acestea se regăsesc și cele păstrate altă dată în fondurile Muzeului Naţional de Artă a Moldovei (intrate în 1999), și cele din patrimoniul fostului Muzeu de Arheologie și Etnografie al Academiei de Știinţe a Moldovei (intrate în 2008). Muzeul Naţional de Arheologie și Istorie a Moldovei are în patrimoniu peste 200 de piese, iar pe locul trei se situează Complexul Muzeal Orheiul Vechi, cu peste 60 de covoare. Ca să facem un total la nivel de republică, trebuie să mai adăugăm cele 500 de piese conservate de celelalte muzee, raionale și sătești. Deci, la acest moment avem luate la evidenţa muzeală de stat aproximativ 2 330 de covoare vechi ce ţin de secolele XVII-XX. Consider că este un număr mic în comparaţie cu bogata și importanta tradiţie a covoarelor în cultura noastră.

Covoarele înseamnă mult mai mult decât obiecte textile pentru împodobit interiorul locuinţei. Prin intermediul ţesu-tului ales meșteriţele au concentrat în covoare foarte multă informaţie istorică, artistică, socială, prezentând-o într-un

ACTUALMENTE, N-A RĂMAS NICI UN SAT CU TRADIŢII ÎN ALE ŢESUTULUI ÎN CARE SĂ NU FI FOST O ECHIPĂ SAU MAI MULTE DE AGENŢI PENTRU ACHIZIŢIONAREA COVOARELOR. AU FOST CUMPĂRATE CU PREŢURI INFIME SAU SCHIMBATE PE COVOARE PERSIENE ZECI, IAR UNEORI SUTE DE COVOARE DIN ACELAȘI SAT. LA ÎNCEPUT, – CELE MAI VECHI ȘI CELE MAI VALOROASE CA REALIZARE ARTISTICĂ, APOI ȘI CELE MAI TÂRZII, INFLUENŢATE DE DECADENŢĂ. DIN DISCUŢIILE PE CARE LE-AM AVUT ÎN TEREN AM AFLAT CĂ PRIMII COLECŢIONARI AU FOST ITALIENII, APOI TURCII, FRANCEZII, AMERICANII ETC.



limbaj artistic înţeles de toţi membrii comunităţii tradiţionale. Mai puţin aceste valori sunt percepute, înţelese și preţuite la noi acasă acum de cei care moștenesc vechile covoare. Trep-tat, e posibil că și societatea noastră va începe să le uite… Ar putea fi prea târziu să se mai facă ceva. Târziu, în sensul că nu vom avea aceste bunuri culturale, deoarece prea puţine femei mai ţes covoare. Exodul covoarelor basarabene a început în secolul al XIX-lea, dar atunci, chiar dacă și erau scoase peste hotare multe covoare valoroase, la fel de multe erau ţesute. Acum domeniul se pierde irecuperabil, devine istorie.

Cu atât mai preţioasă este fiece ţesătură rămasă în ţară. Dar pentru a le face să lucreze în folosul societăţii, trebuie să schimbăm stereotipul că obiectele vechi sunt inutile. Vechimea înseamnă valoare. Iar obiectele de artă populară din care fac parte vechile covoare sunt la cel mai mare preţ! La cel mai mare preţ, dar nu pentru a le vinde, ci pentru a le păstra aici, acasă. Covoarele merită să fie reconsiderate atât în spaţiul privat, căci dintotdeauna au contribuit la ridicarea prestigiului familiilor în comunitate, cât și în cel public, prin intermediul muzeelor. Orice exponat de muzeu solicită o permanentă supraveghere și îngrijire, iar fiind

vorba despre covor, trebuie să precizez că această grijă e una cu totul aparte.

Materia primă – fibrele de lână –din care e confecţionat, nu este dintre cele mai rezistente, în plus, mai are și un dușman năprasnic, molia, așa încât și noi, muzeografii, la fel ca bunele gospodine, periodic scoatem la aer covoarele. Adică, le aspi-răm, le sorim, le periem, le curăţăm de pete, la necesitate – le restaurăm, le întărim pe pânză. După aceasta le expunem, pentru a putea fi admirate. De fiecare dată expunem alte piese, ca vizitatorii să le vadă cât sunt de frumoase, variate, atractive. Le-am expus și cu prilejul sărbătoririi celor 20 de ani de independenţă ai Republicii Moldova, dat fiind incontesta-bilul fapt că și cultura populară este o piatră de fundament în definirea etnicităţii unui popor.

Ţesutul covoarelor este de vechime imemorabilă în cul-tura noastră. Face parte din devenirea și afirmarea noastră identitară, exprimând elocvent și convingător spiritul creator al poporului. Firește, pe parcursul timpului, meșteșugul ale-sului de covoare a evoluat, trecând prin mai multe etape de ascensiune, regres și revigorare. A asimilat, precum e și firesc, unele influenţe străine, în primul rând, tradiţia covoarelor

CE FACEM CA SĂ PĂSTRĂM ROSTUL COVORULUI TRADIŢIONAL ÎN CULTU-RA NOASTRĂ MODERNĂ? MAI MULTE GENERAŢII AU LUCRAT ENORM DE MULT, PLĂSMUIND O IREPETABILĂ GÂNDIRE ARTISTICĂ ȘI PLASTICĂ, ELABORÂND ȘI ȘLEFUIND MOTIVE ORNAMENTALE SAU COMPOZIŢII ORNAMENTALE, MODELE DECORATIVE. MĂ ÎNTREB ȘI VĂ ÎNTREB: CARE ESTE PREZENTUL ȘI VIITORUL ACESTEI REMARCABILE ARTE, ALTFEL SPUS, A ACESTOR BUNURI CULTURALE, CARE SE ÎNDEPĂRTEAZĂ TOT MAI MULT DE MATRICEA NOASTRĂ? ÎMI RĂSPUND ȘI VĂ RĂSPUND: PREZENTUL ESTE TRIST, VIITORUL ESTE SUMBRU…



orientale, aduse din Turcia. Însă, deja la a doua sau la a treia reluare a acestor motive, ele deveneau de nerecunoscut. Femeile preluau motivele și le transpuneau așa cum simţeau că e mai bine, conform unui ritm local inconfundabil, care păstrează caracterul naţional. Pentru că felul nostru de a stiliza motivele și de a le amplasa în contextul covorului este foarte specific, foarte cald, foarte echilibrat, unul care dă voie motivului să plutească liber pe câmpul înrămat de chenar. Pe când în tradiţia orientală găsim o concentrare enormă și o stilizare sacadată, rece a motivului, specifică felului de a gândi al acestor popoare.

Am trecut și prin alt gen de influenţă. Să zicem, când în a doua jumătate a secolului XIX au apărut în piaţă componenţii chimici de anilină produși de nemţi, care, dorind să-i realizeze cât mai repede și mai profitabil, imprimau pe ambalajul aces-tor vopsele niște modele de covoare, – cum ne-am exprima astăzi, în scopul de a face reclamă producţiei lor. Pentru unele dintre femeile noastre aceste modele au devenit o sursă de inspiraţie. Dar și în acest caz nu a fost o confruntare forţată a tradiţiei, ci o asimilare treptată a unor forme care erau ale timpului respectiv. Adică, ţesătoarea nu avea altceva de făcut

decât să ţină cont de noile motive, pentru că lumea le prefera, însă ea le transpunea în maniera locală a ţărancelor noastre. Și tocmai datorită faptului că tradiţia locală a fost puternică și a fost mereu perfecţionată, îmbogăţită pe seama altor tradiţii, astăzi vechile noastre covoare sunt atât de preţuite pe ma-pamond. Uneori, sunt mult mai preţuite în afara ţării noastre, decât în interiorul ei.

Ce facem ca să păstrăm rostul covorului tradiţional în cultura noastră modernă? Mai multe generaţii au lucrat enorm de mult, plăsmuind o irepetabilă gândire artistică și plastică, elaborând și șlefuind motive ornamentale sau compoziţii ornamentale, modele decorative. Mă întreb și vă întreb: care este prezentul și viitorul acestei remarcabile arte, altfel spus, a acestor bunuri culturale, care se înde-părtează tot mai mult de matricea noastră? Îmi răspund și vă răspund: prezentul este trist, viitorul este sumbru… Actualmente, avem câteva ateliere mici amplasate la Tabă-ra, Orhei, și la Comrat, unde – fiţi atenţi! – se ţes covoare din materie primă adusă din Turcia, după modele turcești. Cele mai frumoase tradiţii ale covorului nostru le continuă doar două meșteriţe: Ecaterina Popescu din Clișova Nouă,

E UN MARE PĂCAT CĂ ASTĂZI, CÂND AVEM EXPERIENŢA ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI, CÂND AVEM ACCES LA ATÂTEA DESCHIDERI TEHNOLOGICE, NU CONJUGĂM PRACTICA MILENARĂ A STRĂMOȘILOR CU ACESTE REALIZĂRI, PENTRU A FACE ȘI NOI LUCRURI FRUMOASE. DE MAI MULŢI ANI COPIEM PE HÂRTIE SAU FOTOGRAFIEM VECHI COVOARE FOARTE VALOROASE CA REALIZARE ARTISTICĂ, DAR CARE SUNT FOARTE DETERIORATE ȘI NU MAI POT FI DEMONSTRATE. PENTRU A PĂSTRA ÎN CIRCUITUL VALORILOR ACESTE MOSTRE DE DESIGN, CE ŢIN DE PATRI-MONIUL NOSTRU CULTURAL, PENTRU CĂ AU FOST CREATE DE MAI MULŢI MEȘTERI, ESTE NECESAR CA MINISTERUL CULTURII SĂ ELABOREZE UN PROGRAM DE STAT PRIVIND SALVGARDAREA ACESTUI PATRIMONIU.



Orhei, și Elena Spinei din Maximovca, municipiul Chișinău. Noile condiţii economice din ultimii douăzeci de ani au

favorizat sau, dacă vreţi, au stimulat dezvoltarea oieritului par-ticular și, astfel, în sate se acumulează mari cantităţi de lână, de pielicele de cârlan, piei de oaie, pe care oamenii nu prea știu la ce să le folosească. În cel mai bun caz, le vând aproape pentru nimic unora, nu se știe cine, care vin să le achiziţioneze numai ei știind pentru ce sau pentru cine. Pentru că timpul ne-a demonstrat – acolo, unde nu lucrează ai noștri, vor veni alţii, din afară, și vor folosi în continuare, pe doar câţiva bănuţi, munca oamenilor de la noi.

E un mare păcat că astăzi, când avem experienţa înain-tașilor noștri, când avem acces la atâtea deschideri tehnolo-gice, nu conjugăm practica milenară a strămoșilor cu aceste realizări, pentru a face și noi lucruri frumoase. De mai mulţi ani copiem pe hârtie sau fotografiem vechi covoare foarte valoroase ca realizare artistică, dar care sunt foarte deterio-rate și nu mai pot fi demonstrate. Pentru a păstra în circuitul valorilor aceste mostre de design, ce ţin de patrimoniul nostru cultural, pentru că au fost create de mai mulţi meșteri, este necesar ca Ministerul Culturii să elaboreze un program de stat

privind salvgardarea acestui patrimoniu. Să plaseze meșterilor comenzi pentru a repeta cele mai valoroase covoare etno-grafice (vă asigur, sunt capabili să le execute foarte bine!), dintre care două-trei să fie expuse în sala de ședinţe a Par-lamentului, două-trei – la Guvern, altele – la MoldExpo, apoi și la ambasadele noastre, pe care le avem în atâtea și atâtea ţări, pentru ca, împodobindu-și cu ele interiorul, prin aceasta să le promoveze în ţară și străinătate ca valori naţionale, căci anume valori naţionale sunt!!!

Acest mod de promovare a lor pe plan naţional și inter-naţional deschide noi căi de revigorare a străvechiului nostru meșteșug și prin contribuţia oamenilor de afaceri – atât de la noi, cât și de prin alte părţi. Acum, mai mult ca oricând, merită să se investească în această activitate. Pentru că n-am întâlnit încă un compatriot care să fie indiferent faţă de covoarele noastre.



MINUNEA

A nins... Și mărul din grădină

E-atât de mândru, solitar

În straiu-i dalb din fulgi-lumină

Cusut cu fi r de-argint stelar,

Încât, privindu-l, zău, îmi pare –

Din slăvi coboară lin-încet,

Încântător ca o visare,

Un falnic, visător poet...

Vin păsări – lume ireală –

Să-i cânte imnuri pe la zori,

Și-n liniștea de basm, astrală,

Mi-e teamă mare uneori

Că vor atinge cu aripa

Din zbor vreun ram fără să vrea,

Și va dispare într-o clipă

Minunea din grădina mea...

Iuliu CÂRCHELAN

755

Auguriada



DORUL

Oriunde-ai fi purtat de soartă,

Nu poţi uita al casei prag:

Aici te-așteaptă doru-n poartă,

Ca pe-un copil prea scump și drag.

În ochii tatălui o lume

S-a spulberat când ai plecat.

Stea luminoasă, al tău nume

E-un veșnic dor nealinat.

Pe-altarul inimii de mamă

E dorul foc mistuitor

Ce arde, taie ca o lamă

În carnea timpului de zor.

Oriunde-ai fi purtat de soartă,

Nu poţi uita al casei prag:

Aici te-așteaptă doru-n poartă,

Ca pe-un copil prea scump și drag...

Și stau părinţii la fereastră,

Ca două lacrime fi erbinţi, -

Pe pânza cerului, albastră,

Icoană vie a doi sfi nţi!...

Iuliu CÂRCHELAN

75557575755

Auguriada


Atunci, când în evoluţia unui gen de artă sau, în genere,

în cultură, dintr-un motiv sau altul, se produce o stagnare ori, și mai rău, o abatere de la fi resc, mai devreme sau mai târziu apa-re un om, uneori și doi, capabili să restabilească, să revigoreze continuitatea dezechilibrată, să

lege timpurile și epocile, să înru-dească generaţiile pentru o vre-me înstrăinate. La momentul pe care îl consideră potrivit, insuși Dumnezeu îi plăsmuiește anu-me pentru această misiune. Lor le rămâne doar să muncească. Și ei muncesc, intuindu-și predesti-narea.


SIMBOLURI

VĂ ESTE DOR DE BUNEI?

OAMENI ȘI VALORIANDREI TAMAZLÂCARU

Acești doi exponenţi ai lui Dumnezeu, despre care mă bucur că pot să vă vorbesc – Victor Botnaru și Nicolae Gribincea, Ma-

eștri în Artă, - fac parte din Tălăncuţa chiar de la începuturile ei.

La acele începuturi, acum trei dece-nii, au venit mulţi, dar, până la urmă, au rămas aceia, care nu au venit întâmplă-tor sau dintr-o simplă curiozitate. Au ră-mas în ciuda faptului că de-a lungul ani-lor nu au fost înţeleși și apreciaţi la justa

lor valoare. Evident, nici remuneraţi. Dar s-au mulţumit cu pâinea spirituală pe care le-a oferit-o din belșug valorificarea folclorului nostru muzical. Gustul acestei dificile preocupări nu poate fi perceput, simţit sau intuit de te miri cine, pentru că și această simţire e un mare dar. Ei îl au cu prisosinţă. De aceea au și rămas până azi la Tălăncuţa. Prin ei, am putut să readucem în circuitul adevăratelor valori ale poporului ceea ce, cândva, alţii au dispreţuit, au neglijat, au negat și au risipit. Ei au crezut în această mișcare

VICTOR BOTNARU A REDAT UNIVERSULUI NOS-TRU MUZICAL UN FOARTE VECHI INSTRUMENT LĂUTĂRESC ȘI, TOTODATĂ, VERITABILUL STIL DE ACOMPANIAMENT AL ACESTUIA. VORBESC DESPRE COBZA VECHE, TRADIŢIONALĂ, CU UN CU TOTUL ALT SUNET, DECÂT CEL AL VARIANTEI APĂRUTE PE LA NOI ÎN ANII SOVIETICI.


SIMBOLURI

de reabilitare a folclorului, au înţeles, înaintea și în ciuda altora că folclorul reprezintă esenţa culturii noastre.

Victor Botnaru a redat universului nostru muzical un foarte vechi instru-ment lăutăresc și, totodată, veritabilul stil de acompaniament al acestuia. Vor-besc despre cobza veche, tradiţională, cu un cu totul alt sunet, decât cel al va-riantei apărute pe la noi în anii sovietici, când ne-au fost impuse domra și bala-lai-ca, iar dacă apărea cumva pe undeva și câte o cobză, era una confecţionată pe aceleași principii străine… Cineva trebuia s-o readucă la viaţă în formula firească, cea care ţine cu adevărat de istoria culturii muzicale autohtone. Eu cred sincer că anume Cel de Sus l-a în-demnat s-o facă anume Victor.

Eu sunt acela care i-a zis: „Tu, care știi să cânţi la vioară, la violoncel, care cunoști griful instrumentelor cu coarde fără de trepte, trebuie să revitalizezi cob-za noastră; crede-mă, nici nu va fi nevoie să depui mari eforturi...”.

De unde această certitudine? De la acea percepţie cu totul deosebită a sunetului și capacitatea sa de a studia minuţios orice lucru de care se apucă - preţioase calităţi, pe care a arătat că le posedă după alăturarea sa la tălănciști.

La Conservator, a reușit să găseas-că, uitată într-un dulap, o cobză, însă aceasta era cu trepte metalice, la fel ca domra și balalaica. Ceea ce s-a întâm-plat la nu prea mult timp după asta, nu poate fi înţeles altfel, decât ca o minune. Câteodată, Dumnezeu face și asemenea minuni.

Într-o zi, aproape de staţia de tro-leibuz de pe strada Mateevici, vizavi de Universitate, a văzut câteva foi de hârtie împrăștiate pe trotuar. Putea să treacă pe lângă ele, să le calce, cum au făcut-o alţii înaintea lui, însă el, involuntar, și-a aţintit privirea asupra uneia. Desenul de pe această hârtie i-a aţâţat curiozitatea. S-a aplecat, a ridi-cat-o, apoi le-a ridicat și pe celelalte. Cercetându-le una după alta, acolo pe trotuar, și-a dat seama că este un model grafic al cobzei lăutărești, cea despre care îi vorbisem eu. Iată așa, cu vreo 30 de ani în urmă, a apărut la

noi, din cele câteva foi de pe trotuar, Școala de Cobză a lui Victor Botnaru.

Mai întâi a studiat cobza el însuși, apoi a impus-o membrilor Tălăncuţei. Ca să se poată apropia definitiv de această nouă dragoste a sa, Victor a urmat as-pirantura la renumitul folclorist Petru Stoianov, iar mai târziu cu Victor Ghilaș, ambii fiind dascăli cu literă mare. Pe de altă parte, și învăţăcelul lor, în virtutea capacităţilor sale, a fost unul singular, unic, urmând să devină și el dascăl de cobză, cel mai bun la ziua de astăzi. Este un muzician fenomenal, un Orfeu al

plaiului nostru, dar, spre deosebire de mitologicul Orfeu, care îi vrăjea pe cei din jur cântând doar la un singur in-strument, la liră, Victor Botnaru cântă la toate, cu excepţia celor de suflat.

Violoncelul este instrumentul lui de bază, pe care l-a studiat la Conserva-tor, iar celelalte – vioara, cobza, chitara, balalaica, ocarina, tilinca, fluierul simplu, fluierul îngemănat, cimpoiul, chiar și pi-anul le-a îmblânzit cu darul său. Arta de a cânta cu măiestrie la toate aceste in-strumente dumnezeiești a demonstrat-o în repetate rânduri pe scenele naţionale

și străine. Ba chiar a inventat el însuși un instrument, pe care i-am sugerat să-l numească victorofon, după exemplul lui Liubomir Iorga cu iorgafonul său. Este un produs al curiozităţii și creativităţii - o îmbinare de câteva instrumente de suflat implantate într-un bostan uscat, din care este scos miezul, și din care iese un sunet și o vibraţie nemaipomenită.

Datorită lui Victor Botnaru, a devenit posibilă realizarea unui mare vis al meu: să readuc la Tălăncuţa stilul de acom-paniament tradiţional. În virtutea aces-tui fapt, am putea spune că, prin ceea

NICOLAE GRIBINCEA ESTE ALTĂ FIRE ȘI, RESPEC-TIV, ALTĂ FAŢETĂ A TĂLĂNCUŢEI. NU A FĂCUT STUDII MUZICALE NICIODATĂ, ALEGÂNDU-ȘI CARIERA DE DANSATOR ȘI CHIAR DANSÂND CÂŢIVA ANI LA „MIORIŢA”. LA TĂLĂNCUŢA, TOT PE LA ÎNCEPUTURI, L-A ADUS VOCEA PUTERNICĂ ȘI EXPRESIVĂ DE TENOR, AUZUL FOARTE BUN, MEMORIA ABSOLUTĂ ȘI DORINŢA DE A ÎNCERCA SĂ LE APLICE ÎNTR-UN CAREVA MOD.


SIMBOLURI

ce face și cum o face, el întruchipează universul instrumental al Tălăncuţei. În general, nu există cântăreţ pe care nu l-ar putea acompania la un instrument oarecare. O știu toţi cei din domeniu și deseori îl solicită să participe la diferite concerte. Face un tot organic, firesc cu orice instrument și cu oricare artist. Ca să vă puteţi da seama de nivelul profe-sional al măiestriei sale interpretative, voi spune că poţi să-l trezești pe neaș-teptate din somn și, peste un minut-două, va lua instrumentul în mâini și te va acompania în tonalitatea necesară. Este un artist mare, cu un gust ales și o estetică rafinată. Însă are și un cusur esenţial: este excesiv de simplu și mo-dest – altminteri, ca și noi ceilalţi, care ne foim în jurul lui sau alături de dânsul.

Nicolae Gribincea este altă fire și, respectiv, altă faţetă a Tălăncuţei. Nu a făcut studii muzicale niciodată, ale-gându-și cariera de dansator și chiar dansând câţiva ani la „Mioriţa”. La Tălăn-cuţa, tot pe la începuturi, l-a adus vocea puternică și expresivă de tenor, auzul foarte bun, memoria absolută și dorinţa de a încerca să le aplice într-un careva mod. La început, n-avea intonaţie, de-oarece, cât timp a dansat, și-a deformat mușchii abdomenului, din care cauză îi tremura vocea.

Credeam că asta îl va descuraja, dar am greșit. S-a întâmplat contrariul: el s-a ambiţionat să scape cu orice preţ de această meteahnă. Atunci când i-a reu-șit, s-a descoperit că are un anumit sis-tem de vocalizare, că simte foarte bine ornamentica melodiei. Acum face tot ceea ce face mai bine decât mulţi dintre profesioniștii cu studii la Conservator sau la Academie, doar cu acele multe daruri de la Dumnezeu, care îl ajută și îl ridică mai sus decât alţii. Ele îl fac să în-cerce, cum deseori ne exprimăm, să cu-prindă necuprinsul. Și izbândește multe.

Dintre acestea multe, volumele Tă-pănuţa cea de aur (cântece pe motiv folcloric pentru copii de toate vârstele, începând de la sugari, cântece și jocuri cu noţiuni și principii de etnopedagogie populară, parte culese în timpul expe-diţiilor, parte compuse chiar de el, în

foto: Ion Dogaru

fotografi i: Marin Iliuț

baza tuturor rigorilor de specialitate) și Învrednicește-mă, Doamne (cântece cu tematică religioasă, versuri și muzică semnate de el) completează în mod esenţial nesecata lui energie creativă și rudenia sufletească cu tot ce ţine de neamul său.

Experienţa de dansator l-a ajutat să-și creeze un stil al său de prezentare scenică, acesta fiind o îmbinare specta-culoasă de cântec și dans. Dar ce fel de dans?! Tot de acolo, din vremile strămo-șilor noștri! Mergând în expediţii – reper-toriul Tălăncuţei din expediţii l-am adus! – uneori, îi întreba pe informatori dacă nu ţin minte vreun dans din tinereţea lor. Unii știau un dans întreg, alţii doar o mișcare-două. Și Nicolae, având școală de notare a cineticii dansului, încetul cu încetul, a reușit să înregistreze cu acele simboluri care fixează figurile, vreo 300 de variante de dans, specifice limbajului nostru coregrafic tradiţional, dar necu-noscute sau foartre puţin cunoscute de generaţiile de tineri: Calipanca, Catin-cuţa, Cărăghiţa, Ciubota, Dubălăreasa, Hulubiţa, Mărunţica, Sfredelușul, Ușanca, Vengherca, Voinava și câte multe altele!

Doar specialiștii în folclor pot perce-pe nepreţuita lor valoare! De aceea, i-am zis și lui: „Nicolae, ești omul cântecului popular, nimeni n-o pune la îndoială, dar nu te îndepărta de dans, pentru că ești și al dansului. Ai putea face atâtea pentru promovarea lui!”. Am ţinut să-l orientez anume în această direcţie, fiind-că, avansând în timp, am pierdut foarte multă substanţă autentică din coregra-fia noastră populară, bogată în dansuri funcţionale, tematice, și, cu regret, lă-sând ca în locul lor să urce în scenă, dar și să se răspândească prin sate formule născocite, modernizate. În ultimii ani, în mod serios de această problemă se preocupă doar Antip Ţarălungă. Sunt extrem de mulţumit că i s-a alăturat și tălăncistul Nicolae Gribincea.

Cei care în seara de 5 noiembrie cu-rent au asistat la serata jubiliară a celor doi, au avut și prilejul să asculte și să vadă ansamblurile de bărbaţi Haiducii (Colegiul de Transport) și Plăieșii (Pretura Botanica), ambele diriguite de Nicolae. Pe parcursul anilor, a organizat pentru

liceeni și tineret mai multe formaţii fol-clorice, inclusiv un ansamblu de mili-tari. Din ceea ce înregistrăm în timpul expediţiilor, selectează ce-i pare mai interesant și promovează, prin interme-diul acestor colective,– de altfel, cum fac toţi tălănciștii,– pentru că propagarea pe toate căile posibile a folclorului mu-zical autentic este una din principalele direcţii ale activităţii noastre. Dar for-maţia care îl reprezintă în totalitate pe Nicolae Gribincea este Plăieșii. El fiind specialist principal cu probleme de cul-tură la Pretura Botanica, a adunat, unul câte unul, mai mulţi tineri talentaţi din acest sector, unii originari de prin sate, deci, nestrăini folclorului muzical, fami-liarizându-i cu dansul și cântecul nostru autentic, anume cel care ne reprezintă cu adevărat matricea artistică. La ziua de astăzi, Plăieșii, pe care îi putem numi și la propriu, și la figurat o valoroasă operă a lui Nicolae Gribincea, are un reperto-

riu vocal și coregrafic inedit, punctul forte fiind dansul. Ca etnomuzicolog, consider că poate fi etalat, fără nici o exagerare, drept unul dintre cele mai bune ansambluri, poate chiar unic, de acest gen, în tot spaţiul românesc. Însuși Nicolae, când apare în scenă, cu musta-ţă, în căciulă de miel, tras ca prin inel, parcă-aș avea în faţa ochilor un prototip al ciobanului din Mioriţa…

Ce-au făcut, de fapt, acești doi mari artiști – Victor Botnaru și Nicolae Gribin-cea? Au redirecţionat spre veșnicie estetica lumii de astăzi. Am putea spune și altfel: ei, prin această autentică creaţie, pe care o reînviază, o scot la lumină din bezna ui-tării, orientează lumea spre originile sale. E ca și cum ne-ar ajuta să-i vedem la chip și la suflet pe buneii și străbuneii noștri, zidiţi în humele străbune.

Și cui oare nu-i este dor de bunei?!


SIMBOLURI

A văzut lumina zilei în Chi-șinău, la 24 noiembrie

1900, și a contribuit atât de fructuos la prosperarea cultu-rii naţionale, încât, deși nu mai este printre noi de șase dece-nii, numele lui nu s-a șters din memoria chișinăuienilor. Ei, în semn de recunoștinţă pentru ceea ce a făcut el pe parcursul vieţii sale, i-au imortalizat nu-mele, dându-l unei străzi din capitala ţării, precum și uneia

dintre cele mai vechi și prestigioase instituţii de învăţământ mediu spe-cial – Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, unde astăzi lucrează fi ica sa, Larisa Neaga. Totuși, i-am mai rămas datori cu ceva: cu grija faţă de moștenirea sa muzicală. Multe din lucrările lui, care ar merita să fi e valorifi cate, se mai prăfuiesc până astăzi în arhive, așteptând să fi e sonorizate, pentru a fi auzite de amatorii de muzică...


tigioas

COBORÂTOR DIN LEGENDĂ

UNUL DE PRINTRE NOI, ACEI DE ALTĂDATĂ…

ADUCERI-AMINTENATALIA ȘMURGUN

Wunderkindul de la Chișinău

Deoarece tatăl lui era conducă-

torul unui mic taraf, am putea spune

că Ștefan Neaga a crescut din fașă

în sunetele muzicii populare, așa în-

cât pe la 5 ani intona după auz orice

melodie. Instrumentul pe care tatăl i

l-a pus în mâini a fost vioara. La 10

ani, împreună cu muzicienii tarafului, a

început să cânte pe la nunţi, cumetrii

și hore. Era greu de crezut că este un

autodidact, într-atât de măiestrit cânta.

Tatăl său percepea însă faptul că, deși

este într-adevăr dăruit de Dumnezeu,

băiatul are nevoie de studii serioase,

de aceea, în 1915, îl înscrie la Școala

de Muzică din Chișinău, specialitatea

pian. La absolvirea ei, tânărul Ștefan

Neaga se angajează în orchestra celui

mai la modă pe atunci hotel „Londra”.

În scurt timp, faima despre acest foarte

talentat pianist s-a răspândit prin tot

orașul. Vine să-l asculte însuși Fiodor

Șaleapin, care pe atunci se afla într-un

turneu în Basarabia, lăudându-i stilul

de interpretare. Destinul i-a fost influ-

enţat în mod hotărâtor de sosirea la

Chișinău a renumitului lăutar Grigoraș

Dinicu. Acesta, profund impresionat

de talentul lui, îl invită să cânte în or-

chestra condusă de dânsul. Dorindu-și

fierbinte noi perspective în cariera sa,

tânărul pianist imediat acceptă această

ademenitoare propunere și pleacă la

București.

Căutarea de sine

Stabilindu-se în capitala Români-

ei, viaţa și activitatea lui iau o turnură

destul de reușită. După ce a transpus

pentru orchestră mai multe melodii

populare moldovenești, el le interpre-

tează cu mult succes în cele mai vestite

restaurante din București, alegându-se

cu un câștig foarte bun. Totuși, deși

își dădea seama că fără acest câștig

s-ar descurca destul de greu, visa la

altceva. Aceste visuri îl aduc, în 1922,

la Academia Regală de Muzică și Artă

Dramatică din București, pe care o

termină cu distincţie. Specialitatea a

studiat-o la renumita pe atunci profe-

soară Emilia Saegiu. În anii de studii,

face primele încercări în componistică,

printre acestea fiind și cunoscutul mai

târziu poem simfonic „Muzicantul orb”,

inspirat din câteva povești japoneze.

Este curios faptul că pentru acest opus

semnat de un muzician „necopt”, încă

student, - dar, printre altele, de acuma

cap de familie și tată al unui fiu – auto-

rului i se decernează prestigiosul pre-

miu „George Enescu”. Și totuși, după

ce definitivează studiile academice, își

dorește alte perspective. Tot mai mult

îl ademenește Parisul. În anii 20 ai se-

colului trecut, acest oraș era considerat

centru al culturii și artei din Europa.

Paris, Paris!...

Patria Champs-Elysees l-a întâmpi-

nat destul de prietenos, oferindu-i mai

multe șanse pentru a-și manifesta apti-

tudinile și cunoștinţele sale în domeniul

muzicii. El evoluează cu succes și ca

pianist (solo), și ca instrumentist în or-

chestra lui Grigoraș Dinicu, dar și în alte

orchestre. În 1937, îi revine onoarea

să inaugureze Expoziţia Internaţională

de la Paris. Numele lui nimerește în

presă. Despre el se vorbește cu interes

în saloanele de muzică ale Parisului.

Toate acestea îl scufundă într-o euforie

plăcută, însă, foarte curând, starea de

euforie i se epuizează, și succesele

încetează să-l mai satisfacă. Anume

acest sentiment de nesatisfacţie îl în-

deamnă să facă ceva și, în 1937, se

înscrie la Ecole normalle de musique

ÎN SCURT TIMP, FAIMA DESPRE ACEST FOARTE TALENTAT PIANIST S-A RĂSPÂNDIT PRIN TOT ORAŞUL. VINE SĂ-L ASCULTE ÎNSUŞI FIODOR ŞALEAPIN, CARE PE ATUNCI SE AFLA ÎNTR-UN TURNEU ÎN BASARABIA, LĂUDÂNDU-I STILUL DE INTERPRETARE. DESTINUL I-A FOST INFLUENŢAT ÎN MOD HOTĂRÂTOR DE SOSIREA LA CHIŞINĂU A RENUMITULUI LĂUTAR GRIGORAŞ DINICU. ACESTA, PROFUND IMPRESIONAT DE TALENTUL LUI, ÎL INVITĂ SĂ CÂNTE ÎN ORCHESTRA CONDUSĂ DE DÂNSUL.

Cu fiica Larisa. Chișinău, 1957



din Paris, pentru a studia în mod apro-

fundat componistica. Acest pas îl face

sub influenţa mai multor compozitori

ai acelei epoci. Pe unii dintre dânșii îi

cunoaște personal. Printre aceștia se

numără și autorul nemuritorului balet

„Petrușka”, compozitorul, pianistul și

dirijorul Igor Stravinski, care trăia la

Paris timp de 20 de ani, colaborând

activ cu trupa renumitului Deaghilev.

Este vorba despre a doua jumătate

a anilor ’30 ai secolului trecut, când

toată Europa era cuprinsă de frămân-

tări, când întreaga lume se afla în pra-

gul unui nou război mondial. În aceste

noi condiţii, arta încetează de a mai fi

o prioritate în societate, cedând locul

unor evenimente politice neordinare.

Nimerit în vâltoarea lor, Ștefan Neaga

tot mai des se surprinde predominat de

gândul la baștină. Simfoniile și noctur-

nele pe care le scrie în această perioa-

dă au foarte multe afinităţi cu muzica

noastră populară, atât de dragă lui. Ca

să fie mai aproape de plaiurile natale,

vine de la Paris la București. Aici este

însă nevoit să depună multe eforturi

pentru a-și găsi ceva de lucru, de ace-

ea se apucă de orice i se propune.

Zbuciumul său din acea perioadă îl

descrie în însemnările pe care le face

zilnic: „ Am fost nevoit să-mi iau rămas

bun de la Glazunov, Rimski - Korsakov

și să trec la tangoul acum la modă.

Dar instrumentistul care nu știe a face

grimase, nu-i poate înveseli pe cei din

jur, n-a fost pe plac… Nici la „Cafe de

Paris” nu m-am menţinut mult. Peste

un timp, am reușit să mă aranjez la

restaurantul „Marseille”, însă din nou

nu pentru multă vreme”. Aceste îm-

prejurări dure l-au impus să devină un

ÎN PRIMELE LUNI ALE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, LUI ŞTEFAN NEAGA I S-A ORDONAT SĂ EVACUEZE STUDENŢII ŞI PROFESORII CONSERVATORULUI DE STAT DIN MOLDOVA. INIŢIAL, EI PLEACĂ ÎN CAUCAZUL DE NORD, DE ACOLO - ÎN ASIA MIJLOCIE, APOI LA SARATOV, UNDE, TEMPORAR, ACTIVEAZĂ ÎN COMUN CU CONSERVATORUL „P. CEAIKOVSKI” DIN MOSCOVA, DE ASEMENEA DISLOCAT ÎN ACEST ORAŞ.

Prezent cu o nouă lucrare în fața colegilor de breaslă, la Uniunea Compozitorilor



pelerin. A cutreierat multe localităţi din

România, ajungând până la Cernăuţi...

Pretutindeni, nu i s-a propus altceva

decât să cânte pe la cafenele...

Compozitor sovietic de formaţie pariziană

După ce, în 1940, a fost procla-

mată Republica Sovietică Socialistă

Moldovenească, Ștefan Neaga decide

să revină la baștină. Aici i se deschid

perspective interesante.Pe parcursul a

câteva luni, la Chișinău este întemeiată

Filarmonica de Stat; Corala „Doina”,

care de acum exista, își intensifică ac-

tivitatea; este creată Uniunea Compo-

zitorilor și fondat Conservatorul. Lui

Ștefan Neaga i se propune să ia în răs-

pundere Catedra Compoziţie și funcţia

de director adjunct al acestei instituţii.

Tot în acei ani, la Chișinău este des-

chisă o școală medie de muzică, iar în

centrele raionale ale republicii – școli de

muzică de 7 ani. Ștefan Neaga trăiește

zile pline de bucurie și satisfacţie: el e

acasă, printre rude și prieteni, și, prin-

cipalul, are un loc de lucru permanent,

care-i oferă posibilitatea să muncească

și să creeze. Amintindu-și de copilărie

și de lăutarii tatălui, compune Con-

certul pentru vioară şi pian „Fantezie

moldovenească”, lucrare ce a marcat

începutul unei noi etape în cariera sa

profesională.

Războiul, Imnul și Ștefan cel Mare

În primele luni ale celui de-al Doilea

Război Mondial, lui Ștefan Neaga i

s-a ordonat să evacueze studenţii și

profesorii Conservatorului de Stat din

Moldova. Iniţial, ei pleacă în Caucazul

de Nord, de acolo - în Asia Mijlocie,

apoi la Saratov, unde, temporar, acti-

vează în comun cu Conservatorul „P.

Ceaikovski” din Moscova, de aseme-

nea dislocat în acest oraș.

Continuând să fie docent al Ca-

tedrei Componistică, Ștefan Neaga,

scriind muzică, experimentează, încer-

când să îmbine două genuri muzicale

– clasica și folclorul. Spiritul lui inovator

Sfârșitul războiului îi inspiră lui Ștefan Neaga ideea unei lucrări despre Ștefan cel Mare. În câteva luni, a reușit să scrie o cantată de mari proporţii pentru soliști, cor și orches-tră. Premiera a avut loc în toamna lui 1945. Multor activiști de partid ridicarea în slăvi a domnitorului Ștefan cel Mare nu le-a fost pe plac, de aceea lucrării i-a fost închisă calea spre scenă. A doua oară ea a fost interpretată (câteva fragmente) doar peste 60 de ani, adică în timpul perestroikăi, în cadrul sărbătoririi a 500 de ani de la nașterea lui Ștefan cel Mare...

Cu orchestra renumitului lăutar Grigoraș Dinicu



trezește interesul cunoscutului com-

pozitor sovietic Aram Haceaturean,

pe care îl cunoaște din anii petrecuţi

la Saratov și de care îl leagă o ade-

vărată prietenie. Inspirat de primele

victorii ale trupelor sovietice pe câmpul

de luptă, Ștefan Neaga compune una

dintre cele mai vibrante creaţii ale sale

– Simfonia „Poemul despre Nistru”.

După încheierea cu succes a operaţiei

Iași-Chișinău, împreună cu studenţii, se

întoarce la Chișinău, unde se include

activ în restabilirea vieţii culturale și

sociale a orașului. Spre bucuria lui, nu

toate lucrurile cereau să fie luate de la

început. Spre deosebire de alte regiuni,

unde situaţia era altfel, în Republica

Moldova s-a reușit să fie păstrate toate

colectivele artistice.

În vara lui 1945, compozitorul Ște-

fan Neaga și poetul Emilian Bucov

sunt angajaţi într-o misiune cu totul

neobișnuită: compozitorul – să scrie

muzica, iar poetul – versurile Imnului

de Stat al R.S.S.M. Imnul creat de

acest tandem este înalt apreciat de

muzicieni, pentru mai bine de 45 de

ani devenind principalul cântec al ţă-

rii. Era foarte melodios și avea unele

tangenţe cu muzica populară. De la

muzicologul Leonid Răilean am aflat

un detaliu curios, dar și semnificativ

în aceeași măsură: în anii când „mai

marele pe ţară” era Ivan Bodiul, într-o

bună zi, imnul a încetat să-i placă. Și,

deoarece autorul lui nu mai era în viaţă,

l-a autorizat „să-l renoveze” pe compo-

zitorul Eduard Lazarev, care, în fond,

l-a deformat, i-a deteriorat structura

muzicală, deci și sonoritatea. Așa sau

altfel, la începutul anilor ’90, acest imn

a fost aruncat la gunoiștea istoriei, ca

și alte însemne ale timpurilor trecute.

Sfârșitul războiului îi inspiră lui Ște-

fan Neaga ideea unei lucrări despre

Ștefan cel Mare. În câteva luni, a reușit

să scrie o cantată de mari proporţii

pentru soliști, cor și orchestră. Pre-

AICI E LOCUL SĂ SPUNEM CĂ FIUL LUI ȘTEFAN NEAGA, GHEORGHE NEAGA, A REUȘIT SĂ REA-LIZEZE VISUL TATĂLUI SĂU, SCRIIND OPERA „GLIRA”. DEȘI NU POATE PRETINDE CĂ AR FI PRIMA NOASTRĂ OPERĂ, TOTUȘI A FOST PRIN-TRE PRIMELE, FIIND MONTATĂ ȘI EA PE SCENA TEATRULUI NAŢIONAL.



miera a avut loc în toamna lui 1945.

Multor activiști de partid ridicarea în

slăvi a domnitorului Ștefan cel Mare nu

le-a fost pe plac, de aceea lucrării i-a

fost închisă calea spre scenă. A doua

oară ea a fost interpretată (câteva frag-

mente) doar peste 60 de ani, adică în

timpul perestroikăi, în cadrul sărbătoririi

a 500 de ani de la nașterea lui Ștefan

cel Mare...

Ultimul dintre lăutari

Perioada postbelică poate fi apre-

ciată ca una dintre cele mai frumoase

în viaţa compozitorului. În familie îi

apare un copil dorit – fiica Larisa, iar

el însuși se află la punctul maxim al

creaţiei. Este fericit, chiar dacă nu

întotdeauna face ceea ce-i dorește

sufletul, chiar dacă uneori este nevoit

să scrie lucrări pe care i le solicită

regimul.

Conducerea îi apreciază înalt ac-

tivitatea. Dovada o face faptul că

este printre puţinii oameni de artă din

Moldova, căruia i s-a conferit Premiul

Stalin…

Și totuși, așa-numita luptă cu cos-

mopolitismul, care s-a declanșat în

anul 1948, nu-l ocolește. Funcţionarii

de la Uniunea Compozitorilor, unde

Ștefan Neaga deţinea funcţia de se-

cretar responsabil, la ordinara plenară

îl învinuiesc de „ pasiune exagerată

faţă de curentele muzicale burghe-

ze”, amintindu-i de anii pe care i-a

trăit la Paris... Situaţia ajunsese până la

mustrare pe linie de partid. Deși, până

la urmă, doar „i s-a pus în vedere”,

această stare de lucruri i-a afectat să-

nătatea, de aici încolo având probleme

cu inima. Totuși, continuă să lucreze la

fel de intens. Scrie muzică, participă

la multe evenimente culturale. Visează

să compună prima operă naţională, la

acest capitol concurând cu un alt com-

pozitor – David Gherșfeld. Cu regret,

nu i-a fost dat s-o facă. În noaptea de

30 mai 1951, suferă un atac de cord

și moare...

Aici e locul să spunem că fiul lui

Ștefan Neaga, Gheorghe Neaga, a re-

ușit să realizeze visul tatălui său, scriind

opera „Glira”. Deși nu poate pretinde

că ar fi prima noastră operă, totuși a

fost printre primele, fiind montată și ea

pe scena teatrului naţional.

Apropo, la fel ca și tatăl său, Gheo-

rghe Neaga a făcut studii foarte se-

rioase în domeniul muzicii (vioară și

componistică - la București, Moscova

și Chișinău) și s-a manifestat în cali-

tate de instrumentist (la Moscova - în

Orchestra Studioului de Operă K. Sta-

nislavski, în Orchestra de Estradă; la

Chișinău – în Orchestra Simfonică a

Filarmonicii), profesor (la Conservatorul

G. Musicescu) și compozitor (a com-

pus creaţii de scenă, vocal-simfonice,

simfonice, instrumentale de cameră,

corale, de film). A fost membru al Uni-

unii Compozitorilor din Republica Mol-

dova, Maestru Emerit al Artei, Laureat

al Premiului de Stat. Deci, avem temei

să afirmăm cu toată certitudinea că și

fiul lui Ștefan Neaga a înscris pagini

frumoase în istoria muzicii naţionale.

La o emisiune radiofonică



Nu poate fi nimic mai soare

Decât un cânt de ciocârlie

În zori, când ies plugari să are

Și să arunce bobu-n glie.

Nu poate fi nimic mai dulce

Ca trilul tău în prag de noapte,

Când vin plugarii să se culce

Cu gândul tot la libertate...

CU GÂNDUL TOT LA LIBERTATE...

...Îmi spuse pasărea:

– Mă lasă

Să zbor din colivie-afară,

Acolo mă așteaptă-o casă,

Un mic popor și-o mare ţară.

Să bucur vreau toată sufl area

Din patria-mi cea aripată,

Vreau să mai văd Carpaţii, Marea,

Să cânt cum am cântat odată.

Am stat închisă luni de-a rândul,

Ca între ziduri de cetate,

Mă îngrozesc ades la gândul

Că pot pieri așa-ntr-o noapte!

E primăvară...

Simt, câmpia

Și codrul verde îmi duc dorul...

Și am vorbit cu ciocârlia,

Trăgând la cușcă, lin, zăvorul...

– Să știi, surato, că în clipa

Când vei zbura din zare-n zare,

Nu vântu-ţi va umfl a aripa,

Ci setea de lumină, mare,

Și dragostea ta pentru neamul,

La care-ai jinduit o iarnă

În casa mea, de după geamul

Umbrit ca a pădurii geană.

Iuliu CÂRCHELAN

757575

Auguriada



AMINTIRI – FLORI OFILITE

Doamne, e-o minune mare

Să te întâlnești din nou

Cu copilăria care

S-a dus val-vârtej-ecou!

Amintiri – magice lire

Sincer m-au înduioșat,

Când în cartea de citire

Am găsit un crin uscat.

Unde? Când? În ce grădină

Să-l fi rupt atunci pripit?

Un capriciu? O lumină

Ce-ntr-o clipă m-a orbit?!

Un simbol? O joacă oare

Cu fetiţa de la bloc?

Am vrut să-i ofer o fl oare,

Semn că e frumoasă foc?

O pornire? O dorinţă?

Moftul unei pasiuni?

Un refuz? Chin? Suferinţă?

Febra marii slăbiciuni?

Amintiri – vise uitate

Pe o bancă într-un parc

Între fi lele de carte,

Ca-ntre parii unui ţarc.

...Amintiri – fl ori ofi lite:

Remușcări, dureri, ispite...

Iuliu CÂRCHELAN

7557575

Auguriada


La 35 km de Chișinău și 15 km de Strășeni, la marginea satului Căpri-

ana, într-o vale pitorească înconjurată de trei coline împădurite, în vecinătatea râuleţului Ișnovăţ, se găsește mănăstirea de monahi Căpriana.La început mănăstirea purta numele Vâșnovăţ, după numele râuleţului din vecinătate, mai târziu s-a numit Că-priana, după numele primului ei stareţ, egumenul Chiprian, unul dintre primii poeţi ai ţinutului.


GHEIZERE SACRE

GHID SPIRITUAL


LIDIA CODREANCA

Nu se știe data exactă

a întemeierii mănăs-

tirii. Se poate judeca

doar după atestările

sale documentare.

Majoritatea lor se opresc la hrisovul

domnesc al lui Alexandru cel Bun de

la 10 februarie 1429, scris în slavonă

și descoperit la mănăstirea Zografu

de la Muntele Athos de către Bogdan

Petriceicu Haşdeu, hrisov în care se

menţionează că domnitorul a dăruit

doamnei Marena și copiilor săi mă-

năstirea Vâşnevăţului, unde stareţ este

Chiprian.

Documentele de până la 1429, des-

coperite de istorici, vorbesc de Poiana

lui Chiprian, de mănăstirea cu hramul

Adormirea Maicii Domnului, construită

acolo de către răzeșii și boierii din satul

Mereni, printre aceștia fiind și fratele

egumenului Chiprian, tatăl Marenei,

viitoarea soţie a domnitorului. Se mai

știe că pe atunci atât mănăstirea, cât

și chiliile erau din lemn, cu vreo 50 de

monahi, o moșie cu câteva sate, o

moară și o prisacă. De la 1429 este

considerată mănăstire domnească.

În 1470, printr-un hrisov domnesc

al marelui voievod Ştefan cel Mare

de la Suceava, mănăstirea Căpriana,

la dorinţa fiicei lui Alexandru cel Bun,

moștenitoarea ei, este închinată mă-

năstirii Neamţ: „Întru pomenirea părin-

ţilor săi Alexandru Voievod și a mamei

sale Marena”.

Mănăstirea, construită din lemn, a

fost devastată și ruinată de mai multe

ori de către tătari și turci. De aceea,

în anii 1491-1496 Ştefan cel Mare zi-

dește din piatră Biserica de vară cu

hramul Adormirea Maicii Domnului,

care, arhitectonic, seamănă cu mănăs-

tirile medievale din Moldova de peste

Prut: Probota (1398), Moldoviţa (1402),

Bistriţa (1407).

Se presupune că aceasta ar fi uni-

ca mănăstire construită de Ştefan cel

Mare pe teritoriul Moldovei dintre Prut

și Nistru. Pomelnicul ei, păstrat până

la 1924, cu „Numele ctitorilor și altor

făcători de bine”, începea cu numele

lui Ştefan cel Mare.

În 1516 mănăstirea este distrusă de

un cutremur. Domnitorul Petru Rareş,

Cu ocazia încheierii lucrărilor, în 1545, domnitorul, împreună cu soţia sa Elena și fiul Ilieș, a dăruit mănăstirii o Evanghelie scumpă, în manuscris pe pergament, cu copertele din scoar-ţă de lemn ferecate în argint aurit și cu o inscripţie făcută de copistul de la Neamţ. Tot ei au mai dăruit mănăstirii moșii și odoare.


GHEIZERE SACRE

în anii 1541-1545, a demolat biserica

Adormirea Maicii Domnului și a reclă-

dit-o pe aceeași temelie. Cu ocazia

încheierii lucrărilor, în 1545, domnitorul,

împreună cu soţia sa Elena și fiul Ilieş,

a dăruit mănăstirii o Evanghelie scum-

pă, în manuscris pe pergament, cu

copertele din scoarţă de lemn ferecate

în argint aurit și cu o inscripţie făcută

de copistul de la Neamţ. Tot ei au mai

dăruit mănăstirii moșii și odoare.

Așa cum avea statut de mănăstire

domnească, mănăstirea Căpriana s-a

bucurat și de grija altor domnitori ai

Moldovei, care i-au făcut importante

danii, devenind ctitorii ei: Alexandru

Lăpuşneanul, fiind din ţinutul Lăpuș-

nei, a dăruit mănăstirii 11 sate cu mo-

șii, păduri, fâneţe și vii; Ioan Vodă cel

Cumplit, Ieremia Movilă, Vasile Lupu,

Eustratie Dabija ș.a.

În 1698, domnitorul Antioh Cante-

mir, fiul lui Dimitrie Cantemir, închină

mănăstirea Căpriana mănăstirii Zografu

printr-un act domnesc în care zice că

„Ștefan-voievod a fost ctitor al sfântului

locaș al Zografului de la Sf. Munte și de

asemenea ctitor și fondator al ambelor

aceste mănăstiri, Căpriana și Dobrovă-

ţul, cari sunt zidite de dânsul. De aceia,

după o bună judecată se cuvine ale

sale către ale sale…”. Această închi-

nare era motivată de faptul că scăzuse

nivelul vieţii monahale, iar monahii erau

cuprinși de lenevie. Atunci mănăstirea

Zografu a trimis monahi și cler pentru

oficierea serviciului divin și pentru ad-

ministrarea bunurilor mănăstirești.

Prima atestare documentară a de-

numirii Căpriana este cea de la 1545.

Numele ei mai este învăluit de presupu-

neri. Se zice că s-ar trage de la numele

primului stareţ al mănăstirii, egumenul

Căprian, sau chiar de la cuvântul căpri-

oară dintr-o duioasă legendă ce duce tot

la Ştefan cel Mare. Legenda spune că

Ştefan cel Mare, odată, întorcându-se de

la Nistru cu oastea sa, după ce alungase

o hoardă de tătari care prădase ţara, în

timpul unui popas făcut pe aceste locuri,

mai exact, într-o poiană pe malul unui

pârâu, ar fi observat venind spre ei o

frumoasă căprioară. Imediat oștenii au

înconjurat-o, pregătindu-și arcurile să

tragă în ea. Văzându-se fără de scăpare,

strâmtorată din toate părţile, înfricoșată,

căprioara, tremurând, căzu în genunchi,

în semn de rugăciune, ca și cum le-ar fi

implorat libertatea. Ostașii ar fi observat

chiar și lacrimi în ochii căprioarei. Atunci

Domnitorul, înduioșat că animalul face

semn de închinăciune, ar fi bănuit că

poate fi un semn ceresc și a poruncit

arcașilor să nu tragă, iar pe locul acela

hotărî să înalţe un altar.

De la întemeierea mănăstirii și până


GHEIZERE SACRE

la 1812, când Basarabia a fost ane-

xată la Imperiul Rus, aproape că nu

s-au păstrat informaţii despre viaţa

mănăstirii. Se știe doar că din 1698

și până la 1813 mănăstirea Căpriana

s-a aflat sub ascultarea mănăstirii Zo-

grafu, bunurile ei fiind administrate de

către clerul și monahii veniţi de la Sfân-

tul munte Athos. În această perioadă

se cunoaște numele unui singur sta-

reţ – Arhimandritul Antim (1775-1811).

După anexarea Basarabiei la Impe-

riul Rus (1812), din 1813 până în 1837

mănăstirea se supune Bisericii ţariste.

Este desprinsă de mănăstirea Zogra-

fu, devenind reședinţă mitropolitană a

Eparhiei Chișinăului și Hotinului.

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bo-

doni, care era și stareţul mănăstirii,

în anii 1818-1820 efectuează un șir

de lucrări importante: este reclădită

Biserica de vară cu hramul Adormirea

Maicii Domnului în locul celei vechi dis-

truse de cutremurul de la 1802. Stilul

ei arhitectonic moldovenesc medieval

este păstrat, deși a fost re-modificată,

făcându-se un adaos începând de la

pronaos și până la ieșire. A fost schim-

bată turla de pe naos, au fost înlăturate

ușile ce despărţeau gropniţa de naos

și pronaos, a fost înălţată o clopotniţă

peste pridvor. În 1812, în apropierea ei,

fusese ridicată clopotniţa cu 9 clopote

aduse din Rusia. Numai unul dintre

ele fiind turnat pe loc, cu o inscripţie

ce denotă că a fost făcut cu cheltuiala

arhimandritului Ignatie de la Sfânta mă-

năstire Chipriana. În 1821 mitropolitul

Gavriil Bănulescu-Bodoni moare și este

înmormântat, într-un cavou de piatră,

chiar lângă zidul Bisericii Adormirea

Maicii Domnului.

Între anii 1837-1873, în urma protes-

tului monahilor atoniţi, mănăstirea revine

sub ascultarea mănăstirii Zografu. Iar

arhiepiscopul își mută reședinţa la mă-

năstirea Hârjauca. În această perioadă

stareţul, egumenul Ilarion (1837-1843),

zidește în 1840 o mică Biserică de iarnă

cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe,

cu un izvor chiar la intrare, și un bloc lo-

cativ cu două beciuri. Arhimandritul Me-

todie (1843-1859) a început construcţia

unui mare bloc locativ în două nivele,

dar n-a reușit să-l termine, pentru că a

decedat. Stareţul, arhimandritul Teoctist

(1859-1860) a sădit în preajma mănăs-

tirii o livadă mare cu arbori fructiferi. În

timpul stăreţiei arhimandritului Cosma

(1860-1882) este dusă la bun sfârșit

construcţia corpului de chilii începută de

stareţul Metodie. Se mai construiesc alte

trei blocuri și zidul de cărămidă din jurul

mănăstirii. Tot el a refăcut iconostasul

din Biserica de vară Adormirea Maicii

Domnului.


GHEIZERE SACRE

La 9 martie 1873 averile mănăsti-

rești din Basarabia sunt secularizate de

către Ministerul de Externe al Imperiului

Rus. Astfel, mănăstirea Zografu pierde

totul. Stareţul Grigorie (1882-1890) a

renovat acoperământul bisericii celei

mari, contribuind și la zidirea Bisericii

de iarnă a schitului Condriţa. Arhiman-

dritul Teofilact (1891-1916) a înălţat

noua Biserică de iarnă cu tot cu hra-

mul Sf. Mare Mucenic Gheorghe în

1903-1905, iar hramul vechii Biserici

de iarnă este schimbat în Sf. Nicolae.

Cu jertfa enoriașilor, a fost procurat

un clopot mare de peste 182 de pu-

duri. A fost reparată biserica veche și

două blocuri mari de chilii. S-a instalat

apeductul. A fost construită o moară,

două hambare mari pentru pâine. În

acești ani mănăstirea a cunoscut o

înflorire spirituală și materială. Pe lângă

mănăstire a funcţionat o școală de co-

piști, în 1905 a fost deschis un Seminar

Teologic.

În 1915, în timpul Primului Război

Mondial, mănăstirea Căpriana este

scoasă de sub ascultarea mănăstirii

Zografu și readusă în supunerea Bise-

ricii Imperiului Rus. Stareţul rus, iero-

monahul Iacov (1916-1918), în timpul

războiului ruso-bulgar și al revoluţiei

ruse, a risipit și a vândut aproape toate

bunurile mănăstirii.

După 1918, așezământul monastic

Căpriana își recapătă statutul de până

la 1698, adică de mănăstire de sine

stătătoare. Prin 1938 se atestă o fru-

moasă perioadă de înflorire,– aici erau

aproape 150 de călugări și fraţi.

Apoi a urmat perioada ateismului

sovietic. La 29 iunie 1940 mănăsti-

rii i-a fost confiscată toată averea. În

1947 a dispărut fără urmă vestita bib-

liotecă a mănăstirii. Ultimul stareţ din

perioada sovietică, egumenul Eugeniu

(1952-1962) a oficiat ultima slujbă re-

ligioasă la 25 octombrie 1962. După

care mănăstirea a fost închisă. Călu-

gării și fraţii au fost alungaţi. Au fost

furate icoanele și podoabele biseri-

cești, clopotele. Biserica Sf. Gheorghe

a fost transformată în depozit. În chilii a

fost deschis un sanatoriu pentru copii

bolnavi de tuberculoză. Iar Biserica Sf.

Nicolae a devenit club sătesc în care

se organizau serate, nunţi, petreceri.

Ca o mărturie vie a tăvălugului

comunist din perioada sovietică este

monahul împovărat de ani, schiarhi-

mandritul Iosif, care, în 1962, după

închiderea mănăstirii Căpriana, s-a

dus la mănăstirea Suruceni. Când

s-a închis și mănăstirea Suruceni, s-a

dus la Chiţcani, iar după închiderea

mănăstirii de la Chiţcani, s-a întors

la Chilia, la părinţi. A fost înrolat în

armată tocmai în regiunea Gorki, în or.

Suhobezvodnâi, unde se găsea lagărul

deţinuţilor cu 145 mii de prizonieri de

război. Timp de trei ani a stat cu auto-

matul în mână, cu Acatistul Domnului

și Paraclisul Maicii Domnului ascunse

în buzunarul de la piept. Era unicul

soldat-monah care se ruga: „Doamne

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

miluiește-mă pe mine, păcătosul, și mă

ajută să termin armata și să nu împușc

pe nimeni.” Se ascundea în camera le-


GHEIZERE SACRE

ninistă, ca să-și facă rugăciunea după

carte, măcar o dată pe săptămână. Se

bucura când nimerea la post noaptea.

Atunci putea să-și facă semnul crucii

și câteva metanii fără să fie observat.

Deja fusese pedepsit pentru semnul

crucii făcut în public.

Timp de 27 de ani mănăstirea Că-

priana a fost închisă. S-a ruinat și s-a

distrus totul.

În februarie 1989 viaţa monahală

este reluată cu stareţul, arhimandritul

Iosif, fost stareţ al mănăstirii Suruceni.

Reconstrucţia începută de el este con-

tinuată de stareţul ieromonah Serafim

(1989-1992). Tot în 1989 se deschide

Seminarul Teologic, care peste doi ani

va fi mutat la mănăstirea Noul-Neamţ.

În 1990 mănăstirea își recapătă 22 ha

din fostele pământuri. Stareţul, arhi-

mandritul Platon (1992-2003), conti-

nuă aceeași muncă de restaurare a

complexului monahal. Intenţionează

să construiască în vecinătatea mă-

năstirii un schit de maici cu hramul Sf.

Muceniţă Varvara. Cu ajutorul miilor

de voluntari și al statului, se adună

importante mijloace financiare pentru

renovarea mănăstirii.

Din 2003, stareţ al mănăstirii Căpri-

ana este arhimandritul Filaret. În aceas-

tă perioadă are loc finisarea lucrărilor

de reparaţie masivă a blocurilor de

chilii, a bisericilor, a zidului din jurul

mănăstirii, a pavajelor din curte. Mă-

năstirea devine un important centru

spiritual ortodox. Aici Sfânta Liturghie

se oficiază zilnic, cu acatiste, tedeu-

muri, paraclise. Se citește neîntrerupt

Psaltirea. Corul bisericesc de bărbaţi,

impunător numeric, cu voci nemaiîntâl-

nite nicăieri în Moldova, este constituit

din seminariști de la Chișinău și stu-

denţi de la Academia de Muzică.

Zilnic, de dimineaţă și până seara

târziu, mănăstirea este vizitată de sute

de pelerini din toate colţurile ţării și de

turiști de peste hotare. Se zice că unii

vin pe biciclete, tocmai de prin Cehia,

și o găsesc după imaginea ei imprima-

tă pe monede. Dacă o admiri numai

cu ochii lor, vei vedea grandoarea și

frumuseţea celor trei biserici, cu picturi

și icoane. Lespezile cu inscripţii de pe

mormintele din curte. Solitudinea, cu-

răţenia blocurilor de chilii cu cerdacele

lor vechi. Clădirea stăreţiei. Eleganţa

și armonia cromatică ce domină în jur:

iarba mereu verde, înviorată de miile

de petunii multicolore, de ţigăncușe

galbene și trandafiri. Aleile pietruite pe

care pășește grăbit câte un monah în

caftan negru sau cu mantie plisată pe

umeri, ușoară ca niște aripi fluturân-

de. Te vei duce să guști și apa de la

fântâna cu căldarea plină și ceașca

alături. Dar nu vei simţi ceea ce trăiesc

vieţuitorii ei. Care își încep ziua odată

cu toaca, înainte de 5.00, fiind che-

maţi de glasul ei ritmic, bătut în lemn,

la rugăciunea de dimineaţă. Numai ei

recunosc semnificaţia bătăilor de clo-

pot: ei știu când sunt chemaţi la Sfânta

Liturghie și când sunt poftiţi la trapeză.

Numai ei știu că orice ascultare se face

cu rugăciune.

Altă viaţă descoperi aici în zilele

obișnuite. Liniștea este atât de largă,

încât se înșiră până spre zarea crestată

de păduri. Cel mai mare zgomot îl fac

cântăreţii voluntari: rândunelele, sticle-

ţii, vrăbiile, hulubii, atrași de arborii înalţi

ai curţii și de turlele celor trei biserici.

Câte o privighetoare caută să acopere

ciocănitul supărător al ciocănitorii, care

nu se vede din cauza frunzișului ce o

ascunde. Din când în când, perechi

de hulubi cu penetul lucitor, în care

scânteiază soarele, taie liniștea cu fâl-

fâitul lor șuierător de aripi, mutându-se

mereu de pe o turlă pe alta, de sub o

streașină sub alta, de pe o creangă

pe alta.

Tot păsările se zbenguie și prin viși-

nii încărcaţi de rod din micul cimitir, ferit

în partea de sus a curţii și parcă uitat

de lume. Acolo liniștea nu mai tace,

vorbește din inscripţiile de pe cruci,

de pe grămada de lespezi acoperite

cu marmură. Nu mai ţine seama de

epoca în care au apărut, nivelează

timpul împreună cu numele incrustate.

Se zice că peste tot, în cimitir, pe unde

calci azi au fost morminte, că pe timpul

sanatoriului sovietic aici pășteau vitele.

Dacă s-ar face săpături, s-ar mai găsi

oseminte de ale monahilor care au slujit

aici, ca și cele descoperite în jurul Bi-


GHEIZERE SACRE

sericii Adormirea Maicii Domnului. Care

au fost adunate și reînhumate aici, cu

rugăciuni și ectenii, într-un mormânt

comun, pe a cărui cruce glăsuiește o

inscripţie recentă: „Cu Sfinţii odihnește,

Doamne, pe robii tăi”. Aici timpul nu se

mai grăbește. Se măsoară cu veșnicia.

Se grăbește numai ceasul mare

și rotund de pe frontispiciul clădirii în

două nivele, cu colonade, făcându-te

să tresari. Se grăbesc vieţuitorii mănăs-

tirii la locurile lor de ascultare. Se gră-

bește o căţelușă cu pete albe pe aleile

cu flori până la ușa Bisericii Sf.Nicolae,

apoi ţopăie nerăbdătoare cu lăbuţele,

așteptând să iasă preotul, care a ofici-

at Sfânta Liturghie, începând cu zorii.

Care mai are până în seară să oficieze

taina cununiei unui șir lung de perechi

de tineri. Să coacă prescurile, să ajute

la tăiatul lemnelor pentru iarnă. Iar că-

ţelușa nu-l reţine, a venit doar ca să-l

salute și să se bucure că nu este uitată!

Îi leagă o veche prietenie:

– Am crescut-o de mică și am dat-o

cuiva în sat. Ea însă, cum scapă din

legătoare, vine și mă așteaptă la scară.

Nu cere mâncare, caută numai vorbă.

Apoi se duce.

Și oamenii necăjiţi tot după vorbă

vin la sufletele curate ale monahilor

acoperiţi de har.

Monahii de aici, deși au fugit de

lume, lumea vine peste ei, de prin sa-

tele din jur și din altele mai îndepărtate,

iar ei, plini de înţelepciunea divină, știu

cum să-i mângâie cu vorba, să le in-

sufle nădejdea, deși, poate că fiecare

dintre ei își are și grijile sale. Grija lor

comună este perioada de iarnă, când

facturile la încălzirea cu gaz ajung până

la 80 de mii de lei pe lună. Se gândesc

tot mai insistent la încălzirea tradiţio-

nală cu lemne. Despre care amintesc

sobele originale acoperite cu teracotă.

Zidul înalt din jurul mănăstirii conţine

și cărămidă făcută de monahi, care, pe

lângă post și rugăciune, au pus în lut

coji de ou și păr de cal, ca să fie rezis-

tentă. Și la zidirea mănăstirii, în pereţi,

se punea lână de oi. Florile din curte

au fost sădite de enoriașe și elevi de

la Pănășești și de la Vorniceni, acolo

unde sunt pământurile mănăstirești,

cu ferma lor de vite, de oi și de păsări.

Oamenii din aceste sate sunt enoriașii

constanţi ai mănăstirii. Cei din Căpria-

na nu prea vin.

Dacă treci dincolo de zidul ce în-

conjoară mănăstirea, pe drumul ce

duce spre pădure la Izvorul lui Avraam,

începi să înţelegi de ce acesta e atât

de înalt. Acolo, la câteva sute de metri

de zid, domină barbaria post-sovie-

tică. Din căsuţele taberei de odihnă

a elevilor a rămas numai amintirea.

Blocul iniţial, conceput pentru activităţi

sportive, pe care mănăstirea intenţiona

să-l ia pentru viitorul schit de maici, din

poieniţa izvorului, a fost distrus înainte

de a fi terminată construcţia lui. Un

singur perete a rămas în picioare cu trei

urme de geamuri. N-a putut fi cărat de

aici nici fundamentul noii clădiri, după

care plânge inima însoţitoarei mele: „La

mănăstire se aduce, nu se fură”.

Iar Izvorul lui Avraam, cu apă tă-

măduitoare, își murmură rugăciunea în

liniștea pădurii. „În sânul pădurii, ca în

sânul lui Dumnezeu!”. Numai oamenii

fără credinţă devin mai indiferenţi decât

turiștii. În vecinătatea izvorului stă să

se prăvale o masă lungă, dărăpănată

și ea, și cele două bănci lungi, parale-

le. Se simte că a fost o pornire foarte

frumoasă. O denotă felul cum este in-

stalat deasupra izvorului acoperișul său

de formă triunghiulară din cărămidă,

cu loc special amenajat pentru vasul

cu apă, pe sub care trece ţeava cu

două robinete laterale. Sus, pe fronton,

e chipul Mântuitorului, din aramă, cu

cununa de spini. Mai jos – un pește.

„Peștele este simbolul creștinătăţii”. Nu

se știe exact de ce apa izvorului este

tămăduitoare. Poate pentru că trece

pe sub rădăcinile copacilor. Poate că

s-o fi pus sfinţenie în ea, tămâie sau

vreo iconiţă făcătoare de minuni. Dar,

un lucru e bine știut de mulţi: folosită

cu credinţă, tămăduiește bolile. Nu

întâmplător i s-a zis Izvorul lui Avraam.

Aici și aerul, și cântul păsărilor, și arborii

au miros de sfinţenie.

În spatele izvorului stă solitară o

răstignire înaltă din lemn, care și-ar

dori o candelă aprinsă. În stânga, sub

rădăcinile dezgolite ale unui ulm bătrân,

descoperi Chilia sihastrului. Mai exact,

tot numai amintirea despre ea – numai

urma ei adânc imprimată în pământ.

„Ce istorie frumoasă mai are mă-

năstirea asta! da ei au scris în cartea

ceea numai date din arhivă…”.

Mă gândesc că noi, cei de azi, pu-

tem prelungi istoria acestei irepetabile

mănăstiri, aflată pe o adevărată gură

de rai natural. În pădure, în preajma

Izvorului lui Avraam, ar putea fi înăl-

ţate niște clădiri asemenea Centrului

spiritual ortodox „Sf. Daniil Sihastru”

de la mănăstirea Durău, de peste

Prut, pentru simpozioane și conferin-

ţe preoţești, pentru tabere de creaţie

a copiilor, cărora, de mici, în timpul

educaţiei prin artă, să li se insufle

și frica de Dumnezeu și atunci vom

avea mai puţină bătaie de cap pe

viitor cu infractorii...

Părăsind această oază spirituală

din zona codrilor Lăpușnei de altă-

dată, intri în forfota cotidiană a lumii

care se înghesuie să urce în micro-

buzul, în care urlă o muzică stridentă

de manele și cântece de pahar, din

care coboară lent un grup de elevi,

veniţi de departe, însoţiţi de un preot.

Printre ei este și un turist străin cu o

carte poștală cu imaginea mănăstirii

Căpriana întrebând: „Speak english?”

Pentru ei, miile de copii care vizi-


GHEIZERE SACRE

tează mănăstirea, și Izvorul lui Avraam

din Poiana lui Chiprian ar fi atrăgător și

mai mult decât tămăduitor. Ar deveni

un adevărat izvor spiritual, povăţuitor

pe calea spre Dumnezeu, dacă acei

care au mijloace financiare l-ar primeni

dându-i și o menire cultural-ortodoxă.


GHEIZERE SACRE

NUCUL COPILĂRIEI MELE

Asemeni unui Hercules

Te înălţai voinic, frumos,

Că păsări veneau într-ales

Să cânte-n raiul tău frunzos.

Veneam în umbra ta și eu,

Copil de joacă, visător,

S-admir făptura ta de zeu

Și să ascult cântarea lor.

Adeseori mă legănai

În zi de Paște și de-Ajun, -

Prieten credincios mi-erai,

Iar eu ţi-am fost un frate bun.

În vârful tău când mă-avântam,

Să sparg fereastră către zări,

Atât de încântat eram

Și-atât de fulger în mișcări,

Încât cu ramu-nmugurit

Am scris pe cerul larg deschis...

Să nu te mire c-ai citit

Întâiul meu poem nescris...

Iuliu CÂRCHELAN

7575

Auguriada



DAR NICI O CLIPĂ...

Nu poţi trăi fără lumina frunzei

Și fără-aroma fl orilor de tei,

De te-ai născut cu zâmbetul pe buze

Și-n sufl et cu vâlvoarea dragostei.

Nu poţi trăi fără de neam și ţară,

Precum fără-adevăr nu poţi trăi;

Când totul e pe cale să dispară,

Destinu-ţi legi de verbul „a iubi”.

Nu poţi trăi fără copii, iubită,

Fără căldura casei părintești,

De vrei să-ncerci a anilor ispită

Și viaţa-n fericire s-o trăiești.

Nu poţi trăi ca puiul sub aripă,

Chiar dacă singur ești sau ești minor...

Nu poţi trăi fără trecut o clipă,

Dar nici o clipă fără viitor!

Iuliu CÂRCHELAN

7575

Auguriada


În imagini - secvenţe din emisiuni și câţiva dintre prota-goniștii minunatului spectacol matinal.


UN JUBILEU FĂRĂ UN AN

FELICITĂRINICOLAE ROȘCA

BUNA, „BUNĂ DIMINEAŢA!”!LA MULŢI ANI!

Oricât de multă dreptate ar avea unii care zic că la Televiziunea Naţională a Moldovei nu prea ai ce privi din cauză că majoritatea emisiunilor, elaborate acolo, sunt proaste sau foarte proaste, eu unul sunt de altă părere. Cel puţin, nu sunt atât de categoric

ca și criticii Televiziunii Publice. Uneori, eu chiar am ce privi la televiziunea noastră. Vreţi - credeţi.

Nu vreţi - cum doriţi…De exemplu, emisiunea cea matinală… cum i se zice… ah, da,

chiar așa și o cheamă - „Bună dimineaţa!”. Dacă se întâmplă să deschid televizorul la timpul potrivit, dacă vocea dulce a unei fete frumoase mă salută cu „Bună dimineaţa!”, pot zice că în ziua ceea întârzii cu siguranţă la muncă, iar o mulţime de treburi le amân pentru altă dată. Fiindcă nu mă pot desprinde de televizor.

Prin asta e și rea emisiunea respectivă, - că e foarte bună!Dacă m-aţi ruga tare, v-aș povesti câte ceva despre fata sau fetele

celea deosebit de frumoase, care ne salută cu „Bună dimineaţa!” în fiecare dimineaţă. Dar, din păcate, nu știu nimic despre dânsele. Nici măcar cum le cheamă… Însă aș putea să vă spun multe despre fiecare actor al acestei piese matinale, pentru că - știţi deja: toţi mi-s dragi și-i privesc zilnic.

Știu, unii vor zice că sunt în mintea copiilor. Pentru că, pretind ei, emisiunea asta este privită exclusiv de copii.

Ei, și! Ce e atât de rău în a fi copil? Și-apoi, să vă spun și eu ceva: dacă aţi observat că emisiunea place copiilor, să știţi că e bună. În chestia asta micuţii sunt barometre mai mult decât exacte!

Tragedia e că plăcerea matinală a micilor telespectatori durează o foarte scurtă perioadă de timp, fiindcă pe unii îi așteaptă grădiniţa, iar pe alţii școala. Și atunci, smulși de lângă ecrane, cei mici dau frâu liber sfintei lor supărări și strigă în glas:

– Da-a, vreau să fiu și eu mare, să nu mă mai duc la școală!În viziunea lor, avantajul celor maturi stă anume în libertatea asta

de a privi „Bună dimineaţa!” până îi apucă „Bună seara!”… Dar nu e chiar așa. Pentru că și maturii se grăbesc cu treburile lor

la fel de mature, lăsând minunata emisiune în seama bunicuţelor și a pisicuţelor. Care, atunci când iarăși se adună cu toţii acasă, încep să le povestească celor dragi ceea ce n-au apucat să vadă cu ochii lor. Desigur, mai mult povestesc bunicuţele…

Iată de ce regret uneori că nu am nici bunicuţă și nici pisicuţă. Norocul meu e că am un nepoţel, care, elev în clasa întâi, află de undeva tot ceea ce nu apuc eu să privesc la „Bună dimineaţa!”. Iar seara îmi povestește și mie.

E o idilă, care, dacă nu ar fi emisiunea „Bună dimineaţa!”, nu ar exista nici ea.

Și-atunci - vă daţi seama cât de tristă ar fi lumea asta?!

P. S. Am uitat să vă mai spun ceva. În formatul actual, emisiunea „Bună dimineaţa!” a împlinit 9 ani. În acest decembrie. Pe 22…


UN JUBILEU FĂRĂ UN AN

þi Ani!La MulLa MulL M Mr J V S D1

2 3 4 5 6 7 89 10 11 12 13 14 15

16 17 18 19 20 21 2223 24 25 26 27 28 2930 31

IANUARIE

L M Mr J V S D1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 1112 13 14 15 16 17 1819 20 21 22 23 24 2526 27 28 29 30 31

MARTIE

L M Mr J V S D1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 1314 15 16 17 18 19 2021 22 23 24 25 26 2728 29 30 31

MAI

D4111825

D6

132027

L M Mr J V S D1 2 3 4 5

6 7 8 9 10 11 1213 14 15 16 17 18 1920 21 22 23 24 25 2627 28 29

FEBRUARIE

L M Mr J V S D1

2 3 4 5 6 7 89 10 11 12 13 14 15

16 17 18 19 20 21 2223 24 25 26 27 28 2930

APRILIE

L M Mr J V S D1 2 3

4 5 6 7 8 9 1011 12 13 14 15 16 1718 19 20 21 22 23 2425 26 27 28 28 30

IUNIE

þi Ani!þi Ani!IULIE

L M Mr J V S D1

2 3 4 5 6 7 89 10 11 12 13 14 15

16 17 18 19 20 21 2223 24 25 26 27 28 2930 31

SEPTEMBRIE

L M Mr J V S D1 2

3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15 1617 18 19 20 21 22 1324 25 26 27 28 29 30

NOIEMBRIE

L M Mr J V S D1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 1112 13 14 15 16 17 1819 20 21 22 23 24 2526 27 28 29 30

30

L

3101724

L

5121926

AUGUST

L M Mr J V S D1 2 3 4 5

6 7 8 9 10 11 1213 14 15 16 17 18 1920 21 22 23 24 25 2627 28 29 30 31

OCTOMBRIE

L M Mr J V S D1 2 3 4 5 6 78 9 10 11 12 13 14

15 16 17 18 19 20 2122 23 24 25 26 27 2829 30 31

DECEMBRIE

L M Mr J V S D1 2

3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15 1617 18 19 20 21 22 2324 25 26 27 28 29 3031

Spunea cineva (și pentru că eraun înţelept, știa bine ce spune!)

că melodiile lui Ion Aldea-Teodo-rovici, exprimate sonor de minunatasa voce, alături de tot atât de minu-natul glas al Doinei, au un mirossacru...L-am întrebat: „Ce este mirosul sa-cru?”, și omul înţelept mi-a explicat:

„Ascultă-i pe Ion și pe Doina! As-cultă-i pe Doina și pe Ion!”...Poate, asta ar fi una din explicaţiileacelui miraculos fapt că FestivalulInternaţional „Două inimi-gemene”cucerește mereu orizonturi noi, di-fuzând acest „miros sacru” până aco-lo, unde mai poate fi găsit cineva,care încă nu l-a cunoscut...

FESTIVAL CU AROMĂ SACRĂ


STELE ȘI CONSTELAȚII

GUTIERA PRODAN DOUĂ INIMI – GEMENE

– Este un Festival al nostru și al tuturor, pentru că în cadrul lui sunt rememoraţi doi artiști îndră-giţi de toată lumea, afirmă Eugenia Marin, mama dreaptă a celor două inimi îngemănate .

– La ediţia din acest an a Festivalului au participat reprezentanţi din 13 ţări, care s-au produs pecele mai importante scene din capitală - cea a Teatrului „Mihai Eminescu” și, respectiv, a PalatuluiNaţional, ne informează cu amabilitatea-i cunoscută doamna Eugenia Ursu, secretar general al Fe-deraţiilor și Cluburilor UNESCO, membru al Comitetului de organizare a Festivalului și membru aljuriului. La toate secţiunile au concurat voci, - unele mai frumoase decât altele. Este foarte impor-tant că nici un participant, fie autohton sau din afară, nu a venit la Festival doar așa, ca să vadă Chi-șinăul, ci să-și etaleze harul și măiestria. Trebuie să vă spun că Festivalul Internaţional „Douăinimi-gemene” și-a dobândit de mult statutul de rampă de lansare în muzica cea mare.

Așa a fost și la actuala ediţie a Festivalului. Membrii juriului și Comitetul de organizare, în fruntecu Eugenia Marin și Cristofor Aldea-Teodorovici, respectiv, director si președinte al Festivalului, aurămas plăcut surprinși de modul în care a derulat el și deja se gândesc la ediţia jubiliară din 2012, lacare, credem, vor fi și mai multe surprize.

Se știe că piesele lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt de o muzicalitate și o expresivitaterară, și ne bucură faptul că aceste cântece sunt promovate de către concurenţi și la alte festivaluriinternaţionale. Prezenţa celor două simboluri ale culturii noastre ne unește prin dragostea pe careau cântat-o ei, ne fac mai buni, mai iubitori, mai apropiaţi unii de alţii. Probabil, asta și este explica-ţia că la toate ediţiile acestui minunat Festival vin interpreţi de pretutindeni, din toată lumea. Darcei mai mulţi sunt de la noi. Fiindcă suntem noi înșine – toţi acei, care îi cunoaștem și îi iubim…

Vă

prezentăm lista

prescurtată a Laureaţilor

Festivalului

„Două inimi-gemene”, ediţia 2011.

1. SECȚIUNEA COMPOZIȚIE:

Premiul I a fost acordat lui Valeriu PAȘA din orașul Bălți, Moldova;

Premiul II i- a revenit concurentei Diana ȘTIRBU din Chișinău;

Premiul III a fost cucerit de Denisa PÂRVU din Călărași, România.

2. SECŢIUNEA INTERPRETARE COPII:

Premiul Mare a fost acordat Cristinei DONCEV din Burgas, Bulgaria;

Premiul I i-a revenit Dianei BRESCAN, Chișinău, și Angelei BÂTLAN, Tecuci,România;

Premiul II a fost acordat concurenţilor: Ștefan ROȘCOVAN, Chișinău, Andreei BRA

GA, Bălți, Moldova, și Dianei JUDELSON, Izrael;

Premiul III a revenit Dianei ZAHARIA, Galați, România, și Anei MUJAILO din Ucraina.

3. SECŢIUNEA INTERPRETARE MATURI:

Premiul Mare a fost acordat lui Cristian PAPANAGA din Chișinău;

Premiul I a revenit concurenţilor: Anton ROȘU, Briceni, și Aurel MALAI, Anenii Noi,

Moldova;

Premiul II a fost câștigat de Moss HAZEȘCIUC din Adâgheia și de Elena ESAIAN din

Armenia;Premiul III a fost acordat Stelei BOŢAN din Orhei, Moldova,

și Dorislavei ATANASOVA, Bulgaria.

#06 / MOLDOVA / NOIEMBRIE – DECEMBRIE / 51

STELE ȘI CONSTELAȚII

BOGĂŢIA

Cântecul privighetorii,

Floarea de salcâm ce-mbată

Cu aroma ei de miere

Inima-mi și fi rea toată;

Trandafi rii ce-mi duc dorul

Cu petalele în rouă

Să-i cuprind, să mă sărute

La-nceput de ziuă nouă;

Zborul lin de rândunică,

Precum undele pe ape

În amiezile de vară,

Când vin cerbii să se-adape;

Firul ierbii ce se-apleacă

Potopit în zori de-o turmă,

Pragul casei care-așteaptă

Revenirea-mi de pe urmă;

Ţara, neamul, graiul mamei,

Împlinirea cea de-o viaţă,

Leagănul copilăriei,

Fiul drag, iubita soaţă, -

Toate sunt – destinul, rostul,

Moștenirea mea cea mare...

Pot s-o dăruiesc vreodată,

S-o împart cu orișicare?

Eu știu: dacă port un nume,

De părinţi mi-a fost dat mie,

Precum dată mi-e de Domnul

Și această bogăţie!

Iuliu CÂRCHELAN

755

Auguriada



E STEAUA MEA DE PAZĂ?

Se lasă-amurgul peste codru. Umbre

Se furișează-agale, moi culbeci,

Învăluind în mantii reci și sumbre

Pământ și ape, arbori și poteci.

Pe drumul care duce înspre stână

Se-aud tălăngi, iar dinspre râu răzbat

Duioase triluri, - salcia bătrână

Și cu privighetoarea stau la sfat.

În liniștea de vis și vrajă plină

Un greier își acordă jos, la râu,

Vioara-n unison cu unda lină

Și adierea lanului de grâu.

Câmpia doarme. În văzduh plutește

Al ierbii șopot îngăimat de vânt.

E noapte. Bezna crește, se-nteţește,

Și tihna se așterne pe pământ.

Dar ce se-ntâmplă? Raza unei stele

Cu fl oarea-i de lumină-a spart un nor,

Străluminând coline și vâlcele,

Și s-a oprit la geamul meu de zor...

E steaua mea de pază? Când și cine

A juruit să fi e-așa mereu –

Cu cât mai mult se-apropie de mine,

Cu-atât mă-ndepărtez de dânsa eu?!

E noapte. Bezna crește, se-nteţește,

Și tihna se așterne pe pământ.

Câmpia doarme, în văzduh plutește

Al ierbii șopot veșnic ca un cânt!

Iuliu CÂRCHELAN

75

Auguriada



STELE ŞI CONSTELAŢII

PAVEL PROCA DIALOG PRINTRE STELE

CEASUL LUMII S-A OPRIT

Era un vers din Alecsandri și un testament din Delavrancea, căci jocul lui era stors din

inima nopţilor cu Vifore și Luceferi, în care moartea caută decepţia și osânda, iar viaţa aco-peră cu boare de legendă adevărul crud, silin-du-l să murmure întruna: „Deziluzie, ce limpe-de e chipul tău...”

PAVEL PROCA: – Scoală, frate, scoală, frate, zorile se-aprind... te-am trezit din somn?IULIAN CODĂU: – Crezi că aici este

și somn?

. P.:P – Te-ai trezit din somn de moarte...U. C.:I – Ca viteazul din poveste?

. P.:P – Hai că-i bună! Ai început-o ovreiește.U. C.:I – Adică?

. P.:P – Răspunzi la întrebare cu altă întrebare. U. C.:I – Zi „mersi” că nu debitez în idiș,

ivrit, ebraică și celelalte...

. P.:P – Ai devenit poliglot?U. C.:I – De nevoie. Știi câţi iudei sunt

aici?

. P.:P – Bănuiesc... Am răsfoit Biblia.U. C.:I – Citește-o că-ţi va prinde bine

la „examene”... Jure divina.

. P.:P – Lasă aluziile netrebnice... Hai să trecem la ale noastre.U. C.:I – Aici toţi și toate-s ale noastre.

. P.:P – Te cred. Cum ai ajuns? Cu

cine te-ai întâlnit?U. C.:I – Cu ai noștri și ai ne ai noștri.

Ţi-e dor de Mihai Ciobanu?

. P.:P – Mi-e dor. Ce face?U. C.:I – Prinde pește cu fatca. Pești-

șori de aur. Îi prinde și-i aruncă în apă.

Un heleșteu de aur...

. P.:P – Nu-i ispitește de cele trei po-runci sacramentale?U. C.:I – Nu. A scăpat, în sfârșit, de

grija banilor. Și de mizerie. La ce bun

să chinuie peștișorii?

. P.:P – Prinde aur fără Andrei Mora-ru și Vasile Buzatu? U. C.:I – Aș! Nu se despart, de cum

s-au întâlnit. Fraţi siamezi. Parteneri

de vecie. Pun la cale turnee „la ţară”.

Cu „Vivat Cuţulea!” de Gheorghe Ma-

larciuc. L-au luat și pe Andrei Cuciuc

în trupă.

. P.:P – Bine au făcut! Tot de-al nos-tru. U. C.:I – Aici străini nici nu-s.

. P.:P – Asta vă mai lipsea. Avem destui acasă.

– A TRECUT, CU SUCCES, „CARANTINA” ȘI MIHAI GRECU, BĂLŢEANUL. SĂDEȘTE BUTAȘI DE VIE, POMI ȘI FLORI. GRĂDINA RAIULUI E MAI DIN RAI DE CÂND A VENIT EL. HARNIC, DE SE CRU-CESC ÎNGERII. ION GHEORGHIŢĂ SCRIE O PIESĂ NOUĂ – „DIMITRIE CANTEMIR-2”.

În spectacolul „Doi morți vii”



U. C.:I – Vitalie Baltag cu Pavel Savin

traduc piesa în nu știu ce limbă. Zic

că-i mare secret de stat... adică de rai.

Deștepţi foc, smash eroii.

. P.:P – Emil Dodiţă e tot plin de voie bună?U. C.:I – Comediant, dom’le! A arun-

cat cravata. Și-a pus papion și frac.

S-a îndobrit cu Aurel Scobioală. Unul

prujește snoave teatrale, altul răstoar-

nă „Ulciorul cu pătăranii” scriitoricești.

Stan și Bran. Aplauze, flori...

. P.:P – Și banchete!U. C.:I – Aici nu se dughește! Se cântă

cu mintea trează.

. P.:P – Nu-mi vine a crede...U. C.:I – Vei veni și vei vedea.

. P.:P – Ospitalier mai ești, maestre!U. C.:I – A trecut, cu succes, „caranti-

na” și Mihai Grecu, bălţeanul. Sădeș-

te butași de vie, pomi și flori. Grădina

raiului e mai din rai de când a venit

el. Harnic, de se crucesc îngerii. Ion

Gheorghiţă scrie o piesă nouă – „Di-

mitrie Cantemir-2”. Ion Creangă, Vlad

Ioviţă și Gicu Vodă caută alt paznic la

„porţile raiului: tot cu turbincă, dar să

nu-l mai cheme Ivan”. Anatol Codru a

căzut de acord, cioplind verdictul pe

PIATRA DE CITIRE.

. P.:P – Ai amuţit? Cam lungă pauza. Aștepţi reacţia publicului?U. C.:I – Pe naiba! Doamne, iartă-mă

că am spus o neghiobie. Vocabular

pământesc. Nicolae Corlăteanu și Ion

Osadcenco sunt de acord cu mine:

„Buruienos mai vorbiţi pe Terra voas-

tră...”

. P.:P – Vorbește, vorbește... Te as-cult atent. Schimb de experienţă...U. C.:I – Vasile Tăbârţă, Iacob Burghiu

și Ion Popescu îmi tot dau târcoale.

. P.:P – Vreo ofertă de film? U. C.:I – Ai ghicit. Leonid Mursa i-a

smuls din taclale și i-a pus la muncă.

Scriu un scenariu după toate piesele lui

Ion Puiu. Au zis că-i gata. Caută echipă

de filmare.

. P.:P – Cine-l montează sau cum se mai spune pe la voi? U. C.:I – Iacob cu Ion... Cu Popescu,

măi, nu cu dramaturgul! Vasica va juca

toate rolurile centrale, secundare și epi-

sodice. Pe mine și pe Gheorghe Haso

ne-au boierit în „masovkă”. Bagabonţi.

Ion Podoleanu le-a zis „zăbăloși”. Pen-

tru mine-s frumoșii nebuni ai marelui

cer. Quot capita, tot sensus, cum spun

amicii mei romano-latini.

. P.:P – Cu actori din alte teatre te întâlnești?U. C.:I – Zi și noapte.

. P.:P – Aveţi și nopţi acolo? Nopţi albe?U. C.:I – De unde? Așa veni vorba. Ilie

Todorov nu se dă dus de lângă Gogol.

Îl descoase întruna. Și notează ceva

pe un pergament. Face mizanscene

și râde ca un zălud: „Acum de m-aș

vedea pe scena „Luceafărului” – le-aș

arăta cine-i Nikolai Vasilevici!”. Quot

erat faciendum.

. P.:P – S-a împăcat cu Sandri Ion Șcurea?U. C.:I – Camarazi la cataramă! Ne-

despărţiţi în clipele de răgaz. În cele de

creaţie Şcurea e în altă „bandă”.

. P.:P – Cu cine?U. C.:I – Cu Emil Loteanu, Grigore Gri-

goriu, Mitică Caraciobanu și Petrică

Teodorovici.

. P.:P – Șatra cu lăutari urcă la cer? U. C.:I – Unde să mai urce, dacă-s în

cer? Pasc o herghelie de cai pursânge.

Cu Barbu Lăutarul după ei. Când înce-

pe a psalmodia Caraciobanu: „Lume,

lume...”, bocesc și arhanghelii.

. P.:P – Cu Barbu, nu cu Serghei Lunchevici? U. C.:I – Lunchevici nu se dă rupt de

lângă Ciprian Porumbescu. Îi tot cântă

„Balada”, compozitorul schimbă ceva

și dirijorul o ia de la început. El – la vioa-

ră și Nicolae Sulac – din gură. Apostolii

își șterg lacrimile cu toiegele. Quo ad

hoc.

. P.:P – Apropo, Veniamin Apostol e tot în ceata voastră? U. C.:I – În a cui poate să mai fie? Ve-

niamin, Anatoli Efros și Aleksandr Vam-

pilov „vânează raţe”. Și, când ajung la

concluzia unanimă că au dibuit codul

spectacolului, apare, dintr-un nor, far-

mazonul de Gheorghe Cincilei, anali-

zează, argumentează, critică totul de-a

– ILIE TODOROV NU SE DĂ DUS DE LÂNGĂ GOGOL. ÎL DESCOASE ÎNTRUNA. ȘI NOTEAZĂ CEVA PE UN PERGAMENT. FACE MIZANSCENE ȘI RÂDE CA UN ZĂLUD: „ACUM DE M-AȘ VEDEA PE SCENA „LUCEAFĂRULUI” – LE-AȘ ARĂTA CINE-I NIKOLAI VASILEVICI!”. QUOT ERAT FACIENDUM.

Iulian Codău și Glebus Sainciuc cu nepoțica



valma, își pune aripile și... zburat a fost.

. P.:P – Montaţi și spectacole? U. C.:I – Montăm. Să nu uităm profe-

sia. Eugen Platon își încearcă norocul

pe lângă Maria Cebotari. Alexandru

Fedco e manager și impresar. Efim

Lazarev, Eugenia Todoraşcu și Spiru

Haret, împopoţonaţi în straie marină-

rești, îl pândesc pe Todorov prin toate

colţurile raiului și-l iscodesc, dându-și

ghionturi: „Acum crezi în „tragedia

noastră optimistă”, colega?”. Quot erat

demonstrandum.

. P.:P – Nu te-ai lăsat de latină nici aici...U. C.:I – Cum să mă las! Abia am înce-

put s-o studiez „capital”.

. P.:P – Iar de unul singur? U. C.:I – Ba bine că nu! Am un profe-

sor-magistru!

. P.:P – Caligula? U. C.:I – Pușchea pe limbă! Eugeniu

– ION CREANGĂ, VLAD IOVIŢĂ ȘI GICU VODĂ CAUTĂ ALT PAZNIC LA „PORŢILE RAIULUI: TOT CU TURBINCĂ, DAR SĂ NU-L MAI CHEME IVAN”. ANATOL CODRU A CĂZUT DE ACORD, CIOPLIND VERDICTUL PE PIATRA DE CITIRE.



Ureche. Marele corifeu – Eugeniu Ure-

che! Tocesc aforisme, fraze înaripate,

monologuri celebre de mi se topeș-

te limba în gură: „Quousque tandem

abutere, Catilina, patientia nostra? O

tempora! O mores!” În curând trecem

la limba greacă.

. P.:P – Faci notiţe pe nojiţe?U. C.:I – De ce le-aș face? Am manuale

berechet.

. P.:P – Unde?U. C.:I – În bibliotecă. Vasile Constantin

e mai marele pe tomurile raiului. Ca și

la UNITEM, pe timpuri.

. P.:P – Și moșu-său ce mai izvodeș-te? U. C.:I – Nea Costache Constantinov,

Matei Millo și Miluţă Gheorghiu îi pre-

zintă lui Vasile Alecsandri „Chiriţele”. Ai

văzut vreodată cum râde „cu clăbuci”

un poet-ministru, un poet-academici-

an, un poet-diplomat, un poet-„rege-al

poeziei”?

. P.:P – Nu...U. C.:I – Vino și vezi.

. P.:P – Mulţam pentru invitaţie.U. C.:I – Pentru puţin – cum vă ex-

primaţi voi, pământenii. Pe Valeriu

Cupcea l-am zărit de câteva ori.

Plămădește un recital regizat de

„bădiţa Mihai”. A mai avut câteva,

dar acesta, spun spectatorii cu ve-

chime, va fi „jos pălăria!”. Ion Al-

dea- Teodorovici a compus muzica.

Divină! Deși aici totul e divin... Lazăr

Dubinovschi l-a pus pe Eminescu

în locul lui Puşkin pe Aleea Clasi-

cilor noștri. Pictorul Mihai Grecu și

sculptorul Tudor Cataraga ctitoresc

paraclisul „Nu credeam să-nvăţ a

muri vreodată.”

. P.:P – Să dea Domnul...

U. C.:I – Domnul e cu noi.

. P.:P – Uitasem...U. C.:I – Vine timpul și o să ţii minte.

. P.:P – Iar o-ncepi?U. C.:I – De profundis clamat.

. P.:P – Bun profesor de latină ai! An-drei Băleanu e tot trist?U. C.:I – Trist cu nenea Iancu Caragi-

ale.

. P.:P – Și-au dat „zdraste”? U. C.:I – Chiar a doua zi. Pun hojma la

cale niște „nopţi furtunoase” și niște

„momente” îndrăcite – iartă-mă, Doam-

ne! – de-și astupă sfinţii ochii cu urechi-

le. „Iunion”, stimabile!

. P.:P – Pacea și veselia vă înconjoa-ră pe-o gură de rai.U. C.:I – Da... Am avut și una, și alta

până...

. P.:P – Până când? U. C.:I – Până a venit Vasile Pascaru.

– BORIS HARCENCO M-A TIPĂRIT PE UMĂR ȘI A SPUS CĂ-I BUNIȘOARĂ. DE NU MĂ GRĂBEAM „CU ȘATRA LA CER” – PUTEA FI ȘI MAI BUNIȘOA-RĂ. „GÂNDURILE TRUNCHIATE” LE-AU PLĂCUT TUTUROR.



Cum s-a înălţat, cum a și început filme-

le despre războaie, revoluţii, eliberări...

Sapă cucernicii tranșee și cazemate,

de le plâng de milă și cei din iad.

. P.:P – Dumneata nu ţărnuiești?U. C.:I – Nu. „Eu îmi apăr sărăcia și

nevoile, și neamul...” Glumesc. Am stat

odată la sfat cu „bardul de la Mircești”.

Mi l-a lăudat pe Alexandru Lăpuşnea-

nul. Rolul, nu pe domnitor!

. P.:P – Cu voievodul te-ai întâlnit? U. C.:I – Am și discutat. L-a poftit și pe

Ioan Vodă cel Cumplit. Primul zicea că

piramida de capete trebuie să fie nu din

47 de tidve, ci de două ori mai mare. Al

doilea a căzut de acord. Cu o condiţie:

ciocoii să nu fie decapitaţi, ci legaţi de

cozile cămilelor. Au o herghelie întreagă

pentru acest „bairam”.

. P.:P – Tot nu pot uita trădarea și trădătorii...U. C.:I – Păcatele se iartă, trădările – ni-

ciodată!

. P.:P – Ai vorovit și cu Măria Sa Ște-fan? U. C.:I – Încă nu. Delavrancea îi citește

o piesă nouă. I-a plăcut titlul lui Val

Butnaru – „Apusul de soare se amână”.

Marele Domnitor e de acord: trebuie

amânat! Cu această ocazie Alexandru

Plămădeală modelează altă statuie.

. P.:P – Tot cu turcii se războiește?U. C.:I – Nu. Cu osmanlâii s-a împăcat.

Se bate cu acei care i-au furat Muntele

și Marea.

. P.:P – Ne-au furat... U. C.:I – I-au furat! Lui i-au furat! El le-a

cucerit! El le-a apărat! Noi am dat până

și Nistrul.

. P.:P – Avem de unde da...U. C.:I – Lui să i-o spui, papugiule!

. P.:P – Nu ai răbdare să mă vezi le-gat de coada cămilei?U. C.:I – Ba am. Glumesc. Aici toţi glu-

mesc. Se iartă și se împacă...

. P.:P – Chiar și la petreceri?U. C.:I – Cu ambrozie și nectar mintea-i

lucidă mereu, zurbagiule.

. P.:P – O fi, dacă zici. Cum ţi-a părut cartea „Teatru pe roate”? U. C.:I – Boris Harcenco m-a tipărit pe

umăr și a spus că-i bunișoară. De nu

mă grăbeam „cu șatra la cer” – putea

fi și mai bunișoară. „Gândurile trunchi-

ate” au plăcut tuturor.

. P.:P – Ambele vorbesc despre noi... U. C.:I – Despre noi, nu zic ba. Dar în

hârţoagele mele erau mai palide.

. P.:P – Fiat lux! U. C.:I – O dai și tu pe latinește! Nu-i

prea devreme?

. P.:P – Ebraica încă nu am învăţat-o. U. C.:I – Nici nu-ţi trebuie. Învaţă ro-

mâna. Eu, aici, o studiez dăscălit de

ilustrul Eugen Coşeriu. Victor Ciutac îi

citește lui Grig Vieru „Exilaţi în umilinţă”

și „Povestiri de acasă”. Vasile Vasila-

che și Serafim Saka îl redactează din

mersul cititului. Anatol Pânzaru, Victor

Odagiu și Anatol Burlacu sunt la o stro-

pitură de busuioc de mine. Deschidem

stagiunile fără a le mai închide. Pentru

noi toţi cei de aici, CEASUL LUMII S-A

OPRIT.

Iulian Codău cu micii săi spectatori



Absolvent al facultăţii de istorie și fi lologie a Institutului „Ion Creangă”, 1960. Absol-vent al facultăţii de actorie a Conservato-

rului „Gavriil Musicescu”, 1964. Discipol al celebrului regizor, pictor și scenograf Nikolai Akimov. Un sfert de veac re-

gizor la Teatrul Academic „A.S.Pușkin”. Se spune că soarta creaţiei regizorale este

una dintre cele mai paradoxale: strălucește ca Steaua Polară călăuzitoare prin negură și

se risipește ca pâcla, devorată de razele soare-lui-răsare. Carul Mic al lui Andrei Băleanu s-a

dovedit a fi mai mare decât Carul Mare al opozanţilor săi. Spre regret, în fi nal

s-a metamorfozat în car funebru. Tea-trul este unul dintre cele mai triste lo-curi din lume. După căderea cortinei, după ce apun ultimele luminiţe ale refl ectoarelor, scena devine necropolă.

Cripta personajelor care cu ceva clipe în urmă erau vii: iubeau, urau, iertau, râ-deau, plângeau. Cavoul lui Andrei Bă-

leanu e scena Teatrului Academic. A fost nevoit să monteze și piese proaste pentru a

se apropia de piese deștepte. Ultimele l-au înso-ţit, îndoliate, până la cimitirul Eternitate.

a Instvent

rulual N

gizorSe sp

una dica Steau

se risipeșlui-răsare

doveal o

s-atrcdre

Cîn de

leannevoi

se apropia ţit, îndoliat


i fi lolooggggiiiiieeee 0 Ab


CINEVA, ÎNTRE DOUĂ EMISFERE...PAVEL PROCA


În toamna anului 1987 ne-am

întâlnit la Kiev. La Festivalul Uni-

onal Proza pe scenă. Locuiam

în hotelul Moskva. Zece zile am

colindat străzile vechii metropo-

le. Zece seri am aplaudat spectaco-

le, montate de Edmuntas Nekroşius,

Temur Ciheidze, Henrieta Ianovskaia,

Andrei Borisov, Anatoli Vasiliev... Zece

nopţi l-am ascultat, l-am preţuit, l-am

admirat. În toamna anului 1992 ne-am

întâlnit la București. La Festivalul Naţi-

onal Ion Luca Caragiale. Locuiam în

hotelul Dorobanţ. Zece zile am colindat

străzile Micului Paris. Zece seri am

aplaudat spectacole, montate de Tom-

pa Gabor, Silviu Purcărete, Alexander

Hausvater, Nicolae Scarlat, Alexandru

Darie. Zece nopţi l-am ascultat, l-am

preţuit, l-am admirat. Neuitatele mo-

nologuri nocturne le-a publicat, mai

târziu, în presa republicană. Răscolind

prin cotloanele memoriei, încerc să

mai fiu o dată spectatorul pledoariilor

rebelului teatralist basarabean (Eu sunt

român basarabean, stimabile!).

HOTELUL „MOSKVA”.– Teatrul e o comunitate de dez-

moșteniţi, în care mă descopăr pe mine în alţii și îi descopăr pe alţii în mine. E o gintă spirituală, legată

printr-o durere. Teatrul, care mi-a produs atâtea dureri, necazuri, atacuri de cord... mi-a dăruit, cu bunăvoinţă, destule stagiuni noro-cite, dând adânc sens vieţii mele. Anume în teatru m-am întâlnit cu adevărat și cu Gogol, și cu Caragia-le, și cu Shakespeare, și cu Anouilh, și cu Despot-Vodă. Detest cârmacii ideologici care șterg la repezeală, cu buretele jegos, tot ce a fost via-ţa noastră în teatru și teatrul vieţii noastre. Uneori ne facem a uita că avem cu toţii destule păcate. Prin „toţi” am în vedere și actorii, și regizorii, și dramaturgii, și criticii. Cu timpul, am pierdut frumuse-ţea cuvântului scenic. Splendoa-rea cuvântului românesc. Dar și cultul actului scenic. Întruna dăm vina pe crize. Financiare, spiritu-ale, istorice. Uităm că de la Eshil încoace teatrul e în veșnică criză. Ce-i drept, în anumite perioade de timp mai răzbăteau, ca firul ierbii prin asfalt, câte „O noapte furtu-noasă”, câte o „Ciocârlie”, câte un „Revizor”, câte un „Solo pentru orologii”, câte un „Azil de noapte”, care încercau să destrame vechile clișee repertoriale.

Hamlet i-a spus lui Claudiu, prin

teatru, ceea ce nu putea să-i spună

prin grai viu, direct. Andrei Băleanu,

ÎN TOAMNA ANULUI 1992 NE-AM ÎNTÂLNIT LA BUCUREȘTI. LA FESTIVALUL NAŢIONAL „ION LUCA CARAGIALE”. LOCUIAM ÎN HOTELUL „DOROBANŢ”. ZECE ZILE AM COLINDAT STRĂZILE MICULUI PARIS. ZECE SERI AM APLAUDAT SPECTACOLE, MONTATE DE TOMPA GABOR, SILVIU PURCĂRETE, ALEXANDER HAUSVATER, NICOLAE SCARLAT, ALEXANDRU DARIE. ZECE NOPŢI L-AM ASCULTAT, L-AM PREŢUIT, L-AM ADMIRAT.

Familia Băleanu în Grădina Publică „Ștefan cel Mare”



prin teatru, a asistat la topirea propriei

biografii. Iluzia, care îl arunca pentru o

clipă în altă lume, s-a volatilizat, con-

vingându-l că mizeria în care vieţuim

e un teatru. Spectacolele sale, puţine

la număr comparativ cu producţiile

scenice ale altor colegi de breaslă, au

fost turnesolul melancoliei și consolării

noastre.

Trebuie să mă apuc să mor! repeta

adeseori Lucia Sturza Bulandra. Nu

vreau să mă apuc să mor! scrâșnea

Andrei Băleanu. Nu s-a ţinut de cuvânt.

Visând o viaţă la fondarea Teatrului Na-

ţional, a ajuns să nu monteze nimic pe

scena Teatrului Naţional, întemeiat pe

rămășiţele Teatrului Academic. Ultimul

său spectacol, O noapte furtunoasă,

a vestit apusul teatrului „A.S.Pușkin”.

Gardul decorativ al scenografului Petru

Bălan a fost înlocuit cu un stobor deloc

decorativ, înălţat în jurul fostei prima

scenă republicană. Vitalie Rusu, Mihai

Curagău, Margareta Ureche, Valeriu

Cazacu, Constantin Adam, Margareta

Pântea, Nicolae Gherec, în frunte cu

rebelul regizor, au înnoptat caragialește

pe scena Palatului Feroviarilor. Acolo

s-a jucat de câteva ori și Minodora

lui Andrei Strâmbeanu. Plecau ciocoii

vechi de pe arena politică și veneau

negustorii noi pe arena politică.

Peste câţiva ani a reluat Noaptea...

pe scena Palatului Republicii cu acto-

rii-șomeri ai fostului academic. Nu i-a

fost dat s-o scoată la rampă. Pe ultimul

drum a fost petrecut din vestibulul co-

nacului bodiulist. Nu din foaierul noului

Naţional. Veniţilor la putere nu le ticnea

mireasma de tămâie. Scena nouă nu

avea nevoie de regizori. Avea nevoie

de vasali. Andrei Băleanu nu a fost

niciodată vasalul nimănui.

HOTELUL „MOSKVA”.– De-a lungul anilor Acade-

micul s-a transformat într-un tăvălug de strivit talente. Înclin să cred că în cadrul colectivului au existat, în permanenţă, două orientări teatrale contradicto-rii. Pe una aș califica-o „pro-letkultistă”. Pe alta – „naţională”. Exponenţii acestor convingeri nu au fost întotdeauna consecvenţi. Umblau ca sita la cumătră, din-tr-o parte în alta. Doar maestrul Eugeniu Ureche era intransigent. Până la urmă am ajuns în situ-aţia când drept „autentică artă moldovenească” ni se oferea, pe tava cu prosop, politici culturale de sorginte stalinistă. Socialistă

– DETEST CÂRMACII IDEOLOGICI CARE ȘTERG LA REPEZEALĂ, CU BURETELE JEGOS, TOT CE A FOST VIAŢA NOASTRĂ ÎN TEATRU ȘI TEATRUL VIEŢII NOASTRE. UNEORI NE FACEM A UITA CĂ AVEM CU TOŢII DESTULE PĂCATE. PRIN „TOŢI” AM ÎN VEDERE ȘI ACTORII, ȘI REGIZORII, ȘI DRAMATURGII, ȘI CRITICII.

Victor Ciutac, cu fiica sa Doinița, în mijlocul familiei Băleanu

Andrei Băleanu cu cei doi feciori - Lucian și Dan



după conţinut și naţională după formă. Tâmpenii ideologice. Ce-i drept, cu asemenea „argumente știinţifice” destui carieriști au obţinut distincţii guvernamenta-le, titluri onorifice, credit parti-nic. „Fantoma românismului” era perfecta lor armă ce lovea fără greș. Era suficientă o singură aluzie, un singur denunţ și „oaia

râioasă” ajungea stigmatizată la stâlpul infamiei. Am fost de mul-te ori în rolul acestei „mioare”, așa că știu ce spun.

Andrei Băleanu era mult prea mare,

ca să poată încăpea într-un teatru de

buzunar mic. Fie și bun. Era mult prea

citit, ca să schimbe eroii lui naţionali

pe eroii lui Dumas. Nu pentru că nu

i-ar fi plăcut mușchetarii francezi, ci

pentru că ţinea din cale afară de

mult la răzeșii lui Sadoveanu. Dacă

e vorba de dramatizări celebre, ar fi

montat Fraţii Jderi, pentru că sunt și

acolo aventuri, spadasini, îndrăgostiţi,

domnitori pe care copiii de astăzi îi

cunosc, din păcate, mult mai puţin

decât pe fraţii muşchetari.

Andrei Băleanu ţinea prea mult la

dramaturgia românească pentru a pă-

cătui să monteze o stea fără nume

şi fără cuvinte. Era mult prea demn

pentru a se lăsa hăţuit de directori – fie

și generali! – de mâna a doua, a treia, a

patra. Era mult prea principial pentru a

bate temenele în faţa miniștrilor, depu-

–DE-A LUNGUL ANILOR ACADEMICUL S-A TRANS-FORMAT ÎNTR-UN TĂVĂLUG DE STRIVIT TALENTE. ÎNCLIN SĂ CRED CĂ ÎN CADRUL COLECTIVULUI AU EXISTAT, ÎN PERMANENŢĂ, DOUĂ ORIENTĂRI TEATRALE CONTRADICTORII. PE UNA AȘ CALIFI-CA-O „PROLETKULTISTĂ”. PE ALTA – „NAŢIONA-LĂ”. EXPONENŢII ACESTOR CONVINGERI NU AU FOST ÎNTOTDEAUNA CONSECVENŢI.

Andrei Băleanu a fost, în tot ceea ce a montat, mai întâi de toate poet. Dacă prin poet înţelegem o viziune a lumii jinduitoare de esenţe și alegorii.



ANDREI BĂLEANU ERA MULT PREA MARE, CA SĂ POATĂ ÎNCĂPEA ÎNTR-UN TEATRU DE BUZUNAR MIC. FIE ȘI BUN. ERA MULT PREA CITIT, CA SĂ SCHIMBE EROII LUI NAŢIONALI PE EROII LUI DUMAS. NU PENTRU CĂ NU I-AR FI PLĂCUT MUȘCHETARII FRANCEZI, CI PENTRU CĂ ŢINEA DIN CALE AFARĂ DE MULT LA RĂZE-ȘII LUI SADOVEANU.

taţilor, mahărilor partinici. Avea o inimă

mult prea mare ca să poată bate prea

mult. De dragul naturii era pescar. De

dragul pământului scormonea un petic

de vie. De dragul cărţilor scria ceva pe

ascuns. De dragul teatrului a rămas

fără teatru.

HOTELUL „MOSKVA”.– Climatul ideologic, în care am

vegetat atâtea decenii, ne-a surpat, în primul rând, pe dinăuntru. La un moment dat, am înţeles că nu

mai suntem în stare să comunicăm la nivelul dramaturgiei universale. Dramaturgie nepolitizată. Bodiu-lismul a distrus nu doar talentele, ci și caracterele, principiile. Ne-am trezit înconjuraţi de calomniatori, denunţători, parveniţi. Stilul admi-nistrativ de comandă a reușit până la urmă să transforme teatrele în simple „ucirejdenii”. Da, nu neg, se montau din când în când și spec-tacole valoroase. Erau și regizori cu har. Și actori profesioniști. Ne

dezvăţasem însă a munci creator, de sine stătător. Așteptam mereu indicaţii „de sus”. Groparul shakes-pearean a ajuns să pretindă la rolul lui Hamlet. Cabotinii au ajuns cap de afiș. Păcat...

Andrei Băleanu a fost, în tot ceea

ce a montat, mai întâi de toate poet.

Dacă prin poet înţelegem o viziune a

lumii jinduitoare de esenţe și alegorii.

Așa, precum o vreme nu-și poate găsi

locul în spaţiu, Andrei o viaţă întreagă



nu a putut sta locului. Chiar și atunci,

când se întemniţa benevol în betonul

apartamentului. Singur și însingurat.

Căile lui spre teatru și dinspre teatru nu

semănau cu ale nimănui. Într-o singură

noapte a fost dezmoștenit și de Revi-

zor, și de Romeo... Montase traduceri

românești. Lezmaiestate ideologică!

Nu i s-au iertat nici exploziile pe scena

Academicului, nici postul de consilier

prezidenţial. Făcând mult bine, a ajuns

rău. Nikolai Gubenko și Iuri Solomin,

după ce demisionaseră din posturile de

miniștri ai culturii, au revenit în teatru.

În teatru a revenit și Ion Caramitru. Pe

scenă se va întoarce și ministrul Boris

Focşa. Andrei Băleanu a fost expulzat

la cimitirul Eternitate, pe strada Ar-

menească. Câte hârţoage, semnături,

ștampile au trebuit să adune fidelii săi

camarazi pentru a convinge instanţele

să-i cedeze cei doi metri de veşnică

moşie...

HOTELUL „DOROBANŢ”.– Creat în 1933, în Republica

Autonomă, la Tirișpolea, adică în altă ţară, în U.R.S.S. – Chiși-năul se afla în România și avea Teatru Naţional din 1920 – Teatrul „A.S.Pușkin” a fost desfiinţat la începutul anilor ’90. Am fost și eu, spre regret, printre acei care

votaseră „l ichidarea”. Aveam argumentele mele: prima scenă a republicii a fost inventată cu scopul ideologic de a distruge tot ce ţinea de istoria noastră. Lim-ba noastră. Dramaturgia noastră. Neamul nostru. Neam, nu neamuri! Zburătăiţi din cuibul comodităţii, mulţi actori talentaţi s-au pomenit pe drumuri. Unii au încercat să se înalţe. Alţii s-au aruncat de la etajele blocurilor. Acei care trăse-seră sforile, au dat vina pe noi. Pe actori, regizori, tehnicieni. Dorin-

du-ne un viitor luminos, ne-am pomenit într-un labirint întunecos. Meschin destin...

Nu-i plăcea să-i spui maestre. „Îmi

repugnă!” zicea scurt. Cunoștea sar-

castica replică a lui Arghezi, referitoare

la acest banal și ridicol maestru. Mai

apoi, de la un timp, forfoteau hudiţele

Chișinăului de atâţia meşteri titulari.

Băleanu se învrednicise de onorificul

Maestru în Artă, după douăzeci de sta-

giuni de la debut. Dacă nu a fost mem-

bru de partid! Nu știu câţi prieteni avea.



În tot cazul, puţini. Știa să și-i aleagă.

Unul era Serafim Saka. Se cunoșteau

din anii studenţiei la „Ion Creangă”.

Doar lui i-a încredinţat durerile ce-l

măcinau în acel excelent dialog, publi-

cat la sfârșitul mileniului doi în revista

Sud-Est. Altul – Ion Ungureanu, care-l

tălmăcise excelent în limba rusă, la

fosta Televiziune Centrală,– spectacolul

Despot-Vodă. Îl suferea și pe Ion Puiu.

Montaseră împreună la „A.S.Pușkin”

spectacolul de succes Harap-Alb.

Doi ghinioniști cu har. Mai bine le-ar

fi dat Domnul noroc decât talent. Se

întâmpla să mă întrebe, văzându-mă

discutând cu câte un oarecine: Ce ai,

bre, cu tipul ista? Nu ştii că el nu ştie

nici ce înseamnă „îmi repugnă”? Dă-l

naibii! După asemenea caracterizare

lingvistică nu-mi rămânea decât să tai

poala și să fug de tip.

HOTELUL „DOROBANŢ”.– Nici până azi nu pot uita cum

am fost „invitat”, interogat și plef-turit de tov. Pleșko, secretar ideo-logic la C.C. După acea convorbire „între patru ochi” au și zburat din repertoriul teatrului spectacolele

mele „românești”. Nici până azi nu pot uita, cum după câteva luni de repetiţii – eu montez foarte încet! – a fost zădărnicit spectacolul „Via-ţa unei femei” de Aurel Baranga. Apropo, piesa a fost propusă de un sfetnic de-al lui Ivan Ivanovici. Bodiul văzuse reprezentaţia în România și-i plăcuse mult. Pro-iectul era mișto! Noi montăm piesa aici, eroii centrali de la București, Radu Beligan și Marcela Rusu, vin

să joace pe scena noastră, actorii noștri, tot doi, pleacă să joace pes-te Prut. Ceva de neînchipuit pentru acei ani. Ajuns cu Doamne ajută la „șnururi”, am fost izgonit de pe

scenă. Câţiva actori ahtivigilenţi au încropit un „donos”: cum că montez un spectacol „naţionalist” și l-au expediat la C.C. Ca să vezi, comuniștii teatrului deveniseră mai bolșevici decât comuniștii lui Bodiul.

Marin Sorescu și-a dictat ultimul vo-

lum de versuri în spital. Nu l-a scris, l-a

dictat soţiei. Andrei Băleanu și-a dictat

ultimul spectacol – O noapte furtunoa-

să, varianta a doua – tot la spital. Nu l-a

montat. Și l-a dictat sieși. A devenit o

amintire – un regizor pentru care tea-

trul a constituit cel mai intim dialog cu

viaţa. Dacă mă gândesc binișor, chiar

Nu-i plăcea să-i spui maestre. „Îmi repugnă!” zicea scurt. Cunoștea sarcastica replică a lui Arghezi, referitoare la acest banal și ridicol maestru. Mai apoi, de la un timp, forfoteau hudiţele Chișinăului de atâţia meșteri titulari. Băleanu se învrednicise de onorificul „Maestru în Artă”, după douăzeci de stagiuni de la debut.

ANDREI BĂLEANU A FOST UN PROFESIONIST DE ELITĂ. ÎNTOTDEAUNA EGAL CU EL ÎNSUȘI. ȘI A PLECAT CU ACEA DISTINCŢIE RARĂ, CU CARE PĂRĂSESC SCENA DOAR MARII ARTIȘTI. A DISPĂRUT ÎN LUNA IULIE. LUNA STELELOR CE CAD.



DĂRUIT ÎN ÎNTREGIME SCENEI, ÎN ULTIMUL SĂU DECENIU A FOST OCOLIT DE TOATE SCENELE. A RISIPIT ÎN DREAPTA ȘI ÎN STÂNGA CARUL CU SPERANŢE ÎN CARE PORNISE LA DRUM LA ÎNCEPUTUL ANILOR ’60. „CĂRUŢA CU PAIAŢE” (TITLUL PIESEI LUI MIRCEA ȘTEFĂNESCU DES-PRE MATEI MILLO) A FOST DRAMA VIEŢII LUI. DRAMĂ PE CARE O COMPUNEA ȘI O REGIZA DE UNUL SINGUR.

și pribegiile sale din afara teatrului tot

teatru au fost. Agonie și extaz. Dăruit în

întregime scenei, în ultimul său deceniu

a fost ocolit de toate scenele. A risipit în

dreapta și în stânga carul cu speranţe

în care pornise la drum la începutul ani-

lor ’60. Căruţa cu paiaţe (titlul piesei lui

Mircea Ştefănescu despre Matei Millo)

a fost drama vieţii lui. Dramă pe care o

compunea și o regiza de unul singur.

Nu a făcut niciodată caz de persoana

sa. Nu s-a milogit, nu a rugat, nu a

cerșit. A fost om și gentilom.

HOTELUL DOROBANŢ.– Teatrul se înnobilează doar

atunci, când încetează să fie jucat „ca la teatru”. Când încetează să ilustreze minciuna. Când ţi se „ser-vește teatru”, ești introdus în terito-riul nimicniciei. Când actorii joacă teatru „ca la teatru”, aplauzi bâlciul saltimbancilor. Teatrul unor teatre detestă Teatrul. Îl transformă într-o oglindă strâmbă a cabotinilor-con-sumatori de fericire. Când ţi se ofe-ră „teatru ca în viaţă”, înseamnă că

e vorba de maimuţăreală. În timpul nostru, „revoluţionar” la maximum, Shakespeare a devenit brusc o pradă foarte ușoară. Un panou publicitar. Păcat. Pentru mine tea-trul e purgatoriul unui adevăr. Sau al adevărului în genere. E foarte trist când vedem „teatru dramatic de estradă” cu ţopăieli, manele și tănănele.

Andrei Băleanu a fost un profesi-

onist de elită. Întotdeauna egal cu el

însuși. Și a plecat cu acea distincţie

rară, cu care părăsesc scena doar

marii artiști. A dispărut în luna iulie.

Luna stelelor ce cad. Luna nopţilor ce

se întind cât hăul. Poate că la capătul

drumului pământesc îl așteaptă întâlni-

rea cu destinul. Îl așteaptă un celebru

hohot de râs caragialean. A luat cu el în

nefiinţă cel mai trist spectacol din viaţa

noastră. Spectacolul despărţirii.

Cine știe... Cândva, undeva, într-o

așchie de scenă, într-o picătură de

vin – din via lui! – într-un diamant de

rouă, într-un călcâieș de pită, într-un

fir de busuioc, într-un personaj de-al

lui Nenea Iancu poate ne vom întâlni.

Cine știe... Poate ne vom întâlni în alt

Teatru cu Teatrul pre Teatru călcând...



ECCE HOMO!

Vezi, frunza plopului tresare

Din somnul cel de noapte,

Se-alintă-n razele de soare

Și-n ale fi rii șoapte;

Pădurea, fl oarea se trezește

La viaţă și lumină,

O pitulice ciripește

Și zumzăie-o albină;

Izvorul murmură-ntre maluri

Cu ierburi dulci și grase,

În câmp secara valuri-valuri

A pâine amiroase;

Prin satul meu de ani își poartă,

Lin, apele la vale

Un râu ce către-a mării poartă

Își tot croiește cale;

Și eu, din multe drumuri care

Mi se aștern în faţă,

Îmi voi alege o cărare

Să-mi fi e de prefaţă

La Cartea vieţii adunată

De mine și de Domnul...

Când voi ieși la drum vreodată

Să-mi spuneţi: Ecce Homo!

Iuliu CÂRCHELAN

757575

Auguriada



DE-AR FI SĂ PLEC...

De-ar fi să plec vreodată prin străini,

De casa părintească prea departe, -

Eu aș lua cu mine doar o fl oare,

Cea mai blajină fl oare – margareta.

Ea îmi va aminti mereu de mama.


Departe de copii, de soţ departe, -

Eu aș lua cu mine doar un cântec

De dragoste – balada lui Manole.

Ea îmi va aminti mereu de casă.


Departe de meleagu-mi, prea departe, -

Eu aș lua cu mine graiul mamei,

Duiosul grai al mamei iubitoare.

El îmi va aminti mereu de Patrie.

Iuliu CÂRCHELAN

7555757575575

Auguriada


Secvenţe cinematografi ce de pe platoul de fi lmare a unui fi lm ce

stă blocat undeva în arhivele TVM


CONFESIUNI

MEMORIA E TOTDEAUNA LA ORDINELE INIMII…

CE CHIOT, CE VAIET ÎN CODRI...CE CHIOT, CE VAIET ÎN CODRI...

VITALIE RUSU

Ora 8.00. Plouă. Tristeţe devoratoare în ochii lui Ionică

Popescu , regizorul, și bucurie rău camuflată în privirile ac-

torilor. Vasile Tăbârţă își împachetează grijuliu aripile ( joacă

rolul unui înger), fumează meditativ și contemplează în sânul

pădurii nelirice. Din cer cerne cu alice.

Ora 10.00. Nici o speranţă de creaţie filmică. Plouă ca-n

codru. Popescu, după ce nu găsește nici o poieniţă uscată,

bună de vreo mizanscenă faină, vine cu o poală de bureţi

destul de arătoși. Nu se știe însă dacă mai sunt și comes-

tibili. Tăbârţă alege unul mai barosan, îl șterge de pălăria-i

albă, îl condimentează cu niţică sare, și se pune, îngândurat,

pe molfăit: „Dacă rămân teafăr după digestie – vă zdrobesc

o tocăniţă de zile mari...” Partenerii se fac a nu-l auzi, dar îl

cercetează cu deosebită atenţie.

Ora 11.00. Ion Puiu, pictorul filmului, filozofează, vocife-

rând, despre impactul ploii asupra psihicului general-uman:

dovada e de faţă – Vasile Tăbârţă.

„Ascultă, cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul te cheamă...”

Puiu e bolnav de poezia lui Bacovia. „Mai vedem noi

pe cine îl cheamă”, vorbește cu alter ego Vasile, fără să-și

ia privirea de pe regizorul care caută cu înfrigurare o situ-

aţie, un eveniment, o poantă demnă să îmbogăţească, să

completeze scenariul viitoarei pelicule. Popescu privește cu

speranţă la actorul-înger, care ar putea să schimbe întrucât-

va monotonia zilei ratate.

Ora 12.00. Vasile e plin de viaţă: toarnă bancuri, recită

epigrame, improvizează o doină de mare jale, dă din mâini,

adică mătăhăiește din ele, repetând zborul aripilor. Nu uită

nici de tutun. Colegii înţeleg că ciuperca a fost comestibilă.

Tăbârţă se decide până la urmă: „Fac tocăniţa, fie ce-o fi!”

Colegii îl susţin în tăcere adâncă.

Ora 13.00. Bureţii sunt ferchezuiţi. Focul prinde jar. Cea-

unașul e fudul, ca un actor după premieră, de conţinutu-i

ce dă în clocote. Vasile Zubcu-Codreanu zburdă prin codru,

amintindu-și de Eminescu: „Moartea succede vieţii, viaţa

succede la moarte...” Ion Puiu filozofează în continuare, cu

Bacovia, despre impactul omului cu natura: „Pe drumuri

delirând... dispari mai curând...” Ionică Popescu, înjurând

în sine, înveșnicește pe hârtie un cârd de idei geniale ce vor

prinde viaţă după ce vor gusta din tocăniţă. Dacă vor mai

gusta, desigur.

Ora 14.00. Discuţii aprinse, neregizate: să arunce pri-

ma apă din ciuperci sau s-o păstreze pentru a da tocăniţei

un gust mai delicios? Din punct de vedere știinţific, după

teoria existenţialistă a lui Puiu (de la „ a exista”: a fi sau a

nu fi ?”), nu s-ar cuveni de făcut risipă de vitamine, care se

conţin anume în prima apușoară. Odată cu zeama se va

duce naibii și energia pozitivă a pământului străbun. Vasile

Zubcu-Codreanu (el în codri se simte mai în apele sale) nu

se poate despărţi de bădiţa Mihai: „ Zdrobiţi orânduiala

cea crudă și nedreaptă, /Ce lumea o împarte în mizeri și

bogaţi!” Puiu e de acord cu bogăţia, că de mizerie e sătul

până-n gât. Și Tăbârţă e de acord, că nu ar fi rău de „zdro-

bit” ceva sau pe cineva. Zubcu nu se lasă de poezie: „ De

te cheamă, de te-ndeamnă, nu spera și nu ai teamă...”

Popescu e pentru energia pământului strămoșesc, dar

împotriva otrăvirii stomacului personal. Vasile ( nu Zubcu!)

penetrează cu o cănuţă conţinutul ceaunașului, adulmecă o

clipită aburii fierturii, cercetează câteva picături de vitamine

prin negura ploii ciobănești și dă sorbitura pântecului. Prin

esofag, desigur. Îl examinăm câteva minute, derutaţi de

îndrăzneala-i de înger get-beget. Tăbârţă se uită trist, ca și

timpul de afară, la noi. Se culcă pe-o rână și începe a răsfoi,

TĂBÂRŢĂ SE UITĂ TRIST, CA ȘI TIMPUL DE AFARĂ, LA NOI. SE CULCĂ PE-O RÂNĂ ȘI ÎNCEPE A RĂSFOI, CONCENTRAT, O CARTE. VOLUMUL DOI DIN OPE-RA COMPLETĂ A LUI IACOB BURGHIU, CONSĂTEANUL SĂU. SILABISEȘTE: „ RĂMÂNE VIŢA, RĂMÂNE SĂMÂNŢA...” NU-I PLACE NICI UNA, NICI ALTA, MAI ALES „ RĂMÂNE”. CUI RĂMÂNE? DE LA CINE RĂMÂNE?

#06 / NOIEMBRIE– DECEMBRIE MOLDOVA / 71

CONFESIUNI

concentrat, o carte. Volumul doi din opera completă a lui

Iacob Burghiu, consăteanul său. Silabisește: „ Rămâne viţa,

rămâne sămânţa...” Nu-i place nici una, nici alta, mai ales „

rămâne”. Cui rămâne? De la cine rămâne? Aruncă volumul.

– N-are nimeni „ Albinuţa” lui Grigore Vieru? Ar fi o carte

potrivită pentru mediul nostru...

Nimeni n-are! Vasile se lasă păgubaș și dă ultimele

sfaturi:

– Dacă peste un ceas nu dau semne de veselie și voio-

șie, aruncaţi dracului ciupercile...

– De ce? Întreabă uimit existenţialistul Puiu.

Nu-i răspunde nimeni. Popescu „ dă glas pustietăţii”:

– Evrica! Am găsit punctul culminant al scenariului! Și-l

privește cu drag pe Tăbârţă.

Ora 15.00. Sosi ora fatală. Vasile a înţepenit. Zubcu își

continuă recitalul: „ Ce te legeni, codrule?” Puiu l-a uitat și

pe Bacovia. Suntem rupţi de lume. În jur – ţipenie. Echipa de

filmare, cu tot cu șofer, e plecată la Chișinău. Nu avem nici

o legătură cu umanitatea. Ne înghesuim în jurul „îngerului”,

încercând să-l susţinem cu vorbe de duh, înainte de a-și da

duhul. Puiu aduce, în pălăria de gală a lui Tăbârţă, apă de

ploaie. Îi turnăm licoarea salvatoare pe beregată. Suferindul

își revine, dar e violent și agresiv: insistă să-i dăm aripile că

are de zburat undeva. Unde anume, nu ne spune. În acest

moment sacramental își face apariţia autobuzul nostru.

Vasile sare în picioare și răcnește ca un tragedian antic:

– Aţi adus?

Cameramanul îi arată damigeana plină ochi.

– Dacă mai întârziaţi o clipă, precis că dam ortul popii!

Îl susţinem în unanimitate. Aruncăm ciupercile și facem

izvar în ceaunaș. Ploaia s-a oprit. Treaba ei! A ieșit și soarele.

Ce avem noi cu el?

EPILOG. L-am visat astă-noapte pe Vasile Tăbârţă, cu

aripile în spate, alergând prin codrii Orheiului Vechi. Dacă

ne-am duce într-o bună zi acolo, cine ştie, poate că l-am

vedea. Era singur. Precum a fost toată viaţa. Singur şi însin-

gurat. Abia peste un an de zile a venit la el şi Ionică Popescu.

Acum sunt doi. În doi...


CONFESIUNI

CE CHIOT, CE VAIET ÎN TOAMNĂ ...„Nu știu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul

nașterii mele, la casa părintească, la stâlpul hornului, la cup-

tiorul...” Îmi place cum scrie bunicul de la Humulești. Încă

nu umblu la școală, dar deja citesc, mai bine zis, buchisesc.

E o carte cu „litere românești”. Au păstrat-o părinţii. Au

ascuns-o pentru mine și sora. „Colecţia cărţilor de Paști” –

așa e scris sus, pe copertă. Și noi o citim mereu. În minte și

în glas. Cel mai mult ne place următorul fragment: „Lemne

la trunchi sunt, slănină și făină în pod este de-a valma,

brânză în putină asemenea, curechi în poloboace, slavă

Domnului...” Părinţii mei și părinţii altor copii nu au nimic din

bunătăţile descrise în „Amintiri”... Noi avem altă copilărie.

Și nu suntem „veseli ca vremea cea bună și sturlubatici

ca vântul...” Humuleștenii, chitesc eu în mintea mea, erau

chiaburi, culaci, pe când noi suntem „proletari”. Așa scrie în

ziare. Și trebuie să ne unim cu cei din toată lumea.

Ciocălăii ard în sobă, de parcă ar fi cuprinși de panică.

Se încălzesc și ei, mititeii, lipiţi unul de altul, apoi se sting

timizi, aruncându-ne tot mai rar câte o scânteie de viaţă.

Își cer iertare că nu-s în stare să încălzească toată casa.

Deși casa noastră e mică. Mama și tata sunt la școală. Vor

veni târziu: după lecţiile de zi au pe capul lor „likbezul”. Un

cuvânt necunoscut mie.

Aruncăm pe rând, eu și sora, câte un ciocălău în gura

hulpavă a sobei. Măcar cenușa s-o ţinem călduţă. Șoarecii

ne privesc de prin unghere obraznici. Cele două capcane nu

reușesc să ţină piept atacurilor șoricărimii. Mai târziu, peste

ani, mi-a fost dat să mă reîntâlnesc cu ei în „Odochia” lui Ion

Puiu, montată la teatrul bălţean: „S-a mai prins un jimbat!”

răcnea Odoru. (Ai noștri nu erau jimbaţi. Erau frumușei și

cuminciori. Atât doar că erau flămânzi). Mi-e milă de ei. De

ce nu înţeleg că nici noi nu prea avem de-ale gurii și că n-au

ce aștepta pomeni „de la natură”?

DACĂ AR FI S-O IAU DE LA ÎNCEPUT... DE CÂND? DE UDE? SINGURĂTĂŢI, SINGURĂTATE. UNDE E ÎNCE-PUTUL, UNDE E SFÂRȘITUL? CE E INFINITUL, CE E VEȘNICIA? UN BLESTEM DE A UITA? PREZENTUL NU-L SIMT. N-ARE ROST. SAU E UN TRECUT CE SE DUCE ÎN VIITOR? O CETATE FĂRĂ ŢIPENIE? SĂLBA-TICĂ ARMONIE FERICIREA DE A PUTEA POVESTI NEFERICIREA. CÂND, OARE, AM ÎNCEPUT A MERGE, A VORBI, A ÎNŢELEGE, A IUBI, A URÎ, A TRĂDA, A UITA?... AU ÎNCEPUT SĂ MOARĂ SUBSTANTIVE-LE, SACRIFICÂND VOCALELE. CE E DRAGOSTEA? O SUPORTABILĂ VEȘNICIE? UN SIMPLU CUVÂNT? „ȘI LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL...”


CONFESIUNI

E toamnă târzie. Sfârșitul ultimei luni de toamnă. Acti-

viștii de partid umblă din casă în casă și scotocesc peste

tot : în pod, în beci, în șopron, poate găsesc ce nu au

reușit gospodarii să dea la dos. Câinii de mult nu mai latră.

N-are nici un rost. Nu mai au ce păzi. Totul a fost cărat la

„selsovet”. Mi-e amar în gură și aș vrea să mi-o îndulcesc

cu ceva. Văzusem la cooperativă ( „cumparativă”, cum îi zic

sătenii) niște „pernuţe”. De mărimea fasolelor băbane. Dar

de diferite culori, nu albe. Cei care le gustaseră, ziceau că-s

bomboane cu magiun. Când le pui în gură, povestesc pe

îndelete norocoșii, mai întâi sunt dulci. Apoi, acrișoare. Și

la urmă iar dulci. Șoarecii mă privesc cu speranţa că poate

le va rămâne și lor ceva din deliciul „pernuţelor”. Le dau

de înţeles că gustul multrâvnit va fi doar al meu. Desigur,

o să-l împart cu Adela, soră-mea. Ea are grijă de sobă și

de cenușa caldă. Și de căldarea cu apă. Dar și de ei, bieţii

șoricei, că-s flămânzi ca și noi. „Proletari”. Știut lucru că o

să împart fasolea cea dulce cu sora. Dacă va fi acasă când

oi cumpăra ţuchercile.

De cumpărat, nici vorbă, o să le cumpăr. Mama, ca

înadins, a lăsat în cotruţă, sub farfurioara cu sare, câteva

rublișoare. Mie îmi trebuie doar una. O singură hârtiuţă.

Sub farfurioară sunt tocmai trei. Dacă le schimb cu locul,

de unde o să știe mama câte au fost? Parcă n-ar avea alte

griji pe capul ei decât să numere hojma rublele. Desigur că

are alte griji. Griji de stat. Scrie pe gardurile oamenilor (cine

încă nu le-a pus pe foc!) „lozinci mobilizatoare”. Mama are

un scris foarte frumos. Desenează fiece literă ( nu știu de ce

unii le zic „bukve”) cu var. Îmi place cum scrie mama. O să

învăţ și eu de la dânsa meseria scrisului frumos. I-au dat și

o perie. Și o căldărușă veche (luate de „polnomoșnici” de

la săteni). O să învăţ caligrafia, dar după ce m-oi înfrupta

din „pernuţe”. Toate gardurile arătoase se fălesc cu scrisul

mamei: „Trăiască truda!” Tata zice că după „trudă” trebuia

să mai urmeze două cuvinte, dar prea pirpirii sunt gardurile

pentru asemenea lozinci barosane, ca: „Trăiască truda col-

hoznic-socialistă!” Mama a revizuit „lozinca”.

Sora a adormit colăcel pe lejancă. Ridic farfuria cu sare

de drob, iau o hârtiuţă și o ascund în izmănuţe. Acolo n-o

găsește nimeni. Lampa, flămândă și ea de gaz lampant,

clipocește uimită de obrăznicia mea. Oftează din greu și

se stinge sfârâind. Liniște. Au adormit, zgribuliţi, și prie-

tenii mei cenușii. Aţipesc și eu, Și văd cum plutește spre

mine un marcoteţ bucșit cu „pernuţe” dulci-acrișoare. Îmi

umplu buzunarele. Mai bag și în sân câţiva pumnișori. Nu

uit nici de gură. Dar nu-s în stare să le savurez gustul. Mă

înec. Răcnesc fără glas. Încerc să mă ridic, fiindcă aud un

plânset înfundat. Mama plânge. Tata privește mâhnit prin

geam. Adela, speriată, a îmbrăţișat hornul. Tata îmi arată

cotruţa. Scot iute rublișoara din izmănuţe. O netezesc și o

pun la loc. Mi-e frig. Mama se ogoiește. Palma tatei trece

peste creștetul meu și se oprește pe umăr. Deschid ochii.


CONFESIUNI

Din pumnul desfăcut al mamei îmi cad pe piept „pernuţele”

copilăriei. Multe... Le împart tuturor. Una o las să cadă jos.

E pentru șoricei. Încerc să le simt gustul. Nu-s dulci... Nici

acrișoare... Sunt sărate. Ca roua ce se prelinge pe obrajii

mamei...

CUVÂNT ŞI SUFERINŢĂ

I. „Și de – odată zi de vară...”

Dacă ar fi s-o iau de la început... De când? De ude?

Singurătăţi, singurătate. Unde e începutul, unde e sfârșitul?

Ce e infinitul, ce e veșnicia? Un blestem de a uita? Prezentul

nu-l simt. N-are rost. Sau e un trecut ce se duce în viitor? O

cetate fără ţipenie? Sălbatică armonie fericirea de a putea

povesti nefericirea. Când, oare, am început a merge, a vor-

bi, a înţelege, a iubi, a urî, a trăda, a uita?... Au început să

moară substantivele, sacrificând vocalele. Ce e dragostea?

O suportabilă veșnicie? Un simplu cuvânt? „Și la început a

fost cuvântul...” Nu. Mai întâi a fost gândul, ideea. Ale cui?

Ale haosului? Suntem o singurătate finală și o moară de

iluzii. Ce se naște din haos, haos rămâne. Trăim în haos. În

psihologii strâmbe cu miros de contrarii. Ne lovim de haos,

ne amintim de haos. Repetiţia generală a impozitului de

părinţi. Ciudat destin al zilnicului consumator de drame. E

un cerc vicios sau cercul înţelepciunii? Căutăm viitorul ori

trecutul? Prezentul e, de fapt, mai mult trecut. O uitare ca

zodie. O romanţă de cenușă și o revanșă a nepedepsiţilor.

Gândurile se zbat și se bat între ele și nu pot înţelege boci-

toarele protestului întârziat. Ce e omul? O iubire zilnică de

viaţă? Ce e în viitor și în trecut? O libertate apatică sau o

rugă universală către mama?...

Un râu, un sat, o streașină de pădure, un lan, o vie, un

soare bolnav în care se topesc visele. O femeie se scaldă

într-un ochi de apă neagră. Un șarpe mă face să alerg spre

casă cu gura amară de cireșe. De boabe negre, ca niște

grenade, rămase pe coclauri după război. Mă înec în somn.

Halucinaţia absolută mă cuprinde. Și mă lovesc de ochii fetei

schiloade, ce stă într-un coș de lozie cu roţi de lemn. Leagăn

pentru toată viaţa. Ochi roșii, gură bobotită, mâini scheletice

cu unghii retezate de cosor, ciorapi de lână ce nu-i încălzesc

mădularele nici în dricul verii. Din pieptu-i ofticos ţâșnesc

gemete schelălăite. Gesticulează sălbatic, arătând spre

sat. Spre așezarea cu părinţi și ţărani tragici. În năzărirea

cu vedenii, mă spăl în butoiul cu apă de ploaie. În oglinda

ei văd plumbul cerului cu soarele-tăciune. Închid ochii și iar

îmi apare femeia, bălăcindu-se în ciobul apei din pădure.

Coboară peste sat un amurg cu diavoli. Noaptea miroase

a bocet și jale. Stau culcat pe prispă și vânez, somnambul,

lumina lunii mâncată de vârcolaci. Spre mine se rostogo-

lește căruciorul cu fata oloagă. Vrea să-mi spună ceva și

nu poate. Ochiul de apă neagră crește într-un vârtej uriaș.

O gaură fără capăt ce înghite satul. Și oamenii. Cerul cade


CONFESIUNI

peste mine și, printr-un șuvoi de lumini, zăresc turla întoarsă

a bisericii. Câinii și-au mușcat lătratul. Mașinile cu soldaţi

caută în beznă ostatici. De spaima veneticilor, cimitirul s-a

dus la fund. Cu tot cu cruci. În sfântă zi de duminică. Luna

iulie, 1949. Iulie de fiere. Cuvintele, nerostite atunci, încerc să

le scriu acum în limba în care bocea satul. SAT NE-UITAT...

II. „Și moșneagul duce steagul...”

Tătuca s-a ascuns în casa mare. Așteaptă să vină soldaţii

și să-l „ridice”. Știm cu toţii că-l vor duce. Așa a spus „selso-

vetul”. Șade pe sofa și fumează. Tata, de oboseală, necaz și

spaimă, se împleticește printre ţoluri. Îl dor picioarele betege.

Iese în ogradă, se spijină de gard, neștiind ce să facă și

încotro s-o apuce. Din când în când, varsă cu sânge. Așa

și nu l-au lecuit la Cernăuţi unde, cu mare greu, mama i-a

găsit un locușor în spital. Mai întâi a șezut cu dânsul câteva

zile afară, în curte, până când nu i s-a făcut milă unui doctor

și i-a sclipuit un pat. Pe urmă am primit veste că a murit.

Pregăteam casa de înmormântare. Însă unul Dumnezeu

s-a îndurat de noi. Tata s-a vindecat niţel și a venit acasă

singur. Mă rog în taină să fie tata sănătos, să nu fie arestat

bunelul și seara să vină și mama acasă. E departe de noi.

E tocmai la Călărași. Învaţă la Școala pedagogică. Veneau

de la dânsa tot soiul de vești. Și mai toate proaste. Într-o zi,

au intrat câţiva „vozmiteli” ( așa-i porecleau oamenii pe cei

care-i duceau în Siberia) în clasa mamei și au citit lista învă-

ţăceilor care trebuia să fie deportaţi împreună cu părinţii lor.

Când au pronunţat numele „Rusu”, mama a leșinat. Când

și-a venit în fire, i-au spus că a fost ridicată Maria Rusu. Pe

mama o chema Lida.

Sora sta la portiţă și pândea să vadă când vor veni după

noi. Bagajele erau grămădite în tindă. Când au venit în zori

după mămuca, l-au găsit la dânsa și pe Tolică, verișorul

meu. Dormise la bunei. Dimineaţa pe maidanul din faţa

bisericii se adunase tot satul. Bocete și jale mare. Nici un

moșneag nu ducea nici un fel de steag, cum citisem mai

târziu într-un poem socialist-colhoznic. De fapt, duceau în

suflete prapurile morţii. Mătușa Olea se ruga, în genunchi,

să nu-l ducă pe Tolică, pentru că e feciorul ei. Pur și simplu,

a dormit la bunei. A făcut vreun păcat? S-o ridice atunci și

pe dânsa, că fără fecior moare cu zile. S-o ia, că uite, și-a

luat și haine pentru drum. De ce n-o lasă să urce în mașină

lângă băiat? Bunica îl îmbrăţișa strâns pe văru-meu. Și tă-

cea. Se legăna doar, de parcă se ruga, de parcă cânta, de

parcă bocea. Clopotele de la biserică își înghiţiseră limbile.

Numai Tolică zâmbea. Nu pricepea ce se întâmplă. Știa doar

atât – că o să meargă cu mașina și era în culmea fericirii. Îl


CONFESIUNI

invidiam. Cum e, oare, când mergi cu mașina? Trebuie să

fie bine...

Tata s-a apropiat de „polnomoșnici” și le-a vorbit ceva.

Nu știu ce i-au spus, dar a căzut ca secerat. Apoi m-a

înșfăcat de mână și am alergat spre casă. Sora ne aștepta

la portiţă. Când ne-a văzut, a început să scoată bulendrele

din tindă. Bunelul îmbrăcase straiele de sărbătoare. Ne-am

așezat grămăjoară pe prispă. Dinspre biserică venea o

mașină cu soldaţi. A intrat în ogradă de-a dreptul prin gard.

Câţiva soldaţi l-au înșfăcat pe bunel și l-au aruncat în cami-

on. Când au dat cu ochii de Ada, soră-mea, au început să

necheze. Bunelul le-a spus ceva în limba lor. Un muscal a

îndreptat automatul spre dânsul și a tras o rafală pe lângă

pălăria lui. Apoi a ordonat nu știu ce, nu știu cui, și mașina

a luat-o din loc. Tot prin gard...

Tata ne-a dus, pe cei rămași, în casă. A pus zăvorul.

A tras perdelele la ferestre și s-a culcat pe laiţă. Arăta mai

bătrân decât bunelul. Chiar de venise beteag de la război,

tata era tânăr și frumos. Până în ziua de pomină, când ne-au

fost ridicate neamurile și neamul. Ne-am culcat lângă el. Îi

ștergeam lacrimile și-i spuneam să nu-i fie frică... Că, iată, și

tata ne zâmbește din fotografie! Toată noaptea satul a plâns,

a bocit și s-a rugat. Ţăranii și-au pus doliu pe cămașa vieţii.

Tânguie-te, tânguire...


CONFESIUNI

Începuturile tehnicii grafi ce pe care astăzi o numim gra-

vură au fost desenele incrustate pe lemn, pe metal sau alte ma-teriale. Apoi fi rea iscoditoare a omului a descoperit că un de-sen sau altul, indiferent de ma-terialul pe care este făcut, poate fi îmbibat cu vopsea, iar după aceea imprimat pe o hârtie un pic umezită. În felul acesta, a apărut și posibilitatea de tiraja-re a imaginilor. Cea mai veche gravură datată ţine de anul 848 și a fost descoperită în China. De fapt, respectivul gen îi da-torează Chinei dezvoltarea și înfl orirea sa. În Europa, el a apărut mai târziu, în perioa-da Renașterii, mai întâi ca o modalitate de propagare a ar-tei. Se făcea copia în alb-negru sau alb-maro a unei picturi și se tiraja; astfel, oamenii puteau avea o informaţie despre tablo-ul unui artist celebru.

TREPTAT, GRAVURA A DEVENIT UN GEN DE SINE STĂTĂTOR, ABORDÂND MAI ÎNTÂI SUBIECTE RELIGIOASE, APOI ȘI LAICE. ÎN SEC. XV-XVI, GRAVORUL GERMAN A. DURER A FOST ACELA CARE A DESĂVÂRȘIT GENUL, RĂMÂNÂND PÂNĂ ASTĂZI UNUL DINTRE CEI MAI STRĂLUCIŢI REPREZENTANŢI AI ACESTUIA


ii grafi

GÂNDURI DE DINAINTEA CUVINTELOR

OPORTUNITATE PENTRU TINERELE TALENTE

PASĂREA PHOENIX, GRAVURA...VALERIU HERŢA

Evident, gravura nu putea arăta nuanţele coloris-tice, dar desenul ca atare se elabo-

ra foarte minuţios. Aceste lucrări plăceau și, fiindcă erau incom-parabil mai ieftine decât pictura originală, populaţia a început să le cumpere pentru a-și împodobi interiorul caselor. Treptat, gra-vura a devenit un gen de sine stătător, abordând mai întâi su-biecte religioase, apoi și laice. În sec. XV-XVI, gravorul german A.

Durer a fost acela care a desăvâr-șit genul, rămânând până astăzi unul dintre cei mai străluciţi re-prezentanţi ai acestuia. În sec. XVI-XVII, gravura a început să fie aplicată și în tiparul de cărţi.

Cât privește arealul nostru, cunoaștem că în trecut în dome-niul gravurii a excelat călugărul Ilie Anagnoste, mai întâi la Iași, după aceea în Ucraina, la Lvov, unde a și decedat. A făcut xilo-gravură (gravură în lemn), și una foarte bună. Apropo, Biblioteca Naţională a instituit Premiul Ilie

Gravorul, pe care-l acordă în ca-drul saloanelor de carte.

Lucrarea imprimată de pe o placă se mai numește stam-pă (din italiană) și, în prezent, se execută prin mai multe mo-dalităţi tehnice, în funcţie de materialul pe care este făcută: acvaforte, acvatintă, ac rece, mezzo-tinto, linogravură, gra-vură în carton, colografie, seri-grafie, litografie, gravură cu dăl-tiţa. Mai există și tehnici mixte de autor. Aproape toate au fost prezente și la expoziţia despre

care vreau să vă povestesc în rândurile de mai jos.

Spre bucuria noastră, la Centrul Expoziţional „Constan-tin Brâncuși”, am reușit să des-fășurăm a doua ediţie a Bienalei Internaţionale de Gravură. De ce zic „Spre bucuria noastră”? Pentru că nu a fost ușor s-o or-ganizăm. Gravura este un gen de artă grafică mai select, chiar, aș zice, unul de elită, și, totodată, cel mai dificil în comparaţie cu celelalte. De aici e ușor să deduci că ea îi cere artistului eforturi

Iluzie

Octavian Micleușanu Elena Nicolaescu

ADN-ul Teatrului

Diana Cibotaru-Viziru

Compoziție orizontală

Olga Ilieș

Ex Libris Șeili (incantesimo)



considerabile. În plus, se crede că gravura poate să prospere aco-lo unde există un anumit nivel de dezvoltare în societate – atât economic, cât și intelectual. Așa sau altfel, gravura este practica-tă în Moldova din ce în ce mai puţin. În mare parte, fenomenul în cauză este provocat de noile condiţii economice în care sunt nevoiţi să activeze artiștii plastici, majoritatea fiind – haideţi s-o spunem de-a dreptul! – oameni care nu o duc ușor din punct de vedere material. De aceea mul-ţi dintre graficienii care ani în urmă făceau o gravură foarte interesantă, deseori creând lu-crări pur și simplu superbe, cu

timpul, au abandonat genul. De exemplu, așa s-a întâmplat cu Victor Kuzmenko - acum el face pictură; cu Eudochia Zavtur, care de asemenea face pictură; cu Vi-talie Coroban, care astăzi face design poligrafic, cu alţii, care fac și ei altceva. Și asta pentru că gravura îi cere artistului nu doar, după cum spuneam mai sus, capacităţi excepţionale, ci și foarte mult timp. Pentru o lucra-re de proporţii nu prea mari, poţi avea nevoie de două-trei săptă-mâni, pe când o pictură, chiar și de proporţii enorme, reușești s-o definitivezi mult mai repede. În situaţia când artiștii plastici nu mai au, ca altădată, comenzi

de stat, care le-ar asigura un ca-reva câștig, ei rămân la discreţia posibilului cumpărător. Apropo, și puţinii colecţionari de la noi au puţin interes pentru gravură.

De la expunerea ideii de a realiza o expoziţie de gravură până la realizarea ei au trecut câţiva ani. Totuși, am reușit, cum se spune, să urnim carul din loc, și aici chiar aș vrea să le mulţu-mesc celor care, alături de mine, au pus și ei umărul ca să-l putem urni. Este vorba despre artiștii plastici Emil Cojocaru, Alexandru Ermurache, Tudor Fabian, Eugen Verebcean și Simion Zamșa.

Ne-am propus să trezim in-teresul tinerilor artiști plastici

pentru acest gen, să le oferim posibilitatea de a-și expune lu-crările, să-i însufleţim, ca să-și continue activitatea în dome-niul gravurii. Astfel, dintre par-ticipanţii din partea Republicii Moldova, doar o treime fac parte din numărul graficienilor con-sacraţi, pe când a doua treime sunt proaspeţi absolvenţi ai in-stituţiilor de arte plastice, iar a treia – încă studenţi. Am mizat și pe faptul că, în timpul studiilor, la specialitatea Grafică ei studiază și gravura, având ca maiștri în tehnicile de gravură dascăli foar-te buni, de exemplu, pe Tudor Fabian și Dumitru Pomârlean. Cu alte cuvinte, sunt destul de iniţi-

Tudor Fabian

Portal VI

Grigori Bosenco

Compoziție orizontală

Andrei Railean

Ex Libris Andi

Dumitru Pomârlean

Icar



aţi în gen, doar că foarte puţini din ei îl aleg pentru ulterioara lor carieră profesională. Anume din aceste considerente, juriul a decis ca premiile Bienalei să fie acordate tot lor, tinerilor, celor mai înzestraţi dintre ei. Vreau să vă vorbesc despre câţiva.

Tânăra graficiană, apreciată cu Premiul I, masteranda Olga Ilieș, a început să participe la expoziţii în anii studenţiei, cu lucrările sale demonstrând ca-pacităţi care făceau dovada unui talent indiscutabil. La o expoziţie a instituţiilor de arte plastice din C. S. I., ea a luat Premiul doi. Fiind o fire activă, participă la diver-se expoziţii desfășurate peste hotare, prezentându-se foarte

bine în contextul celorlalţi ti-neri. O descoperire neaștepta-tă, dar și plăcută a fost creaţia deţinătoarei Premiului II – Dia-na Cibotaru-Viziru, care a făcut studii de specialitate la Iași, iar în prezent este profesoară la Școala de Arte Plastice pentru Copii din Ungheni. I-am văzut lucrările cu totul întâmplător și m-au impresionat, așa încât ime-diat i-am propus să prezinte ceva la Bienală. Cât privește cel care a obţinut Premiul III, Octavian Micleușanu, este un tânăr artist plastic care, pe lângă talent, are și un caracter temerar. Cu aceste două calităţi, până acum a izbutit să facă multe. Anul acesta a ab-solvit Academia de Arte Plastice

din Veneţia (Italia) și, să știţi, este primul – sperăm, nu și ultimul! - de la noi, căruia i-a reușit acest lucru. După câte știu, nu a răzbă-tut ușor. Dar, devenind student, a fost recunoscut de profesorul său de specialitate drept cel mai bun, așa încât dumnealui chiar i-a încredinţat să-l asiste la lecţii.

Mai avem câţiva premianţi ai Bienalei: Elena Nicolaescu – premiul acordat de Întreprin-derea de Stat „Poșta Moldovei”; Dumitru Pomârlean – premiul acordat de Editura „Litera”, și Ar-cadie Railean – premiul acordat de Editura „Cartier”. În condiţiile economice de astăzi, doar aces-tea au fost posibilităţile noastre de a-i distinge pe cei mai buni,

deși ar fi meritat premii și alţi participanţi. De exemplu, Elena Guzun, Vitalie Grișciuc, dintre cei de peste hotare – Valter Paras-chivescu din Ploiești (România).

La finalul Bienalei, am dis-cutat cu unii dintre tinerii par-ticipanţi, și ei mi-au mărturisit că acest eveniment este pentru dânșii un imbold, că-i atrage acest gen de exprimare artistică și că vor continua să-l practice. Să dea Domnul să fie așa! Nu-mai astfel putem spera că și la noi gravura va renaște, asemeni păsării Phoenix.

Valter Paraschivescu

Compoziție dublă

Valeriu Herța

Enigma

Vitalie Grișciuc

Muzica

Elena Guzun

Ipostaze I



STEJARUL

I

În vârful unui deal, departe

De codru și de satul meu,

Se-nalţă un stejar – o carte

Deschisă către cer mereu.

Cum de a fost aici să crească

Atât de chipeș, solitar,

Străin de lumea-i pădurească,

În lumea noastră, - un fugar?

În paginile-i-ramuri, scrise

De soare, umbră, ploi și vânt,

Și-au imprimat cuvântul vise

Și întâmplări fără cuvânt.

Câţi ani – o sută, două poate

Să fi având zgârie-nori?

În umbra-i deasă, pe-nserate,

Veneam cu mama deseori.

Din multe basme dragi pe care

Ea mi le-a spus atunci, demult,

Știu unul – cu Traian cel Mare

Și Decebal cel de Temut...

Iuliu CÂRCHELAN

7555

Auguriada



II

În zori de zi și-n fapt de seară,

Urc dâmbul ca pe-un veac ce crește

Și-aud cum mama iar și iară

În Cartea Neamului citește.

Și-mi zic: doar providenţa, una,

Le-a rostuit pe toate-n lume,

Lăsând să-nfrunte, dârz, furtuna

Stejarul falnic de pe culme.

Iar noi, cei mici și mari, odată

Și-odată să-nţelegem poate

C-avem menirea nu de gloată

Ce-orbecăiește zi și noapte

În căutare de mesia,

Ci de popor al unei ginte

De oameni demni, precum ni-e glia

Prea răbdătoare și cuminte.

Ţărâna-i, mamă iubitoare,

Ne vrea feciori la noi acasă

Și nu orfani în lumea mare,

De care nimănui nu-i pasă!

Fii lăudat în veci de soartă,

Stejarul meu, tu, Carte rară, -

Ferice de acel ce poartă

Credinţă pentru Neam și Ţară!...

Iuliu CÂRCHELAN

7575575

Auguriada


Realizat în toamna lui 1972, interviul este apoi revăzut peste un an, în toamna lui 1973, ca să vadă lumina tipa-

rului abia în aprilie1997. Nici măcar în 1988, la apariţia, în plină restructurare, a cărţii „ Pentru tine bat...” nu a încăput în capul editorilor. Vina? Astăzi nimeni nu mai este vinovat de hidoșenia trecutului la care și-au adus contribuţia atâţia...

foto

: Io

n D

ogaru


oi revăzuti

ION, VATAMANUL IERBILOR

DIALOGSERAFIM SAKA

ION VATAMANU SAU ÎNGÂNDURARE CU FRUNZE ...

SERAFIM SAKA: – Când te simţi mai îndurerat, Ioane, atunci când pleacă dintre noi un chimist sau când vine printre noi un poet?

ION VATAMANU: – Vorbești de o ple-

care și o venire, iar eu, dacă vrei să știi,

nici n-am plecat și nici nu m-am întors de

nicăieri. Eu ţin să am o singură stare și

asta pentru că orice scop propus – așa

cred eu la ora asta – ajunge până la urmă

să fie atins, pe când adevărata creaţie

are nevoie de acel moment, de acea

dispoziţie, înţelegere și sensibilitate cu

care omul vine mult mai de departe, mult

mai de demult și, categoric, mult mai pe

multă vreme.

. S.:S – Cât de departe și cât de demult?. V.:I – Din starea pe care o purtăm

mereu cu noi. Un exemplu: doi în

ploaie. Unul se ascunde sub umbrelă,

ba mai caută și un acoperiș, adică se

ascunde de două ori. Altul, dimpotri-

vă, caută ploaia, să-și potolească ar-

derea lăuntrică. Pe acesta din urmă îl

înţeleg și vreau să mi-l apropii. Acesta

are o stare, în timp ce primul caută o

comoditate: nu cumva să-l răzbeas-

că ploaia... Creaţia, cred eu, începe în

clipa în care începem a avea stări!

. S.:S – Spune-mi atunci ce-i cu sta-rea frunzei, pe care ai avut-o de-a lungul unui lung ciclu de versuri?. V.:I – Versurile acestea sunt scrise

în mai multe anotimpuri – cu frunze și

fără de frunze, dar nu oricând, ci nu-

mai și numai în acele sfinte clipe când

reușeam să mă întorc la starea iniţială.

Iar pentru a mă întoarce, era nevoie

de ceva care se numește îngândurare.

. S.:S – Am observat și eu că poe-ziile tale despre frunză se leagănă într-o îngândurare.... V.:I – Nu îngândurare simulată, in-

vocată sau voită, ci îngândurarea ca

punte de legătură între ce a fost, ce

este și ce va fi.

. S.:S – Ce a fost, Ioane?. V.:I – O îngândurare care a precedat

și acestei îngândurări a frunzelor mele.

. S.:S – Și ce zici că este?. V.:I – Nevoia, marea nevoie de a nu-ţi

pierde gândul. Gândul că am fost, că

suntem și vom continua să fim. Atunci,

în ziua când lumea va atinge culmile

civilizaţiei, grăbită să ajungă mai re-

pede acolo, pe culmi, și noi, grăbiţi

deopotrivă cu ea, vom ocupa un loc

mai aproape de frunze. Cam așa văd

eu această îngândurare cu frunze.

. S.:S – Vom ocupa sau ni se va re-zerva acest loc, mai aproape de frunză?. V.:I – Vom ocupa, fiindcă trebuie să-l

ocupăm. Acest trebuie se va transfor-

ma, datorită stării noastre permanente,

într-un imperativ.

. S.:S – Fără să întrebăm dacă se poate?. V.:I – Vom ocupa locul nostru. Trebu-

ie să avem și noi un loc.

– Poetul Ion Vatamanu trebuie să știe ce știe. Ia ascultă. Dacă vom ajunge odată și odată acolo, în vârf, eu știu la sigur că vom ocupa locul cel mai aproape de frunză. Frunza este monumentul și mormântul nostru.

– ATUNCI, ÎN ZIUA CÂND LUMEA VA ATINGE CULMILE CIVILIZAŢIEI, GRĂBITĂ SĂ AJUNGĂ MAI REPEDE ACOLO, PE CULMI, ȘI NOI, GRĂBIŢI DEOPOTRIVĂ CU EA, VOM OCUPA UN LOC MAI APROAPE DE FRUNZE. CAM AȘA VĂD EU ACEASTĂ ÎNGÂNDURARE CU FRUNZE.



. S.:S – Trebuie sau îl avem?. V.:I – Îl avem. Urmează doar să ni-l

găsim.

. S.:S – Altfel zis, putem spune că l-am și găsit. Ni l-ai găsit tu, poetul Ion Vatamanu.. V.:I – Îmi permit și eu această obrăz-

nicie – e starea mea – , deși colegii mei

pretind a fi găsit lucruri mult mai mari și

mai serioase.

. S.:S – Cine, colegii chimiști sau con-fraţii poeţi? Deși o fi existând și multă chimie în poezia de la noi, și viceversa, multă poezie.... V.:I – Numai dacă unii poeţi, care

cred că fac poezie, nu fac în cele din

urmă chimie. Și nu, desigur, alchimie,

care-i poezie pură.

. S.:S – Ai putea să-l divulgi pe cel mai mare alchimist din câţi ai cunos-cut vreodată?. V.:I – Rilke.

. S.:S – Alchimist, și încă cel mai mare? De ce crezi așa?. V.:I – Pentru că, amestecând într-o

retortă toate elementele-cuvinte și că-

utând, pe această cale, piatra filozofală

a poeziei, nu ne-a dat posibilitatea

să-i cunoaștem greutatea materială,

invitându-ne să-i vedem strălucirea

în orice colţ al aceleiași retorte. Asta-i

marea lui alchimie.

. S.:S – Este alchimistul tău preferat sau, într-adevăr, este cel mai mare?. V.:I – Da, preferat. Anume ca alchi-

mist.

. S.:S – Și pentru că insiști asupra in-finitei distanţe dintre chimie și alchi-mie, aș vrea să știu cum se împacă, dacă se împacă într-adevăr, etaja-tele și rigidele formule chimice cu „Elena, Elena, pe unde mai sunt”? . V.:I – Dacă urechea omenească ar

–AVEM O POEZIE SERIOASĂ LA CHIȘINĂU. REU-ȘESC, AZI, CREATORII DE POEZIE SĂ ÎNŢELEAGĂ NU NUMAI FELUL DE A ARANJA MATERIALUL POETIC ÎN FORME POETICE, CI ȘI A FORMA MATE-RIALUL CARE NAȘTE POEZIA. S-AR CĂDEA SĂ-MI ARGUMENTEZ SPUSELE PRIN NUME CONCRETE, FĂRĂ SĂ PRETIND LA APRECIERI CATEGORICE. NU-MI POT PERMITE SĂ VORBESC DE TOATĂ POEZIA.

foto: Ion Dogaru



putea prinde la maximum vorbele din

interiorul formulei, adică din interiorul

materiei, fii sigur, am auzi și întrebări de

felul acesta: „Elena, Elena, pe unde mai

sunt”? Numele ar putea fi altul, însă la

fel de scump și de demult.

. S.:S – Și dacă nu ţi-e dat să auzi ce cântă interiorul materiei?. V.:I – Atunci vorbim la plural, și locul

lui EU îl ocupă NOI.

. S.:S – Este și asta un fel de stare.... V.:I – Este un fel de îngândurare.

. S.:S – Spune-mi, crezi în balivernele de felul: un poet nu trebuie să știe decât ceea ce știe?. V.:I – Un poet trebuie să știe bine

ceea ce știe. Asta, în primul rând. În al

doilea rând, trebuie să știe, de exem-

plu, ce înseamnă nisipul.

. S.:S – Ce înseamnă nisipul, Ioane?. V.:I – Pentru noi, moldovenii, nisipul

este întâi de toate un material de con-

strucţie. Pentru lituanieni, de exemplu,

îndepărtatele triburi care au coborât pe

nisipurile de pe Nida și au fost înghiţite

de dune, nisipul înseamnă înainte de

orice un mormânt străvechi. Asta e cu

totul altceva, și poetul trebuie să știe

ce înseamnă acest altceva.

. S.:S – Spui că un poet trebuie să știe bine ceea ce știe. Spune-mi atunci ce știe bine poetul Ion Va-tamanu?. V.:I – Poetul Ion Vatamanu trebuie

– VORBEȘTI DE O PLECARE ȘI O VENIRE, IAR EU, DACĂ VREI SĂ ȘTII, NICI N-AM PLECAT ȘI NICI NU M-AM ÎNTORS DE NICĂIERI. EU ŢIN SĂ AM O SINGURĂ STARE ȘI ASTA PENTRU CĂ ORICE SCOP PROPUS – AȘA CRED EU LA ORA ASTA – AJUNGE PÂNĂ LA URMĂ SĂ FIE ATINS.

să știe ce știe. Ia ascultă. Dacă vom

ajunge odată și odată acolo, în vârf, eu

știu la sigur că vom ocupa locul cel mai

aproape de frunză. Frunza este monu-

mentul și mormântul nostru. Frunzele

și încă ceva: „Elena, Elena, pe unde

mai sunt?”

. S.:S – Și dacă, printr-o minune, într-o bună zi, ţi-ai răspunde – pe unde mai ești – , ce ţi-ar rămâne să mai faci?. V.:I – Aș fi fericit să-mi pot amâna

mereu răspunsul.

. S.:S – Iată de unde vine tot paci-fismul tău!. V.:I – Pacifism?!...Și de unde vine tot

pacifismul meu, Serafime?

. S.:S – De la vrerea de a-ţi amâna înfrângerile. . V.:I – Înfrângerile?!

. S.:S – Un fel de a zice. Aș putea găsi alt cuvânt, dar sensul, sensul rămâne același.. V.:I – Da, pacifism, dar numai până

în pragul formulei, adică al materiei.

Cel care vrea să-mi încerce pacifismul,

n-are decât să intre în materie.

. S.:S – Te rog, permite-mi să rămân în prag, ca să te mai pot întreba: „Ioane, Ioane, pe unde mai ești”?. V.:I – Am spus-o în poemul meu

„ Portretul trăirilor”: „ Sunt aici, cu pal-

mele pline de spini și voi să reușesc

până la moarte a mi-i scoate”.

. S.:S – Dacă m-ai invitat la formula ta, te rog să-mi fii ghid până mă dezmeticesc. Ce-i cu spinii aceștia?. V.:I – Nici nu bănuiai câte aspecte

poate avea cuvântul spin!

. S.:S – De ce să bănuiesc, dacă știu?. V.:I – Ești convins?

. S.:S – Spinul, în înţelesul nostru,



. S.:S – Acum spune-mi ceva înţe-lept despre poezie, mai bine zis, despre starea poeziei noastre la ora actuală.. V.:I – Avem o poezie serioasă la Chi-

șinău. Reușesc, azi, creatorii de poezie

să înţeleagă nu numai felul de a aranja

materialul poetic în forme poetice, ci și

a forma materialul care naște poezia.

S-ar cădea să-mi argumentez spusele

prin nume concrete, fără să pretind la

aprecieri categorice. Nu-mi pot per-

mite să vorbesc de toată poezia. Ar

însemna să nu încap cu acest răs-

puns într-o jumătate de coală de autor,

de aceea rămân credincios generaţiei

mele. Răspunsul e destul de modest,

astfel lăsând spaţiu pentru altcineva să

vorbească de generaţia sa. Mă bucură,

deci, faptul că avem poezie. Aceasta

înseamnă seriozitate.

. S.:S – Știu cei rămași acasă, ţăra-nii, că au un ţăran chimist și poet la Chișinău?. V.:I – Da, mama știe că are un spin

la Chișinău.

. S.:S – Fii serios, ai atâţia prieteni și admiratori aici... Asta însă nu intră în programul de azi.. V.:I – În schimb, în programul mamei

rămâne mereu.

. S.:S – Ai putea să definești rezis-tenţa artistică, domeniu pur alchi-mic, în comparaţie cu rezistenţa materiei, domeniu curat chimic?. V.:I – Conductibilitatea metalelor, de

exemplu, se explică prin torentul de

electroni care transmit căldură. Cu cât

mai mulţi electroni are metalul, – așa

pare a fi – , cu atât e mai conductibil.

Deci, conductibil – mai puţin rezistent.

Cu toate acestea, metalul are atâţia

electroni de câţi are nevoie. A face un

metal mai rezistent este aproape un

nonsens. Intervine condiţia și schim-

bă...

. S.:S – Rezistenţa?. V.:I – Conductibilitatea. Norocul oa-

menilor că ei știu un adevăr: electronii

nu au masă.

. S.:S – Au, în schimb, încărcătură negativă.. V.:I – Posibil că într-o anumită condi-

ţie, să zicem, într-un câmp magnetic,

are un singur aspect, cel înţepător. Înţeapă, și tocmai de aceea este înstrăinat și se înstrăinează. Amin-tește-ţi: străin ca spinul. Dar nu cred că ai de gând să-mi ţii un tratat des-pre spin.. V.:I – Și de ce nu l-aș ţine?

. S.:S – Pentru că...Aș putea să-l ţin și eu, poate cu mai mic succes, și atunci, conform unei teorii cunoscute, ne-am anihila.. V.:I – Pentru a nu ne anihila, te rog să-mi

cedezi pe un singur minut întâietatea. Adi-

că spinii, și zic – spinul înţeapă, da, dar

aproape concomitent inoculează o înţelep-

ciune. Poetul trebuie să știe și acest lucru.

Cunoaștem diferite specii de spini, pe care

i-am simţit pe când umblam desculţi –

scaiul, cătina, pălămida – și care, luaţi la

un loc, nu puteau influenţa structura naturii

noastre. Deși ne înţepau. Dar numaidecât

și neapărat ne inoculau, cum spuneam,

înţelepciunea: să nu mai dai prin spini! Așa

că n-am putea pătrunde în structura for-

mulei, sau a materiei, dacă n-am înţelege

că fiecare element din această formulă,

avându-și propriul său spin, abia atunci

poate participa la organizarea, întreţinerea

și manifestarea acestei formule. Iată și sen-

sul înţelept al spinului.



sustrași din propria lor albie, rezistenţa

metalelor ar putea să se mărească.

. S.:S – Ca să-ţi pot înţelege înalta materie, ar trebui să trec un curs de chimie, ceea ce este mult prea târziu pentru un alchimist ca mine...Spune-mi mai bine ceva despre re-zistenţa literară, să zicem, dacă e posibil așa ceva la noi.. V.:I – E destul de posibil. Masa de

lucru este un câmp magnetic optim

pentru ca electronii fără masă, dar cu

încărcătură negativă, să zboare din

metalul peniţei direct la coșul de gunoi.

Este un răspuns care vine din aceeași

stare poetică, permanentă.

. S.:S – În felul acesta, am putea spune că am încheiat. Ce facem mai departe, Ioane?. V.:I – Ne îngândurăm, ca să putem

apoi gândi ce-am vorbit, de ce am

vorbit și, mai ales, pe câtă vreme...

– ADEVĂRATA CREAŢIE ARE NEVOIE DE ACEL MOMENT, DE ACEA DISPOZIŢIE, ÎNŢELEGERE ȘI SENSI-BILITATE CU CARE OMUL VINE MULT MAI DE DEPARTE, MULT MAI DE DEMULT ȘI, CATEGORIC, MULT MAI PE MULTĂ VREME.



Descoperit târziu de către tânărul poet și

critic Nicolai V. Coban, la mijlocul secolului XX, acest originar din sudul Basarabiei, născut în sec. XIX, a dispărut iarăși pentru o bună perioadă de timp, ca să răsară din nou în ochii publicului cititor abia la începutul secolului XXI. Descope-rirea autorului uitat avea la mijloc elemente de miracol. Retras în Bucu-reștiul inundat de refugi-aţii îngroziţi de invazia sovietică în Basarabia, într-o atmosferă clară de inevitabil război, tânăru-lui autor Nicolai V. Co-ban îi surâde norocul…


JUDECĂTORUL VREMII

UN SCRIITOR BASARABEAN, CONTEMPORAN CU EMINESCU

NEBĂNUITELE PIRAMIDEIURIE COLESNIC

Nicolai V. Coban în stu-diul său publicat în re-vista Viaţa Basarabiei (1941, nr. 6-7), revistă ce apărea pe atunci la

București, evocă detalii foarte curioase din biografia lui Grigore Creţu-Creţescu. Aceste nuanţări explică nu numai desti-nul profesional de jurist al basarabeanu-lui, dar și ceea ce l-a făcut să se apuce de condei și să scrie opere literare:

„După o fotografie din 24 martie 1928, pe care am găsit notate chiar de mâna scriitorului câteva date, Grigore Creţu-Creţescu s-a născut la 12 octom-brie 1853 în satul Măcrești, com.Câr-pești, plasa Tigheciu, jud. Cahul. Școala primară a făcut-o la Tomai (Congaz), sin-gura școală moldovenească de la 1861 în toată regiunea. Ajutat de moșierul Cristide, după absolvirea școlii de la To-mai, în 1867 intră la Seminarul lui Mel-chisedec Ștefănescu din Ismail. În 1873, trece Dunărea la Galaţi, de acolo pleacă la București și în același an devine elev la „Sf.Sava”, unde l-a avut coleg pe unul din Brătieni. După terminarea liceului se înscrie la universitate, luându-și în 1879 licenţa în drept. Biblioteca „V. A. Urechia” din Galaţi păstrează încă teza de licenţă a acestuia”.

Dacă zilele celei dintâi copilării din casa mătușii sale de la Tomai erau dulci și vrednice de orice amintire, zilele de la universitate au fost de o sfâșietoare tragedie. Cu câteva săptămâni înainte de moarte, prietenul său nedespărţit, Moise Pacu, îmi povestea despre lupta lor cu viaţa la București:

„Pentru terminarea studiilor, lui Cre-ţu nu-i ajungeau banii câștigaţi din cele câteva lecţii predate în oraș. Pentru a putea exista, a fost pe rând hamal și student”. Mărturisirile lui Alexandru Șontu în această privinţă sunt sfâșietor de dureroase: „Nu o dată l-am văzut pe Creţescu despărţindu-se de cursurile și de caietele lui, împachetându-și în hârtie de ziar îmbrăcămintea de hamal și ple-când abătut pe drumul robotirii lui – la orele când veneau în gară trenurile de călători. Dar pe atunci, toţi eram la fel de săraci. Toţi munceam care încotro și cum puteam”.

Tot în 1879, toamna, a fost numit în magistratură judecător de ședinţă la Târgoviște. În anul următor (1880) însă a fost numit la Buzău, pentru a i se face loc la Târgoviște lui Duiliu Zamfirescu. Nici la Buzău n-a poposit mai îndelung. În 1881, a fost transferat din nou la Hâr-șova, ca substituit de procuror, unde a activat până în luna august 1886, când a survenit un nou transfer - procuror la Tulcea. S-a aflat în exerciţiul funcţiunii doar câteva săptămâni, până la 5 octom-brie 1886, când a fost scos din magistra-tură și pus în disponibilitate. Motivele plecării din magistratură au fost mai multe. Toate însă convergeau spre rela-ţia proastă cu prefectul de Tulcea, fratele ministrului de justiţie, pe atunci Eugeniu Stătescu, o somitate politică a vremii.

Enciclopedia Cugetarea (București, 1999), scrisă de Lucian Predescu, con-semnează în câteva rânduri biografia lui Paul Stătescu, căci el și era fratele minis-trului și prefect de Tulcea în acea vreme.

Grigore Creţescu, noul procuror de Tulcea și prefectul Stătescu nu au găsit limbă comună., fiindcă acesta și-a luat atribuţiile de funcţie în serios, fără a ţine cont de faptul că fratele prefectului era ministru. Aceasta a și servit drept motiv de destituire din funcţie. La 5 octom-brie 1886, procurorul Creţescu a fost disponibilizat. O scrisoare deschisă de la 29 octombrie 1886 relatează tranșant atitudinea celui demis:

„… Aflaţi, Domnule Ministru, că eu nu sunt omul nici unui partid politic. Sunt robul datoriei și al conștiinţei mele. Sunt încă tânăr și așa după cum îmi gră-iesc creierii mei, vă întreb: „Ce aţi zice D-voastră despre mine, dacă eu aș fi ministru și aș avea un frate căruia i-ar merge numele rău în lume și pentru care v-aș fi lăsat de la căruţa cu drep-tate a Ţării, ca pe unul ce n-aţi mai avea nici o treabă?! Sunteţi un laș, Domnule Ministru, tocmai când împrejurările v-au pus sus, sus de tot, ca să fiţi cel mai înalt și cel mai drept preot al Justiţiei”. Și în altă parte din aceeași scrisoare: „Dacă este așa, dacă conștiinţa și legile Ţării se aplică și în altă parte a pământului românesc cum se aplică în judeţul Tul-cea, v-aș da un sfat! Daţi toate legile

Ţării cu constituţie cu tot, pe dealul Fila-retului, ca altădată Regulamentul Orga-nic, și lăsaţi ca legi numai capricioasele D-voastră patimi”.

Ministrul a rămas neclintit în decizia luată.

Nicolai V. Coban îl compătimeș-te atunci când descrie situaţia dificilă în care s-a pomenit tânărul procuror: „ …cu trei copii, cu nevasta și cu gos-podăria împărţită pe drumuri, – între Hârșova, Tulcea și Galaţi, unde se retră-sese hotărât să facă avocatură, cu care de altfel s-a și ocupat până la sfârșitul vieţii. Când a fost să moară (1 aprilie 1933), spunea fiului său, Grigore, avocat în același barou cu el:

– Du-te, Grigore! Du-te la tribunal și-ţi fă datoria!”

A profesat avocatura, dar vocaţia lui a fost de a fi scriitor. Autor a numeroase cărţi, Grigore Creţescu a scris proză, ver-suri în proză, memorii, și este unul dintre primii scriitori basarabeni, care a lăsat o moștenire literară de veritabilă valoare.

Tableta pe care o reproducem este o poezie luată din volumul „Cântece-le mele. Mici poeme în proză”, tipărită la Galaţi în 1891. Descoperirea acestui nume este o revelaţie pentru literatura noastră, iar această tabletă este cartea de vizită a lui Grigore Creţescu:

t a ă e . . -a d a i --e i -e u

, -i


JUDECĂTORUL VREMII

Pentru mulţi și astăzi pare un mira-col românismul basarabenilor din sudul Moldovei actuale. Dar explicaţia este una simplă și are un cert argument is-toric. Rusia ţaristă pierde războiul din Crimeea și după 1856 este obligată să retrocedeze Turciei gurile Dunării și cele trei judeţe din Sud: Cahul, Bolgrad și Is-mail, unde s-au deschis școli românești. La Ismail activa Seminarul Teologic, un liceu teoretic funcţiona la Bolgrad.

Basarabenii din Sud au participat la evenimentele Unirii de la 1859 și la ma-rea sărbătoare, când a fost proclamată independenţa României. Chiar și după ce Rusia a ocupat din nou Sudul Basara-biei, tinerii de acolo plecau la învăţătură în noul regat al României. În 1885,a fost creată la Galaţi o Societate a Basarabe-nilor - „Prutul”, care avea misiunea de a ajuta tinerii dotaţi, și mulţi au beneficiat de acest ajutor. Marele arheolog de ori-gine basarabeană, Vasile Pârvan, a fost susţinut anume de această societate pentru a-și continua studiile sale în Ger-mania. Chiar și în zilele noastre în Sudul Moldovei basarabene mai sunt vii aceste tradiţii și sentimente.

Un scriitor adevărat se naște dintr-o problemă de conștiinţă. În vremurile, când apunea epoca romantismului li-terar, cauza creaţiei putea fi chiar și o dragoste neîmpărtășită. Nicolai V. Coban s-a întâlnit cu urmașii scriitorului Gri-

A PROFESAT AVOCATURA, DAR VOCAŢIA LUI A FOST DE A FI SCRIITOR. AUTOR A NUMEROASE CĂRŢI, GRIGORE CREŢESCU A SCRIS PROZĂ, VERSURI ÎN PROZĂ, MEMORII, ȘI ESTE UNUL DINTRE PRIMII SCRIITORI BASARABENI, CARE A LĂSAT O MOȘTENIRE LITERARĂ DE VERITABILĂ VALOARE.

Cântecul împăraţilor

Aide, nani! nani! popoarelor, că de al vostru bine ne îngrijim noi! Mângâierea e numai somnul pentru cei care muncesc şi

ale căror roade alţii le mănâncă; pentru cei care îşi dau sufletul cu plugul în neştire pământul scormonind şi pentru cei care cu cugetul

pentru a oamenilor fericire până dincolo de nori străbat.Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să vă treziţi?!V-am pus la cap de pernă nevinovata prostie. Fericiţi cei care nu ştiu multe:

sunt mulţumiţi cu ce le dai; îi legi la gard cu dinţii la stele şi dânşii rumegă, mulţumin-du-ţi că sunt sătui. Le pui să-şi umple pântecele dinainte fân, şi dânşii îţi bat din palme,

te ridică până la cer, strigând fără să-şi dea seama că te-ai jertfit pentru a oamenilor bine.Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să vă treziţi?!Peste seamă de moale vă este aşternutul; din puzderie, din ciurlani şi din ciulini. Pat mai

bun să dormiţi fără visuri rele nici că veţi găsi.Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să vă treziţi?!De învelitoare aveţi tot ce-i pe lume mai priitor pentru somnuri lungi şi liniştite:

lipitori de tot neamul şi căpuşe, ce în piele se înfig, de nici cu cleştele nu le poţi scoate.

Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi lipitorile şi căpuşele din piele să le smulgeţi? De ce vreţi să vă treziţi?!

Pentru a voastră fericire, la căpătâi am pus de vi s-a săpat izvoare bogate în rachiu, mai îmbătător şi mai trăsnitor la cap decât gazul.

Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să nu mai beţi?! De ce vreţi să vă treziţi?!

Deşteptăciunea n-aduce decât necazuri, decât durere. E mai bine să vă îmbătaţi şi în adâncă neştiinţă nesimţitoare şă adormiţi, decât să fiţi treze, decât să simţiţi.

Aide, nani! nani! de ce vreţi să vă treziţi?De ce vreţi din ştiinţă să vă adăpaţi?! De ce vreţi să vă uitaţi la soare?! Nu ştiţi

că soarele orbeşte pe cine se uită lung la el?! E mai bine la întuneric. Nu vedeţi că vacile nu sunt aşa de luminate, dar sunt aşa de mulţumite când le pui iarna dinainte paie; de ce ca vacile n-aţi fi oare?!

Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să vă treziţi?!Câte doruri n-are inima, treaz gândeşti! După ce casa, masa şi ogoarele ţi le-ai

gătit, îţi vine dorul să vezi ce-i în soare, ce-i în lună, câte fire are în barbă ţapul; îţi cere inima prin aer ca hultanii să te plimbi şi frontierele într-o clipă să le ştergi; îţi vine dorul să fii frate cu orice om te-ai întâlni. Ce mai lucru de neînţeles; alb cu negru să fie frate!

Aide, nani! nani! popoarelor, de ce vreţi să vă înfrăţiţi?!De ce încercaţi, aşa somnoroase cum sunteţi, să vorbiţi, să judecaţi lucruri la

care capul nu vă taie. Osteneala e degeaba, când târgul la cale noi îl punem şi de ţâţă ţinem vaca. Pentru voi e destul sapa, plugul şi mistria să învârtiţi; şi în neştiinţă, pe urmă în dulce şi adânc somn să puneţi capul la odihnă…

Aide, nani! nani! într-o adâncă nesimţire. Aide, nani! popoarelor, de ce vreţi să vă treziţi?!…

1884, iulie 30.


JUDECĂTORUL VREMII

gore Creţu-Creţescu și ne-a lăsat unele mărturii:

„Pe o fotografie din 1884, pe când Creţescu era substitut la Hârșova, găsim următorul autograf din 5 decembrie a aceluiași an: ”Protectorilor mei, D-nei Cleopatra și D-lui Grigore Stătescu, spre semn de amintire și de recunoștinţă, pentru bunăvoinţa cu care m-au ajutat în timpul cât am urmat la Liceul „Sf. Sava” și la Facultatea de Drept din București, dau acest portret”. Mai jos semnătura: Gr. Creţescu.”

Se zice, că una din fetele lui Stătescu de mai târziu amintea adeseori de tanti Cleopatra ca de singura dragoste valabi-lă a lui Gr. Creţescu. Nu știu dacă aceasta a fost o realitate. Într-o scrisoare din Hârșova de la 1881, el scria Zoei Geor-gescu, cu care mai apoi s-a și căsătorit, următoarele: „Dulcea mea Ţigancă. Am primit de la mai multe librării și de la prefectul de Buzău 17 franci pentru bro-șurile mele. În curând îţi voi trimite 50 de franci pentru costumul tău vlăscenesc”. Mai departe amintește de unele lucruri care priveau propria lui gospodărie, și încheie: „Mi-e dor de tine, am mult de lucru. George”.

Probabil, familiei Stătescu i-ar fi convenit căsătoria studentului acesta pribeag cu domnișoara Cleopatra de atunci. Fapt este că această căsătorie nu s-a întâmplat. Datele mai din urmă arată

că pe Zoea Georgescu, dragostea de totdeauna a lui Creţescu, a cunoscut-o în casa Stătescu și mai apoi în casa lui Macedonski, ca elevă a Externatului de fete din București și poate ca diletantă în ale literaturii la revista “Nopţile de mai”.

Dragostea rămasă doar în amintire este cea mai puternică sursă de inspira-ţie pentru un spirit poetic. Viaţa care ar fi putut exista și s-ar fi putut realiza doar în vis, este orizontul din care se extrage nu numai fiorul poetic, dar și drama pentru construirea unei nuvele veritabile. Era în căutare de aliaţi literari, de oameni care ar împărtăși simpatia pentru aceeași pasiune literară, - așa a făcut cunoștinţă la Galaţi cu prozatorul și marinarul Jean Bart, de a cărui prietenie a beneficiat până la finele vieţii. Portretul lui se des-prinde de pe mrejele fine ale amintirii.

…Vasile Pârvan își aduce aminte într-o scrisoare de după amiaza aceea de primăvară când, întors din Germa-nia, l-a vizitat pe Creţescu la locuinţa lui de la Vadul Ungurului din Galaţi. Pomii erau în floare, brazdele pline de flori vii, multicolore ca un caleidoscop desfăcut în straturile din faţa casei. Creţescu era ca un duh al liniștii și al florilor. Ziua aceasta, mărturisește Pârvan, este una dintre puţinele pe care nu le-a putut uita toată viaţa.

Despre Gr. Creţescu își aduc amin-te nu doar cei cu care a avut legături

strânse, ci și gălăţenii ce au avut adesea prilejul, avocat fiind, să-l vadă îmbrăcat basarabenește: cu scurtă și cu căciula ţurcă, grăbind pe Bulevard câţiva kilo-metri până la tribunal, în plin centrul orașului. Drumul acesta nu numai că-l făcea în fiecare zi, dar chiar și mai târ-ziu, când au apărut autobuzele și când bătrâneţile lui aveau dreptul la zile mai lipsite de osteneli. Făcea acest drum, ne mărturisește cineva care l-a cunoscut, numai pentru a nu rupe legătura cu felul lui tradiţional de a fi.

Și doar toamna și primăvara, când pe vreme de ploi lungi cât săptămânile, trebuind să-și ducă copiii la școală, se schimba povestea mersului pe jos. În această privinţă iată ce ne povestește un prieten din Galaţi:

„Nu ne mai ajungeau până la școală nici ghetele. Plecam încălţaţi și ne întor-ceam cu picioarele goale. Dacă nu ar fi fost moșneagul acela subţire cu gulerul scurtei ridicat până la mustăţi și nu ne-ar fi strâns în fiecare dimineaţă din Vadul Ungurului și până în oraș, pentru ca într-un car ţărănesc, împreună cu ai lui, să ne ducă la școală și seara să ne aducă îndărăt, nu știu câţi dintre noi, cei mulţi de atunci, am fi ajuns astăzi '‘cineva”.

În asemenea excursiuni pluviale vru-te și nevrute, Gr.Creţescu avea locul lui favorit. Cu vizitiul, pe capră. La întoarce-re, mamele - mai ales mamele - așteptau

PENTRU MULŢI ȘI ASTĂZI PARE UN MIRACOL ROMÂNISMUL BASARABENILOR DIN SUDUL MOLDOVEI ACTUALE. DAR EXPLICAŢIA ESTE UNA SIMPLĂ ȘI ARE UN CERT ARGUMENT ISTORIC. RUSIA ŢARISTĂ PIERDE RĂZBOIUL DIN CRIMEEA ȘI DUPĂ 1856 ESTE OBLIGATĂ SĂ RETROCEDEZE TURCIEI GURILE DUNĂRII ȘI CELE TREI JUDEŢE DIN SUD: CAHUL, BOLGRAD ȘI ISMAIL, UNDE S-AU DESCHIS ȘCOLI ROMÂNEȘTI. LA ISMAIL ACTIVA SEMINARUL TEOLOGIC, UN LICEU TEORETIC FUNCŢIONA LA BOLGRAD.


JUDECĂTORUL VREMII

odraslele la porţile, unde de pe aceeași capră, Conu Grigore le împărţea copiii cu zâmbet, cu graţie și cu bunăvoinţă. Gr.Creţescu n-a fost doar un ins popular la Galaţi, ci o vedetă de bunătate și de calm.

Gr. Creţescu și literatura

Poetul Nicolai V. Coban a fost pimul cercetător care s-a aplecat atent peste filele scrise de Gr. Creţescu. El a şi sem-nalat existenţa unui scriitor basarabean în literatura română de până la 1900. Caracterizările lui sunt foarte dure, căci vin de la un autor tânăr foarte talentat şi un spirit modern, care priveşte vremu-rile de odinioară printr-o prismă critică, dar obiectivă :

„Opera lui, în bună parte închinată vieţii din Basarabia, îl apropie mult de Creangă. E un Creangă, mai pal, al Ba-sarabiei și căruia îi lipsește uneori con-junctura și elementul de intrigă atât de bine scoase în relief de autorul de la Humulești.

În vreme ce amintirile din copilărie, ale acestuia din urmă, au o sănătate a lor, mustind de viaţa gâlgâitoare, poves-tirile din copilărie ale lui Creţescu trăiesc numai atât cât prezenţa autorului, destul

de discretă și, prin aceasta, fermecătoa-re, ceea ce le dă un impuls suav de nos-talgică devenire. Humorul lui Creangă e robust și sănătos până la o impunere totală de vânjoșenie rar întâlnită. Chiar când biciuie obrazul, îţi vine să râzi și te ascunzi cu sufletul printre întâmplările care te fură ca o apă repede la vale în tinereţea vârstei și zbenghiului care a fost odată.

Humorul lui Creţescu nu are aces-te caracteristici. E adeseori diluat de melancolia stăpânitoare, prezentă în viaţa și în copilăria ce i-a umplut toate dimineţile cu soare de la șes.

Limba, și a unuia și a altuia, are foarte multe puncte comune, dar prezintă și foarte multe deosebiri. La Creangă, deși deprinsă în aceeași matcă de sat, pre-zentă peste tot, unde există moldoveni, are vigoare și coloratură vie, caldă, plină de atât suflet, de parcă nu-l mai încap cuvintele, oricât de măiestrit alese. Lim-ba lui Creţescu e rece și, oricât ar vrea s-o scoată și s-o apere de influenţele de la oraș, tot mai ai impresia că a trecut pe acolo. E poate felul de a gândi și de a construi al autorului alterat de profe-siune. Și, de vreme ce în cărţile marelui povestitor prezenţa eroilor e totdeauna impunătoare, și când e vorba de copii și

când pe primul plan prezenţi sunt nu-mai eroii basmelor, la Grigore Creţescu prezenţele acestea par uneori obosite de prea multă gândire. La Creangă eroii sunt activi, se mișcă, la Creţescu gândesc ori visează, numai fiindcă așa e locul, așa e și copleșitoarea aceea tristeţe a cerului, prea bolnavă de static, de pustă odih-nită până la nefiinţă. Copiii lui Creţescu uneori nu vor să se joace, fiindcă nici ei nu știu ce să facă. Scăderile acestea sunt totuși învinse câteodată și zbenghiurile și blestemăţiile lor sunt așa de vii, încât o îndepărtare a lui Creţescu de Creangă este mai mult decât o nedreptate. Cine știe. Poate, dacă Grigore Creţescu n-ar fi fost obligat să ostenească de dimineaţă și până seara la tribunal, ca să hrănească, să crească și să asigure niște vieţi care veneau după el pline de sănătate și de vigoare deosebită, scrisul lui ar fi nu numai o realitate vie, cum e, ci și o em-blemă basarabeană, peste care uitarea n-ar fi avut cum și n-ar fi putut să treacă. Moartea nu l-ar fi surprins anonim”.

Indiscutabil, Ion Creangă este cul-mea literară nu numai a acelui moment literar, dar și a literaturii care s-a scris posterior. Dar există câteva momente ce ne obligă să dăm Cezarului ce este a Cezarului. Apariţia primelor scrieri ale lui

DESPRE GR. CREŢESCU ÎȘI ADUC AMINTE NU DOAR CEI CU CARE A AVUT LEGĂTURI STRÂNSE, CI ȘI GĂLĂŢENII CE AU AVUT ADESEA PRILEJUL, AVOCAT FIIND, SĂ-L VADĂ ÎMBRĂCAT BASARABENEȘTE: CU SCURTĂ ȘI CU CĂCIULA ŢURCĂ, GRĂBIND PE BULEVARD CÂŢIVA KILOMETRI PÂNĂ LA TRIBUNAL, ÎN PLIN CENTRUL ORAȘULUI.


JUDECĂTORUL VREMII

Gr. Creţescu, adică debutul lui în volum, ţine de anul 1880. Scria nu la Iași, unde se adunase toată elita literară junimistă, care dicta moda literară a vremii, și unde activa cercul Junimii, acel club literar perfect, la ședinţele căruia se puneau în discuţie și se verifica autenticitatea literară a celor mai recente scrieri. La Galaţi, un cenaclu de un asemenea nivel nu exista. Autorul era un solitar, care încerca să-și croiască singur pârtia lite-rară după buna lui înţelegere. Cenaclul lui Macedonski, aspiraţiile avangardiste ale poetului bucureștean se împleteau greu cu materialul basarabean pe care dorea cu tot dinadinsul să-l prezinte Gr.Creţescu. Eroii lui veneau din realitate, cu atât mai mult că acest spaţiu trecut din nou în mâna rușilor, după 1878 era deja o problemă de actualitate politică. Fără doar și poate că scriitorul basara-bean își trăgea seva literară din amin-tiri, care la apariţia frontierei pe Prut se transformau în niște nostalgii, ba chiar în niște obsesii.

Gr. Creţescu încerca să scrie firesc, presărând opera literară cu ironii, cu momente umoristice. Și hazul lui nu este unul forţat, este umorul ce se întâlnește la fiece pas, la fiecare al doilea ţăran din Basarabia. El a scris, fiindcă nu putea să

nu scrie. A început cu scrieri cu tentă moralizatoare, cum ar fi voluminoasa lucrare „Dreptatea divină” (București, 1880), în care, spre surprinderea mea, am descoperit elemente surprinzătoa-re, pe care mai târziu le-am aflat și în romanul lui Mihail Bulgakov – „Maestrul și Margareta”. Îngemănarea fantasticului cu realul este atât de firească, încât se pierde senzaţia de poveste, de alegorie, de fantasmă. La sigur, dacă ar fi evoluat în această cheie, Gr. Creţescu ar fi do-bândit o glorie literară postumă, ca un predecesor al acestui gen de roman.

Cu toate că Nicolai V. Coban afirmă, bazându-se pe informaţia din familie, că Gr. Creţu-Creţescu după 1892 n-a scris și n-a publicat nimic, lista bibliografică dezminte această afirmaţie, ultima lui publicaţie fiind tipărită în 1924.

Ca publicist, Gr. Creţu-Creţescu a co-laborat cu diverse publicaţii periodice, începând cu Literatorul lui Al. Macedonski (1881-1882), cu revista Societăţii Tinerimea Română, revistă editată de Al.Șonţu, cu care a fost coleg de facultate, precum și la toate revistele la care colaborau membrii grupării literare din Galaţi: Poșta, Timpul, Galaţi, Acţiunea, Galaţii Noi ș.a.

Despre el a scris în mai multe rânduri Nicolae Iorga în Neamul Românesc.

Pentru scrisul lui acid și dur adesea recurgea la pseudonim și în Dicţionarul de pseudonime al lui Mihail Straje au fost înregistrate unele dintre ele (Demogor-gon etc.).

Adevăratul prozator nu era altul decât un poet deghizat. Drept dovadă, sunt poeziile lui în proză, care pot face cinste chiar unei pene extrem de rafinate.

Contemporan cu Mihai Eminescu, Grigore Creţu-Creţescu s-a stins din viaţă în același an cu Zamfir Arbore - la 1 aprilie 1933, la Galaţi, unde, spre regre-tul nostru, n-am reușit să-i descoperim încă mormântul.

POETUL NICOLAI V. COBAN A FOST PIMUL CERCETĂTOR CARE S-A APLECAT ATENT PESTE FILELE SCRISE DE GR. CREŢESCU. EL A ȘI SEMNALAT EXISTENŢA UNUI SCRIITOR BASARABEAN ÎN LITERA-TURA ROMÂNĂ DE PÂNĂ LA 1900. CARACTERIZĂRILE LUI SUNT FOARTE DURE, CĂCI VIN DE LA UN AUTOR TÂNĂR FOARTE TALENTAT ȘI UN SPIRIT MODERN, CARE PRIVEȘTE VREMURILE DE ODINIOARĂ PRINTR-O PRISMĂ CRITICĂ, DAR OBIECTIVĂ .


JUDECĂTORUL VREMII

A PLECAT CU ÎNGERULDE CEAŢĂ...

cercetări prin arhive, a con-sultat specialiști în materie, afost în unele locuri, pe undese crede că a călcat piciorullui Brejnev. Munca la acestroman a devenit pentru el ocorvoadă, fixându-și o nor-mă zilnică de scriitură, pecare nu o îndeplinea decâtfoarte rar. I se șubrezise să-nătatea... De-abia a reușit săajungă până la ultimele capi-tole. Dar nu și până la ultimulpunct...

Postul naţional de radioMoldova 1 și-a planificat pen-tru lecturile matinale unuldin romanele lui - „Îngerul deceaţă”. Vestea asta l-a bucuratenorm și i-a dat puteri săcontinue munca la romanuldespre Brejnev...

Ultima dată a venit la„Moldova” aproximativ cu osăptămână înaintea momen-tului care ne-a despărţit defi-niv...Era într-o zi de vineri, iaractorul Sandu Leancă deacum citea pentru întreagaţară pagini din „Îngerul deceaţă”, cu voce cristalină deadolescent inocent. A fost,pare-se, un eveniment plani-ficat chiar de destinul lui Vic-tor Dumbrăveanu pe acestsegment al traiectoriei vieţiisale în derivă... Fiindcă, dinacest loc el, însoţit de Îngerulsău de Ceaţă, a pornit pe undrum fără întoarcere, lăsândîn memoria noastră atâteaamintiri frumoase despre unom la fel de frumos.

Adio, Frate Victore!

Prietenii și colegii

de la revista„Moldova”.

ADIO, PRIETENE!

Victor DUMBRĂVEANU

Aplecat dintre noiVictor Dumbrăvea-nu, omul despre

care niciodată nu am crezutcă va pleca. Pentru că aseme-nea oameni nu trebuie săplece pentru totdeauna...

A venit la „Moldova” în aldoilea val, pe când era la pri-mii săi pași în cariera literară,croindu-și pârtie spre cititorultânăr, mai ales spre adoles-cenţi. Cu aceștia, își dădeabine seama, trebuia să vor-bească într-un limbaj simpluși cât se poate de sincer. Alt-fel, nu ar fi fost posibil să-i cu-cerească.

Și publicistica lui purtapecetea sincerităţii totale.Răsplata era pe potrivă – citi-torii îi scriau în aceeași ma-nieră sinceră despre tot ce îifrământa, deseori cerându-isfatul. Parte din acele scrisorii-au servit drept sursă de in-spiraţie pentru nuvelele și ro-manele, pe care le-a scrisulterior. Cele mai tulburătoa-re au fost scrisorile ZineiZmeu, o elevă care se visa ac-triţă și care chiar a devenit ac-triţă, dar...cu un destindeosebit de tragic. Dumbră-veanu a editat scrisorile eiîntr-o carte ce cutremură prinsinceritate și vibraţie.

În ultimii doi ani, mun-cind tot la „Moldova”, s-a con-sacrat scrierii unui nouroman, care ar fi trebuit sădevină „cartea vieţii sale”. Înacest roman autorul și-a pro-pus să reflecte acea perioadăa istoriei noastre, când stă-pâni ai Moldovei au fost Brej-nev și Bodiul. A făcut


L A M U LÎNCĂ UN AN CU

– o lume străină… Mașini ciudate, oameniciudaţi, gâze ciudate. Toţi și toate contaminate de Internet. O lume virtuală, bolnavă de pa-tima banului… Eu, cel traumat într-o altă viaţă, pășesc prin viaţa asta virtuală în căutareaunei picături de apă autentică și a unui strop de aer de câmpie, cu miresme de dropii și deșopârle… „Nu mai găsești nimic, mi se spune. Șopârlele și dropiile au evadat în calculatoa-re. Au fost sacr ” Și atunci mă răsucesc în câr-ja mea din cealaltă viaţă și caut dovezile progresului și ale democraţiei. Unde sunt? Cumarată? Tăcere… Liniște… Nici un răspuns…

, mă întorc resemnat către cea mai veche și maiconstantă dragoste a mea, cartea asta atât de frumoasă, cu numele ei atât de minunat –„Moldova”.

– Doamne, îmi zic, suntem singurii care nu ne-am schimbat! Și singurii care mai iu-bim!…

Dumitru MATCOVSCHI,

poet-patriot

– e, că politicienii, odată ajunși în Parlament sau în altefuncţii publice, „se deconectează” aproape în mod automat de realitatea în care își duceexistenţa restul societăţii. Nu e chiar așa. Iar în cazul meu – chiar nu e așa! Oricât de multe șide importante ar restanţele politicienilor și ale mele personale faţă de societate, știu căodată și-odată va sărbătoare „și pe uliţa noastră”. Mai ales, aștept sărbătoarea de pe „uliţaculturii”. Am toată convingerea că este aproape. Iar când va veni această multașteptată săr-bătoare, activitatea legendelor noastre de odinioară – Studioul ”, Ansamblulde dansuri „Joc”, Capela corală „Doina”, dar și a numeroaselor instituţii de cultură care au luat

.Revista „Moldova” este una din legendele culturii noastre, iar curajul cu care încearcă să

se menţină la suprafaţă în această vreme cu turbulenţe necontenite, demnitatea cu care co-munică ea cu restul societăţii, eleganţa imprimată pe chipul ei, de la prima și până la ultima

t. Și societatea chiar o respectă!

Dumitru DIACOV,

politician

– N-am știut de existenţa acestei reviste până acum un an, când mi-a dărut-o cineva. A fostun cadou romantic, de ziua mea, cu lumânări aprinse și cu urări de bine. Cineva din anturaj s-amirat: cum, în evul ăsta mai dăruiește cineva cărţi? În evul ăsta, mai sunt unii care citesc cărţi?Chit că nici nu era o carte autentică, ci o revistă...

Iar când am cunoscut-o îndeaproape, a doua zi, m-am îndrăgostit de dânsa. Trebuie să văspun că „la vârsta mea abia-ncepută” am apucat să călătoresc prin mai multe ţări, iar vara trecutămi-am petrecut-o chiar în New York. Adică, am văzut și cunoscut oameni și obiceiuri și de peaiurea. Ce-am înţeles eu din acest „schimb” de senzaţii și imagini, e că ţara noastră și oameniinoștri, și operele compatrioţilor noștri sunt la fel de buni și de bune, iar uneori sunt chiar superioriși superioare celor de dincolo de oceane... Iată, cartea asta...revista „Moldova”... nici nu vă imaginaţicât de scumpă e! ... M-am întors din New York împreună...mai exact, cu „Moldova” în braţe, și tottimpul, cât am zburat cu avionul (13 ore!), mi-a cântat și mi-a șoptit despre minunile de acasă.

E doar unul din multiplele ei haruri!

Cristina BÂRCĂ,

studentă ASEM



NO

IEM

BRIE

– D

ECEM

BRIE

/ 20

11


MO

LD

OVA

{tefan Susaiomul nostru la Euroregiune

VĂ ESTE DOR DE BUNEI?O ÎNTREBARE DE ANASTASIA RUSU-HARABA




ESEU DE PAVEL PROCA

22

36

60

revista moldova

Documents