revista de ªtiinŢe politice ªi relaŢii internaŢionale

TOMUL V Nr. 2 2008

CUPRINS

ISTORIA IDEILOR POLITICEION GOIAN, Machiavelli — lecturi insulare ........................................................

CULTURÃ POLITICÃ ªI INSTITUÞIONALÃJAWAD MOHAMAD, Coordonate ale culturii politice arabe ..............................CLAUDIA UDRESCU, Universitate ºi politicã sau despre partide politice

ºi învãþãmânt superior .......................................................................................DIPLOMAÞIE ªI ISTORIE

STELIAN NEAGOE, Raoul Bossy — ambasador ºi istoric publicist ....................DESPRE EXTREMADREAPTÃ DIN ROMÂNIA INTERBELICÃ• CONSTANTIN NOICA

SORIN LAVRIC, Adevãrul despre Noica ..............................................................MARIN DIACONU, La pas, cãtre Noica cel real... ..............................................ANA BAZAC, Endogen ºi exogen în analiza istoriei intelectualilor români:

cazul Noica ........................................................................................................GABRIELA BLEBEA NICOLAE, Tipuri de admiraþie .........................................

• MIRCEA ELIADEION GOIAN, Eliade în alb ºi negru .......................................................................LORENA PÃVÃLAN STUPARU, Legionarismul lui Mircea Eliade ...................

• NICHIFOR CRAINICGABRIELA LUNGEANU, Nichifor Crainic, un doctrinar naþionalist ..................

• OCTAVIAN GOGAELENA CUCU, Octavian Goga, un poet în politicã ..............................................

REVISTA DE ªTIINÞE POLITICEªI RELAÞII INTERNAÞIONALE

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 1–150, Bucureºti, 2008.

5

1329

43

60646774

7884

92

98

CONFERINÞELE INSTITUTULUIFLORIN MÜLLER, «Dreapta» ºi «Stânga» în dezbaterea de idei din România

interbelicã ..........................................................................................................CÃRÞI ÎN DEZBATERE

GABRIELA TÃNÃSESCU, Despãrþirea de «clasici»............................................CRISTIAN ION-POPA, Când «paºoptiºtii» ieºeau din scenã ºi intrau în istorie ...LORENA PÃVÃLAN STUPARU, Aparenþa ºi esenþa politicului .........................BOGDAN POPESCU, Despre sistemul politic din România ................................

VIAÞA ªTIINÞIFICÃ / MISCELLANEAMarxismul în America Latinã (Rãzvan Pantelimon) � Evenimente ºtiinþifice la Praga(Henrieta Mitrea) � Moldova încotro? (Gabriela Tãnãsescu) ...................................

NOTE DE LECTURÃ / RECENZIICatherine Durandin, Statele Unite, mare putere europeanã, traducere de Gabrielaªiclovan, Chiºinãu, Editura Cartier, 2007, 336 p. (Sanda Cincã) � Robert Cooper,

Destrãmarea naþiunilor. Ordine ºi haos în secolul XXI, traducere de Sebastian Huluban,Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, 204 p. (Sanda Cincã)..........................

REVISTA REVISTELORForeign Affairs, numãrul 1, volum 87, ianuarie/februarie 2008 � Foreign Affairs, numãrul2, volum 87, martie/aprilie 2008 (Gabriela Tãnãsescu) � Romanian Journal of

European Affairs, nunãrul 1, aprilie 2008 (Cristina Vohn) .............................................

105

115121125129

132

140

145

(ROMANIAN JOURNAL OF POLITICAL SCIENCESAND INTERNATIONAL RELATIONS)VOLUME V No. 2 2008

CONTENTSHISTORY OF POLITICAL IDEAS

ION GOIAN, Machiavelli — insular Readings .....................................................POLITICALAND INSTITUTIONAL CULTURE

JAWAD MOHAMAD, Co-ordinates of Arabian political Culture ........................CLAUDIAUDRESCU, University and Politics or on political Parties and higherEducation ...........................................................................................................DIPLOMACYAND HISTORY

STELIAN NEAGOE, Raoul Bossy — Ambassador and Historian Publicist ........ON THE EXTREME RIGHT IN INTERWAR ROMANIA• CONSTANTIN NOICASORIN LAVRIC, The Truth about Noica ..............................................................MARIN DIACONU, Step-by-step, to the real Noica... .........................................ANA BAZAC, Endogenous and exogenous in the analyses of the RomanianIntellectuals History: the case Noica .................................................................GABRIELA BLEBEA NICOLAE, Types of admiration .......................................• MIRCEA ELIADEION GOIAN, Eliade in white and black ................................................................LORENA PÃVÃLAN STUPARU, Mircea Eliade's Legionarism .........................• NICHIFOR CRAINICGABRIELA LUNGEANU, Nichifor Crainic — a nationalist Doctrinarian ..........•OCTAVIAN GOGAELENA CUCU, Octavian Goga, a Poet in Policy ..................................................THE INSTITUTE'S LECTURES

FLORIN MÜLLER, „Right“ and „Left“ in the Debate of Ideas in interwarRomania ............................................................................................................DEBATING BOOKS.........................................................................................SCIENTIFIC LIFE ............................................................................................ANNOTATED BIBLIOGRAPHY.....................................................................THE REVIEW OF REVIEWS..........................................................................



5

1329

43

6064677478849298

105115132140145

(REVUE ROUMAINE DE SCIENCE POLITIQUEET RELATIONS INTERNATIONALES)TOME V No. 2 2008

SOMMAIREL' HISTOIRE DES IDÉES POLITIQUES

ION GOIAN, Machiavelli — lectures insulaires ...................................................CULTURE POLITIQUE ET INSTITUTIONNELLE

JAWAD MOHAMAD, Coordonnées de la culture politique arabe .......................CLAUDIA UDRESCU, Université et politique ou des partis politiqueset l'enseignement supérieur................................................................................DIPLOMATIE ET HISTOIRE

STELIAN NEAGOE, Raoul Bossy — ambassadeur ét historien publiciste ........DE L'EXTREME DROITE EN ROUMANIE INTERBELIQUE• CONSTANTIN NOICASORIN LAVRIC, La verité sur Noica ....................................................................MARIN DIACONU, À pas vers celui Noica réel... ...............................................ANA BAZAC, Endogéne et exogéne dans l'analyse d'histoire des intelectuelsroumains: le cas Noica ......................................................................................GABRIELA BLEBEA NICOLAE, Types d'admiration .........................................• MIRCEA ELIADEION GOIAN, Eliade — entre blanc et noir ............................................................LORENA PÃVÃLAN STUPARU, Le légionarisme de Mircea Eliade .................• NICHIFOR CRAINICGABRIELA LUNGEANU, Nichifor Crainic — un doctrinaire nationaliste ........• OCTAVIAN GOGAELENA CUCU, Octavian Goga, un poète en politique .........................................LES CONFÉRENCES DE L'INSTITUT

FLORIN MÜLLER, La „Droite“ et la „Gauche“ dans le débat des idéesen Roumanie d'entre guerres .............................................................................LES LIVRES EN DÉBAT.................................................................................LA VIE SCIENTIFIQUE ..................................................................................NOTES DE LECTURE.....................................................................................LA REVUE DES REVUES ..............................................................................



5

1329

43

6064677478849298

105115132140145

MACHIAVELLI — LECTURI INSULARE

ION GOIAN

Abstract. Since J.G.A. Pocock' s Machiavellian Moment, the researchconcerning Machiavelli's life and work took a new direction, connectingthe Florentine civic humanism of Cinquecento with the republicanmovement. The author discusses this topis as a new approach to Machiavell'sessential work.

În literatura de limbã englezã existã în ultimele decenii o amplã dezbaterecare priveºte lectura republicanã a scrierilor lui Machiavelli, în special a comen-tariilor sale la Titus Livius. Aceastã dezbatere a fost deschisã de cartea profe-sorului John Greville Agard Pocock The Machiavellian Moment. Florentine Po-litical Thought and the Atlantic Republican Tradition, publicatã în anul 19751.În substanþã, teza lui Pocock este cã Machiavelli ºi contemporanii sãi din Flo-renþa se gãsesc la originea unui curent de idei în gândirea politicã mai puþin stu-diat, însã care a avut un ecou excepþional în epoca modernã: republicanismul.Ideea republicanã s�ar fi nãscut, susþine Pocock, pe sol florentin, ca rãspuns lao situaþie de crizã a gândirii politice italiene din Quattrocento. De la gânditoriiflo-rentini, ideea republicanã, în înþelesul pe care îl dau acestui termen adepþiiideilor lui Pocock, s�ar fi propagat, preluatã fiind prin republicanii englezi(Harrington, Milton, Andrew Marvell, Algernon Sydney2), de întemeietorii tra-diþiei republicane americane, aceea care se va materializa în Constituþia de la1787. Aºadar, în esenþa ei, Constituþia americanã este, dupã Pocock, o transpu-nere, într�un context anglo�american aparþinând secolului al XVIII�lea, aunor idei politice care s�au nãscut în Florenþa din epoca Renaºterii, Machiavellifiind unul dintre aceia care au contribuit în mod decisiv la circulaþia acestor ideiîn afara spaþiului în care au fost gândite.Aceastã tezã are, însã, ºi o consecinþã, anume reevaluarea unei pãrþi însem-nate a istoriei ideilor politice moderne, ceea ce s�a numit uneori „revizionismul

I S TOR IA IDE ILOR POL IT ICE


————————1 J.G.A. Pocock, The Machiavellian Moment. Florentine Political Thought and the Atlantic RepublicanTradition, Princeton and London, Princeton University Press, 1975.2 J.G.A. Pocock, Politics, Language and Time, Chicago/London, The University of Chicago Press, 1989,p. 106. Aceºtia sunt cei mai reprezentativi dintre cei clasificaþi, în literatura consacratã ideilor politice engleze,drept „classical republicans“. Despre relaþia lor cu Machiavelli, v. ºi J.G.A. Pocock, The Machiavellian Mo-ment, cap. X, ºi, de asemenea, J.G.A. Pocock, Politics, Language and Time, cap. „Machiavelli, Harrington andEnglish Political Ideologies in the Eighteenth Century“.

republican“ al lui Pocock3. Victima ilustrã a acestui revizionism, iniþiat de pro-fesorul de la Universitatea John Hopkins din Baltimore, este John Locke, alãturi,desigur, de un întreg curent de gândire care a dominat vreme de un secol istoriaideilor politice moderne. Recapitulând, în conformitate cu acest curent de gân-dire amintit, în care John Locke are rolul aproape al unui demiurgos, moder-nitatea ºi viziunea liberalã asupra lumii sunt în bunã mãsurã sinonime. Individulca sursã a legitimitãþii politice, relaþia indestructibilã între libertate ºi proprietate,distincþia între stat ºi societatea civilã, rolul statului de protector al libertãþilorindividuale, abstractizarea noþiunii de drepturi ale omului prin desprindereadrepturilor de îndatoriri, legãtura între o formã universalã de raþionalitate ºi uni-versalitatea naturii umane, rolul eminent al economicului în definirea omului,teoria dreptului la rezistenþã în faþa unei autoritãþi abuzive, toate aceste idei, con-siderate fondatoare ale modernitãþii, într�o viziune larg acceptatã încã de la ju-mãtatea secolului al XIX�lea4, nu numai cã se regãsesc în opera lui Locke, darconfiguraþia care le uneºte se naºte, în fond, odatã cu opera autorului celor douãTratate despre guvernare. Pânã nu de mult, aceste idei politice, exprimate înmod exemplar în opera lui Locke, defineau în mod univog ºi filosofia Revoluþieiamericane.„Revizionismul republican“ pune sub semnul întrebãrii toate aceste afirmaþii

considerate în cercurile liberale ca premise obligatorii pentru abordarea gândiriipolitice moderne, pornind de la abordarea inovatoare a lui Hans Baron, istoricgerman (refugiat în Statele Unite) ale cãrui lucrãri, însã, au fost cunoscute în me-diul academic anglo�american abia dupã rãzboi, când apar douã lucrãri conside-rate fundamentale: Humanistic and Political Literature in Florence and Veniceat the Beginning of the Quattrocento5 ºi The Crisis of the Early ItalianRenaissance: Civic Humanism and Republican Liberty in the Age of Classicismand Tyranny6. Lucrãrile lui Baron pun într�o nouã luminã premisele gândiriipo-litice a Renaºterii. Savantul german a arãtat cã modernitatea se naºte, celpuþin în Italia, nu sub semnul individualismului ºi al universalizãrii uneiparadigme ju-ridico�politice (cum reiese din vulgata liberalã), ci mai degrabãprin redes-coperirea idealurilor antice ale patriotismului, ale guvernãriiacceptate de popor ºi ale ceea ce romanii numeau res publica, adicã un spaþiu alinteresului public definit prin acceptare comunã (ceea ce se va traduce înAnglia,

6 ION GOIAN 2

————————3V., de pildã, prefaþa lui Jean�Fabien Spitz la traducerea cãrþii lui Pocock în limba francezã, în vol. J.G.A.Pocock, Le moment machiavéllien, traducere de Luc Bortot, Presses Universitaires de France,coll. „Léviathan“, Paris, 1997, în special p. XVII sq., passim. Studiul introductiv al lui Spitz pune la îndemânacititorului o amplã bibliografie, actualizatã pentru data apariþiei traducerii franceze, consacratã acestei ches-tiuni.4 În legãturã cu diversele interpretãri ale operei lui Locke începând cu jumãtatea secolului al XIX�lea, v.ºi cap. „Problèmes d’interprétation“ al introducerii lui Jean�Fabien Spitz la vol. John Locke, Le second Traîtédu gouvernement, Paris, Presses Universitaires de France, coll. „Épiméthée“, 1994.5 Hans Baron, Humanistic and Political Literature in Florence and Venice at the Beginning of theQuattrocento, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1955.6 Hans Baron, The Crisis of the Early Italian Renaissance: Civic Humanism and Republican Liberty inthe Age of Classicism and Tyranny, 2 vol., Princeton University Press, 1955 (o a doua ediþie, revãzutã, într�unsingur volum, apare la aceeaºi editurã în 1966).

cu unele nuanþe, încã în epoca lui Hobbes ºi a lui Harrington — acesta din urmãfiind considerat un machiavellian7— prin termenul commonwealth8).Ipoteza lui Baron reuºeºte, de altfel, sã explice unele dezbateri de idei carepãreau oarecum inexplicabile abateri de la progresul triumfãtor al ideilor luiLocke între secolele al XVII�lea ºi al XVIII�lea: dezbaterea în jurul ideii de li-bertate la antici ºi la moderni, unele polemici împotriva ideilor moderne asupraindustriei ºi a comerþului (se ilustreazã, de pildã, nu numai efectele favorabileale acestora, dar ºi rolul lor în coruperea omului modern), discuþiile în jurul ideiide proprietate etc. Toate acestea l�au condus pe J.G.A. Pocock sã scrie The Ma-chiavellian Moment ca un manifest împotriva unei genealogii simplificate a mo-dernitãþii, care ar þine seama numai de linia inauguratã de Locke ºi care s�ar pre-lungi în gândirea politicã revoluþionarã din America secolului al XVIII�lea.Aºa cum observã Jean�Fabien Spitz, în aceastã tradiþie republicanã nãscutãîn Italia, „omul este un cetãþean înainte de a fi un negustor ºi producãtor, ºiexistenþa sa socialã este subordonatã existenþei sale politice; suntem departe deideea cã societatea civilã îºi datoreazã existenþa necesitãþii de a protejaproprietatea, de a garanta roadele muncii ºi de a face posibile creºterea bogãþieiºi multiplicarea schimburilor, dimpotrivã proprietatea apare ca fiind condiþiasubordonatã (deºi esenþialã) a existenþei politice; omul trebuie sã fie proprietarpentru a fi cetãþean, deoarece numai posesia pãmântului îi asigurã independenþanecesarã pentru a�ºi exercita într�o manierã autonomã meseria de cetãþean careîl defineºte ca om“9.Diferenþa faþã de viziunea lockeanã este evidentã: în tradiþia republicanã, po-litica nu înseamnã numai a împiedica statul (sau orice altã formã de organizarecolectivã a indivizilor umani) de a se amesteca în viaþa privatã, ci înseamnã (ºi)a propune societãþii un ideal de virtute în care (toþi) indivizii sã se poatã recu-noaºte. Aspectul economic nu mai este singurul care defineºte umanul; el estetemperat ºi încadrat de o dimensiune interindividualã ºi interpersonalã, care faceca omul sã nu�ºi mai consume întregul potenþial creator într�o lume aobiectelor, ci sã poatã sã se dezvolte ºi într�o lume a persoanelor, care are legeaei specificã de existenþã: cultura. Individul lockean cade, cum ar fi spus Hegel,victimã unui infinit „rãu“: fiind esenþialmente singur într�o lume de obiecte,încearcã sã�ºi as-cundã sieºi ºi sã anuleze aceastã singurãtate prin multiplicareaobiectelor care îl înconjoarã, ca într�o povestire de Borges; în acest fel, legeafundamentalã a existenþei umane pe continentul liberal descoperit de John Lockeeste producþia ºi competiþia. Într�o lume în care dialogul între persoane este

3 MACHIAVELLI — LECTURI INSULARE 7

————————7 În legãturã cu aceastã afirmaþie, dar ºi cu rezervele exprimate, v. ºi Cary J. Nederman, „Rhetoric, reasonand republic: republicanisms — ancient, medieval, and modern“, în vol. Renaissance Civic Humanism, editedby James Hankins, Cambridge, Cambridge University Press, 2000, în special p. 262 sq.8 La 19 mai 1649, Parlamenul englez („Rump Parliament“, „Parlamentul cel Lung“) proclamã Angliacommonwealth. Istoria acestei noþiuni va arãta o specializare a sensului începând cu secolul al XVII�lea; ter-menul arhaic, commonwealth, este, prin înþelesuri, mai aproape de latinul res publica. Termenul, lãsat deopartedupã cãderea lui Cromwell, va fi reluat de unele colonii americane în secolul al XVIII�lea. Commonwealthnu are înþelesul de bunãstare individualã generalizatã, ci de bunãstare prin constituirea unui „corp politic“ (ceeace englezii numesc body politic) care sã fie, cum spunea încã Aristotel în Politica cu privire la polìs, autarhic.9 Jean�Fabien Spitz, op. cit., p. XVIII; J.G.A. Pocock, „Authority and property, the question of liberalorigin“, în vol. J.G.A. Pocock, Virtue, Commerce and History, Cambridge, Cambridge University Press, p.

falsificat de co-mandamentele concurenþei economice, aspectele iraþionale aleîntâlnirii între indivizi iau forme monstruoase: imaginarul, spaimele faþã de unaltul, necunos-cut, colportarea opiniilor ºi aviditatea faþã de „noutatea“informaþiei devin, în cele din urmã, esenþiale. Asistãm, prin exacerbareaacestora, în cele din urmã la apariþia unei „societãþi a spectacolului“10, cum scriaun sociolog, care l�ar fi în-spãimântat, desigur, ºi pe Locke, deºi toate premiseleacesteia se gãsesc, în fond, în democraþia liberalã preconizatã de el ca fiind caleacãtre progresul uman.În universul republican al Renaºterii, energia umanã se exercitã în atelierulde producþie, dar ºi în agora, în relaþia cu obiectele, ca ºi în relaþia cu persoanele.Fãrã a idealiza societatea italianã în drumul ei spre modernitate, trebuie sã�i re-cunoaºtem, mãcar, acesteia un anume efort de limitare a egoismului inerent na-turii umane. Cum scrie ºi Jean�Fabien Spitz, „esenþialul este de a evita cafiecare individ sã se preocupe doar de propriile afaceri ºi de interesele saleprivate, în-credinþând guvernarea ºi apãrarea unor specialiºti, cãci, atunci cândse dezvoltã indiferenþa faþã de virtutea colectivã (...), înseamnã cã devenimindiferenþi la po-sibilitatea ca semenii noºtri sã devinã cu adevãrat oameni prinintegrarea ºi par-ticiparea la o ordine care le aparþine; prin aceasta, noi provocãmdispariþia politicii ca loc de formare a propriei noastre umanitãþi ºi a proprieinoastre excelenþe“11.În substanþã, republicanismul renascentist înseamnã, deci, promovarea spiri-tului civic împotriva egoismului, a dialogului în spaþiul public împotriva meca-nismelor abstracte ale reprezentãrii politice, a participãrii active împotriva exa-cerbãrii individualismului ºi a închiderii în universul vieþii private.În egalã mãsurã, el reprezintã ºi refuzul ideii simpliste conform cãreia ome-nirea a evoluat pe o linie mereu ascendentã de la barbaria anticã la civilizaþiamodernã, deoarece în republicanismul Renaºterii italiene este mereu prezentãimaginea idealului Romei republicane.Valoarea euristicã a termenului de „umanism civic“, termen introdus de HansBaron ºi conectat de Pocock ºi ºcoala sa de gândire la o anume viziune asupraevoluþiei ideilor politice moderne, este indiscutabilã, chiar dacã, în legãturã cusemnificaþia care i s�a atribuit, s�au exprimat ºi o serie de rezerve12. O partedintre acestea au contribuit, de altfel, la revizuirea ºi dezvoltarea tezelor luiPocock de cãtre Quentin Skinner în special în primul volum al cunoscutei salelucrãri The Foundations of Modern Political Thought13.Istoriografia din ultimele decenii a depus eforturi deosebite pentru a se deli-mita de viziunea ideologicã asupra Renaºterii, transmisã din generaþie în gene-raþie încã de la jumãtatea secolului al XIX�lea. Conform acestei viziuni, Renaº-terea apare ca un efort de a înfrânge ºi a anihila gândirea Evului Mediu în toate

8 ION GOIAN 4

————————10 Ceea ce va reduce, în cele din urmã, la zero virtuþile guvernãrii prin reprezentare, ca ºi avantajele vo-tului universal ºi egal.11 Jean�Fabien Spitz, op. cit, p. XVIII�XIX.12 Unele dintre acestea sunt rezumare de James Hankins în introducerea sa la vol. Renaissance CivicHumanism, ed. cit., p. 3 ºi urm.13 Quentin Skinner, The Foundations of Modern Political Thought, vol. I, The Renaissance, Cambridge,Cambridge University Press, 1998 (2007).

domeniile cunoaºterii: în ºtiinþã, în filosofie, în artã. Dihotomiaîntuneric�luminã se transpune în opoziþia dintre colectivismul medieval ºiindividualismul Renaº-terii, dintre pragmatismul ierarhic ºi viziunea esteticãasupra vieþii sociale, dintre teologie ºi ºtiinþã, dintre simpla copiere amanuscriselor ºi abordarea lor din per-spectivã filologicã º.a.m.d.A fost nevoie de efortul a douã generaþii de cercetãtori ca sã vedem cât de falsãeste aceastã perspectivã asupra Renaºterii ºi asupra relaþiei dintre Quattrocento�ulitalian ºi epoca anterioarã. Aºa cum am arãtat, deja, prima etapã a acestui demers afost aceea a descrierii epocii din perspectiva noþiunii de „umanism civic“, propusãiniþial de Baron ºi adâncitã de alþi cercetãtori, între care un loc eminent i se cuvinelui Eugenio Garin. Explorând literatura de la sfârºitul secolului al XIV�lea ºi dinsecolul urmãtor, s�au pus în evidenþã atât continuitãþile, cât ºi faliile dintre scrierilemedievale ºi cele care anunþã o nouã epocã. Departe de a fi dominat de o gândireinformã ºi gregarã, Evul Mediu a elaborat o retoricã suficient de complexã pentrua exprima viziunea sa despre lume. De asemenea, existã, în perioada medievalãtârzie, o anume specializare a educaþiei în ce priveºte categoria „funcþionarilor“epocii ºi a celor care lucreazã, profesional, cu textele scrise. Este vorba despre arsdictaminis, noþiune care se traduce în englezã prin letter�writing, „o tehnicãspecialã, care a putut fi codificatã într�un set de reguli ºi învãþatã pe dinafarã, carea fost dezvoltatã la Bologna încã din prima parte a secolului al XII�lea, în vedereaformãrii avocaþilor ºi a judecãtorilor“14, aºa cum aratã Quentin Skinner.Primul care pare sã fi codificat regulile acestei ars dictaminis medievale a fostAdalbert din Samaria, în jurul anului 113515. Tehnicienii acestui gen de artã aredactãrii, dictatores, deþin un anume numãr de modele de texte adecvate unorocazii precise. O serie de dictatores ºi�au transmis, de la o generaþie la alta, acestepattern�uri textuale, pânã la Boncompagno da Signa, care scrie, cãtre anul 1215, o„Retoricã veche“ (sau „Primã retoricã“, urmatã dupã douã decenii de o „Cea mainouã retoricã“), cuprinzând un ansamblu bine sistematizat de modele de text, învederea scrierii unor scrisori cãtre Papã, cãtre cardinali, cãtre episcopi, cãtreîmpãrat, cãtre membrii senatului cetãþii, cãtre podestà, cãtre consuli, profesoriº.am.d.16. De la chestiuni de ordin pur formal în privinþa redactãrii unor texte,aceastã ars dictaminis va evolua cãtre un rol mai adânc educativ, propunând textecare au ºi un sens formativ pentru tânãra generaþie, inclusiv texte cu conþinut politic.Alte scrieri cu caracter formativ în domeniul retoricii sunt cuprinse în epocã subtitulatura de ars arengendi, arta de a vorbi în public. Manuale în acest domeniu auscris Brunetto Latini ºi Giovanni de Bonandrea. Unii autori vor propune combinaþiiale celor douã specializãri retorice sau alte variante, de pildã scrieri care propunsfaturi pentru podestà, conducãtorul cetãþii. Prin urmare, ideea unei cãrþi cu sfaturipentru principi putea sã vinã, firesc, în continuarea unor astfel de modele.Apar, cãtre sfârºitul Evului Mediu, noi specializãri, în primul rând texte cucaracter istoric, cronici ale unor cetãþi sau relatãri ale unor evenimente deosebite,cum ar fi Asediul Anconei, descris de Boncompagno da Signa.


————————14 Quentin Skinner, op. cit., p. 28.15 Ibidem.16 Ibidem, p. 29.

Acesta este mediul în care se formeazã un nou ethos, ethos�ul republican,care anunþã Renaºterea. Textele cu conþinut istoric sunt oganizate în funcþie deanumite idei ºi interese, având în vedere ºi o anume dimensiune de propagandã.În textul amintit, care descrie asediul Anconei de cãtre trupele imperiale, de pildã,apare un moment în care un cetãþean în vârstã al cetãþii evocã tradiþiile Romei anticeºi ideea luptei pentru pãstrarea libertãþii pentru a îndemna populaþia sã reziste17. Oserie de alte texte din epocã vor pune în evidenþã specificul istoriei florentine ºirelaþia specialã a cetãþii de pe Arno cu libertatea cetãþeneascã, mergând pânã lafalsificarea conºtientã a istoriei (Florenþa n�ar fi fost, în aceastã redactare,întemeiatã de Caesar, ci de Roma republicanã18). Vor urma, desigur, alte câtevageneraþii de scrieri, din ce în ce mai complexe sub raportul tehnicii redactãrii,culminând cu marile opere ale lui Dante (alãturi de explozia liricã aDivinei Comediitrebuie men-þionatã reflecþia teoreticã din De Monarchia, care propune o viziunefilosoficã asupra autoritãþii imperiale prin care se depãºeºte sciziunea augustinianãîntre cele douã cetãþi19) ºi ale generaþiei acestuia ºi, la sfârºitul secolului al XIV�lea,cu apariþia acelui curent de gândire care a fost numit „umanism civic“.Prin urmare, câteva generaþii de modele de retoricã pot sã explice, cel puþin pânãla un punct, în viziunea noilor cercetãri de specialitate, operele de maturitate ale Re-naºterii, între care un loc special revine scrierilor luiMachiavelli. Departe de a diminuameritele autorilor cunoscuþi, aceastã arheologie a textelor politice renascentiste nepermite sã înþelegemmai bine relaþia lor cu trecutul ºi, totodatã, originalitatea acestora.Vãzut de departe, „umanismul civic“ florentin, de la Coluccio Salutati laLeonardo Bruni, este un amestec de idealism ºi pragmatism, de exaltare a an-tichitãþii, dar ºi de prudenþã politicã cu rãdãcinile în sapientia medievalã20. Nuîntâmplãtor, de altfel, „umanismul civic“ se naºte la Florenþa, cetatea care a reu-ºit cel mai bine, alãturi, desigur, de Veneþia, sã�ºi pãstreze libertatea, navigândcu înþelepciune între ameninþãrile imperiale ºi hegemonia papalã.În cazul lui Machiavelli, acesta aparþine unei generaþii mature, una dintre ulti-mele ale umanismului renascentist, în care relaþia cu textul ºi cu sursele se do-vedeºte a fi mult mai complexã. Cel mai complicat este cazul cunoscutelor Dis-corsi sopra la prima deca di Tito Livio. Deºi nu se cunoaºte data exactã a ela-borãrii acestora, Discorsi apar dupã o serie de experienþe în viaþa politicã flo-rentinã care au schimbat, într�o mãsurã, datele problemei: alungarea Medicilor,regimul teocratic al lui Girolamo Savonarola, regimul republican condus degonfalonierul perpetuu Piero Soderini, incursiunile franceze în peninsula italicãºi conflictele la care iau parte Imperiul German, regatul francez ºi papalitatea,forþe între care Florenþa este obligatã sã opteze, apoi prãbuºirea regimului luiSoderini ºi reîntoarcerea Medicilor, teroarea dezlãnþuitã de partizanii acestora.Toate aceste experienþe fac sã se schimbe raporturile florentinilor cu istoria, tem-perându�le exaltarea libertãþii ºi favorizând spiritul reflexiv.

10 ION GOIAN 6

————————17 Ibidem, p. 32.18 V. Hans Baron, The Crisis of the Early Italian Renaissance, 2nd ed., Princeton, New Jersey, PrincetonUniversity Press, 1966, p. 63. O discuþie cu privire la acest subiect în Quentin Skinner, op. cit., p. 83.19 Mikael Hörnqvist, Machiavelli and the Romans, Uppsala, Uppsala University, 1996, p. 29.20 Cu privire la originile medievale ale unor idei umanist�civice din epoca Renaºterii, v. ºi MichelSenellart, Artele guvernãrii. De la conceptul de regimen medieval la cel de guvernare, traducere în limbaromânã de Sanda Oprescu, Bucureºti, Editura Meridiane, 1998.

Scrierea lui Machiavelli a fost elaboratã, iniþial, în viziunea unor cercetãtori,probabil ca un fel de comentariu continuu pe marginea textului cunoscutei istoriia lui Titus Livius care se intituleazã Ab Urbe condita. În casa lui Bernardo, tatãllui Niccolò Machiavelli, exista un volum care conþinea, probabil, întreaga partecare era atunci cunoscutã din opera livianã21. Niccolò a avut, astfel, prilejul de aciti ºi reciti în repetate rânduri opera istoricului patavin. Pânã aici, nimic neo-biºnuit: citirea ºi recitirea textelor clasice era deja o practicã obiºnuitã a uma-niºtilor vremii. Familiaritatea îndelungatã, însã, a lui Niccolò cu scrierea istori-cului latin îi va permite sã dezvolte un nou tip de relaþie cu textul clasic, care de-pãºeºte limitele „umanismului civic“.Livius este, cum se ºtie, un istoric al Romei republicane, acela, dintre istoriciiromani, care a analizat cel mai profund funcþionarea instituþiilor în perioadarepublicanã. De aceea, scrierea lui Machiavelli a putut sã se concentreze, aproapefiresc, nu pe aspectul filosofico�ideologic al problematicii politice (libertate vs.tiranie22), ci pe aspectul instituþional, dând astfel naºtere unui nou mod de a elaboraun text cu problematicã politicã.Acest aspect instituþional avea sã marcheze în moddurabil gândirea republicanã de acum înainte. Pentru Machiavelli (ºi pentrucontinuatorii gândirii sale politice), statul (lo stato, termen care în aceastã perioadãîºi defineºte sensul abstract, teoretic) ºi republica vor însemna, înainte de toate, unansamblu de instituþii care sunt puse, ideal vorbind, în slujba libertãþii. De aceea,Machiavelli aplicã textului livian un gen de lecturã pe mai multe niveluri: nivelulevenimentului istoric, nivelul modelului de acþiune politicã ºi nivelul teoriei politice(acesta din urmã pus sub semnul conceptului polybian al „constituþiei mixte“).Opera lui Machiavelli aparþine, aºadar, unei alte generaþii faþã de ceea ce s�anumit în literatura de specialitate „umanismul civic“ ºi ar fi o eroare sã o citimprintr�o grilã de lecturã care ar reduce�o la acest curent de gândire23.Referinþele antice joacã aici un rol important, deºi, probabil, nu hotãrâtor.Primele generaþii de umaniºti se referã la antichitatea romanã dintr�operspectivã pe care am putea�o defini, în substanþã, ca fiind ciceronianã.Autorul lui De oficiis prezintã, în scrierile sale politice, o imagine a lumiiromane calmã, echilibratã, organizatã în jurul marilor valori ale umanismului antic.Încã Petrarca, în Africa, fãcea portretul vechilor valori ale civilizaþiei romaneclasice inspirat de Somnium Scipionis, plecând de la comentariile lui Macrobiusasupra scrierii ciceroniene De Repu-blica. Pentru primii umaniºti, libertas ºiimperium nu sunt, de altfel, valori întru totul ireconciliabile, având în vedere cã


————————21 Bernardo Machiavelli, Libro di ricordi, a cura di Cesare Olschki, Firenze, Felice Le Monnier, 1954(postfazione di Leandro Perini, ediþie anastaticã, Roma 2007), p. 106.22 Antimachiavelismul francez (Innocent Gentilet) a încercat, e drept, sã propunã, încã în secolul alXVI�lea, un asemenea tip de lecturã a Principelui, mica scriere machiavellianã fiind consideratã un fel debreviar al practicilor de guvernare ale tiranilor. Cu privire la acuzaþia de favorizare a tiraniei adresatã luiMachiavelli, v. ºi John M. Najemy, „’Occupare la tirannide’: Machiavelli, the Militia, and Guicciardini’sAccusation of Tiranny“, în vol. Della tirannia: Machiavelli con Bartolo, atti della giornata di studi (Firenze, 19ottobre 2002), a cura di Jérémie Barthas, Quaderni di Rinascimento 42, Firenze, Leo S. Olschki Editore, 2007.23 O observaþie interesantã a lui Gennaro Sasso în privinþa modului de abordare a politicului în cazul luimachiavelli, prin comparaþie cu „umanismul civic“: „Opþiunea în favoarea «libertãþii» este, la Machiavelli, lafel de puternicã, decisã ºi conºtientã ca ºi la umaniºti (…). Diferenþa constã în aceea cã guvernarea liberã, luptapoliticã autenticã, competiþia liberã sunt pentru el nimic altceva decât modurile de a fi ºi de existenþã ale puteriipolitice“ (Gennaro Sasso, op. cit., p. 516).24 Mikael Hörnqvist, op. cit., cap. „The dark side of republicanism“, p. 34 sq., passim.

ei puteau sã proiecteze, în spirit pe-trarchist, valorile clasice pe fundalul uneisocietãþi funciarmente creºtine24.O nouã etapã în evoluþia gândirii civice florentine se gãseºte în ceea ce sa-vantul suedez Mikael Hörnqvist definea drept „rãzboiul de propagandã care s�adesfãºurat în paralel cu conflictul militar“ dintre Florenþa ºi Milano, condusã deGiangaleazzo Visconti, între 1380 ºi 1402, când moare acesta din urmã. Nouageneraþie a elitei florentine, Cino Rinuccini, Coluccio Salutati, ºi elevul acestuia,Leonardo Bruni, se confruntã cu milanezul Antonio Loschi în privinþa pretenþieiFlorenþei de a continua direct tradiþia romanã25. În acest climat de polemicãapare unul dintre textele importante pentru definirea „umanismului civic“ ca unrepublicanism orientat spre valorile imperiale clasice26, Laudatio Florentinaeurbis a lui Leonardo Bruni. Aceeaºi gândire care vizeazã sã transpunã în actuali-tate valorile imperialiste ale civilizaþiei romane clasice se gãseºte ºi în istoriamonumentalã a Florenþei, Historiae Florentini Populi, scrisã (probabil între1414�1429) de Bruni ºi sub impresia marii întreprinderi florentine din acea vre-me a cuceririi Pisei. Trebuie înregistrate, e drept, ºi contraexemplele la aceastãreînviere a imperialismului roman de cãtre umaniºtii florentini, în primul rândprin exemplele lui Giovanni Cavalcanti (în ale sale Istorie Fiorentine), PoggioBracciolini (De Infelicitate Principium), ultimul deschizând, de altfel, ºi disputacare opune, în epocã, figurile eroilor clasici, Caesar ºi Scipio. Disputa aceasta seve întâlni, de altfel, ºi înDiscorsi, unde figura lui Caesar apare în lumina cea maisumbrã. În fine, o nouã etapã în dezvoltarea „umanismului civic“ florentin se în-registreazã cu apariþia unor scrieri precumDella vita civile a lui Matteo Palmieri,în care eclectismul primelor scrieri umaniste este estompat în favoarea unei de-pline ºi echilibrate asimilãri a viziunii clasice ciceroniene27.Comparând aceste texte cu Discorsi, observãm cã aceastã din urmã scrieremachiavellianã se situeazã, în fond, în contextul unei noi paradigme de lecturã a an-tichitãþii romane, puternic influenþatã de valorile republicane din opera lui TitusLivius. Dintre diferitele aspecte ale acestei înnoiri conceptuale, unul dintre cele maiinteresante este acela, recent pus în discuþie de specialiºti ca Mikael Hörnqvist, alpercepþiei asupra rãzboiului ºi a legitimitãþii filosofice a acestuia. Existã nu numaiîn opera lui Machiavelli, dar ºi în aceea a lui Francesco Guicciardini numeroase pa-saje în care se dezbate aceastã problemã sub raport filosofic. Deºi Machiavelli ºiGuicciardini nu se situeazã chiar pe poziþii similare în aceastã chestiune, se remarcão înnoire cvasisimilarã a vocabularului lor28 care îºi are originea în necesitatea de adezbate împrejurãrile politice excepþionale. Mikael Hörnqvist enumerã termeni cagrandissimo movimento, perturbazione, varietà, accidenti, casi, instabilità, varia-zioni, turbazioni, rinovazione, rovina, distruzione, mutazione etc. care sunt comunioperei celor doi. Evident, un rol l�au avut în aceastã privinþã ºi conflictele în carea fost atrasã ºi Florenþa în deceniile de la cumpãna secolelor XV ºi XVI. Aceastãchestiune ar putea fi pusã în relaþie nemijlocitã, de altfel, cu necesitatea de a scrie o

12 ION GOIAN 8

————————25 Ibidem, p. 39�46.26 În aceastã privinþã, v. ºi Mikael Hörnqvist, op. cit., p. 46�48.27 Ibidem, op. cit., p. 60.28 În legãturã cu aspectul lingvistic al operei machiavelliene, cf. ºi vol. La lingua e le lingue diMachiavelli. Atti del Convegno Internazionale di studi (Torino 2�4 dicembre 1999), Firenze, Biblioteca delArchivium romanicum, Leo S. Olschki, 2001.

COORDONATE ALE CULTURII POLITICE ARABE

JAWAD MOHAMAD

Résumé. Le multiculturalisme qui caractérise les pays du troisième monde,parmi lesquelles l’Iraq, est considéré une permanente source de problèmesen diverses domaines de la société. Quand la culture se confonde avecl’identité commune, les liaisons entre l’individu et son groupe d’appartenencedeviennent plus fortes (la nationalité, certaines catégories de la sociétéetc.) et aussi l’imposition d’une autre culture, par tout moyen, surtout par laforce, devient une cause de la dissolution de l’unité nationale.Depuis la fondation de l’état modern, en 1921, jusqu’à l’an 2003, laculture politique irakienne a joué un rôle important dans l’établissementde la structure du système politique et social, puisque l’Iraq a connu desévénements dramatiques au longue de son histoire contemporaine,événements qui ont généré des conflites internes, aussi qu’externes.Cet étude met en évidence les coordonnées et les cadres où, à l’époquecontemporaine, la culture politique irakienne s’est formée et developpée.

În general, cultura politicã este constituitã dintr-un ansamblu de atitudini in-telectuale ºi de orientãri manifestate de membrii unei societãþi faþã de politicã.Astfel de orientãri pot fi cognitive, mai mult sau mai puþin exacte, emoþionale,de ordinul angajãrii sau respingerii subiectelor politice, dar ºi estimative cu pri-vire la subiectele politice. În alþi termeni, cultura politicã reprezintã o întreagãreþea de orientãri, atitudini, convingeri ºi valori prin care indivizii se raporteazãla sistemul politic.Toate aceste orientãri ºi valori interacþioneazã în mediul social, economic,politic ºi ideologic propriu lumii arabe. Desigur, cultura politicã a elitei conducã-toare diferã de aceea a maselor, dupã cum cultura politicã din mediul rural diferãde aceea din mediul urban ori aceea a noilor generaþii de aceea a vârstnicilor etc.În regimurile politice arabe puterea se concentreazã la nivelul elitelor politicecare, prin forþa lor financiarã, dar ºi prin liderii lor, preºedinþi sau regi, dominãmajoritatea þãrilor arabe. Desfãºurarea procesului politic fãrã respectarea unorprincipii constituþionale, democratice conduce însã la adoptarea deciziilor ma-jore fãrã consultarea ºi participarea cetãþenilor la actul politic1.

CULTURÃ POL IT ICÃ ª I INST I TUÞ IONALÃ


————————1 Thanaa Fuaad Abdulla, Aldaula we Alqiua Alijtimaia fi Alwatan Alarabi (Statul ºi forþele sociale înlumea arabã), ediþia I, Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2000, p. 187.

Cultura politicã arabã evolueazã astfel în tensiunea dintre valorile tradiþionaleºi religioase ale lumii arabe ºi valorile laice, moderne.Studiul contradicþiilor dintre cele douã influenþe — tradiþionalã ºi modernã— poate porni de la luãrile de poziþie ideologice ale diverºilor gânditori arabi. Îndefinitiv, miza confruntãrilor ideologice din interiorul culturii politice arabe re-zidã în încercarea de asimilare a unor elemente ale modernitãþii occidentale înmediul islamic arab. Principalele curente ideologice arabe se bazeazã în maremãsurã pe tradiþie, unele încercând totuºi sã fie receptive ºi la unele inovaþii mo-derne. Astfel se explicã orientãrile diferite ale þãrilor arabe, în unele mani-festându-se cu precãdere curentul tradiþionalist, iar în altele influenþa culturii po-litice moderne occidentale, dar adaptatã lumii arabe. Exemplul cel mai elocventîn acest sens îl reprezintã încercarea de implementare a ideologiei liberale, careafirmã cã societatea se dezvoltã mai repede dacã ºi atunci când puterea reli-gioasã se separã de puterea civilã, cã bunãstarea generalã a societãþii depinde delibertatea fiecãrui individ de a-ºi cãuta propria bunãstare etc.Printre cei mai importanþi gânditori liberali arabi, amintim pe Ahmad LutfyAlsaid, Rifaa Rafia Altahtawy, Kairualdin Altunisy; alþii sunt adepþii curentuluinaþionalist, care acceptã modernizarea dacã aceasta conservã specificul culturiiarabe tradiþionale: Saatea Alhusary, Constantin Zuraiq, Michel Aflaq.Existã ºi gânditori tradiþionaliºti care clameazã necesitatea întoarcerii la va-lorile trecutului, specifice civilizaþiei arabe islamice. În acest sens, existã maimulte orientãri, ºi anume: „Al-salafiin“ („fundamantaliºtii“), care refuzã în tota-litate „sistemul modern“, cu regulile, instituþiile ºi ideologiile sale, cerând întoar-cerea la islamul din timpul Profetului; curentul „fundamentalist moderat“, careacceptã din civilizaþia modernã tot ceea ce nu contrazice regulile islamului (spe-cific perioadei kalifatelor).Mai existã un curent „fundamentalist“, orientat însã spre interior, care explo-reazã sistemul de valori al civilizaþiei islamice încercând sã descopere punþi delegãturã cu civilizaþia modernã ºi valorile sale. Un exemplu în acest sens este„Consiliul de consultanþã“2, numit de cãtre unii adepþi ai valorilor liberale.În diversitatea curentelor ideologice care valorificã fie tradiþia, fie moderni-tatea, s-au diferenþiat mai multe grupuri de gânditori. Cei mai mulþi dintre eiconsiderã tradiþia drept criteriu ultim de judecatã a realitãþilor lumii arabe.Hassan Hanafy, de exemplu, a constatat cã existã trei tipuri de rezolvare a pro-blemei create de contradicþiile dintre tradiþie ºi modernitate, concretizate în treiorientãri: autarhia de patrimoniu, autarhia de modernizare ºi armonia dintre pa-trimoniu ºi modernizare. La rândul sãu, Mohamed Emara le numeºte: „poziþiarevoluþiei faþã de tot ceea ce a fost moºtenit, poziþia stagnãrii (inflexibilitãþii) tra-diþiei ºi poziþia fundamentaliºtilor moderaþi3.Pornind de la acest set conceptual, se pot studia orientãrile ideologice arabe,precum ºi modalitatea în care a fost tratatã relaþia tradiþie — modernitate în ca-drul celor trei orientãri ideologice principale:

14 JAWAD MOHAMAD 2

————————2 Mohamad Abid Aljabiry, Ishkaliat Alkitab Alarabi Almuaser (Problematica discursului arab con-temporan), ediþia I, Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2000, p. 16.3 Haidar Ibrahim Ali, „Elim Alejitima we Alsiraa Alaideologi fi Alwatan Alarabi“ (Sociologia ºi luptaideologicã în þãrile arabe), în Almustaqbal Alarabi, nr. 78/1985, Beirut, p. 13.

I)Orientarea liberalã, având drept exponenþi pe Refaa Rafea Altahtawy,KairualdinAltunisy, Ahmad LutfyAlsaid, BrutusAlbustani, Taha Hussain ºi alþii.II)Orientarea naþionalistã, printre reprezentanþi numãrându-se: SaateaAlhussary, Michel Aflaq, Constantin Zuraiq º.a.III)Orientarea islamicã, având ca susþinãtori pe: Abdulrahman Alkawakiby,Jamalaldin Alafgany, Mohamad Abda, Rashid Rida, Hassan Albanaa, SaidKutub º.a.Aceste orientãri, cu întreg conþinutul lor, ºi-au pus amprenta asupra formãriiculturii politice arabe contemporane, asupra partidelor ºi miºcãrilor politice, caºi asupra regimurilor politice actuale din lumea arabã.Orientarea liberalã

Aceastã orientare se defineºte mai ales prin preocupãrile sale legate de pre-zent, acordând mai puþinã atenþie valorilor trecutului. Acest curent nu mai ape-leazã la religie sau tradiþie, însuºindu-ºi definiþia laicã a statului, cu accent peprincipiul separãrii puterilor în stat.Desigur, putem susþine, precum Mohamed Charfi, cã statul musulman a avutdeopotrivã un caracter politic ºi unul religios, începând cu primul califat. Se poateinsista la un mod ºi mai general asupra faptului cã, în esenþã, cultura islamicã nuera împietritã, cã a conþinut chiar dezvoltarea unei tradiþii raþionaliste, inspiratãfoarte devreme de cãtre Averroes (Ibn Roschd), ºi Ibn Khadoun, fondato-rulsociologiei pozitive4.Orientarea liberalã nu acceptã în acelaºi timp dublul înþeles al islamului, aºacum s-a perpetuat, ca religie ºi ca sistem de viaþã care sã domine dimensiuneapoliticã a culturii arabe. Din punct de vedere social, sunt valorificate principiilerevoluþiei burgheze, libertatea, egalitatea în drepturi (cu o atenþie specialã acor-datã drepturilor femeilor). Din punct de vedere economic, acest curent preconi-zeazã eliminarea tuturor îngrãdirilor tradiþionale, pentru a da frâu liber dezvol-tãrii în „orizontul capitalismului“. Din punct de vedere ideologic, este însuºitãdoctrina umanistã, aºa cum s-a manifestat aceasta în Europa perioadei ilumi-niste, caracterizatã prin mai multã permisivitate în raport cu restricþiile de totfelul impuse individului, minoritãþilor, societãþii în ansamblul ei5.Pornind de la aceste premise, cel mai importantat þel pe care ºi l-au propusgânditorii liberali arabi a devenit dezvoltarea unui stat naþional modern, dupãexemplul european, deºi Europa a dominat în trecut þãrile arabe ºi musulmaneprin forþã, lovind puternic în epicentrul civilizaþiei arabe islamice, mai „tânãrã“cu aproximativ ºase sute de ani decât cea creºtinã, unde lupta interioarã între do-rinþa de menþinere a tradiþiilor religioase ºi nevoia de adaptare la condiþiile lumiimoderne a generat adesea dezechilibre6.

3 COORDONATE ALE CULTURII POLITICE ARABE 15

————————4 Guy Hermet, Culturã ºi democratie, traducere din francezã de Claudiu Soare, Târgoviºte, Pandora-M,2002, p. 99.5 Amir Iskandar, „Mauqaf min Alturaath am min Alsiraa Alijtimai“ (Poziþia faþã de patrimoniu sau faþã delupta socialã), în Almanar, Paris, nr.7/1985, p. 104.6 Abed Alilah Belqiz, Radwan Alsaid, Alizma Alsiasie Alarabie (Criza politicã arabã), ediþia I, Damasc,Dar Alfikr, 2000, p. 56.

Unul dintre cei mai cunoscuþi adepþi ai gândirii liberale arabe a fost AhmedLofti Alsaid (nãscut în 1872, în Egipt), absolvent al Facultãþii de Drept (1894)din Cairo, care s-a remarcat prin ideile sale reformiste, devenind unul dintre con-ducãtorii miºcãrii iluministe arabe, cu o importantã influenþã asupra culturiiegiptene din secolul al XX-lea. La Conferinþa de pace de la Versailles, împreunãcu ceilalþi membri ai delegaþiei þãrii sale, el a cerut independenþa Egiptului.Un alt reprezentant al orientãrii liberale arabe a fost Rifai Rafie Thtaui(1801-1873), care a devenit liderul revoluþiei ºtiinþifice din Egipt în timpulconducerii lui Mohamad Ali. A tradus numeroase cãrþi, între care cel mai mult s-aconcentrat asupra Constituþiei Franþei, pe care ºi-a dorit-o model pentru þara sa.Tunisianul Kheiruddin Pasha (1820-1889), nãscut într-un sat dinMunþii Caucaz,a devenit unul dintre simbolurile reformei din Tunisia, iar în 1873 a ajuns pri-mul-ministru al acestei þãri. A militat permanent pentru aplicarea principiilor li-berale.Orientarea liberalã arabã s-a concentrat în principal asupra construirii uneisocietãþi bazate pe mai multe elemente, considerate esenþiale, ºi anume demo-craþia parlamentarã, adoptarea unei constituþii adecvate ºi participarea populaþieila viaþa politicã, crearea unei societãþi civile prin partide, sindicate, organizaþii,miºcãri sociale, culturale ºi politice, în care poporul sã fie sursa puterii legitime,a libertãþii, inþiativei individuale ºi dezvoltãrii sistemului politic în scopul atra-gerii elitelor culturale cu deschidere spre Vest7.Aceastã orientare, în forma ei occidentalã, tinde sã exagereze virtuþile pieþeilibere, generând situaþii de injustiþie socialã. În acelaºi timp, se constatã o accen-tuare a tendinþei prooccidentale ºi în domeniul cultural, prin pãtrunderea unorcurente noi8.Pe aceste baze s-a elaborat programul orientãrii liberale, în încercarea de acombina cât mai firesc posibil modernismul vestic cu tendinþele tradiþionale aleculturii arabe. S-au înfiinþat, astfel, mai multe miºcãri ºi partide politice, dupãmodelul democraþiei practicate în þãrile occidentale, model care ºi-a dovedit su-perioritatea asigurând ºansele dezvoltãrii societãþilor în care s-au manifestat. Pri-mele contacte cu aceste modele le-au avut, în special, tinerii arabi care au studiatîn Europa, începând cu secolul al XIX-lea, rãspândind ulterior noile cunoºtinþeîn învãþãmânt. Astfel s-au întãrit legãturile dintre europeni ºi arabi, fapt care agenerat miºcãri reformiste în cadrul anumitor grupuri culturale ai cãror repre-zentanþi, care au încercat sã explice importanþa introducerii acestor idei occi-dentale în politica arabã, au fost: Rafa Altahtawy, Kairaldin Altunisy, BrutusAlbustani, Ahmad Lufti Alsaid, Taha Hussain ºi alþii.Altahtawy este considerat unul dintre „misionarii“ ideologiei liberale dinOrient, care a suportat de-a lungul timpului consecinþele unei guvernãri totali-tare. El a fost cel care a aºezat piatra de temelie a acestui nou curent de gândire,îndemnând poporul sã adopte o atitudine politicã pragmaticã. Cu toate cã nu

16 JAWAD MOHAMAD 4

————————7Halim Barakat, Almuchtama Alarabi fi Alqarn Alashrin (Societatea arabã în secolul XX), ediþia I, Beirut,Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2000, p. 565.8 Ibidem.

aproba modul de guvernare al conducãtorului Egiptului din acea perioadã(MohamadAli Pasha), care aplica modelul conducerii unice, cei doi au menþinutbune relaþii, bazate pe respect reciproc. Acest iniþiator al gândirii liberale arabea fost interesat de politica francezã, sesizând cã aceasta se baza pe douã elementeesenþiale: libertatea ºi bunãstarea generalã. El s-a concentrat asupra acestei ideiîn scopul dezvoltãrii viziunii moderne despre stat, atât a populaþiei, cât ºi a celorcare conduc, ºi a încercat sã gãseascã metodele prin care poporul sã poatã fi con-vins cã statul din perioadele anterioare nu îºi îndeplinea aceastã menire. El con-sidera cã astfel s-ar putea atenua diversele disensiuni interne, concentrând ener-giile asupra pericolului extern. Înþelegând cã interesul general aparþine majo-ritãþii populaþiei ºi este strâns legat de menþinerea stabilitãþii interne ºi prevenireaconfruntãrilor cu pericolele din exterior, a concluzionat cã statul poate deveni in-strumentul de realizare a bunãstãrii generale în condiþiile asigurãrii libertãþii9.În încercarea de a aduce liberalismul occidental în concordanþã cu stilul lumiiarabe ºi de a-l pune în practicã, lui Altahtawy i s-au alãturat ºi alti adepþi, unuldintre aceºtia fiind Kairualdin Altunisy, pe atunci primul-ministru al Tunisiei,care, în urma cãlãtoriilor sale prin þãrile europene (1867), a fost impresionat deefectul produs de acest sistem politic, bazat pe constituþie, pe înlãturarea dicta-turii ºi pe existenþa unor legi bine definite, care sã sprijine libertatea ºi sã stimu-leze creºterea economicã.În urma acestor experienþe10, Altunisy a stabilit urmãtoarele condiþii ce pu-teau conduce la crearea unui stat modern, bazat pe legi ºi instituþii adecvate11:— în nici un caz sã nu se mai permitã acapararea puterii de cãtre o singurãpersoanã;— conducãtorii trebuie sã se supunã rigorilor legilor, împreunã cu poporul, ºisã accepte colaborarea (prin schimbul de opinii) cu opoziþia, insistând asupraconsultãrilor proprii unui stat constituþional;— asigurarea respectãrii libertãþilor cetãþenilor în þara lor.Opinii asemãnãtoare cu cele ale lui Altahtawy ºi Altunisy au fost exprimateºi de alþi înaintaºi (Ahmad Lufti Alsaid, Taha Hussain etc.), care au studiat înstrãinãtate sau în ºcolile misionare, mai cu seamã la UniversitateaAmericanã dinBeirut, din Cairo, sau la Universitatea lui Iisus din Beirut. Toþi aceºtia au avut oconcepþie comunã cu privire la punctele slabe ale lumii musulmane arabe, consi-derând cã pentru a ajuta aceastã societate sã-ºi recapete puterea de altãdatã stra-tegia prioritarã o constituie promovarea ºi dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei.Acest tip de organizare a fost „motorul“ evoluþiei Vestului, esenþial pentrudezvoltarea oricãrei þãri, iar în cazul lumii islamice nu ar contraveni regulilor re-ligioase ºi nu ar prezenta riscul ca, lumea musulmanã sã se îndepãrteze de prin-cipiile pe care s-a clãdit.Cu preponderenþã în perioada ocupaþiei otomane au apãrut numeroase orien-tãri, miºcãri, partide politice, care au elaborat programe politice liberale: Parti-


————————9 Abed Alilah Belqiz, Radhwan Alsaid, op. cit. p. 17-118.10 Halim Barakat, op. cit., p. 822.11 Hashim Hikmet, Aldemocratie we Ishkaliet Althaqafe Alsiasie fi Alwatan Alarabi (Democraþia ºi pro-blematica culturii politice în þãrile arabe), Bagdad, Matbaat Wizaret Altaalim Alali, 2002, p. 100.

dul Alwafd din Egipt, Partidul Alistqlal din Maroc, alãturi de adunãri, asociaþiiculturale ºi sociale.Preluarea modelului vestic în gândirea ºi practica politicã din þãrile arabe aconstituit baza procesului de transformare socialã, a cãrei problematicã a generatnumeroase analize, studii, bazate pe controversele dintre sistemul tradiþional ºicel modern.S-a încercat un transfer global al orientãrilor cu originea în ideologia preluatãdin doctrinele vest-europene în societatea islamicã, fãrã a se lua în considerarecondiþiile politice, economice, sociale specifice, precum ºi posibila reacþie la totceea ce diferea de principiile aplicate de-a lungul timpului. De asemenea, nu s-astudiat cu atenþie nici provenienþa ideilor, ori a celor care le susþineau, ceea ce acontribuit la o aplicare inadecvatã ºi la adâncirea unor conflicte, ducând la situa-þii de crizã, ce aveau la bazã neconcordanþa dintre valorile autohtone ºi cele in-troduse „artificial“. Astfel, efectele s-au simþit pregnant în cadrul elitelor, undes-a manifestat o diviziune culturalã între cei care îºi exprimau convingerile pre-luate din cultura europeanã ºi adepþii culturii arabo-islamice tradiþionale.Întregul mod de viaþã al societãþii a fost marcat de schimbãrile provocate denoile inovaþii ideologice, atât în mediul rural (ori al beduinilor), cât ºi în cartie-rele moderne ale marilor oraºe12.Orientarea naþionalistã

Din realitatea complexã a lumii arabe s-a nãscut ideologia care a dat conþinutspecific orientãrii naþionaliste arabe. Adepþii acestui curent, însufleþiþi de un pu-ternic sentiment naþional, au elaborat studii documentate istoric, au realizat nu-meroase cercetãri prin care dovedeau unicitatea arabilor, separaþi totuºi de gra-niþe, de-a lungul timpului, impuse de condiþiile istorice.Aceºtia îndemnau la uni-ficarea þãrilor arabe, la eliberarea de sub ocupaþia strãinã ºi la concentrarea efor-turilor cãtre dezvoltarea economicã odatã cu pãstrarea identitãþii naþionale13.Termenul de „naþiune“ a apãrut pentru prima datã în limba arabã în discursul luiAlsharif Alhussain, în anul 1916, ºi apoi s-a rãspândit peste tot, având semnificaþiade apartenenþã naþionalã la integritatea statului.Acest termen a apãrut ºi în presa tur-cã din prima jumãtate a secolului al XIX-lea, în articolele unor intelectuali turci14.Discursul-manifest al lui Alsharif Alhussain, din iunie 1916, a rãmas totuºiprima din cele zece declaraþii care au fost publicate în ziarul Alqibla— adevãrataporta-voce a revoluþiei arabe. Aceastã chemare este consideratã de unii intelec-tuali arabi drept „piatra de temelie“ a ideologiei naþionaliste arabe, cu îndemnulla înlãturarea „turcizãrii“, revenirea deplinã la identitatea arabã ºi la islam, faþãde care popoarele arabe au cea mai mare preþuire, ºi la lupta de eliberare de sub

18 JAWAD MOHAMAD 6

————————12MohamedAbidAljabri, Almashruh Alnahdawi Alarabi — Muragea Nakdia (Proiectul dezvoltãrii arabe— o analizã criticã), ediþia I, Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 2001, p. 124.13 Ahmad Sidqy Aldajani, Mulahadat haule Nashat Alfikr Alkaomi Alrabi we Tatawr Kitab AlkawmieAlarbie fi Alfikr we Almumarasa (Naþionalismul arab între ideologie ºi practicã), ediþia II, Beirut, MarkazDirasat Alwahda Alarabie, 1980, p. 308.14 Ibidem, p. 309.

orice ocupaþie strãinã, care aduce numai suferinþã (deportãri, crime, umilinþe, ex-punerea þãrilor la pericolul implicãrii în primul rãzboi mondial etc.)15.Prima declaraþie a lui Alsharif Hussain s-a constituit într-un manifest împotrivapoliticii de acceptare a puternicei influenþe turceºti: „...turcii au supus arabii ºi limbalor la o mare suferinþã încercând sã ucidã aceastã limbã, în toate guvernele otomane,prin interzicerea ei în ºcoli, tribunale ºi instituþii. Acest lucru a fost întâmpinat cu omare rezistenþã, din partea delegaþiei arabe, ceea ce nu trebuie ascuns ori ignorat,cãci uciderea limbii arabe înseamnã uciderea islamului însuºi, care în realitate esteo religie arabã“16. (Coranul fiind scris în cea mai elevatã limbã arabã).Astfel, orientarea naþionalistã arabã a fost cultivatã la început de numeroºi in-telectuali arabi însufleþiþi de un patriotism înfocat. Ulterior, au apãrut ºi partidelenaþionaliste, printre care: Miºcarea Naþionaliºtilor Arabi, Curentul Nasirit ºiPartidul Baas Arab Socialist (în anul 1947), iar cei mai importanþi reprezentanþiai gândirii naþionaliste au fost SaateaAlhussary, MichelAflaq, Constantin Zuraiq,Edmond Rabat, Zaky Alarsuzy ºi alþii.Saatea Alhussary este considerat de cãtre cei mai mulþi intelectuali arabidrept „izvorul gândirii“, iniþiatorul naþionalismului ºi al unirii arabe17. Crescut lacurtea Imperiului Otoman, deþinând diverse poziþii importante în perioada sul-tanului Abdul Hamid II, dupã cãderea cãruia a fost deportat în Siria, a devenitunul dintre fondatorii orientãrii naþionaliste arabe din secolul al XX-lea.În viziunea sa despre naþiune, Alhussary depãºeºte graniþele apãrute pe teri-toriul vechi al lumii arabe divizate ºi încearcã, pentru început, sã uneascã toþiarabii printr-o legãturã spiritualã. Deplângând starea precarã în care se afla învremea sa chiar ºi ideea de naþiune, el încerca sã descopere o „þarã“ în care sã sepoatã aduna, într-un fel anume, toþi arabii. Astfel se creau premisele apariþieiunui nou tip de naþionalism, cu caracter global, care se situa deasupra tuturorideilor naþionaliste particulare existente18. Naþionalist ardent, Saata Alhussarypreconiza crearea unui stat naþional arab care sã se situeze deasupra tuturor sta-telor arabe existente, într-o formã sau alta, la timpul sãu, deasupra tuturor naþiu-nilor care se conturaserã, divizând lumea arabã. El face diferenþa între intereselenaþionale globale ale lumii arabe ºi interesele statale individuale, considerândstrategic a se acorda o mai mare atenþie celor dintâi. Alhussary sublinia: „...naþionalitatea la nivelul lumii arabe nu este aceeaºi cu cea la scara vreuneia din-tre þãrile arabe, ci diferã de aceasta într-un mod evident, ceea ce impune cu nece-sitate plasarea intereselor întregii lumi arabe adevãrate mai presus de cele parti-culare ale unei þãri arabe, ºi trebuie sã ducem lupta pentru rezolvarea intereseloracelei þãri unite, pe care o dorim, pe lângã interesele celor existente ...“.19


————————15 Mustafa Abdul Qadir Alnajar, „Fikr Althawra Alarabia Liam 1916 we Istqlal Alarab“ (Ideologiarevoluþiei arabe în anul 1916 ºi independenþa arabã), în Almustaqbal Alarabi, nr. 81/1985, Beirut.16 Ibidem, p. 143-144.17 Wamid Omar Nadmi, „Fikr Saate Alhussary Alkawmi“ (Ideologia naþionalistã a lui Saata Alhussary),în Almustaqbal Alarabi, nr. 81/1985, Beirut, p. 148.18 Saata Alhussary, Abhath Muhtare fi Alkawmie Alarabie (Studii asupra naþiunii arabe), Beirut, MarkazDirasat Alwahda Alarabie, 1985, p. 24.19 Jihad Taqi Sadiq, Alfikr Alsiasi Alarabi-Alislami (Gândirea politicã arabo-islamicã), ediþia I, Bagdad,Matbaat Uizarat Altalim, p. 343.

Importanþa revenirii la marea naþiune arabã este subliniatã în mod sistematicîn discursurile lui Saatea Alhussary, cu intenþia de a insufla încrederea în posibi-litatea realizãrii acestui ideal, ceea ce, în viziunea sa, presupune „... sã faci totceea ce este necesar pentru acest crez, sã-þi manifeºti devotamentul pentru a-þiservi naþiunea ºi sã participi activ la dezvoltarea ei pentru a atinge cele mai înaltetrepte ale puterii, în toate domeniile — ºtiinþã, culturã, economie, în domeniulsocial ºi politic“20. Unirea arabã, în concepþia ideologicã a lui Alhussary, repre-zintã scopul principal pentru rezolvarea celor mai importante probleme ale so-cietãþii (considerate de el a fi supreme), iar în fruntea acestora a plasat demo-craþia, dezvoltarea unei culturi democratice, practicate în instituþii democratice.Acest militant, convins de renaºterea lumii arabe, a avertizat cã, fãrã realizareamarii uniri, toate scopurile propuse rãmân imposibil de realizat, ca o construcþiepe fundaþii ºubrede, care nu rezistã provocãrilor vremurilor21.Realizarea unirii arabe, aºa cum o vede Alhussary, este legatã în primul rândde ceea ce defineºte un popor, limba ºi cultura sa. Acestea reprezintã elementelede bazã, ce au un rol determinant în intenþia de realizare a unirii, lucru ce a fostsesizat ºi transmis de cãtre autor într-o scrisoare adresatã lui Taha Hussain, înanul 1938, ºi în care menþioneazã: „... asiguraþi-vã de unificarea culturii ºi eu ga-rantez pentru voi restul necesar pentru unire ...“22.În aceeaºi perioadã, dar ºi ulterior, s-au mai remarcat, alãturi de Alhussary, ºialþi reprezentanþi luminaþi ai acestei ideologii, având pãreri asemãnãtoare ºi mi-litând pentru unirea arabilor într-o singurã mare naþiune. Un exemplu în acestsens a fost ºi Michel Aflaq (sirian, creºtin, el s-a numãrat printre fondatorii Parti-dului BaasArab Socialist, în 1947 devenind secretar general; a fost, însã, contes-tat de o mare parte dintre arabi, datoritã sprijinului acordat dictatorului irakian,Saddam Hussein). În concepþia sa, naþiunea trebuie înþeleasã ca o realitate viecare trebuie studiatã în întreaga complexitate ce o caracterizeazã, departe deorice fanatism ºi discriminare23. Pe lângã ceea ce s-a spus anterior cu privire laaceastã temã, MichelAflaq a adus un suflu nou, în analizele privind esenþa naþio-nalismului ºi a conceptului de naþiune arabã — în întreaga sa dimensiune umanãºi istoricã — încercând sã îl plaseze într-un cadru internaþional. El a respins teo-riile conform cãrora naþiunea arabã a supus alte popoare, aºa cum au procedatalte naþiuni, mai ales cele vestice. A realizat câteva studii comparative care evi-denþiau diferenþa dintre modul în care naþiunile occidentale, prin colonizãri, ºi-ausatisfãcut interesele economice ºi politice, au supus persecuþiilor ºi opresiuniinumeroare popoare, fapte de care þãrile arabe nu pot fi acuzate24. La întrebareadacã în lumea arabã a existat tendinþa de a cotropi teritorii ce nu-i aparþin, de aagresa alte naþiuni, rãspunsul lui Michel Aflaq a fost cã „arabii nu vor decât sã

20 JAWAD MOHAMAD 8

————————20 Ibidem, p. 343.21 Wamid Omar Nadmy, op. cit., p. 155.22 Khairyia Kasma, „Masr fi Kitabat Saate Alhussary Alkawmie“ (Egiptul în scrierile naþionaliste ale luiAlhussary), în Almustaqbal Alarabi, nr. 7/1979, Beirut, p. 129.23 Michel Aflaq, Maarakat Almasir Alwahid (Lupta unicului destin), ediþia a VII-a, Bagdad, AlmuasasaAlarabia lilnashr, 1975, p. 143-144.24 Michel Aflaq, Fi Saabil Albath (Totul pentru Bath), Bagdad, Maktab Althakafa we Alealam, 1956,p. 140.

reuºeascã sã fie uniþi între graniþele lor ºi liberi de orice presiune strãinã asupralor ...“25, iar „ideologia se naºte din gândirea fiecãrui individ al naþiunii respective,ceea ce îi poate conferi dreptul celui care poate vorbi în numele tuturor ...“26. Deaici decurge importanþa naþionalitãþii ºi îndreptãþirea aspiraþiilor cãtre realizareaunirii ºi a independenþei. Referindu-se la acest subiect arzãtor, M. Aflaq afirmacã idealul unirii nu presupune în primul rând o creºtere cantitativã (a numãruluipopulaþiei, a teritoriului, de asemenea importante), ci o unificare de naturã cul-turalã ºi ideologicã. Ca urmare, în concepþia lui, naþiunea nu riscã sã disparã prinreducerea numãrului populaþiei, ci prin distrugerea spiritualitãþii ei, a aspiraþiilorcomune, care îi unesc pe reprezentanþii ei. Aºadar, numãrul nu reprezintã facto-rul determinant pentru viitorul unei societãþi, ci ideologia, care „se naºte din gân-direa fiecãrui individ al naþiunii respective, care îi conferã dreptul aceluia carepoate vorbi în numele tuturor“27.Dupã Michel Aflaq, nereuºitele curentului naþionalist sunt cauzate, alãturi deintervenþiile politice exterioare, de îndepãrtarea poporului de la traiectoriaideologicã fundamentalã, de nerespectarea dimensiunii naþionale juste a acestuicurent. Cu toate acestea, ideologia lui Michel Aflaq este consideratã punctul deplecare pentru înfiinþarea Partidului Baas Arab Socialist, care este perceput ca ocontinuare a ideologiei de la care a pornit ca fondator al partidului28.Punctele de vedere ale lui Aflaq ºi Alhussary nu au fost singulare în dezvol-tarea ideologiei naþionaliste, lor alãturându-li-se ºi alþi gânditori naþionaliºti (fie-care aducând partea sa de noutate ºi contribuind la dezvoltarea acestui curent),cum ar fi Edmond Rabat ºi Constantin Zuraik (nãscut în 1909, în Damask, într-o familie ortodoxã, a studiat la Universitatea Americanã din Beirut, obþinânddoctoratul în Briston, S.U.A., în 1930; a lucrat în domeniul academic ºi în diplo-maþie, devenind reprezentant al Siriei la Consiliul de Securitate, dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial). Zuraik a întãrit legãturile cu grupul de naþionaliºti, de lacare a adoptat o serie de concepte (cele mai importante fiind: civilizaþia, raþio-nalismul ºi naþionalismul) în scrierile sale, care i-au oferit un caracter distinctiv.Cei care au preluat concepþii din ideologia europeanã, iniþiatori ai gândirii ºiculturii vestice pe teritoriul arab, au avut la bazã idei laice ale cãror caracteris-tici au fost considerate de o importanþã fundamentalã pentru miºcãrile naþiona-liste pe care le sprijineau29.La aceºtia se adaugã ºi Zaki Alarsuzi, care a conceput lumea arabã ca un „or-ganism viu“, care posedã toate condiþiile necesare dezvoltãrii rapide ºi armo-nioase bazate pe resursele bogate ºi pe moºtenirea istoricã, având ca liant rela-þiile de fraternitate ºi valorile spirituale comune30.


————————25 Ibidem.26 Ibidem, p. 156.27 Ibidem.28 Waleed Kaziha, Dirase Tahlilie fi Alfikr Alkawmi we Tataur Alharake Alkawmie Alarabie (Studii deanalizã a ideologiei naþionaliste ºi dezvoltarea miºcãrii naþionaliste arabe), Bagdad, Almuasasa Alarabialilnashr, 1986, p. 26.29 Saeed Alalawy, „Altakhaufat Alsiasia alhaditha“ (Termeni politici contemporani), în Almustaqbal Alarabi, nr. 92/1986, Beirut, p. 19-20.30 Hashim Hikmat, op. cit., p. 72.

Z. Alarsuzi îºi fundamenta concepþia pe ideea pregãtirii lumii arabe pentru„marea revoluþie“, iar acest lucru necesita existenþa unui partid conducãtor naþio-nalist charismatic, care sã dobândeascã succes în aceastã misiune31.Orientãrile gânditorilor naþionaliºti, viziunea fiecãruia dintre ei privind naþiunea ºimetodele de conducere a ei, alãturi de concentrarea fiecãrei orientãri asupra unui ele-ment primordial în realizarea idealului naþional, au nuanþat ºi îmbogãþit acest curent.Astfel, Saata Alhusary, care s-a concentrat asupra limbii ºi culturii în reali-zarea unificãrii, s-a alãturat lui Constantin Zuraik ºi Edmond Rabat, care au ple-dat pentru preluarea din modelul european a exemplului þãrilor puternice care îºipreþuiesc identitatea naþionalã, precum ºi lui Michel Aflaq, împreunã cu ZakiAlarsuzi, în chemarea lor la o conducere militantã activã, care sã poatã realizaunificarea arabilor. Ei subliniau de asemenea necesitatea alegerii unor lideri caresã conducã spre binele poporului, în ciuda divergenþelor ideologice.Mesajele care chemau la unificare se axau pe nevoia stringentã de a salva lu-mea arabã de la diversele pericole ºi provocãri cu care se confrunta, de a ieºi din„starea de eºec“ ºi de a reuºi sã punã bazele unei dezvoltãri sociale solide32.Aceste idei au ca fundament anumite coordonate politice, legate de realizareaunirii, dintre care cele mai importante sunt33:Apartenenþa naþionalã — analizeazã realitatea existenþei unei naþiuni arabeunice, enumerã elemente ale existenþei ei ºi demonstreazã legãtura dintre spaþiularab ºi cel islamic, în concordanþã cu relaþia dintre naþionalismul la nivel de þarãºi naþionalimul la nivelul întregii lumi arabe, legãturile dintre naþionalitate,securitate ºi statutul minoritãþilor;Eliberarea poporului arab de sub orice dominaþie strãinã — ceea ce presu-pune studierea zonelor ocupate ºi a cãilor celor mai potrivite de eliberare;Dimensiunea unionalã — se referã la necesitatea unificãrii þãrilor arabe, dupãlunga perioadã de divizare, analizând cauzele divizãrii ºi insistând asupra impor-tanþei unificãrii prin mijloace adecvate;Coordonata socialã — examineazã necesitatea dezvoltãrii ºi cauzele înapo-ierii (pe plan intern ºi extern), cãile de atingere a acestor scopuri, contradicþiiledin societate ºi miºcãrile culturale ºi ideologice;Coordonata actualã — se referã la efectele provocãrilor contemporane, stu-diazã situaþia din þãrile arabe raportatã la restul lumii, aduce în discuþie impactullumii moderne asupra lumii arabe, stabileºte interesele ºi influenþele din spaþiularab, comenteazã mesajul civiliaþiei arabe cãtre lume ºi contribuþia ei la patrimo-niul cultural mondial.Orientarea islamicã

„... Islamul este mai mult decât o religie. Este ºi a fost de la bun început o în-treagã civilizaþie, un întreg sistem social, stabilind în detaliu norme de conduitãsub toate aspectele vieþii...“34. În aceste condiþii a avut loc formarea curentului

22 JAWAD MOHAMAD 10

————————31 Saeed Alawy, loc. cit., p. 19.32 Hashim Hikmat, op. cit., p. 7.33 Ahmad Sydqy Aldijani, op. cit., p. 312.34 Cristina Vasiloiu, „Fundamentalismul Islamic. Originea unui conflict“, în Sfera Politicii, nr. 53/1997,Bucureºti, p. 5.

islamic, care a urmãrit instaurarea unui stat islamic considerat a fi însuºi sensulexperienþei istorice a naþiunii — o continuare a concepþiilor începuturilor, dinperioada profetului Mohamad, apoi a celor patru Califate care i-au urmat.„Istoria religioasã ºi istoria universalã nu cunosc un exemplu asemãnãtor de-mersului întreprins de Mohamed. Cucerirea oraºului Mecca ºi întemeierea unuistat teocratic demonstreazã cã geniul politic al Profetului nu era mai prejos degeniul sãu religios. Este adevãrat cã împrejurãrile, în primul rând contradicþiileoligarhiei meccane, i-au fost favorabile. Dar ele nu pot explica nici teologia, niciopera de predicaþie ºi succesul lui Mohamed, nici perenitatea realizãrii sale: isla-mul ºi teocraþia musulmanã“35.Spre deosebire de statele occidentale moderne, care au „importat“ experienþediverse, modelul statului islamic, în concepþia gânditorilor arabi, trebuie sã aibãla bazã interpretarea textelor islamice referitoare la modalitãþile benefice de or-ganizare ºi conducere statalã, reînvierea înþelesurilor politico-religioase ºi adap-tarea lor la noile condiþii, care sã reprezinte reconstrucþia statului islamic. Repre-zentanþii acestei orientãri considerau ca necesarã specificarea diferenþelor dintrestatul islamic ºi cel religios (teocratic), din Europa creºtinã a Evului Mediu,deoarece în primul caz se impune existenþa unui imaam (lider religios ºi politic),spre deosebire de situaþia statelor europene, care au avut la bazã „dreptul divin“,aºa cum l-a aplicat biserica în Evul Mediu36.Adepþii acestui curent subliniazã complexitatea mesajului islamic, care nu estenumai spiritual ºi religios, ci prescrie ºi orientãri sociale, politice ºi economice,reprezentând totodatã un element de unificare a arabilor într-o naþiune ºi un statunice. Coranul este totodatã o Constituþie politicã, iar fondatorul acestui tip destat a avut în vedere ºi aspectul politic, pe lângã cel religios, spiritual, în general37.Plecând de la aceastã premisã, se pot studia doctrinele unor gânditori isla-miºti care au contribuit în mare mãsurã la implementarea ideologicã a mai mul-tor termeni politici: libertate, consiliu de consultanþã, modalitãþi de transfer alputerii ºi participare la luarea deciziilor, plecând de la condiþiile ºi valorile societãþiiislamice. Dintre reprezentanþii acestui curent, enumerãm doar pe: Abdul RahmanAlkawakibi, Jamal Aldin Alafghani, Mohamad Abda, Mohamad Rashid Rida.Abdul RahmanAlkawakibi aparþine curentului reformiºtilor38, care preconizeazãdezvoltarea naþiunii arabo-islamice prin schimbarea situaþiei politice, sociale, econo-mice ºi educaþionale existente. De aceea, el a tratat toate subiectele privind situaþiasocietãþii, precum ºi cauzele degradãrii, numindu-le cu un singur cuvânt: „despo-tism“. A considerat cã puterea este problema principalã în societatea arabo-islamicãºi pentru aceasta majoritatea ideilor sale aveau la bazã analiza manifestãrilor despo-tice ºi tipul de guvernare autocraticã, împreunã cu efectele acestui fenomen asuprareligiei, ºtiinþei, economiei, educaþiei ºi, în general, asupra dezvoltãrii societãþii.


————————35 Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,1988, p. 84.36 Abdul lah Balqazi, Radwan Alsaid, op. cit., p. 71-72.37 Fadil Zaky Mohamad, Alfike Alislami Madih ºi Hadiraho (Ideologia islamicã, trecutul ºi prezentul),ediþia I, Bagdad, Matbaat Wizaret Altaalim Alali, 1965, p. 238.38 Jihad Taqi Sadiq, op. cit., p. 5.

Alkawakiby, considerat de unii ca reprezentant al curentului revoluþionar,prin natura ideilor sale, definea politica drept „domeniul de administrare a pro-blemelor comune prin înþelepciune“39. Pe de altã parte, Alkawakiby a diferenþiatpolitica de despotism, arãtând cã, de fapt, ea reprezintã opusul despotismului,care devine mai mult o practicã decât o modalitatate de administrare colectivã,ce reflectã impresia de practicã democraticã. Acest lucru este evident în expli-caþia lui potrivit cãreia despotismul este „practicat în problemele colective într-un mod dictat de dorinþa individualã, fãrã raþiune“40.Despotul este, în accepþiunea autorului, reprezentat de individul care, încre-zãtor în forþele sale, se investeºte cu puteri discreþionare, conduce fãrã a respectalibertatea opiniilor ºi drepturile comune, impunându-ºi numai voinþa sa41. Ter-minologic, despotismul este o formã de guvernare, ºi anume aceea a „guvernãriiabsolute, care ia decizii dupã bunul ei plac, fãrã teama de a da socotealã sau asuporta vreo pedeapsã42. Guvernul despotic semnificã preluarea puterii prin forþãsau prin moºtenire de cãtre un tiran sau un nou conducãtor, care se bazeazã peinterese personale, orgolii ºi nu pe raþiune, iar puterea legislativã nu se mai poateexercita din cauza acþiunii exclusive a puterii executive43. De aceea, el insistãasupra separãrii puterilor în stat, dar nu considerã necesarã separarea totalã aputerilor, ci aplicarea unei modalitãþi flexibile, care sã permitã controlul fiecã-reia dintre ele asupra celorlalte.Alkawakiby sprijinea ideea separãrii puterii executive de cea legislativã, cuposibilitatea existenþei unei legãturi între ele (respectând, în acelaºi timp, in-dependenþa lor), fiind necesar ca acestea sã se completeze una pe cealaltã, însãfãrã a se afecta sau intersecta reciproc, prin controlul poporului asupra lor44. Elsublinia importanþa consultãrii constituþionale, pe care o considera modalitateaalternativã principalã de eliminare a despotismului. În acest context, el i-acriticat pe clericii care se lãsau folosiþi de conducãtori, prin predicile lor îndem-nând populaþia la menþinerea situaþiei existente.Gânditorul adreseazã o chemare deschisã cãtre lupta de eliminare a despotismului,încurajând revolta împotriva sa45. Anumiþi reprezentanþi ai islamului sfidau prin-cipiile religioase dând sfaturi reprezentanþilor puterii sã nu permitã libera expri-mare, participarea la dezbaterea unor probleme de interes general, ºi nici o cri-ticã la adresa conducãtorului, pentru a nu risca diminuarea influenþei sale46.Înlãturarea conducerii despotice, consideratã de Abdul Rahman Alkawakibydrept „originea rãului“, se poate realiza prin existenþa unei „consultanþe constitu-þionale“ (de fapt, un consiliu consultativ)47. El constata cã lumea islamicã a cunoscut

24 JAWAD MOHAMAD 12

————————39 Abdul Rahman Alkawakiby, Alamal Alkamila Lilkawakiby (Operele complete ale lui Alkawakiby),Beirut, Markaz Dirasat Alwahda Alarabie, 1995, p. 39.40 Ibidem, p. 435.41 Ibidem, p. 43.42 Ibidem.43Ibidem.44 Ibidem, p. 95.45 Ibidem, p. 301.46 Ibidem.47 Mohamad Jamal Altahan, „Bedael Alistibdad fi Fiker Alkewakiby“ (Alternativele despotismului îngândirea lui Alkawakibi), în Almustaqb Alarabi, nr. 157/1992, Beirut, p. 43.

evoluþii (respectiv, involuþii), în strânsã legãturã cu gradul ºi natura participãriiîn consiliul consultativ, cu efect în administrarea problemelor de interes general48.A. R. Alkawakiby considerã cã înþelepþii din „consiliul de consultanþã“ repre-zintã o elitã ºi pot garanta încoronarea unui conducãtor (având ca model îndem-nul lui Dumnezeu cãtre profetul Mohamad de a da ascultare imamilor în proble-mele de conducere), având rolul de mijlocitori între popor ºi conducãtor49.Din ideile lui Alkawakiby privind libertatea ºi importanþa ei în reuºita conso-lidãrii sistemului politic reiese faptul cã „atunci când omul este liber în spuseleºi faptele sale, nu-l împiedicã în mod nedrept nimeni, libertatea este sufletul re-ligiei, lucrul cel mai de preþ al fiecãrui individ, dupã viaþa lui, iar odatã cu dispa-riþia libertãþii se risipesc speranþele, înceteazã acþiunile, iar legile se degradeazã“.Pentru el, libertatea consta în:— egalitatea cetãþenilor în drepturi ºi dreptul lor de a-ºi exprima eventualelenemulþumiri la adresa conducãtorului;— libertatea cuvântului, a presei ºi a oricãror scrieri;— libertatea învãþãmântului;— libertatea cercetãrilor ºtiinþifice;— libertatea practicãrii religiilor ºi crearea condiþiilor securitãþii vieþii oamenilor;— asigurarea respectãrii demnitãþii cetãþeanului.În acest discurs, Abdul Rahman Alkawakiby îºi exprimã opiniile despre as-pectele principale ale libertãþii, despre libertatea individualã (libertãþile civile) ºilibertatea politicã, despre egalitate, dreptate ºi controlul activitãþii conducã-torilor, principiul responsabilitãþii politice etc. Toate acestea sunt considerate li-bertãþi politice, iar obþinerea securitãþii vieþii ºi respectarea demnitãþii cetãþea-nului se referã la drepturile ºi libertãþiile omului.În concepþia sa despre politicã, A. R. Alkawakiby s-a concentrat asupra for-mei sistemului politic existent ºi asupra naturii culturii politice a societãþii isla-mice din perioada sa. A subliniat necesitatea transformãrii acestui sistem politicîntr-un sistem democratic, bazat pe consultanþã constituþionalã ºi libertate, echi-libru între puterile executivã, legislativã ºi judecãtoreascã, participarea populaþieila actul de guvernare, de conducere ºi trecerea de la cultura politicã de supunerela cultura politicã participativã.Ideile lui s-au bazat pe întãrirea ideologiei democratice ºi implementarea de-mocraþiei în societatea islamicã, dar pãstrând traiectoria stabilitã de regulile ºivalorile religiei islamice, în sensul înfiinþãrii unui sistem politic care sã garan-teze drepturile poporului ºi sã respecte legãturile autentice cu tradiþia islamicã.La rândul sãu, Jamal Aldin Alafgani ºi-a elaborat ideologia în jurul intenþieide a fundamenta o societate islamicã sãnãtoasã, închegatã ºi unitã, care sã aibãtoate modalitãþile de dezvoltare, dar care sã nu intre în contradicþie cu regulileislamului. El a preconizat organizarea societãþii conform principiului libertãþii ºi,în acelaºi timp, a studiat situaþia politicã care dominã în mai multe þãri islamice,considerând necesarã redactarea unei Constituþii care sã determine legãturile


————————48 Abdul Rahman Alkawakiby, op. cit., p. 309.49 Ibidem, p. 295.

dintre conducãtor ºi conduºi, pentru a asigura libertatea de exprimare. De aseme-nea, el remarca faptul ca islamul este sistemul politic care protejeazã libertateaºi suveranitatea poporului50. Jamal Alafgani reprezintã curentul revoluþionar, ba-zat pe reformã ºi înnoire în societate ºi în sistemul politic existent. Îndeamnã la„stãvilirea provocãrii europene“, insistând asupra problemei acþiunii pe bazeraþionale ºi a studiului preliminar al luãrii deciziilor.El a criticat supunerea oarbã ºi ºi-a exprimat îndoiala asupra instituþiilor religioaseexistente, a militat pentru reformarea ºi reînnoirea structurii intrinseci a islamului,pentru a-l elibera de vechile carenþe ºi a înlãtura cauzele care au dus la acestea51.Orientarea revoluþionarã a lui Alafgani reiese clar din credinþa sa în idealurilerevoluþiei, de aceea el se revoltã împotriva oricãrui conducãtor care îl dezamã-geºte, rezistenþa lui ajutând la întãrirea miºcãrilor naþionale constituþionale, careau apãrut la acea vreme52. Mesajul sãu a fost: „... voi, cei egipteni, aþi crescut însclavagism ºi aþi fost educaþi în mijlocul despotismului. Au trecut secole pestevoi, de pe vremea regilor samavolnici pânã în ziua de astãzi, ºi voi suportaþi rãulcuceritorilor ºi suferiþi din greu datoritã atacatorilor nedrepþi, iar guvernelevoastre vã pun la cele mai grele încercãri ºi la cele mai mari umilinþe“53.În încercarea de înlãturare a despotismului, el insistã asupra necesitãþii in-staurãrii unor regimuri democratice, a înfiinþãrii de consilii parlamentare, bazatepe consultare, ºi considerã cã, dacã situaþia naþiunii nu se schimbã, „mersul ei vafi debusolat, deoarece se supune unui singur conducãtor, a cãrui dorinþã este le-ge, obþine tot ce doreºte ºi face numai ce vrea“54. J. A. Alafgany atrãgea atenþiaasupra faptului cã orice conducãtor trebuie sã þinã cont de pãrerile celor înþelepþiîn problemele de guvernare55.Chemarea lui Alafgany la consultãri, ca modalitate de conducere, impunecrearea consiliilor parlamentare pe care el le considerã un element fundamentalpentru o guvernare constituþionalã legitimã, deoarece „voinþa poporului, care nueste silit ºi lipsit de libertatea lui, prin spuse ºi fapte, este lege de urmat a acestuipopor, ce trebuie aplicatã cu loialitate de cãtre fiecare conducãtor care serveºteacest popor“56. El merge mai departe în explicaþia privind guvernarea poporuluiprin viziunea sa asupra consiliilor parlamentare ºi declarã: „forþa parlamentarã,pentru orice naþiune, nu poate obþine sensul real, numai dacã aparþine aceleiaºinaþiuni, ºi orice consiliu parlamentar, care este înfiinþat la ordinul unui rege sauprinþ, sau o putere strãinã, care îl susþine pe acel conducãtor, fiþi siguri cã viaþaacestei forþe parlamentare false depinde de voinþa celui care a înfiinþat-o“57.Dintre ideile sale caracteristice fac parte ºi acelea legate de libertate ºi de im-portanþa pe care o are aceasta în clãdirea unui sistem politic democratic, despre

26 JAWAD MOHAMAD 14

————————50 Fadil Zaky Mohamad, op. cit., p. 358-359.51 Halim Barakat, op. cit., p. 591.52 Jihad Taqi Sadiq, op. cit., p. 254.53 Mohamad Emare, Jamal Aldin Alafgani,Muketh alshrq we failesuf Alislam (Jamal Aldin Alafgani, sal-vatorul Orientului ºi filosoful Islamului), ediþia a II-a, Cairo, Dar Alshuruq, 1988, p. 60.54 Jihad Taqi Sadiq, op. cit. p. 250.55 Ibidem, p. 251.56 Mohamad Emare, Jamal Aldin Alafgani, op. cit. p. 60.57Ibidem, p. 237.

necesitatea existenþei unei relaþii echilibrate între conducãtor ºi conduºi. El con-sidera cã libertatea nu este un dar oferit de cãtre conducãtor, ci ea se obþine prinputerea societãþii de a o solicita. „Adevãrul este cã, dintre unele lucruri care nuse dãruiesc, cele mai importante lucruri sunt libertatea ºi independenþa, pentru cãlibertatea realã nu este dãruitã de regele care guverneazã naþiunea prin bunãvo-inþã, la fel ºi independenþa, ci acestea douã pot fi obþinute de o naþiune numaiprin forþa ºi voinþa poporului“58.Prin aceastã concepþie asupra libertãþii, Alafgany este considerat unul dintrecei mai importanþi gânditori care au militat pentru ideea conform cãreia voinþaoamenilor trebuie sã aibã rolul principal în alegerea sistemului politic adecvat.Observaþiile sale erau bazate pe existenþa climatului propice libertãþii, pe priori-tatea interesului naþional59.În viziunea luiAlafgani, „ocupantul occidental are prejudecãþi faþã de popoarelearabe ºi, în general, faþã de cele islamice, numindu-le leneºe, dar cu multe re-surse naturale; astfel, el concepe aplicarea unui plan de excludere a oricãrui ce-tãþean care încearcã sã cearã drepturi pentru naþiunea sa, promovarea celor co-rupþi ºi îndepãrtarea celor devotaþi naþiunii, divizarea þãrii ºi a poporului“60.Alafgany considera cã cei care au alte valori ºi principii decât cele ale socie-tãþii islamice reprezintã poarta de acces a forþelor strãine ostile: „experienþele ne-au învãþat ºi faptele au demonstrat cã cei care admit în fiecare naþiune pãtrun-derea vesticilor, asigurã accesul duºmanilor, iar pentru respectiva naþiune devinavangarda pentru armatele cuceritoare“61.El atrãgea atenþia asupra intervenþiei adepþilor orientãrilor occidentale, europene(la aceºtia raliindu-se ºi unii arabi, ce obiºnuiau sã imite ceea ce era legat de „sis-temul occidental“), pe care îl considera generator de efecte negative, întrucât intrã încontradicþie cu valorile tradiþionale specifice societãþii arabo-islamice. MohamadAbde constatã cã singurul drum pentru buna evoluþie a arabilor ºi musulmanilor nuse poate realiza decât dupã eliberarea societãþii din interior ºi din exterior.În ceea ce priveºte luptele interne, este necesarã mobilizarea împotriva des-potismului, care vizeazã lupta pentru libertatea omului. Libertatea societãþii, înopinia lui Mohamad Abde, este strâns legatã de elaborarea unui sistem de legidrepte, conforme însã cutumelor, modului de educaþie ºi adaptate la situaþia so-cietãþii pentru care se elaboreazã62.Cât priveºte eliberarea societãþii din exterior, Mohamad Abde considera cãinfluenþa strãinã pãtrunde în alte societãþi ºi popoare împinsã de propriile inte-rese, pentru atingerea cãrora încearcã dirijarea vieþii ºi chiar a modului de gân-dire a respectivelor popoare63.El se apropie de gândirea lui Alafgani conform cãreia tendinþa Vestului de ainfluenþa societatea arabo-islamicã este generatã de dorinþa de a-ºi lãrgi aria de


————————58 Ibidem, p. 239.59 Abdul Aty Mohamad, „Alsimat Alkaumie lilitijah Alislami Altajadudi“ (Trãsãturile naþionaliste alecurentului islamic reformist), în Almustaqbal Alarabi, nr. 5/1978, Beirut, p. 38.60 Jihad Taqi Sadiq, op. cit., p. 234.61 Mohamed Abid Aljabri, op. cit., p. 70.62 Fadil Zaky Mohamad, op. cit., p. 362.63 Ibidem, p. 362-363.

influenþã pentru realizarea intereselor sale, prin încercarea de schimbare a valo-rilor specifice, în vederea obþinerii unor atitudini sociale propice instaurãrii ºiperpetuãrii dominaþiei sale.În ceea ce-l priveºte pe Rashid Rida, gândirea lui se axeazã pe reformã ºi men-þioneazã douã condiþii necesare, ºi anume: adevãrul ºi curajul, fãrã de care nicioreformã nu se poate realiza. De altfel, el a transformat admiraþia faþã de JamalAldin Alfgani ºi Mohamad Abde într-un studiu asupra viziunii acestora referi-toare la reformã.Dacã pentru Alafgani adevãrata schimbare se poate face numai pe calea po-

liticã, în sensul cã reforma unei naþiuni trebuie sã înceapã cu statul, în opinia luiMohamad Abde reforma trebuie sã porneascã de la educaþie ºi învãþãmânt, însensul cã reforma statului se face prin reforma naþiunii. La rândul sãu, RashidRida considera cã reforma realizatã prin politicã este rapidã, pe când reformaprin învãþãmânt este durabilã, existând, mereu, o interdependenþã între ele64.Referindu-se la practicile politice, Rashid Rida constata cã acestea au la bazã

principiile pe care se bazeazã puterea, iar cele mai importante sunt preluareaconducerii de cãtre naþiune, crearea unui guvern „consultativ“ ºi alegerea unuiconducãtor (calif sau rege, depinde de perioadã) prin decizie naþionalã, în urmaconsultãrii cu reprezentanþii sau înþelepþii poporului. În acelaºi timp, el consideracã statul trebuie sã apere valorile religioase ºi morale ale naþiunii. El observa cãproasta guvernare ºi despotismul mai multor sultani (referindu-se la perioada co-tropirilor otomane) au generat slãbirea popoarelor conduse de ei, iar tirania aces-tor conducãtori a creat condiþiile intervenþiilor altor naþiuni, din afara lumii isla-mice, reprezentate de cele europene, care au introdus sistemul lor colonial, gu-vernând conform intereselor lor65.Toate acestea au determinat înfiinþarea mai multor organizaþii politice isla-

mice, dezvoltarea unor miºcãri a cãror ideologie îºi manifestã influenþa pânã înprezent în societatea arabã, cum ar fi „Miºcarea Fraþii Musulmani“, partidele is-lamice din Algeria, Sudan ºi din alte þãri arabe. La rândul lor, partidele ºi gru-pãrile de orientare liberalã ºi naþionalã se implicã în problemele importante aleculturii politice arabe, militând mai ales pentru principiile pe care se bazeazãfiecare. Dacã însã curentul liberal se orienteazã cu precãdere dupã civilizaþia oc-cidentalã, preconizând adoptarea principiilor sale fundamentale în toate dome-niile vieþii sociale, curentul naþional pledeazã pentru un stat islamic, care sã iz-vorascã din valorile societãþii arabe ºi islamice. Dupã cum s-a observat, influenþaislamului, fenomen deopotrivã religios ºi politic, asupra societãþilor musulmane„este o constantã a dinamicii acestora, în istorie ºi în contemporaneitate. Evo-luþia politico-socialã a multor popoare arabe, a altora din Asia Centralã ºi deSud-Est, din Africa de Nord, Orientalã ºi de Vest, a fost marcatã, îndeosebi de lasfârºitul secolului trecut ºi pânã în prezent, de activitatea periodicã a teoriilor po-litice ºi a miºcãrilor de inspiraþie islamicã“66.

28 JAWAD MOHAMAD 16

————————64 Ibidem, p. 381-382.65 Ibidem, p. 279-379.66 Constantin Nica, „Doctrina politicã a islamului“, în Revista de Teorie Socialã, nr. 1/1997, p. 41.

UNIVERSITATE ªI POLITICÃ SAU DESPREPARTIDE POLITICE ªI ÎNVÃÞÃMÂNT SUPERIORCLAUDIA UDRESCU

Résumé. L’article a comme but de passer en revue les programmes enmatière d’éducation des quelques partis politiques dans des momentsélectoraux et de saisir l’écart entre la réalité et les propos électoraux. Toutcela après avoir vu les changements subis par l’enseignement supérieurdans la Roumanie postcommuniste, les contraintes qui pèsent sur lesystème éducatif, dont la plus importante est la nécessite de rompre avecle passé communiste. En conclusion, bien que l’éducation soit perçuecomme une urgence par tout programme électoral, cela reste à niveaupurement déclaratif, car la réalité nous montre un manque d’intérêt de laclasse politique.

Context europeanÎn deceniile trecute, sistemele de învãþãmânt superior din Europa Occidentalã

au înregistrat schimbãri majore, care au modificat fie structura instituþionalã, fiemodul de funcþionare sau misiunea universitãþilor1, iar oferta curricularã s-a mu-tat în direcþia nevoilor studenþilor, în cea mai mare parte datoritã dezvoltãrii teh-nologice ºi a diversificãrii ofertei educaþionale.Provocãrile2 adresate universitãþilor au inclus o competiþie în creºtere pentru

alocarea de fonduri ºi pentru atragerea unui numãr cât mai mare de studenþi; unmanagement mai eficient; scãderea numãrului instituþiilor de învãþãmânt supe-rior; cerinþele studenþilor de a avea programe de învãþãmânt flexibile ºi confor-me cu posibilitãþile ºi dorinþele de carierã; o mai bunã integrare a nivelului localcu cel regional etc.Trebuie sã precizãm cã, atunci când vorbim despre învãþãmânt superior, pe

parcursul acestui articol, ne limitãm la universitate ºi ne raportãm la definiþia


————————1 Giliberto Capano, „Università e sviluppo locale: teoria e prassi in prospettiva comparata. Europa e StatiUniti a confronto“, în Università e Sviluppo locale. L’Università da istituzione a impresa: Europa e Stati Unitia confronto, Atti dell’incontro di Forlì, 24 februarie 2000, p. 5.2 George R. Luedekke, „Toward a Constructivist Framework for Guiding Change and Innovation inHigher Education“, The Journal of Higher Education, vol. 70, nr. 3, 1999, p. 235-260.

universitãþii moderne, formulate de Peter Scott, instituþie care are o misiuneorientatã cãtre cercetare, se diferenþiazã de celalte instituþii de învãþãmânt supe-rior prin funcþie sau misiune, având clar definite instrumentele de evaluare a ca-litãþii ºi având un rol în raport cu guvernarea3.Definitã în acest mod, universitatea se confruntã cu diverse tensiuni care pro-vin din zona socio-economicã — presiuni care sunt legate de un rol pur funcþio-nal al universitãþii — ºi care au incidenþã asupra valorilor interne ale instituþiei.Acest raport determinã modul în care predarea ºi cercetarea sunt orientate înfuncþie de mediul extern, generând conflicte în care sunt puse în joc legitimitateasocialã a universitãþii ºi prestigiul acesteia4.Schimbãri în România postcomunistã

Evenimentele din România anului 1989 au determinat schimbãri profunde înstructura politicã, socialã sau economicã a þãrii. Tranziþia5 cãtre un regim de gu-vernare democratic, demersurile ºi constrângerile pentru aderarea la UniuneaEuropeanã, scãderea demograficã sunt numai câþiva dintre factorii care au afec-tat în mod definitiv parcursul învãþãmântului superior în aceastã perioadã. Prinurmare, învãþãmântul superior a suferit modificãri în ceea ce priveºte structura,accesul la educaþie, resursele disponibile pentru obþinerea unui învãþãmânt de ca-litate, instrumentele de evaluare specifice învãþãmântului superior, problemecare nu au fost soluþionate sau formulate corespunzãtor de cãtre actorii implicaþiîn procesul educaþional. Reformele în materie de educaþie din programele de gu-vernare care s-au succedat din 1989 s-au dovedit mai degrabã de ordin structural,fiind impuse de cerinþa de a avea un sistem de învãþãmânt asemãnãtor celui euro-pean, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeanã, dând curs unor ce-rinþe de tipul top-down, neþinând cont de realitãþile moºtenite, de nevoile realeale celor implicaþi în actul educativ.Din momentul iniþial al trecerii cãtre un regim de tip democratic, au existatîncercãri numeroase pentru a (re)defini universitatea, prin repunerea în discuþiea rolului ºi misiunii acesteia, deformate îndelung de experienþa comunistã.Opinii contradictorii, experienþe diverse, negocieri eºuate au dat loc incoeren-þelor politicilor publice care privesc educaþia, legate în primul rând de lipsa vi-ziunii, a planificãrii, a strategiilor pe termen lung, a resurselor mobilizate, a par-tenerilor de dialog etc. Toate acestea s-au întâmplat în egalã mãsurã, în opinia

30 CLAUDIA UDRESCU 2

————————3 V. Peter Scott, Higher Education Re-formed, Palmer Press, London, 2000, p. 6.4 Giliberto Capano, op. cit., p. 7.5 Aceastã tranziþie este caracterizatã de schimbarea sistemului, iar cele trei destinaþii principale ale acesteischimbãri sunt economia de piaþã, democraþia ºi societatea civilã, potrivit lui Wolfgang Mitter „A Decade ofTransformation: Educational Policies in Central and Eastern Europe“, International Review of Education,vol. 49, nr. 1-2, 2003, p. 78. Putem adãuga cã aceste trei destinaþii influenþeazã modul în care universitatea îºiredefineºte misiunea. Pentru a da numai un exemplu, Universitatea din Bucureºti are drept rol înscris in Cartauniversitarã: „Asumarea ºi realizarea menirii de focar al conºtiinþei civice naþionale, care sã promoveze plu-ralismul opþiunilor, analizele critice ºi constructive, dezvoltarea în România a culturii politice ºi civice, apã-rarea cadrului democratic, întemeiat pe respectarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale individului ºi ce-tãþeanului în statul de drept“. http://www.unibuc.ro/ro/carta_universitara#_Toc40014162.

noastrã, din lipsa unui acord asupra unui limbaj comun ce dezvãluie sensul ºimenirea universitãþii pe termen lung sau dintr-o incorectã definire a problemelorcare urmau sã intre pe agenda instituþionalã într-un anumit moment, problemecare nu reflectau întocmai cerinþele sociale ale momentului în cauzã.Este util sã precizãm cã în studiile despre universitate se face de multe oriconfuzie între teme ºi tendinþe, confuzie care de cele mai multe ori conduce cãtrepiste false de cercetare: ºi anume, dacã ne referim la temele6 relative la învãþã-mântul superior, avem în vedere modalitatea de finanþare, procesul Bologna, teh-nologia informaþionalã, personalul academic, activitatea de cercetare, raportuldintre învãþãmântul superior ºi piaþa muncii, relaþia în schimbare dintre universi-tãþi ºi guverne, din perspectiva mecanismelor de finanþare, planificare sau le-gislaþie. Tendinþele însã încadreazã fenomenul de masificare a învãþãmântuluisuperior, cu preocupãri ºi presiuni legate de procedurile de acreditare, finanþare,calitate sau responsabilitate ºi procesul de europenizare (în speþã dacã acest processe constituie într-o forþã convergentã pentru învãþãmântul superior în Europa, încadrul procesului de construcþie a European Higher Education Area).Aceste teme sau tendinþe se regãsesc în discursul asupra învãþãmântului supe-rior, în special în momente de schimbare, iar învãþãmântul devine un punct obli-gatoriu pe agenda politicã datoritã mai multor factori, printre care, de multe oriexclusiv, distribuþia bugetului pentru educaþie, creºterea cheltuielilor destinateeducaþiei sau negocierea unui buget destinat cercetãrii ºtiinþifice. Deºi învãþã-mântul este considerat a fi una din urgenþele oricãrei guvernãri, din prisma ne-voii de a pregãti ºi forma cetãþenii unui stat democratic, în mod paradoxal, bu-getul alocat educaþiei este redus, ceea ce demonstreazã limpede cã, în fapt, edu-caþia nu constituie nucleul preocupãrilor guvernanþilor, aºa cum am fi tentaþi sãcredem în momentele electorale ºi în urma multiplicãrii dezbaterilor din massmedia7.Presiunile economice care determinã prezenþa educaþiei în dezbaterile pu-blice se traduc prin nevoia de calificare ºi formare a forþei de muncã, prin nece-sitatea reducerii ºomajului, diversificarea spectrului de meserii sau profesii pre-gãtite sã se confrunte cu noile tehnologii ºi cu cerinþele pieþei muncii. Nu înultimul rând, educaþia este vãzutã ca o investiþie în resurse umane, prin urmare,sunt tot mai dese referirile discursive la crearea de competenþe flexibile, prin în-vãþarea pe tot parcursul vieþii (longlife learning), într-o societate a cunoaºterii.Acestora li se adaugã înfiinþarea unui numãr mare de universitãþi, de stat sau pri-

3 UNIVERSITATE ªI POLITICÃ 31

————————6 V. Jeroen Huisman, Franz Kaiser, „A comparative view on policy trends in Western European Highereducation“, German Policy Studies, vol. 2, no. 3, 2002. Potrivit autorilor, tendinþele reprezintã forþe exogene,în timp ce temele sunt mai concrete, referindu-se la obiective ºi instrumente precise, în mãsura în care acesteapot oferi soluþii la problemele existente.7 Daniel Barbu observa cã „Liberalismul economic ºi socialismul real au fost mereu de acord, deºi dinmotive diferite, cã învãþãmântul ºi cultura trebuie sã-ºi împartã ultima rubricã a listei cheltuielilor publice, încalitatea lor de «activitãþi neproductive». (...) Învãþãmântul, în ceea ce-l priveºte, nu produce decât oameni, iaraceºtia sunt, pentru economiºti, cel mult un etalon al consumului, sau «capete» pe care se distribuie venitul na-þional. În oameni nu meritã sã investeºti, pare sã spunã bugetul actual al României. Ca ºi cum oamenii n-ar fidecât un factor, printre alþii, în registrele contabile ale statului“, Daniel Barbu, ªapte teme de politicã româ-nescã, Bucureºti, Antet, 1997, p. 178-179.

vate, multiplicând numãrul studenþilor, ºi, implicit, formele de învãþãmânt ofe-rite de fiecare centru universitar în parte, fãcând tot mai dificil un sistem eficientde evaluare ºi finanþare.Toþi aceºti factori au un efect imediat la nivel politic, educaþia fiind de cele

mai multe ori perceputã drept un capital economic, determinând mai multe in-vestiþii decât consum8, ceea ce are un impact major asupra politicilor publiceeducaþionale. Deopotrivã, în societãþile de tip democratic, se înregistreazã o maimare implicare a cetãþenilor în procesul educaþional, prin participarea la educaþiesau la formarea continuã, ºi atunci, educaþia devine o temã politicã, iar partidelepolitice ºi candidaþii acestora pot atrage electoratul prin abordarea acestei teme9.Este ceea ce vom încerca sã analizãm în acest demers, pornind de la modul încare sunt percepute problemele legate de învãþãmântul superior în câteva dinmomentele electorale de dupã 1989, pornind de la o trecere în revistã a progra-melor partidelor politice din România.

Universitate ºi politicã„Chiar dacã participã la reinventarea lumii care le înconjoarã, instituþiile de

învãþãmânt superior ºi acþiunile politice care le dau naºtere ºi le susþin sunt înacelaºi proces de regândire“10. Nimic mai adevãrat în urma schimbãrilor petre-cute în România dupã 1989, în special în ceea ce priveºte cererile liderilor poli-tici privind accesul la educaþie, fapt care determinã creºterea numãrului universi-tãþilor de stat, înfiinþarea universitãþilor private ºi creºterea numãrului de stu-denþi, diversificarea programelor analitice ca urmare a multiplicãrii domeniilorde studiu. Probleme importante precum cercetarea, învãþarea noilor tehnici decomunicare, creºterea mobilitãþii internaþionale, competenþele ºi abilitãþile ce-rute studenþilor-cetãþeni, importanþa tehnologiei în procesul educativ sunt tratatede cele mai multe ori prin prismã exclusiv legislativã, nefiind implementate sauevaluate în mod corect. Aceste transformãri multiple se traduc în aºteptãrile pecare numeroºi actori din interiorul instituþiei (studenþi, profesori etc.), sau din ex-teriorul acesteia (guvern, angajatori, centre de cercetare, sponsori, etc.) le au înraport cu configurarea politicilor publice, cu practicile folosite sau cultura dincare fac parte11.Toate acestea transformãri presupun noi roluri pentru universitate, care în-

cearcã sã se adapteze cererilor ºi nevoilor societãþii, adaptând funcþiile clasice deformare ºi cercetare, într-un parcurs de tranziþie guvernat de adoptarea mode-lului Bologna, sub constrângerile criteriilor de îndeplinit pentru aderarea la Uni-


————————8 Burton R. Clark, „Interorganizational Patterns in Education“, Administrative Science Quarterly, vol. 10,n. 2, septembrie 1965, p. 226.9 Universitãþile sunt considerate drept surse simbolice de prestigiu pentru teritoriu ºi astfel putem explicaapariþia universitãþilor private sau a celor publice în oraºe care nu se bucurã de tradiþie universitarã.10 Simon Marginson, Marijk van der Wende, Globalisation and higher education, OECD, Paris, 2007, p.3, disponibil la: http://www.oecd.org/dataoecd/33/12/38918635.pdf.11 Ben Jongbloed, Peter Maasen, Guy Neave, From the eye of the storm. Higher education’s changinginstitutions, Dordrecht, Kluwer Academic Publishers, 1999, p. 15.

unea Europeanã ºi în primã instanþã de necesitatea raportãrii în mod corect la tre-cut. Universitatea este chematã mai mult decât oricând sã îndeplineascã o nouãmisiune, aceea de a educa ºi forma cetãþeni în mãsurã sã participe la exerciþiuldemocratic. Rãmâne de vãzut însã dacã aceastã chemare are ecou în realitateacotidianã, sau dacã rãmâne numai la nivel declarativ sau ipotetic.În consecinþã, raportul dintre universitate ºi politicã poate fi privit din mai

multe perspective, pornind de la relaþia dintre universitate ºi Stat12, unde învãþã-mântul joacã un rol determinant în stabilirea identitãþii naþionale13. Este firesc,prin urmare, sã asistãm la o expansiune a universitãþilor, care depind de fon-durile guvernamentale ºi ne gândim aici la cazul universitãþilor româneºti înpostcomunism, la o repartizare aproape administrativã a universitãþilor de statsau private în oraºe fãrã tradiþie universitarã. În acelaºi timp, universitatea estelocul în care sunt educate ºi formate elitele politice ale unei þãri, ºi locul de re-crutare al elitelor politice, prin urmare, este legitim sã ne interogãm asupra mo-dului în care partidelor politice, prin programele ºi ofertele electorale se rapor-teazã la învãþãmântul superior, în ce termeni ºi cu ce preocupãri.Vom proceda la un decupaj al scurtei analize, luând în considerare momentele

electorale 1990-1996, 2000 ºi 2004, referindu-ne la unele din partidele politiceFSN, PSD, PNL, PAC, PD etc., care au participat la guvernare în aceste perioade ºicare, prin urmare, au avut ºansa directã de a formula strategii privind politicilepublice educaþionale, fãrã a avea în niciun chip pretenþia de a trata exhaustiv aceastãtemã ºi fãrã a trece în revistã toate partidele politice care s-au aflat la guvernare.

De la Frontul Salvãrii Naþionale la Partidul Social DemocratSistemul românesc de învãþãmânt este pus în discuþie încã din 22 decembrie

1989, în Comunicatul cãtre þarã al Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale, prinrecunoaºterea necesitãþii de a reorganiza învãþãmântul românesc pentru a rãs-punde cerinþelor societãþii actuale, de a elimina orice limitare ideologicã, prindemocratizarea învãþãmântului, promovarea valorilor umaniste ºi stabilirea unorcriterii de competenþã în toate domeniile de activitate14.Aceleaºi idei sunt reluate în 1990, atunci când Consiliul Frontului Salvãrii

Naþionale devine partid politic – Frontul Salvãrii Naþionale – ºi prezintã strategiaîn materie de educaþie. Renunþarea la ideologii, modernizarea sau democrati-zarea învãþãmântului, recunoaºterea autonomiei universitare împreunã cu creº-


————————12 Daniel Levy „Universities and Governments. The Comparative Politics of Higher Education“, Compa-rative Politics, vol. 12, nr. 1, oct. 1979, p. 99-121.13 În Legea învãþãmântului nr.84/1995, republicatã în Monitorul Oficial nr. 606, din 10 decembrie 1999,se precizeazã cã „învãþãmântul constituie prioritate naþionalã“ (articolul 2) ºi cã „învãþãmântul umãreºte reali-zarea idealului educaþional, întemeiat pe tradiþiile umaniste, pe valorile democraþiei ºi pe aspiraþiile societãþiiromâneºti, ºi contribuie la pãstrarea identitãþii naþionale“ (articolul 3).14 Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 1, din 22 decembrie 1989. Aceleaºi principii se regãsescîn decretul-lege nr. 2, privind consituirea, organizarea ºi funcþionarea Consiliului Frontului Salvãrii Naþioanleºi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvãrii Naþionale, 26 decembrie 1989, apud Stan Stoica, România dupã1989. O istorie cronologicã, Bucureºti, Editura Meronia, 2007, p. 298.

terea prestigiului corpului profesoral constituie câteva dintre obiectivele pe careºi le propunea FSN în acel moment: „Frontul va susþine modernizarea învãþã-mântului superior, înlãturarea metodelor rigide ºi a uniformitãþii procesului deînvãþãmânt, ridicarea gradului de dotare al institutelor, laboratoarelor, centrelorde cercetare, centrelor de calcul, bibliotecilor etc., promovarea spiritului creatorºi creºterea performanþelor învãþãmântului superior românesc la nivelul cerin-þelor societãþii noastre ºi ale ºtiinþei contemporane“15.În 1992, oferta politicã a Frontului Salvãrii Naþionale se construieºte într-un pro-

iect cu elemente de solidaritate socialã, al cãror obiective includ construirea unei so-cietãþi populate de „persoane inteligente care, datoritã creativitãþii lor, nu numai cãsunt înalt productive în profesiunile pe care le practicã, ci, de asemenea, capabile sãdezvolte activitãþi liberatoare în niºa lor socialã“. O societate a cunoaºterii va fi po-sibilã în mãsura în care vom putea dezvolta capacitãþi de comunicare socialã, de re-zolvare a conflictelor, abilitãþi de înþelegere a diferitelor culturi care pot exista într-olume a cunoaºterii ºi a înþelegerii, o «lume fãrã frontiere»“16.În programul din 1995 al Partidului Democraþiei Sociale din România

(P.D.S.R.)17, educaþia ºi instruirea sunt considerate prioritãþi naþionale care faci-liteazã integrarea socialã18: „Definind trãsãturile ºi exigenþele societãþii viitoareîn care ne vom integra, PDSR îºi axeazã politica în domeniul educaþiei tinere-tului pe urmãtoarele coordonate majore: limba românã, istoria ºi cultura popo-rului nostru, ca elemente fundamentale de pãstrare a identitãþii naþionale; însu-ºirea a cel puþin douã limbi de circulaþie internaþionalã, ca o condiþie a accesuluila informaþie ºi comunicare eficientã în lumea de azi; asimilarea limbajului ºtiin-þific, îndeosebi a limbajului informatic; o temeinicã educaþie artisticã, deoarecelimbajele artistice devin componente obligatorii ale comunicãrii ºi dezvoltãriicontemporane; cultul muncii, element fundamental în educarea tinerelor gene-raþii; instruirea vocaþional-pragmaticã“19.Prin urmare, educaþia ºi instruirea sunt, potrivit doctrinei social-democrate,

obiective prioritare pentru integrarea socialã, care vor fi realizate prin implicareapersonalului didactic în procesul de reformã, prin descentralizarea conduceriiînvãþãmântului, prin raportarea învãþãmântul românesc la cerinþele economiei depiaþã, urmãrind atingerea unor standarde europene ºi mondiale. „PDSR va susþi-ne, ca principale obiective ale politicii sale în domeniul educaþiei ºi învãþãmân-


————————15 Platforma program a Frontului Salvãrii Naþionale din România, 1990, paragraful 21, p.10-11. În acestprogram, educaþia ºi sãnãtatea reprezintã „motoare ale coeziunii naþionale“ .16 Petre Roman, Ion Aurel Stoica, Eugen Dijmãrescu, Frontul Salvãrii Naþionale, Oferta politicã pentruprezent ºi viitor: despre identitatea doctrinei FSN în contextul actual, 1992, p. 26-27.17 Partidul Democraþiei Socialiste din România primeºte acest nume în urma Conferinþei Naþionale din 9-10 iulie 1993, dupã ce mai întâi a funcþionat drept Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale, in 1992, pentru ase diferenþia de FSN — care mai apoi devine PD-FSN). Pentru aprofundare, vezi „Partide politice“, AgenþiaNaþionalã de Presã Rompres, 1993.18 Putem remarca de pildã o oarecare confuzie între termeni precum formare, educaþie, instruire, etc.19 Platforma program a Partidului Democraþiei Sociale din România, Bucureºti, noiembrie, 1995, p. 58-60.Aceastã platformã prevede o strategie globalã pentru restructurarea învãþãmântului românesc, o strategie carese desfãºoarã totuºi în logica scurtei durate, fiind prevãzutã o perioadã de 3 ani (1995-1998) pentru a putea„alinia învãþãmântul românesc la cererile economiei de piaþã ºi la standardele europene ºi mondiale“.

tului, urmãtoarele: reconsiderarea valorii investiþiei în învãþãmânt ºi a carac-terului de prioritate naþionalã a dezvoltãrii învãþãmântului; restructurarea pro-fundã a structurilor sistemului educaþional; asigurarea formãrii iniþiale ºi a per-fecþionãrii resurselor umane, în mod nediscriminatoriu; îmbunãtãþirea calitãþiimanagementului educaþional la toate nivelurile; restructurarea mecanismelor definanþare ºi gestiune a resurselor umane ºi a bazei logistice destinate învãþã-mântului; descentralizarea planificãrii la nivel regional prin introducerea micro-planificãrii ce asigurã soluþionarea problemelor locale; monitorizarea tendinþelorde expansiune ºcolarã ºi planificarea formãrii profesionale, în conformitate cucerinþele pieþei forþei de muncã, cu evoluþiile demografice sau cu limitele realeale capacitãþii de ºcolarizare; asigurarea prin forme specifice a protecþiei socialea copiilor, elevilor, studenþilor ºi cadrelor didactice20“.Aceeaºi strategie globalã de dezvoltare presupune democratizarea învãþã-

mântului, integrarea în structurile europene, autonomia universitarã, armoni-zarea sistemului educaþional românesc cu cel european, creearea de parteneriateîntre ºcoli, instituþii de învãþãmânt, asociaþii de tineret sau crearea de parteneriateîntre instituþii de educaþie ºi agenþii economici din cadrul pieþei muncii21.Programul social democrat, lansat la Congresul extraordinar din 27 august

2004, oferã o dimensiune centralistã asupra educaþiei, prin continuarea proiec-telor educaþionale coordonate la nivel central ºi prin insistarea pe educaþie în me-diul rural22.La Congresul din 2005 Partidul Social Democrat propune un model social

european organizat pe trei dimensiuni, una din aceste dimensiuni fiind repre-zentatã de educaþia permanentã. Aceasta porneºte de la constatarea cã Româniaînregistra în anul 1989 cel mai mic numãr de absolvenþi de studii superioare dinEuropa, limitarea accesului la învãþãmânt superior in ultimele decenii repre-zentând, în opinia PSD, o „politicã de stat“. Este amintitã aici înfiinþarea univer-sitãþilor particulare, ca o consecinþã a liberalizãrii pieþei educaþiei. În fapt, aceastãinvestiþie în educaþia permanentã va contribui la creºterea democraþiei partici-pative, respectiv la „accentuarea participãrii sociale ºi politice, dezvoltarea abili-tãþilor profesionale, creºterea productivitãþii muncii ºi reducerea decalajelor faþãde þãrile mai dezvoltate din punct de vedere economic“.23 Discursul include o la-turã europeanã, prin referire la standardele educaþionale ce trebuie atinse ca vi-itori membri ai Uniunii Europene.


————————20 Ibidem, p. 59.21 Ibidem. Constatãm însã cã în Cartea albã a guvernãrii PSD, Bilanþul primilor doi ani de guvernare,din februarie 2003, acþiunile propriu-zise s-au concentrat mai degrabã pe aspecte financiare (legate definanþarea globalã, de reparaþii la nivel de infrastructurã), pe evaluarea instituþiilor de învãþãmânt (acreditare,reacrediatare sau retragerea acreditãrii), pe nevoia de a dezvolta resursele umane (înþeleasã prin diversificareaformelor de învãþãmânt, ºi anume învãþãmânt la distanþã ºi cu frecvenþã redusã ca „noi forme de învãþare“), p.234-236.22 http://www.bbc.co.uk/romanian/specials/1534_oferte_elect/index.shtml23 „România europeanã, România solidaritãþii sociale“, Congresul Partidului Social Democrat, Bucureºti,21 aprilie 2005, p. 36-37.

Partidul Naþional Þãrãnesc Creºtin DemocratTot în 22 decembrie 1989, Manifestul întocmit de Comitetul de iniþiativã pen-

tru reînfiinþarea Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin Democrat aratã rolul pe ca-re învãþãmântul îl are în construirea unei societãþi democratice, dar pentru caacest rol sã poatã fi îndeplinit, învãþãmântul trebuie reorganizat, trebuie instituitãautonomia universitarã iar tinerii trebuie sã fie implicaþi ºi sã se implice în con-strucþia democraticã24.Programul Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin Democrat din 1996, în con-

tinuarea programului din 1991, se defineºte prin concentrarea principiilor injurul celor trei instituþii tradiþionale: familia, ºcoala ºi biserica. Învãþãmântul,considerat prioritate naþionalã, bazat pe egalitatea de ºanse dar ºi pe diferenþe in-dividuale, este un domeniu de competenþa ºi responsabilitatea statului ºi esteimaginat ca un „sistem deschis ºi democratic, bazat pe valori ºtiinþifice, culturaleºi morale, informativ ºi formativ, prin îmbinarea factorilor educaþionali – fa-milia, ºcoala ºi biserica“.25 Pentru cã un stat democratic are nevoie de cetãþenibine instruiþi, responsabili, este important sã existe un corp profesoral demn, mo-tivat ºi exigent în exercitarea profesiei, iar cu acest scop, reforma educaþiei tre-buie sã se situeze înaintea tuturor obiectivelor de reformã, iar pragul naþional de6% din PIB pentru educaþie, completat cu finanþãri din alte surse, ar fi un semncã aceastã reformã este prioritarã26.Într-o logicã subsidiarã, PNÞCD propune descentralizarea sistemului de în-

vãþãmânt, incluzând societatea civilã, autoritãþile centrale ºi locale ca actori res-ponsabili ºi eficienþi ai politicilor educaþionale. În optica PNÞCD, asigurarea au-tonomiei instituþiilor de învãþãmânt superior este dublatã de responsabilitatea ºide eliminarea oricãrui tip de control extern. Învãþãmântul privat este privit ca oalternativã concurenþialã la învãþãmântul de stat, cu condiþia, îndeplinirii unorstandarde calitative la nivel naþional, iar învãþãmântul în limbile minoritãþilornaþionale este important pentru pãstrarea identitãþii etnice.

Partidul LiberalAm ales Programul Partidului Naþional Liberal-Convenþia Democraticã pen-

tru cã aduce elemente noi în peisajul programelor electorale. Acest program por-neºte de la observaþia cã „educaþia universitarã trebuie sã aibã o parte aplicativã,de instruire ºi cã actuala mentalitate prin care se considerã cã diploma dã drep-turi trebuie eliminatã“. Prin urmare, este importantã garantarea autonomiei uni-versitare, iar demnitatea corpului profesoral este gânditã în termeni economici.


————————24 Apud Stan Stoica, România dupã 1989..., ed., p. 288.25 „Sinteza programului politic al Partidului Naþional Creºtin Democrat“, proiect, Departamentul deStudii, Doctrinã ºi Programe, Bucureºti, ianuarie 1996, p. 5-6. Programul enunþã în mod concret acþiunileîntreprinse de PNÞCD, prin proiecte de legi propuse în 1991 ºi 1993 ºi prin amendamentele fãcute la legile88/1993 (lege privind acreditarea instituþiilor de învãþãmânt superior ºi recunoaºterea diplomelor), Legeaînvãþãmântului 84/1995, Legea 71/1995 sau Statutul personalului didactic.26 Acest procent de 6% din PIB a fost alocat începând cu anul în curs, 2008.

Ca mesaj strict electoral sunt enunþate ofertele de burse „decente“ pentru elevi ºistudenþi; sprijinirea materialã a studenþilor ºi elevilor români din afara graniþelorþãrii, prin oferirea de burse de cãtre statul român; sprijinirea cercetãrii ºtiinþificeîn general, ºi a celei fundamentale în special, pentru progres ºtiinþific ºi tehno-logic“27.Pentru Partidul Naþional Liberal, învãþãmântul reprezintã o „prioritate naþio-

nalã, prin el putându-se asigura renaºterea moralã ºi socialã a României“. Caobiective stabilite pentru atingerea acestor scopuri sunt enumerate armonizarealegislativã în conformitate cu standardele Uniunii Europene, organizarea învãþã-mântului pe baze democratice, umaniste ºi morale; asigurarea finanþarii învãþã-mântului prin alocarea de la bugetul de stat a 6% din PIB, ºi în completare prinfinanþare de la alte surse legale; implicarea societãþii civile în sistemul voca-þional de învãþãmânt, pentru a face posibilã reducerea ºomajului ºi reciclarea for-þei de muncã; crearea cadrului instituþional ºi material necesar pentru trecerea,prin învãþãmânt, la viitoarea societate informaþionalã; stimularea relaþiilor întreinstituþiile de învãþãmânt cu cele din þãrile centrale ºi sud-est europene28. Par-tidul Naþional Liberal considerã cã învãþãmântul privat trebuie sã fie încurajat decãtre statul român, prin acordarea de credite, „dupã ce a fost acreditat, atestat ºidovedit viabil“, iar învãþãmântul de stat trebuie sã redevinã competitiv, prin ins-tituirea autonomiei universitare, fapt care va contribui la creºterea calitãþii pro-cesului de învãþãmânt superior. Principiul autonomiei este contrazis, printre alte-le, de crearea condiþiilor pentru a renunþa la examenul de admitere în facultate29.

Partidul Alianþei Civice ºi Convenþia DemocraticãDespre reforma în materie de educaþie se vorbeºte prea puþin, deºi, anterior,

era perceputã ca fiind o urgenþã a societãþii româneºti postcomuniste. Amânareareformei învãþãmântului ºi a educaþiei este un lucru grav, potrivit formulãrii pro-gramului Partidului Alianþei Civice30, pentru cã „dupã decenii de pervertire aconºtiinþei individului prin acþiunea sistematicã a îndoctrinãrii ideologice comu-niste, existã o pãrere aproape unanimã cã edificarea unei societãþi civile ºi demo-


————————27 Platforma-program a Partidului Naþional Liberal–Convenþia Democraticã, p. 5-6.28 Programul Partidului Naþional Liberal, 1998, p. 40.29 Ibidem, p. 41-42.30 Partidul Alianþei Civice este fondat la 1 august 1991 ºi preia în plan politic principiile susþinute deAlianþa Civicã, care reprezenta societatea civilã în acel moment, luând vehement poziþie în susþinereadepolitizãrii învãþãmântului. „Nu ne putem elibera de comunism fãrã ajutorul dacãlilor. De aceea sunt necesarerepunerea în drepturile fireºti a profesiei de dascãl ºi eliminarea din procesul de învãþãmânt a tendintelor desubordonare a acestuia faþã de Putere. Subordonarea ºcolii intereselor ideologice ºi economice ale PartiduluiComunist a deturnat învãþãmântul de la adevarata lui menire. Aceasta deturnare a dus la scãderea generalã agradului de culturã, la dezinteresul faþã de învãþãturã ºi la introducerea unor non valori în programuleducaþional. Statul trebuie sã-ºi delege autoritatea de decizie comunitãþii universitare, care funcþioneazãdemocratic ºi descentralizat. Autonomia învãþãmântului universitar trebuie sa redevinã principiul fundamentalde organizare a învãþãmântului academic românesc“, Carta Alianþei Civice din 14 decembrie 1990, în DanPavel, Iulia Huiu, Nu putem reuºi decât împreunã. O istorie analiticã a Convenþiei Democratice, 1989-2000,Iaºi, Editura Polirom, 2003, anexa 6.

cratice, a unui stat de drept, precum ºi trecerea la o economie de piaþã în Ro-mânia — ca ºi în celelalte þãri foste socialiste — este o problemã în primul rândde schimbare a mentalitãþilor. Aceastã schimbare de mentalitate este un procescomplex ºi de lungã duratã ºi necesitã o acþiune susþinutã ºi continuã. Acþiuneaaceasta o poate realiza numai educaþia. La capãtul acestui proces, ªcoala româ-neascã va trebui sã devinã cu adevãrat un centru de instruire, culturã ºi educaþie ci-vicã, în spiritul tradiþiilor sale solide de dinainte de venirea la putere a comuniºtilor“31.PAC este unul din partidele care formuleazã clar nevoia de a avea un învãþãmânt

absolut independent în raport cu puterea politicã de orice tip, iar obiectivele propusede acest partid pentru realizarea reformei învãþãmântului privesc democratizareaînvãþãmântului; alinierea învãþãmântului la standarde de calitate euorpene; reabi-litarea prestigiului profesorului, „înjosit de regimul comunist“; reorganizarea Mini-sterului Învãþãmântului ºi delegarea unora din atribuþiile acestuia cãtre organismelelocale, susþinerea învãþãmântului particular, dacã este de calitate ºi dacã nu este or-ganizat în scopul obþinerii de profit. PAC considerã necesare autonomia învãþã-mântului superior, organizarea studiilor postuniversitare, inclusiv a studiilor doc-torale; încurajarea mobilitãþii academice a studenþilor ºi profesorilor; dreptul stu-denþilor de a fi reprezentaþi în cadrul Consiliilor facultãþilor ºi a Senatelor uni-versitare; consultarea organizaþiilor studenþeºti în probleme de învãþãmânt; reali-zarea protecþiei sociale a studenþilor, adoptarea unei Carte universitare.Convenþia Democraticã, în platforma program din 1992 este în favoarea asi-

gurãrii de ºanse egale pentru copii ºi tineri: „ªcoala de toate gradele trebuie sãîncurajeze ºi sã dezvolte toate componentele formative ale învãþãmântului – edu-caþia religioasã ºi moralã, simþul valorilor, respectul pentru patrimoniul culturalºi ºtiinþific naþional ºi al omenirii, dragostea de patrie ºi respectul faþã de alte po-poare“.32 Strategia CD include promulgarea de legi menite sã asigure func-þionarea învãþãmântului de stat sau privat, salarizarea decentã a corpului pro-fesoral, asigurarea gratuitãþii învãþãmântului de stat de toate gradele, funcþio-narea învãþãmântului particular prin finanþare proprie ºi „respectarea autonomieicomunitãþilor de învãþãmânt, protecþia economicã ºi socialã a acestora ºi adop-tarea unui statut care sã corespundã rolului lor social într-o societate33“.În 1996, Contractul cu România al Convenþiei Democratice din România,

CDR, conturat sub forma unui program pentru 200 de zile include la punctul 19promisiunea electoralã cã „în 200 de zile va fi asiguratã creºterea fondurilor bu-getare destinate unor sectoare esenþiale pentru viitorul þãrii: învãþãmânt, sãnã-tate, culturã, cercetare, apãrare“, iar la punctul 6 „în 200 de zile vor fi elaborateproiectele pentru construirea unor cãmine studenþeºti cu 10.000 de locuri, iar înurmãtoarele 18 luni acestea vor fi date în folosinþã“34.


————————31 Partidul Alianþei Civice, „De la comunism la libertate“, 1993, p. 35-36.32 „Platforma-Program a Convenþiei Democratice din România pentru scoaterea Þãrii din crizã prin Lege,Adevãr, Conciliere ºi Reformã“, august 1992.33 Ibidem.34 „CDR în acþiune. Contract cu România“, 1996.

Partidul DemocratÎn 1994, Partidul Democrat-FSN35 lanseazã Programul pentru educaþie ºi in-

struire, „Astãzi un viitor pentru tineri“36, în care este formulatã dorinþa de a aveaun învãþãmânt superior autonom37; de a fonda învãþãmântul particular pe bazenon profit; de a stabili criterii pedagogice de atestare a instituþiilor de învã-þãmânt; de a direcþiona tinerii foarte dotaþi cãtre activitãþi de cercetare ºtiinþificã;de a pregãti tinerii pentru a face faþã responsabilitãþilor în societatea din care facparte, oferind un parcurs educaþioanal conform cu aspiraþiile fiecãruia: „Sunt totmai frecvente cazurile în care absolvenþii de liceu nu au nici o calificare, iar ceiai unor facultãþi sunt adesea conºtienþi de inutilitatea diplomei pe care o pri-mesc“38. Programul include ºi o referire la puterea politicã a momentului: „Ba-zatã pe un sistem educaþional caracterizat de anacronism, care produce încã pebandã tineri cu ºanse mutilate, aºa cum avertizeazã ºi profesorii, puterea politicãactualã solicitã cadre — oameni croiþi pentru a supravieþui doar într-un sistemcare acum agonizeazã ºi va muri în scurt timp“39.Manifestul electoral al Uniunii Social Democrate (USD) din 6 septembrie

1996, se concentreazã pe noua sa politicã socialã, investiþia în capitalul uman ºiprotecþia socialã: „Politica în domeniul educaþiei ºi instruirii va urmãri creareaunor alternative viabile de scurtã duratã la învãþãmântul universitar; conso-lidarea autonomiei universitare ºi crearea stimulentelor pentru introducerea unorspecializãri noi în conformitate cu exigenþele economiei de piaþã; flexibilizareaprogramelor ºcolare ºi a procedurii de admitere; modernizarea bibliotecilor ºi aserviciilor de informare; introducerea sistemului de credite pentru studenþi; asi-gurarea stimulentelor pentru implicarea sectorului privat în finanþare; aliniereadiplomelor româneºti la diplomele recunoscute internaþional; descentralizare;stimularea mobilitãþii profesionale a cadrelor didactice; participare la programeinternaþionale; sistem naþional de evaluare ºi examinare40“. Aceste aspecte suntpreluate în 1999, în caietul politic care defineºte calea social-democratã, ºi careaºeazã în raport direct proporþional performanþa unei societãþi cu nivelul de in-


————————35 Partidul Democrat–FSN se numeºte astfel din mai 1993, fiind condus în perioada 1993-2001 de PetreRoman. Apud Stan Stoica, Dicþionarul Partidelor Politice din România 1989-2004, Bucureºti, EdituraMeronia, 2004, p. 36-41.36 „Astãzi un viitor pentru tineri, Programul Partidului Democrat pentru educaþie ºi instruire“, PartidulDemocrat–FSN, 1994. Obiectivele PD–FSN se referã la aspecte economice, protecþie socialã ºi formare pro-fesionalã; participarea tinerilor la viaþa publicã ºi la luarea de decizii; implicarea tinerilor în adminsitraþia cent-ralã ºi localã; obiective care se referã la educaþie ºi educaþie fizicã ºi sport.37 Autonomia universitarã este garantatã, iar dreptul la învãþãturã este asigurat prin lege, conform art. 32,privind dreptul la învãþatura, din Constituþia României din 1991.38 „Astãzi un viitor pentru tineri“, ed. cit., p. 16-17.Alte elemente ale programului sunt: promovarea educaþieiîn spiritul respectului faþã de muncã; reconsiderarea poziþiei cadrelor didactice: „educaþia în spiritul valorilornaþionale, a respectului faþã de istoria neamului, de tradiþii ºi obiceiuri, de tot ceea ce ne defineºte ca româniar insemna mai puþini tineri cãzuþi în plasa extremismului, ar însemna reconsiderarea dorinþei de a emigra“.39 Ibidem, p. 18-24.40 Manifestul electoral al Uniunii Social Democrate, Mai întâi, pentru oameni! Sã asigurãm dezvoltareaþãrii ºi dreptatea socialã, septembrie 1996, Bucureºti, p. 16-17. Acest program concentreazã partea referitoarela educaþie în nevoia de a investi în capitalul uman, prin dezvoltarea învãþãmântului ºi a cercetãrii.

strucþie: „Într-o societate aflatã în dezvoltare acceleratã, toatã lumea învaþã, in-diferent de vârstã ºi de ocupaþie. Atunci când un segment social a renunþat sã în-veþe, întreaga societate este trasã în jos“41.Tot în 1999, principiile dupã care se orienteazã Partidul Democrat în pro-

punerile privind politicile conþin o singurã referinþã privind învãþãmântul, maidegrabã o criticã adresatã guvernanþilor, fãrã a include nicio mãsurã proprie:„constatãm an de an cã resursele de la buget pentru aplicarea politicilor socialede care este responsabil statul, respectiv combaterea ºomajului ºi a sãrãciei, în-vãþãmântul, sãnãtatea, au fost tot mai mici ºi mai prost administrate“42.Manifestul electoral al Partidului Democrat43, din octombrie 2000 oferã so-

luþiile pentru o societate performantã în plan economic, social, politic ºi cultural,precum „accesul cât mai larg al cetãþenilor la noile tehnologii de comunicare, in-formare ºi educare ºi manifestarea creativitãþii ºi responsabilitãþii“, iar politicilePD pentru perioada 2001-2004 prevãd: „accesul la educaþie, egal ºi echitabil,pentru copii, tineri ºi adulþi. În acest sens avem în vedere: descentralizarea învã-þãmântului la toate nivelurile (preuniversitar ºi universitar); educaþia celei de adoua ºanse celor care nu au putut beneficia de prima; promovarea formelor alter-native de învãþãmânt (învãþãmântul la distanþã, cu frecvenþã redusã, etc); forma-rea profesionalã continuã, în corelare cu politicile specifice ale Uniunii Europene“44.În mod surprinzator, platforma-program a Alianþei Dreptate ºi Adevãr din

2004 propune obiective care includ, printre altele, accesul egal la educaþie, depo-litizarea sistemului educaþional ºi descentralizarea acestuia, crearea unui sistemeducaþional compatibil cu cel din Uniunea Europeanã, educaþia fiind calea cãtre


————————41 Petre Roman, Viziune politicã asupra strategiei de dezvoltare a României în întimpinarea secoluluiXXI, Pentru o bunã guvernare a þãrii — calea social-democratã, Caiet politic, 1999, p. 15-17: Educaþia naþio-nalã ºi educaþia europeanã. Ideile completeazã viziunea partidului despre educaþie prezentate de cãtre Petre Ro-man la convenþia naþionalã a Partidului democrat în raportul politic „Un partid care priveºte spre viitor“, Iaºi,29-30 august 1997, p. 27-29. Din acest program ne intereseazã Programul reformei întregului sistem al edu-caþiei publice: sunt amintite tipurile de educaþie, conform standardelor Uniunii Europene: educaþie formalã(care incude învãþãmântul de stat sau privat; educaþia non formalã (învãþare pe tot parcursul vieþii) ºi educaþiainformalã. Spre deosebire de programul anterior adoptat de PD, actualul program conþine direcþii de actua-lizare, cum ar fi: „pregãtirea profesionalã a generaþiilor care intrã pe piaþa muncii specificã unei economii ºisocietãþi moderne, trebuie sã se situeze la nivelul exigenþelor integrãrii europene ºi competiþiei din mediul li-berei circulaþii a forþei de muncã; reconversia profesionalã rapidã ºi eficientã a celor care nu mai pot gãsi locuride muncã, în special din pricina limitelor pregãtirii actuale, se impune a fi cuplatã cu proiecþia clarã a prio-ritãþilor sectoriale din economia naþionalã“ p. 27.42 „Partidul Democrat pentru: Reformã, protecþie socialã, prioritãþi în industrie ºi comerþ, transporturi ºiinfrastructurã, o bunã guvernare pentru þarã“, 1999, p. 7.43 Viitorul începe cu tine! Manifest electoral al Partidului Democrat, octombrie 2000, p. 13.44 Ibidem, p. 32. În anul urmãtor, la Conferinþa naþionalã extraordinarã a Partidului Democrat, TraianBãsescu prezintã programul politic România puternicã, România social-democratã, în care este pus în discuþieraportul dintre stat ºi educaþie: Educaþia reprezintã temelia viitorului în societatea informaþionalã. Mai multchiar decât capitalul industrial sau decât cel financiar, o bunã educaþie este baza succesului personal ºi al comu-nitãþilor. Este esenþial, din aceastã perspectivã ca statul sã organizeze ºi sã asigure funcþionarea unor reþele di-verse de educaþie pentru toþi cetãþenii români, pentru toate vârstele, în toate localitãþile din þarã. Finanþareaacestor programe de educaþie trebuie sã se facã, în principal din resurse publice, concomitent putând fi dez-voltate ºi programe parteneriale cu factori din sfera privatã. Educaþia antreprenorialã, formarea profesionalãcontinuã, diversele forme de educaþie ºi instruire, în domenii de specializare necesare economiei moderne, des-tinate persoanelor ocupate sau ºomerilor sunt tot atâtea forme prin care statul poate distribui ºanse de reuºitã,de realizare personalã, cetãþenilor români“. Ibidem, p. 33-34.

modernizarea þãrii. Învãþãmântul înseamnã pe scurt, în opinia Alianþei, oportu-nitatea fiecãrui cetãtean de a avea un loc de muncã dupã terminarea studiilor.

ConcluziiFãrã a avea pretenþii de a fi oferit toate elementele necesare reconstituirii li-

niei politice45 a partidelor în cauzã, ne-am limitat la punerea în evidenþã a mo-dului în care programele partidelor politice trateazã problema învãþãmântului su-perior, în diferite momente electorale. Putem observa, prin urmare, existenþaunui discurs care conþine referiri la nevoia imperioasã a ruperii de trecut, prin de-politizarea învãþãmântului, bunãoarã, sau prin desprinderea de trecutul co-munist, care se traduce de cele mai multe ori, aºa cum am vãzut, prin discursulasupra autonomiei universitare. Regãsim apoi în aproape toate programele ne-cesitatea modernizãrii învãþãmântului, redãrii demnitãþii corpului profesoral, ademocratizãrii învãþãmântului, a eliminãrii oricãrui tip de ideologie din învãþãmânt.Dimensiunea europeanã este prezentã în discursul partidelor politice, de cele

mai multe ori prin adãugarea adjectivului european la temele existente, fãrã aadapta sau traduce în acþiuni specifice filosofia europeanã în materie de învãþã-mânt superior ºi ne referim aici la programele de mobilitate, standarde de cali-tate, armonizarea ofertei educaþionale cu cererile existente pe piaþa muncii, ne-voia de învãþare permanentã, crearea societãþii cunoaºterii etc. Toate acestea suntmai degrabã preluãri din declaraþiile europene privind învãþãmântul superior,fãrã a avea legãturã directã cu realitãþile momentului (de pildã, toate acþiunileprevãzute în programele cu impact asupra educaþiei, în momentul în care bugetulalocat educaþiei era extrem de redus etc).Temele similare prezente în programele partidelor politice ne determinã sã ne

gândim la lipsa unui sens atribuit cuvintelor: ce mai înseamnã oare educaþia ce-tãþenilor, democratizarea învãþãmântului, autonomie, independenþa faþã de pu-terea politicã, modernizarea sistemului de învãþãmânt, acces egal al cetãþenilorla educaþie etc. Aceastã întrebuinþare corectã pe care suntem datori sã o dãm închip responsabil cuvintelor este întãritã de o observaþie a lui Václav Havel: „fie-care cuvânt închide în el însuºi persoana care îl rosteºte, situaþia în care este ros-tit ºi motivul pentru care este rostit“46.Deºi educaþia este pe primul loc ca urgenþã în multe din programele elec-

torale, realitatea demonstreazã contrariul. Suntem îndreptãþiþi sã afirmãm cã pro-gramele electorale nu sesizeazã pertinent nevoile societãþii în materie de învã-þãmânt superior ºi în multe dintre cazuri sunt numai reluãri ale programelor elec-torale precedente.Un pas ulterior ºi necesar în cercetare ar fi o analizã în paralel a propunerilor

electorale ale partidelor politice ºi a raportului de guvernare specific fiecãruimandat. Dincolo de limba de lemn specificã documentelor respective, am ob-


————————45 Georgeta Ghebrea, Metamorfoze sociale ale puterii, Bucureºti, Editura Renaissance, 2007, p. 89.46 Václav Havel, Slovo o slovu. Quelques mots sur la parole, Marsilia, Éditions de l’aube, 1989, p. 34.

servat o mare distanþã între ceea ce s-a propus în momentul electoral, ceea ce s-a putut realiza — sau nu — datoritã constrângerilor bugetare sau a lipsei de vo-inþã politicã, de interes sau datoritã concentrãrii pe un segment din sistemul edu-caþional.De unde rezultã absenþa unei strategii pe termen lung în materie de educaþie,datoratã unei imposibile negocieri cu actorii din spaþiul educaþional privind ur-genþele învãþãmântului superior sau din lipsa unui interes comun în ceea ce pri-veºte educaþia.ªi atunci, probabil vom regãsi aceleaºi propuneri ale partidelor politice în ma-terie de învãþãmânt superior pentru încã multe momente electorale. Între timp,universitatea îºi continuã misiunea, aceea de a educa cetãþenii în spirit democratic.


RAOUL BOSSYAMBASADOR ªI ISTORIC PUBLICIST

STELIAN NEAGOE

Abstract. This paper is a documentary study about the life and the activityof an important Romanian diplomat (he was, successively, ambassador ininterwar period at Budapest, Rome and Berlin), minister and both anerudite historian and talented memoirist. It analyses the less-knownhistorical studies about the first Romania's diplomatical connections withPiemont, the Romania's foreign policy between 1873-1880, the externalrelations between Bassarabia, Romania and Italy, Austria and RomanianPrincipalities and so on.

Bossii — un arbore genealogic secularDiplomatul de carierã, istoricul Raoul Bossy s-a nãscut la 31 octombrie 1894,

în Bucureºti, fiind întâiul fiu al literatului junimist Vasile Bossy, consilier la ÎnaltaCurte de Casaþie, ºi al Olympiei Borãnescu.Tatãl lui Raoul era si proprietar în judeþele Botoºani–Dorohoi ºi Buzãu, ur-

mare a unei seculare descendenþe boiereºti. Pãrinþii lui Vasile Bossy au fost pos-telnicul Vasile Bossy ºi Elena Krupenski. Acest postelnic era fiul cãminaruluiIordaki Bossy ºi al Anastasiei ªendrea. Cãminarul descindea, la rându-i, din fa-milia slugerului Iordaki Bossy ºi Mariei Gherghel, iar Elena Krupenski era fiicalui aga Rãducanu Krupenski-Mãlinescu ºi a Ruxandrei Rosetti-Tescani.Vechea familie Bossy, ce-ºi avea moºiile în judeþele moldave, este atestatã

documentar în Histoire sommaire des… troubles de Moldavie, redactatã de I.Baret la 1620, în Cronica lui Miron Costin, precum ºi în Arhondologia luiConstantin Sion.Altminteri, prin strãbunica lor, Anastasia ªendrea, Bossii apãreau ºi ca ur-

maºi ai spãtarului ªendrea — unul dintre cãpitanii Domnitorului ªtefan cel Mareºi Sfânt, cãruia Marele Voievod îi dãruise, pentru fapte de vitejie în rãzboaie,ºapte moºii pe malul Nistrului. Din acele moºii, douã — Bohotin ºi Niporotovo—, cotropite de Imperiul Þarist, au fost revendicate în faþa instanþelor judecã-toreºti ruseºti de cãtre slugerul Iordaki Bossy, în numele soþiei sale, pentru ca înfinal sã fie dobândite ºi restãpânite de proprietarii legitimi.

DIPLOMAÞ IE ª I I S TOR IE


Vasile Bossy-tatãl urmase cursurile liceale la Paris ºi Bruxelles; era, de ase-menea, licenþiat al Facultãþii de Drept din capitala Franþei. Iniþial, tânarul V.Bossy a împãrtãºit nu numai pãrerile literare ale Societãþii „Junimea“ din Iaºi, ciºi orientãrile curentului politic junimist. În perioada 1884-1890 a fost ales în Par-lamentul României, reprezentând gruparea politicã conservator-junimistã. Maimult, din octombrie 1892 ºi pânã în octombrie 1893 a deþinut funcþia de secretargeneral al Ministerului de Justiþie, titular Alexandru Marghiloman, în cadrul Gu-vernului condus de Lascãr Catargiu.O carierã pe cât de spectaculoasã, pe atât de meritatã a fãcut Vasil Bossy în

Magistraturã, unde a trecut prin toate treptele ierarhiei — de la supleant de ju-decãtor (în 1878), la judecãtor de Tribunal ori procuror de Curte de Apel, pânãla consilier la Înalta Curte de Casaþie (din 1905).Publicistul V. Bossy a colaborat la revistaConvorbiri Literare, la ziarele Timpul

ºi Bucarest, de cele mai multe ori sub pseudonimele „Barbu Lãpuºneanu“,„ªtefan Mãrãcine“.Membru marcant al „Junimii“ ieºene, Vasile Bossy este autorul unui volum

de versuri, tipãrit în limba francezã — Feuilles mortes (Frunze moarte) — apã-rut în anul 1889 la Paris ºi elogios primit de personalitãþi ca Sully Prudhomme,François Coppée, Henri de Bornier, Mistral, Joséphin Soulary.Mama lui Raoul, Olympia, era fiica lui ªtefan Borãnescu — la rându-i, fiul

pitarului Mihai Borãnescu ºi al Mariei Tãtãranu— ºi a Mariei Sibiceanu, aceastadin urmã fiind fiica serdarului Constantin Sibiceanu ºi a Elenei Mãrgãritescu. Nucunoaºtem anul de naºtere al Olympiei, ºtim doar cã a încetat din viaþã în acelaºian cu soþul sãu, Vasile Bossy, în 1939.Documentele vremii ne prezintã soþii Vasile ºi Olympia Bossy ca fiind „ama-

tori de artã delicatã“. În casa lor din Bucureºti, Bulevardul Colþea nr. 74, domneao ambianþã deosebit de plãcutã, cu „mobilã veche din Renaºterea italianã ºi «unechaise à porteur» din secolul XVII-lea“, covoare de Flandra ºi de Orient, tablouriale unor mari pictori români ºi strãini, „porcelane de Marsilia, Clerissy ºi Saxa,smalþuri de Limoges, vase cloisonate, vase chinezeºti, japoneze ºi de Delfi“.Raoul a mai avut un frate, Robert, ajuns ofiþer de Stat Major în Rãzboiul

pentru întregirea României, apoi general în cel de-al doilea Rãzboi, de reîntre-gire a României Mari ºi adjutant regal al ultimului Suveran al României, Mihai Ide Hohenzollern-Sigmaringen. În anul 1947 a fost ºi el nevoit sã apuce caleaexilului. A murit undeva în Brazilia, chiar înaintea fratelui sãu mai mare, Raoul.

Anii de ucenicie în politicã ºi în diplomaþieDescendenþa aleasã a lui Raoul Bossy impunea ºi dispunea de toate condiþiile

pentru o instrucþie temeinicã ºi o educaþie pe mãsurã. A absolvit în chip strãlucitcursurile Liceului „Gheorghe Lazãr“ din Bucureºti. În Franþa a urmat cursurileFacultãþii de Drept de la Sorbona ºi ale ªcolii Diplomatice de la Paris. ªi-a trecutlicenþa în ªtiinþe Politice, în anul 1916, la Paris.

44 STELIAN NEAGOE 2

În anii 1916-1918, tânãrul Bossy a participat, ca voluntar, la Rãzboiul pentrudesãvârºirea unitãþii statului naþional român, fiind decorat cu „Crucea MeritulSanitar“ ºi cu „Crucea Comemorativã 1916-1918“.La începutul anului 1918, R. Bossy se afla la Iaºi. Era momentul penibil alsemnãrii armistiþiului cu inamicul invadator — Puterile Centrale. Din hãul întune-catelor perspective s-a ivit o razã de luminã în casa Bossy, odatã cu publicareaoficialã a unui concurs pentru ataºaþi de Legaþie ai Ministerului Afacerilor Ex-terne (Strãine, cum se numeau pe atunci). Raoul a trecut examenul cu succes,împreunã cu alþi viitori diplomaþi de carierã (Radu Cruþescu, Frederic C. Nanu,Alexandru Duiliu Zamfirescu), iar cu data de 16 februarie 1918 a fost deja cooptatîn corpul diplomatic român.În Minister, proaspãtul ataºat de Legaþie ºi-a început ucenicia la Direcþia Po-liticã, sub îndrumarea reputatului jurist Nicolae Docan.În anii imediat postbelici, la cârma þãrii s-au perindat câteva guverne. Dupãcabinetele conduse de generalul Constantin Coandã, Ion I. C. Brãtianu, AlexandruVaida Voievod — a urmat un al doilea Guvern Alexandru Averescu (martie1920–decembrie 1921), în care portofoliul Externelor a fost încredinþat diplo-matului ºi scriitorului Duiliu Zamfirescu (pânã în iunie 1920). Acesta ºi-a alesºef de cabinet pe colegul de serviciu al fiului sãu, adicã pe Raoul Bossy.Între timp, împlinindu-se doi ani de la atestarea promoþiei sale la gradul deataºat de Legaþie, Raoul Bossy a trecut examenul de secretar de Legaþie cls. III(1 aprilie 1920).Dupã remanierea Guvernului Averescu (în iunie 1920), Externele au fost pre-luate de Take Ionescu care l-a menþinut ºef de cabinet pe R. Bossy. O ºansã rarã,sã faci primii paºi în cariera diplomaticã sub oblãduirea unor personalitãþi ilustre,precum Duiliu Zamfirescu ºi Take Ionescu.Sub ministeriatul lui Take Ionescu, tânãrul ºef de cabinet a fost martor activla crearea Micii Înþelegeri (România, Iugoslavia, Cehoslovacia), dar ºi la stopareade cãtre „marele european“ Take a preparativelor pentru reluarea raporturilor debunã vecinãtate cu Rusia Sovieticã ºi, în consecinþã, recunoaºterea regimului co-munist de la Moscova.Pe lângã toate cele, Bossy a fost preocupat sã-ºi treacã la timp ºi cu succestreptele ierarhice în diplomaþie, nãzuind sã poatã aduce servicii reale þãrii, într-un viitor nu prea îndepãrtat, ca trimis al acesteia în diferite capitale ale lumii. La1 noiembrie 1921 el era deja secretar de Legaþie cls. II.În aceastã din urmã, Raoul Bossy a fost numit la Legaþia românã de la Roma,începând cu 15 noiembrie 1921, unde a funcþionat pânã la 15 martie 1923. I seîmplinea, astfel, dorinþa ardentã — reprezentarea intereselor naþionale ale Ro-mâniei în strãinãtate. Iar soarta îl rãsfãþa dintru început cu o capitalã europeanãde vis: Roma. De altfel, Bossy avea sã repete de încã douã ori misiunea sa di-plomaticã în capitala Italiei, ultima oarã ca ºef al Legaþiei române. La primeledouã popasuri diplomatice în Cetatea Eternã, Bossy a avut norocul sã întâlneascãun ºef de excepþie, ministrul plenipotenþiar Alexandru Em. Lahovari, care l-ainiþiat cu tact deosebit ºi cu multã pricepere în tainele rafinatei arte a diplomaþiei.

3 RAOUL BOSSY — AMBASADOR ªI ISTORIC PUBLICIST 45

Pe când se afla la Legaþia din Roma, Bossy a fost detaºat ca secretar al dele-gaþiei române la Conferinþa de la Genova (10 martie – 19 mai 1922), menitã sãfaciliteze reluarea relaþiilor Rusiei Sovietice cu… restul lumii europene, în spe-cial pe tãrâm economic. Delegaþia României era condusã de prim-ministrul IonI. C. Brãtianu, omul politic nepereche care avea înnãscutul dar de a-ºi fascinapur ºi simplu colaboratorii. Aºa s-a întâmplat ºi cu Raoul Bossy, care n-a pututrezista rugãminþii „Sfinxului“ de la Florica de a-ºi sacrifica un timp situaþia pri-vilegiatã de la Roma, în schimbul preluãrii Direcþiei Politice la Preºedinþia Con-siliului de Miniºtri. „Despãrþirea de Roma — releva dilematic Bossy — era de-sigur dureroasã, dar admiraþia ºi afecþiunea mea pentru marele nostru bãrbat deStat mã îndemnau sã nu pierd prilejul, desigur unic în cariera mea, de a trãi o bu-catã de vreme în apropierea sa, de a mã bucura de contactul strãlucitei sale inteli-genþe ºi de a mã împãrtãºi din întinsa sa experienþã politicã.“La început, atribuþiile directorului politic erau de a þine legãtura între premierºi Ministerul Afacerilor Strãine, de a lectura, clasa ºi prezenta ªefului (în rezu-mat) telegramele primite în copie de la Legaþii ºi, în fine, de a transmite even-tualele instrucþiuni ale lui Brãtianu. Cu timpul, Bossy a fost iniþiat ºi în angrena-jul politicii interne, aflatã în anii aceia — când se rostuiau bazele statale ale Ro-mâniei Mari — pe primul plan. Bossy s-a aflat în culisele scenei politice de pecare protagoniºtii, în frunte cu Ionel Brãtianu, au dat þãrii Constituþia din 1923,dar ºi Actul de la 4 ianuarie 1926 (renunþarea la Tronul României a PrincipeluiMoºtenitor Carol ºi primirea Regenþei).Cu data de 1 ianuarie 1925, Raoul Bossy fusese avansat la gradul de secretarde Legaþie cls. I.Dupã patru ani de rodnicã guvernare ºi voind sã dea un prim exemplu de res-pectare a prescripþiilor constituþionale, Brãtianu a depus mandatul Cabinetuluisãu, facilitând astfel Regelui Ferdinand I putinþa de a proceda la desemnareaunui alt prim-ministru ºi formarea noului Guvern care sã asigure desfãºurarea înbune condiþii a legiuitelor alegeri parlamentare. Schimbarea de guvern a avut locla 15 noiembrie 1926. În cel de-al treilea Cabinet Averescu, ministru de Externea fost desemnat I. M. Mitilineu, un vechi prieten al familiei Bossy, care a înlesnittânãrului diplomat reîntoarcea la vechea sa dragoste — Roma — de astãdatã caprim-secretar de Legaþie (începând cu 24 martie 1926).În þarã fiind, Raoul Bossy s-a cãsãtorit, în data de 30 aprilie 1925, la bisericabucureºteanã Domniþa Bãlaºa. Soþia era fiica lui Nicolae Cantacuzino ºi aGeorgettei Ghica. Urmãrind arborele genealogic al lui Nicolae Cantacuzino, ob-servãm cã era al doilea fiu al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit„Nababul“) ºi al Ecaterinei Bãleanu. La rândul lor, Gh.Gr. Cantacuzino era fiulvornicului Grigore Cantacuzino ºi al Luxandrei Creþulescu, iar Ecaterina Bã-leanu era fiica logofãtului Nicolae Bãleanu ºi a Irinei Vãcãrescu (nãscutã Brân-coveanu, dupã mamã). În fine, pe urmele genealogiei Georgettei Ghica facemalte constatãri relevante. Georgetta era fiica lui Emil Ghica ºi a Ecaterinei Flo-rescu. Emil era fiul lui Ion Ghica, iar pe linie maternã se trãgea din familia Fili-pescu, pe când Ecaterina era fiica generalului Ioan Em. Florescu ºi a Ecaterinei

46 STELIAN NEAGOE 4

Bibescu; mai notãm cã generalul era fiul vornicului Manolache Florescu ºi alunei domniþe Facca, iar soþia sa, Ecaterina, era fiica Domnitorului GheorgheBibescu ºi a Doamnei Zoe Basarab-Brâncoveanu-Mavrocordat.Între evenimentele memorabile petrecute pe când R. Bossy funcþiona pentrua doua oarã la Legaþia din Roma, am reþinut semnarea de cãtre ºefii guvernelorromân ºi italian, generalul Averescu ºi Ducele Mussolini, a „tratatului de prie-tenie ºi colaborare cordialã“ între cele douã State, din care rezulta ºi recu-noaºterea Basarabiei ca parte integrantã a României.Dupã ratificarea de cãtre Parlamentul italian a tratatului privind apartenenþaBasarabiei la România, a fost invitat la noi în þarã ºeful Marelui Stat Major alarmatei italiene, generalul Badoglio, proclamat cetãþean de onoare al Românieiºi împroprietãrit — precum foºtii combatanþi în Rãzboiul întregirii — cu pãmântîn þinutul de dincolo de Prut.Pe când desfãºura activitatea diplomaticã la Roma — în primele douã stagii— Bossy a îndeplinit ºi alte misiuni oficiale, precum cea de delegat al Românieila Institutul Internaþional de Agriculturã (1921 – 1923).De obicei tânãrul diplomat îºi petrecea concediul, vacanþele de varã, în patrie.Aºa s-a întâmplat ºi în 1927, când — în Bucureºti fiind — Bossy a luat cuno-ºtinþã de agravarea bolii de care suferea Regele Ferdinand I ºi, în consecinþã, deschimbãrile de guvern care au avut loc. La 4 iunie 1927 a fost forþatã demisiaGuvernului Averescu (socotit nesigur în chestiunea închisã a Actului de la 4ianuarie 1926) ºi, dupã un interimat de ºaptesprezece zile al Guvernului Barbuªtirbei, în fruntea administraþiei þãrii a revenit Guvernul condus de Ion I. C.Brãtianu. Cum era de aºteptat, nici de aceastã datã Raoul Bossy n-a putut sã re-fuze propunerea fascinantului premier, de a relua funcþia de director politic laPreºedinþia Consiliului de Miniºtri, întrerupând pentru a doua oarã misiunea sadiplomaticã la Roma.Cu puþine zile înaintea iminentei morþi a Suveranului, au fost organizate noialegeri generale, s-a constituit Parlamentul care a adoptat legile pentru organi-zarea ºi funcþionarea Regenþei. Ion I. C. Bratianu— pe umerii cãruia apãsau grelerãspunderi — avea nevoie de un secretar general al Înaltei Regenþe „competentºi capabil, serios, discret, plin de tact“, însuºiri pe care le cunoscuse ºi le apre-ciase în contul persoanei directorului politic de la Preºedinþia Consiliului de Mi-niºtri. ªi astfel Raoul Bossy a preluat din mers noua sa funcþie, având cãderea dea media legãturile oficiale ale Regenþei (Prinþul Nicolae, patriarhul Miron Cristea,preºedintele Înaltei Curþii de Casaþie, Gh. Buzdugan) cu Guvernul ºi cu birourileCorpurilor Legiuitoare.Dupã înmormântarea lui Ferdinand I ºi prestarea jurãmântului de cãtre Re-genþi în faþa Regelui (minor) Mihai I, R. Bossy s-a dus la Roma pentru a-ºi în-cheia misiunea ºi a face cuvenitele vizite de plecare.Numirea în funcþia de secretar general al Înaltei Regenþe s-a fãcut în ziua de1 octombrie 1927.Sesiunea de toamnã a Parlamentului a fost deschisã la 15 noiembrie 1927, înprezenþa Regenþei, Principele Nicolae dând citire obiºnuitului Mesaj. Însã, în


pline dezbateri parlamentare a cãzut „bomba“ arestãrii lui Mihail Manoilescu,gãsit la graniþã cu scrisori ale ex-Principelui Carol (Caraiman) adresate unorfruntaºi politici din þarã. Fapta în sine semnala încã o încercare de repunere îndiscuþie a „chestiunii închise“ — adicã a Actului de la 4 ianuarie 1926.Guvernul naþional-liberal, prin organele sale specifice, s-a grãbit sã-l aresteze

pe Manoilescu, sã-l ducã la Jilava ºi sã-i deschidã proces în faþa Curþii Marþiale…Dar cum o nenorocire nu vine niciodatã singurã, la 24 noiembrie 1927 a în-

cetat din viaþã Ion I. C. Brãtianu — mentorul politic al lui Raoul Bossy. Trecândîn lumea umbrelor singurul bãrbat de Stat care putea stãpâni situaþia politicã ºiconstituþionalã din România, curentul carlist a luat un avânt de nestãvilit. MihailManoilescu a fost achitat într-un proces rãsunãtor. Partidul Naþional Þãrãnesc ºi-a fãcut un punct de program din revenirea lui Carol Caraiman în þarã ºi, pentruînceput, intrarea lui în Regenþã, unde Iuliu Maniu pregãtise deja terenul, prinprovizoria alegere a lui Constantin Sãrãþeanu (rudã cu Al. Vaida Voievod ºi cuMihai Popovici) ca Regent dupã decesul lui Gh. Buzdugan.Cetãþeanul Carol Caraiman nu s-a lãsat prea mult invitat, aºteptat. ªi-a organizat

aventuroasa autorestaurare pe Tronul României, în chip de Regele Carol al II-lea,cu concursul determinant al armatei, al fratelui sãu Regentul Nicolae ºi sub privirileîngãduitor-neputincioase ale Guvernului naþional-þãrãnesc aflat la putere.Restauraþia din 8 iunie 1930 — în fond o adevãrata loviturã de Stat — a în-

semnat practic desfiinþarea Regenþei ºi, deci, a postului de secretar general de-þinut de Raoul Bossy. Dezamãgit de gestul celui ce renunþase cu atâta uºurinþã ºide atâtea ori la Tronul României, Bossy consemna în Amintiri: „La 8 iunie 1930,fapta ruºinoasã este adusã la îndeplinire. Un tatã izgoneºte pe fiul sãu, ca sã-i ialocul. Tutorii acestuia contribuie la deposedarea minorului de moºtenirea sa. Pecând Carol, însoþit de fratele sãu Nicolae, se va îndrepta în trãsura «à la Daumont»spre Dealul Mitropoliei, spre a fi înscãunat Rege, eu mã duc la reºedinþa RegeluiMihai ºi mã înscriu în registrul sãu ºi al mamei sale ca «fost secretar general alRegenþei». Un capitol — destul de amãrât — al carierei mele s-a încheiat“.Avansat încã din ianuarie 1930 la gradul de consilier de Legaþie, Raoul Bossy

ºi-a reluat locul de diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, mai exactla Direcþia Politicã, unde a condus Secþia balcanicã, apoi pe cea ruseascã.Iuliu Maniu a fost primul om politic de anvergurã care ºi-a dat seama de

eroarea ce se fãcuse prin acceptarea revenirii lui Carol Caraiman în þarã. Dupãdouã-trei tentative nereuºite de stabilire a unor raporturi amiabile între tânãrulSuveran ºi ºeful Guvernului, Iuliu Maniu a sfârºit prin a simula o retragere tac-ticã de la guvernare. Exact ce aºtepta diabolicul Monarh, care a început acþiunilede diluare ºi fãrâmiþare a partidelor politice, prin provocarea unor disidenþe spec-taculoase ºi prin repetata schimbare a guvernelor.Dupã asemena „cãutãri“, Regele Carol al II-lea a adus la cârma Statului, la

18 aprilie 1931, un Guvern de aºa-zisã uniune naþionalã, cu profesorul NicolaeIorga prim-ministru. Portofoliul Externelor a fost încredinþat, de la 27 aprilie1931, Prinþului Dimitrie I. Ghica (pe atunci ministrul României la Roma).

48 STELIAN NEAGOE 6

Noul ºef al diplomaþiei române a solicitat nepotului sãu, Raoul Bossy, spri-jinul — ca director de cabinet — pentru a-ºi duce la îndeplinire greaua rãspundere.În zilele de 3-5 mai 1931 a avut loc la Bucureºti Conferinþa Micii Înþelegeri,unde Raoul Bossy a îndeplinit serviciile de secretar al reuniunii.Directorul de cabinet al ministrului Afacerilor Externe a cunoscut „din in-terior“ substratul acþiunii diplomatice în vederea încheierii unui acord economicgerman-român, precum ºi tribulaþiile care, pânã la urmã, au dus la cãsãtoria Prin-cipesei Ileana a României cu Arhiducele Anton de Habsburg-Toscana.În septembrie 1931, timp de o lunã de zile, Raoul Bossy a fost detaºat pelângã Delegaþia românã la Societatea Naþiunilor, în calitate de expert. Condu-cãtorul oficial al delegaþiei la Geneva era ministrul de Externe., Dimitrie I.Ghica, dar adevãratul factotum era Nicolae Titulescu— pentru care Bossy a avuto simpatie mai specialã.În drumul de întoarcere de la Geneva, Bossy a vizitat neoficial Franþa ºi Iu-goslavia. A revenit în þarã la 12 octombrie, iar la 1 noiembrie 1931 — la so-licitarea sa — a fost numit consilier de Legaþie la Viena. Postul, vacant, l-a luatîn primire la 17 noiembrie 1931, fiind bine primit de cãtre ºeful Legaþiei române,ministrul plenipotenþiar Caius Brediceanu. Bossy a rãmas în capitala Asutrieipânã la finele lui ianuarie 1934.Ambasadorul

Din octombrie 1932, a preluat ºtafeta nominalã a diplomaþiei române, NicolaeTitulescu. Ca urmare a orientãrii politicii sale spre o oarecare apropiere deU.R.S.S., Titulescu a impus reînfiinþarea Legaþiei române în Finlanda, cu reºe-dinþa la Helsinki. În ultimul timp, reprezentanþa României în Finlanda se exerci-tase de cãtre ministrul romîn la Stockholm. În sistemul României de alianþe cuFranþa ºi Polonia, cu Mica Înþelegere ºi cu Înþelegerea Balcanicã, Finlanda repre-zenta un post de observaþie important atât faþã de necunoscuta U.R.S.S., cât ºifaþã de Statele baltice antrenate la momentul respectiv într-un pact zonal (regional).Nicolae Titulescu avusese diferite ocazii sã-l cunoascã bine pe consilierulRaoul Bossy. De la 1 decembrie 1933 acesta fusese înaintat la rangul diplomaticde ministru plenipotenþiar cls. II — plãcuta veste fiindu-i anunþatã telefonic laViena de cãtre unul din subsecretarii de Stat ai Ministerului Afacerilor Externe,Savel Rãdulescu. Aºa încât Titulescu a fãcut cea mai potrivitã alegere atuncicând l-a desemnat pe Bossy sã prezideze de la Helsinki reluarea legãturilor di-plomatice cu Finlanda la nivel de Legaþie (înfiinþatã la 15 februarie 1921 ºi desfi-inþatã la 1 aprilie 1922, din motive economice, împreunã cu alte ºase Legaþii).R. Bossy a luat drumul spre Finlanda la 9 aprilie 1934. Misiunea sa la Helsinkia fost beneficã, atât pentru dezvoltarea relaþiilor româno-finlandeze pe multipleplanuri, cât ºi pentru informarea Guvernului român, a ministrului Titulescu, înspecial, asupra manevrelor diplomatice ale sovieticilor ºi ale balticilor.Dupã un stagiu meritoriu de doi ani ºi jumãtate în capitala finlandezã, mi-nistrul de Externe român Nicolea Titulescu a considerat cã-i va putea de acum


încredinþa lui Raoul Bossy, unul dintre cele mai dificile, dacã nu cel mai dificilpost din diplomaþia românã, acela de ministru al României la Budapesta. Esteadevãrat cã Titulescu n-a mai apucat sã semneze decretul de numire al lui Bossy— fiind debarcat de la Externe în mod brutal ºi cu totul surprinzãtor de cãtre Re-gele Carol al II-lea ºi de prim-ministrul Gh. Tãtãrescu, în august 1936 — însãacesta a fost totuºi acreditat ca trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar alRomâniei în Ungaria, începând cu 1 noiembrie 1936.Timp de aproape trei ani, Raoul Bossy a avut de îndeplinit la Budapesta o mi-siune pe cât de grea, de plinã de rãspundere, pe atât de reuºitã, întrucât prin legã-turile excelente întreþinute cu oficialitãþile ungare, prin atitudinile inspirate ºiprin acþiunile diplomatice energice dar pline de tact ºi mãsurã — a contribuit laîmbunãtãþirea simþitoare a relaþiilor româno-ungare, într-o perioadã bântuitã to-tuºi de tot felul de crize, alimentate de adepþii revanºismului ºi revizionismului.Devenit ministru plenipotenþiar cls. I (din 1 aprilie 1939), Bossy a fost mai apoitransferat ca ºef al Legaþiei române la Roma (septembrie 1939 – septembrie 1940).ªi misiunea sa diplomaticã în Italia a fost deosebit de delicatã. În primul rândBossy a urmãrit sã calmeze ieºirile intempestive revizioniste— în dauna României— ale Ducelui Mussolini, sã niveleze asperitãþile întreþinute artificial ºi sã apropiepe cât posibil interesele imediate ºi aspiraþiile celor douã State de gintã latinã.Personal, ministrul Bossy a fost preþuit ºi stimat la Roma, atât în cercurile poli-tice diriguitoare în Stat, cât ºi în lumea diplomaticã. Dar, într-o Europã intratãîntr-o derivã apocalipticã, purtãtorul de cuvânt ºi apãrãtorul cauzei naþionale ro-mâneºti la Roma n-a fost scutit de amara dezamãgire din partea Italiei oficiale înprivinþa arbitrajului de la Viena, prin care se rãºluia silnic parte din trupul Ro-mâniei nord-vestice.Deºi funcþionase ani îndelungaþi la Legaþiile României din Viena ºi din Buda-pesta, Bossy nu avusese nefericirea sã asiste la vreun act major de lezare a inte-gritãþii teritoriale a Statului român. La Roma fiind, a luat cunoºtinþã îndurerat ºineputincios, de modul cum ne-au fost rãpite de cãtre sovietici, în înþelegere cuHitler, Basarabia ºi Nordul Bucovinei. ªi tot de la Roma a fost convocat laViena, pentru a fi de faþã — aºa cerea protocolul — la criminalul arbitraj ger-mano-italian (30 august 1940), când ni s-au smuls din trupul României Mari pã-mânt ºi fraþi în favoarea Ungariei.Indignat peste mãsurã de târgul imperialist de la Viena, Bossy nota: „În mo-dul acesta, miºeleºte, prin fraudã ºi surprindere, ca de tâlhari în miez de codru,a fost vremelnic ucisã România Mare, mai întâi de Stalin, iar apoi de Hitler ºiMussolini prin uneltele lor Ribbentrop ºi Ciano. Dar dreapta aºezare a Istoriei aadus o primã vindecare a rãnilor suferite de România ºi Ardealul întreg s-a întorsla matca patriei-mame, în aºteptarea zilei când ºi celelalte þinuturi rupte din tru-pul þãrii îºi vor regãsi locul fixat de Istorie.“În lunile de guvernare a „Statului naþional-legionar“, Raoul Bossy a fost în-locuit din fruntea Legaþiei de la Roma (la 23 septembrie 1940) cu legionarulVictor Vojen ºi numit ministru plenipotenþiar în Elveþia, cu reºedinþa la Berna(începând cu 16 octombrie 1940).

50 STELIAN NEAGOE 8

Dupã înãbuºirea Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, Raoul Bossy a fostdesemnat de cãtre Ion ºi Mihai Antonescu sã conducã o altã extrem de dificilãLegaþie românã (cea mai dificilã a momentului), cea de la Berlin, înlocuindu-lacolo pe legionarul Costin Grecianu. Reputatul diplomat de carierã Raoul Bossys-a strãduit sã susþinã cât mai bine interesele de Stat ale României, s-a ferit deorice lunecare în partizanate politice ºi a fost un factor de luciditate ºi de echi-libru în delicatele relaþii româno-germane din acel timp.Simultan, R. Bossy a girat ºi afacerile Legaþiei române de la Copenhaga, rã-masã fãrã titular dupã 15 octombrie 1940, când Danemarca a fost cotropitã dearmatele naziste.La drept vorbind, Raoul Bossy — adept declarat al valorilor democratice —s-a simþit mai mereu încorsetat de un regim militar nevoit sã guverneze în starede rãzboi, iar atunci când n-a mai putut înþelege ºi accepta motivaþiile mareºa-lului Antonescu de a întârzia fatal alãturi de Hitler, experimentatul diplomatpatriot Bossy ºi-a repetat demisia irevocabilã din postul de la Berlin — pentruca de la 15 iunie 1943 sã se retragã definitiv, considerîndu-se în concediu din oficiu.Dupã o amânare de câteva luni, Antoneºtii au aprobat în fine demisia luiBossy, dar pentru a salva aparenþele unui refuz de solidarizare, ConducãtorulStatului ºi ministrul sãu de Externe au stãruit ca Raoul Bossy sã primeascã(începând cu 15 septembrie 1943) postul de trimis extraordinar ºi ministru pleni-potenþiar al României pe lângã Sfântul Scaun de la Roma. A fost chiar semnatun Decret Regal în acest sens.Însã Bossy — aflat în vãditã nepotrivire de pãreri cu conducãtorii politici dela Bucureºti — a declinat decizia stipulatã de Decretul publicat înMonitorul Ofi-cial nr. 197 din 24 august 1943; nu s-a prezentat la post, pentru instalare, pre-ferând sã rãmânã în Elveþia, unde a contribuit la acþiunile diplomatice pentruscoaterea României din vâltoarea rãzboiului hitlerist.Dar mai bine sã redãm mãrturisirile lui R. Bossy însuºi, în legãturã cu ava-tarele ultimelor sale misiuni în strãinãtate, însemnãri autografe inserate de repu-tatul ambasador român în anul 1946:„Postul de la Berlin l-am refuzat, din motive politice, prin mai multe tele-grame înregistrate oficial în care arãtam cã nu era în însuºi interesul Guvernuluide a fi reprezentat într-un post al Axei de cãtre un diplomat care-ºi fãcuse în-treaga carierã sub semnul politicii de strânsã alianþã cu Puterile democratice dinApus ºi cu Mica Înþelegere ºi Înþelegerea Balcanicã. A trebuit însã sã primesculterior misiunea din cauza presiunilor Guvernului. A contribuit mult în aceastãprivinþã ºi îndemnul stãruitor al prietenului meu, Alexandru Creþianu, pe atuncisecretar general al Ministerului Afacerilor Strãine, care a insistat telegrafic ºi te-lefonic nu numai asupra serviciilor ce aº putea aduce, ca fost ministru la Budapesta,într-un post unde se punea în primul rând chestiunea Transilvaniei, dar ºi asuprainterpretãrii ce s-ar da ºi a urmãrilor ce m-ar aºtepta în urma unui refuz de ser-viciu opus Guvernului care tocmai înãbuºise revoluþia legionarã. Ca ºi colegulmeu de la Moscova, Grigore Gafencu, am fost lãsat, în timpul misiunii la Berlin,în totalã ignoranþã a înþelegerii secrete ce se închega între Guvernul român de


atunci ºi cel german. Rapoartele prin care semnalam la Bucureºti primejdia înde-pãrtãrii de aliaþii fireºti ºi tradiþionali ai României au fost folosite acum — ºiunul chiar citat întreg — alãturi de acelea ale lui Gafencu, în Actul de acuzareintentat fostului regim dictatorial din Bucureºti. Dupã intrarea oficialã a Româ-niei în Rãzboi, mi-am dat în mai multe rânduri demisia, stãruind asupra ei atâtverbal cât ºi prin rapoarte ºi telegrame înregistrate oficial ºi care se aflã în arhivaMinisterului Afacerilor Strãine din Bucureºti. Cum constatam cã, în ciuda pro-misiunilor ºi a sfaturilor de rãbdare, nu se dãdea urmare demisiei mele prin nu-mirea unui succesor, am pãrãsit Germania, instalându-mã în Elveþia. Când s-apus în sfarºit capãt misiunii mele, s-a publicat concomitent în Monitorul Oficialnumirea mea ca ministru la Vatican. Nevrând însã sã continui a servi sub un re-gim ca acel de atunci ºi spre a mã desolidariza de o politicã pe care nu mãsfiisem s-o dezaprob în rapoartele mele, am refuzat postul de la Vatican (precumºi acela de la Madrid ce mi s-a oferit în urmã), rãmânând în Elveþia unde mã afluacum de trei ani ºi jumãtate ºi unde reprezint Crucea Roºie Românã pe lângãCrucea Roºie Internaþionalã. Am avut în acest timp o misiune oficioasã deîndeplinit, din partea patrioþilor de la noi — sau a «rezistenþei», cum se spuneastãzi —, ceea ce m-a adus în legãturã cu reprezentanþii Aliaþilor din Elveþia,cãrora aveam comunicãri de transmis ºi rãspunsuri de primit pentru a leîmpãrtãºi acasã. Eram fireºte în contact permanent cu compatrioþii noºtri dinElveþia care gândeau la fel ºi care lucrau pentru eliberarea þãrii.“Istoricul, publicistul

Pe lângã strãlucita sa carierã diplomaticã Raoul Bossy a fost ºi un dotat isto-ric. A început cu studii ºi articole ce tratau momente din istoria diplomaþiei ro-mâne, pentru ca mai apoi sã elaboreze cãrþi substanþiale cu subiecte inedite dinistoria românilor.În toate capitalele europene, unde a funcþionat ca diplomat ºi ºi-a îndeplinitîn mod ireproºabil misiunile, Raoul Bossy a fost atras ºi de Arhivele sau Biblio-tecile Naþionale ale Statelor respective, în care a studiat cu sârg fondurile docu-mentare cu referiri exprese la România.Pe când s-a aflat în prima sa misiune diplomaticã, la Roma, a redactat studiulLa parte dell’Italia nella storia diplomatica romena, tipãrit în revista România(ce apãrea la Roma), anul III, nr. 2 din 31 ianuarie 1922.Trei ani mai târziu, aflându-se pentru a doua oarã în misiune diplomaticã laRoma, Bossy a scris un studiu de referinþã — Candidaþi strãini la Tronurile ro-mâne în secolele XVIII ºi XIX, pe care l-a publicat în revista Convorbiri Literare,anul 57, decembrie 1925, p. 833 – 847. Din cercetãrile întreprinse, R. Bossy adepistat nu mai puþin de nouã astfel de „candiaþi“.Primul era Principele Henric al Prusiei, frate al Regelui Frederic al II-lea celMare — propus Principatelor Române de cãtre Împãrãteasa Rusiei, Ecaterina aII-a la anul 1776. Tot Ecaterinei a II-a îi aparþine ºi o a doua propunere, la anul1780, în persoana Principelui Grigore Alexandrovici Potemkin — ca Rege al

52 STELIAN NEAGOE 10

Daciei (un fel de Regat al Dunãrii, format din Moldova, Basarabia ºi Muntenia).Propunerea ca atare era conþinutã într-o scrisoare cãtre Împãratul Iosif al II-leade Austria, urmând a cãpãta contur în contextul destrãmãrii Imperiului Otoman.Ideea a cãzut, întrucât Franþa ºi Anglia nu erau încã interesate într-o nouã crizãorientalã. O a treia tentativã a aparþinut Împãratului Franþei, Napoleon al III-lea,în timpul Congresului de la Paris, 1856; la proiectata cãsãtorie între Ducesa deParma ºi Principele Carignan, se ofereau ca dar de nuntã Þãrile Române care de-veneau astfel neatârnate, câºtigând ºi o Dinastie… La un moment dat s-a vân-turat ideea unui alt „pretendent“: Principele Napoleon, care era nepot de frate alÎmpãratului Napoleon I, vãr primar cu Împãratul Napoleon al III-lea ºi cãsãtoritcu fiica Regelui Italiei, Victor Emmanuel al II-lea. Pe la anul 1858 s-a vorbit ºide Ducele de Nassau, care condusese succesiv Ducatele de Nassau ºi deLuxemburg. Imprevizibilul Napoleon al III-lea uimea Viena, în septembrie1859, cu propunerea ca locul lui Cuza Vodã sã fie luat de un Arhiduce austriac.Însuºi Cuza Vodã, simþind cã apogeul domniei sale fusese atins, a nutrit laaducerea pe Tronul României a unui Prinþ strãin — Serge de Beauharnais Ducede Leuchtenberg, care prin mamã, Marea Ducesã Maria, era nepot al ÞaruluiNicolae I Pavlovici, iar tatãl sãu, Ducele Maximilian de Leuchtenberg, era fiulPrincipelui Eugen de Beauharnais (el însuºi fiu adoptiv al lui Napoleon I). Deaici a venit rãceala lui Napoleon al III-lea faþã de Cuza Vodã, care a renunþat laidee însã în Franþa ºi în România s-a deschis o cruntã campanie anticuzistã petema pretinsei rusofilii a Prinþului Unirii. Dupã detronarea lui Alexandru Ioan ICuza, Napoleon al III-lea a fãcut o nouã propunere neaºteptatã Vienei: sã re-nunþe la teritoriile litigioase în Italia, în schimbul Sileziei, pe care ar primi-o dela Prusia, aceasta din urmã primind compensaþii în altã parte, iar Suveranii dinPrincipatele germane ce treceau la Prusia sã fie consolaþi cu Principatele UniteRomâne. În fine, un ultim „pretendent“, nominalizat în cercurile politice de laBucureºti, autoare ale actului de la 11 februarie 1866, a fost Filip de Flandra —care ºi-a declinat însã orice dorinþã pentru domnie în România. Am întârziatîntrucâtva asupra acestei elaborãri ºtiinþifice a lui Bossy, fiindcã ea îºi pãstreazapânã astãzi ineditul, având o documentaþie temeinicã, irefutabilã.Într-o gazetã italianã ce apãrea la Roma— Il Piccolo, din 15 septembrie 1926— Raoul Bossy a publicat articolul Un po’di storia diplomatica italo-romena.Un studiu interesant — Primele legãturi diplomatice cu Piemontul— a tipã-rit Bossy în revista Convorbiri Literare, anul 58, octombrie 1926, p. 796 – 806.Sunt evocate astfel de legãturi pentru anii 1855, 1856, 1857, precum ºi primeleadresãri oficiale ale lui Cuza Vodã cãtre Piemont — cu prilejul misiunii diplo-matice a lui Vasile Alecsandri — de mulþumire pentru sprijinul acordat în pro-cesul de recunoaºtere internaþionalã a Unirii Principatelor Romîne.Pe când se afla în þarã ºi îndeplinea funcþia de secretar general al Înaltei Re-genþe, Bossy a materializat documentaþia culeasã din arhivele italiene, într-unvolum intitulat Politica externã a României între anii 1873–1880 privitã de laAgenþia diplomaticã din Roma, apãrutã la Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1928, cuun Studiu de 94 de pagini ºi 118 pagini de Documente (de la I la XCV). Sub Gu-


vernul condus de Lascãr Catargiu se înfiinþase Agenþia diplomaticã a Românieila Roma, începând cu data de 27 aprilie 1873 ºi având ca prim titular pe Petre P.Carp. În timpul ultimului Guvern condus de Ion C. Brãtianu, Agenþia diplo-maticã de la Roma a fost ridicatã la rangul de Legaþie, începând cu 14 ianuarie1880, Nicolae Creþulescu fiind numit trimis extraordinar ºi ministru plenipo-tenþiar al Romîniei independente la Roma.În anul 1930, R. Bossy a þinut, la Fundaþia „Regele Carol I“, conferinþa cu ti-tlul Politica externã a României în timpul Domniei lui Cuza Vodã. Universitatealiberã din Bucureºti, organizatoarea ciclului de conferinþe dedicate PrinþuluiUnirii, a apelat ºi la alþi conferenþiari: Al. Lapedatu (Viaþa politicã internã),Andrei Rãdulescu (Organizarea Statului), G. Marinescu (Dezvoltarea culturalãîntre anii 1848–1866). Textele acestor conferinþe, cãrora le-a fost alãturatã ºi ceaa lui Bossy, au fost tipãrite într-un volum — Alexandru Ioan Cuza 1859–1860— în anul 1932. Politica externã semnatã de R. Bossy a fost antologatã în volumla p. 35 – 54.Preºedintele Senatului Italiei, Tommaso Tittoni, un mare sprijinitor al cau-zelor naþionale româneºti, a publicat studiul de amplã întindere ºi substanþialconþinut La Bassarabia, la Romania e l’Italia, Casa Editrice d’Arte Bestelti eTumminelli, Roma, 1927, (23 p.) — apãrut iniþial în revista Nuova Antologia, 1aprilie 1927, p. 257 – 290.Tommaso Tittoni — în calitãþile sale de ministru de Externe al Guvernuluiitalian între anii 1903–1909, în perioada iunie–noiembrie 1919 (la Conferinþa dePace de la Paris), de ambasador al Italiei la Paris (1910–1916), de preºedinte alAcademiei Italiene (din 1928) ºi de istoric prestigios — a fost statornic sus-þinãtor ºi apãrãtor al drepturilor naþional-teritoriale ale României. Studiul citatmai sus a fost tradus ºi tipãrit în revista Convorbiri Literare, anul 59, mai 1927,precum ºi în broºurã separatã: Basarabia, Romania ºi Italia, Bucureºti, Atelie-rele Grafice Socec, 1927, 24 p.La moartea academicianului, istoricului ºi diplomatului italian, în anul 1931,Raoul Bossy — care îl cunoscuse foarte bine de pe vremea când funcþionase laLegaþia românã de la Roma— a publicat în revista Convorbiri Literare, anul 63,aprilie 1931, p. 291–297, articolul Tittoni ºi România, retipãrit în acelaºi an, înbroºurã separatã la Atelierele Grafice Socec din Bucureºti.Una din lucrãrile de rezistenþã ale istoricului Raoul Bossy este, fãrã îndoialã,cea intitulatã Agenþia diplomaticã a României în Paris ºi legãturile franco-ro-mâne sub Cuza Vodã. Cartea a apãrut în 1931 sub auspiciile Fundaþiei „RegeleFerdinand I“, la Editura Cartea Romîneascã din Bucureºti. Un Studiu de 155 p.este urmat de anexa Documentelor, 232 p. (de la 1 la CCXXXIV).În ºedinþa Academiei Române din 5 februarie 1932 a fost prezentat memoriulºtiinþific al lui Bossy, cu titlul: Agenþia diplomaticã a României în Belgrad ºi le-gãturile politice româno-sârbe sub Cuza Vodã. Doi ani mai târziu, acest text afost tipãrit la Academia Românã, Memoriile Secþiunii Istorice, Seria III, TomulXV, Memoriul I, având 23 p. Studiu ºi 33 p. anexã cu Documente (notate de la1 la XLII). În acelaºi an, 1934, acest memoriu ºtiinþific a apãrut ºi în broºurã se-


paratã la Imprimeria Naþionalã din Bucureºti, având înscrisã sub numele auto-rului, calitatea de ministru plenipotenþiar.De altfel, Raoul Bossy a fost unul din diplomaþii apreciaþi de Academia Ro-

mânã, sub a cãrei cupolã ºi-a prezentat câteva memorii ºi comunicãri, tipãritedupã aceea în publicaþii ale înaltului For. Lucrãri ºtiinþifice ale lui Raoul Bossyau purtat girul Academiei Române ori au fost premiate de cãtre aceasta. De ase-menea, pe când funcþiona ca ambasador în strãinãtate, Bossy a fost de câteva orimandatat de Academia Românã s-o reprezinte la diferite reuniuni ºtiinþifice sauculturale. Aºa de pildã, în anul 1934, pe când era trimis extraordinar ºi ministruplenipotenþiar al României la Helsinki, în cadrul festivitãþilor naþionale finlan-deze prilejuite de sãrbãtorirea centenarului naºterii mareului scriitor Kivi, Bossya prezentat salutul omagial al Academiei Române. În prealabil, Raoul Bossyavusese grijã sã publice în revista Convorbiri Literare, anul LXVII — 1, oc-tombrie 1934, p. 799-801, o evocare Aleksis Kivi, cu trimitere expresã la ziua de10 octombrie 1934, când se împlineau 100 de ani de la naºterea celui mai marescriitor finlandez (mort în anul 1872).În timpul stagiului diplomatic la Helsinki, neobositul cercetãtor Raoul Bossy

a fãcut douã descoperiri de senzaþie, devenite obiect de comunicare ºtiinþificã laAcademia Românã, în ºedinþa din 18 decembrie 1936, sub titlul incitant Urmeromâneºti la Miazãnoapte. Era vorba de a opta replicã a celebrului tablou pictatFrancken — semnalatã pentru prima oarã de Bossy în Muzeul Ermitaj dinLeningrad (dupã o vizitã întreprinsã de la Helsinki) — acel tablou alegoricCresus arãtându-ºi bogãþiile lui Solon, reprezentând personajele de la Curtea dinPraga a Împãratului Rudolf al II-lea, printre care ºi Domnitorul român Mihai Vi-teazul (portret contemporan cu cel gravat de Aegidus Sadeler la 1601).Cel de-al doilea subiect al comunicãrii academice l-a constituit Cheia Cetãþii

Hotinului, aflatã de ministrul plenipotenþiar Bossy în casa feldmareºalului baronKarl Gustav Mannerheim, fost ªef de Stat al Finlandei, care în timpul primuluiRãzboi mondial comandase o divizie ruseasca pe frontul din România. Era, se pare,o cheie simbolicã, în genul celor care se remiteau Suveranilor sau comandanþilor deoºti, la intrarea acestora în cetate. Comunicarea a apãrut sub auspiciile AcademieiRomâne, înMemoriile Secþiunii Istorice, Seria III, Tomul XIX, Memoriul 3, p. 1-5.Anii petrecuþi la Legaþia românã din Helsinki au fost, prin urmare, rodnici ºi

din punctul de vedere al cercetãtorului ºi scriitorului de istorie Raoul Bossy. Subegida Aºezãmântului Cultural „Ion C. Brãtianu“, a apãrut o importantã con-tribuþie ºtiinþificã a lui Bossy, volumulMãrturii finlandeze despre România, Edi-tura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1937, Introducere (17 p.) ºiMãrturii (140 p.).Dupã cum se cunoaºte, de la 1809 la 1918, Finlanda a fost alipitã ImperiuluiÞarist, ca Ducat autonom, dupã Pacea de la Fredrichshamm. În timpul rãzboa-ielor ruso-otomane din 1828–1829, 1877–1878, mulþi finlandezi au fost înrolaþiîn armata þaristã, cu care prilejuri nordicii au strãbãtut ºi teritoriul PrincipatelorRomâne. Din corespondenþa trimisã de ei în patrie ºi din alte relatãri a fost în-tocmit de cãtre Bossy volumul de mãrturisiri finlandeze despre România.


Cu ocazia misiunii sale diplomatice în Austria, Raoul Bossy a fãcut migã-loase cercetãri în arhivele vieneze. Eforturile acestea au fost încununate de suc-ces printr-o primã carte, tipãritã la Bucureºti, în 1938, în limba francezã —L’Autriche et les Principautés Unies — în colecþia „Études et Recherches“ aAcademiei Române. Lucrarea conþine un Studiu de 188 p. ºi o anexã de 220 p.cu Documente (de la I la CCXLIX). De fapt este o contribuþie originalã ºi per-tinentã la studierea relaþiilor româno-austriece în epoca lui Cuza Vodã. Sunt re-levate asepecte privind momentele Unirii Principatelor, devenirii României; re-laþiile diplomatice; atitudinea Vienei faþã de Cuza Vodã; activitatea întâiului ºisingurului Domnitor pãmântean al României pentru câºtigarea indepedenþei ºiînfãptuirea unirii tuturor românilor; personalitatea Prinþului Unirii; chestiuneaPrinþului strãin pe Tronul României; contextul general european al vremii. Înorice caz este una din cele douã-trei cãrþi ale lui Raoul Bossy care ar trebui cuprioritate retipãrite pentru publicul larg cititor din zilele noastre.R. Bossy a reluat tema relaþiilor româno-austriece ºi într-un memoriu ºtiin-þific — Propaganda austriacã împotriva Unirii Principatelor — expus înºedinþa supremului For academic din 11 iulie 1941 ºi publicat în Analele Aca-demiei Române,Memoriile Secþiunii Istorice, Seria III, Tomul XXIV, Memoriul2/1941–1942, p. 1–9.Cu un an în urmã, la 9 februarie 1940, Bossy prezentase în ºedinþa AcademieiRomâne un alt memoriu ºtiinþific, referitor la Vechi nãzuinþe federaliste în sud-estul Europei, ºi acesta tipãrit ulterior în Memoriile Secþiunii Istorice, Seria III,Tomul XXII, Memoriul 18, p. 1–14. În perspectiva istoriei, acele nãzuinþe de fe-deralizare îºi au semnificaþia lor. Fuseserã pe atunci câºtigaþi ideii atât Napoleonal III-lea ºi Principele Napoleon, cât ºi Victor Emmanuel, Cavour, Garibaldi,Mazzini ºi Canini — care voiau reluarea Veneþiei de la austrieci; deci era bine-venitã o diversiune de proporþii în sud-estul Europei care sã macine, sã isto-veascã forþele Imperiului Habsburgic. Dintre români, ideea a fost împãrtãºitã deNicolae Bãlcescu, Ion Ghica, fraþii Golescu. La unguri: Klapka, Pulszky,Ladislau Teleki, Kossuth. Aºadar se cãuta federalizarea sud-est europeanã încare sã intre ºi slavii de nord, de sud, grecii… La anul 1850 chiar Bãlcescu pro-punea generalului Klapka „un proiect menit a aduce în valea Dunãrii împãciu-irea duhurilor ºi înfrãþirea faþã de primejdiile din afarã“.Ultimul memoriu ºtiinþific al lui Raoul Bossy, admis în ºedinþa din 11 iulie1941 a Academiei Române, a fost cel intitulatr Un drumeþ danez în Principate,tipãrit în revista Analele Academiei, Memoriile Secþiunii Istorice, Seria III, To-mul XXIV, Memoriul 1, p.1–18. Concret, în discuþie era istoricul danezFrederick Schiern care întreprinsese o cãlãtorie pe Valea Dunãrii, din Viena laSulina prin Porþile de Fier, pe la Adakaleh ºi poposind câteva zile la Orºova ºiTurnu Severin. Impresiile despre români ale lui Schiern sunt cu atât mai inte-resante, cu cât profesorul de istorie (n. 1916) de la Copenhaga, un împãtimit cã-lãtor, era interesat în scrierile sale mai mult de curentele de idei decât de fapteleconcrete, pasionat de problemele naþionale ºi etnografice ale popoarelor (dovadãcartea sa de rãsunet din 1851, Rasele Europei).


Din martie 1941, Raoul Bossy fusese numit ºeful Legaþiei României la Ber-lin, el fiind în acelaºi timp ºi trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar pentruDanemarca, cu reºedinþã în capitala Germaniei. Comunicarea sa academicã des-pre drumeþul Schiern în Principate era ºi un gest de compasiune pentru soartapoporului danez aflat sub cotropire strãinã. Astfel se încheie activitatea publi-cisticã de istoric publicist a lui Raoul Bossy în România.În exil pânã la moarte

Dupã cel de-al doilea Rãzboi mondial, Raoul Bossy n-a mai putut sã revinãîn patrie. Lunga acoladã-eroare comunistã a pus stãpânire pe fiinþa neamuluiromânesc, motiv pentru care R. Bossy a fost nevoit sã-ºi petreacã tot restul vieþiiîn exil, dimpreunã cu întreaga sa familie.În anii 1944–1947, Raoul Bossy a fost delegat al Crucii Roºii Române la Co-mitetul Internaþional de Cruce Roºie de la Geneva. În intervalul 1950–1951 aactivat în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva.O lungã perioadã de timp, R. Bossy a avut colaborãri foarte frecvente ºi sub-stanþiale cu Secþia Românã de la Radio Europa Liberã; în New York, anii1952–1965; în Paris anii 1966–1970.Am mai reþinut din densa biografie a ilustrului diplomat român ºi alte res-ponsabilitãþi revelatoare: membru al Adunãrii Naþiunilor Captive Europene(A.C.E.N.), în anii 1957–1965, la New York; de asemenea, membru în„Caroman“ — o societate internaþionalã de caritate pentru ajutorarea refugiaþilorromâni în Paris ºi New York.De-a lungul întregii cariere, pe lângã diferite decoraþii de rang diplomatic, luiRaoul Bossy i s-au conferit: Ordinul Steaua României în grad de Comandor; Or-dinul Coroana României în grad de Mare Ofiþer; Officier de la Lègion d’Honneur.Cu toatã viaþa de privaþiuni din exil, lui Raoul Bossy i-a rãmas intactã pasiu-nea pentru studiu, pentru scris ºi pentru publicisticã în general. A redactat ºi ti-pãrit o serie de studii ºi articole în reviste de prestigiu internaþional. Vom exem-plifica aceastã ultimã parte din publicistica lui Bossy cu câteva titluri: Romaniabarrier nation, în International Journal, no. 1, vol. VII, 1951–1952, p. 24–29;Gobineau et la politique des nationalités, în Revue d’Histoire Diplomatique, no.1, Janvier–Mars 1964, p.1–6; Les roumains et l’idée fédéraliste au XIXe siécle,în Revue d’Histoire Diplomatique, no. 2, Avril–Juin 1967, p. 1–8; Projet de BlocNeutre an 1939, în Revue d’Histoire Diplomatique, no. 4, Octobre–Decembre1968, p. 1–11.Cum am putea sã încheiem mai bine acest segment important al activitãþii luiRaoul Bossy, decât citind profeticul final din studiul sãu România: naþiune-scut,apãrut la Paris în 1952: „Ar fi inabil sã discutãm acum dacã România va reuºisau nu sã scape din situaþia cumplitã în care se aflã astãzi. Este de altfel o situaþieîn care se aflã mai multe þãri est-europene ºi e puþin probabil ca ea sã fie rezol-vatã altfel decât prin intervenþie din afarã ºi în contextul unor dezvoltãri interna-þionale mai largi. Când va sosi ora acestor dezvoltãri, România va deveni o ve-


rigã esenþialã în reunirea pãrþilor rãsãritene ºi apusene ale structurii europene înlumea libertãþii ºi democraþiei pe care se strãduie s-o construiascã naþiunile libere“.Rândurile acestea, dupã cum consemna autorul, au fost scrise la Toronto, înnoiembrie 1951. În anul de graþie 1989 lumea comunistã a intrat în cãdere liberã,iar previziunile diplomatului ºi istoricului Raoul Bossy catã astãzi a se împlini.Tot luptând cu greutãþile inerente ale unui exil prelungit dincolo de oriceînchipuire, dezmoºteniþii comunismului din România s-au stins din viaþã încet,pe rând ºi în uitare. Raoul Bossy a fost rãpus de o boalã nemiloasã, încetând dinviaþã la 31 august 1975, în localitatea elveþianã Saanen — unde-ºi aflã ºi astãzimormântul.În România i-au fost publicate lui Bossy ciclul de Amintiri din viaþa di-

plomaticã (în anul 1993) ºi Jurnalul (în anul 2001). În continuare este de aºteptatsã i se retipãreascã acestui merituos diplomat ºi om de culturã, întreaga operã deistoric ºi publicist — foarte valoroasã ºi actualã prin tematica ºi erudiþia ei.


DESPRE EXTREMA DREAPTÃDIN ROMÂNIA INTERBELICÃ

Ataºamentul unor personalitãþi culturale la miºcarea legionarã a con-stituit în ultimele decenii obiectul unor abordãri variate: de la documen-tare ºi evocare la recuperare ºi admiraþie sau la demascare ºi culpabi-lizare. Literatura occidentalã dedicatã acestei teme începând cu deceniulopt cuprinde însã nu atât apologii ºi tentative de recuperare ºi reabilitare,cât mai ales analize critice ºi, adeseori, contestãri radicale.

Deºi unii exegeþi români ai legionarismului ºi naþionalismului sunttentaþi sã atribuie, pentru a minimaliza, o sorginte exclusiv „marxistã“unor astfel de abordãri critice (din Franþa, Italia, Israel, SUA ºi România)ori una „comunistã“ caricaturizantã, perspectivele în care se situeazãdemersurile occidentale sunt subsumabile valorilor liberalismului, înþelesîn sensul sãu cel mai larg, ale civismului ºi respectului pentru demnitateaumanã.Punctele de vedere pe care le prezentãm — care îi reprezintã în ex-

clusivitate pe autorii lor — ilustreazã diversitatea actualã a raportãrilorla legionarism, a posibilitãþilor de interpretare, explicare ºi evaluare a lui,precum ºi faptul cã tema nu ºi-a epuizat încã potenþialul de interes teoreticºi ideologic. Consideraþiile asupra opþiunii politice a lui Constantin Noicareunesc precizãrile lui Sorin Lavric asupra metodei de documentare ºimodelului de interpretare adoptate în cartea sa Noica ºi miºcarea legio-narã (prezentate cu ocazia dezbaterii cãrþii la invitaþia ISPRI) ºi treipuncte de vedere asupra acestei lucrãri exprimate de Marin Diaconu, AnaBazac ºi Gabriela Blebea Nicolae. Lor le-am alãturat douã interpretãriale celei mai discutate ºi controversate implicãri politice interbelice dinRomânia, aceea a lui Mircea Eliade. Autorii lor, Ion Goian ºi LorenaPãvãlan Stuparu, s-au ocupat îndeaproape ºi îndelung de antropologiapoliticã, respectiv, de filosofia religiilor ºi simbolurilor a lui MirceaEliade. În fine, grupajul consacrat extremei drepte din România interbe-licã cuprinde fragmente desprinse din douã lucrãri cu caracter expozitivdedicate doctrinelor naþionaliste susþinute de Nichifor Crainic ºi OctavianGoga ºi datorate tinerelor autoare Gabriela Lungeanu ºi Elena Cucu.

Gabriela TãnãsescuCristian-Ion Popa

ADEVÃRUL DESPRE NOICASORIN LAVRIC

Þinând seama cã despre cartea Noica ºi Miºcarea Legionarã s-a scris destulde mult în revistele noastre, fãcând astfel de prisos o nouã povestire a conþinu-tului ei, mã voi opri aici asupra principalelor acuze ce mi-au fost aduse în cadrulrecenziilor critice. Ce mi se reproºeazã în fond? Câteva mici „fleacuri“: cã facpropagandã legionarã (ba pe alocuri schiþez chiar o hagiografie legionarã), cãjustific antisemitismul legionarilor, cã le disculp crimele, cã folosesc ca sursebibliografice arhiva Fundaþiei „George Manu“ ºi cã nu scriu o carte în întregimeacademicã.Sã le iau pe rând. Mãrturisesc cã, atunci când m-am apucat sã mã documentezîn privinþa cãrþii, n-am avut decât o singurã intenþie: sã înþeleg sincer ce s-a în-tâmplat atunci, în perioada interbelicã. Sã-l înþeleg pe Noica fãrã prejudecãþi,fãrã poliþe secrete de plãtit ºi fãrã concluzii avute deja în mânecã. ªi am procedataºa cum se procedeazã îndeobºte: am început sã citesc cãrþile de istorie aflate încircuitul oficial. Nu mi-a trebuit mult sã-mi dau seama cã erau mãsluite. Con-þinutul lor fusese supus unei distorsiuni propagandistice vizibile ºi deranjante.Atunci am înþeles cã orice discurs istoric despre trecut este impregnat de ideo-logia prezentului ºi cã istoricii contemporani erau niºte oameni pentru care ade-vãrul avea sens numai în mãsura în care se puteau folosi de el pentru a se punepe ei înºiºi într-o luminã cât mai bunã în raport cu puterea. Cãrþile acelea semã-nau cu un film din care se tãiaserã pelicule întregi, iar restul secvenþelor eraulipite la loc în încercarea silnicã de a reda un simulacru de istorie interbelicã.Golurile rãmase erau umplute prin cele trei metode clasice pe care orice istoricle are la îndemânã atunci când e presat sã falsifice trecutul: prin omisiune, prindenaturare, prin scoatere din context.ªi atunci mi-am spus cã, pentru a scrie o carte veridicã despre episodul legio-nar al lui Noica, trebuia mai întâi sã refac filmul întreg al acelei perioade. Nu mi-a trebuit mult sã-mi dau seama cã scopul acesta îmi era inaccesibil, ºi astafiindcã pur ºi simplu nu mã puteam orienta în pãdurea de falsuri care alcãtuiaustratul de deformare propagandisticã ce astupa capitolul dintre rãzboaie. Pur ºisimplu nu puteam distinge ce era adevãrat de ce era fals, cum nu puteam depistaamãnuntul verosimil de detaliul inventat. Mãrturisesc cã am fost la un pas sãrenunþ, deoarece nu mã puteam descurca în acest labirint de dezinformare.Perdeaua de minciuni era prea deasã.

DESPRE EXTREMA DREAPTÃD IN ROMÂNIA INTERBEL ICÃ


ªi când cãrþile nu te mai ajutã, recurgi la ajutorul oamenilor. În consecinþã,am fãcut singurul lucru pe care îl mai puteam face înainte de a capitula: amînceput sã caut martori vii ai acelei perioade, oameni care nu numai cã îl cu-noscuserã pe Noica în perioada interbelicã, dar care pe deasupra cunoscuserã dininterior fenomenul legionar. Din pãcate, epoca aceea nu se petrecuse ieri, ci înurmã cu 70 de ani, iar martorii-cheie care ar fi putut sã-mi ofere o variantã nefalsi-ficatã eraumorþi: fraþii Cioran, fraþiiActerian, Duiliu Sfinþescu sau Petru Comarnescu.Când am început sã întreb în stânga ºi în dreapta de posibili martori ai epocii,mã îndoiam eu însumi cã voi mai gãsi supravieþuitori. Bãnuiam cã majoritateaerau nonagenari aflaþi în pragul senilitãþii sau, în cazurile fericite, octogenari ceaveau o cunoaºtere relativã a deceniilor trei ºi patru. ªi totuºi, încetul cu încetul,trimis de la un om la altul ºi de la un oraº la altul, i-am gãsit. În total ºapte oa-meni: verii primari ai lui Noica (Mircea ºi Adina Casassovici), doi colegi de ce-lulã de la Jilava (Gheorghe Jijie ºi Vasile Blãnaru-Flamurã), un coleg de facultate(Mircea Nicolau), prietena de familie Simina Mezincescu ºi, în fine, mediculpersonal al lui Codreanu (ªerban Milcoveanu), care îl cunoscuse pe filozof întimpul guvernãrii legionare. Aceºti ºapte oameni, fiecare în felul lui ºi fiecare cusubiectivismele ºi obsesiile sale, mi-au desfãºurat în faþa ochilor pelicula netã-iatã a filmului interbelic. Într-un cuvînt, m-au fãcut sã vãd ceea ce cãrþile de isto-rie îmi ascunseserã: scenariul acelei epoci ºi piesa istoricã cãreia Noica îi fusesecontemporan. Aceºtia ºapte sânt oarecum coautorii cãrþii: dacã nu i-aº fi prins înviaþã pe ultima sutã de metri, n-aº fi putut-o scrie. (O scurtã divagaþie: satisfacþiacea mai mare am simþit-o când un cititor al generaþiei tinere mi-a spus: „Citindu-vãcartea, am înþeles în sfârºit ce s-a întâmplat atunci“. De ce? Fiindcã vãzuse fil-mul întreg, neciopârþit ºi necosmetizat dupã tiparul corectitudinii actuale.) Lor ledatorez aºadar continuitatea unui film pe care memoria selectivã a posteritãþii areþinut-o pe bucãþele ºi pe felii înguste.Ei bine, de aceastã memorie selectivã se izbeºte orice autor care încearcã sãscrie fãrã prejudecãþi despre fenomenul legionar. Mai mult, el se trezeºte prinsîntr-o situaþie pe cât de delicatã pe atât de paradoxalã, ºi anume aceea cã, chiardacã nu are nici cea mai micã intenþie de a lua apãrarea legionarilor, ci doar dea spune adevãrul despre ei, el se va trezi învinuit cã face propagandã legionarã.La început nu va pricepe de unde aceastã suspiciune, apoi va intui: discrepanþadintre realitatea istoricã a Miºcãrii Legionare ºi imaginea pe care o avem astãzidespre ea este atât de mare, încât orice încercare de a atrage atenþia asupra ei esteinterpretatã ca o tentativã de a le face propagandã. Pot sã spun de o mie de oricã Miºcarea Legionarã este un capitol încheiat ce þine de istoria secolului XX,cã degeaba. Nimeni nu mã va crede, ºi asta deoarece am scris o carte unde amîndrãznit sã spun adevãrul despre acest capitol al istoriei noastre. Altfel spus, s-aminþit atât de mult pe seama legionarilor încât, pe acest fundal endemic deminciunã colectivã, cel mai mic adevãr spus în privinþa lor echivaleazã, princontrast, cu o apologie. Ce supãrã în carte sunt adevãrurile pe care le spun, iarnu pretinsa propagandã legionarã, cãci în cazul acestor nenorociþi care ºi-au pe-trecut tinereþea în închisori, adevãrul e cel mai bun avocat cu putinþã. Tocmai deaceea a fost el ascuns. Folosind distincþia lui Noica dintre exactitate ºi adevãr,

2 ADEVÃRUL DESPRE NOICA 61

mãrturisesc cã, în privinþa detaliului istoric pot sã greºesc o datã, un nume depersoanã sau o localitate, dar în privinþa adevãrului nu pot sã greºesc. Acesta efilmul întreg, chit cã ne place sau nu sã-l vizionãm.Iar ceea ce este cu adevãrat important este cã, dintr-o sursã sau alta, filmul aînceput sã fie vãzut tot mai des în ultimii ani, ba chiar a început sã fie comentatfãrã frica de a îndura represalii. Au apãrut sute de titluri de literaturã clandestinã,din acelea cãrora nu le face nimeni recenzii, dar pe care mai toþi le citim întrepereþii casei. Aºa se face cã, de acum încolo, nu se va mai putea spune cã filmulepocii nu existã. Pînã la cãderea comunismului, situaþia era de înþeles. Cuvântul„legionar“ nu avea voie sã fie pronunþat decât în filme ca cele ale lui SergiuNicolaescu. Dupã aceea însã, literatura clandestinã care s-a revãrsat incontinentpe tarabele pieþei noastre de carte a depãºit putinþa cenzurii de a opri fenomenul.Încetul cu încetul, filmul a fost refãcut din bucãþi ºi din cioburi, din relatarea câteunui martor trecut pe la Piteºti sau din mãrturisirile vreunui torþionar abulic.Astãzi, numãrul mãrturiilor privind fenomenul legionar e atât de mare încât ade-vãrul nu mai poate fi ascuns. În fond, asta a fost strategia comuniºtilor. Ei ºtiaucã nu pot controla imaginea perioadei interbelice decât dacã filmul era vârât subobroc ºi adevãrul ocultat, în locul lui fiind puse niºte secvenþe hiperbolice: aba-torul, echipele morþii, Codreanu fluturând pistolul în Parlamentul României, Le-giunea ca agenturã hitleristã sau ca organizaþie teroristã de tip fascist, legionariipriviþi ca pionierii sadici care introduseserã violenþa pe scena politicã româ-neascã — toate aceste falsuri fiind întreþinute decenii de-a rândul de istoricii ro-mâni ºi de intelectualii care repetau papagaliceºte, cu râvnã oportunistã, niºtecliºee cu ajutorul cãrora se pãstrau pe linia de plutire socialã. Ele au alcãtuitfundalul mental al oricãrui român trecut prin ºcoala manipulãrii prin fricã. Dinacest fundal a prins contur portretul diabolic al criminalitãþii legionarilor. Numaicã diabolizarea legionarilor ºi-a atins pragul de saturare în momentul în care pre-siunea minciunii oficiale a slãbit. Atmosfera s-a relaxat, supapele cenzurii au slãbit,iar interdicþia discuþiei oficiale despre legionari, deºi a mai durat cam zece anidupã Revoluþie, s-a stins treptat. Astãzi numai generaþia celor care au crescut înteroare mai evitã sã vorbeascã despre aceastã temã. Cu alte cuvinte, în zilelenoastre, nu mai poþi sã minþi gândindu-te cã cel de lângã tine se va preface cã tecrede pentru simplul motiv cã îi este tot atît de fricã ca ºi þie. Vremea fricii a trecut.Mi se reproºeazã cã, întrucât am folosit volume din biblioteca Fundaþiei„George Manu“, orientarea discursului meu e previzibilã. Potrivit acestei logici,orice informaþie provenitã dintr-o sursã legionarã nu poate da naºtere decât unuidiscurs prolegionar. Dacã consultam arhivele SRI pesemne cã aº fi avut undiscurs mai aproape de gustul criticilor mei. Dacã nu intram în arhiva Fundaþiei„George Manu“, nu aº fi intrat în posesia autografelor cu tentã legionarã pe careNoica i le-a scris lui Mircea Nicolau ºi lui Paul Costin Deleanu, cum nu gãseamnici poza din 1935, unde Noica se plimbã cu Mircea Nicolau pe bulevardulElisabeta; ºi nici scrisoarea lui Horia Sima cãtre Traian Golea în rândurile cãreiaºeful legionarilor vorbeºte despre Noica. Cât despre faptul cã aº justifica antise-mitismul legionarilor, acuza e desprinsã din panoplia de aberaþii a domnuluiIovãnel. Repet aici ce spun ºi în carte: nu legionarii au creat antisemitismul, ci

62 SORIN LAVRIC 3

antisemitismul i-a creat pe legionari. Mentalitatea era endemicã în epocã, iar le-gionarii nu fãcut decât sã dea o notã radicalã acestei stãri de spirit. Asta spun încarte ºi, în ochii domnului Iovãnel, remarca aceasta sunã a justificare ºi discul-pare a legionarilor.În fine, mi se reproºeazã cã nu am scris o carte croitã dupã calapodul unei lu-crãri academice. Eu nu am stat sã mi-aleg reþeta cãrþii, ci am scris-o cum amsimþit cã pot s-o fac mai bine. Dacã aº fi scris-o în buna tradiþie a tomurilor aca-demice, pesemne scoteam o fãcãturã înþepenitã cum gãsim puzderie în rafturilebibliotecilor. Tocmai de aceea reproºul acesta îl consider o laudã, fiindcã cea maisigurã cale de-a omorî o carte este s-o scrii în manierã academicã. Cei care alegforma asepticã, anchilozatã ºi blindatã cu note de subsol a scriiturii academicerecurg la un truc ieftin: ei ºtiu cã adãposul cel mai nimerit pentru cei care nu potscrie decât în limbaj de lemn este morga academicã. Iar eu am vrut sã scriu o carteplãcutã la lecturã, nu o bucatã de ghips cu care sã-þi spargi capul de plictisealã.Cred cã astãzi vremea fricii a trecut. Tocmai de aceea piatra de încercare aonestitãþii unui intelectual român este fenomenul legionar. Dar dacã frica a tre-cut, a rãmas în schimb obiºnuinþa duplicitãþii ºi a mãºtilor de circumstanþã. Dinpãcate, despre ea nu pot spune cã va trece, cãci foarte mulþi dintre intelectualiiromâni suferã handicapul unei malformaþii interioare de care nu cred cã le vaajunge o viaþã ca sã scape. E vorba de marxism. În România nu poþi sã fi marxistdecât în trei situaþii: ori eºti ignorant, ori eºti oportunist, ori eºti resentimentar.Ignorant e cel care habar nu are ce s-a întâmplat cu românii în secolul trecut ºicare, scutit de neliniºtea unui trecut care sã-l tulbure, bate câmpii pe seama nobi-lelor idealuri ale stângii autentice. Oportunist e cel care, ºtiind foarte bine la cedezastru au împins þara fanaticii lui Marx, continuã sã cânte servil un refren depe urma cãruia ºtie cã are de câºtigat luciul unei cãrþi de vizitã cu care poate des-chide multe uºi. Resentimentar e cel care, intoxicat de invidia pe care o resimtefaþã de intelectualii de dreapta din România, alunecã, sub reculul ranchiunii, pecelãlãlt versant al opticii politice. Acest caz e cel mai straniu sub unghi patolo-gic, cãci resentimentarul, deºi ºtie cât de nociv este marxismul, este silit sã osci-leze între invidia faþã de celebritatea intelectualilor de dreapta ºi rezerva faþã deo doctrinã criminalã precum marxismul. Cum cea de-a doua variantã l-ar aduceîn aceeaºi tabãrã cu cei pe care îi urãºte, va alege invidia ºi va face uitatã rezerva,intrînd astfel în þopãiala de ºotron a stângii.Una peste alta, Noica a fost un intelectual de dreapta care a intuit foarte binece pericol reprezintã pentru naþiile europene avatarurile marxismului internaþio-nalist. Dar asta e altã problemã. În încheire, mãrturisesc cã mã bucur cã am reuºitsã scriu volumul Noica ºi Miºcarea Legionarã. Numai aºa am înþeles trãsãturileideologice ale lumii în care trãim astãzi.

4 ADEVÃRUL DESPRE NOICA 63

LA PAS, CÃTRE NOICA CEL REAL...MARIN DIACONU

S-a scris mult despre Noica. O mare parte din ceea ce s-a scris am citit — subvarii motivaþii, în prim-plan situându-se interesul ce-l port pentru Filosoful ºiOmul Constantin Noica. Într-un fel, am citit ºi pentru a-l cunoaºte pe cel ce scriedespre Noica — întrucât orice caracterizare este ºi o autocaracterizare; desigur,ºi încã grafologicã, ºi îndeosebi ideaticã, încã ºi moralã. Spune-mi ce-ai scrisdespre Noica, ca sã-þi spun ce pãrere am despre tine. Chiar ºi-atunci când eºti...Noica însuºi.Iau serios în seamã rugãmintea lui Noica din Nota testamentarã: „Dacã se vainteresa cineva de activitatea mea cãrturãreascã, îl rog sã nu þinã seamã de urmã-toarele: 1) de biografia mea, ce n-are conþinut, în bunã parte din voinþã proprie...“.În înþelegerea mea, ca un veritabil filosof, Noica nu-ºi transfigureazã biogra-fia în opera filosoficã; tot aºa cum poezia lui Blaga nu transfigureazã metaforicvedenia filosoficã. Astfel cã biografia ºi nici chiar viaþa nu este transfiguratã înTratat de ontologie în sistemul filosofic în ansamblul lui.Doar cã Noica nu s-a fenomenalizat numai în „activitatea cãrturãreascã“. Eleste cel mai mare filosof pe care l-au dat românii pânã acum; este o personalitateculturalã de seamã a neamului ºi, într-un fel, un Personaj al aventurii Spirituali-tãþii româneºti.Noica este un Model cultural românesc — chiar ºi-atunci când sau ºi-acolounde a intrat într-o înfundãturã istoricã ori ideologicã publicisticã. A fost în cãu-tarea Adevãrului, s-a trezit într-o eroare — ºi ne-a indicat, prin aventurã ºi sacri-ficiu, cãrarea greºitã. Dacã a greºit — sã-l iertãm, sã ne rugãm pentru el, cum ºiel se roagã pentru fratele nostruAlexandru. Dacã a greºit în anii ’40, n-a mai gre-ºit în anii ’50 sau în anii ’80. Au venit, alþii la rând. Cum alþii la rând sunt în gre-ºealã în anii ’90 ºi în acest prim deceniu al noului veac. Aºteptaþi sã treacã ºaptedecenii ºi-o sã vedeþi ce râioase vor fi câteva vedete ideologice ale anului de gra-þie 2008...Cine-i Noica? Pãi, o sã ne punem întrebarea asta ºi peste un veac. Deocam-datã suntem pe cãrarea înspre Noica. De-abia dupã ce se va încheia tipãrirea edi-þiei de Opere (care se va inaugura cândva...), ºi culegerea importantelor scrieridespre Noica vom putea pãºi cãtre Noica...Noica ne este cunoscut si necunoscut. Nu doar necunoscut — cum credeLaura Pamfil... Fiecare dintre noi îl cunoaºte pe Noica pe cât poate ºi pe cât îiRev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 64–66, Bucureºti, 2008.

este (sau crede cã îi este) necesar. Noica a scris pentru orice om, pentru oricareromân ºi chiar ºi pentru cei ce se ocupã cu filosofia în þara asta. Noica poate ficitit începând cu oricare dintre scrierile lui — în afarã de cele filosofice. Nu pri-cepe nimic din Noica cel care începe cu fundamentala lucrare, Tratat de onto-logie. Acolo ar trebui sã ajungem. Dar nu cu toþii ajungem la Vârful Omul — ºiputem vieþui ºi pe bãrãgane... ªi, eventual, de-abia dupã ce am ajuns la Tratat...sã scriem ºi despre Noica — filosoful, publicistul, traducãtorul, chiar ºi poetulºi, desigur, legionarul...Mã învrednicesc sã scriu despre cartea lui Sorin Lavric, Noica ºi MiºcareaLegionarã (Ed. Humanitas, 2007) numai întrucât autorul de azi a urcat maiînainte pe podiºul speculaþiei filosofice nicasiene (noiciene), a trãit pe-acolo preþde o tezã de doctorat (Ontologia lui Noica, Ed. Humanitas, 2005), pregãtitã subîndrumarea ºi supravegherea lui Gabriel Liiceanu. ªi mã încumet sã scriu, cãciam scris cel puþin un studiu, despre filosofia din etapa de tinereþe a lui ConstantinNoica.Desigur, metodologia cercetãrii ºi a elaborãrii este comunã ºi totodatã diferitãîn cele douã lucrãri ale lui Lavric. Comunã este seriozitatea cercetãrii, meditãriiºi elaborãrii scrierilor. În Ontologie..., Sorin Lavric se aºazã în faþa filosofului ºicerceteazã îndeosebi lucrãrile speculative ale lui Noica ºi în mai micã mãsurã ce-au scris alþii despre viziunea filosofului nostru.Pentru recenta carte, Lavric a studiat ºi publicistica de tinereþe a lui Noica,atât aceea din vremea primei tinereþi, cât ºi, în special, aceea din vara ºi toamnalui ’40. Eforturi speciale a depus pentru cunoaºterea ºi parcurgerea a numeroaselucrãri despre Miºcarea Legionarã, îndeosebi a celor favorabile — care au fostmai puþin valorizate critic (mai degrabã propagandistic) de cercetãtorii noºtri pânãla începutul anilor ’90. Încã, autorul s-a informat la surse orale, stând îndelungde vorbã cu supravieþuitori ai Miºcãrii Legionare, precum ºi cu câþiva cercetãtoriai vieþii politice ºi cultural-ideologice din anii ’30 ºi ’40.Printr-un asemenea demers, însoþit de o bunã problematizare proprie, SorinLavric reuºeºte ºi sã priveascã cu alþi ochi ideologici ºi sã ajungã ºi la alte deter-minaþii, caracteristici ale interesului pentru ori activitãþii ºi Miºcarea Legionarãa câtorva tineri gânditori români, cu aplecare cãtre ºi aplicare specialã la ConstantinNoica. Încât, avem în carte atât o luminare a umbrei legionare a lui Noica, încãºi o modalitate viabilã teoretic ºi istoric de a ne apropria momente profund ten-sionate ideologic din istoria spiritualitãþii româneºti.Demne de meditaþie sunt o serie de disocieri pe care le face Sorin Lavric încarte. În schimb, unele asocieri sunt prea întâmplãtoare, pur exterioare — justi-ficate doar narativ literar. Ofer un singur exemplu. Spre finalul cap. Începuturi— unde prezintã în paralel începturile publicistice ale lui Noica ºi începuturilemiºcãrii de dreapta —, scrie cã „la Mânãstirea Putna, Codreanu a venit însoþit deprofesorul de filosofie Traian Brãileanu, intelectualul bucovinean care tradusesepentru prima oara în limba românã Întemeierea metafizici moravurilor de Kant“(p. 54), viitor „ministru al Educaþiei Naþionale în guvernul Antonescu – Sima“.ªi continuã, imediat, cu alineat: „În acest timp, la Bucureºti, studentul Noica ci-teºte pe Kant în original ºi rãsfoieºte varianta de traducere a lui Traian Brãileanu

2 LA PAS, CÃTRE NOICA CEL REAL... 65

din Întemeierea metafizicii moravurilor...“. Simplã asociere: post hoc..., pe careautorul se strãduieºte s-o evite; în finalul capitolului: „ªi astfel, rãsfoind tradu-cerile lui Traian Brãileanu ºi citind poeziile lui Ion Barbu, studentul Noica îºi ur-ma proiectul personal de cizelare intelectualã, fãrã a bãnui cã într-o bunã zi, pes-te unsprezece ani, în ciuda oricãrei scheme conceptuale ºi împotriva oricãrei de-monstraþii matematice, ºi el, ºi Traian Brãileanu, ºi Ion Barbu avea sã stea îm-brãcaþi în cãmãºi verzi, înecaþi într-o masã de oameni ce purtau în suflete amin-tirea unui mort“ (p. 54).Fãrã îndoialã cã Sorin Lavric n-a spus ºi ultimul cuvânt privitor la proble-matica raportului dintre Noica ºi Miºcarea Legionarã. Spre exemplu, autorul nuºi-a propus sã cerceteze arhivele instituþionale, depozitare ale multor mãrturiidespre activitatea legionarilor. (Nu mã mir deloc cã sunt câþiva tenaci cercetãtoriori harnci bârfitori ai arhivei de la C.N.S.A.S., cu înscrisurile din anii ’50-’80 ºiun condamnabil epistemologic dezinteres faþã de înscrisurile din arhiva Siguran-þei Statului. În anii ’50, au fost scotocite arhive pentru a depista prigonirea co-muniºtilor. De la mijlocul anilor ’60, a slãbit mult acest interes comandat. Iarpeste 50 de ani, alþi harnici curioºi vor rãsfoi opera pe care o scrie azi S.R.I.-ul).Sunt convins cã prin ani, cu noi avântãri, scufundãri ºi reveniri la luminaacelui moment, Sorin Lavric va îmbogãþi lucrarea ºi peste douã-trei decenii neva conduce cãtre Viaþa, Trãirea ºi Opera lui Constantin Noica cel real (în senshegelian, desigur).

66 MARIN DIACONU 3

ENDOGEN ªI EXOGEN ÎN ANALIZA ISTORIEIINTELECTUALILOR ROMÂNI: CAZUL NOICAANA BAZAC

Cartea Noica ºi Miºcarea Legionarã de Sorin Lavric (Bucureºti, Humanitas,20071) oferã multe elemente de istorie a perioadei interbelice mai ales, ca ºi,ceea ce este desigur mai rar, o pãtrundere „în aerul epocii“ (p. 5) care nu poatedecât sã ajute cititorii sã înþeleagã mecanismele psihologice ale adeziunii, nudoar a lui Noica, la miºcarea legionarã. Într-adevãr, chiar dacã titlul cãrþii ar ficerut o abordare nu doar psihologicã — aceea a cãrþii —, ci ºi sociologicã ºi cul-turologicã, adicã de prezentare a mai multor perspective culturale din perioadainterbelicã pentru a vedea un dialog între personalitãþi ºi între valori, autorul seocupã, cu real talent, de douã fenomene de psihologie, întrepãtrunse: cel de psi-hologie colectivã (în organizaþii ºi societate) ºi cel de psihologie individualã.Doar în treacãt se relevã, extrem de puþin ºi tot indirect — prin trãirile tinerilorfaþã de situaþiile reale de „piaþã a forþei de muncã ocupatã“, „de inerþie biro-craticã ºi indiferenþã instituþionalã“ (p. 23) — faptul cã reacþiile psihologice faþãde societate au la bazã structuri sociale cu istoria lor. Dupã cum impresia suge-ratã este cã spiritul legionar ar fi impregnat mentalitatea tuturor intelectualilor, atuturor românilor (deºi se noteazã fugar cã era vorba de doar o parte a studenþilor— la început cel puþin, „o mânã“, p. 22).Prezumþiile, explicite, se cer însã discutate înainte de toate. Cele ale dlui Lavricsunt de contrapunere la „sentinþe“ ºi „anateme“ aruncate atât asupra lui Noica ºia altor intelectuali prestigioºi, cât ºi asupra ideologiei legionare ca atare. Cãciaici este prima inconsecvenþã logicã a cãrþii: ea este nu numai o explicare psiho-logicã a traiectoriei politice a lui Noica, ceea ce ar fi fost corect, onest ºi sufi-cient, ci, cel puþin pentru aceia care se apropie pentru prima datã de problemã,ºi o implicitã2— cu toate precauþiile manifestate în declaraþii opuse (p. 6 (AB,————————1 Referinþele la acest volum, în text.2 „El scrie într-un fel personalizat, oarecum liric, dramatizând mult. Nu doar cã prezintã o doctrinã ideolo-gicã de parcã, pânã la un punct, ºi-ar fi însuºit-o...“, Ion Papuc, Legionarii, http://convorbiri-litera-re.dntis.ro/IONPAPUCfeb.8.html (15-III-2008).

Vezi ºi observaþia lui Mihai Iovãnel, „Povestea amorului Noica — Zelea-Codreanu — Legiune“, Gândul,10 ianuarie 2008, cã se poate înþelege cã trãsãturile (AB, pe care, cum am arãtat, autorul le criticã) legiona-rismului s-ar justifica. ªi Ion Papuc — favorabil cãrþii — ºi Mihai Iovãnel au arãtat identificarea empaticã adlui Lavric cu legionarii. ªi este corectã aceastã observaþie. (Vezi ºi folosirea martorilor oculari ai momentelordescrise: ei sunt exclusiv legionari ºi admiratori ai acestora.) Ceea ce înseamnã cã perspectiva criticã, de luarea distanþei faþã de complexitatea lucrurilor, lipseºte în esenþã.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 67–73, Bucureºti, 2008.

doar „judecatã cu ochii prezentului“ a fost miºcarea un fenomen nociv?), p. 25)— legitimare a ideilor legionare. Sigur cã autorul a relevat clar confuziile luiNoica (p. 7-9), ca ºi „defectele constitutive ale fenomenului legionar“ (p. 205-206). ªi într-adevãr, condamnându-se legionarismul au fost distruse vieþi ºiprestigii (p. 6), ºi probabil cã, în afarã de interesele politice, motivul fundamen-tal a fost tocmai cã nu s-a cunoscut ºi luat în considerare substratul psihologicde constituire a ideologiei legionare ºi de aderare la aceasta. Dar, pentru cititorulcare îºi adecveazã aºteptãrile la titlul cãrþii, importanþa ideologiei legionare pareminimizatã, consecinþele acesteia par minimalizate, prin reducerea problemei lapsihologia aderenþei. Dacã însã existã la el destul interes pentru a extrage dincarte ºi concluziile aspre despre „credinþa, prost învestitã“ (p. 298) în legiona-rism, el (cititorul) poate sã meargã mai departe de exprimãrile ambigue (caaceasta de mai sus: de unde se poate gândi cã doar înfrângerea legionarismului arlipsi de temei aderarea la el) ºi sã chestioneze ºi ceea ce e dincolo de continuum-ulºi universalul reacþiilor psihologice.Tocmai abordarea psihologistã îi oferã autorului calea preferatã3 de a nu definilegionarismul în termeni de fascism sau extremã-dreaptã, ci de credinþã, de men-talitãþi, de reacþie (la situaþia de îngustare a niºei sociale de existenþã, la corupþia po-liticã, la persecuþii). Tot ea îi permite sã echivaleze totalitarismele (p. 247), corect,dar — datoritã echivocitãþii — ºi valorile legionare cu cele comuniste.Dar imaginea acestora este bine realizatã4, ºi încã punând alãturi traiectoriilediferite ale lui Noica ºi ale legionarilor tipici, fii ai þãranilor care „prinseserãcheag“ (p. 19). Întrebarea la care a dorit sã rãspundã autorul a fost tocmai moti-vaþia aderenþei la legionarism a unor individualitãþi provenind din medii diferiteºi beneficiare ale unor educaþii diferite. Se porneºte, astfel, de la constituirea per-sonalitãþii lui Noica în copilãrie, înconjurat de dragoste familialã, la recepti-vitatea sa în ºcoalã la curentul raþionalist de gândire, dar ºi supunerea sa la „ca-noanele în vogã ale instrucþiei ºcolare“ (p. 20) — în opoziþie cu absorbirea orto-doxismului activ de cãtre grupul de studenþi din Iaºi (p. 22, 25); la integrarea saîn „starea de spirit endemicã în care trãiau românii“ (p. 47), adicã în ideologialegionarã conturatã ca „dispreþul faþã de politicieni, frica de comunism, ura faþãde evrei“ (p. 45), adicã, din nou, la asumarea mitului lui Codreanu ºi a perspectiveilui Nae Ionescu; la diferenþa iniþialã dintre atmosfera spiritualã a Bucureºtilor în1931 ºi, pe de altã parte, spiritul miºcãrii legionare; la evoluþia intelectualã, prie-teniile ºi relaþiile de familie; la ideile din lucrãrile lui Noica — din diferitele fazeale creaþiei acestuia ºi urmãrind preluarea ºi creºterea unor idei, ca ºi naºtereaaltora în contextul preeminenþei, prestigiului sau presiunii unor ideologii, dar ºial obiectivului sãu de creaþie intelectualã.Poate cam neavenitã apãsarea autorului pe mitul aristocratului Noica (înopoziþie cu ceilalþi, p. 28, 71). Dar este bine surprins mecanismul spiritual internprin care a avut loc, dar, în acelaºi timp, care a stat la baza „alunecãrii“ lui Noica

68 ANA BAZAC 2

————————3 Florin Þurcanu, „Imposibilul fascism românesc sau teama de cuvinte“, 22, anul XV (834), 01 martie2006-07 martie 2006.4 Vezi ºi observaþia lui Vianu Mureºan, „Despre Lavric ºi alþi iscoditori“, Tribuna, nr. 130 ºi 131, februarie2008, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=9599&categorie=14 (1-III-2008).

spre asumarea ideilor legionare: „Avem aici de-a face cu cazul tipic al unui in-telectual cãruia mirajul abstracþiilor conceptuale ºi credinþa subînþeleasã într-oordine ascunsã a lumii îi împrumutau o viziune idealistã de tip teoretic ...(totulera) sã gãseºti acest spirit“ (naþional) (p. 88, 89). În prima jumãtate a deceniuluipatru, Noica susþinea cã la acest spirit românesc se poate ajunge prin filosofie(vezi ºi p. 107), în timp ce Codreanu — prin credinþã (p. 89). Dar scoaterea înafara legii a legionarilor (extrem de bine analizatã ºi ea) a accentuat radicalizarealegionarilor (însuºirea ideii sacrificiului, p. 97), subordonarea lui Nae Ionescufaþã de Codreanu, evoluþia politicã ºi asasinarea lui Duca, refuzul lui Noica de afi asistent al lui P.P. Negulescu, determinã convertirea sa la „cruciada în numeleunui ideal“ (p. 108). Dupã ce a respins-o, devine, în articolele sale, un purtãtorde cuvânt al „credinþei fanatice“ (p. 113) ºi al „mentalitãþii interbelice româneºtide orientare naþionalistã“, al refuzului democraþiei, echivalatã corupþiei (p. 118ºi urm., dar ºi 150). Aderarea sa de dupã asasinarea lui Codreanu. Caracterul în-spãimântãtor (p. 246) al articolelor lui Noica din aceastã perioadã, datoritã fana-tismului lor. Explicaþia lor psihologicã: impecabilã, aº spune. Doar (o altã) pre-zumþie este discutabilã: aceea a iniþialei „moralitãþi ºi curãþenii sufleteºti ire-proºabile“ (p. 248) a lui Noica, alãturi de intelectualii care, apoi, prin asumareacredinþelor, au aderat la extrema-dreaptã. Or, nu doar cã este hazardat sã se facãasemenea afirmaþii, mai ales dupã ce se prezintã meandrele ºi inconsecvenþeletinereþii lor, ci formarea lor în atmosfera ideologicã (naþionalistã, antisemitã, tradi-þionalistã) interrelaþionatã cu structurile sociale exclude o asemenea caracterizare5.ªi totuºi — nemaiamintind aici, din lipsã de spaþiu ºi deºi se pot contura pro-bleme interesante plecând de la ea, despre povestirea evoluþiei, umane ºi filoso-fice, a lui Noica pânã la sfârºitul zilelor sale — autorul are o stranie opinie: cãmemoria colectivã ar fi reþinut cã „numai legionarii au fost criminali ºi... cã totei au introdus violenþa pe scena politicã interbelicã“ (deºi au sãvârºit mai puþinecrime decât adversarii lor) (p. 246). Nu este vorba de „memorie colectivã“ spon-tanã, „naturalã“, ci de direcþii ideologice — aici, mainstream — ce reflectã ra-porturile de forþe. Cãci, dupã cum se vede, existã ºi alte cliºee de memorie co-lectivã. În al doilea rând, dar mai important, nimeni nu a reþinut ºi nu a impus cã„numai legionarii...“. Dimpotrivã, dar tocmai aici este diferenþa dintre o analizãsociologicã, ºi psihologicã, realmente ºtiinþificã, ºi, pe de altã parte, simplele cli-ºee impuse politic, dintr-un punct de vedere sau altul6.Insist asupra faptului cã explicaþia sociologicã ºi psihologicã a legionarismuluieste legatã de problema valorilor. Iar între acestea, „lupta împotriva corupþiei“ ajucat, cred, un principal rol motivant. Nevoia de puritate moralã — aºa cum apareºi la personajul descris de Crichton, citat mai jos de mine — nu se putea cantona

3 ENDOGEN ªI EXOGEN ÎN ANALIZA ISTORIEI INTELECTUALILOR ROMÂNI 69

————————5 În acest sens numai, este de reþinut remarca lui Cãtãlin Avramescu, „Dosarul Eliade“, 22, anul XV (834),01 martie 2006 — 07 martie 2006, despre necesitatea criticii presupoziþiei cã intelectualii care au aderat laextrema-dreaptã ar fi un „icon cultural“. Vezi ºi analiza continuitãþii fenomenului în Dana Pîrvan-Jenaru,Elitism ºi individualism excepþionalist în cultura românã, http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=19316&xrubrica=ESEU&return=arhiva&xnrrevista=40(15-III-2008).6 Vezi perspectiva din articolul Despre Noica, „Legiune ºi alte probleme“, în Noul Conservatorism, unblog despre Tradiþie, Politica de dreapta, Conservatorism ºi Refuzul oricãrei forme de socialism, http://romanianeocon.wordpress.com/2008/01/18/41 (1-III-2008)

doar în religiozitate: mai degrabã aceasta a fost, în România, un vector al activis-mului justiþiar ºi etic.Autorul explicã doctrina legionarã drept un summum de trei elemente: „o in-tuiþie, un sentiment, un om. Sau, mai detaliat: o viziune asupra lumii, o emoþiecare a alimentat viziunea ºi un om care a declanºat emoþia...“ (p. 203). Ei bine,doctrina ca atare este doar „viziunea“,Weltanschauung, dar este evident cã dacão doctrinã este însuºitã de cãtre mulþi oameni, acolo existã emoþii, sentimente,inclusiv legate — în vechea tradiþie a societãþilor bazate pe putere politicã — deconducãtori.Se explicã veridic psihologia antisemitismului politic activ — „pe fundalulunui antisemitism endemic“ (p. 24) —, dar nu se discutã axiologic, adicã nu sedescompun, nu se caracterizeazã valorile îmbrãþiºate de legionari, ºi nu li seopun valorile democratice, care trebuie tratate la fel desigur, nu se analizeazãrefuzul de cãtre legionari a considerãrii consecinþelor valorilor legionare. Or,analizele care au avut loc pânã acum7 au fost focalizate tocmai asupra valorilor(susþinute prin idei) ºi consecinþelor practice ale manifestãrii acestora. Este la felde unilateral a vorbi despre legionarism doar din perspectivã axiologicã ºi socio-logicã, ca ºi a o face doar din perspectivã psihologicã: cãci este vorba despre unfenomen de viaþã, iar înþelegerea acestuia implicã mereu completarea reciprocãºi coexistenþa abordãrilor. În acest sens, nu aº putea sã consider o abordare saualta ca fiind mai importantã. Dar ignorarea aspectelor sociologice ºi axiologiceîntr-o carte al cãrei titlu nu relevã o explicitã concentrare asupra psihologiei ge-nereazã confuzie în mintea cititorilor mai tineri sau a publicului nespecialist,dupã cum trezeºte obiecþii de principiu celor care îºi asumã cerinþele de sistemi-citate ale cercetãrilor ºtiinþifice.Fenomenele luate în seamã de dl Lavric sunt exclusiv cele de apariþie a psi-hologiei legionare ºi de contaminare8. Este real faptul cã la mulþi — AB, dar nula toþi, cum se sugereazã (p. 6 ºi urm.) — angajarea a pornit din „credinþã“ ºi„molipsire în masã“ (p. 6 ºi urm.). Iar acest fapt nu trebuie deloc trecut cu ve-derea. Or, tocmai pentru cã s-au ignorat acestea — inclusiv diferenþele de situa-þie dintre persoane (de exemplu, între unele care au aderat din înflãcãrarea faþãde o soluþie simplã ºi aparent radical opusã corupþiei democraþiei interbelice, ºialtele la care se poate suspecta ºi „calcul politic“) — au avut loc anatemizãrile

70 ANA BAZAC 4

————————7 Vezi de exemplu, Ideea care ucide. Dimensiunile ideologiei legionare, culegere de studii elaborate de:Alexandru Florian, Radu Florian, Victor Neumann, Dionisie Petcu, Constantin Petculescu, Gh. Lencan Stoica,Bucureºti, Editura Noua Alternativã, 1994.8 O carte de analizã — ºi încã a unui fenomen atât de important — ar fi trebuit sã punã explicit elementesociologice care apar doar implicit, prin povestire: de exemplu, problrma contradicþiilor dintre legionari ºi, pede altã parte, atât categoriile dominante ºi birocratice (p. 44), cât ºi, totuºi, elementele raþionaliste ºi democra-tice care nu au lipsit în România dar care sunt ºterse cu totul de cãtre autor ºi de cãtre un curent de „reabilitare“post-1990 a extremei-drepte interbelice.

Din acest punct de vedere, aº socoti o scãdere a cãrþii rãmânerea sa la simpla descriere ºi citare. Într-ade-vãr, de exemplu, Goga a fãcut o „radiografie pateticã a stãrii de spirit“ (p. 48) legate de achitarea lui Codreanu.Dar cercetãtorul ar fi trebuit nu doar sã redea imaginea revelatoare a lui Goga despre izbucnirea instinctuluinaþional, ci sã remarce cã generalitatea relativã a doctrinei naþionaliste a avut loc ºi datoritã izolãrii elementelordemocratice (de diferite feluri), concret a auto-izolãrii în universitãþi sau, mai degrabã, a autoizolãrii unor uni-versitari democraþi: deci perspectiva democraticã nu a reuºit sã impunã o dezbatere publicã raþionalistã a con-secinþelor (ºi cauzelor) unor fenomene ca achitarea unui criminal etc.

din perioada „socialismului real“ la care se referã, nu o datã, ºi cartea. Iar dinacest punct de vedere, este cazul sã nu uitãm cã receptivitatea faþã de ideile deextremã-dreaptã a avut loc în perioada interbelicã ºi pentru cã stânga în general(deci pe plan mondial), ºi ideologiile de stânga, s-au aflat într-o inerentã, istoricdeterminatã, crizã istoricã. Dacã menþionãm ºi puterea violenþei simbolice aideilor dominante într-o þarã ca România — ele erau pronunþat conservatoare9—, deci educaþia generalã în spiritul acestor idei, ºi prea puþin în cel al criticii„liberale“10— înþelegem o datã mai mult cã nu doar contaminarea de ele, ci asu-marea ab initio a valorilor legionare a fost un rãspuns (doar unul!) la criza ideo-logiilor de stânga dar ºi ale democraþiei capitaliste, ca ºi la criza societalã caatare. ªi deºi fiecare om alege mereu (Sartre), el alege totuºi într-un anumit ca-dru ideologic, economic, social care îi circumscrie viaþa (Merleau-Ponty), adicãalternativele înseºi reflectã constrângerile multiple ale acestui cadru. Cã nu estecazul nici sã ne rãfuim în maniera dogmaticã, stalinistã, ºi atât de crudã, cu „bieþiioameni sub vremi“, dupã cum nici sã contrapunem acesteia absolvirea de „vini“(p. 25) este, cred, evident. ªi atunci? Celebra sintagmã preluatã de mine de laMiron Costin pare sã indice totuºi cã determinismul social fiind atât de puternic(involuntarã pecete a materialismului vulgar ºi simplist, non-Marx), ar urma lo-gic absolvirea. Dar dacã totuºi oamenii aleg (au liberul arbitru), iar „molipsirea“legionarã nu a fost totalã — este evident cã ºi atunci, ºi astãzi, a existat ºi existãun pluralism al opiniilor filosofice ºi politice — soluþia teoreticã este, încã odatã, aceea a coexistenþei abordãrilor. Iar din faptul cã un om sau altul, Noica încazul de faþã, nu a putut sã iasã din chingile timpului nu justificã valorile profe-sate de el.Importanþa abordãrii psihologice a mentalitãþilor este în afara îndoielii. Într-adevãr, în „socialismul real“ aceastã abordare a fost exclusã. De aceea, o carte11în care s-a arãtat, între altele, cã ºi „cei rãi“ au avut aspiraþii respectabile ºi cã ºi


————————9 Deºi au încercat, liberalii români au fãcut prea puþin pentru a înlocui predominanþa valorilor de tip con-servator din educaþie cu cele optimiste ºi universaliste specifice lor. ªi nici nu au putut: cãci o parte a puteriilor politice ºi economice se afla în exploataþiile agricole ºi în relaþie cu þãranii care reprezentau înainte de celde-al doilea rãzboi mondial aproape 80% din populaþia þãrii. Dupã cum, dupã Marele Rãzboi nici nu mai aveaunevoie de vechile lor valori: neoliberalismul cerea, dimpotrivã, mijloace, inclusiv autoritare ºi religioase, pen-tru ca munca populaþiei sã se converteascã în ritmul alert de investiþii ºi modernizare. Vezi ºi Ana Bazac, „TheZeitgeist at Stefan Zeletin and Mihail Manoilescu/ Spiritul timpului la ªtefan Zeletin ºi Mihail Manoilescu“,în Mihail Manoilescu — punct de referinþã în gândirea economicã / Mihail Manoilescu — reference point inthe economical thinking, ediþie bilingvã, coord. Constanþa Partenie ºi Corina-Ionela Dumitrescu, Bucureºti,Editura Economicã, 2007.

Chiar dl. Lavric descrie permisivitatea autoritãþilor faþã de extremismul legionar— Codreanu a fost achitatde cãtre un tribunal al României democratice, p. 47, 48 — dar, din pãcate, fãrã sã adauge la explicaþia psiholo-gicã, realã (consensul cel puþin subteran dintre tinerii extremiºti ºi funcþionarii statului), pe aceea sociologicãa cointeresãrii categoriilor conducãtoare ºi a micii burghezii în a opri fenomenele de contestare antisistem ºide a le substitui cu orice fel de ideologie funcþionalã pentru prezervarea statu quo. Astfel încât nu a existat nu-mai ideologia nivelatoare care i-a contrapus pe „români“ celor pe care legionarii îi considerau drept duºmani(p. 47), ci ºi complexul de interese sociale — ºi nu doar, aºa cum analizeazã dl. Lavric, de trãiri ºi reacþii.10Aici „liberal“ — nu numai în sensul american, de echivalent oarecum cu „social-democrat“ ci ºi în într-unul comun, de opus tradiþiei culturale opresoare ºi susþinãtor al valorilor liberalismului eroic al momentuluiLiberté Egalité Fraternité.11 Robert Crichton, The Secret of Santa Vittoria, N Y, Simon and Schuster, 1966. Tradusã ºi în limbaromânã la editura Univers, 1972.

ei pot ºi trebuie sã fie cercetaþi ºi din punctul de vedere al modului în care au de-venit ei adepþi ai unei ideologii dãunãtoare a fost esenþialã în formarea mea ne ºiantidogmaticã.Totuºi, tocmai punctul de vedere psihologic îl duce pe autor la o concluzie

explicit nedoritã de cãtre el. Cãci dacã se explicã aderenþa lui Noica la legiona-rism doar în termeni de mecanism psihologic, vedem cã aceste mecanisme suntaceleaºi ºi la aderenþa la alte ideologii, inclusiv la cea comunistã. ªi astfel, poateexista o continuitate psihologicã, dar o discontinuitate axiologicã.Deºi, cum am vãzut, autorul nu a fost interesat de perspectiva sociologicã, to-

tuºi, tocmai deoarece problema a fost legãtura dintre miºcarea legionarã ºi perso-nalitatea filosofului Noica, aº adãuga cã la orice ideologie au aderat, ºi aderã, oa-meni din diferite straturi ale societãþii. Mânaþi de idealuri, sau/ºi dornici de ocu-parea unui loc respectabil. Astfel încât, tocmai cu ajutorul analizei combinatepsihologice-sociologice, putem sã reflectãm mai bine asupra diferenþelor dintreideologii (universalism, umanism/particularism, naþionalism/internaþionalism).Existã, fireºte, ºi o continuitate valoricã între ideologii, ºi nu doar diferenþe.

Opoziþia faþã de fenomene negative ca irosirea vieþii oamenilor datoritã nefolo-sirii lor ca fiinþe creatoare, sau faþã de corupþie, sau faþã de caracterul formal,fals, duplicitar al democraþiei este, în general, comunã multor discursuri diferite.Astfel încât a discerne între ideologii implicã luarea în seamã a ansamblului va-lorilor profesate de fiecare, ca .ºi a consecinþelor teoretice ale acestor an-sambluri, ca ºi a contextelor istorice culturale în care apar ºi evolueazã. În acestsens, putem sã înþelegem, cum face ºi autorul, cã un anumit ansamblu de valorieste legat de un anumit context. ªi, desigur, cã adeziunea la valorile fluturate estenu doar o chestiune de psihologie individualã, ci ºi de urgenþe în plan social ºipolitic: tocmai acestea fac ca, în fond, aceleaºi valori sã aibã conþinuturi diferiteîn imaginea diferitelor categorii sociale care ºi le asumã, dupã cum aceleaºi ur-genþe genereazã mânuiri diferite, ºi mai mult sau mai puþin abile ºi mai mult saumai puþin ofensive, ale controlului ideologic ºi psihologic dintr-o epocã sau alta.Toate se leagã, fireºte, de context, de condiþiile economice, sociale, politice carelumineazã ºi asupra caracterului de masã al adeziunii la ideologii ºi politici, caºi asupra categoriilor sociale mai sensibile la unele cântece de sirenã decât la altele.

De exemplu, nevoia de „puritate“ în comportamentele sociale ale instituþiilorºi indivizilor a fost inerent abstractã la legionari, manifestându-se în fond ca pre-siune pentru aºezãri sociale în favoarea micii burghezii, ca ºi a micului þãran pro-prietar, mai mult sau mai puþin legaþi de putere. Iar deoarece aceste categorii nuputeau sã aibã forþã într-o etapã în care fenomenele de concurenþã ºi integrareinternaþionalã, deci de spargere a graniþelor, se vãdeau — ele erau cu totuldependente de puterea marii burghezii (interne dar, firesc, ºi internaþionale) carele deschidea sau nu o niºã mai mare sau mai micã de supravieþuire sau prosperi-tate — soluþia legionarã a constat într-un regim autoritar, legitimat religios, ºibazat pe discriminare. În Europa Occidentalã, extrema-dreaptã a reflectat aceeaºireacþie de apãrare a micii burghezii atât faþã de presiunile marelui capital cât ºi

72 ANA BAZAC 6

faþã de tendinþele anticapitaliste ca atare, doar cã legitimarea religioasã directãnu i-a mai fost de trebuinþã12.Lozincile au fost, fireºte, pline de motive ale schimbãrii radicale în bine:România urma sã ajungã, prin conducerea legionarã, „ca soarele sfânt pe cer“.Cu cât ofereau mai multã „puritate“, cu atât mai mult atrãgeau o parte a intelec-tualilor, alãturi de celelalte categorii ale micii burghezii (ºi nu numai). Dl Lavrica vorbit, cum am arãtat, despre metafizica idealistã13 ce, subliniez, se potriveacu mesajele abstracte ºi simpliste ale extremei-drepte.ªi totuºi, lãsând acum la o parte alegerea individualã de cãtre fiecare14, stilulacesta al valorilor extremei-drepte nu a fost atractiv pentru toþi intelectualii —iar „cei mai mari“ nu au fost cu toþii adepþi ai extremismului, deºi în anumite pic-turi ale României interbelice se forþeazã acreditarea acestei idei. Dimpotrivã, lavalorile democratice ºi umaniste — în diferite variante — au aderat, ºi în oricecaz în Occident, mai mulþi. Problema este cã aceastã situaþie nu a dus nici laschimbarea valorilor mainstream ºi nici la schimbarea raporturilor politice dinOccident. Dar aceasta este nu doar rezultatul consistenþei interne a sistemelordiferite de valori, ci ºi a complexitãþii contextului, inclusiv internaþional. Ca ºi alfermitãþii umaniste sau al slãbiciunii fiecãruia. Iar intelectualii au aici o res-ponsabilitate aparte15. Deoarece contextul influenþeazã deciziile individuale, darnu le justificã.Cartea dlui Lavric, necesarã chiar cu scãderile sale, provoacã mult mai multeinterogaþii decât cele arãtate aici. ªi acest lucru este extrem de meritoriu, cu atâtmai mult în peisajul spiritual actual marcat, din nou dar cu alt semn, de atractivi-tatea „gândirii unice“: astãzi se manifestã în egalã mãsurã tendinþele, generate deconstitutivul caracter birocratic al intelectualitãþii, de înflãcãrare faþã de „theonly best way“. Tendinþele de autoritarism pot fi susþinute de cãtre unii intelec-tuali, ºi tocmai asupra acestui lucru avertizeazã ºi cartea dlui Lavric.


————————12 Este interesantã apropierea de problema tendinþelor autoritare manifestate astãzi în lume ºi care simtnevoia întãririi fundamentalismelor religioase.13 Vezi ºi Radu Florian, Metamorfoza culturii în secolul al XX-lea, Bucureºti, Cartea Româneascã 1988,p. 112, 114, care a arãtat cã metafizica din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi apoi din prima jumãtate asecolului al XX-lea nu a fost capabilã sã-ºi reînnoiascã obiectul ºi statutul în noile condiþii sociale ºiintelectuale.14 Zoe Petre, Prefaþã, la Florin Þurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, Bucureºti, Humanitas, 2003,a arãtat (p. 15) cã „ralierea nu era, prin ea însãºi, o simplã fatalitate, ci o alegere personalã a cãrei responsa-bilitate revine fiecãruia dintre ei.... Faptul cã afilierea sa politicã explicitã se situeazã la capãtul unui parcurssinuos... Într-o perspectivã subiectivã, aceastã adeziune s-a putut reduce la un episod trecãtor, conjunctural ºineesenþial, tocmai fiindcã ºi-a putut permite sã-i ignore determinãrile extrapolitice ºi complicitãþile intelectualeprofunde...“.15 Vezi în acest sens observaþia lui Rudiger Safranski, Un maestru din Germania. Heidegger ºi epoca sa(2000), Bucureºti, Humanitas, 2003, p. 413, despre faptul cã Heidegger (dar ºi alþi filosofi contemporani, lamodã) a tãcut referitor la „posibilitatea ca filosoful sã fie sedus de putere“.

Dar vezi ºi atenþionarea asupra manierei indirecte prin care are loc presiunea pentru un anumit tip de ideo-logie: „predã cursuri despre aceste societãþi, discutã personalitãþile poporului care dau direcþiile principale ºispeculeazã despre modul în care se manifestã în mod real psihologia umanã. Politicul devine local, personaluldevine politic“, R.D. Smith, „Social Structures and Chaos Theory“, în Sociological Research Online, vol. 3,no. 1, 1998, p. 15, http://www.socresonline.org.uk/socresonline/3/1/11.html (12-II-2004).

TIPURI DE ADMIRAÞIEGABRIELA BLEBEA NICOLAE

Ne place sau nu ne place, istoria României a trãit un episod legionar. Ne placesau nu ne place, filosoful Constantin Noica a fost simpatizant legionar. Dintr-opropagandã compact acuzatoare pe care au practicat-o abuziv comuniºtii ºi unsentiment de vinã ºi ruºine al celor care, într-un fel au altul, au fost „conectaþi“la miºcarea legionarã s-a fãcut din eticheta de legionar o sentinþã, fãrã drept laapel, la oprobiu public. De aceea, în majoritatea cazurilor, ca o unicã posibili-tate de salvare, erau preferate tãcerea ºi secretul. Ca ºi cum dacã nu se ºtie, nuse vorbeºte, am putea fi în ordine, mãcar printr-o acoperire, de sperat pînã la ºter-gere, a unui adevãr care, dacã nu se mai spune, devine nu numai irelevant ºi ino-perant, dar, pânã la urmã, ºi inexistent.În aceastã Românie care poartã încã neproblematic stigmatul de a fi trãit,printr-un numãr mare al „fiilor ºi fiicelor ei“, angajarea legionarã ºi, mai ales, înaceastã Românie în care singurul fel de a recunoaºte acest trecut este tãcereaculpabilizantã sau simpla consemnare istoricã, s-a decis Sorin Lavric sã desci-freze fãrã prejudecãþi, fãrã sentinþe prefabricate ºi fãrã simpatii jenante mecanis-mul care a fãcut ca Miºcarea legionarã, în toate formele ei, sã fi exercitat o atrac-þie atât de irezistibilã pentru un numãr mare de tineri ºi mai ales un numãr marede intelectuali, unii dintre ei nume sonore ale culturii româneºti. Sorin Lavric nuºi-a condus cercetarea doar ca un istoric sau ca un analist politic, deºi în aceastãcarte este deopotrivã ºi istoric ºi analist politic, ci ca un biograf al unui autorcãruia, din preþuire ºi admiraþie, vrea sã-i înþeleagã metabolismul intelectual ºiemoþional care, la un moment dat, l-a intersectat atât de pãgubitor pentru carieralui, cu o ideologie pe care simplificat ne-am obiºnuit s-o calificãm ca antisemitã,deºi xenofobia în care era inclus antisemtismul îi era doar un vector secundar, dealtfel, un vector complet inexistent pentru comportamentul de simpatizant legio-nar al lui Constantin Noica.Despre cartea lui Sorin Lavric sunt sigurã cã s-a scris mult ºi, sper, de foartebine. Nu vreau sã mã angajez într-o recenzie a cãrþii pentru cã, sunt sigurã, aº re-peta, chiar dacã nu ºtiu antecedentele, multe din lucrurile deja spuse. Eu vreaudoar sã fac un gest simplu ºi poate nu atât de flatant intelectual. Vreau pur ºi sim-plu sã-i mulþumesc.Întâi de toate pentru cã a fãcut pentru mine un lucru pe care îl socotesc foarteimportant: a integrat într-un fel coerent, plauzibil, deloc scuzabil, dar în nici unRev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 74–77, Bucureºti, 2008.

fel anihilator, un episod de angajare politicã în canoanele publice de azi asprucondamnabilã, în istoria personalã a unui om cãruia îi preþuiesc nu doar inteli-genþa, ci ºi integritatea, onestitatea, virtutea prieteniei, sinceritatea ºi genero-zitatea. Mãrturisesc cã fãrã capacitatea lui Sorin Lavric de a face inteligibil cevace-mi pãrea de ordinul neînþelesului nu aº fi fost în stare sã nu intru în schemasimplistã a celor care, preþuindu-l pe Noica, ori refuzã sã vorbeascã despre epi-sodul legionar, ori minimalizeazã acest episod socotindu-l un accident irelevant,o rãtãcire stângace care nu spune nimic esenþial nici despre filosoful, nici despreomul Noica. Ei bine, Sorin Lavric m-a convins cã acest episod a avut semnifi-caþia lui ºi în desfãºurarea intelectualã ºi în cea emoþionalã ºi în cea acþionalã, osemnificaþie pentru care nu trebuie nici sã-l blamez pe Noica, nici sã mã despartde el, nici sã mã ruºinez pentru admiraþia pe care i-o port, chiar dacã acest episodnu e deloc nici lãudabil, nici admirabil. El este pur ºi simplu expresia unui omcare ºi-a folosit, la un moment dat, toate calitãþile într-un fel inadecvat, într-o su-prasolicitare pateticã pe care un refuz sistematic al cheltuielii neintelectuale, îlpoate, iatã, genera. Sigur cã pentru confortul meu sufletesc aº fi preferat sã pottrãi o admiraþie necontrazisã, neameninþatã de umbrele acuzatoare ale unei anga-jãri blamabile în datele ei oficiale, dar, ei bine, sunt gata, acum ºi mai convinsã,sã-mi asum nu numai ne-renunþarea la OMUL Noica (intelectualul Noica nupoate fi supus nici unei negocieri admirative), ci admiraþia mea e chiar întãritãprin acest episod. Sunt conºtientã cã prin aceastã afirmaþie tocmai m-am expusunor posibile acuzaþii care pot considera admiraþia mea reiteratã un gest de apro-bare a activitãþii legionare a lui Noica, dar eu nu asta vreau sã afirm, ci vreau sãspun cã felul în care Noica a refuzat oportunismul, trãdarea ºi înregimentareaoarbã mi-l fac ºi mai drag, chiar dacã toate aceste calitãþi au fost otrãvite de înþe-legerea prosteascã a unei angajãri solidare într-o miºcare care era clar cã nu-iputea aduce decât ponoase. Chiar dacã acest gest a însemnat o catastrofã nu nu-mai de imagine, ci, mai ales, de destin, mie, trebuie sã recunosc, îmi place într-unfel paradoxal aceastã consecvenþã faþã de valorile de credinþã, repet, chiar dacãea, în modul cel mai dramatic, însemna o contrazicere de sine. Era vorba de ocontrazicere de sine în termeni asiguratorii ºi confortabili ai unui traseu perfectcompatibil cu temperamental lui, dar contrazicerea s-a fãcut în favoarea unei în-dãrãtnice consecvenþe de a-ºi respecta coerenþa interioarã din care respectareaunei promisiuni, fie ea ºi prosteascã, era esenþialã.Acestei încãpãþânãri de a nu face ceva ce tot omul „normal“ ar fi fãcut este,dupã pãrerea mea, principalul resort nu numai al angajãrii legionare a lui Noica,dar ºi al prezenþei sale atât de active într-o culturã care se vroia un triumf al me-diocritãþii, aºa cum cultura comunistã ar fi reuºit mult mai deplin sã fie fãrã re-zistenþa unui „ghimpe“ erudit ºi elitist cum Noica nu putea sã nu fie.Al doilea motiv pentru care vreau sã-i mulþumesc lui Sorin Lavric este cã afãcut, cel puþin pentru mine, din tema legionarismului românesc un subiect întîide toate discutabil fãrã patimi, un subiect în care „morbul“ epocii ºi condiþiileparticulare ale României fac inteligibilã, repet, chiar dacã deloc scuzabilã, în-chegarea unei miºcãri atât de populare pentru o bunã parte din tinerii intelectualiai României. A fãcut din angajarea legionarã un subiect cãreia îi vede clar mon-

2 TIPURI DE ADMIRAÞIE 75

struozitatea, dar ºi aspiraþia spiritualã. Îi vede clar excentricitatea, fascinaþia ºicruzimea, dar ºi generozitatea. În urma lecturii cãrþii lui, rãmâne, cu siguranþã, lafel de ruºinos sã fi fost legionar, dar este o ruºine cãreia îi înþelegi mai bine vinaºi pe care trebuie neapãrat s-o împarþi cu figurile importante ale politicii româ-neºti din epocã, cel puþin cu Carol al II lea ºi cu Antonescu, douã personaje care,printr-o stranie decupare, nu sunt îndeajuns de conexate cu înþelegerea miºcãriilegionare.Mi s-a pãrut dintotdeauna cã nu pot sã acuz în bloc miºcarea legionarã, dintremembrii cãrora recunosc cã unele figuri îmi pãreau fascinante, ºi nu mã refer aicidoar la Cioran, Eliade ºi Noica, dar acum, dupã lectura cãrþii lui Sorin Lavric,simt cã pot avea o atitudine mai închegatã în care poate intra deopotrivã ºi tris-teþea cã România a trãit un asemenea episod ºi indignarea cã în numele unoridealuri deloc ruºinoase s-au comis crime odioase, dar ºi admiraþia nu numaipentru statura intelectualã a unora din membrii ei, dar ºi pentru felul în care uniidintre ei au fost atât de devotaþi luptei antibolºevice, în numele cãreia au organi-zat rezistenþa anticomunistã, cu care de altfel ne mândrim, fãrã sã recunoaºtemcã o parte dintre ei fuseserã, ca ºi Noica, mãcar simpatizanþi legionari, dacã nuchiar membri sau chiar legionari-legionari. Pe scurt, sunt astãzi sigurã cã, graþielui Sorin Lavric, sunt în stare sã am o atitudine mai nuanþatã faþã de un fenomencare, recunosc încã o datã, mã obliga prin el însuºi sã-l acuz.Existã ºi un al treilea motiv pentru care trebuie sã-i mulþumesc autoruluicãrþii Noica ºi miºcarea legionarã, un motiv care are o dublã consecinþã în eco-nomia receptãrii cãrþii. Prima dintre consecinþe este sursa unei dureroase îngri-jorãri, cãci ºi din cartea lui reiese cã în istoria recentã a României se manifestãpentru mine o revoltãtoare nevoie de a lãuda indecent, de a admira peste mãsurã,peste limitele de mult depãºite ale bunului simþ. Nu sunt aºa de naivã sã cred cãpractica idolatrizãrii este una tipic româneascã ºi, mai ales, una manifestã doarîn istoria recentã a României, dar sunt stupefiatã cum oameni de calibrul luiCioran, Noica ºi Eliade se pretau sã facã un idol din Codreanu, de exemplu.Poate cã nu am dreptate, dar nu mã pot abþine sã mã gîndesc cã ceva din deºãn-þarea cu care era lãudat Ceauºescu stã ºi în tradiþia cu care mari intelectuali cacei enumeraþi sã fie atât de tâmpiþi de nevoia de a idolatriza. ªi poate n-aº fi fostatât de ºocatã de acest aspect care a fãcut ºi el posibilã miºcarea legionarã dacãnu aº fi de multã vreme indignatã de felul în care intelectuali români de azi, altfelfoarte respectabili, fac, la un moment dat, din câte unul din confraþii sau dinfigurile politice ale vremii, o icoanã la care sã te închini ºi nu o prezenþã admi-rabilã critic, fac din ei un subiect de acord necondiþionat ca ºi cum doar ireproºa-bilitatea ar putea justifica admiraþia lor.Aºadar, dacã prima consecinþã ar fi cã Lavric nu a trecut sub tãcere acest as-pect, care pentru mine este de neînþeles ºi de neacceptat, chiar ºi la Noica, ceade a doua consecinþã, mult mai justificat motiv de mulþumire este cã SorinLavric nu a cãzut în pãcatul acestui tip de admiraþie ºi a consimþit, ca probã deonestitate, sã-ºi prezinte „obiectul admiraþiei“ în umbrele ºi luminile lui carecompun, deseori atât de contradictoriu, cu o inteligenþã excepþionalã ºi o prostieinacceptabilã, cu o mãreþie a idealului culturii ºi o risipã vulgarã în motivarea

76 GABRIELA BLEBEA NICOLAE 3

unei politici deviante, cu exigenþa faþã de gestul intelectual ºi idolatria pentru unom mediocru, dar, se pare, charismatic.Mã feresc de generalizãri ºi schematizãri, chiar dacã ele sunt seducãtoare,pentru cã fac un lucru mai uºor asimilabil dând sentimentul unei reprezentãrimai cuprinzãtoare ºi mai ordonatoare. Nu-mi plac în general, dar le trãiesc se-ducþia în particular ºi, de aceea, îmi permit sã fac eu însãmi o asemenea observaþiegeneralizatoare despre cel puþin patru feluri de admiraþie, aºa cum ele mi se para se profila din felul în care eu am înþeles sã beneficiez de cartea lui Sorin Lavric.Prima din ele ar fi admiraþia tâmpã, o admiraþie înregimentatã, neiscoditoare,surdã ºi oarbã care face din obiectul admiraþiei o proiecþie de sine care asigurãsuccesul vedetelor ºi al supunerii necondiþionate. E o admiraþie care se propagãca undele unui val ºi contamineazã în drumul ei toate energiile care, fie din preaplin, aºa cum e cazul tinerilor (atât de mulþi în Miºcarea legionarã), nu-ºi iaurãgazul vreunei distanþãri, fie din prea puþin, nu pot decât sã se lase purtaþi deval. E foarte aproape de admiraþia idolatrã, dar nu se confundã cu ea în primulrând pentru cã cea tâmpã nu exclude posibilitatea ca admiratorul sã ajungã lanivelul admiratului, pe când în admiraþia idolatrã idolul rãmâne de neegalat.Un alt tip de admiraþie ar fi admiraþia idolatrã, cea care pune obiectul ei dincolode un standard accesibil admiratorului ºi de aceea orice posibilã criticã sau ne-mulþumire este neavenitã pentru cã palierul în care se desfãºoarã admiratul tre-buie sã fie de un ordin „de neatins“ pentru admirator, o lume fãcutã din alte re-guli ºi alte exigenþe decât cele ordinare. Într-un anume fel, admiratul idolatrizatfascineazã nu atât prin el însuºi, cât prin simbolurile pe care le reprezintã ºi caretrebuie neapãrat sã fie dintr-un spaþiu inaccesibil mulþumii. Din pricina excesuluipe care se bazeazã, o asemenea admiraþie sfârºeºte prin a exploda, spulberîndcomplet admiratul. Acesta este, cred, tipul de admiraþie care funcþioneazã în ca-zul sectelor, admiraþie care s-a manifestat din plin în cazul lui Codreanu.Ar mai fi admiraþia cuvincioasã, simplã ºi neproblematicã, prin care admira-torul nu face nici un exces în preþuirea admiratului, nu se angajeazã nici sã-lcopieze, nici sã-l urmeze orbeºte, nici sã-l slãveascã. Acest tip de admiraþie ar ficea mai „sãnãtoasã“ dintre admiraþii, cea mai rezonabilã ºi mai constructivã, darpoate ºi cea mai rarã.Cu siguranþã am putea distinge mult mai multe admiraþii, cãrora specialiºtiile-ar putea da nume mult mai adecvate, eu însã vreau sã numesc, ca cea mai pro-prie cãrþii lui Sorin Lavric, admiraþia criticã, o admiraþie care fãrã sã-ºi piardãobiectul de admirat, îl vede în toate culorile compunerii lui ºi le recunoaºte aces-tora frumuseþea, stridenþa sau chiar urâciunea. Cred cã o astfel de admiraþie seobligã sã vadã nu numai excepþionalitatea pozitivã a admiratului, ci ºi slãbiciu-nile ºi neputinþele lui, limite a cãror recunoaºtere onestã îi dã celui admirat di-mensiunea realã a unui om care rãmâne impresionant în ciuda tuturor cãderilorºi rãtãcirilor, de altfel îndelung asumate.

4 TIPURI DE ADMIRAÞIE 77

ELIADE ÎN ALB ªI NEGRUION GOIAN

Într�un articol publicat în ziarul Credinþa din 14 februarie 1934, intitulat„Contra dreptei ºi contra stângii“, semnat cu pseudonimul I. Plãeºu1, MirceaEliade îºi subliniazã în termeni categorici refuzul de a opta pentru una sau altadintre cele douã direcþii ideologice dominante în Europa de dupã rãzboi. Prinstânga, Eliade înþelege, cum se vede din textul articolului, comunismul bolºevicde tip sovietic. Prin dreapta, cum scrie el însuºi, ideologia „fascisto�hitleristã,bazatã pe lupta de rasã ºi de religie, pe ºovinism fãrã omenie ºi pe un patriotismridicol“2. Ambele curente, stânga ºi dreapta, i se par autorului a reprezenta în Ro-mânia doar imitaþii fãrã substanþã proprie ale unor direcþii politice strãine. „Cecãutãm noi la dreapta sau la stânga, n�am înþeles niciodatã. Cum putem noiimita hitlerismul care persecutã creºtinãtatea sau comunismul care incendiazãcatedra-lele ...îmi stã mintea în loc, dar nu înþeleg. Huligani ºi barbari sunt ºicomuniºtii incendiatori de biserici ca ºi fasciºtii prigonitori ai evreilor“3.Într�un articol publicat în ianuarie 1935 în Vremea, sub titlul „Noul barbar“,Eliade revine, sub semnãturã proprie, de aceastã datã, cu o nouã respingere acelor douã extreme politice ale vremii, asimilate unui comportament tribal (celedouã atitudini politice extreme sunt comparate cu douã totemuri): „Ce are de fã-cut, acum, intelectualul tânãr? Trebuie sã opteze, repede, pentru unul dintre tote-murile care sunt pe piaþã. Nu mai are timp pentru primeniri interioare, pentru pu-rificarea ºi fortificarea sufletului, pentru promovarea binelui, a inteligenþei ºi aomeniei“4. Un articol din martie 1935 reia tema extremismelor totalitare, cu ti-tlul „Cum încep revoluþiile...“, proclamã necesitatea de a rezista în faþa „invazieiideologice stalinisto�hitleriste“ ºi afirmã misiunea spiritualã a intelectualului,care este aceea a creaþiei culturale ºi a afirmãrii valorilor. De notat este ºi faptul————————1 În Credinþa, condusã de Sandu Tudor, Mircea Eliade a publicat mai multe articole, semnate cu pseudo-nimul I. Plãeºu. Desigur, faptul de a publica sub pseudonim nu poate fi interpretat ca semnul inaderenþei laconþinutul articolelor, ci, aºa cum va arãta însuºi autorul (v. art. „Ceasul de faþã“ din Credinþa, nr. din 5 ianuarie1934), este mai degrabã impus de o datorie pe care acesta ºi�o recunoaºte faþã de Cuvântul.2 I. Plãeºu (Mircea Eliade), „Contra dreptei ºi contra stângii“, în Credinþa, 14 februarie 1934.3 Ibidem. Aceleaºi idei revin în articolul „De unde începe misiunea României“, publicat în Vremea, nr.477, 28 februarie 1937: „Când în toate þãrile «intelectualii» erau fascinaþi de «politicã» ºi aderau în massã lao ideologie de stânga sau de dreapta noi ne încãpãþânãm sã afirmãm cã misiunea României este de a face isto-rie, iar nu de a face politicã“.4 Mircea Eliade, „Noul barbar“, în Vremea, 27 ianuarie 1935.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 78–83, Bucureºti, 2008.

cã, în august 1934, Eliade face o cãlãtorie la Berlin5, prilej de a cunoaºte de visurealitatea regimului instaurat de Hitler; cum am vãzut, vizita în Germania nu i-�a schimbat ideile în privinþa regimului politic hitlerist, aºa cum s�a întâmplat,se pare, în cazul lui Cioran6. De asemenea, este de spus cã adversitatea faþã deideile comunismului bolºevic nu-l împiedicã sã denunþe, într�un articol publicatîn noiembrie 1934, tratamentul barbar la care erau supuºi prizonierii politici co-muniºti de la Doftana.În Vremea, numãrul din 5 mai 1935, Mircea Eliade face o amplã analizã „pro-blemei evreieºti“ din România interbelicã. Articolul este cu totul trecut sub tã-cere de cei care scriu despre „antisemitismul“ lui Eliade. Câteva citate vor arãtade ce. Dupã Mircea Eliade, „problema evreiascã“ este generatã de întâlnirea din-tre sensibilitatea exacerbatã a populaþiei evreieºti ºi complexul de inferioritate alstatului român, aflat, dupã Unirea de la 1918, în „crizã de creºtere“. Caracte-rizând sensibilitatea evreiascã, Eliade rãspunde într�un fel, anticipând pestetimp, reproºurilor de insensibilitate pe care i le adresa în secret Mihail Sebastianîn Jurnalul care va fi publicat mai târziu ºi care va fi citit uneori ca un adevãratact de acuzare la adresa sa. „Fiecare cunoaºte din propria experienþã cât de sen-sibili sunt evreii adevãraþi, cât de orgolioºi, de intransigenþi ...ªtiþi cât e de greusã fii obiectiv faþã de un evreu inteligent. Omul suferã la orice aluzie, la oricebãnuialã; i se pare mereu cã se aflã în faþa unui antisemit ºi se aratã întotdeaunapregãtit pentru o nouã persecuþie...Nu înþeleg însã de ce trebuie sã ne grãbim sãavem ºi noi complexele noastre de inferioritate... România politicã e o þarã slabãºi slãbitã. România adevãratã, istoricã, n�are nimic de-a face cu aceste slã-biciuni“7, scrie Mircea Eliade. Articolul conþine o chemare la toleranþã, refuzândpolitica activã de discriminare propusã în epocã de miºcãrile extremiste ºi, în ul-timã instanþã, respingând „românismul“ ca ideologie politicã. „Toleranþa noastrã„proverbialã“ este o tãrie, nu o slãbiciune ...Cine vrea sã se asimileze e binevenit. Cine nu, e liber sã�ºi pãstreze nevoile ºi neamul. Nu înþeleg de ce þipãm:primejdie! Unde este primejdia? ...Noi nu avem nevoie de intransigenþã ºi into-leranþã, vicii strãine structurii noastre. «Românismul» n�are nici un rost creatorîn politicã. El existã în istorie, ºi asta e de ajuns“8.*

Acelaºi autor publicã, însã, doar câþiva ani mai târziu, texte care proclamã„biruinþa miºcãrii legionare“ (lucrurile sunt, însã, neclare în aceastã privinþã9),

2 ELIADE ÎN ALB ªI NEGRU 79

————————5 Florin Þurcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Bucureºti, Editura Humanitas, 2003, p. 294-295.6 Emil Cioran, „Impresii din München. Hitler în conºtiinþa germanã“, în Vremea, 15 iulie 1935.7 Mircea Eliade, „Românismul ºi complexele de inferioritate“, în Vremea, 5 mai 1935.8 Ibidem.9 Într-un interviu acordat lui Dorin Tudoran pentru postul de radio „Vocea Americii“, transmis la 15septembrie 1988, la care se referã Mircea Handoca în introducerea sa la antologia publicatã în revista Vatra,iunie�iulie 2000, Mac Linscott Ricketts, cunoscut cercetãtor american al operei lui Mircea Eliade, relateazã:„Eliade mi�a spus foarte rãspicat cã nu el a scris acest articol. Fusese într�adevãr invitat sã scrie un astfel detext pe tema în cauzã, dar a refuzat s�o facã. La câtva timp dupã refuzul sãu, a fost surprins sã vadã apãrândun text cu acest titlu sub semnãtura sa. Cum directorul publicaþiei respective îi era prieten, Eliade nu a protestatîn mod public…“ (Vatra, nr. 351352, iunie�iulie 2000, pag. 28). Improbabil, însã nu imposibil episod, avândîn vedere moralitatea bine cunoscutã a presei româneºti din toate timpurile. Directorii Bunei Vestiri erau, înacea epocã, Dragoº Protopopescu ºi Toma Vlãdescu; „prietenul“ în chestiune, însã, ar putea fi, mai degrabã,Mihail Polihroniade, în calitatea sa de prim�redactor al publicaþiei. Trebuie, totuºi, sã arãtãm cã textuldin Buna Vestire conþine idei exprimate de Eliade ºi în alte articole publicate în epocã.

pagini fãrã echivoc în favoarea „Gãrzii de Fier“10 ºi cu unele accente împotrivaevreilor11 ºi, dezicere de propriile idei amintite, se pare nu numai cã va adera lamiºcarea legionarã12, dar va activa chiar, susþin unii, ca propagandist electoral„într�o regiune situatã în apropierea Bucureºtiului ºi la Cãlãraºi“13, cu prilejulalegerilor din 1937, când Garda de Fier obþinea aproximativ 15% din voturi.Acelaºi Eliade va fi ulterior arestat ca apropiat al Miºcãrii ºi, dupã 1944, denun-þat insistent ca „fascist“, scrierile sale fiind, evident, interzise14, pentru ca, dupã1990, acelaºi autor sã fie învinuit, în diverse publicaþii, de „colaboraþionism“ curegimul lui Nicolae Ceauºescu, ca ºi, de altfel, prietenul sãu, C. Noica.

80 ION GOIAN 3

————————10 E drept, menþinând distincþia între presupusa misiune spiritualã a miºcãrii româneºti, înþeleasã ca miº-care creºtinã, ºi nazism sau fascism, întemeiate pe concepte pur laice (v. Mircea Eliade, „Comentarii la un jurã-mânt“, în Vremea, 21 februarie 1937).11 Acestea din urmã sunt recenzate cu spirit analitic de Florin Þurcanu în capitolul „Angajamentul“ dinlucrarea citatã. O stare de spirit antievreiascã exista, de altfel, larvar în întreaga societate româneascã, motivatãºi de aprehensiunea ofensivei ideologice ºi politice a Rusiei sovietice (vãzutã ca un regim dominat de evrei ºiexprimând interesele acestora), care venea, pentru români, în continuarea mai vechilor atitudini faþã de im-perialismul rusesc, orice formã politicã ar fi avut acesta. (Cu privire la sursele ºi manifestãrile acestui antise-mitism interbelic, observaþii judicioase se gãsesc în cartea lui Francisco Veiga, Istoria Gãrzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultranaþionalismului, Bucureºti, Humanitas, în special p. 316-317). Florin Þurcanu recunoaºte,însã, cã „sentimentele sale (ale lui Eliade, n.m. – I.G.) în privinþa evreilor au jucat un rol mult mai puþin im-portant în apropierea de Garda de Fier decât ura sa faþã de clasa politicã româneascã ºi decât viziunea uneiviitoare revoluþii spirituale“ (Florin Þurcanu, op. cit., p. 346). De altfel, în aceaºi perioadã în care scriitorulafirma, mai ales în conversaþii private (dacã e sã credem relatarea, cel puþin indelicatã ºi, de altfel, cam sus-pectã prin acceptarea seninã a comunismului de cãtre Eliade, pe care o face P. Comarnescu lui Sebastian (v.M. Sebastian, Jurnal. 1935�1944, Humanitas, 1996, p. 231�232) pronunþate sentimente antisemite, în scriselo-gia figura cãrturarului Moses Gaster (ºi unde?, în publicaþia antisemitã Vremea: v. M. Eliade, „DoctorulGaster“, în Vremea, 21 iunie 1936 ºi necrologul „Moartea Doctorului Gaster“, în Revista Fundaþiilor Regale,nr. 5, 1939), dar ºi „voinþa, patosul, intoleranþa sãlbaticã a unei elite care îºi asimilase perfect mesajul luiMoise…“, subliniind cã „geniul ºi lacrimile unei elite au dus la monoteismul absolut, la profetism, la mesia-nism“ (M. Eliade, „Între Elephantine ºi Ierusalim“, în Revista Fundaþiilor Regale, nr. 11, 1937); autorul situeazã,în acest mod, spiritualismul creºtin legionar ºi „revoluþia creºtinã“ care trebuia în concepþia sa sã se bizuie peo elitã capabilã de sacrificiu, pe o „aristocraþie a spiritului“ în continuarea profetismului iudaic. Paradoxal,s�ar spune, pentru un presupus fanatic antisemit.12 Acest subiect este unul dintre cele mai dezbãtute de biografii lui Eliade. Dupã Florin Þurcanu, Eliadear fi aderat, atras de Polihroniade, la Legiune la începutul anului 1937, fãcând parte din „familia legionarã“ nu-mitã „Luminiþa“, condusã de Radu Gyr (V. ºi Florin Þurcanu, op. cit., p. 339). Cu toate acestea, în legãturã cuadeziunea formalã a lui Eliade lucrurile nu sunt cu totul clare, deºi adeziunea sa sufleteascã la Legiune este in-discutabilã ºi recunoscutã fãrã echivoc de Eliade însuºi. Dincolo, însã, de voinþa unuia sau altuia de a�l legape Eliade de miºcarea legionarã, din motive diverse, un lucru pare evident la o analiza a psihologieipersonajului: o posibilã, chiar probabilã, adeziune ar fi avut motivaþii mai degrabã personale decât politice:relaþiile cu prie-tenii ºi cu profesorul ºi mentorul sãu, Nae Ionescu, teama de a fi izolat de generaþia sa, utopiaunei „revoluþii spirituale“ pe care Legiunea ar fi fost chematã sã o înfãptuiascã (aºa cum Noica, la rândul sãu,va adera, cu un gest de Don Quijote, în momentul asasinãrii lui Codreanu; v. ºi scrisoarea sa cãtre P.Comarnescu din 28 de-cembrie 1938 ºi, în legãturã cu întregul context istoric, cap. 4, „Aderarea“ al cãrþii luiSorin Lavric Noica ºi miºcarea legionarã, Editura Humanitas, 2007, în special p. 158 sq.). În rest, narcisismulevident în toate scrie-rile din acea perioadã i�ar fi interzis, oricum, scriitorului sã se integreze în atmosferadepersonalizantã ºi cvasimilitarã care domina atunci miºcarea (a se vedea ºi reacþiile sale la evenimenteprecum atentatul împotriva lui Stelescu). De aceea, evocarea, în unele publicaþii, a unui Eliade legionar sauchiar fascist (a se citi: fanatic, antisemit, vânând cu pistolul în mânã oameni fãrã vinã sau participând la defilãrisumbre în cãmaºã verde cu diagonalã) este, totuºi, un fals, oricâte carnete de membru al Gãrzii de Fier ar fiavut acesta.13 Florin Þurcanu, op. cit., p. 358.14 Prima interdicþie oficialã, e drept, privind doar biblotecile ºcolare, în care, conform ordinului Mi-nisterul Instrucþiunii Publice, nu poate figura romanul Întoarcerea din rai, dateazã, însã, din 1934. În 1948,mai multe lucrãri de Mircea Eliade vor figura în lista Publicaþiilor interzise. (v. ºi Mircea Handoca, „Cuvântînainte“, în vol. Mircea Eliade, Textele „legionare“ ºi despre „românism“, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2001,p. 8). Trebuie spus, însã, cã acest regim de cenzurã se aplica sub ocupaþie sovieticã ºi în conformitate cu de-ciziile Comisiei Aliate ºi nu privea doar România, ci toate þãrile învinse în rãzboi. În anii ’60, deja, cãrþile luiEliade reintrau în circuitul cultural, chiar dacã tipãrirea (sau retipãrirea) unor texte literare ºi, ulterior, teoretice

Sunt aceste volute ale destinului lui Eliade o farsã a istoriei, tributul plãtit faptuluide a se fi nãscut într�un secol al extremelor ºi al extremismelor de tot felul, sau,dimpotrivã, rezultatul neînþelegerii de cãtre acesta a „comandamentelor istoriei“ tim-pului sãu? Evident, dezbaterea aceasta va continua multã vreme, alimentatã nu atâtde insuficienþa materialului documentar, cât de ireductibilitatea poziþiilor partizane,pentru care atitudinea lui Eliade este nu un obiect al cunoaºterii (caz în care importãadevãrul istoric ºi aflarea acestuia presupune cercetarea contextului ºi judecareanuanþelor), ci o mizã într�un complicat joc al captãrii opiniei publice ºi alhegemoniei culturale (în care aparenþele ºi argumentele în favoarea unei tezedinainte stabilite sunt, fãrã discuþie, mai importante decât adevãrul).Într-o lume normalã, acest accident al biografiei unui mare savant, adeziuneatrecãtoare la o miºcare extremistã, ar trebui sã fie discutat de istorici ºi lãmuritcu documentele în faþã ºi nu fãrã o consultare a raþiunilor psihologice care auputut duce la un asemenea gest. În deceniul al ºaptelea, Sartre saluta entuziastRevoluþia culturalã a lui Mao, aplaudat de Philippe Sollers, Michel Foucault,Alain Finkielkraut, Bernard�Henri Lévy, André Glucksmann15 (unii dintreaceºtia proaspãt reconvertiþi de la un stalinism la fel de intransigent, caracteristicdeceniului anterior al culturii franceze). Câþiva dintre cei amintiþi sunt astãzi lafel de fervenþi „anticomuniºti“ pe cât erau de „maoiºti“ acum câteva decenii ºideþin chiar (B.H. L., À.G.) un fel de poziþie cvasioficialã a moralizãrii societãþiifranceze, fãrã sã se aplice, în cazul lor, metoda „dosarului“.*

Nu este obiectul acestor rânduri de a pleda pentru „absolvirea“ lui MirceaEliade de vina moralã de a fi crezut o vreme într�o soluþie politicã extremistã16ºi care avea sã facã mult rãu societãþii româneºti. S�au publicat alte cãrþi, pro ºicontra, cu aceastã temã. Rolul istoricului nu este acela de a fi un fel de procurorex cathedra, cu atât mai mult cu cât el îºi exercitã magistratura într-o lume încare victimele sale nu se mai pot apãra de învinuire; însã istoricul nu este chematnici sã ia locul avocatului, care lasã adevãrul pe planul secund pentru a�ºi apãraclientul prin manopere nu întotdeauna oneste. În fond, singurul fel de avocaturã


————————15 Cu privire la aceºtia, se poate consulta cartea lui Christophe Bourseillier, Les maoïstes. La folle historedes Gardes Rouges français, Plon, 1996. Deasemenea, Élisabeth Lévy, Les maîtres censeurs. Pour en finiravec la pensée unique, Éditions Jean Claude Lattés, 2002, în care gãsim o amplã panoramã a fenome-nului politically correct în Franþa ºi alte numeroase exemple de „întoarcere pe dos a vestei“, cum zic francezii,de la extremismele de stânga la sprijinirea necondiþionatã a noului conservatorism. Cu privire la fenomenul in-toleranþei intelectualilor de stânga din Franþa (de altfel, în Franþa expresia intelectual de stânga era, pânã decurând, mai degrabã un pleonasm), v. ºi Jean Sévillia, Le terrorisme intellectuel de 1945 à nos jours apãrut laeditura Perrin în 2004 (traducerea în limba românã de Ileana Cantuniari cu titlul Terorismul intelectual din1945 pânã în prezent, Bucureºti, Humanitas, 2007 e câteodatã amuzantã din pricina eufemismelor). De altfel,nu numai în Franþa, þarã a pasiunilor ideologice, este salutatã „Revoluþia Culturalã“ a lui Mao. Scriitorul italianAlberto Moravia, chiar adversara tuturor totalitarismelor Hannah Arendt (v. „Prefaþa“ la Originile totalitaris-mului), sunt alte exemple la îndemânã.16 Judecând „cazul Eliade“, puþini comentatori ai acestuia þin seama de faptul cã „angajamentul“ scriito-rului se situeazã, în mod esenþial, între anii 1937-1939. Dupã moartea lui Codreanu ºi eliberarea din lagãrul dela Ciuc, treptat Eliade se detaºeazã, ideologic ºi afectiv, de miºcarea care se apropia tot mai mult, sub condu-cerea ambiþiosului Sima, de totalitarismul nazist, pierzând acele accente idealiste care puteau sã atragã ade-ziunea unor oameni de culturã ca Eliade sau Noica. Cazul lui Noica ar putea sã parã a contrazice aceastã dinurmã afirmaþie. Totuºi, dacã e adevãrat cã adeziunea explicitã a lui Noica dateazã din epoca legionarismuluisimist, s�au arãtat, recent, într�o lucrare consacratã acestui subiect, probabilele resorturi psihologice intimecare l�au condus pe Noica spre aceastã poziþie (v. Sorin Lavric, Noica ºi miºcarea legionarã; v. supra, nota

admis în lumea culturii este acela, metaforic vorbind, adoptat de Hyperides caresmulge vãlul care acoperã trupul clientei sale, frumoasa curtezanã Phryne, prie-tena lui Pericle ºi modelul lui Praxiteles pentru chipul Afroditei, învinuitã deasebeia (termen juridic grec care s�ar traduce prin impietate, lipsã de respectpentru zei), pentru ca fiecare sã judece el însuºi.Dacã, aºadar, nu cred cã Eliade are nevoie de un procuror sau de un avocat,pentru cã o lecturã onestã a lucrãrilor sale rãspunde celor mai multe învinuiricare i s�ar putea aduce de unii ºi de alþii, cred, totuºi cã metoda cu care unii „cri-tici“ citesc cãrþile sale este una discutabilã.Eliade a fost transformat, poate ºi datoritã unor accidente ale istoriei con-temporane, mai cu seamã în anii ’60�’80 ai secolului trecut, într�un fel de per-sonaj�simbol al culturii exilului, un fel de a cincea esenþã a spiritualitãþii româ-neºti, ºi apreciat sau atacat din aceastã perspectivã oarecum eroizantã. Dupã operioadã în care simplul fapt de a avea în bibliotecã o scriere de Eliade constituiaun delict, odatã cu eliberarea culturii române de sub influenþa modelului sovieticsunt revalorizate o serie de personalitãþi culturale interbelice, printre care ºi auto-rul nuvelei La þigãnci (ºi, ce-i drept, mai mult pe latura aceasta, a literaturii fan-tastice; studiile de istorie a religiei vor apãrea în editurile româneºti abia pesteun deceniu). Dupã ce, în perioada interbelicã, fusese privit ca un modernist ºi„indianizant“, Eliade devine, astfel, în anii ’60, o figurã esenþialã a unei con-traculturi care concureazã cultura „oficialã“ a epocii (mai mult sau mai puþin,este ºi cazul lui Noica sau al lui Cioran) ºi opera sa va avea, implicit, o dimen-siune politicã17, indiferent dacã aceasta a fost sau nu intenþia autorului. Cu puþi-ne excepþii, scrierile sale au fost citite ca ºi cum Eliade ar fi fost un fel de expo-nent al unei culturi alternative, fãrã a se face efortul de a�i situa opera în con-textul în care, totuºi, aceasta a fost gânditã.Din nefericire, Eliade va rãmâne de atunci închis în cercul de cretã al acestei„culturi alternative“, chiar ºi dupã cãderea regimului. Adversar al ideologiei co-muniste, dar nu în felul „anticomunismului“ de tip Popper�Soros, a cãrui expre-sie în România erau „elitele intelectuale“18 de la G.D.S. ºi publicaþia 22 (un felde Pravda a „corectitudinii politice“ de stil dâmboviþean), care se instalau atunciîntr�un fel de poziþie hegemonicã în societatea româneascã post�Ceauºescu,Eliade rãmâne la fel de incomod ºi pentru noii ideologi ai vremii ºi va fi repedeatacat (ca ºi Noica, al cãrui „caz“ este foarte asemãnãtor) de aceºtia. ªi, deoarece

82 ION GOIAN 5

————————17 O demonstreazã ºi anecdotica care însoþeºte publicarea scrierilor sale în România anilor ’70 ºi ’80. Suntfaimoase unele scene care o au în prim�plan de Suzana Gâdea, dar nu mai puþin semnificative sunt episoadeleîn care la comitetele de partid se fãceau liste de prioritãþi pentru cumpãrarea volumelor din Istoria credinþelorºi ideilor religioase care se traducea atunci în limba românã.18 Cu privire la aceste aºa�zise „elite intelectuale“, Cristian Bãdiliþã publica în Ziua, nr. din 10septembrie 2007, un pamflet, intitulat „Insuportabila nesimþire a «elitei»“, caustic în expresie, însã foarte exactca diag-nostic: „Nu veþi gãsi între ei nici un specimen cu o competenþã specificã: nici un medic adevãrat, niciun istoric adevãrat, nici un teolog adevãrat, nici un filosof adevãrat, nici un profesor adevãrat, nici un omadevãrat; numai …intelectuali ºi jurnaliºti cu normã triplã. Datoritã lor putem pricepe ºi noi, iatã, pe viu, ceeste un intelectual: un ins fãrã o competenþã precisã, care însã trebuie sã�ºi câºtige pâinea dându�ºi cu pãrereadespre felurite ches-tiuni „sociale“, de la importantul þârâit al greierilor din Phaidros ºi pânã la destinultriumphalic al B[isericii] O[rtodoxe] R[omâne]…Tactica acestui adevãrat pluton de seducþie cinicã e simplã:deºi au puterea, TOATÃ puterea, deºi au pe mânã grãmezi de bani publici, milioane de euro, deºi potîntreprinde absolut tot ce doresc, ei par a fi mereu în opoziþie (…) nefãcând altceva „constructiv“ decât sãmâzgãleascã articolaºe la gazetã, sã�ºi inventeze duºmani de acum patruzeci de ani ºi, last, but not

cultura de tip Popper�Soros a noilor pretendenþi la hegemonie culturalã este, înesenþã, internaþionalistã ºi extrem de „politic corectã“, Eliade (ca ºi ceilalþi expo-nenþi ai culturii româneºti care aveau deja dimensiunea clasicitãþii19) trebuiaatacat în primul rând ca exponent al unui naþionalism anacronic, de tip interbelic(ceea ce autorul Istoriei credinþelor ºi ideilor religioase nu este, în fond, ºi nu afost niciodatã, chiar dacã episodul legionar ar pãrea sã sugereze acest lucru).De fapt, concluzia care se impune, dacã cercetãm faptele fãrã parþialitate, esteaceea cã evocarea insistentã, în ultimii ani, a episodului legionar are funcþia evi-dentã de a determina lectura în paradigma naþionalist�legionarã (sau chiar na-þional�socialistã20) nu numai a biografiei, dar ºi a operei lui Eliade, dupã mo-delul pus în circulaþie de D. Dubuisson21 (care, la rândul lui, reia, deloc original,metoda care i s�a aplicat lui Heidegger22 ºi lui Gadamer23, între alþii).


————————19 Când se va scrie, obiectiv, istoria culturalã a anilor ’90 în România se va vedea, probabil, în ce mãsurãaceste atacuri, la care se adaugã încercãrile repetate de demolare a lui Eminescu, G. Cãlinescu, M. Sadoveanu,T. Arghezi, Nichita Stãnescu º.a., sunt expresia unei „corectitudini politice“ în stil românesc ºi în ce mãsurãsunt induse de interese politice, locale sau mai generale, transcendente în raport cu sfera culturii.20 Acest joc al asimilãrii prin translaþie a naþionalismelor cu nazismul este o modalitate subtilã demanipulare care ajunge sã concilieze ireconciliabilele. Astfel, prin anii ’90, noii popperieni de inspiraþiesorosianã vorbeau ºi de „naþional�comunism“.21 Daniel Dubuisson, Mythologies du XXème siècle (Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade), PressesUniversitaires de Lille, 1993 (cf. ºi traducerea în limba românã, publicatã de editura Polirom).22 „Cazul“ lui Heidegger este prea bine cunoscut ºi literatura în jurul relaþiei sale cu regimul nazist esteprea amplã pentru a fi trecutã în revistã aici. A se vedea, pentru un rezumat bine documentat asupra scrierilorpolitice ale filosofului german, inclusiv polemicile îndreptate împotriva acestuia, Jean-MichelPalmier, „Heidegger et le national-socialisme“, în Cahiers de l’Herne, numãrul consacrat lui Heidegger,Éditions de l’Herne, 1983, dar ºi Jean�Michel Palmier, Les écrits politiques de Heidegger, Éditions del’Herne, 1968, precum ºi François Fédier, Heidegger. Anatomie d’un scandale, (citat aici dupã traducerea înlimba italianã Heidegger e la politica. Anatomia di un scandalo, EGEA, f.a.) sau Sivio Vietta, Heidegger,critique du national�socialisme et de la technique, traduit de l’allemand par Jan Ollivier, Pardès, Puisseaux,coll. „Revolution conservatrice“, 1993. Majoritatea discuþiilor pe aceastã temã au apãrut în publicaþii de limbafrancezã (Franþa a deþinut multã vreme un fel de rol conducãtor în ce priveºte varianta europeanãa „corectitudinii politice“), fiind apoi preluate ºi de literatura anglo�saxonã, în special de peste Ocean ºi înspecial din zona „noii stângi“ ºi a urmaºilor acesteia. În limba românã este de semnalat o publicaþie mairecentã: Sorin Borza,Heidegger ºi Istoria. A seduce ºi a soma, Editura Dacia, 2003; cu privire la tema amintitã,v. în special p. 37�66. O amplã polemicã, cu ecouri care nu s-au stins cu totul nici în prezent, a declanºat cartealui Victor Farias, Heidegger et le nazisme, Éditions Verdier, Paris, 1987 (inspirat, probabil, ºi de Jargonulautenticitãþii al lui Th.W.Adorno). Dupã apariþia scrierii lui Farias, asupra chestiunii va reveni Pierre Bourdieucu L’ontologie politique de Heidegger (1988). O carte oarecum asemãnãtoare a publicat Domenico Losurdo:Heidegger and the Ideology of War, Amherst, New York, Humanity Books, 2001; de fapt, cartea este otraducere a unei scrieri publicate în limba italianã, apãrutã la Torino în 1991 cu titlul La comunità, la morte,l’Occidente: Heidegger e l’ideologia della guerra. Daniel Dubuisson, la a cãrui carte intitulatã Mitologii alesecolului XX mã voi referi ºi în continuare, aplicã scrierilor lui Eliade metoda pe care aº numi�o a „bãnuieliiireflexive“, metodã preluatã de Farias, s�ar putea presupune, din polemicile pseudofilosofice de genulMaterialism ºi empiriocriticism a lui Lenin.23 În „cazul“ (cum se vede, limbajul simili�juridic nu e cu totul întâmplãtor) lui Gadamer, s�a încercatextinderea „metodei Farias“ pentru a�l lega pe acesta de naþional�socialism. Deoarece Gadamer nu a fostmembru al NSDAP, ca Heidegger, ºi s�a þinut, în general, departe de politicã în epoca nazistã, reproºurile aufost mai ambigui. Un interviu al lui Dörte von Westernhagen cu Gadamer, având titlul „The Real Nazis HadNo Interest At All In Us“, republicat în volumul Richard E. Palmer (ed.), Gadamer in Conversation.Reflections and Commentary, New Haven and London, Yale University Press, 2001, reia cam toate temele careau fost utilizate împotriva lui Gadamer. Alte scrieri pe aceastã temã: Teresa Orozco, Platonische Gewalt:Gadamers politische Hermeneutik der NS Zeit, Argument, Hamburg, 1995; id., „The Art of Allusion: HansGeorg Gadamer’s Philosophical Interventions Under National Socialism“, în Radical Philosophy, 78 (1996);Robin May Schott, „Gender, Nazism and Hermeneutics“, în The Philosophy of Hans Georg Gadamer, editedby Lewis Hahn, Chicago and LaSalle, Illinois, Open Court, 1997, Richard Wolin, „Unthruth and Method“, înThe New Republic, 4, 432 (15 mai 2000); Robert Sullivan, Political Hermeneutics: The Early Thinking ofHans Georg Gadamer, University Park, Pennsylvania State University Press, 1980. Se poate reþine acest titlu,expresie a unui complex freudian al detractorului cu metodã: The Art of Allusion.

LEGIONARISMUL LUI MIRCEA ELIADELORENA PÃVÃLAN STUPARU

„Aura“ informaþieiªtim deja din mai multe surse cã Mircea Eliade a fost adept al Miºcãrii Le-gionare ºi, în plus, cã în 1937 a fost ales deputat pe listele partidului „Totul pen-tru þarã“, expresia politicã a fenomenului „Miºcãrii legionare“, care începe în1927. Atunci, pe 24 iunie (când creºtinii sãrbãtoresc naºterea Sfântului Ioan Bo-tezãtorul ºi cred, în prelungirea unei imemoriale tradiþii „cosmice“, cã „se des-chid cerurile“), Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moþa ºi Radu Mironovici fon-deazã LegiuneaArhanghelului Mihail ºi se desprind deA. C. Cuza1, care în 1923crease Liga Apãrãrii Naþionale Creºtine, ce avea sã fuzioneze cu Partidul Naþio-nal-Agrar, formând Partidul Naþional-Creºtin. Evenimentul pare greu de semni-ficaþii pentru Mircea Eliade, care îºi alege o zi de 24 iunie ca datã pentru înce-putul acþiunii romanului Noaptea de Sânziene, în care, pe scurt, ni se aratã peaceeaºi perioadã a aventurii legionare româneºti, cum „modul de a fi religios înlume“ se camufleazã în incidente de ordin biografic ºi în calamitãþi istorice; esteo descoperire pe calea experienþei autorului însuºi, „solidar atât cu religiozitatea

————————1 Apud Taina Jertfei. Dosar istoric Moþa-Marin, Alcãtuit, prefaþat ºi adnotat de Rãzvan Codrescu, Sibiu,Editura Puncte Cardinale, 2002, p. 43.În cadrul acestei noi formaþiuni politice, Radu Mironovici era „ºef al Gãrzii de la Icoanã“ (aceea a Arhan-ghelului Mihail care, mãrturiseºte Corneliu Zelea Codreanu în „Pentru legionari“, îºi dovedise puterea ocro-titoare ºi în închisoarea Vãcãreºti; sprijinirea pe puterea unei icoane este un argument destul de solid pentruconsiderarea Legiunii Arhanghelului Mihail, aºa cum a fãcut-o Mircea Eliade, mai curând drept o sectã mis-ticã, decât o grupare politicã). În momentul în care C.Z. Codreanu îºi ia rãmas bun împreunã cu camarazii dela naºul sãu de botez, acesta le rãspunde: „Dragii mei, vã dezleg de jurãmintele pe care le-aþi depus ºi vã sfãtu-iesc ca, mergând în viaþã, de acum înainte singuri, sã nu cumva sã faceþi greºeli. Pentru cã, mai ales în politicã,greºelile se plãtesc scump“ — Pentru legionari, apud Rãzvan Codrescu, op. cit. Dupã acest citat, autorul stu-diului introductiv (R. C.) la „Dosarul istoric Moþa-Marin“ se întreabã ºi îºi rãspunde: „Retrospectiv, cuvintelelui Cuza, cu tot aparentul lor formalism, nu sunã deloc ca lipsite de noimã... Ciudã cobitoare? Premoniþie?Avertisment? La cât de scump au plãtit, s-ar zice cã legionarii au fãcut greºeli ori foarte multe, ori foartemari...“. Greºeli legionare, chiar dacã nu personale (sã ne amintim de fascinaþia filosoficã a personajelor ªtefanViziru ºi Petre Biriº din „Noaptea de Sânziene“ în faþa pedepsei pentru o culpã ce nu le aparþine, dar a cãreiispãºire îl apropie pe subiect de condiþia sfinþilor) plãteºte încã în posteritate ºi Mircea Eliade, chiar dacã ascãpat cu viaþã dupã ce a fost închis în Lagãrul de la Miercurea Ciuc, în timpul terorii carliste ºi chiar dacã nua trãit pe propria-i piele „teroarea istoriei“ adusã de regimul comunist. Despre Mircea Eliade se mai spune cã,asemenea personajelor sale, se ascunde în spatele poveºtii, pânã când scapã de primejdie, notoriu, în acest sens,fiind Zaharia Fãrîmã. El este suspect deopotrivã ºi pentru duºmanii legionarilor, ºi pentru legionari (nu a murit,s-a salvat mereu, ºi Nae Ionescu putea sã o facã, a fost oportunist etc.). Vezi „Tragedia legionarã“.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 84–91, Bucureºti, 2008.

popularã din Europa rãsãriteanã, cât ºi cu experienþa religioasã de tip oriental sauarhaic“ — cum avea sã-ºi decripteze Mircea Eliade mai târziu, înMemorii, apa-renta înclinaþie spre „extravaganþã ºi paradox“2.De aceea, apartenenþa lui Mircea Eliade la Miºcarea Legionarã nu este unaobiºnuitã, din perspectiva omului politic, ºi nici mãcar din aceea a omului deculturã a cãrui frãmântatã conºtiinþã civicã nu îl lasã sã doarmã. Opþiunea filoso-fului religiilor este de ordin metafizic, cum bine sugera Daniel Dubuisson ale-gând pentru articolul sãu despre „ezoterismul fascizant“ eliadian ºi un motto dinJoseph de Maistre (alãturi de celelalte douã, din Goethe ºi Eliade însuºi):„J’entends dire que les philosophes allemands ont inventé le mot de métapolitique,pour être à celui de politique ce que le mot métaphysique est à celui de physique.Il semble que cette nouvelle expression est fort bien inventée pour exprimer lamétaphysique de la politique“3. Dar Joseph de Maistre, o ºtim cel puþin de laEmil Cioran, era „reacþionar“. Prin urmare, acest motto poate vrea sã spunã cãopþiunea politicã interbelicã a lui Mircea Eliade nu poate fi explicatã decât por-nind de la sistemul sãu metafizic „reacþionar“. Nimic fals ºi chinuit în aceastãpresupoziþie. Într-adevãr, Mircea Eliade a acordat multã atenþie „temei platoni-ciene a dublului sens (literal/secret; vizibil/invizibil) ºi a dublului nivel al reali-tãþii (mundan/transcendent)“, „îºi concepe propria operã de istoric al religiilor înmaniera unei cãutãri iniþiatice“4, atitudine interpretativã la care îl invitã ºi pecititor, ºi „celebreazã viaþa, valorile, universurile religioase, modelul de ordinspiritual al faptului“5. Dar argumentele aduse de Daniel Dubuisson pornind dela aceste direcþii nu îndreptãþesc concluzia potrivit cãreia „concepþia eliadianã areligiei, sau a religiosului, nu este altceva decât o vastã ºi artificialã construcþieinspiratã de o atitudine ºi de teme aparþinând tradiþiei esoterice contemporane ºiîn special curentelor care la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi la începutul seco-lului XX, s-au întâlnit (ºi uneori au fuzionat) cu acelea care au alimentat regimu-rile fasciste nãscute în anii treizeci (elitism, antimodernism, antisemitism, natu-ralism mistic etc.)“6.Dimpotrivã, pentru a da un singur exemplu, în privinþa „cãutãrii iniþiatice“permanente pe care Dubuisson o asociazã „ezoterismului fascizant“ ºi „neopã-gânismului“ anticreºtin, pot fi aduse la fel de multe argumente care pledeazãpentru legãtura acesteia cu tema evanghelicã a „omului nou“. Pe scurt, nu este

2 LEGIONARISMUL LUI MIRCEA ELIADE 85

————————2 Mircea Eliade, Memorii 1907-1960, Ediþia a II-a revãzutã ºi indice de Mircea Handoca, Bucureºti,Humanitas, 1997, p. 259. Aceasta nu este singura aluzie legionarã a scriitorului. Se pare cã nuvelele „Un ommare“ ºi „Nouãsprezece trandafiri“ fac trimitere la personalitatea neînþeleasã a lui Corneliu Zelea Codreanu ºi,respectiv, la cele 19 cãpetenii legionare ucise la Râmnicu Sãrat pe 21-22 septembrie 1939, dupã ce la Tâncã-beºti fusese ucis Corneliu Zelea Codreanu ºi pe frontul din Spania muriserã ca martiri Ion Moþa ºi Vasile Marin.Conform acestei interpretãri, al douãzecelea „trandafir“ ar fi trebuit sã fie autorul însuºi, care de fapt supra-vieþuieºte refugiindu-se în propriul scenariu dramatico-ºamanic-yoghin. El este ºi nu este aici, în acelaºi timp.3 „Vreau sã spun cã filosofii germani au inventat cuvântul metapoliticã, ca sã fie pentru politicã ce estecuvântul metafizicã pentru fizicã. Pentru a exprima metafizica politicului, inventarea acestei noi expresii mi separe foarte bunã“ — Joseph de Maistre, apud Daniel Dubuisson, L’ésotérisme fascisant de Mircea Eliade,Actes de la recherche en sciences sociales, Dir. Pierre Bourdieu, Édition du Seuil, 1995.4 Daniel Dubuisson, op. cit., p. 43.5 Ibidem, p. 45.6 Ibidem, p. 47.

nimic „esoteric“, de ordinul „exaltãrii vieþii“ ºi „fanatismului morþii“ în aceastãparte a concepþiei lui Mircea Eliade, care, pe baza unei alte orientãri umaniste7,cu adevãrat modernã, optimistã ºi fãrã devieri tracologice, poate fi rezumatãastfel: orice viaþã omeneascã este dificilã ca o iniþiere ºi scurtã ca o epifanie, darpe parcursul ei, natura, istoria ºi cultura ne aratã suficient cât sã putem crede cãºi moartea are un sens, ºi anume acela al reînvierii. Credinþa în „viaþa iniþiaticã“ºi „sensul morþii“ (nu neapãrat în contradicþie cu „sensul vieþii“ ºi „moartea ini-þiaticã“) face parte din structura restauraþiei spirituale creºtine ºi, implicit, dincredo-ul legionarilor români.Ne putem face o imagine, în acest sens (în prelungirea altor binecunoscutedocumente scrise, mãrturii rostite poetic sau cântate), ºi prin intermediul artico-lului lui Mircea Eliade intitulat „Ion Moþa ºi Vasile Marin“ apãrut în Vremea(anul X, nr. 472, 24 ianuarie 1937) dupã moartea celor ce au fost numiþi „cru-ciaþii români“, voluntari în rãzboiul civil din Spania. Despre Ion Moþa, cel carea considerat drept datoria vieþii lui sã lupte contra celor ce „trãgeau cu mitralieraîn obrazul lui Hristos“8, Mircea Eliade scrie în termeni de „intransigenþã, dem-nitate ºi bãrbãþie“, de împãrtãºire a aceluiaºi crez cu C.Z. Codreanu care credeacã „misiunea generaþiei tinere este sã împace România cu Dumnezeu“, avânddrept ideal „România puternicã, cinstitã ºi creatoare, pentru care era gata sã sejertfeascã încã din cea dintâi zi a luptei sale, (...) înainte de toate, o Româniecreºtinã“9. Putem spune, astfel, cã ºi Ionel Moþa, doctor în ºtiinþe juridice laGrenoble cu teza „La sécurité juridique dans la Société des Nations“ (desprecare mult timp am crezut cã a fost unul din elementele huliganice ºi marginaleale societãþii, având pe deasupra ºi neinspiraþia de a tipãri o carte cu stupidul titluCranii de lemn), fãcea parte din acea elitã interbelicã de dreapta care dorea cunaivitate10 restaurarea pe principii creºtine a unei întregi societãþi corupte de odemocraþie cu specific oriental. Acestui „cruciat ortodox“ i se alãturã VasileMarin, care deºi „ironic, pasionat de lecturi ºi controverse, întotdeauna dispus sãasculte un pamflet, o glumã, o paginã frumos scrisã ºi curajos gânditã“11, se do-vedeºte la fel de apt pentru eroism. De aceea, aprecia Eliade încã din prima frazãa articolului sãu, „Rareori se întâlneºte în istoria unui neam o moarte atât desemnificativã ca moartea acestor doi fruntaºi legionari, cãzuþi pe frontul spaniol“12.Este firesc ca noi, postmodernii relativiºti ºi individualiºti (dintre care nu mãexclud), sã nu gustãm intransigenþa ºi cu atât mai mult habotnicia jertfei, pânã laurmã pentru abstracte idealuri colective; dar este trist sã nu ne înclinãm în faþaunei astfel de etici pe care pur ºi simplu, prin educaþie ºi nu neapãrat din laºitate,

86 LORENA PÃVÃLAN STUPARU 3

————————7 În orice caz nu aceea din principiu situatã în poziþia luptei de clasã, care nu vede în filosofia religiilorpracticatã de Eliade decât o retoricã antidemocraticã „travestitã religios“ (Dubuisson, op. cit., p. 51). Dacã nuar fi considerat „Garda de fier“ o sectã misticã, ci o formaþiune politicã cu tendinþe totalitare, Mircea Eliade arfi renunþat, probabil, la aceastã „colaborare“.8 Rãzvan Codrescu, op. cit., p. 49.9 Mircea Eliade, op cit., p. 160.10 Despre naivitatea celor care credeau cã pot lupta împotriva corupþiei clasei politice cu „morala ºi reli-gia, nu cu justiþia ºi administraþia“ vorbeºte pe larg Sorin Lavric în Noica ºi Miºcarea Legionarã, Bucureºti,Humanitas, 2007, în special la p. 118-120.11 Mircea Eliade, op. cit.12 Ibidem, p. 158.

nu o mai putem înþelege. Cãci, în ciuda zvonurilor meschine despre mobilul realal plecãrii celor doi în Spania13, „Taina jertfei stã în rãspãrul «deºteptãciunilor»noastre. Dacã nu o putem pãtrunde, mãcar sã ne înfiorãm de nepãtrunsul ei“14.Iar Mircea Eliade a înþeles acest lucru, ceea ce nu poate fi o ruºine, poate celmult o „culpã fericitã“. Prin urmare, în acest caz, atât critica, cât ºi apãrareanoastrã „imparþialã“ dupã modelul binecunoscut al „meritelor“ ºi „limitelor“pare aproape inutilã. Este suficient sã preluãm informaþia ºi sã avem grijã sã nu-i stricãm „aura“15 prin interpretare.De ce Mircea Eliade iubea entomologia

Cum spuneam, ºtirea cã Mircea Eliade a fost legionar nu mai este de mult deultimã orã. Dincolo de campania criticã declanºatã în anii ’70 ºi care continuã,când mai virulent, când mai analitic, pânã azi (pe care am exemplificat-o, dinmotive „ontologice“, doar cu Daniel Dubuisson), ºi, pe de altã parte, dupã apari-þia unor cãrþi serioase (precum Mircea Eliade. The Romanian Roots de MacLinscott Ricketts, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei de Florin Þurcanu ºiMircea Eliade, dinspre Portugalia de Sorin Alexandrescu) nu cred cã mai pot fiaduse mãrturii ºi probe documentare noi, care sã completeze lacune sau, cu atâtmai puþin, sã rãstoarne perspectiva. Este mai mult ca sigur cã în incendiul care acuprins biroul lui Eliade din Meadville Theological Seminary la 18 decembrie1985, nu au ars decât scrisori ºi cãrþi, ºi nu alte manuscrise16, aºadar nici arhivadin Biblioteca Regenstein din Chicago nu oferã, probabil, mari surprize de ordinbiografic.Modul cel mai potrivit în care putem vorbi (dacã ne ocoleºte revelaþia witt-gensteinianã a tãcerii competente) despre acest aspect al istoriei este acela comp-rehensiv, prin care se încearcã descoperirea motivaþiilor subiectului ºi a sem-nificaþiilor gestului politic, transmise pânã la noi. Dintr-o astfel de posturã cerculhermeneutic se poate lãrgi într-un mod neaºteptat, punând pe gânduri interpretul,cum i s-a întîmplat lui Ioan Petru Culianu: „Numai prin ºi pentru Eliade am aflatcâte ceva despre România. În România, n-am aflat nimic despre România“17. Deasemenea, se poate nuanþa semiotic fiecare cuvânt al unei declaraþii ºi fiecareîntorsãturã de frazã, pentru a ajunge la adevãrul profund din „lucrul textului“,aºa cum face Sorin Alexandrescu cu parþial neechivoca însemnare a lui MirceaEliade din Jurnalul portughez privitoare la întâlnirea cu vechi prieteni (ºi nu „ca-marazi“, accentueazã Sorin Alexandrescu) din vara anului 1942 în casa lui Mir-cea Vulcãnescu: „Intervin episodic în discuþie, mãrturisind cã, deºi legionar, am


————————13 Potrivit unei judecãþi cel puþin epigonice, plecarea aceasta ar fi reflectat rivalitatea dintre Moþa ºiCodreanu, care îºi disputau, fiecare, conducerea Legiunii.14 Rãzvan Codrescu, op. cit., p. 70.15 „Informaþia are o aurã: numai puþini ºtiu poziþia potrivitã a ochiului sã o vadã. Aceia vor înþelege cãexistã în informaþie o ordine secretã. Fãrã ea, informaþia nu mai informeazã despre nimic“ — Ioan PetruCulianu, Mircea Eliade, Bucureºti, Editura Nemira, 1995, p. 262.16 Cf. Ioan Petru Culianu, „Ultimele clipe ale lui Mircea Eliade. Mahâparinirvâna“, în vol. Mircea Eliade,Memorii, ed. cit., p. 509.17 Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ed. cit., p. 262.

suspendat orice judecatã politicã internã atâta timp cât dureazã rãzboiul cuRusia. Dinu îmi spune cã rãzboiul nu e un lucru decisiv. Cã decisivã e numaiproblema moralã (...)“. Concesiva „deºi legionar...“ urmatã de „tãcere“ atât înrespectiva situaþie, cât ºi ulterior, în Jurnal, exprimã, dupã Sorin Alexandrescu,expresia detaºãrii de legionarism, care începuse deja la Lisabona. Noica îi acuzãpe Eliade ºi pe Vulcãnescu de a fi substituit o „poziþie pragmaticã“, de „tehni-cieni“, unui crez moral18.Tãcerea lui Mircea Eliade poate fi interpretatã ca „diplomaticã“, aºa cum oface SorinAlexandrescu, sau „mistagogicã“, aºa cum o face Ioan Petru Culianu19.Deci pornind de la un caz, putem afla cã în România, în anii ’30, au existatºi cetãþeni, intelectuali de profesie ºi oameni de culturã sofisticaþi prin vocaþie,care, riscându-ºi cariera, libertatea ºi viaþa, au intrat într-o miºcare politicã dinpurã admiraþie pentru conducãtorul ei, un personaj charismatic prin intensa-i via-þã spiritualã ºi intactele principii morale.Mai putem înþelege cã Mircea Eliade a aderat la ceea ce a considerat o miº-care politic-spiritualã din prietenie pentru cei deja angajaþi (fie ºi indirect, pre-cum Nae Ionescu) ºi din raþiuni metafizice (spre deosebire de Constantin Noica,ale cãrui raþiuni sunt preponderent etice) care se regãsesc ºi la nivelul cel maiînalt al vieþii sale personale: „Iubirii mele patetice pentru Nina, sau aventuriimele legionare — îi corespundea pasiunea mea pentru Absolut, în metafizicã ºireligie“20 (din mãrturisirile contemporanilor se ºtie cã Nina Mareº, la începutprietenã idealã a lui Mircea Eliade ºi Mihail Sebastian, era o „înfocatã legionarã“).Deºi a reprezentat o angajare existenþialã serioasã, întemeiatã pe o viziune re-ligioasã a lucrurilor (ºi nu invers, cum considerã Dubuisson, cã aceastã simpatiepoliticã i-ar fi determinat filosofului întregul sistem de gândire), bazatã pe con-vingerea atât de dureros „confirmatã“ cã jertfa are un târziu (ºi poate nemaidorit,cu acest preþ) efect creator, legionarismul lui Mircea Eliade nu mi se pare un su-biect mai important, în ordinea pasiunii, decât, de pildã, preocuparea sa din tine-reþe pentru entomologie. Firea pasionalã a lui Mircea Eliade se „dezlãnþuie“ cuaceeaºi intensitate în studiul coleopterelor ºi al cãrãbuºilor, ca ºi în studiul sim-bolurilor ºi miturilor, în colecþionarea fluturilor, ca ºi în cochetarea cu „ono-rurile“ funcþiilor diplomatice, în redactarea unui articol despre „Duºmanul vier-melui de mãtase“ sau a „Convorbirilor entomologice“ pentru Ziarul ºtiinþelorpopulare (1922)21, a „Cãlãtoriei celor cinci cãrãbuºi în þara furnicilor roºii“, caºi în redactarea romanuluiMaitreyi, în studiul cãrþilor Souvenirs entomologiquesde J.H. Fabre sau Die Insekten de Brehms, ca ºi în studiul cãrþilor de istorie por-tughezã, pentru a scrie despre Salazar ºi revoluþie. Într-un interviu imaginar,Culianu leagã ceva mai explicit legionarismul ºi entomologia: „Ca fost entomo-


————————18 Sorin Alexandrescu, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Bucureºti, Humanitas, 2007, p. 156-158.19 Existã un sens al mistagogului dat de vechii greci prin care se desemneazã „preotul care oficia iniþiereaîn mistere, de unde, prin extensie, ajungem la accepþia de maestru, de cãlãuzã“. O altã accepþiune a cuvântului,deºi nepeiorativã, „indicã un proces artificial“, derulat de mistagogul „ce nãscoceºte mistere ºi-i antreneazã ºipe alþii sã-l urmeze pe calea sa“. Dupã Ioan Petru Culianu ambele sensuri i se potrivesc lui Mircea Eliade: „eleste maestrul, iniþiatorul în misterele create de el însuºi“— Ioan Petru Culianu,Mircea Eliade, ed. cit., p. 255-256.20 Mircea Eliade, Jurnalul portughez, Bucureºti, Humanitas, 2006, p. 293.21 Mircea Eliade, Memorii, ed.cit., p. 63-67.

log, aþi putea sã ne spuneþi cã insectele chitinoase ajung pânã la noi din strã-vechime ºi cã ele au rezistat selecþiei naturale fiindcã au o carapace solidã. Darortodoxul e tocmai dimpotrivã: n-are carapace, e gol, expus rãutãþii celor-lalþi...“22. Aici Culianu face aluzie la naivitatea eticii ortodoxe ºi a exponenþilorei „romantici“ (Codreanu, Antonescu, Nae Ionescu) ce nu au înþeles cã în capi-talism este vorba de principii protestante.„La vida es sueño!“

(Chiar ºi atunci când nu eºti somnoros din fire, ci activ!)Pe de altã parte, am ales în finalul articolului acest subtitlu din Oceanografia(1934) lui Mircea Eliade nu pentru a arãta cã opþiunea politicã ultraconserva-toare a autorului din perioada interbelicã ar fi fost o „rãtãcire“, o „neatenþie“ideologicã de care la urma urmei foarte mulþi oameni iluºtri au parte, ci tocmaipentru a arãta exact contrariul: anume cã în ciuda „tãcerilor diplomatice“23, a ab-þinerilor legate de intensitatea ºi proprietatea legionarismului, acesta din urmã nua reprezentat o reverie nocturnã, ci o participare în stare de veghe, deplin con-ºtientã, cu tot idealismul pus în joc de aceastã alegere existenþialã. Legiona-rismul ca porþiune de viaþã a fost visul (în sensul de aspiraþie) mai multor oa-meni, al unei generaþii, dar a fost vis ºi în sensul dat de Eliade în articolul invocatmai sus, cu titlul inspirat de piesa lui Calderón: „Viaþa e un vis“ nu în sensul cãar fi irealã, ci în acela cã „este o continuã creaþie de miraje, o continuã inter-venþie a visului prin instinctul pe care îl are întotdeauna de a ieºi din realitate, dea nu fi prezent; mai precis, de a crea încontinuu un prezent al lui personal, o sin-tezã proprie organismului sãu spiritual“24.Pe de altã parte, miºcarea legionarã a fost doar un vis neîmplinit, unul întrealtele ale lui Mircea Eliade ºi nu are nici pe departe în viaþa ºi opera lui impor-tanþa pe care se forþeazã sã i-o confere criticii. De aceea mi s-a pãrut la fel de le-gitimã ca temã de dezbatere pasiunea entomologicã adolescentinã a lui Eliade acãrei amintire îl urmãreºte în Memorii, în nuvela La umbra unui crin (unde per-sonajul principal, Valentin — cãruia misterul nemuririi sufletelor ce îi este dez-vãluit cotidian, îi este acceptat ca neeretic de Bisericã — se ocupã cu entomo-logia), în fine, în Jurnal, unde profundul cunoscãtor al conºtiinþei omeneºti con-statã un adevãr teribil ca o sentinþã: „Dupã o lungã perioadã mitologicã ºi o scur-tã perioadã istoricã, suntem în pragul unei epoci biologice (economice). Omulva fi redus la condiþia de termitã, de furnicã“ (26 ianuarie, 1960)25.„Visul legionar“ ca opþiune existenþialã pentru unii s-a transformat în coºmar(vezi „Tragedia legionarã“ dinMemorii, care, în viziunea lui SorinAlexandrescu,a fost ºi tragedia produsã de legionari României), iar pentru cei puþini scãpaþi adevenit motivul unei zguduitoare treziri la realitate, cum anticipa Mircea Eliade


————————21 Mircea Eliade, Memorii, ed.cit., p. 63-67.22 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 271.23 Sorin Alexandrescu, op. cit.24 Mircea Eliade, La vida es sueño, în Drumul spre centru, Bucureºti, Editura Univers, 1991, p. 19.25 Mircea Eliade, Jurnal I, Bucureºti, Humanitas, p. 354-355.

în textul invocat aici: „În acest sens se poate spune cã deºteptarea este dureroasã,cã deºteptarea din vis este eroicã; cãci atunci întrerupem filmul nostru, sfãrâmãmuniversul nostru sintetic, rupem legãturile de vis cu trecutul ºi cu viitorul ºi nehotãrâm sã trãim în ceasul acesta, numai în ceasul acesta, fãrã un ideal proiectatîn timp, fãrã o memorie consolatoare — ºi atunci ne trezim foarte singuri, înspãi-mântãtor de singuri“26.Epilog

Aflând cã intenþionez sã public o carte despre simbol la Mircea Eliade, unfost coleg de facultate care prin ceea ce face (inclusiv ca funcþionar în MinisterulÎnvãþãmântului) nu poate fi suspectat de „mistagogie“ mi-a povestit cum înprimãvara lui 1986 a visat într-o noapte cã autorul Mitului eternei reîntoarceritrecea Dunãrea (pe undeva pe lângã Orºova, venind dinspre sârbi) spre Româ-nia27. Nu mai þinea minte dacã „eroul“ visului (care, precum mitul, este de naturãextraraþionalã ºi se impune conºtiinþei cu tãria unei revelaþii) traversa graniþaspre þarã înot sau pe o ambarcaþiune (ceea ce totuºi ar fi important pentru inter-pretare), în orice caz ºtie cã la câteva zile dupã acest vis a aflat cã Mircea Eliademurise (pe 22 aprilie). Cât de îndepãrtatã este aceastã întîmplare de „spiritismul“ieftin (pe care îl acuza de altfel ºi Dubuisson) care îl încântã pe omul contem-poran ºi îi probeazã ultimele, decadentele aptitudini religioase, înþelege oricinepune în legãturã neobiºnuita viziune oniricã cu concepþia lui Mircea Eliade des-pre descoperirea lucrurilor esenþiale unor oameni care prin niciun semn exteriornu aratã cã ar fi investiþi sã le primeascã ºi sã le transmitã: o datã cã un eveni-ment important precum moartea se anunþã prin vis (ceea ce corespunde arheti-pului, ca ºi apa curgãtoare pe care revine acasã sufletul) ºi mai ales mesajul pecare îl conþine faptul cã prin moarte Mircea Eliade, savantul religiilor universalerecunoscut de autoritãþile academice internaþionale ºi stabilit în America, seîntoarce în România. Cât de mult concordã aceastã viziune oniricã avant-la-lettre cu înþelegerea „realitãþilor post-mortem“ a filosofului ne-o dovedeºte Jur-nalul portughez: „Scriind articolul despre Dor — A saudade romena pentruAcção, recitesc încã o datã Mai am un singur dor. Credeam pânã acum cã evorba aici de dorinþa de reintrare în Cosmos. Încep sã cred cã e altceva: dorinþade a-ºi regãsi, prin moarte, adevãrata sa familie cosmicã (apele, munþii, astrele,pãdurile). Nu reintegrare, ci reîntoarcere acasã, la ai sãi“28. Este ceea ce sesizaIoan Petru Culianu în legãturã cu Mircea Eliade, care „pãstreazã memoria sacrã


————————26 Mircea Eliade, Oceanografie, p. 22-23.27 Cei care ºtiu decorul paradisiac al Mânãstirii Sfânta Ana, ridicatã de Pamfil ªeicaru aici în anii ’30 înmemoria camarazilor cãzuþi în primul rãzboi mondial, îºi dau seama, mãcar de dragul pariului lui Pascal, cãacesta este un punct de trecere, o vamã ºi un repaus foarte potrivite pentru sufletele celor morþi departe de casã(cum foarte potrivitã pentru cei care se întorc din acelaºi rãzboi pe apele Jiului este ºi „Masa tãcerii“ dincomplexul brâncuºian de la Târgu Jiu). Un lucru care ar produce conflict în aceastã interpretare ar fi cã înpaginile Jurnalului portughez, Mircea Eliade nu are prea multe cuvinte bune pentru Pamfil ªeicaru. „Ironia“aceasta însã (a visului involuntar) este foarte grãitoare, daca o legãm de mãrturiile lui Eliade din Jurnalulportughez despre revelaþiile condiþiei post-mortem ºi cultul eroilor ºi aratã în acelaºi timp oroarea de macabrulmorþii a creºtinismului autentic insuflat de Înviere.

a poporului sãu ºi numai Dumnezeu ºtie cu ce preþ“29 ºi ceea ce rãmâne din „le-gionarismul“ lui Eliade: legitima ºi universala dorinþã de a se odihni, „retopindu-seîn strãmoºi, în arhetipuri“30. Dar aceasta numai pentru a renaºte, cãci „Eliadepoartã fatalmente în sine nu numai amprenta ortodoxiei, ci ºi propriu-i trecut,condiþionat de etica sa, dar aducând ºi corective acestei etici. Un astfel de corec-tiv este de a tãcea ºi de a lãsa lucrurile în voia lor: mitul va copleºi în cele dinurmã realitatea, preschimbând-o într-un vis pe care-l visa adolescentul bucureº-tean ºi pe are savntul american l-a fãcut sã se îndeplineascã de mult“31. Aici dis-cipolul se referã la faptul cã maestrul sãu nu a dezminþit niciodatã fundamental,nu a tãgãduit ºi nu a dat nici-o replicã acuzelor de a fi fost membru al MiºcãriiLegionare. Ceea ce nu vine în contradicþie cu pãrerea mea cã Eliade nu poate fiînþeles sau încadrat dupã criterii strict ideologice, docrinare sau oportuniste, nicichiar în dimensiunea politicã a prodigioasei sale activitãþi. Ca multe altele dinviaþa lui, episodul legionar este în sensul arãtat mai sus, o proiecþie fantasticã.Dar dincolo de acestea, binele pe care l-a fãcut Mircea Eliade ca istoric al religiilorºi scriitor este infinit mai mare decât rãul pe care l-a fãcut ca legionar (doar sen-sibilitãþii lui Mihail Sebastian, ofensat de rinocenizarea prietenului sãu, ºi lui însuºi).


————————28 Mircea Eliade, Jurnalul Portughez, ed. cit., p. 154.29 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 271.30 Mircea Eliade, op. cit., p. 166.31 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 272.

NICHIFOR CRAINIC, UN DOCTRINAR NAÞIONALISTGABRIELA LUNGEANU

Dupã studii la Seminarul Central, la Facultatea de Teologie din Bucureºti(1912-1916) ºi studii de specializare la Universitatea din Viena (1920-1922),Nichifor Crainic (Ion Dobre) a intrat în ziaristicã sã reformeze scrisul, sã rãspân-deascã idei, sã afirme „puritatea“ românismului ºi sã înfiereze moralitatea vieþiipublice. „Nu m-am simþit niciodatã ziarist profesionist în serviciu comandat, ciziarist în slujba convingerilor mele ºi numai ale mele“1. A fost deopotrivã poet,eseist, profesor universitar de teologie la Chiºinãu ºi Bucureºti, editor de ziare ºireviste, om politic (deputat ºi ministru), autor de manuale pentru clasele primare,academician.Fiindu-i refuzatã numirea ca preot la biserica Zlãtari din Bucureºti de cãtremitropolitul primat Conon Arãmescu Donici (acelaºi care va semna manifestulcare îndemna armata românã sã depunã armele în momentul bãtãliei de la Mã-rãºeºti), în ciuda intervenþiilor lui Gala Galaction, I.G. Duca ºi N. Iorga, va plecavoluntar pe frontul din Moldova, fiind repartizat ca soldat sanitar la un spital mi-litar din Iaºi (1916-1918), unde este martor nu numai la suferinþa soldaþilor ºimizeria frontului, dar ºi la decãderea moralã a multora dintre cei din înalta so-cietate a timpului. A scris zilnic gratuit la Neamul românesc al lui Nicolae Iorga(1917-1918), va colabora mai târziu laDacia (1918-1920), înfiinþat în noiembrie1918, împreunã cu Vlahuþã ºi Alexandru Brãtescu-Voineºti, un ziar de politicãnaþionalã care dorea sã celebreze împlinirea visului secular al românilor. La pri-mul numãr, Crainic va scrie articolul de preamãrire a unirii Ardealului cu patria-mamã. Îi este încredinþatã redactarea revistei Luceafãrul de cãtre Ovidiu Tãslãuanu,unde va publica Vasile Pârvan ºi unde îi va avea drept colaboratori pe GeorgeGregorian, V. Voiculescu, Emanoil Bucuþa, Artur Enãºescu, Ion Pillat ºi mai târ-ziu pe Lucian Blaga ºi Gib. I. Mihãescu, iar între anii 1922–1923 va colabora larevista Lamura.Ziaristul declara cã „Tãria mea e cinstea mea. Cinstea îmi dã libertatea mo-ralã sã mã iau în piept cu oricine fiindcã mã simt invulnerabil“2. Este deosebitde intransigent cu sine însuºi ºi cu ceilalþi. La colaborarea cu Tãslãuanu renunþãcând acesta devine Ministrul Comerþului ºi exercitã presiuni, renunþã mai apoi la————————1 Nichifor, Crainic, Zile Albe, Zile Negre, Bucureºti, Casa editorialã Gândirea, p. 20.2 Ibidem, p. 229.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 92–97, Bucureºti, 2008.

colaborarea la Neamul Românesc, deoarece, dupã pãrerea lui, Iorga se „sorbo-nizase“, pierzând influenþa asupra tineretului ºi încercând sã vadã lucrurile nu-mai din perspectiva occidentalã.Deºi transformã ziarul Cuvântul (1922-1926) în singurul ziar cu vãditã ati-tudine carlistã ºi pe Carol în „exponentul decapitat al tinerei generaþii“3 într-unmoment când anti-carlismul conducea la o îmbogãþire rapidã, se leapãdã deaceastã iluzie când avea sã realizeze influenþa nocivã a prinþului asupra vieþii po-litice. A refuzat sã fie carlist în ciuda trecutului sãu ºi cu toate milioanele carei-ar fi stat la dispoziþie, „cãci nimeni din câþi tâlhãresc banul sãrãcimii n-a fostvreodatã tras la rãspundere“4. Pentru pamfletul „Þara regelui Wieder ºi a regineiDuduia“ a fost þinut 3 luni la Jilava, acuzat fiind de instigare la uciderea lui I. G.Duca ºi transportat de multe ori la Consiliul de rãzboi, înscenându-i-se chiaruciderea, cu prilejul cãlãtoriilor de noapte, sub pretextul fugii de sub escortã.Crainic vedea naþiunea românã compusã nu din clase, ci din categorii sociale,care „reprezintã energia creatoare repartizatã pe specialitãþi“, iar când ele vorfuncþiona normal, naþiunea va putea dezvolta în toate domeniile o civilizaþie ºi oculturã româneascã.Ziarul Calendarul, înfiinþat în 1932, se dorea ziarul naþionalismului construc-tiv, al tuturor claselor sociale. Dorea o nouã mentalitate ºi toate speranþele ºi lepunea în noua generaþie, la care admira afirmarea credinþei ortodoxe în viaþa pu-blicã. Dacã naþionalismul „gãlãgios“ este criticat de Crainic, cel constructiv, careîºi cãuta încã orientarea, este îndrumat de acesta. Atacurile la adresa francma-soneriei vor conduce însã la interzicerea ziarului sub guvernarea Iorga-Argeto-ianu ºi la ruperea relaþiilor cu regele Carol.Crainic visa la cristalizarea unui mare organism politic naþionalist, de o mo-ralitate desãvârºitã, în stare sã regenereze viaþa statului. Din acest motiv, Ca-lendarul a susþinut toate miºcãrile cu caracter naþionalist (Octavian Goga, Gri-gore Forþu, Corneliu Codreanu, A.C. Cuza), de reînnoire moralã, întemeiate peideea creºtinã.Anii Calendarului coincid cu anii în care Miºcarea Legionarã încerca sã seevidenþieze prin „muncã în folosul comunitãþii“, prin cântece ºi exaltare a sen-timentului religios. Din momentul când Cuvântul lui Nae Ionescu îmbrãþiºeazãGarda de Fier, relaþiile dintre Crainic ºi Codreanu se rãcesc. Rãceala definitivãsurvine în momentul când eseistul se dezice de asasinatul lui I.G. Duca, refuzãridicarea crimei la rangul de principiu creºtin ºi asumarea unei fapte care nu-i eraproprie, aºa cum îi cerea Codreanu, care încerca cu „mãiestrie profesionalã“5 sãse descarce de ea. Acuzaþia nedreaptã a Guvernului demontatã la procesul din1934 cu talent de generalul Petrovicescu în celebrul rechizitoriu coincidea înmod paradoxal cu cererea lui Codreanu.Publicistul credea cu tãrie cã numai contopirea tuturor miºcãrilor naþionalisteîntr-un singur organism politic ar putea conduce la triumful naþionalismului.

2 NICHIFOR CRAINIC, UN DOCTRINAR NAÞIONALIST 93

————————3 Ibidem, p. 191.4 Ibidem, p. 235.5 Ibidem, p. 275.

Existenþa lor disparatã dãdea posibilitatea guvernului sã le manevreze unele îm-potriva celorlalte. Manevrele Guvernului vor împiedica de altfel fuziunea Goga-Codreanu, care, în opinia sa, putea sã-l tempereze pe „Cãpitan“. Dorind sã reali-zeze un naþionalism creºtin, Nichifor Crainic va înfiinþa Institutul de studii naþio-naliste ºi creºtine „Nicolae Paulescu“. Dar institutul va fi boicotat de toþi ceilalþinaþionaliºti, în frunte cu legionarii.Crainic îºi atribuie paternitatea fuziunii Cuza-Goga, însã cu aceeaºi amãrã-ciune îi recunoaºte ºi cãderea în derizoriu, descoperirea finanþãrii ei cu fondurigermane, prin Radu Lecca, ºi boicotul continuu al lui Inculeþ care încurajamanifestãrile legionare ºi interzicea ºedinþele culturale cuziste sub conducerealui Crainic. Cuzismul — scria el în Ortodoxie ºi etnocraþie 6— este „un amestechibrid de naþionalism ºi democraþie marxistã“, culminând cu soluþia puerilã a„problemei evreieºti“.Anul 1938 este anul „înjugãrii naþionalismului la carul hodorogit al democra-þiei“7, Armand Cãlinescu reuºind „sã dea în 40 de zile o loviturã de moarte în-tregului naþionalism românesc“8. Privind retrospectiv, Crainic se autofelicita cãnu a cãzut în ispita de a lua conducerea vreunei miºcãri naþionaliste, deoarece„nenorocirea naþionalismului românesc este mulþimea ºefilor, individualismulsau egocentrismul lor. Naþionalismul, nota Crainic, avea nevoie de concordiepentru a deveni o forþã determinantã în politica României.Dovada vie a realului impact al scrisului lui Crainic este faptul cã nici Calen-darul, nici Gândirea nu vor apãrea nici sub guvernarea Guþã Tãtãrãscu, nici subcea cuzistã, nici sub Carol al II-lea ºi nici chiar sub cea antonescianã. Cu toatecã era urât ºi ameninþat cu moartea atât de presa cuzistã, cât ºi de cea legionarãºi toate conferinþele sale culturale erau boicotate, pânã la urmã nimeni nu a recursla violenþã împotriva sa.Revista Sfarmã-Piatrã, apãrutã sub direcþia lui Al. Gregorian, s-a constituitîntr-o criticã la adresa naþionalismului românesc existent ºi o încercare de crista-lizare a unui plan practic al naþionalismului constructiv, de combatere a crimeipolitice ºi a miºcãrii fãrã nici un program politic, cum era cea legionarã. În 1936publicã Programul statului etnocratic în care încearcã o alternativã la statul de-mocratic corupt. În definirea statului etnocratic, el pleacã de la ideea lui Iorgadin perioada luptei pentru unitate, o „Românie a românilor“, un stat care sã aibãla bazã valorile perene ale românismului ºi ale ortodoxiei. Nu este însã un anti-semit. „Nu existã în scrisul meu nici un rând care sã tãgãduiascã virtuþile neamu-lui evreiesc“9, ca naþionalist acceptând ºi înþelegând inclusiv miºcarea sionistãca o miºcare religioasã ºi naþionalistã. El defineºte programul statului etnocraticînMemorii ca fiind unul de naþionalism constructiv, conþinând cele mai înaintateidei de reformã ale statului, de culturã naþionalã, viaþã socialã ºi economicã. Elpreconiza pentru România un corporatism în sensul celui fascist. În Titanii ateis-mului, Crainic laudã organizarea statului fascist italian, întrucât, credea el, este

94 GABRIELA LUNGEANU 3

————————6 Nichifor, Crainic, Ortodoxie ºi etnocraþie, Bucureºti, Albatros, 1997, p. 167.7 Ibidem, p. 290.8 Ibidem, p. 9.9Apud Constantin, Schifirneþ,Geneza modernã a ideii naþionale, Bucureºti, EdituraAlbatros, 2001, p. 455.

fundamentat pe principiile creºtinismului, la baza organizãrii corporative a sta-tului stând „sociologia creºtinã“. „Prin economia dirijatã pe principiul proprie-tãþii individuale ºi prin elanul naþionalist...viaþa poporului e reintegratã în legã-turile ei mistice cu pãmântul patriei“10.În Ortodoxie ºi etnocraþie11, Crainic aratã cã organizarea corporatistã ar tre-bui sã porneascã de la un principiu etnocratic, militând pentru înfiinþarea decooperative dupã modelul minoritãþii ucrainiene din Polonia.Sociologia sa corporatistã uza de metafore precum aceea cã naþiunea este un„organism viu“, ale cãrui „funcþii“ sunt diferitele profesii12, perspectivã care în-lãturã conflictele din viaþa socialã ºi chiar partidele politice, care ar pulveriza„forþele naþiunii“13. În optica lui, naþionalismul ar avea misiunea de a sãdi încre-derea în rândul þãranilor învrãjbiþi de politicã. „Naþionalismul de fapte e singurametodã de reeducare a þãrãnimii.....Naþionalismul pentru care eu lupt ... vrea unregim politic, social, economic, în care cel din urmã dintre români sã poatã munciºi sã se bucure de viaþã în mãsura justã a muncii lui“14. ªi muncitorii, credea el,trebuie convertiþi la naþionalism, pentru a contracara aderarea lor la organizaþiilesocialiste. „Proprietatea nu este un furt, excesul de proprietate, da, acesta este unfurt“15, declara el contrazicându-l pe P.-J. Proudhon. Dreptatea socialã nu se faceprin suprimarea dreptului de a poseda, ci prin suprimarea excesului de bogãþie.La soluþia radicalã a bolºevicilor de proletarizare universalã, Crainic preconizaîmproprietãrirea muncitorilor în cadrul corporaþiilor industriale.În articolul publicat în martie 1937, „Creºtinism ºi fascism“ (Gândirea, nr. 3,an. XVI, p. 97-103)16, Crainic susþinea cã fascismul înseamnã solidaritate naþio-nalã, societatea fiind nu o sumã de clase sociale, ci o totalitate de „funcþiuni“ alevieþii colective, creºtinismul fiind vãzut ca unul dintre pilonii de bazã ai socie-tãþii ºi ai tuturor acþiunilor miºcãrii fasciste. Admirând corporatismul italian,Crainic condamna în schimb naþional-socialismul din Germania, pe care îl con-sidera „rasist“, „anticreºtin“ ºi „antilatin“.În orice caz, considerarea ortodoxiei ca parte a etnicului românesc reprezintãcontribuþia lui Nichifor Crainic la curentul naþionalist în cultura românã. DumitruStãniloae nota cã „Nichifor Crainic e cel dintâi teolog român în epoca modernãa istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt ºi ocolit al specialiºtilor“ºi tot el adãuga cã Nichifor Crainic e misionarul de prestigiu al credinþei biseri-ceºti în mijlocul intelectualilor români“17.Crainic reuºeºte sã impunã problematica ºi chiar limbajul religios în presa co-tidianã, fiind un pionier în aceastã privinþã. Toate chestiunile de interes publicsunt „tãlmãcite“ în spiritul doctrinei ºi moralei creºtine, ziaristul ocupându-se înegalã mãsurã de preoþime ºi de nevoile ei, militând însã pentru neimplicarea


————————10 Nichifor, Crainic, Puncte cardinale în haos, Bucureºti, 1936, p. 72.11 Nichifor, Crainic, Ortodoxie ºi etnocraþie, ed .cit., p. 164.12 Ibidem, p.166.13 Ibidem, p.159.14 Ibidem, p.180.15 Ibidem, p.183.16 Nichifor Crainic, „Creºtinism ºi fascism“, în Gândirea, nr. 3, an. XVI, p. 97-103.17 Idem, Nostalgia paradisului, prefaþa de Dumitru Stãniloae, Iaºi, Editura Moldova, 1994, p. VI.

preoþilor în politicã. El punea mereu problema „reîncreºtinãrii“ vieþii publice, areînnoirii ei morale prin credinþa creºtinã, socotind ortodoxia creºtinã drept unelement definitoriu pentru specificul naþional românesc.Crainic este principalul teoretician al curentului gândirist tradiþionalist, revis-ta Gândirea reprezentând principala tribunã de dialog despre tradiþie, de luptãîmpotriva „formelor fãrã fond“, de afirmare a specificului naþional prin inter-mediul schimbului de idei, al dezbaterii ºi polemicii.Spre deosebire de Iorga, de pildã, Crainic vedea etnicul strâns legat de orto-doxie. Recent, Constantin Schifirneþ aratã în acest sens cã ideile naþionaliste alelui Crainic îºi au originea în Biblie, religia întãrind dintotdeauna conºtiinþa et-nicã ºi naþionalismul, naþiunile fiind „unitãþi variate ale naturii create“, iar „nea-mul“ — „o fuziune a biologicului, eticului, sângelui ºi sufletului“.La Nichifor Crainic, dimensiunea religioasã este una dintre notele funda-mentale ale naþiunii. El considerã cã afirmarea ideii creºtine în lupta politicã esteo necesitate pentru viaþa statului naþional, adversarii naþionalismului fiind consi-deraþi masoneria ºi marxismul, iar lupta împotriva lor fiind afirmarea ideii creº-tine. „Ideea creºtinã este o forþã invincibilã dacã ea este flacãra care înfierbântãconºtiinþa luptãtoare“18. În aceastã opticã, Crainic criticã Talmudul, pe care îlconsiderã duºmanul religiei creºtine, arãtând cã rabinii îºi învãþau copiii în spi-ritul urii, dar îndeamnã la toleranþã pentru îndreptarea celui care a greºit ºi la vi-gilenþã: „un creºtin poate tolera prigoana împotriva persoanei sale, dar distru-gerea religiei sale n-o poate tolera“19.El criticã ºi neimplicarea Bisericii în luarea de mãsuri împotriva preoþilor tinericare propovãduiau crima politicã, ia atitudine personal împotriva acestora, declarânddupã asasinarea lui Mihail Stelescu cã cine trage cu glonþul într-un om împuºcã îninima lui Iisus Christos20. Este intrigat de mistificarea barbarã a creºtinismului ºi na-þionalismului, de „aceastã monstruozitate a crimei, învãluitã în fum de tãmâie pentrua nu i se vedea oroarea“21, ca ºi de glorificarea asasinilor, a Nicadorilor ºi De-cemvirilor. Crainic deplânge evoluþia „Miºcãrii“ de la etapa când era influenþatã deCalendarul ºi de ideile creºtine la una care exalta crima ca instrument politic.Cât priveºte învãþãmântul, Nichifor Crainic spunea cã fiecare dascãl trebuiesã fie „un luminãtor al minþii“, un deschizãtor de orizonturi pentru tânãra gene-raþie. „Adevãratul profesor universitar trebuie sã fie un creator de ºtiinþã, un in-formator ºi un deschizãtor de orizonturi..., un om care sã le punã înaintea minþiio concepþie de viaþã, un crez pentru care ei sã simtã cã meritã sã trãiascã ºi sãmunceascã...“22. Pe lângã activitatea gazetãreascã, el predã ºase ani la Chiºinãu,ºase ani de apostolat, o misiune gratuitã în slujba unei cauze sfinte, cum o nu-meºte el: îndoctrinarea creºtinã a studenþilor ºi românizarea lor culturalã. Nici uncurs nu a fost o improvizaþie, fiecare fiind rodul a zile ºi nopþi de studiu, deºi sa-lariul abia ajungea pentru cãlãtoria cu trenul pânã la Chiºinãu.

96 GABRIELA LUNGEANU 5

————————18 Idem, „Legea lui Cristos, Legea statului“ în Ortodoxie ºi etnocraþie, ed. cit., p. 148.19 Ibidem, p. 145.20 Idem, Zile Albe, Zile Negre, ed. cit., p. 285.21 Ibidem, p. 15.22 Ibidem, p 247.

Crainic critica „democraþia parazitarã“, reproºându-i haosul ºi anarhia, încãl-carea legilor ºi dispreþul pentru popor, propunând în locul ei „demofilia“, identi-ficarea genericã cu suferinþele poporului pentru a le vindeca. „Democraþia s-a ni-micit singurã prin lipsã de convingere ºi prin arivism sãlbatic... Din clipa cândaceastã democraþie a renunþat pânã ºi la aparenþa ipocritã de reprezentanþã naþio-nalã ºi a îngenuncheat fãþiº în faþa camarilei, s-a sinucis“23. Crainic nota cã înRomânia democraþilor nu le-a fost dat sã realizeze democraþia ºi naþionaliºtilornaþionalismul, deoarece democraþii au fãrâmiþat solidaritatea naþionalã, iar naþio-naliºtii au pretins a o reface, dar s-au urât cu înverºunare unii pe alþii ºi ºi-au sub-minat unii altora eforturile.În sfârºit, publicistul îndemna mereu conducãtorii sã fie legaþi de cei conduºi,dar cu tristeþe observa cã „Pãtura noastrã conducãtoare este coruptã pânã în mã-duva oaselor... A conduce România... presupune condiþia prealabilã de a trãda, ...politicianul se simte puternic în actul de prigonire a românismului ºi înþelept înlepãdarea de specificul spiritual al strãmoºilor“24.


————————23 Ibidem, p. 305.24 Ibidem, p. 18.

OCTAVIAN GOGA, UN POET ÎN POLITICÃELENA CUCU

Creaþia literarã bine-cunoscutã a lui Octavian Goga (1881-1938) a fost dubla-tã de o pasionatã activitate publicisticã ºi politicã. Prin lirica sa socialã ºi naþio-nalã, Goga devenea, la începutul secolului al XX-lea, „misionarul“ aspiraþiilorromânilor transilvãneni, impunându-se ca cel mai reprezentativ poet al gene-raþiei sale. „Scriitorul trebuie sã fie un luptãtor“, declara el în mod programatic.„Nu înþeleg sã fac din acest principiu un zid chinezesc; orice convingere — na-þionalistã sau socialistã — dacã e sincerã, constituie armura cea mai de preþ ascriitorului... Scriitorii au acest mare rol social. Nimeni altul nu-l poate împliniîn locul lor, ºi, atunci când ei sunt absenþi, începe iremediabila anarhie. Vrem oliteraturã militantã“1.Profilul politic ºi literar a lui Octavian Goga s-a definit în contextul miºcãrii

de emancipare naþionalã a românilor din cea de-a doua jumãtate a secolului alXIX-lea ºi în prima jumãtate a secolului urmãtor. De aceea, în centrul doctrineipolitice a lui Goga s-a aflat „ideea naþionalã“. Dar Goga a fãcut greºeala de atransforma sentimentul naþional în naþionalism ºi, de aici, xenofobia ºi ºovinis-mul sãu care i-au atras dezaprobarea nu doar a opiniei publice, ci ºi a cercurilorpolitice.Rãdãcinile naþionalismului sãu vin de la Eminescu, dupã cum recunoaºte el

însuºi: „Eminescu e pãrintele ideologiei naþionale moderne...“2. Octavian Gogase raporta la naþionalitãþile din România în funcþie de atitudinea acestora faþã deidealul naþional al românilor. Dupã rãzboi, atitudinea lui Goga în aceastã ches-tiune s-a accentuat în sensul alunecãrii spre antisemitism ºi xenofobie, el punândtarele societãþii româneºti exclusiv pe seama prezenþei în þarã a numeroasepersoane de altã naþionalitate. Astfel, el denunþa pãtrunderea burgheziei evreieºtiîn economia româneascã, exprimându-ºi totodatã temerea cã strãinii veniþi înþarã au adus cu ei ºi teorii politice inadecvate ºi chiar ostile statului român. Înacest sens, Goga cerea în Camera deputaþilor ca „strãinii ce se gãsesc în þarã ºinu sunt cetãþeni ºi sunt veniþi în aceastã Californie pur ºi simplu numai pe ideea————————1Felix Aderca, „De vorbã cu d. Octavian Goga“, în Menirea scriitorului în societatea contimporanã,Bucureºti, Editura Minerva, 1983, p 79-80.2 Mihai Fãtu, Cu pumnii strânºi. Octavian Goga în viaþa politicã a României (1918-1938), Bucureºti,Editura Globus, 1994, p. 24.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 98–104, Bucureºti, 2008.

de câºtig, sã fie adunaþi de la rosturile lor ºi trimiºi în patria de origine pentru ada posibilitatea elementului românesc ºi muncii româneºti sã fie puse în va-loare“3. Pe acest fond, Octavian Goga a alunecat treptat spre o atitudine ostilãfaþã de toate celelalte naþionalitãþi conlocuitoare.În vara lui 1935 avea loc fuziunea Partidului Naþional Agrar cu Liga Apãrãrii

Naþional Creºtine. Programul Partidului Naþional Creºtin, sintezã a ideilor luiCuza ºi Goga, proclama: „Vrem România românilor. Vrem ca stãpânirea politi-cã, economia ºi cultura naþiunii româneºti sã se afirme deosebitã de orice ames-tec parazitar. Vrem aplicarea principiului naþional la funcþiile de stat ºi punereaîn valoare a proporþionalitãþii numerice în sens etnic la toate întreprinderile“4.Goga a fost un critic deosebit de sever al democraþiei reprezentative, fãrã a

cãdea totuºi în extrema contestãrii sale absolute. El milita însã pentru o formã destat bazatã pe autoritate ºi naþionalitate. Animat de dorinþa freneticã de revitali-zare rapidã a societãþii româneºti subminate de ceea ce el numea „criza demo-craþiei parlamentare“, Goga socotea calea prefiguratã de corporatismul fascistitalian ca fiind potrivitã ºi pentru România, deºi, dum cum aratã M. Fãtu, el nua aderat cu totul la ideologia fascistã ºi nazistã. Dacã în ceea ce priveºte fascis-mul ºi nazismul Goga avea unele rezerve, altfel s-a situat faþã de comunism, con-siderându-l principalul pericol pentru România. Aceastã atitudine faþã de ideo-logia comunistã nu l-a împiedicat pe Goga sã fie realist în ceea ce priveºte poli-tica externã a României faþã de Uniunea Sovieticã, militând pentru o normalizarea relaþiilor. Însã „penetraþie bolºevicã pe teritoriul nostru, aceasta ba“.Goga nu a ezitat sã-ºi exprime dezacordul faþã de Mussolini care, într-un

discurs, susþinea revizionismul maghiar care viza, în mod evident, ºi România:„Mussolini a fãcut o mare greºealã politicã... a venit sã jigneascã adânc senti-mentele poporului românesc“5.O. Goga a susþinut cu ardoare constituirea statului român unitar. În declaraþia

fãcutã în faþa Camerei deputaþilor la 19 noiembrie 1919 — primul lui discurs înParlamentul României întregite — spunea: „Noi am venit aici, ardeleni ºi buco-vineni ºi basarabeni ºi ne-am zis: nu mai suntem ardeleni, nu mai suntem buco-vineni, nu mai suntem basarabeni, suntem pur ºi simplu români“.Evoluþia politicã a lui Octavian Goga poate fi urmãritã prin trecerea sa pe

rând de la Partidul Naþional la Partidul Poporului, apoi la Partidul Naþional-Agrar ºi, în cele din urmã, la Partidul Naþional-Creºtin.La începutul anului 1920, pe fondul conflictelor cu Maniu ºi Vaida, Goga

susþinea ideea fuziunii cu Liga Poporului. Fuziunea s-a produs, iar partidul re-zultat s-a numit Partidul Poporului. Zece ani mai târziu au intervenit neînþelegeriîntre Goga ºi Averescu, moment în care Goga punea bazele Partidului NaþionalAgrar. Un punct interesant din programul noului partid se referea la acordarea dedrepturi politice femeilor. Partidul Naþional Agrar se va dezintegra pe mãsurã ce

2 OCTAVIAN GOGA, UN POET ÎN POLITICÃ 99

————————3Ibidem, p. 34.4 Ibidem, p. 35.5 Ibidem, p. 164.

atracþia dreptei creºtea. Astfel, la 14 iulie 1935 s-a creat P.N.C. prin fuziunea cugruparea lui A.C. Cuza.La 1 decembrie 1919, primul guvern al României Mari condus de Vaida-Vo-

ievod a cooptat la guvernare pe Goga la Ministerul Instrucþiunii ºi pe Averescula Interne. Cooperarea a fost scurtã ºi la numai douã sãptãmâni cei doi pãrãseauguvernul. Goga se îndrepta încrezãtor spre gruparea averescanã, considerându-lpe general o garanþie pentru menþinerea ordinii în þarã. Fuziunea a avut loc înaprilie 1920. La Congresul Ligii Poporului din 15 aprilie 1920, Goga apreciaentuziast sprijinul românilor pentru cauza fraþilor ardeleni: „Nu voi uitaniciodatã cãldura ºi dragostea cu care voi, poporul românesc, aþi îmbrãþiºat cau-za noastrã. Aþi fãcut din durerea Ardealului durerea voastrã...Azi ne-am ºi unit.Suntem una politiceºte“6.În 1932 pãrãsea Partidul Poporului ºi punea bazele Partidului Naþional Agrar,

al cãrui program este redat de afirmaþia: „Ideea pe care se va sprijini acest edi-ficiu va fi...ideea agrarã“. Atitudinea lui Goga faþã de þãrãnime comportã anu-mite observaþii. Dupã el, „plugarii“ erau ºi trebuiau sã rãmânã clasa socialã ceamai importantã, principalul factor de producþie ºi, totodatã, „temelia edificiuluinaþional“. O ilustrare a acestei atitudini este conferinþa despre rãsculatul Horea,susþinutã la 28 februarie 1935. Horea apare ca un novator în a cãrui minte þãrã-neascã a strãfulgerat un preludiu al unificãrii naþionale. Programul partiduluimai cuprindea însã ºi idei de inspiraþie corporatisã: solidaritate ºi colaborare ar-monioasã între muncitori ºi ceilalþi factori de producþie“.Începând cu anul 1934, Octavian Goga avea însã sã se angajeze în jocul ºi re-

torica extremei drepte. Critica vehement democraþia, sugerând ca „izbãvireunicã“ organizarea statului pe principii totalitare. Va lua apãrarea Gãrzii de Fierºi, mai mult decât atât, va exalta pe Hitler ºi Mussolini ca modele de condu-cãtori.În 1934, dupã procesul asasinilor lui I.G. Duca, O. Goga strânsese relaþiile cu

Garda de Fier. C. Z. Codreanu venise dupã achitare sã mulþumeascã lui Gogapentru sprijinul acordat în Camerã ºi în justiþie. O posibilã colaborare se între-zãrea. Fuziunea cu gruparea lui A.C. Cuza s-a produs la 14 iulie 1935.La 28 noiembrie 1935 se constituie Blocul Parlamentar Naþional (PNC ºi

Frontul românesc), o formulã de sporire a ºanselor electorale prin crearea unuifront al forþelor de dreapta. Între obiectivele programului se înscriau: afirmareamonarhiei, afirmarea caracterului naþional ºi creºtin al statului (proporþio-nalitatea în sens etnic, impunerea principiului „muncii româneºti“, revizuirea ce-tãþeniei, „deparazitarea“ presei), înarmarea þãrii, modificarea Constituþiei etc. În1936, însã, Vaida se rãzgândeºte ºi ia hotãrârea de a nu fuziona cu grupareaCuza-Goga.Luna noiembrie 1937 a fost una plinã în evenimente. Campania electoralã se

apropia, iar Goga era bulversat de pactul de neagresiune Codreanu-Maniu-Brã-tianu, pe care nu ezita sã-l dezaprobe. Alegerile au loc la 20 decembrie ºi rezul-

100 ELENA CUCU 3

————————6 Ibidem.

tatul este ca nici unul dintre partide nu poate forma guvernul. PNC s-a plasat pelocul 4 cu 9,15% din voturi ºi 39 de mandate. Totuºi, la 28 decembrie Goga e în-sãrcinat de Palat sã formeze guvernul.Una dintre problemele care au stârnit, de la jumãtatea secolului XIX pânã

spre mijlocul secolului urmãtor, sentimentele pro- ºi antisemite de toate nuanþelea fost aceea a statutului juridic al evreilor din România. „Lozinca sângelui a fostsingura mea evanghelie“, afirma fãrã echivoc O. Goga. Într-un discurs parla-mentar susþinut în calitate de ºef al Partidului Naþional Creºtin în 1935 ºi intitulat„România românilor“, Octavian Goga, poet ºi lider spiritual al luptei românilortransilvãneni pentru drepturi politice înainte de primul rãzboi mondial, combãteapresa “...fiindcã nu este fãcutã de români. Oamenii care n-au locuri în cimitireleromâneºti cred cã pot sã îndrume sufletul, impulsul material al gândirii noastre,îºi închipuie cã orice manifestare moralã a noastrã e patrimoniul lor, se ating deaceasta cu mâinile lor murdare, fac din rotativele lor pur ºi simplu un mijloc dedãrãpãnare moralã a societãþii româneºti“.Acest atac antisemit a fost primit cu entuziasm de membrii Partidului Naþio-

nal Creºtin din Camera Deputaþilor. Goga, care, trei ani mai târziu, ca prim-mi-nistru, va iniþia decrete-legi ce vor rãpi ºi cetãþenia ºi alte drepturi a zeci de miide evrei, nu era însã mulþumit. Mai departe, în acelaºi discurs, evocând din nouþãrãnimea ca purtãtoare a „rasei“ româneºti, el adãuga: „Aº putea sã zic cã înain-te de rãzboi, cu zeci de ani, toatã ideologia româneascã s-a plasat pe acest teren:avem de constituit un stat naþional. Cine reprezintã rasa? Þãranii... Acest sen-timent nu este un monopol de gândire: este rezultanta tuturor fibrelor de gândireintelectualã dinainte de rãzboi“7.Dupã crearea sa în 1935, ca partid al dreptei conservatoare, naþionalist ºi vi-

rulent antisemit, Partidul Naþional Creºtin, condus de Octavian Goga ºiAlexandru C. Cuza a fost, neîndoielnic, cel mai important concurent al Gãrzii deFier în dreapta spectrului politic. În anii ’30, Partidul Naþional Creºtin (ºi, înaintede 1935, Partidul Naþional Agrar al lui Goga) a fost de altfel principalul bene-ficiar al ajutorului primit din partea naþional-socialismului german, deºi Gardade Fier prezenta mai multe afinitãþi cu ideologia nazistã.Dacã PNC a stat puþin timp la putere, politicile antisemite pe care Goga ºi

Cuza le-au iniþiat au supravieþuit rapidei lor cãderi de la guvernare. Atât Oc-tavian Goga, cât ºi Alexandru C. Cuza au avut lungi cariere în politica româ-neascã. Prestigiul lui Goga s-a bazat pe statutul sãu de mare poet naþionalist ºipe reputaþia dobânditã în timpul primului rãzboi mondial ca reputat avocat al ali-pirii Transilvaniei sale natale la statul român. El plecase din Transilvania în Ro-mânia în anul 1914, iar la sfârºitul rãzboiului devenise ministrul Educaþiei pu-blice în coaliþia guvernamentalã de scurtã duratã a Partidelor Naþional ºi Þãrã-nesc, condusã de Alexandru Vaida-Voievod. Dupã ce s-a alãturat Partidului Po-porului înfiinþat de unul din protagoniºtii principali ai rãzboiului, generalul


————————7 Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga.

Alexandru Averescu, Goga a lucrat în Ministerul de Interne, mai întâi ca mi-nistru-ajunct, apoi ca ministru în timpul administraþiilor lui Averescu (1920-1922, 1926-1927). În aprilie 1932 Goga a pãrãsit Partidul Poporului ºi a înfiinþatPartidul Naþional Agrar. Platforma program a noului partid era promonarhistã ºiconservatoare, dar ºi naþionalistã ºi antisemitã.Colecþia de eseuri numitã Mustul care fierbe8 redã fãrã echivoc luãrile sale

de poziþiie extremiste. El vedea o situaþie de rãzboi între români ºi evrei ºi chemala apãrarea „puritãþii rasiale“, a „privilegiilor sângelui“ ºi a „adevãrurilor or-ganice ale rasei“, avertizând cã desfãºurarea evenimentelor „împinge rãbdareatradiþionalã a poporului cãtre limitele sale extreme“ ºi propãvãduia o „furtunãpurificatoare“ în care tineretul va salva naþiunea de „paraziþi“. Poetul convoca o„ofensivã naþionalã“ pentru salvarea naþiunii române. Amintindu-ºi retorica an-tisemitã de dinainte de rãzboi despre invazia evreiascã din România, el îi descriepe evrei ca fiind „secreþiuni impure ale Galiþiei“ care ameninþã însãºi existenþastatului român9.Platforma PNC-ului cuprindea ºi poziþiile antisemite care existaserã înainte

de fuziune în platformele partidelor lui Goga ºi Cuza. Ei erau promonarhiºti, darsusþineau modificarea Constituþiei din 1923 pentru a asigura supremaþia etnicãromâneascã în toate domeniile vieþii naþionale. Doreau garantarea „caracteruluinaþional“ al presei ºi al activitãþilor culturale. Evreilor urma sã li se impunã nu-merus clausus. Ei voiau sã-i elimine pe evrei dacã ei sau strãmoºii lor intraserãîn þarã „prin fraudã“ sau „dupã semnarea tratatelor de pace“. Pe lângã numerusclausus, evreii care rãmâneau în þarã trebuiau sã fie excluºi din toate instituþiilepublice ºi din serviciile civile. Spre deosebire de Garda de Fier, Goga ºi Cuza nureclamau schimbarea regimului, dar erau nerãbdãtori sã preia guvernarea pentrua aplica mãsurile antisemite pe care le preconizaserã timp de decenii.În planul politicii externe, Goga milita pentru ca România, dat fiind noul ei

statut juridic pe scena internaþionalã, sã rãmânã statornicã principiului dupã caregaranþia supremã a apãrãrii unitãþii ºi integritãþii teritoriale a României Mari erapãstrarea alianþelor tradiþionale, relaþii de bunã vecinãtate cu statele limitrofe,stabilirea de relaþii cu toate statele care nu-i afectau interesele: „trecutul ne în-vaþã cã popoarele mici nu-ºi pot permite luxul unui dogmatism rigid în materiede politicã externã“10.Goga avea sã-i mãrturiseascã regelui temerile sale în legãturã cu evoluþia

evenimentelor internaþionale determinate de tendinþele revizioniste ale statelornemulþumite de deciziile Conferinþei de pace de la sfârºitul primului rãzboimondial: „presentimentele mã neliniºtesc....am impresia cã stând cu braþele în-cruciºate putem cãdea într-o izolare vecinã cu primejdia“. În eforturile sale de acrea o contrapondere la aceste tendinþe revizioniste ale vecinilor unguri, res-pectiv ruºi, Goga urmãrea obþinerea unor garanþii din partea Italiei ºi Germaniei.

102 ELENA CUCU 5

————————8 Octavian Goga, Mustul care fierbe, Bucureºti, Editura Scripta, 1992.9 Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga.10 Mihai Fãtu, op. cit., p. 159.

Obiecþiile regelui faþã de implicarea germanã în politica internã a Românieiau þinut PNC-ul departe de centrul puterii, pânã în 1937. Pe de altã parte, ale-gerile din decembrie ale acelui an s-au dovedit a fi o schimbare bruscã pentruºansele partidului. Forþate în momentul expirãrii termenului de patru ani de laalegerile din decembrie 1933, în alegerile din 1937 s-a întâmplat, pentru primaºi ultima datã în perioada interbelicã, ca partidul care organizeazã alegerile sã nuîntruneascã majoritatea parlamentarã. Votarea a avut loc la 20 decembrie 1937,iar PNC a primit doar 9,15 procente.În favoarea PNC-ului a contat faptul cã nu pãrea sã constituie o ameninþare

pentru autoritatea regelui. Cu sprijin popular limitat, PNC se putea dovedi un in-strument maleabil pentru îndeplinirea propriilor lui scopuri autoritariste. Numirealui Goga îi putea domoli pe naziºti, fãrã a submina aranjamentele de securitatepe care România le avea cu Marea Britanie ºi cu Franþa cãrora regele le acordao mare importanþã. Partidul Naþional Creºtin a început sã guverneze oficial din28 decembrie 1937.Oricât de limitate le-ar fi fost prerogativele, Goga ºi Cuza nu au pierdut timp

în implementarea platformei lor antisemite. În proclamaþia sa inauguralã, primulministru Goga declara: „Vrem România a românilor! Acesta este certificatul denaºtere al noului cabinet. Noi credem în renaºterea naþiunii române ºi a bisericiiei creºtine. Noi credem cã este o datorie sfântã sã ne punem pecetea dominaþieinoastre etnice în toate domeniile vieþii politice“. Guvernând prin decrete-legi,fãrã confirmarea parlamentului, PNC ºi-a îndreptat primele mãsuri administra-tive împotriva minoritãþii evreieºti11.Guvernul condus de Octavian Goga a luat primele mãsuri antisemite la 21 ia-

nuarie 1938 prin Decretul nr. 169 de revizuire a cetãþeniei, solicitând evreilor sãaducã documente din care sã rezulte cã au venit în România înainte de 1918-1924. Mulþi nu au putut sã prezinte astfel dedocumente, iar funcþionarii româniresponsabili cu aceastã acþiune aã fãcut multe abuzuri. Deºi guvernul PNC a fostizgonit de la putere, Decretul-lege 169 a rãmas în vigoare ºi sub dictatura regalã.

O anticipare a extinderii antisemitismului din interior, dar ºi din exterior, re-vizuirea cetãþeniei prefigurat mãsurile antisemite care vor conduce la tragediaevreilor români. Consecinþele au fost dezastruoase nu numai pentru evrei, dar ºipentru noul guvern ºi pentru þarã. În faþa creºterii haosului economic ºi a pre-siunii diplomatice din partea aliaþilor României, situaþia guvernului PNC s-a de-teriorat rapid. Nici Italia ºi Germania nu le mai ofereau sprijinul.Dar ºi atmosfera din interiorul PNC s-a deteriorat. Cuza reclama acþiuni ra-

dicale împotriva evreilor ºi o aderare rapidã la Axã. Mai mult, el voia sã folo-seascã Lãncierii în lupte de stradã contra evreilor ºi protesta atunci când Gogaadmitea excepþii de la aplicarea decretului antisemit pentru prietenii sãi.Teama pe care regele Carol al II-lea o trãia la gândul cã C. Z. Codreanu va

încerca sã-l alunge de la tron l-a determinat sã-l convoace pe Goga în ziua de 10


————————11 Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga.

februarie ºi sã-i cearã demisia, lucru care s-a ºi întâmplat. A urmat abolirea Con-stituþiei, desfiinþarea partidelor politice ºi inaugurarea unei noi etape în istoria þã-rii, dictatura regalã.Când regele l-a invitat în guvernul de uniune naþionalã, Goga a rãspuns: „nu

pot sã primesc, fiindcã sunt convins cã se face o profundã greºealã politicã...aceasta nu e reformã... e un parastas... mergem spre o înoire a vieþii publice? Daratunci de ce au fost alese toate aceste vechituri?“ Goga încheia prin a-ºi exprimaîn continuare respectul pentru Monarhie, dar va rãmâne ferm pe poziþia sa:„N-am putut sã participãm la guvernul de azi, fiindcã n-am voit sã stãm la un loccu morþii; nu facem parte din lumea lor“12.

104 ELENA CUCU 7

————————12 Mihai Fãtu, op. cit., p. 289.

„DREAPTA“ ªI „STÂNGA“ ÎN EVOLUÞIA ISTORICÃªI ÎN DEZBATEREA DE IDEI DIN ROMÂNIA INTERBELICÃFLORIN MÜLLER

Abstract. The Right and the Left are concepts with an imprecise history.The features of these two concepts could be a priori settled, but thisoperation has to be verified by the concrete consideration of the interwarperiod. This study specifies the conceptual parameters, but especially thecontext in which the two operators with a hermeneutical function chargethemselves with a real significance; the author establishes the temporaldynamic of political spectrum from the liberal and conservative Right toantiliberal Left held by Fascism in this context.

Istoria intelectualã a României interbelice rãmâne încã un subiect de scris;deºi se pot aminti cât se poate de rapid o multitudine de studii, articole ºi mono-grafii asupra variatelor aspecte ale acestui subiect, un vast teritoriu rãmâne a fiexplorat. În mod intensiv au fost studiate integrãrile în viaþa politicã, mai ales îndirecþia susþinerii de cãtre intelectualii români a proiectelor politice totalitare dedreapta. O conferinþã specialã am alocat acestui subiect ºi, ca atare, nu am sã re-vin asupra lui. Dacã, dupã 1989, cercetãrile asupra dreptei, sau mai exact asupraa ceea ce se considerã de multe ori nediferenþiat a fi dreapta ºi extrema sa, auocupat prim-planul studiilor de istoria ideilor ºi de doctrine politice, cele refe-ritoare la stânga au rãmas în stadiul destul de ingrat în care le lãsaserã comu-nismul, regim care în mod paradoxal s-a dezinteresat timp de 45 de ani de pro-priile sale rãdãcini intelectuale.Situaþia este, totuºi, de înþeles dacã introducem în discuþie raportul existent încultura politicã româneascã dintre locul ocupat de problema construcþiei stataleºi naþionale în raport cu aceea a reconfigurãrii, chiar ºi pe cale revoluþionarã, azonei sociale. Deficitul permanent de legitimitate al comunismului l-a obligat sãdezvolte un discurs propriu asupra naþiunii ºi construcþiei statale, dar cu multeinfluenþe interbelice. Acest discurs oculta preocupãrile, mult mai fireºti pentruun regim totalitar de stânga, pentru social ºi implicaþiile acestuia. Chiar dacãaceastã idee a fragilitãþii preocupãrilor pentru zona distinctã a stângii poate pãreaereticã, ea este un operator suficient de clar al retardãrii insistenþei pe reconfigu-rarea socialului, lucru care se observã clar în zona suprastructurii, prin numãrulrestrâns de studii asupra societãþii româneºti, ca fundament al oricãror preocu-

CONFER INÞELE INST I TUTULU I


pãri de sociologie ºi, în special, de sociologie a culturii ºi istorie a ideilor. Maimult, chiar atunci când socialul se afla în centrul atenþiei cercetãtorilor, mecanis-mele de analizã, recursul la metode de cercetare ºi, mai ales, stabilirea reperelorideatice venea tot din zona monopolului asupra construcþiei de stat ºi naþionaledeþinut de dreapta culturalã.Pentru a fi foarte bine înþeles, vreau sã precizez cã nu acord sub nici o formão valoare de excelenþã, de referenþial epistemic absolut stângii ºi reperelor ei, du-pã cum nici nu cred cã poziþionarea într-o zonã a ideologicului, fie la dreapta saula stânga, este productivã ºtiinþific. Insist numai asupra unei situaþii care îmi pareevidentã ºi care poate fi sintetic expusã astfel: 1) operatorii de cercetare în zonasocialului românesc sunt fundamentaþi pe anterioritatea rezolvãrii retardãriiconstrucþiei statale ºi naþionale; 2) socialul, ca sferã de manifestare principalãnepoliticã ºi autonomã este abordat, majoritar, ca expresie a hegemoniei unuidiscurs pe care îl pot asimila dreptei culturale; 3) este dificilã depãºirea dihoto-miei dreapta-stânga, tocmai pentru surprinderea mai nuanþatã a ipostazelor atâtale problemei naþionale, cât ºi ale celor specifice stângii.Definirea stângii ºi a dreptei a mobilizat energii intelectuale ºi a impus variateconfiguraþii conceptuale. Pentru a face o referire mai strictã la cazul românescinterbelic, se poate utiliza urmãtorul cadru: dreapta româneascã interbelicã esteacel grup vast politico-ideologic care propune fie pãstrarea cadrului consacrat aestablishment-ului existent ºi corijarea legislativã, prin utilizarea mecanismelorputerii, a situaþiei existente, fie o vastã restructurare prin invocarea ºi, în mãsuraposibilului, aplicarea unei „revoluþii de tip naþional“ care sã conducã la instau-rarea la putere a unei elite de tip „revoluþionar“ curate etnic. Spre deosebire dedreapta tradiþionalã, dreapta revoluþionarã propune ºi luptã pentru impunereaunui cod etico-politic ce semnificã proiectarea în utopie a unui model total ºi ab-stract de stat ºi societate. Referinþele acestei drepte revoluþionare vin din zonaresemnificãrii religiosului înþeles ca act de creaþie ºi transformare interioarã ºi,mai apoi, generalã a societãþii. Utopiile religioase ale creºtinismului irigã proiec-tele sociale ale dreptei revoluþionare. Acestea din urmã se diferenþiazã de pri-mele prin puternica notã militantã publicã, chiar dacã pivoþii prin care se mani-festã dreapta revoluþionarã se considerã, sau sunt consideraþi1, ordine cvasi-reli-gioase. Dreapta revoluþionarã este tributarã unei interpretãri holiste ºi finaliste,teleologice, în sens popperian, a lumii, a timpului ºi a istoriei.Dacã poate exista un relativ consens asupra dreptei revoluþionare, mai dificilãeste conturarea dreptei identificabilã cu sfera establishment-ului politic româ-nesc interbelic. Este cunoscut faptul cã liberalismul, cel care în mãsura cea maievidentã a fost considerat, dupã primul rãzboi mondial, ca expresie clasicã adreptei, nu dispune de un aparat teoretic suficient de sofisticat care sã îndrep-tãþeascã o interpretare substanþialã a acestuia. Politic, aceastã dreaptã este mai

106 FLORIN MÜLLER 2

————————1 Mircea Eliade este unul dintre cei care se pronunþã pentru o astfel de evaluare: „Evenimente [situaþiaMiºcãrii Legionare în 1937-1939] care mi-au reconfirmat cã generaþia noastrã nu are destin politic. Probabilcã Corneliu Codreanu nu m-ar fi contrazis. Cãci, pentru el, miºcarea legionarã nu constituia un fenomenpolitic, ci era de esenþã eticã ºi religioasã“, în Memorii. Recoltele solstiþiului, vol II (1937-1960), Bucureºti,Humanitas, 1991, p. 26.

curând ambiguã ºi chiar neliberalã, orientatã pe vizualizarea tot mai scãzutã a di-mensiunii civice, strict politice, a drepturilor persoanelor în faþa unor realitãþimult mai dure, cum sunt asigurararea ordinii ºi restaurarea autoritãþii. Economic,zona ei de manifestare predilectã, insistã tot mai mult pe proiecte de modernizareprin utilizarea instrumentului sãu, statul. Liberalismul românesc nu are nici vo-caþia holisticã, sau teleologicã a dreptei sau stângii revoluþionare, creând ºi acþio-nând practic în sfera conjuncturalului, a posibilului ºi imediatului. Mai preg-nantã se impune lipsa unei autoidentificãri a propriei istorii cu o istorie mai vastãa dreptei, fie ea româneascã sau europeanã2.Conturat politic ºi din perspectiva zonelor de recrutare a elitelor din cadrele

revoluþionare ale momentului 1848, liberalismul românesc nu se angajeazã într-opoziþionare deficitarã în sfera dreptei, ci mai curând în aceea a stângii, a „roºi-lor“, care, prin revoluþionarii mesianici pozitivi, cum îi numeºte George Cãlinescu,construiesc, prin autoritatea deþinerii cvasiabsolute a pârghiilor de putere, noulstat românesc modern. Refuzul autoidentificãrii cu dreapta nu derivã însã numaidintr-un motiv strict conjunctural, ci în primul rând din ambiþia de a reprezentaruptura cu trecutul ºi fagocitarea tuturor reperelor posibile de modernitate ºi pro-gres în lectura secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Identificarea cudreapta era mai posibilã în cazul conservatorilor, care nici nu ascund identifica-rea lor cu setul de opþiuni ale dreptei tradiþionaliste, în care totuºi tradiþia, comu-nitatea, istoria nu sufocau individul ºi deschiderea cãtre modernitate.

Esenþiale în cazul românesc sunt ritmurile de rupturã cu retardarea trecutului,prea marcat de imobilism ºi lipsã a consistenþei instituþionale ºi, în cele din ur-mã, de labilitate statalã. Liberalismul românesc interbelic, deºi se identificã cu oideologie liniarã a progresului, fãrã a avea însã pretenþiile transformatoare aledreptei revoluþionare, nu este interesat de o luptã teoreticã cu adversarii sãi dinepocã care-l împing tot mai mult spre zona descalificãrii teoretice ºi reuºesc sã-lpoziþioneze în imaginarul colectiv în perimetrul perdant al forþelor „retrogradeoligarhice de dreapta“. Acest mecanism de excludere nu funcþioneazã dupã regu-lile precise ale analizei sociologice ºi nici dupã consideraþii teoretice bine articulate.

Înþelegerea mai adecvatã a binomului dreapta-stânga poate fi realizatã princircumstanþierea istoricã a acestuia. Trebuie specificatã permanent incapacitateaºi chiar inapetenþa principalelor grupuri politice de dreapta ºi de stânga pentru odefinire clasicã, coerentã ºi stabilã în cadrul strict teoretic al conceptelor. Dacãam definit relativ succint conceptul dreptei româneºti, plasat în logica sa euro-peanã, totuºi, stânga se poate constitui prin: a) critica radicalã, chiar dacã de fac-turã preponderent teoreticã, a dreptei deþinãtoare a puterii de stat, ce exercitãmonopol nu numai asupra accesului în birocraþia economicã ºi politicã, dar ºiasupra cvasitotalitãþii resurselor þãrii, b) interesul sporit pentru capacitarea po-liticã a categoriei profesionale ºi demografice celei mai semnificative (þãrãni-mea, 78% din populaþia activã a þãrii), c) interesul, de multe ori nedisimulat, pen-

3 «DREAPTA» ªI «STÂNGA» DIN ROMÂNIA INTERBELICÃ 107

————————2 Acest fapt nu se referã la conceperea propriului statut ca fiind rupt de contextul „naþional“ sau„european“, ci numai nepoziþionarea abstractã la dreapta.

tru pãstrarea cadrelor democratice reale în cadrul statului, cu deosebire blocareadorinþei centrilor „conservatori“ (Monarhie, grupuri industriale ºi financiare) dea construi un tip diferit de regim3, d) concentrarea pe interesele sociale în defa-voarea proiectelor de vizualizare excesivã a puterii de tip tradiþional. Dacãdreapta insistã pe putere, reprezentativitate derivatã din centri tradiþionali aiacesteia, dezvoltarea partidului de cadre, capitalism de stat, antisemitism camu-flat (iar extrema dreaptã practicând cel mai vizibil ºi activ politic antisemitism4),stânga se origineazã într-o reprezentativitate mai curând popularã5, interes pen-tru un alt tip de economie (fãrã a exista un tipar bine stabilit nici în acest caz,unde elemente ale populismului agrar converg cu un plan de asimilare a influen-þelor capitalului strãin, cu deosebire în infrastructurã).

Stânga româneascã interbelicã nu se manifestã permanent consecvent, exi-stând atât momente, cât ºi lideri care se delimiteazã încã de la început de o astfelde paradigmã, asimilând foarte rapid tipare ale unui comportament mai curândal „dreptei“. Cert este cã atât „dreapta“, cât ºi „stânga“, corespund cu dificultateunor modele teoretice clasice, reducerea unor realitãþi istorice fluide la un nu-mitor comun fiind un exerciþiu dificil, care solicitã nu numai o bunã cunoaºterea perioadei interbelice, dar ºi capacitatea de sintezã asupra matricilor acesteia. Ocontextualizare mai precisã, invocarea unor date istorice precise poate substan-þializa mai bine hermeneutica dreptei ºi a stângii, tocmai pentru ca glosarea asu-pra acestor termeni sã nu devinã un exerciþiu exclusiv din perimetrul ºtiinþelorpolitice.Realizarea unitãþii politice româneºti în 1918, denumitã în istoriografia ofi-cialã ºi în discursul politic dominant „unitate naþionalã“6, a fost urmatã de unproces mai îndelungat de integrare ºi nivelare legislativã ºi, mai mult, politicã,moralã ºi economico-socialã. În ciuda unor eforturi sistematice depuse de toateguvernele interbelice, acest proces de integrare (denumit în epocã, mai ales pen-tru Basarabia, ca provincie cu un grad mai redus de dezvoltare economicã ºi con-ºtiinþã civicã, drept „românizare“) nu era încã pe deplin încheiat în 1940, cândare loc o puternicã hemoragie teritorialã în avantajul vecinilor revizioniºti din


————————3 Este atitudinea constantã a liderilor fondatori ai Partidului Naþional Þãrãnesc, Iuliu Maniu ºi Ion Miha-lache; în privinþa istoriei „evenimenþiale“ a partidului rãmân a fi consultate Ioan Scurtu, Din viaþa politicã aRomâniei (1926-1947). Studiu critic privind istoria Partidului Naþional-Þãrãnesc, Bucureºti, Editura ªtiinþi-ficã ºi Enciclopedicã, 1983, precum ºi Pamfil ªeicaru, Istoria partidelor Naþional, Þãrãnist ºi Naþional- Þãrã-nist, ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Victor Frunzã, 2000.4 Este cazul extremei drepte conservatoare, Partidul Naþional Creºtin, care alocã antisemitismului ºi iden-tificãrii evreitãþii „distructive“ ºi „comuniste“ cu Partidul Naþional Þãrãnesc, cel mai vizibil loc în proiectulpolitic propus electoratului în toamna-iarna anului 1937; este vizibilã însã tehnica naþional-creºtinilor de a ob-þine astfel o mai coerentã identitate politicã în raport cu Miºcarea Legionarã (Partidul „Totul pentru Þarã“),insuficienþa antisemitismului ca mijloc de reconstrucþie „revoluþionarã“ este invocatã de toþi ideologii legionarisau prolegionari ai vremii, inclusiv de Constantin Noica.5 Deºi aripa transilvanã a PNÞ este mai curând forjatã în conflictul naþional cu sistemul politic existent alUngariei, de dinaintea primului rãzboi mondial; Proclamaþia de Alba Iulia are elemente de ameliorare socialã,foarte generale, care s-ar fi regãsit la orice partid de facturã liberalã din Europa vremii.6 Pentru a fi foarte clar, precizez cã nu minimalizez semnificaþia acestui proiect politic, ci doar susþin ex-pandarea acestuia în timp, momentul 1 decembrie 1918 fiind mai curând unul cu funcþie simbolicã aniversarãºi inauguralã.

jur, Uniunea Sovieticã, Ungaria ºi Bulgaria7. Totuºi, în liniile generale, osmozanoilor provincii (Transilvania, Basarabia ºi Bucovina) în/cu România veche sepoate considera drept încheiatã juridic odatã cu adoptarea legii fundamentale(Constituþia), în martie 1923. Aceste fenomene de naturã instituþionalã, dar ºi deredimensionare a elitelor ºi culturilor politice, nu sunt indiferente pentru pro-blema binomului dreapta-stânga. Dacã Muntenia ºi Oltenia sprijinã, cu unele ex-cepþii care vor fi precizate, liberalismul în noua sa topografie de dreapta, Mol-dova, dar mai ales Basarabia sprijinã fie un model de stânga democratic, fie unulrevoluþionar de tip comunist sau, dimpotrivã, se pliazã pe un cadru strict antise-mit, ce identificã comunismul cu apartenenþa la evreitate. Spre exemplu, în ale-gerile din mai 19268, câºtigate de Partidul Poporului, forþã politicã inconsec-ventã ºi neîncadrabilã în binomul dreapta-stânga, cu 52,09 %, Partidul NaþionalLiberal obþine în Argeº 26,25 % din voturi faþã de 21,26 % ale Blocului Naþio-nal-Þãrãnesc, dar mai puþine decât cele ale guvernului (50,65 %). Tot în Mun-tenia Blocul Naþional-Þãrãnesc obþine însã rezultate mai bune decât liberalii înjudeþe cum ar fi Buzãu, Brãila, Dâmboviþa, Ilfov. Rezultatele din acest an nu suntînsã suficient de revelatoare în comparaþie cu ani cum ar fi 1922 sau 19289. Înacest din urmã an liberalii obþin 1,88 % din voturile exprimate de judeþele tran-silvãnene. Comparativ, liberalii câºtigã 10,55 % din voturile exprimate în Ve-chiul Regat. Nu se poate spune însã cã electoratul românesc vota în cunoºtinþãde cauzã a(supra) principiilor programatice ale principalelor partide politice, oricã sesizau exact (nu o fãceau nici mãcar protagoniºtii evenimentelor) natura bi-nomului invocat. În mentalitatea colectivã, inclusiv în cea actualã, puterea erasprijinitã covârºitor de Vechiul Regat, în timp ce opoziþia (mai ales cea de-mocraticã) avea bazinul electoral în Transilvania (cu tot cu microregiuni cum arfi Criºana, Maramureºul ºi Banatul).Primul rãzboi mondial ºi, mai ales, proximitatea unei foste mari puteri bân-tuitã acum de revoluþie ºi rãzboi civil (Rusia ºi apoi, din 1922, Uniunea Sovie-ticã), au determinat ºi accelerat, ºi ca urmare a unor restanþe politice antebelice10,adoptarea de urgenþã a unei politici ample de reforme politice ºi sociale. Aceastãpoliticã, susþinutã de întreg spectrul politic, supralicitatã de noii competitori po-litici, a fost administratã în special de Partidul Naþional Liberal. Strategiile ºimai ales oferta s-a(u) concretizat în special în adoptarea votului universal (no-iembrie 1918)11 ºi a legii reformei agrare (1921 — deºi a fost adoptatã de un gu-


————————7 Integrarea provinciilor istorice în România este un alt teritoriu al istoriografiei române abordatinsuficient, cu masive carenþe ºi chiar pãrãsit în ultimul timp; pentru un punct de vedere pozitivist asupraproblemei de vãzut Ioan Scurtu (coordonator), Istoria Basarabiei de la începuturi pânã în 1998, Bucureºti,Editura Semne, 1998, cap. VII, pp. 130-140; pentru o analizã în manierã occidentalã a politicilor educaþionaleale centrului (ºi) în provincia rãsãriteanã de vãzut Irina Livezeanu:, Culturã ºi naþionalism în România Mare:1918-1930, Bucureºti, Humanitas, 1998.8 Monitorul Oficial, 3 iunie 1926, pp. 8003-8066.9 Monitorul Oficial, nr. 283, 19 decembrie 1928, pp. 10661-10730; rezultatele sunt urmãtoarele: PNÞ77,76%; PNL 6,55 %, Partidul Maghiar 6,08%, Partidul Þãrãnesc 2,48%, Partidul Poporului ºi PartidulNaþional 2,48%, Blocul Muncitoresc ºi Þãrãnesc 1,35 %, LANC 1,14%.10 Chiar dacã încep paºi în aceastã direcþie imediat dupã marea rãscoalã din 1907 ºi cu deosebire înpreajma rãzboiului mondial.11 Ioan Scurtu, Ion Bulei, Democraþia la români 1866-1938, Bucureºti, Humanitas, 1990, p. 36.

vern neliberal, respectiv averescan, legea a fost demaratã juridic de liberali, iarcea electoralã ºi de anexa lor, guvernul Artur Vãitoianu). Aceste douã acte po-litice vor influenþa atât configuraþia, cât ºi natura funþionalã a democraþiei ro-mâneºti, dar ºi problemele structurale economico-sociale ale României, pânã lainstaurarea regimurilor antidemocratice. Votul universal a condus la creºtereaexponenþialã a corpului electoral12, la refluxul ºi apoi la dispariþia reprezentãriiparlamentare a fostelor partide conservatoare (1922), dar, mai ales, la constitu-irea unei mase electorale insuficient exersate democratic ºi incapabilã sã obþinão mai bunã reprezentare a propriilor interese în Parlament13. La rândul ei, refor-ma agrarã are un conþinut predominant social ºi nu economic, în sensul cã, înintenþia legiuitorului, ºi mai ales ca efect practic, s-a obþinut un consens social ºinu un randament economic al micii proprietãþi þãrãneºti. Chiar dacã se restrângespaþial ºi ca numãr de unitãþi, marea proprietate nu dispare ºi chiar în timp se ob-servã o creºtere a valorii productive a proprietãþii mijlocii ºi a proprietarilor ei,burghezia ruralã legatã de pãmânt, activitãþi agricole ºi comerþ.Dinamica binomului dreapta-stânga este greu conturabilã sau, mai precis,identificarea unor forþe politice cu unul dintre cele douã concepte este dificilãdacã luãm ca referenþial acest vast proiect de redistribuire a proprietãþii funciare.Atât forþe pe care le-am poziþionat la dreapta (luând ca temei imaginea construitãde adversarii lor de dupã rãzboi), cât ºi cele de stânga sprijinã reforma agrarã, otransformã într-un model de identificare, fiind dificil, dacã nu imposibil, a ex-plica reforma ºi consecinþele ei în termeni de bipolarism politico-ideologic. Dacãîn alte state precum Polonia ºi Ungaria este nevoie de venirea la putere a comu-nismului pentru a redimensiona proprietate agrarã prin mãsuri legislative (fãrãca acestea sã lipseascã total, dar fãrã sã aibã relevanþa celor din Româmia), topo-sul bipolarismului este impropriu în totalitate în þarea noastrã tocmai pentru cãmari reforme de stânga (în sensul distrugerii establishment-ului) sunt fãcute deun partid evaluat în epocã, ºi plasabil, dupã criterii pe care le-am explicitat deja,la dreapta spectrului politic: Partidul Naþional Liberal, sau un partid fãrã iden-titate proprie în spectrul politic, Partidul Poporului.Plasat conform predispoziþiilor mai curând psihologice ºi ideologice la dreap-ta, dar recuperând unele secvenþe ale istoriei intelectuale a liberalismului, va-rianta româneascã este mai curând specificã fazelor iniþiale de dezvoltare dinOccident, extrem de etatist14, una care conexeazã excesiv puterea politicã de cea


————————12 Pentru anul 1911 numãrul alegãtorilor direcþi potrivit listelor electorale era de 101339, iar al celor di-recþi prezenþi la urne de 73633; în 1919 numãrul alegãtorilor potrivit listelor electorale era de 1916225, iar alcelor prezenþi la urne de 1324563 (date preluate din Cristian Preda, România postcomunistã ºi România inter-belicã, Bucureºti, Editura Meridiane, 2002, p. 122; de menþionat ºi Sorin Radu, Lucian Robu, „Douã lumi,douã sisteme – alegerile parlamentare din 1914 ºi 1937. Studiu comparativ“, în Culturã politicã ºi com-portament electoral în România în perioada democraþiei parlamentare (1866-1937) – între specificul naþionalºi modelele europene, Sibiu, Editura Universitãþii „Lucian Blaga“, 2006, pp. 129-253); raportul era de 1 la 18,9ºi 1 la 17,98; raportul trebuie sã þinã cont ºi de integrarea noilor provincii, dar ºi de numãrul de victime ro-mâneºti din primul rãzboi mondial: pierderi ale armatei în perioada 1916-1919 -2330 ofiþeri ºi 217016 soldaþimorþi, cu tot cu civili 300000 (vezi în acest sens Constantin Kiriþescu, Istoria rãzboiului pentru întregirea Ro-mâniei 1916-1919, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989, p. 497).13 O solidã monografie asupra instituþiei Parlamentului ºi a deteriorãrii sistemului democratic (ºi) în in-teriorul acestei instituþii este cea a lui Hans-Christian Maner, Parlamentarismul în România (1930-1940), Bu-cureºti, Editura Enciclopedicã, 2004.14 Liberalismul originar a fost pretutindeni în Occident, mai cu seamã înAnglia ºi Franþa, excesiv de etatist.

industrial-bancarã. Stilul autoritar de conducere, care face un apel redus la con-silierea opoziþiei, care respectã destul de formal ºi ritualic Monarhia (regele Fer-dinand a avut totuºi inteligenþa politicã de a nu provoca un rãzboi instituþionalcu partenerul sãu Ion I. C. Brãtianu, tocmai pentru a nu produce reacþii dispro-porþionate, care ar fi mers pânã la soluþii posibil radicale de înlãturare a Monar-hiei). Existã informaþii conform cãrora respectul lui Brãtianu era concedat maicurând persoanei regelui Ferdinand decât instituþiei monarhice, sarcasmul pri-mului-ministru liberal dupã moartea regelui faþã de alte persoane din familia re-galã (în mod direct este vorba de regina Maria ºi de principele Carol, care dove-deau un activism politic ce-l irita pe Brãtianu) fiind real ºi afiºat manifest.Pachetul de legi adoptat de liberali în perioada „marii guvernãri“ dintre 1922ºi 1926 precizeazã clar conþinutul etatist ºi centralizator al filosofiei politice a li-beralilor. „România închisã“ devine traducerea exactã a acestei politici a drepteiliberale (cvasiconservatoare) care considerã epoca reformelor tipice stângii în-chise ºi trece la aplicarea unei democraþii controlate, în care mobilizarea politicãeste foarte inconsistentã pe direcþia unei democraþii de masã. Presiunea apara-tului asupra resurselor statului este una din caracteristicile esenþiale ale unei gru-pãri tot mai dezinteresate de rãzboiul ideologic tot mai vehement. Recluziuneaideologicã ºi mai ales intelectualã15 este o caracteristicã tot mai vizibilã a unuigrup politic oligarhic, centrat pe administrarea puterii, incapabil sã înþeleagã cã„reproducþia ideologicã lãrgitã“ (pentru a prelua un jargon marxist, puþin adap-tat) este o constantã a oricãrui tip de regim, cu atât mai mult a unor duºmani pla-saþi atât la stânga, dar ºi la dreapta sa.Hegemonia naþional-liberalã începe sã se erodeze într-un ritm accelerat dupãmoartea principalilor doi piloni ai acestui partid: regele Ferdinand (iulie 1927) ºiIon I. C. Brãtianu (noiembrie 1927). Elitismul, etatismul ºi centralismul suntcompletate astfel ºi de personalizarea excesivã a politicii româneºti, dar cu deo-sebire liberale. Moartea, nu dupã multã vreme, ºi a lui Vintilã Brãtianu acuti-zeazã deriva liberalismului românesc, incapabil, mai ales dupã asasinarea lui I.G. Duca (29 decembrie 1933), de cãtre legionari, sã-ºi gãseascã un echilibru realîn privinþa „politicii de cadre“. Semnul decadenþei cvasiliberalismului românescca agent al puterii este victoria politicã a Partidului Naþional Þãrãnesc, în noiem-brie/decembrie 1928. Nici acest partid nu sintetizeazã exclusiv componente alearsenalului real sau imaginat al stângii. Deºi se angajeazã într-un rãzboi ideo-logic total cu liberalismul, þãrãnismul nu propune soluþii coerente de guvernare,unele dintre acestea („statul þãrãnesc“) dovedindu-se mai curând elaborate cuscop de mobilizare propagandisticã. Tezele „luptei de clasã“ vizau conturareaostilitãþii faþã de „plutocraþia liberalã“, de „industria de serã“ sprijinitã de liberali(în sensul excrocãrii resurselor statului pentru finanþarea unei industrii buge-tivore)16. Chiar dacã astfel de teze dispun de o puternicã funcþie de mobilizare ºi


————————15 Fapt sesizat, dar nedezvoltat suficient, de ªtefan Zeletin în lucrarea sa Burghezia românã originea ºirolul ei istoric, capitolul Reacþiunea împotriva burgheziei române, Bucureºti, Humanitas, 1991, pp. 248-251.16 Nu existã pânã în prezent nici un studiu asupra rentabilitãþii generale a industriei româneºti, care sã sta-bileascã legitimitatea proceselor de industrializare, fie ale liberalilor, fie ale comuniºtilor; cert este cã regimulcomunist a preluat masiv din modelul de industrializare al PNL din perioada anilor ’20-’30.

identificare, este dificil a susþine cã ele ºi aparþin ºi în mod natural stângii17.Practica economicã þãrãnistã aratã, dimpotrivã, o deschidere faþã de capitalulstrãin mult mai evidentã decât cea liberalã, proiectul „României închise“ fiindabandonat18. Forþele de susþinere a naþional-þãrãnismului provin, fapt specificunei þãri predominant agrare, din zona lumii rurale, închisã însã modernizãrii ºiinteresatã mai mult de supravieþuire.Mai consecventã stângii ar fi ideea schimbãrii bazei de reprezentare parla-mentarã a statului, prin echivalarea acestei reprezentãri cu structura predominantagricolã (nu neapãrat ruralã) a þãrii19. O astfel de idee nu putea conveni grupu-rilor de putere „cu interese asigurate“ din Partidul Naþional Þãrãnesc, excluderela care se puteau ralia fãrã reticenþe alte partide din zona „dreptei“. Ultima con-secinþã a tezei „echilibrului“ susþinutã încã din 1919 de Ion Mihalache, liderularipii þãrãniste a partidului, ar fi fost sindicalizarea Parlamentului ºi condam-narea la stagnare agricolã a României, intrându-se astfel în contradicþie cu alteteze, din zona economicã ale partidului. Ideologia economicã a partidului nu erasuficient articulatã, fiind vizibilã ostilitatea faþã de retardarea economiei agricoleromâneºti în raport cu Occidentul ºi mai ales conºtientizarea dependenþei econo-mice faþã de statele „capitalului monopolist“.Este o atitudine specificã nu numai ideologilor de „stânga“ naþional-þãrãniºti(cu deosebire Virgil Madgearu), dar ºi a teoreticienilor „dreptei corporatiste“ ºiprofasciste reprezentate de Mihail Manoilescu. Incongruenþa dintre atitudinilepolitice ºi cele de naturã teoreticã, decalajul dintre secvenþele temporale aleadoptãrii diferitelor variante (fie democratice, liberale, fie corporatist fasciste)apare foarte vizibilã în cazul lui Mihail Manoilescu. Acesta dupã ce susþine lasfârºitul anilor 30 în mod transparent o ipostazã a statului totalitar, în zona re-ceptãrii pozitive a Miºcãrii Legionare), în plin rãzboi se orieteazã spre o resem-nificare pozitivã a neoliberalismului ºi filosofiei politice favorabile burgheziei,antirevoluþionare.Invocarea „luptei de clasã“, a „plutocraþiei“, a ostilitãþii faþã de establishmentnu este suficientã pentru poziþionarea în zona „stângii“. Este atestabilã ºi prin in-vocarea ºi, mai dramatic, prin aplicarea „Revoluþiei“. Þãrãniºtii nu au un discursspecific articulat asupra revoluþiei. Vocabularul lor politic nici nu este suficientde unitar în privinþa emitenþilor. „Revoluþia“ este mai curând apanajul dreptei re-voluþionare ºi a stângii de tip stalinist, pentru care fie „revoluþia naþionalã“, fiecea „de clasã“, rãzboiul clase contra clase sunt „motoarele istoriei“ ºi au caracterde urgenþã. Conducerea ardeleanã a partidului (Iuliu Maniu) este, în anii ’20,


————————17 În cadrul conferinþei am avansat o teorie având un aspect mai curând psihianalitic; ostilitatea stângiifaþã de dreapta ar fi exprimarea mascatã ideologic a revoltei morale, psihologice naturale faþã de deþinãtorii debogãþie; revolta ºi indignarea stângii faþã de dreapta deþinãtoare de bogãþie (capital real ºi simbolic) este„raþionalizatã“ printr-o cortinã ideologicã a validitãþii ostilitãþii faþã de polaritãþile sociale; darwinismul socialse cere astfel recuperat într-o analizã de viitor.18 Pentru ideologia þãrãnistã, de reþinut volumulDoctrina þãrãnistã în România. Antologie de texte (VasileNiculae, Ion Ilincioiu, Stelian Neagoe editori), Institutul de Teorie Socialã al Academiei Române, Bucureºti,Editura Noua Alternativã, 1994.19 Semnificativ articolul lui Ion Mihalache „Partidul Þãrãnesc. Partid de clasã?“, în Þara nouã, 23 iunie/6iulie 1919, în Doctrina þãrãnistã..., ed. cit.,, p. 79-81.

consecvent ostilã revoluþiei ºi metodelor sale expeditive, dar nu ezitã, dupãanunþarea rezultatelor alegerilor din decembrie 1937, sã propunã aliatului sãuconjunctural, Corneliu Zelea Codreanu (ºeful Miºcãrii Legionare) o mobilizareimediatã a partizanilor în piaþa Palatului regal din Bucureºti pentru a impune osoluþie politicã diferitã de cea a unui guvern personal al regelui, care ar fi condusautomat spre dictaturã20.„Revoluþia naþionalã“ este un concept ambiguu, care singur nu este suficientde comprehensiv pentru hermeneutica dreptei, ºi cu deosebire a dreptei revolu-þionare, reprezentate de Miºcarea Legionarã (constituitã în 1927). Ideologi dife-riþi ai Miºcãrii cautã sã încadreze mai exact contururile în care acest fenomen po-litic poate fi înþeles. Contribuþia „clasicã“ este adusã de Mihail Polihroniade,care defineºte trãsãturile unui totalitarism modern, deparazitat de birocraþie ºiformalism. Încadrarea la dreapta revoluþionarã impune ºi precizarea tipului derevoluþie, ca mitologie a activismului politic. „Revoluþia“ de dreapta este un vastprogram de reconfigurare a cadrului social, prin excluderea burgheziei evreieºti,dar ºi a celei „parazitare creºtine“, ºi înlocuirea acestora cu un univers social uni-form al consensului între „burghezia de muncã“ (termenul îmi aparþine) ºi cla-sele direct productive (þãrãnime ºi muncitorime). Componenta de dreapta esteînsã, în acest caz, ca ºi în acela al fascismului italian, dar mai ales al naþional-so-cialismului, foarte confuzã. În ciuda retoricii de tip stalinist care plaseazã fas-cismul (cel generic)21 drept „dictatura deschisã a capitalismului monopolist“22,acesta are o puternicã componentã de stânga recunoscutã chiar de publiciºtii destânga din România, de la revista omonimã. Ocultarea acestei dimensiuni antica-pitaliste (cãci nici Polihroniade, nici naþional-socialismul, nici fascismul nu facprecizãri clare asupra perimetrului distinctiv al „burgheziei de muncã“ faþã deacela al „burgheziei plutocratice“— mai ales evreieºti) împiedicã înþelegerea sen-sului real al variantei clasice de fascism românesc: Miºcarea Legionarã.Dimensiunea anticapitalistã, antisistemicã aparþine cu deosebire stângii, esteo caracteristicã a acesteia, verificabilã istoric. Din acest punct de vedere istoriade stânga a fascismului italian ar trebui „revizitatã“ (un termen occidental destulde neadaptat limbii române), deoarece fascismul italian reuºeºte un vast consenssocial ºi printr-o politicã de mãsuri sociale, de infrastructurã, de demobilizare aactivismului sindicalist prin integrarea acestuia în Partid. Revoluþionarismul destânga al fascismului italian este vizibil ºi prin poziþia de forþã deþinutã de Roberto


————————20 Mãrturia aparþine unui intim al lui Iuliu Maniu, Zaharia Boilã, ºi este prezentã în Mircea Muºat, IonArdeleanu, România dupã Marea Unire, vol II, partea a II-a, noiembrie 1933-septembrie 1940, Bucureºti, Edi-tura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, p. 743.21 Pentru o analizã a literaturii istoriografice ºi politologice, a scrierilor direct politice referitoare la fas-cism (în sensul istoric cel mai larg) de vãzut Mihai Chioveanu, Feþele fascismului: Politicã, ideologie ºi scrisulistoric în secolul XX, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2005; partea referitoare la cazul românesc are un ca-racter excesiv de polemic ºi avanseazã judecãþi de valoare insuficient motivate ºtiinþific; unele aprehensiunipersonale ºi „aderenþe de grup“ îl împiedicã pe autor sã judece echilibrat producþia istoriograficã româneascã;existã accente/pasaje fie nihiliste, fie frizând „cultul personalitãþii“.22 Cea mai solidã evaluare a variatelor aspecte istoriografice, de naturã politicã, ºtiinþificã ºi desedimentare a memoriei istorice în scrisul profesionist cu privire la Hitler, naþional-socialism ºi Germania înaceastã perioadã este lucrarea lui Ian Kershaw, Der NS-Staat. Geschichtsinterpretationen und Kontroversen imÜberblick, Rowohlt Taschenbuch Verlag, 2006.

Farinacci, „il piu fascista“, care cautã sã colecteze categorii cât mai vaste alesquadrism-ului împotriva vechiului sistem, chiar când fascismul se afla deja laputere, fapt ce a atras, printre altele, marginalizarea activistului. Republica So-cialã de la Salo este, la rândul ei, redescoperirea vocaþiei revoluþionare, cvasiso-cialiste a fascismului primar, redescoperirea istoriei socialiste a tânãrului Mussolini.În cazul Miºcãrii Legionare, vocaþia anticapitalistã este argumentabilã prinmasiva încadrare a muncitorimii în aceasta, dar cu deosebire prin radicalizareacadrelor muncitoreºti, cu deosebire în momente dificile cum ar fi Rebeliunea dinianuarie 1941. Dintr-un total de 2633 de inculpaþi pentru participarea la acesteevenimente 555 erau muncitori necalificaþi (adicã 21,07%), 378 erau muncitoricalificaþi (14,35%), 151 ºoferi (5,73%) ºi numai 92 de intelectuali (3,49%)23.Se poate avansa, cu un grad mare de credibilitate, faptul cã Miºcarea Legio-narã se comportã în perioada interbelicã, deºi nu pe toate secvenþele ei, cu aceeaºiconsecvenþã24, precum o formã sui-generis de comunism popular. Miºcarea Le-gionarã este, în România interbelicã, în ciuda instrumentalizãrii excesive a creº-tinismului ortodox, forma posibil legalã a comunismului românesc interbelic.Este o formã a comunismului deoarece activeazã cu deosebire cadre ale mun-citorimii interesate nu de menþinerea, ci de distrugerea (mai ales în timpul Rebe-liunii) a sistemului constituit. Chiar aceasta este ºi una din explicaþiile avansatede Partidul Comunist din România asupra Rebeliunii, în sensul revoltei maselorlegionare împotriva „conducerii capitaliste ºi burgheze a regimului“. PartidulComunist nu a avut un tip de explicaþie univocã asupra Rebeliunii, fiind avansateºi altele, care de multe ori contraziceau realitatea istoricã. Analiza discursurilorconducãtorilor legionari susþinute cu ocazia debutului Rebeliunii25 ar fi altã calepentru acceptarea contextului excesiv antisistemic al Legiunii, comportamentcare a condus la o agresivitate cumulativã, în condiþiile în care la conducereaacesteia se afla un lider, Horia Sima, de profesie intelectualã, care nu fãcea niciun secret din voinþa totalitarã, distructivã a partidului sãu.O astfel de istorie marcatã de interpretãri, ºi din epocã ºi actuale, de multe oriabuzive, solicitã o permanentã interogaþie, în care cliºeele ideologice sau locu-rile comune sã fie înlocuite printr-o seninã, permanentã ºi colegialã (re)lecturarecriticã.


————————23 Francisco Veiga, Istoria Gãrzii de Fier. Mistica ultranaþionalismului, Bucureºti, Humanitas, 1993, p.350. Dreapta si stanga reprezinta concepte cu o natura istorica foarte greu de precizat. Trasaturile celor douaconcepte pot fi stabilite prin stabilirea apriorica unor caracteristici, dar aceasta operatiune trebuie verificataprin analiza concret istorica a perioadei interbelice romanesti. Studiul precizeaza atat parametri conceptuali,cat mai ales contextul in care cei doi operatori cu functie hermeneutica se incarca de semnificatie reala; autorulstabileste dinamica temporala a spectrului politic de la dreapta liberala si conservatoare la stanga antiliberalasi pozitia detinuta de fascism in acest context.

Veiga citeazã ediþia francezã a cãrþii lui Lucreþiu Pãtrãºcanu, Sub trei dictaturi, calculele procentuale însãîmi aparþin.24 Aceastã tezã a fost fie aprig contestatã, din motive care au depãºit contextul conferinþei, fie a fost insu-ficient înþeleasã de auditoriu.25 Publicate în Cuvântul.

DESPÃRÞIREA DE «CLASICI»GABRIELA TÃNÃSESCU

Lucrarea Liberalismul din România — teorie ºi practicã a fost conceputã cao reconstituire istoricã, doctrinarã ºi teoreticã a „metamorfozei“ liberalismului înRomânia. Volumul de faþã, al treilea al seriei, consacrat etapei sau „ipostazei“neoliberale din parcursul liberal al României, cuprinde o impresionantã re-constituire a istoriei reale ºi a istoriei discursiv-teoretice ºi ideologice a liberalis-mului din România în perioada cuprinsã între ultimii ani ai „marii guvernãri li-berale“ (convenþional, însã, sfârºitul secolului al XIX-lea sau anul 1900) ºi 1938,anul prãbuºirii democraþiei parlamentare reprezentative ºi al instaurãrii regimu-lui de autoritate personalã consolidatã („dictatura regalã“) a regelui Carol al II-lea.Caracterul impresionant al acestei prezentãri derivã nu doar din desfãºurarea eicomplexã în planul economic ºi civilizaþional al „capitalismului consolidat“ ºi înplanul teoretic-reformator al neoliberalismului economic, social ºi politic dinRomânia, ci ºi din analogia cu „sistemul modern occidental“ ºi cu neoliberalis-mul corespunzãtor lui în prima parte a secolului al XX-lea. Prezentarea „meta-morfozei“ liberalismului subsumeazã, aºadar, nu doar analiza comparativã aevoluþiei economice ºi sociale a României ºi a societãþilor occidentale indus-trializate, ci ºi o analizã concomitentã a evoluþiei lor („reformat“) instituþionale,

CÃRÞ I ÎN DEZBATERE


CONSTANTIN NICA

LIBERALISMUL DIN ROMÂNIA— TEORIE ªI PRACTICÃ

VOL. III

Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþePolitice ºi Relaþii Internaþionale, 2007,414 p.

legislative, a valorilor, mentalitãþilor ºi elitelor politice, ca ºi a proiectelor poli-tice doctrinare ºi a teoriilor politice neoliberale.Opþiunea autorului Constantin Nica pentru o tratare a „capitalismului matur“urmatã de tratarea reconsiderãrilor teoretice ale liberalismului are menirea de a de-semna neoliberalismul ca teorie ºi „doctrinã a neocapitalismului“, ca teorie „despãrþitãde axiomele «clasice»“ ale liberalismului, dar expresivã pentru „starea de tensiune“dintre „postulatele clasice ale liberalismului“ ºi „realitatea socialã substanþialtransformatã“ dupã deceniul opt al secolului al XIX-lea (sub aspect economic, social,ºtiinþific, cultural). În opinia autorului, „restructurarea liberalismului ca neolibera-lism“, în componenta sa economicã ºi în cea politicosocialã, a determinat „consoli-darea forþei explicative a sistemului liberal ºi întãrirea funcþiei sale ideologice“ (p. 53).Însãºi „adãugarea particulei neo la numele unei doctrine cu o existenþã îndelungatã“trebuie înþeleasã, în maniera în care o fãcea Mihail Manoilescu, ca sugestie a„relansãrii sau renaºterii“ gândirii liberale dupã „o perioadã de ascensiune, un intervalde apogeu ºi o fazã de crizã, de relativã epuizare a fondului de idei ºi de soluþii con-sacrate“ (p. 55), ca indicare a fazei de „reconstrucþie doctrinarã“ sau de „aducere lazi“ a liberalismului prin teze, principii ºi idei inedite.„Despãrþirea de «clasici»“ a neoliberalismului economic, ca ºi a celui social-politic, ar traduce astfel, în principal, renunþarea la „sistemul abstract de susþi-nere a capitalismului, detaºat de istoricitatea proceselor sociale ºi inoperant încontextul radical schimbat al societãþii moderne din prima jumãtate a secoluluial XX-lea“ (p. 66), renunþarea la tezele despre autoreglarea spontanã a econo-miei ºi despre „ordinea spontanã“ atemporalã ºi universalã din societate, despre se-paraþia netã dintre sistemul economic ºi cel politic, renunþarea la tezele despre au-tomatismul funcþionãrii ºi evoluþiei componentelor definitorii ale sistemului so-cial, la teza funcþionãrii automate a mecanismului preþurilor în regimul laissez-faire, la „dogmele“ ºi „optimismul triumfalist“ legate de progres, libertate, ºti-inþã. În revers, ºi în consonanþã cu noile curente din filosofie ºi spiritualitate (in-tuiþionismul bergsonian, psihanaliza freudianã, spiritualismul pur al lui PaulValéry, istoricismul civilizaþiilor formulat de Oswald Spengler, metafizica luiGabriel Marcel, umanismul integral propus de André Malraux ºi JacquesMaritain, filosofia istoriei a lui Raymond Aron º.a.), perspectivele explicativeale neoliberalismului sunt definite de focalizarea asupra proceselor de socia-lizare ºi asupra relaþiilor de tip grupal caracteristice secolului al XX-lea, de in-vestigarea fenomenelor de inadaptare, iregularitate, dezechilibru, inovaþie, evo-luþie, de constituirea opþiunilor de modernizare a sistemului economic ºi politicºi a „ordinii sociale“, patronate de stat ºi de alte instituþii politice, ca soluþie destopare a tendinþelor involutive ale „ordinii spontane“. Variatele poziþii ºi soluþiiformulate în mai multe ºcoli din Europa ºi SUA în anii imediat urmãtori tra-tatelor de pace de la Paris ºi Washington ºi, apoi, la începutul anilor `30 sub for-ma unor sinteze ºi construcþii teoretice (întemeiate pe serii statistice, financiare,tehnice sau pe modele matematice) sunt înfãþiºate drept încercãri „complexe ºirafinate de optimizare a structurilor ºi a dinamicii economiilor occidentale depiaþã“, de „control“ al evoluþiilor acestora ºi de prevenire a crizelor (p. 72-73).Atât poziþiile parþial „fidele“ teoremelor liberale „ortodoxe“, cât ºi cele si-tuate dincolo de liberalismul clasic ºi de reformismul socialist — susþinute de

116 CÃRÞI ÎN DEZBATERE 2

gânditori de referinþã atât în sfera neoliberalismului economic (Hermann Lewy,Hans Gideon Heyman, Alfred Cecil Pigou, Josepf Alois Schumpeter, PieroSraffa, Charles Gide, Jacques Rueff, John Maynard Keynes, Eric A. Chamberlainº.a.), cât ºi în cea a neoliberalismului politic (Robert Carré de Malberg, KarlMannheim, Hans Kelsen, Thorstein Veblen, William H. Smith, Howard Scott,Joseph Alois Schumpeter, Bertrand de Jouvenel, Charles Eisenmann, WalterLippman º.a.) ºi a teoriei elitelor ºi conducãtorilor în societãþile contemporane(Karl Mannheim, Harold Lasswell, James Burnham, Raymond Aron º.a.) — aufost circumscrise de autor principiilor expansiunii economice libere ºi ale refor-melor. Ca urmare, restructurarea „economicã“ a teoriei liberale a fost sistema-tizatã prin prisma noilor componente pe care ea le-a integrat: paradigma mono-polului, paradigma monopolului de stat ºi cea a politicilor economice sau a func-þiilor pozitive ale statului contemporan. Aceastã integrare a fost interpretatãdrept asumare teoreticã a proceselor definitorii, „majore“, ale „capitalismului or-ganizat“: monopolurile ºi monopolismul etatic, „ciclul economic“, ºomajul, in-flaþia, „securitatea socialã“, precum ºi a unor „soluþiilor specifice“: concentrareaeconomicã, apãrarea economiei libere prin restaurarea echilibrului general, me-canismele preþurilor, repartizarea „socialã“ a veniturilor, lupta împotriva ºo-majului, politica de utilizare deplinã a forþei de muncã. În esenþã, aceste so-luþii/principii neoliberale au fost puse în termenii „corelãrii“ acþiunii postulateloreconomice (postulatul preþurilor, postulatul pieþei º.a.), recunoscute de altfel ºide liberalismul clasic, cu psihologia ºi voinþa umanã, cu intervenþiile deter-minante pentru atingerea þelurilor ºi care restrâng deplina libertate de mani-festare a lor. Dacã ceea ce neoliberalismul a generat prin elaborarea formulelorde „recurs“ la intervenþia statului a fost sintetizat ca „respingere, într-o anumitãmãsurã ºi în anumite sectoare, a libertãþii“ sau ca „emancipare faþã de schemelecircumscrise libertãþii economice“ ºi, implicit, ca „paradox“ în istoria liberalis-mului, motivaþia acestui „recurs“ la intervenþia statului a fost obþinerea stabilitã-þii în economie, eliminarea concurenþei ruinãtoare ºi a fluctuaþiilor legate de pro-fit ºi rentabilitate, încurajarea progresului tehnic, a specializãrii ºi a „marilorcomplexe“ conduse de specialiºti (ºi nu de proprietari), creºterea semnificativãa producþiei globale. „Deprinderile etatizante“, formate în timpul rãzboiului ºiprelungite apoi pânã în deceniul patru, au fost prezentate în forma capitalului destat al „marilor complexe“ ºi în cea a extinderii atribuþiilor statului de la inter-venþiile în economie, prin elaborarea legislaþiei de profil, la rolul de agent eco-nomic sau de întreprinzãtor. Autorul a accentuat nu doar raþiunile economice, ciºi pe cele sociale ale acestor „deprinderi etatice“: modificarea ciclurilor de afaceriprin organizarea producþiei ºi a schimbului de cãtre autoritãþile publice în funcþiede nevoile populaþiei, ale complexului naþional ºi nu de calculele favo-rabileprofitului; trebuinþe sociale împlinite la preþuri accesibile, indiferent de costuri.Restructurarea „politicã“ a liberalismului occidental, pe care autorul a consi-derat-o drept „cheia sau substanþa ordinii politice moderne“, este circumscrisã laansamblul de reevaluãri ale neoliberalismului „în condiþiile tranziþiei de lademocraþia aristocraticã la democraþia de masã ºi de la statul antreprenorilor lastatul de tip welfare“ (p. 74). În acest context teoria politicã neoliberalã a con-stituit „suportul doctrinar ºi ideologic“ care a „proiectat «capitalismul popular»“


prin politicile sociale ºi prin teza «statului protector»“, a „legitimat funcþiile ma-nifeste ale statului — prin demonetizarea «statului neutru» - ºi a reelaborat con-ceptului de democraþie modernã...“ (p. 78). Teoria neoliberalã a democraþiei, me-nitã sã corijeze incapacitatea votului popular ºi a guvernãrii reprezentative de arezolva problemele sociale generate de industrializare ºi de urbanism, de afir-marea ideologiei ºi a partidelor extremiste, de reducerea autoritãþii instituþiilorpolitice ºi de extinderea crizei morale, este definitã ca justificare a concordanþeidintre stat ºi democraþie, ca ºi dintre stat ºi ansamblul structurilor grupale ale so-cietãþii. Prin teoria democraþiei, ca ºi prin teoretizarea necesitãþii unui rol am-plificat al puterii executive (ca ºi a nevoii asumãrii unor noi competenþe), a ro-lului elitei naþiunii, a echipelor de gestiune ºi de administrare („experþii“) ºi a„revoluþiei manageriale“, considerate indispensabile pentru „raþionalizarea siste-mului social“, restructurarea „politicã“ a liberalismului s-a orientat cãtre soluþiirealist-pragmatice, a „depãºit tabu-urile liberalismului politic“, pe cele ale per-sonalizãrii puterii ºi ale confuziei instituþionale a puterii.Considerat „parte a fenomenului vest-european“, neoliberalismul din Ro-mânia este prezentat prin aspectele care au confirmat ºi, deopotrivã, prin celecare au contrazis proiectul de „europenizare a civilizaþiei din România“ elaboratde paºoptiºti ºi fundamentat apoi, „exact ºi necesar“ din punct de vedere teoretic,de concepþia liberalã (p. 94). Problemele reale ale României la sfârºitul secoluluial XIX-lea, în ciuda progreselor înregistrate de „România veche“, sunt atribuiteîn principal trecutului ei premodern, reflectat în jurul anului 1900 încã în stadiulde þarã subdezvoltatã, cu un profil aproape exclusiv agrar ºi o societate tra-diþionalistã, cu o economie ruralã ºi o avuþie „micã ºi „nesigurã“, incapabilã sãinstituie un sistem bancar naþional ºi sã susþinã industria naþionalã (cu excepþiacelei exploatatoare). În ciuda „prãpastiei“ ample ºi profunde pe care analiza pro-fesorului Nica o contureazã cu precizie ºi fineþe, fãrã însã a o numi explicit, ºicare separã România de societãþile avansate ale timpului, autorul considerã cã„societatea nouã“, vulnerabilã ºi confruntatã cu ample dificultãþi, cu o mo-dernizare târzie ºi lentã, „dobândise trãsãturile definitorie universalã a capi-talismului, anume spiritul perpetuu de schimbare, tendinþa permanentã de a pre-face, de a inova, de a revoluþiona“ (p. 106). Subsumat acestei idei, satul, agricul-tura, þãrãnimea, oraºul, industria naþionalã, „forþele salariale“ constituie obiectulunor analize minuþioase, exemplar documentate ºi relaþionate cu capitolul con-sacrat prioritãþilor ºi problemelor modernitãþii la începutul secolului al XX-lea,când, în expresia lui ªtefan Zeletin din Burghezia românã. Originea ºi rolul eiistoric, poporul român, dând dovadã de o „strãlucitã vitalitate, n-a sucombat înurma acestei prefaceri adânci, de ameþitoare repeziciune...“, anume „sub invaziacapitalismului“, ºi a trecut „greaua probã în chip fericit“ (p. 153). Dincolo de po-larizarea socialã extremã, de accesul redus la educaþie ºi instrucþie ºcolarã, deconservarea caracterului aristocratic al democraþiei reprezentative ºi de men-þinerea sistemului censitar, chiar obiectivul ºi limbajul discursului politic din Ro-mânia începutului de secolul XX dau mãsura (tristã) a „diferenþei de timp is-toric“ între România ºi þãrile occidentale. Cuvintele rostite de Vintilã I. Brãtianuîn noiembrie 1913 mi se par o confirmare cât se poate de grãitoare: „nevoile noastrenu pot fi satisfãcute decât printr-o schimbare radicalã a regimului cu caracter oligar-


hic de azi; cã numai prin schimbarea acestui regim putem nãzui la o solidaritatecompletã a întregului nostru popor ºi deci la sporirea energiei naþionale“ (p. 161).Autorul conexeazã reconstrucþia liberalismului din România de preocupãrileteoretice ºi aplicative ale neoliberalismului în privinþa „precizãrii prioritãþilorpolitico-sociale, economice ºi culturale“, ca ºi de o politicã de dezvoltare naþio-nalã ºi democraticã, de programe de acþiune elaborate, pe de o parte, de oameniidin jurul Partidului Naþional-Liberal ºi, pe de alta, de segmente importante aleintelectualitãþii. În acest cadru autorul relevã semnificaþia transferului de compe-tenþe ºi responsabilitãþi la nivelul acþiunii politice, a necesitãþii de a fi continuatãmodernizarea de cãtre o „nouã generaþie liberalã“. Aceastã generaþie, formatãdupã principiile liberale ale „bãtrânilor“ de la 1880 ºi de la 1890, ºi în care au-torul îi înscrie pe Ion I.C. Brãtianu, Vintilã I.C. Brãtianu, Constantin I.C. Brã-tianu, Eugen Carada, Emil Costinescu, DimitrieA. Sturdza, I.G. Duca, Mihail G.Orleanu, Vasile Missir, Vasile Lascãr, Constantin Nacu, se detaºeazã, ca poziþiefundamentalã, „prin respect faþã de înaintaºi, în privinþa prefacerilor realizate“,dar ºi „prin realism ºi pragmatism, în privinþa obiectivelor de perspectivã“ (p. 166),prin tendinþa de a reconstrui într-o manierã ºtiinþificã ºi culturalã liberalismul.„Primenirea“ ºi „salvarea“ doctrinei liberale, care era confruntatã în România,ca ºi în Occident, cu serioase probleme de credibilitate, este situatã de autor dupãanul 1886, „în faza de întemeiere a industriei naþionale, când decadenþa grupã-rilor conservatoare nu este încheiatã, procesul de dizolvare a lumii agrare con-tinua...“ (p. 169). Aºadar, capitalismul european, intrat în faza monopolistã, ºi li-beralismul european, intrat într-o etapã de adaptare ºi refacere, sunt prezentateca fiind sincrone în România încheierii „momentului de mãreþie unicã“ a „ve-chiului liberalism“. Intrarea liberalismului din România ºi a doctrinei sale in-dividualiste — centrate pe interesul privat ºi pe acumularea de bunuri - într-oetapã a incongruenþei cu „armonia“ vieþii economice ºi a societãþii este legatã demanifestarea intervenþionismului. Teoria revizuitã a liberalismului sau a formeisale regenerate este descrisã, în cuvintele lui Mihail Manoilescu, ca focalizareasupra tendinþei de organizare socialã a capitalismului prin intermediul statuluiºi nu de cantonarea lui în „paza ringului în care luptãtorii boxeazã“ (p. 174). Cuo deosebitã acribie autorul prezintã instituþiile de prestigiu — Institutul de re-flecþie neoliberalã. Centrul de Studii al Partidului Naþional-Liberal, InstitutulEconomic Român ºi Institutul Social Român - în care s-a desfãºurat dezbatereatezei implicãrii autoritãþii politice în mecanismele producþiei ºi care au asumatprograme de interes ºtiinþific ºi de notorietate în sfera publicã cu privire la „rea-ºezarea vieþii sociale funcþie de cerinþele forþelor sociale“.Ca discurs teoretic ºi ca ideologie politicã, neoliberalismul este prezentat prinsintetizarea numeroaselor perspective din care a fost elaborat — sociologice,economice, politologice, de facturã abstractã, conceptualã sau, dimpotrivã, prag-maticã, militantã (de clasã sau de partid). Analiza amplã ºi detaliatã a prin-cipalilor exponenþi ºi a obiectivelor neoliberalismului economic a fost subsu-matã temei intervenþionismului statului, ca instrument al transpunerii în realitatea unei industrializãri accelerate ºi a unei industrii efectiv naþionale, depãºireastadiului de economie cu caracter unilateral ºi agrar, emanciparea þãrii prin crea-


rea complexului economic naþional, care sã reflecte interesele ºi prioritãþile cetã-þenilor României. Ca o amprentã naþionalã (chiar naþionalistã), industria, „«fa-brica viitoare» este conceputã idilic, ca o «casã româneascã», în care întregul poporsã trãiascã în armonie ºi sã evite frãmântãrile mari, întâlnite în alte þãri“ (p. 203),printr-o astfel de concepþie fiind relevatã chiar perspectiva socialã a neolibera-lismului din România: necesitatea refacerii solidaritãþii ºi încrederii dintre þãrã-nime ºi clasa conducãtoare. Coordonatele teoretice ale unui astfel de obiectiv„major“ erau dobândirea ºi consolidarea prin proprietate, îndeosebi prin mareaproprietate, de roluri ºi funcþii sociale ºi atenuarea caracterului proprietãþii defactor de speculã ºi de asuprire; „dreptatea pentru «cei mici» ca siguranþã pentru«cei de sus» ºi garanþie a securitãþii naþionale; rolul ºi funcþiile statului „cãlãuzitede principii sociale“ º.a.m.d. În privinþa perspectivei politice a neoliberalismuluisau a concepþiei sale asupra „ordinii politice“, analiza autorului graviteazã în ju-rul modului în care este examinatã democraþia: întârziatã, raportat la cerinþelesociale ºi la valorile umane, morale, politice; necesarã, pentru a atrage încrede-rea în capacitatea de acþine a tuturor forþelor sociale; necesarã, pentru a extrageenergii din popor ºi pentru a înlesni ridicarea socialã, moralã ºi culturalã a tu-turor; capabilã de adaptare instituþionalã ºi normativã la condiþiile „societãþii demasã“; reper al unui tip de organizare politicã strict necesar României întrucâtexprimã interesele de ansamblu ale corpului social drept prioritãþi publice; cadrual dreptului imprescriptibil al intereselor „celor de jos“, al creãrii „unui popor decetãþeni, dotat cu «simþ civic»“, al unui sistem parlamentar care îºi poate asumaobiective de anvergurã.Evaluarea „planului unitar“ — „prin noi înºine“ — de încadrare a tuturor pie-þelor naþionale prin întãrirea sistemului industrial ºi a protecþionismului vamal,prin finanþarea unor ramuri industriale noi, a unor tehnici mai avansate ºi rele-vante prntru raþionalizarea muncii, a ansamblului de legi adoptate pentru pro-tejarea ºi stimularea industriei naþionale, prezintã nu doar o remarcabilã ºi amplãsintezã asupra capitalismului interbelic din România, ci ºi o reprezentativã frescãasupra societãþii româneºti, relevantã în gradul cel mai înalt sub aspectuldinamicii sale sociale, instituþionale, relaþionale, ocupaþionale, culturale, civili-zaþionale, motivaþionale º.a.m d. ºi a diferenþei sale specifice în raport cu genulproxim al societãþilor occidentale, a cãrui parte ºi-a dorit cu ardoare sã fie. Deasemenea, analiza etapelor de maturizare ºi de adaptare a liberalismului, a afir-mãrii ideatice ºi politice a neoliberalismului din România - prin consacrarea te-melor capitalismului performant, organizãrii, raþionalizãrii ºi disciplinei, prog-nozei, creativitãþii, coeziunii ºi solidaritãþii sociale care, în esenþã, înlocuiesc axa„armoniei de la sine“ a „ordinii naturale“ prin „cultul organizãrii“ — reprezintãfãrã îndoialã în peisajul lucrãrilor de profil de la noi una de referinþã. Virtuþile eisunt date nu doar de rigoarea, minuþiozitatea ºi sistematicitatea expunerii, ca ºide o pregnantã înclinaþie explicativã, ci ºi de originalitatea ºi echilibrul interpretãrii.Acestea, ca ºi cele uºor decelabile din chiar prezentarea lucrãrii, fac din acestdemers laborios de reconstrucþie teoreticã ºi istoricã o lecturã necesarã pentru ceiinteresaþi de liberalismul din România, de istoria interbelicã româneascã, de etapainterbelicã a evoluþiei economice, instituþionale, sociale ºi juridice a þãrii.


„CÂND «PAªOPTIªTII» IEªEAU DIN SCENÃªI INTRAU ÎN ISTORIE...“CRISTIAN-ION POPA

Constantin Nica a publicat recent un nou ºi amplu volum— al 3-lea ºi penul-timul dintr-o monografie asupra liberalismului pe care o oferã publicului înce-pând cu anul 2003 — dedicat, de data aceasta, neoliberalismului politic ºi socialdin România, situat de autor în spaþiul culturii politice româneºti la sfârºitul se-colului al XIX-lea ºi pânã cãtre jumãtatea secolului al XX-lea.Amplitudinea tematicã ºi problematicã a acestui volum este relevatã din ca-pul locului de chiar cuprinsul sãu, alcãtuit din patru mari capitole, dupã cum ur-meazã: I) „Capitalismul occidental ºi fundamentarea neoliberalismului“; II)„Geneza neoliberalismului în România“; III) „Neoliberalismul economico-so-cial — strategie de consolidare a capitalismului ºi a burgheziei naþionale“; IV)„Neoliberalismul politic“.Încã în Introducere, neoliberalismul este prezentat drept forma dezvoltatã acorpusului de idei liberale, concentrând aspiraþiile ºi proiectele noii generaþii deoameni politici ºi intelectuali creatori care începea sã se afirme în ultimul deceniu alsecolului al XIX-lea, „când «paºoptiºtii» ieºeau din scenã ºi intrau în istorie“ (p. 5).Neoliberalismul — sistem de gândire globalã, ca ºi liberalismul — este con-siderat de autor în înþelesul sãu cuprinzãtor, ca teorie filosoficã generalã a mo-dernitãþii secolului al XX-lea. Ca formã nouã, neoliberalismul rãmâne ataºatcorpusului de valori ºi instituþii liberale — libertate, egalitate în faþa legii, pro-prietate privatã, pluralism, constituþionalism etc. –, dar propune reforme care sãfacã posibilã participarea politicã a tuturor categoriilor sociale ºi profesionale(prin votul universal), precum ºi ameliorarea condiþiei lor materiale ºi moral-spi-rituale. Ca formã dezvoltatã, neoliberalismul nu mai alocã statului doar rolul de„paznic de noapte“ al proprietãþilor claselor avute, ci îi atribuie un rol social-eco-nomic activ, de antreprenor, producãtor ºi distribuitor al avuþiei naþionale. Pro-iectele sale politico-sociale conþin o evaluare criticã a stadiului civilizaþiei de tipeuropean în care se afla România ºi stabilesc direcþiile principale de dezvoltaresocialã în prima jumãtate a secolului al XX-lea, desemnate de autor drept „«aldoilea val» al modernizãrii în România“ (p. 6). Neoliberalismul încerca astfel sãrealizeze joncþiunea dintre idealurile modernitãþii, în genere, ºi realitatea socialãdin România, anume dintre presupusele „ºanse egale“ de (auto) realizare indi-vidualã ºi oportunitãþile reale de reuºitã ale claselor populare, copleºite de senti-mentul neputinþei (structurale, instituþionale) de a-ºi îmbunãtãþi propria condiþie.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 121–124, Bucureºti, 2008.

Prin urmare, ca filosofie politicã, neoliberalismul se organizeazã tot în jurulideii centrale de libertate, dar o dezvoltã pentru a o face accesibilã ºi practicabilãde cãtre cei mulþi (þãrani, în imensa lor majoritate) prin înlãturarea obstacolelorpolitice, instituþionale aflate în calea participãrii lor politice (censul ºi instrucþiaºcolarã minimã) ºi a barierelor economice structurale din calea ameliorãrii con-diþiei lor economice ºi sociale, prin adoptarea unor reforme succesive ale pro-prietãþii din România. De aceea, ca filosofie socialã, neoliberalismul este susþi-nãtorul „binelui general“, al justiþiei ºi solidaritãþii sociale, promovând trebuin-þele ºi interesele claselor populare, nu doar pe acelea ale claselor „suprapuse“,minoritare. „Principalul ce are de fãcut acum Partidul Liberal“ — citeazã autoruldin Dimitrie Drãghicescu (1921) — „este ca sã impregneze programul sãu deprincipiul de dreptate socialã, adicã de solidaritate (...). Reformele practice, pro-gramatice pe care le autorizeazã aceastã concepþie a proprietãþii pentru a satis-face sentimentul de dreptate socialã ºi a stãvili acapararea, acumularea prea marede averi, care, avându-ºi obârºia în speculã, fraudã ºi abuz, devin, la rândul lor,izvor de nedreptate ºi de abuzuri, aceste reforme se pot deduce ºi se impun de lasine“ (p. 7).Ca filosofie economicã, neoliberalismul din România se instituie prin recon-siderarea postulatelor liberale clasice („suveranitatea pieþei“ ºi acþiunea neîngrã-ditã a „mâinii invizibile“), legitimând intervenþia statului în raporturile dintreproprietari ºi angajaþi, ofertã ºi cerere, producãtori ºi consumatori etc., cu obiec-tivul — programatic — de a transforma România dintr-o þarã „eminamenteagrarã“ într-o þarã „agrar-industrialã“ modernã, dinamicã, unde sã se dezvolteoraºele ºi, prin urmare, clasa burghezã ºi munca salariatã liberã.Neoliberalismul din România, ale cãrui prime contururi sunt sesizate deautor imediat dupã anul 1900, se va dezvolta ºi maturiza în intervalul 1914/1918— 1937/1938. Principiile ºi programele sale au produs reforme profunde ale so-cietãþii româneºti, au instituit votul universal ºi au transformat þãrãnimea (doar)lucrãtoare a pãmântului în proprietarul celei mai mari suprafeþe agricole a þãrii.„În esenþã“ — conchide Constantin Nica –, „«revoluþia» neoliberalã dintre anii1917-1926 a transformat în realitate socialã efectivã principalele obiective ºicerinþe programatice ale revoluþiei de la 1848“ (s.m.) (p. 8).În definitiv, încã la sfârºitul secolului al XIX-lea, în anii „marii guvernãri li-berale“ (1876-1888), România a iniþiat modernizarea de tipar european în toatesferele, în organizarea politicã ºi socialã, în economie, dar ºi în sfera culturii, aeducaþiei ºi învãþãmântului, în moravuri. Or, ceea ce stabileºte fãrã ezitare au-torul, ºi suntem de acord cu el, continuarea procesului modernizãrii se dovedea„singura opþiune viabilã pentru poporul român, iar direcþia de gândire politicãºi socialã care a proiectat europenizarea civilizaþiei din România pe funda-mentele modernitãþii se acredita ca o perspectivã teoreticã exactã ºi necesarã“(s.m.) (p. 93). De aceea, descrierea realistã ºi cuprinzãtoare a stadiului în care seafla civilizaþia modernã a României — prin evaluarea drumului parcurs, a rãmâ-nerilor în urmã, dar ºi prin proiectarea perspectivelor posibile, fãrã a mai criticaîn mod excesiv trecutul premodern, dar ºi fãrã a idealiza prezentul — era unadintre condiþiile reuºitei. Fãrã un asemenea examen prealabil nu putea fi înte-


meiat proiectul liberal în aceastã nouã etapã istoricã. „Forþele liberale riscau sãse rupã de realitate, sã-ºi piardã simþul istoriei (...), ar fi compromis pe termenlung revendicãri ce þineau de patrinomiul lor doctrinar-ideologic“ (p. 94).Noua generaþie de liberali îºi asuma însã moºtenirea ideologicã a înaintaºilor„paºoptiºti“, dar ºi sarcina de a o îmbogãþi, în beneficiul tuturor claselor ºi cate-goriilor sociale, „Pe urma marilor bãrbaþi (...) avem sã mergem ºi noi înainte...“,se spunea în Programul Partidului Naþional-Liberal din 8/20 noiembrie 1892.„Vom lupta deci pentru întãrirea ºi dezvoltarea libertãþilor publice, a ideilor de-mocratice ºi a independenþei naþionale. Aceste mari idei vor lumina paºii noºtri.Pe baza principiilor liberale, democratice ºi naþionale vom dezlega ºi în viitortoate chestiunile care vor veni rând pe rând“ (s.a.) (p. 95).Astfel, România continua la sfârºitul secolului al XIX-lea transformãrile con-cepute la 1848 ºi iniþiate în mod efectiv dupã 1860. Acestea vizau organizareaeconomicã ºi socialã modernã a societãþii, structura ºi distribuþia proprietãþii, or-ganizarea de stat, drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti etc. România veche— þinutãpe loc de clasele privilegiate politic ºi economic, parazitare ºi corupte, care trã-iau din monopolul puterii — rãmânea în urmã. Vasalitatea turceascã ºi protec-toratul rusesc fuseserã ºi ele înlãturate. Independenþa politicã a þãrii era nu numaiproclamatã, ci ºi recunoscutã în Europa.Toate aceste reforme, aratã autorul, au schimbat profund fizionomia societãþii,mentalitãþile, comportamentele, modul de viaþã al românilor. Vechile deprinderi,înrãdãcinate în solul unei existenþe precare, nesigure, forme de viaþã anacronicedatorate ºi „influenþei nefaste a indolenþei orientale“ erau date uitãrii treptat,pierzându-ºi forþa de înrâurire socialã. „În mai puþin de o jumãtate de veac“ —se spunea într-o conferinþã þinutã la Ateneul Român la 3 martie 1902, citatã deautor — „noi ne-am apropriat toate formele vieþii civilizate: politice, economice,culturale, artistice, ºtiinþã, literaturã, tot modul de trai al popoarelor civilizate(...), o dovadã strãlucitã despre puterea noastrã de adaptare la progres“ (p. 96).Angajamentul liberal de modernizare a þãrii s-a transformat repede în legi im-portante care vizau reformarea tuturor domeniilor sociale importante, precum:legea de împroprietãrire a þãranilor din 1864, cu completãrile care i-au urmatpânã în anul 1906; legile pentru tocmelile de lucrãri agricole din 1866; legea deorganizare a învãþãmântului public din 1864; legea învãþãmântului primar din1893, inspiratã de viziunea modernã, reformatoare a lui Spiru Haret; legea din1887 de întemeire a „industriei mari“ º.a. „Impactul acestor acte normative“ —aratã autorul — practic, programe de reforme în domenii sociale ºi economicefundamentale — ca ºi al preocupãrilor politice menite sã le aplice, a fost covâr-ºitor“ (p. 96). La sate, devenite acum „comune libere“, þãrãnimea se transformãrapid într-o forþã socialã stratificatã, deºi subzistã încã aºa-numitele „îndatoririnesilite“ între marii proprietari de terenuri, arendaºi ºi þãrani. Dar structurasocialã a þãrii se transformã, cuprinzând acum, alãturi de marii proprietari de pã-mânturi, o burghezie tot mai puternicã ºi mai dinamicã, funcþionarii de stat, me-seriaºii, comercianþii, þãranii proprietari de pãmânt, þãranii fãrã pãmânt, diversecategorii salariale º.a. Astfel, România a trecut în aproximativ 60 de ani — de la1859 pânã la Marea Unire — de la faza semipatriarhalã la o societate care, prinstructuri ºi instituþii, se apropia tot mai mult de societãþile moderne europene.


Totuºi, þãranii, unii încã lipsiþi de pãmânt, continuau sã reprezinte 80% dinpopulaþia þãrii. La 1900 o mare parte a pãmânturilor cultivabile aparþinea numai câ-torva mii de mari proprietari ºi unui numãr de proprietari medii.Astfel, 3. 900. 000ha — din totalul de 7.826.796, teren cultivabil în 1903 — alcãtuiau „marea pro-prietate“, formatã din întinderi de peste 100 de ha, fiind deþinutã de 5.385 de pro-prietari, încât proprietatea mare controla cca. 50% din suprafaþã. Numãrul pro-prietãþilor de peste 500 de ha era de 2071 ºi ele însumau cca. 3.000.000 ha. „Mo-ºiile erau mari“, arãta un contemporan. „Unele dintre ele erau cât un prin-cipat...(s.m). Plugãria mare nu o fãceau proprietarii, cãci, cu puþine excepþii, mo-ºiile mari se arendau“ (p. 118). Existau însã ºi proprietãþi mijlocii (10 — 50 ha),reprezentând cca. 10% din suprafaþã, dar ºi proprietãþi mici þãrãneºti (0,5— 10 ha),care reprezentau cca. 40% din suprafaþa arabilã a þãrii etc.Iatã, sugerat aici doar prin câteva tuºe, tabloul realmente impresionant ºi,totodatã, atât de veridic pe care îl zugrãveºte autorul cãrþii societãþii româneºtidin trecutul apropiat, cu uriaºele sale nevoi practice, dar ºi ideatice, politic-pro-gramatice, conþinând într-un mod imanent ºi o pledoarie implictã pentru (neo)li-beralism. De fapt, dacã s-ar putea rezuma, în puþine cuvinte, „mesajul“ principalal acestei ultime cãrþi a lui Constantin Nica, acesta ar fi, fãrã îndoialã: Nevoia deliberalism în România. Ieri ºi azi.Recomandãm cãlduros acest volum tuturor celor care vor sã cunoascã — înmod raþional, aºa cum a fost, iar nu aºa cum ar fi putut sã fie, dar nu a fost —trecutul social ºi politic recent al românilor ºi, eventual, dupã ce au dobânditaceastã cunoaºtere, sã reflecteze cu realism ºi înþelepciune la starea prezentuluiºi la viitorul posibil al României.


APARENÞA ªI ESENÞA POLITICULUILORENA PÃVÃLAN STUPARU

Cartea lui Aristide Cioabã, Sistemul politic român, Bucureºti, Editura Institu-tului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2007, gânditã ca analizã sincro-nicã ºi adresatã „specialiºtilor din domeniul ºtiinþelor politice, cât ºi clasei poli-tice, organizaþiilor civice, publiciºtilor, cadrelor didactice universitare ºi studen-þilor“, ne aratã într-o mãsurã convingãtoare cã organizarea statalã ºi instituþiilecorespunzãtoare acesteia, împreunã cu partidele politice care îºi aflã raþiunea dea fi în recrutarea ºi propulsarea elitei sau contraelitei conducãtoare, vorbesc des-pre invizibilul politicului.Altfel spus, ceea ce vedem noi zilnic pe micul ecran sau citim în ziare ºi per-cepem ca dispute sau acorduri între anumite persoane publice, ca acuzãri, discul-pãri ºi achitãri sunt doar imagini ale unei realitãþi care deºi este din lumea noas-trã, totuºi ne transcende atât ontologic, cât ºi gnoseologic: este deasupra noastrãca fiinþe sociale ºi depãºeºte capacitatea de a o înþelege a omului neobiºnuit cunoþiunile ºi principiile mecanismelor de funcþionare a sistemului.Instituþiile dispuse în sistemul politic sunt fenomenele vizibile, perceptibileîn panorama lor istoricã, de la care plecând putem contempla esenþa politicului,Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 125–128, Bucureºti, 2008.

ARISTIDE CIOABÃ

SISTEMUL POLITIC ROMÂN

Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþePolitice ºi Relaþii Internaþionale, 2007,360 p.

care este puterea. Instituþiile dispuse în sistemul politic vorbesc despre felul încare oamenii puternici la un moment dat înþeleg sã-ºi sublimeze social dorinþelede mãrire ºi dominaþie, organizând societatea pentru a o conduce. Totodatã, dela teocraþii pânã la democraþiile cele mai evoluate, sistemele politice se înte-meiazã psihologic pe convingerea cã sursa puterii este ceva de ordinul transcen-dentului (al cãrui sediu nu este neapãrat de ordin sacru, în epoca modernã maiales), cã puterea le este transferatã indivizilor de la o altã instanþã decât acelea lacare se raporteazã oamenii de rând: de aici fascinaþia ºi ocupaþia cu atingerea ei.Se pot face clasificãri pornind de la nevoia de putere: pentru a domina; pentru arãspunde chemãrii interioare spre redempþiunea neamului sau a omenirii; pentrua te putea apãra; pentru a-þi satisface orgoliul; pentru a te afla în compania sauchiar în intimitatea cercurilor puterii; pentru a avea privilegii ºi funcþii; pentru aavea ultimul cuvânt de spus în chestiuni importante.Indiferent cã îºi fac intrarea pe scena puterii din stânga sau din dreapta cu-liselor, reprezentanþii clasei conducãtoare au aceeaºi mentalitate de proprietaride funcþii, imperiu imaginar pe care îl extind ºi asupra mijloacelor prin care lecâºtigã (aleºi sau nealeºi), a unor bunuri publice ce devin semne ale puterii lorîn economia schimburilor la care participã, a deciziei, a însãºi nemuririi proprii(în funcþie ºi chiar mai mult decât atât).Explicaþia nobilã a înrãdãcinãrii unui astfel de sentiment al absolutului func-þiei se gãseºte în revelaþia oamenilor politici cã de ei depinde soarta naþiunii, aplanetei, a fiecãrui individ, cã fãrã planurile, programele, proiectele, intervenþiileºi supravegherile lor lumea ar lua-o razna.Interesant este faptul cã Aristide Cioabã reuºeºte sã transmitã aceste idei, fãrãun preambul filosofic de gen, ceea ce presupune o mare artã, în sensul de ºtiinþãde a face un lucru temeinic. Cãci intuiþiile de mai sus au echivalente conceptualeîn cartea aflatã în dezbatere ºi tocmai tehnicitatea ca formã interioarã a lucrãriisugereazã inaccesibilul puterii, care nu este a maselor nici în democraþii, ci pen-tru clasa conducãtoare care i-a înþeles mecanismul cuceririi ºi pãstrãrii: „În oricesocietate cât de cât evoluatã, conducerea (guvernarea) revine inevitabil unei mi-noritãþi de conducãtori sau guvernanþi, ºi (...) nu este posibil ca în acelaºi timptoþi membrii corpului politic (Statului) sã conducã efectiv, nici chiar în cea maideplinã democraþie. Funcþia de conducere politicã, de guvernare, este o activitatemai mult sau mai puþin diferenþiatã ºi specializatã, iar cei care o exercitã în moddirect ºi constant alcãtuiesc ceea ce în mod obiºnuit numim clasa politicã, dupão sintagmã introdusã în terminologia ºtiinþei politice de cãtre juristul ºi politologulitalian Gaetano Mosca“ (p. 97).O carte teoreticã îºi dovedeºte utilitatea în momentul în care dupã ce am aflatde existenþa ei, aceasta devine un instrument de lucru indispensabil. În acest sens„Sistemul politic român“ poate fi consultatã ca o enciclopedie a domeniului.Astfel, putem afla cã sistemul politic se defineºte „ca un ansamblu de inte-racþiuni politice constante într-un sistem social dat“ (p. 9) (sursã, David Easton,The Political System) ºi cã acesta „acoperã, practic, cvasitotalitaea câmpului po-litic în care se structureazã ºi se confruntã agenþi politici (actori, forþe), grupuride interese, cu strategii ºi metode variate de acþiune; în care opereazã structuri


de putere ºi principii de reglementare a dezacordurilor ºi conflictelor dintre inte-resele ºi orientãrile grupãrilor sociale existente în cadrul unei societãþi date“ (p. 11);la baza constituirii ºi funcþionãrii structurilor puterii de stat se gãseºte subsis-temul orientãrilor, strategiilor politice, ideologiile partidelor politice ºi gru-purilor sociale particulare, alãturi de valori ºi principii unanim sau parþial accep-tate. Pe acest fond „regimul apare (...) drept un cadru ce defineºte diferenþiat mo-dul de orânduire ºi desfãºurare a raporturilor politice statale, obligatoriu ºi indis-pensabil pentru identificarea ºi rezolvarea problemelor, conflictelor ºi diferen-delor dintre membrii societãþii“ ºi poate fi descompus în trei elemente: „valorile(scopurile ºi principiile), normele ºi structura autoritãþii“, de aceea el este un ele-ment fundamental al sistemului politic, de care depinde susþinerea, stabilitatea ºifuncþionarea normalã a acesuia (pp. 13-15).Privitor la regimul politic românesc, autorul analizeazã în prima parte a cãrþii„drama dictaturilor“, „prãbuºirea dictaturii totalitare comuniste“, „instituþionali-zarea regimului democratic postcomunist“ (pp. 29-58), pentru a se concentra, înultima parte, asupra problemei modului de articulare a instituþiilor politice într-un ansamblu sistemic ºi asupra categoriei de regim democratic pe care o de-gajã:“Altfel spus, voi cãuta rãspuns la întrebarea: în ce tip de sistem constitu-þional democratic se încadreazã sistemul nostru politic, din perspectiva «ingi-neriei constituþionale» ºi a modificãrilor ce i-au fost aduse?“ (p. 286). Formuleleîn care se grupeazã tipologic „proiectele de inginerie constituþionalã pe caredreptul constituþional ºi, mai recent, comparativismul instituþional din ºtiinþa po-liticã le-au analizat“ sunt trei: regimuri parlamentare, regimuri prezidenþiale ºiregimuri semiprezidenþiale. Legat de România,Aristide Cioabã preferã categoriade regim de „aparenþã semiprezidenþialã“ deoarece, potrivit Constituþiei din1991, „deºi prezintã caracteristici care sunt comune atât sistemului parlamentar,cât ºi celui semiprezidenþial, raporturile dintre preºedinte, prim-ministru, guvernºi parlament contureazã o formulã care se apropie din punct de vedere juridic ºifuncþional mai mult de sistemul parlamentar decât cel semiprezidenþial. ªiaceasta în ciuda faptului cã principala sursã de inspiraþie în elaborarea Consti-tuþiei din 1991 a fost în mod evident constituþia republicii a V-a franceze, careeste consideratã drept prototipul sistemului semiprezidenþial“ (p. 287). Spaþiulnu-mi permite sã intru în detaliul argumentãrii, dar ipotezele de „inginerieconstituþionalã“ ale autorului trebuie cel puþin amintite, în litera lor: „Neîndoiel-nic, în eventualitatea revizuirii actualei Constituþii, reducerea preºedintelui la unrol simbolic, prin alegerea sa de cãtre parlament, nu reprezintã o soluþie legitimã,într-o þarã cu un mediu cultural-politic care reclamã sporirea gradului de parti-cipare cetãþeneascã, ºi o responsabilizare pe mãsurã a ºefului statului, ales decãtre toþi cetãþenii“, dar, pe de altã parte, „o accentuare a logicii funcþionalitãþiiregimului de tip semiprezidenþial, ar reechilibra în mod echitabil, cu ºanse sauconstrângeri mai ferme, interacþiunea ºi cooperarea principalelor instituþii deci-zionale ale sistemului nostru politic“ (pp. 300-301). Dacã dorim sã aflãm ce poa-te ºi ce nu poate sã facã preºedintele ºi despre raporturile lui cu guvernul, deschi-dem cartea la pagina 146, de unde începând ni se aratã pînã la „Funcþiile exerci-tate la nivel sistemic“ (p. 150) cum „împãrþire(a) aparent coerentã a puterii exe-


cutive, între un preºedinte ºef de stat, simbolic pe timp de pace, dar împuternicitcu atribuþii executive supreme în timp de rãzboi sau de situaþii excepþionale, ºiun prim-ministru ºi un guvern cu atribuþii executive generale ºi permanente, vi-zând elaborarea ºi punerea în aplicare a politicilor publice, sub rezerva susþineriisale de o majoritate parlamentarã constantã, în faþa cãreia asumã responsabi-litatea politicã, nu garanteazã, de la sine, posibilitatea conlucrãrii armonioase ºieficiente dintre cele douã capete ale executivului“ (p. 146). În profunzimea regi-mului politic, a partidelor politice ºi a concordanþei sistemelor politice cu siste-mele electorale, a Parlamentului României putem intra la paginile 11, 15, 58,107, 287, 302, 332. În general ne putem clarifica noþiunile legate de sistemul po-litic urmãrind ordinea în care sunt aºezate acestea de autor pentru a înþelege, mã-car ca alegãtori (situaþi încã, majoritar, la nivelul votului politic), cum influen-þeazã sistemele electorale „funcþionarea sistemelor democratice în conjuncþie cuºi prin intermediul sistemelor de partide“, influenþã a cãrei intensitate variazã „înraport cu nonproporþionalitatea metodei prin care voturile sunt transformate înlocuri ocupate în organismele reprezentative“ (p. 332).Sobrietatea tonului ºi cumpãtarea vorbelor ºi judecãþilor expuse de autor încele unsprezece capitole ale acestui amplu volum impun respectul pentru lucrultrainic, bine alcãtuit, într-o concatenare logicã ºi edificatoare a temelor: „Putereaºi libertatea în procesul configurãrii sistemului politic“ (Cap. I), „Partidele poli-tice ºi sistemul electoral“ (Cap. II), „Electoratul ºi selecþia clasei politice“ (Cap.III), „Parlamentul român în angrenajul funcþional al sistemului democratic“(Cap. IV), „Autoritãþile executive în angrenajul funcþional al sistemului demo-cratic“ (Cap. V), „Statutul ºi funcþiile autoritãþii judecãtoreºti“ (Cap. VI), „Curteaconstituþionalã — garantul supremaþiei constituþiei în cadrul sistemului politic“(Cap. VII), „Administraþia publicã: structuri ºi capacitate funcþionalã“ (Cap.VIII), „Structura tipologicã a sistemului politic“ (Cap. IX), „Incertitudinile legi-timitãþii sistemului politic“ (Cap. X), „Influenþa sistemelor electorale asuprafuncþionalitãþii regimurilor democrate“ (Cap. XI).Fie ºi acest sumar al unei cãrþi despre complexitatea guvernãrii unei þãri, des-pre locurile în care se adunã reprezentanþii celor care au doar reprezentãri frac-þionate despre o putere care în democraþie ar putea depinde ºi de ei, ne trimite laideea cã idealul postmodern al „ieºirii din politic“ (Pierre Manent) nu se poateface decât printr-o ieºire din sistem. Iar acest lucru pare utopic, de vreme ce chiarºi în forma universalizatã de „comunitate a cetãþenilor“ ºi nu de putere suprasta-talã, cum se vrea, într-o variantã, noua Europã integratã ºi unificatã, o admini-straþie ºi o jurisdicþie comunã sunt necesare. Ceea ce implicã revenirea la sistem.Aristide Cioabã a mai publicat Statul social. Teorie, acþiune, contestare (1999),Democraþia. Putere ºi contraputere (1995), Funcþia ideologicã a partidelor po-litice în societatea capitalistã (1988), Societatea civilã ºi drepturile omului (încolaborare cu Lorena Pãvãlan ºi Rosemari Pogoceanu) (1997), Doctrine politiceîn România secolului XX (coordonator împreunã cu Constantin Nica) (2001), iarlaudele mele, desigur, sunt doar un ecou al excelentelor impresii împãrtãºite decititorii avizaþi ai celei mai noi cãrþi a acestui veritabil specialist în sisteme poli-tice, partide, doctrine ºi teorie politicã.


DESPRE SISTEMUL POLITIC DIN ROMÂNIABOGDAN M. POPESCU

Cartea cercetãtorului Aristide Cioabã face parte dintr-un proiect mai ampludesfãºurat în cadrul Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale alAcademiei Române care vizeazã articularea unei perspective unitare ºi globaleasupra sistemului democratic românesc actual.Amplã ºi complexã deopotrivã ca proiect de sine stãtãtor, lucrarea se concen-treazã asupra mecanismelor funcþionãrii instituþiilor în România postcomunistã— partide, sisteme electorale, parlament, preºedintele României, guvern, auto-ritãþi judecãtoreºti, Curtea Constituþionalã, administraþiile publice — examinândraporturile dintre acestea, valorile ºi principiile politice care le fundamenteazã,reformele instituþionale ºi impactul acestora, într-un efort de devoalare a multi-plelor faþete ale democraþiei actuale.În scopul acestui demers, autorul „utilizeazã principalele concluzii, concepteºi teorii generale formulate în analizele ºtiinþifice de referinþã din literatura poli-tologicã occidentalã a ultimelor cinci decenii, consacratã sistemelor politice,tranziþiei ºi schimbãrilor de sistem în direcþia democraþiei“1. Abordarea proce-selor de tranziþie de la totalitarism la democraþie ºi a noului regim postcomunisteste realizatã din punct de vedere teoretico-metodologic pe baza analizelor sis-temicã, structural-funcþionalistã ºi a instituþionalismului comparativ. În acest con-text, lucrarea analizeazã terminologic noþiunile de „sistem politic“ ºi „regim politic“în contextul teoriilor unor autori clasici precum David Easton, Georges Vedel,Maurice Duverger, Gabriel Almond, G. Bingham Powell etc. Autorul precizeazãcã „în cuprinsul lucrãrii noþiunile de sistem ºi de regim politic vor fi utilizate înfuncþie de contextul abordãrii: ca ansamblu de structuri politice ºi ca unitate struc-turalã a ansamblului (sistemului politic).Accentul va fi centrat pe structurile institu-þionale, tratate ca structuri de roluri (funcþii) ºi comportamente empirice ºi nudoar ca mod de reglementare, norme formale, abstracþiuni (ficþiuni) juridice“2.În preambul, lucrarea face o incursiune istoricã asupra dezvoltãrii sistemuluipolitic român modern. Analizând diversele regimuri succesive începând cu in-stalarea domnitorilor pãmânteni în Þara Româneascã ºi Moldova dupã domniilefanariote, lucrarea surprinde aspectele fundamentale ale constituirii ºi evoluþiei————————1 Aristide Cioabã, Sistemul politic român, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi RelaþiiInternaþionale, 2007, p. 6.2 Ibidem, p. 17.Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 129–131, Bucureºti, 2008.

politice a naþiunii române: drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti consacrate de Con-stituþia din 1866 ºi constituþiile succesive; evoluþia legislaþiei electorale ºi repre-zentativitatea pe care aceasta o garanta (censul); trecerea de la monarhia parla-mentarã la autoritarismul monarhic; apariþia partidelor antisistem, naþionaliste ºicomuniste ºi a dictaturilor. Semnificativã în acest context este concluzia auto-rului, susþinutã de observaþiile teoreticianului Matei Dogan3, potrivit cãreia „încãdin start regimul reprezentativ ºi monarhic parlamentar românesc a acreditat unmodel mai autoritar, bazat pe primatul efectiv al guvernului ºi nu pe parlamentºi corpul electoral, ca pivot legitim de la care derivã ºi sunt puse în miºcare cele-lalte surse ºi mecanisme structurale“4. Guvernul reprezenta mai degrabã ema-naþia voinþei ºefului statului, iar parlamentul o emanaþie a guvernului. Aceastãconcluzie vizeazã ºi prima fazã a votului cenzitar ºi capacitar.Autorul acordã o atenþie aparte analizei regimurilor dictatoriale, începând curegimul autoritar al lui Carol al II-lea, considerat un preludiu la dictatura instau-ratã de Ion Antonescu în septembrie 1940 ºi mai cu seamã cea impusã de ocu-panþii sovietici dupã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial în 1945. Anali-zând comparativ regimul lui Carol al II-lea ºi cel al lui Ion Antonescu, autorulconstatã cã cele douã nu au avut sprijinul unei miºcãri sau a unui partid cu oideologie coerentã, fapt care a fãcut ca acestea sã nu „penetreze structurile ºifundamentele economico-sociale sau spirituale ale societãþii“. Odatã cu insta-larea forþelor de ocupaþie sovieticã, regimul politic din România a suferit dera-paje importante sub presiunea unor grupuri de interese strãine societãþii româ-neºti. Dupã modelul bolºevic, „noua putere dictatorialã se sprijinea pe «clasamuncitoare» ºi organizaþiile sale — sindicate, organizaþii de femei ºi de tineretaservite politic ºi ideologic partidului unic contopit cu statul de dictaturã a prole-tariatului“5. În abordarea regimului comunist, autorul utilizeazã analizele unorreputaþi analiºti precum J. L. Talmon ºi Giovanni Sartori.Cartea aduce la zi evoluþia sistemului politic românesc, analizând cauzeleprãbuºirii dictaturii totalitare comuniste în decembrie 1989 ºi perioada de tran-ziþie cãtre un nou regim democratic ce i-a urmat. Noua putere politicã, dominatã,atât la nivel central cât ºi la nivel local, de foºti activiºti comuniºti, managerieconomici sau funcþionari administrativi, deºi ºi-a manifestat intenþia de schim-bare prin renunþarea la titulatura socialistã a þãrii, nu a menþionat explicit printreprioritãþile sale ºi schimbarea naturii proprietãþii socialiste, preferând în schimbformula „restructurarea economiei pe baza criteriilor eficienþei, promovarea li-berei iniþiative ºi competenþei“. În fapt, obiectivele propuse iniþial nu erau foartediferite de programul reformelor demarat de Gorbaciov în Uniunea Sovieticã


————————3Matei Dogan, Analiza statisticã a democraþiei parlamentare din România, Bucureºti, Editura P.S.D., 1946.4 Aristide Cioabã, Sistemul politic român, p. 24. Un alt citat relevant în acest sens este urmãtorul: „ªefulsta-tului — monarhul ereditar — dãdea prin rotaþie mandat de formare a guvernului liderilor fiecãruia dintrecele douã partide, liberal ºi conservator pânã la primul rãzboi mondial, liberal ºi popular sau apoi naþional-þãrã-nesc în perioada interbelicã, ºi de a organiza alegerile“… Cea mai mare parte a corpului electoral român seconforma mai degrabã, în virtutea deprinderilor înrãdãcinate sub regimurile autocrate, voinþei puternicilor mo-mentului, adicã grupãrii aflate deja la guvernare, decât sã sprijine gruparea concurentã, care nu deþinea pâr-ghiile puterii“, p. 25.5 Ibidem, p. 33.

sub numele de „perestroika“, inclusiv sub aspectele construirii casei comune apopoarelor în Europa Unitã. O clarificare ºi o evoluþie spre soluþii democraticeinstituþionalizate s-a produs ulterior într-un context intern tensionat ºi unul ex-tern favorabil democratizãrii statelor postcomuniste.Lucrarea examineazã grupãrile de forþe de pe scena politicã româneascã dupãrevoluþia din decembrie 1989, concomitent cu drepturile ºi libertãþile fundamen-tale prevãzute de Constituþia din 1991 ºi cea revizuitã din anul 2003, precum ºiefectele sistemului electoral proporþional cu listã blocatã. Autorul reia dezba-terea din societatea româneascã privind trecerea la sistemul electoral majoritar ºiadoptarea votului uninominal, ca mãsurã de responsabilizare a clasei politice.Consideraþiile formulate sunt de naturã sã punã sub semnul întrebãrii „schim-barea la faþã“ a clasei noastre politice ca efect al schimbãrii sistemului electoral.Astfel, în opinia sa, „utilizarea sistemului de vot majoritar uninominal în ale-gerile pentru preºedintele României ºi pentru primarii de comune, oraºe ºi muni-cipii n-a confirmat decât în foarte micã mãsurã obþinerea vreunui spor de respon-sabilitate din partea titularilor de funcþii publice, sau a creºterii competenþeicelor aleºi uninominal. Am putea, dimpotrivã, remarca mai degrabã, îndeosebiîn cazul primarilor, dar nu numai al lor, o exacerbare a tacticilor ºi fenomenelorclientelare din partea celor care candideazã uninominal la funcþii publice“6.Procesul de selecþie, recrutare ºi transformare a clasei politice este discutat încontextul câtorva cerinþe generale de care depinde o guvernare democraticã:electivitatea, reprezentativitatea, responsabilitatea faþã de cetãþeni, promovareaintereselor generale, comune. Analiza conceptelor „clasã politicã“, „elitã condu-cãtoare“, „elitã a puterii“ are ca background abordãrile unor teoreticieni clasiciprecum Gaetano Mosca, MaxWeber sau Vilfredo Pareto. Pe baza acestei analize,cercetãtorul Aristide Cioabã avanseazã câteva ipoteze de lucru „pentru a ghidaun studiu empiric mai temeinic asupra formãrii ºi caracteristicilor clasei politiceromâneºti actuale, ºi a evalua impactul sãu asupra guvernãrii din perioadatranziþiei postcomuniste“7. Partidele politice, ca factori de cristalizare a opiniilor,sunt cele care poartã în primul rând rãspunderea pentru performanþele ºi eºe-curile reprezentanþilor clasei politice. Odatã cu ameliorarea selecþiei candidaþilorde cãtre partide ºi consolidarea societãþii civile, vor creºte ºi performanþele claseipolitice.Lucrarea se remarcã, de asemenea, prin spaþiul amplu acordat problematiciielectorale, inclusiv aspectelor de ordin tehnic, cu privire la caracteristicile prin-cipalelor sisteme electorale utilizate în regimurile democratice. Accentul cade pestudierea efectelor pe care aceste sisteme le au asupra funcþionãrii regimurilordemocratice. Abordarea este una modernã, informatã, beneficiind de suportulstudiilor de ultimã orã în acest domeniu, constituind un instrument util de înþe-legere a mecanismelor complexe ale sistemului politic român ºi a evoluþiei sale,îndeosebi din ultimele douã decenii.


————————6 Ibidem, p. 93, 94.7 Ibidem, p. 103.

MARXISMUL ÎN AMERICA LATINÃ

Institutul de ªtiinþe „Alejandro Lipschutz“ (ICAL) din Santiago de Chile a organizat recent douãmanifestãri ºtiinþifice deosebit de importante pentru cercetãtorii stângii latino-americane. Astfel,în luna iunie 2007 a fost organizat simpozionul intitulat „La ºaptezeci de ani de la moartea lui An-tonio Gramsci“, iar în ianuarie 2008 s-au desfãºurat cursurile ºcolii de varã denumite PreºedinteleSalvador Allende Gossens, având ca temã principalã „Marxismul latino-american“.

Prima manifestare ºi-a propus sã discute asupra actualitãþii ideilor gramsciene ºi asupra mo-dului în care acestea au influenþat ºi influenþeazã atât gândirea ºi reflecþia politicã latino-ame-ricanã, cât ºi praxis-ul politic din aceastã regiune. Ca atare, la acest seminar au participat atât isto-rici, filosofi, specialiºti în ºtiinþe politice ºi sociologie, dar ºi lideri ai stângii chiliene ºi latino-ame-ricane. Acest seminar a fost deosebit de important deoarece el marcheazã un element de legãturãcu trecutul Institutului de ªtiinþe „Alejandro Lipschutz“, fiind organizat la exact 20 de ani dupã unalt simpozion din 1987 ºi intitulat „Persistenþa ºi moºtenirea lui Antonio Gramsci“. Toþi interve-nienþii, dintre care o mare parte participaserã ºi la dezbaterile din 1987, au evidenþiat caracterul„legendar“ al acelei manifestãri desfãºurate într-un moment în care dictatura militarã a lui AugustoPinochet era încã la putere, iar gânditorii de stânga erau siliþi la semi-clandestinitate, fiind mereuameninþaþi de spectrul represiunii politice. Lucrãrile ºi materialele prezentate au fost grupate ºi pu-blicate într-o carte coordonatã de Roland Alvarez ºi Jaime Massardo ºi apãrutã în luna aprilie 2008la Editura Ariadna din Santiago.

ªcoala de varã Preºedintele Salvador Allende Gossens este o manifestare cu tradiþie în cadrulICAL, ea fiind organizatã în fiecare an ºi adresându-se tuturor cercetãtorilor, dar nu numai, intere-saþi de evoluþiile recente din spaþiul latino-american. În acest an tema pricipalã a tratat marxismullatino-american, de la origini ºi pânã în prezent. Ceea ce ne-a uimit a fost numãrul mare de partici-panþi, precum ºi ecletismul acestora, la cele douã evenimente participând personalitãþi ale vieþiiacademice ºi politice chiliene, lideri ai partidelor de stânga, militanþi din cadrul noilor miºcãri so-ciale, lideri sindicali, dar ºi foarte mulþi tineri cercetãtori, studenþi ºi chiar elevi, ceea ce demon-streazã un interes relativ înalt pentru aceste subiecte în rândul tinerilor latino-americani.

O trecere în revistã a gânditorilor marxiºti latino-americani tradiþionali a realizat-o profesorulJaime Massardo de la Universitatea din Valparaiso, care a vorbit despre „Marxismul latino-ame-rican de la Recabarren la Mariategui“. Ulterior, Jorge Arrate, ministru în guvernul lui Allende ºiîn toate guvernele democratice între 1989 ºi 2000, Secretar general ºi Preºedinte al Partidului So-cialist din Chile între 1990 – 1991, a descris experienþa socialistã chilianã cu un accent major peanii 1970 – 1973 ºi pe proiectul de guvernare al lui Salvador Allende. Roland Alvarez, cercetãtorîn cadrul Institutului ªtiinþe „Alejandro Lipschutz“, a prezentat evoluþia marxismului chilian în pe-rioada dictaturii lui Augusto Pinochet ºi reconstrucþia miºcãrii socialiste chiliene în aceeaºi pe-rioadã. O serie de alþi cercetãtori au descris noile miºcãri sociale din America latinã, în special celepentru drepturile indigenilor, ºi rolul lor în reconfigurarea stângii din regiune. O altã secþiune aªcolii de varã, în cadrul cãreia au intervenit o serie de lideri sindicali, a fost dedicatã sindicalismu-lui latino-american ºi rolului pe care acesta l-a avut în decursul istoriei moderne, precum ºi în dez-baterile ºi acþiunile politice ale stângii din America Latinã.

Rãzvan Pantelimon

V IAÞA ªT I INÞ IF ICÃ / M I SCELLANEA


EVENIMENTE ªTIINÞIFICE LA PRAGA (22-25 MAI 2008)

Centrul pentru Cercetare Economicã ºi Studii Postuniversitare al Universitãþii Caroline(CERGE) a fost fondat în 1991 ca un program doctoral de tip american în Economie cu predareexclusiv în limba englezã. În 1992, Institutul de Economie al Academiei de ªtiinþe al RepubliciiCehe (EI) a fost creat ca institut de cecetãri în Economie, ca partener al CERGE pentru a desfãºuracercetãri tematice la cele mai înalte standarde internaþionale. Scopurile ºi interesele care servescmisiunea acestei instituþii sunt pregãtirea în domeniul economiei moderne a viitorilor oficiali, li-deri de afaceri cercetãtori ºi profesori din þãrile foste comuniste din Europa Centralã ºi de Est, sti-mularea ºi sprijinirea cercetãrilor academice dar ºi practice, orientate spre politici publice, în eco-nomie, diseminarea rezultatelor acestora pentru informarea oficialilor din guvern, a managerilorde corporaþii, a economiºtilor din aceastã regiune (Europa Centralã ºi de Est) ºi din lume, prin se-minarii, simpozioane, conferinþe, lucrãri scrise ºi publicate. Din 1999, CERGE-EI a devenit repre-zentantul unei reþele de cercetare a Europei Centrale ºi de Est, parte a Reþelei de Dezvoltare Glo-balã (Global Development Network, sau GDN). GDN este compus din nouã reþele regionale al cã-ror scop este generarea, împãrtãºirea rezultatelor ºi aplicarea în politicile publice a cunoaºterii peprobleme de dezvoltare.La CERGE-EI am participat la conferinþa intitulatã “Is Reputation Good or Bad? An Expe-riment“ (“Reputaþia este bunã sau rea? Un experiment“), þinutã de Brit Grosskopf ºi Rajiv Sarinde la Departamentul de Economie, al Universitãþii Texas A&M. Autorii au testat experimental da-cã posibilitatea de a avea o reputaþie are influenþe asupra comportamentului în maniera descrisã deteoriile recente. Modul în care ºi-au proiectat cercetarea investigheazã dacã construirea reputaþieieste posibilã sau nu, fãcând cunoscute, sau nu, alegerile trecute ale unui jucãtor pe termen lungpentru jucãtorii pe termen scurt. Astfel, pentru jucãtorul pe termen lung reputaþia nu este cu necesi-tate ceva rãu, dar nu apare din studiul datelor experimentale atât de bunã, în mãsura prezisã de teo-riile foarte recente. Dupã pãrerea mea, acest rezultat poate fi relevant ºi pentru studiile de comuni-care politicã, marketing politic ºi relaþii publice.În perioada 22-25 mai 2008, a avut loc cea de-a 7-a Conferinþã Anualã a Societãþii Europenede Studii Economice ºi Finanþe (EEFS) intitulatã “Globalised Labour & Capital Markets, NationalResources & Shifts in Economic Power“ (“Forþa de muncã globalizatã, pieþe de capital, resurse decapital ºi schimbãrile în ceea ce priveºte puterea economicã“), o tematicã relevantã ºi pentru ºtiin-þele politice. Am contribuit la conferinþã cu lucrarea “Spatial distribution of CO2 emissions: theo-retical and empirical investigations“ (“Distribuþia spaþialã a emisiilor de CO2: investigaþii teore-tice ºi empirice“), lucrare la care sunt coautoare, alãturi de Lucian-Liviu Albu, Ion Ghizdeanu ºiRaluca Iorgulescu Polimeni. Lucrarea noastrã a fost inclusã la secþiunea Spatial economics, prezi-datã de Artem Korzhenevych. În lucrare arãtãm preocupãrile pentru studierea efectului de serã, an-vergura fenomenului ºi impactul acestuia. Abordãm acest fenomen în corelaþie cu structura consu-mului ºi producþiei de energie. Folosind datele disponibile am încercat sã construim un model spa-þial. Modelul aratã faptul cã þãrile mai dezvoltate tind sã aibã un mediu mai curat. Dacã nu aparinovaþii tehnologice, rata de dezvoltare a tuturor economiilor va fi în mod dramatic afectatã pe ter-men lung de restricþiile din ce în ce mai puternice reglementând emisiile de CO2 ºi deci limitânddramatic atât producþia, cât ºi consumul de energie.Am mai participat la secþiunile Labour Economics, prezidatã de Fotini Voulgaris, Migration,prezidatã de Subrata Ghatak, Globalisation, prezidatã de Joël Hellier ºi European Integration, pre-zidatã de Vaclav Zdarek. În cadrul acestora am remarcat unele lucrãri cu relevanþã sporitã pentruºtiinþele politice. Dintre acestea, Daniela-Emanuela Dãnãcicã ºi Ana-Gabriela Babucea de la Uni-versitatea din Târgu-Jiu, România au prezentat lucrarea cu titlul “The Analysis of Unemploymentin Romania Through Duration Models“ (“Analiza ºomajului din România prin modelele de termenlung“) în care s-a studiat structura ºomajului în funcþie de gen, vârstã ºi nivel de educaþie în perioada

2 VIAÞA ªTIINÞIFICÃ / MISCELLANEA 133

1998-2006, precum ºi influenþa acestor factori asupra duratei ºomajului. Studiul aratã cã persoaneleeducate, tinere (pânã în 45 de ani) ºi femeile tind sã revinã mai repede pe piaþa muncii.M. Giannetti (Universitatea din Roma, “La Sapienza“) ºi D. Federici (Universitatea Cassino)abordeazã tema “Migration, Inequality and Poverty: what relation?“ (“Care este relaþia dintre mi-graþie, inegalitate ºi sãrãcie?“) în care urmãresc cum influenþeazã migraþia sãrãcia ºi inegalitateadin þara sursã. Studiul a urmãrit situaþia din Polonia, Slovenia, Republica Cehã ºi Ungaria. Risculsãrãciei creºte în corelaþie cu vârsta înaintatã ºi cu problemele de sãnãtate ºi scade cu educaþia, sta-tulul de angajat sau de persoanã cãsãtoritã ºi, în Polonia sau Republica Cehã, cu statutul de pro-prietar al locuinþei. În ceea ce priveºte compoziþia familiei ºi corelaþia acesteia cu riscul sãrãciei,imaginea nu este clarã, variabilele nefiind corelate în mod semnificativ din punct de vedere statistic.Chris Tsoukis în lucrarea „Socio-Macroeconomics: A Review“ de la London MetropolitanUniversity pledeazã pentru o necesarã interdisciplinaritate între ºtiinþele sociale ºi macroeco-nomie.Silvia Mãrginean, Ramona Toma ºi Lucian Belaºcu, de la Universitatea „Lucian Blaga“ dinSibiu, în prezentarea cu titlul „European Enlargement and Real Convergence: from Accession toIntegration“ se concentreazã asupra convergenþei statelor membre ºi a determinanþilor acestei con-vergenþe. Autorii iau ca factori relevanþi pe cei clasici – venitul, productivitatea, ºomajul –, dar in-clude ºi alþi factori, cum ar fi competitivitatea sau societatea informaþionalã pentru a stabili “falia“dintre vechile membre ºi membrele mai noi în Uniune, sugerând politici pentru reducerea acestordiferenþe.Carlos Pereira (Michigan State University ºi Getulio Vargas Foundation) ºi Vladimir KühlTeles (Harvard University ºi Getulio Vargas Foundation) au prezentat lucrarea „Political Insti-tutionsAs Substitute For Democracy:APolitical EconomyAnalysis Of Economic Growth“ în careau investigat relaþia dintre funcþionarea instituþiilor politice, buna guvernare ºi creºterea econo-micã necesarã funcþionãrii democraþiei, insistând asupra unui model de evaluare a bunei guvernãridin perspectiva creºterii economice.În fine, dar nu în ultimul rând, Constantin Colonescu, de la Grant MacEwan College,Edmonton, Canada, a propus un model de verificare a pregãtirii unei anumite þãri pentru aderareala Uniunea Europeanã în lucrarea “Country-Level Evaluation of the 2004 EU Enlargement“. Pebaza modelului prezentat, spre exemplu, Þãrile Baltice ar fi putut fi sfãtuite sã mai aºtepte, sã nuse grãbeascã cu integrarea în Uniunea Europeanã.

Henrieta ªerban

MOLDOVA ÎNCOTRO?

Seminarul internaþionarul „România ºi Republica Moldova în contextul integrãrii euro-atlan-tice“, organizat de Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române(ISPRI) ºi Moldova Foundation (Washington) ºi gãzduit de Muzeul Cotroceni la 16 iunie 2008, areprezentat a doua dezbatere de anvergurã consacratã situaþiei politice ºi geostrategice a RepubliciiMoldova ºi a relaþiilor acesteia cu România din seria iniþiatã de ISPRI în 2004.Alocuþiunile din deschidere rostite de Andrea Renþea, directoarea Muzeului Cotroceni, VladSpânu, directorul Moldova Foundation, ºi Ion Bulei, directorul ISPRI, au situat seminarul, în ordi-ne, sub auspiciile prestigiosului aºezãmânt-gazdã, sub semnul relevanþei dezbaterilor asupra direc-þiei de evoluþie a Republicii Moldova („sau integrare sau spre Est“) ºi al elucidãrii cauzelor stadiu-lui actual al relaþiilor („nesimpatice“) româno-moldovene.Sesiunea I-a a seminarului, moderatã de prof. Ion Bulei, i-a avut ca protagoniºti pe istoriculAndrei Brezianu (SUA) cu expunerea „Relaþiile dintre România ºi Republica Moldova“ ºi pe so-ciologul Dan Dungaciu (ISPRI, România) care a prezentat „Alegerile parlamentare din RepublicaMoldova din 2009“. Întrucât intenþionãm publicarea integralã a expunerilor prezentate în cadrul


seminarului, în cele ce urmeazã ne limitãm la punctarea principalelor subiecte cuprinse în luãrilede cuvânt.Expunerea lui Andrei Brezianu a vizat „contextul diacronic“ al relaþiilor româno-moldovene— „meandrele ºi dedesubturile lor complicate“ — ca ilustrare a „paradoxului duratelor lungi“ în-cepând din 1917 (când Republica Democraticã Moldoveneascã cerea ajutor României pentru res-pingerea batalioanelor Revoluþiei bolºevice), în timpul Unirii cu România (1918-1940), în perioa-dele totalitarã ºi apoi posttotalitarã. Istoricul a relevat implicaþiile majore ale rusificãrii din Mol-dova asupra evoluþiei relaþiilor româno-moldovene, ca ºi a celor datorate tipurilor diferite de co-munism din cele douã þãri. Relaþia România-Moldova a fost interpretatã ca efect al „legii funda-mentale a celor trei factori“: „legãtura ombilicalã cu comunismul“, respingerea comunismului ºirevendicarea rãdãcinilor istorice ale Moldovei de dincolo de Prut. Raportarea „nesimpaticã“ aMoldovei la România în gândirea instituþionalã posttotalitarã a fost conexatã dificultãþilor „rãz-boiului identitar“ (în expresia invocatã a lui Ion Varta) purtat în Republica Moldova, ca ºi unor si-nuoase opþiuni politice traduse, dupã Oleg Serebrian, într-o sinuoasã evoluþie de parcurs româno-moldovean: „etapa sentimentalã“ sau a „podurilor de flori“ dintre 1991-1994; etapa rãsturnatã a„Casei noastre — Republica Moldova“ între 1994-1997; etapa „îndulcirii“ unor accente, a sus-þinerii „stirpei române de etnie moldoveanã“, dar ºi a reticenþelor faþã de Bucureºti dupã 1997; eta-pa moldovenismului, a rupturii de România ºi a antiromânismului - în prezent. În scopul îmbunã-tãþirii relaþiilor româno-moldovene istoricul a accentuat nevoia unei relaþii mai bune cu Rusia aRomâniei ºi a Moldovei, deopotrivã, în condiþiile în care atitudinea nefavorabilã a Rusiei faþã deRomânia de la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial (ºi datoratã, dupã George Kennan, par-ticipãrii României în prima parte a rãzboiului, lipsei de entuziasm a românilor faþã de intrarea tru-pelor sovietice în România în 1944 ºi reticenþei faþã de originea ne-slavã a românilor) s-a accentuatactualmente prin plasarea „þãruºilor NATO la Prut“. Motivaþia pentru un alt tip de implicare a Ro-mâniei într-o normalizare a relaþiei cu Rusia a fost interesul actual al Rusiei într-o conlucrare maidiversã ºi mai substanþialã cu Moldova decât cu România ºi angajarea Rusiei „într-un proces cubãtaie lungã“ ce priveºte apropierea Moldovei de UE ºi NATO. Neangajarea României faþã de Re-publica Moldova altfel decât printr-o „media ce nu reflectã decât episodic realitãþile din þara ceamai apropiatã de România“, prin amânarea deschiderii consulatelor la Bãlþi ºi Cahul, prin inexistenþaunei filiale a Institutului Cultural Român la Chiºinãu atrage dupã sine, în opinia vorbitorului, inte-rogaþia legitimã asupra tipurilor de activitãþi oportune din partea României în scopul unor relaþii„reciproc profitabile între cele douã þãri, pentru o reconfigurare a lor cât mai apropiatã de firesc ºinemarcatã de sechele totalitare“.Dan Dungaciu a prezentat cazul Republicii Moldova ca fiind unic sub aspectul teoriilor ºiviziunilor care i s-au aplicat ºi cu care „genetic“ nu are nimic de-a face, sub aspectul clasei politicecare s-a selectat în virtutea unui proiect geopolitic, nu politic, al instrumentelor sociologice precareºi adesea irelevante, ca ºi sub cel al problemelor diverse care au impact asupra alegerilor, fãrã aþine strict de ele. Contextul alegerilor din 2009 din Republica Moldova este dominat, în opinia vor-bitorului, de elite culturale ºi nu de filoane doctrinare, de opþiuni ºi raþiuni geostrategice, de haosulvieþii politice ce situeazã þara în postcomunism, nu în post-postcomunism, de lipsa unui elementde raþionalizare a sistemului politic moldovean iniþiat de Parlamentului European. Miza însãºi aalegerilor fiind una geopoliticã, cel puþin prin raportare la chestiunea transnistreanã, elementul nouîn aceastã disputã ar putea fi considerat cel al disocierii între apropierea Republicii Moldova deVest ºi apropierea de România („poþi sã fii cu Vestul fãrã sã fii cu România“). Substanþa dez-baterilor politice a fost analizatã pe fondul schimbãrii atitudinii opiniei publice din Republica Mol-dova faþã de Rusia. Rusia, din nou, joacã un rol important, din „sperietoare“ a devenit „partenerstrategic“, foloseºte atu-ul limbii ruse ºi ascendentul rating-ului televiziunilor ruse în Moldova(67% în topul încrederii, pe locul doi în Moldova dupã Bisericã), al Asociaþiei „Prietenii Rusiei“din care fac parte foºtii prim-miniºtri moldoveni º.a.m.d. De asemenea, dublul discurs identitarpromovat în Republica Moldova, cel „etnicist moldovean“ ºi „cel amical cu Rusia“, a fost apreciatca favorizant pentru perceperea Rusiei ca mare putere ºi chiar pentru poziþia sa actualã de expec-tativã faþã de Republica Moldova. Un factor de aceeaºi naturã a fost considerat a fi componenþacompozitã a Partidului Comunist al Moldovei de la guvernare („de tip boutique“): troþkiºti,nostalgici, moldoveniºti, leniniºti, proruºi etc. La acest tablou se adaugã „prezenþa absentã“ a UE


datoratã ineficienþei clasei politice din Moldova de a realiza paºi concreþi în aceastã direcþie ºi sur-selor (media) eminamente ruseºti de informare asupra UE ºi NATO („o informare distantã ºi for-malã“, „de alt tip decât cel de care are nevoie publicul moldovean“). La aceste elemente s-au adãu-gat: substituirea dezbaterilor despre România cu cele despre Ucraina, cu a cãrei integrare este pusãîn legãturã ºi „absorbirea Moldovei“, fenomenul de „spiralã a tãcerii“ construit în jurul României(„spaþiul public scoate tema din joc“, dar nu anihileazã „diferenþa dintre percepþia publicã ºidiscursul politic“), agenda preponderent socialã a Partidului Comunist („salariile ºi pensiile latimp“, „creºterea preþurilor“). În opinia vorbitorului, în Republica Moldova problema este una „desistem ºi nu de persoane“, singurul sistem capabil sã întrerupã perpetuarea politicii actuale, sã ge-nereze modificãri vizibile faþã de situaþia datã, sã intre în spaþiul mediatic ºi sã evite modelulKucima al „integrãrii fãrã europenizare“ ar fi un sistem multipolar.Discuþiile animate generate de cele douã expuneri au solicitat sublinieri, accentuãri ºi nuanþãriale multora dintre ideile prezentate. Între ele: alternativa („rãscrucea“) între „proiectul euroasiatic“ºi „forþa proeuropeanã“ aflatã în faþa Moldovei ºi care pune identitatea ei în termenii modificãriistatutului actual al neutralitãþii, „regãsirea cu România în spaþiul euroatlantic“ constituitã în cauzãa respingerii de cãtre comuniºti a aderãrii Moldovei la structurile euro-atlantice (Vitalia Pavlicenco,preºedinte al Partidului Naþional Liberal din Moldova, membru al Parlamentului din Moldova,membru al grupului parlamentar Moldova-România). Au fost amintite clauzele de subsol ale acor-durilor dezvãluite de David J. Kramer (Iulian Chifu), a cãror semnare a fost amânatã pânã dupãalegerile din 2009 întrucât pun problema identitãþii ºi a coeziunii societale în Moldova (sub aspectdemografic, educaþional, al curbelor de dezvoltare) (Andrei Brezianu). Au fost, de asemenea, dis-cutate analogia între Partidul Comunist din Moldova ºi partidul Rusia Unitã al lui Putin, lipsa decoeziune a acþiunilor României soldatã cu atitudinea Moldovei: „spre Europa fãrã România“, lipsade investiþii în Moldova ale cercurilor de afaceri din România (Liliana Popescu, conferenþiar laSNSPA). A fost precizat în acest punct al discuþiei sensul doctrinar al analogiei între Partidul Co-munist din Moldova ºi partidul de tip boutique ºi sensul funcþional al analogiei dintre PCM ºi for-maþiunea politicã a ex-preºedintelui rus („modelul putinian implementat în Moldova“), ca ºi nece-sitatea disocierii modurilor de funcþionare ale economiilor occidentale ºi a celei moldoveneºti,„închise faþã de România“ (Dan Dungaciu). Posibilitatea constituirii intereselor cetãþenilor înfactor de raþionalizare a politicii în Moldova (Raluca Rãducanu, doctorand al Facultãþii de Socio-logie a Universitãþii din Bucureºti) a fost exemplificatã prin posibilitatea de a gândi cetãþenia ro-mânã ca model de europenizare a Republicii Moldova (Dan Dungaciu).Relaþia României cu Republica Moldova a fost apreciatã ca situându-se într-un „unghi neclar“,date fiind interesul (ºi „strategia rodnicã“) a Moscovei ca România „sã nu fie prezentã în Mol-dova“, nesemnarea Tratatului de bazã între cele douã þãri, propaganda subtilã desfãºuratã de Voronincu sprijinul Moscovei, ambiguitatea României în privinþa identitãþii moldovenilor ºi a unei relaþiinormale cu Rusia (inclusiv sub aspect comercial). Aceastã situaþie a fost conexatã contextului încare România însãºi, „aflatã la o rãscruce de interese strategice“ („tensiune de rãscruce“ dominan-tã, de altfel, în întreaga Europã“), este „incapabilã sã-ºi atingã interesele“ ºi sã realizeze o „politicãa influenþei de contact, de legãturã“ (Petre Roman). Starea actualã precarã a relaþiilor româno-mol-dovene, pusã în termeni unei „ecuaþii simplificate“, a fost consideratã drept consecinþã a situãriicelor douã state la „intersecþia marilor interese“, a „spiritului revanºard al Rusiei“, dar ºi a „îndoc-trinãrii poporului prin presa ruseascã“, prin „spirala tãcerii“ generatã de adoptarea de cãtre moldo-veni („martori“ ai poziþiei privilegiate a „celor care au fost cu Rusia“) a unei „strategii a supravie-þuirii“ (Iuliana Gorea Costin, primul Ambasador al Moldovei la Consiliul Europei (1997-2001)).Problema „geografiei politice a României faþã de Rusia“ ºi a „lecþiei“ posibile pentru Moldovaa deciziei Summit-ului NATO în privinþa aderãrii Ucrainei (Mihai Ionescu, directorul Institutuluipentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã) a fost pusã, din nou, în termenii construcþieiunei relaþii normale cu Rusia — „o punte concretã spre un raport pragmatic cu Rusia“ (Andrei Bre-zianu) ºi ai persistenþei preºedintelui Voronin, dupã Summit-ul NATO de la Bucureºti, în politica„principiului neutralitãþii“ (Dan Dungaciu). Argumentul recurent al construcþiei unei relaþii bunecu Rusia a fost transpus în termenii constituirii „dosarului Bucureºti-Chiºinãu doar ca derivativ aldosarului Bucureºti-Moscova“, România neavând mijloacele necesare pentru a susþine „oasemenea competiþie“ pentru Moldova fãrã normalizarea relaþiilor cu Rusia, îndeosebi în condiþiile


în care „apelul culturii ruse în Moldova rãmâne foarte puternic“ (Vladimir Socor, JamestownFoundation, SUA). În aceeaºi linie ºi logicã de argumentare „propunerea Belkovski“, susþinutã înRomânia de Adrian Severin (la vremea respectivã raportor special al ONU pentru situaþia drep-turilor omului în Belarus, raportor al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, vicepreºedinteal Grupului Socialist al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei) ºi de alte personalitãþi poli-tice ºi media, de unire a Moldovei cu România fãrã Transnistria, ar fi constituit „permanentizareaunui Kaliningrad 2“. În opinia vorbitorului, „deficitul de eficienþã“ al poziþiei României faþã deMoldova dupã 1992 s-a reflectat în retragerea României din Acordul tripartid de încetare a foculuiºi în devansarea ei ca „activism“ ºi implicare în Moldova de þãri precum Ungaria, Lituania, Suedia,Austria, Cehia, Polonia. Soluþia relegitimãrii României în relaþia cu Moldova a fost identificatã însusþinerea ratificãrii ºi aplicãrii Tratatului de la Istambul în condiþiile în care Rusia se angajeazãsã îndeplineascã prevederile Tratatului (Vladimir Socor). Exigenþa formulãrii unei strategii clare aRomâniei faþã de Moldova a fost reiteratã, nu însã ºi argumentul semnãrii Tratatului (EugenPopescu, Romanian Global News).Înaintea celei de a II-a sesiuni a seminarului a avut loc prezentarea ediþiei române a revisteiForeign Policy, una dintre cele mai prestigioase, premiate ºi difuzate publicaþii de politicã externãeditate peste Ocean. Ovidiu Nahoi, editorul ºef al revistei, a evocat numele iniþiatorului ei, indus-triaºul ºi filantropul Andrew Carnegie, ºi al editorului sãu actual — Carnegie Endowment for In-ternational Peace —, preocupat „de analiza provocãrilor unui secol foarte încercat politic ºi deschimbãrile generate de globalizare“. Revista în limba românã rãspunde unui asemenea preocupãri— în limita de 25% alocatã în spaþiul revistei contribuþiilor româneºti - prin promovarea „reflecþieiautohtone asupra politicilor internaþionale: româneºti, regionale ºi globale“ ºi prin încurajarea unorteme de interes specific: politicile de vecinãtate în Balcani, Caucaz, Europa Centralã ºi de Est,Orientul Mijlociu ºi republicile Asiei Centrale; politica externã a României ºi a statelor EuropeiCentrale ºi de Est din ºi din afara UE, evoluþia elementelor în virtutea cãrora România ºi þãri dinEuropa Centralã ºi de Est sunt incluse în categoria celor 30-40 de þãri cu economii emergente. Vor-bitorul ºi-a exprimat convingerea cã Foreign Policy Romania va stimula medii ce ar putea con-tribui la formarea unei elite în domeniu ºi a lansat celor prezenþi invitaþia de a face parte dintrecontributorii-analiºti animaþi de dorinþa de „a sfãrâma mituri“.Expunerile sesiunii de dupã amiazã, moderate de Vlad Spânu, s-au datorat lui Vladimir Lupan,ex-director al Direcþiei NATO a MAE al Republicii Moldova, ºi lui Vladimir Socor, JamestownFoundation din SUA, ºi au vizat, prima, „Republica Moldova ºi relaþiile cu UE ºi NATO“, cea dea doua, „Conflictul transnistrean“.Vladimir Lupan a trasat cadrul general al relaþiei Moldova – NATO – UE care a circumscrisdefinitoriu activitatea politicã internã, „fluctuantã“, de dupã declararea independenþei. Cele maisemnificative repere temporale menþionate în relaþia Moldovei cu UE au fost: anul instituirii re-laþiei (1994); sfârºitul anilor ?90, relevanþi pentru etapa stabilirii unei „relaþii adevãrate“ ºi a nego-cierii unei declaraþii comune asupra aderãrii; anul refuzului de a semna Planul ºi MemorandumulKozak (2003); anul semnãrii ºi implementãrii „anevoioase ºi cu lacune“ a Planului de Acþiune dincadrul Politicii de vecinãtate a UE (care întãrea relaþia Moldovei cu UE fãrã a-i oferi ºanse pre-vizibile de aderare — 2005) ºi al expirãrii lui (2008). Reacþia UE la solicitarea Moldovei (sfârºitulanului 2007 — începutul lui 2008) a unui nou document-cadru, apreciatã ca reflectând „un anumitgrad de precauþie“ ºi soldatã în mai 2008 cu declanºarea procedurii de reflecþie asupra negocierilorcu Moldova, a fost interpretatã ca o „continuare a încurajãrii Republicii Moldova“. În aceastã pri-vinþã diplomatul moldovean a precizat reacþia negativã a Rusiei, de aceeaºi facturã ca ºi în privinþaparteneriatului estic al Moldovei menit sã asigure, dinspre estici — Polonia ºi Ucraina —,securizarea economicã. A fost subliniatã „atitudinea rece“ a Moldovei faþã de România ºi tempori-zarea negocierilor cu NATO într-un an preelectoral, concomitent cu slãbirea protestelor Moldoveifaþã de prezenþa trupelor ruseºti la graniþa cu Transnistria ºi susþinerea politicã ºi mediaticã aRusiei — constant interesatã în extinderea exporturilor ºi a investiþiilor de capital în fostele repu-blici sovietice (relevant în acest sens fiind cazul Moldovagaz, proprietate a Gazprom) ºi în exclu-derea temei relaþiilor cu NATO ºi cu Bucureºtiul. Politicii externe a Moldovei — „lipsitã de echi-libru“, „balansatã ca pe muchie de cuþit în relaþia cu Estul, ca ºi cu Vestul“, „inadecvatã în relaþiacu NATO“ ºi neþintind „contrabalansarea influenþei Rusiei“, lipsitã de substanþã faþã de România


— i s-au recomandat contactele intense cu România, ca ºi cu Rusia, ºi apropierea de Ucraina (carepoate deschide calea cãtre integrarea în UE). În opinia diplomatului moldovean, RepublicaMoldova nu trebuie sã fie „o partenerã a României, ci un partener“, relaþia România — Moldova„nu trebuie sã fie frãþeascã, ci fireascã“ ºi sã implice, din partea României, asumarea calitãþii de„consilier capabil sã ajute Moldova în manierã necondiþionatã“, iar din partea Moldovei afirmareaunui „stat suveran, mai independent“, capabil sã adopte calea reformelor drept cale a integrãrii.Vladimir Socor, în debutul expunerii sale, a definit Transnistria drept „plan al Rusiei menit sãîmpiedice destrãmarea fostei Uniuni“, plan care, într-o interpretare „de tip roºu“, ar justifica sece-siunea, într-una „de tip brun, velico-rus“ ar pune problema în termenii expansiunii þariste, iar într-una focalizatã pe „revenirea Rusiei“ ar justifica reinstaurarea hegemoniei sale în fostele teritoriisovietice. Vorbitorul a disjuns „percepþia româneascã“ asupra Transnistriei, anexate de Stalin pen-tru a împiedica unirea cu România, ºi „ideologia româneascã“ care o considerã parte a „patrimo-niului rusesc“, de „percepþia moldoveneascã“ în care Nistru nu reprezintã „o frontierã istoricã“ ºinici potenþial de conflict interetnic (ci doar „efect interetnic “— auto-pretinsul „popor transnis-trean interetnic“). În „percepþie occidentalã“ nu existã „problemã transnistreanã“, dupã cum Mol-dova nu este decât „the forgotten Republic“. Prezentarea istoricului Republicii MoldoveneºtiTransnistrene a inclus anul acceptãrii sale sau „al concesiei la nivel semantic ºi politic“ a Chi-ºinãului (1994), pe cel al proclamãrii „statului comun“ pe baze contractuale ce avea drept garanþiRusia ºi Ucraina, un Memorandum Primakov neaplicat ºi promisiunea lui Elþîn de retragere trep-tatã a trupelor pânã în 2002 (1997), anul planului Rusiei de sincronizare a soluþionãrii politice ºia celei militare (1999). În continuare, a fost detaliat anul în care Rusia lui Putin a revenit la proce-sul sincronizãrii, a fost înregistratã o „reacþie reþinutã“ din partea statelor occidentale, au revenitcomuniºtii la putere în Moldova, Parlamentului Moldovei a pierdut primatului în materie de po-liticã externã în favoarea lui Voronin, s-au soldat cu eºec negocierile separate purtate cu Smirnov,ca ºi încercãrile de înþelegere bilateralã cu Moscova (menite sã forþeze decizia Tiraspolului ºi para-farea Memorandului Kozak) (2001). Mãsura propusã „în ultimul moment“ de Rusia de a garantaprin trupe timp de 30 de ani teritoriul transnistrean — respinsã de diplomaþia moldoveneascã, depopulaþie (prin demonstraþii de protest), ca ºi de Occident prin vocea lui Xavier Solana — a bocatnegocierile ºi, dupã închiderea la Tiraspol a ultimelor 5 ºcoli de alfabet latin, a generat cererea pre-zidenþialã de ajutor din partea Occidentului ºi formularea proiectului de retragere militarã necon-diþionatã la Summit-ul NATO de la Istambul (2004). Negocierile sinuoase în forma Ru-sia–Ucraina–OSCE–Chiºinãu–Tiraspol, în care Ucraina avea o poziþie nedefinitã, iar Rusia, prindreptul de veto din OSCE, avea de fapt douã voturi (2004), în forma 5+2 (observatori: UE ºiNATO) (între octombrie 2005 ºi februarie 2006, când Tiraspolul s-a retras), în forma imprac-ticabilã a EUBSC ºi a negocierilor cu Rusia prin canale netransparente (2006), au fost prezentatede o manierã detaliatã ºi amãnunþit argumentatã. Aceste ultime propuneri „foarte corecte din parteaMoldovei“ au vizat consimþãmântul sãu în privinþa neutralitãþii statale, consimþãmântul de a cedaproprietãþi marilor companii ruse ºi definirea statutului special al Transnistriei, aºa cum era el sti-pulat prin legea organicã („scut juridic de apãrare“ prin care „nu poate fi trãdatã Republica Mol-dova“) adoptatã în iulie 2005: provincie autonomã cu Parlament, preºedinte ºi simboluri proprii,cu reprezentare numericã în Parlamentul Moldovei, dar fãrã drept de veto. Condiþiile impuse deRusia pentru a accepta discutarea pachetului propus de Republica Moldova se refereau la: efor-turile Moldovei de recunoaºtere juridicã sau militarã a neutralitãþii sau pentru aprobarea ei (su-geratã prin termenul imprecis priznanie), stabilirea unei înþelegeri între Moldova ºi Transnistria,recunoºterea Rusiei ca parte a sistemului de garanþii. Discuþiile eºuate cu Smirnov la Tighina,calendarul electoral presant al Chiºinãului ºi temerile exprimate în diverse medii cu privire laconcesiile majore pe care Chiºinãul ar fi tentat sã le facã pentru a debloca discuþiile cu Rusia l-aucondus pe vorbitor la formularea unor scenarii sumbre asupra perspectivelor Republicii Moldova.În ele, totuºi, „nota beneficã“ a reprezentat-o atitudinea „foarte favorabilã“ faþã de Moldova a 11þãri, îndeosebi a Lituaniei („stat mandatat de UE sã aibã grijã de Moldova“).Cele douã expuneri, ca ºi cele prezentate în sesiunea de dimineaþã a seminarului, s-au bucuratde atenþia deosebitã a audienþei, dublatã de o intensã preocupare ºi emoþie, formatã din cercetãtoriºi profesori din România ºi SUA, jurnaliºti de profil cunoscuþi din România, Moldova ºi SUA, oa-meni politici ºi diplomaþi cu un rol important în trecutul tumultuos al celor douã þãri ºi al relaþiei


lor interstatale, studenþi români ºi moldoveni ºi alumni moldoveni ai universitãþilor din România.În mod corespunzãtor, întrebãrile, discuþiile ºi intervenþiile ce au urmat au fost marcate de acesteregistre specifice de raportare la situaþia politicã ºi geopoliticã actualã a Republicii Moldova, lanevoia ei de susþinere politicã din partea României („Cine apãrã interesele Moldovei?“ (IulianaGorea Costin); „Cine este avocatul Moldovei la UE? Românii trebuie sã fie trimiºii ei ºi sã con-vingã!“ (Vitalia Pavlicenco); „Ce putem face acum pentru Moldova?“ (Alexandra Can, fost minis-tru al industriei ºi comerþului în guvernul Sturza, fost deputat în primul Parlament democratic alRepublicii Moldova, membru al PNL din Republica Moldova)). A fost exprimatã pregnant ideeacã moldovenii sunt cei care trebuie sã apere interesele Moldovei, cã România nu trebuie sã nego-cieze cu Rusia întrucât Moldova nu este parte a Rusiei. Neatingerea scopului unic al negocierilorduble cu Moscova, al tergiversãrilor, ca ºi al declarãrii „neutralitãþii“ Moldovei — retragerea tru-pelor ruse — au transformat Republica Moldova într-un stat anti-NATO controlat de Rusia in-clusiv prin pîrghiile transnistrene (Vladimir Lupan).A fost susþinutã necesitatea de a face cunoscute dificultãþile ºi abuzurile actuale din Moldova(„Doar cãderea comunismului ar asigura o altã cale pentru Moldova...Moldova a pierdut trenul ro-mânesc, acum pierde ºi trenul ucrainiano-georgian...Moldova este un teritoriu cãzut din istorie ºidin geografie“ (Vitalia Pavlicenco); „Moldova guvernatã de ocupaþia politicã ºi militarã rusofilã...Din conºtiinþa basarabenilor dispare România... Guvernul Moldovei nu este pro-NATO ºi pro-UE,având un discurs diferit de Ucraina ºi Georgia.. Jurnaliºtii independenþi din Moldova au rãspunsstãrii de dezinformare ºi cenzurã prin raportul «Jurnaliºtii acuzã!»“ (Valeriu Saharneanu, preºedinteleUniunii jurnaliºtilor din Republica Moldova); „Studenþii ce susþin românismul sunt daþi în urmãrireºi cercetaþi penal.. Îngenunchem în faþa Rusiei... ºi parcurgem o crizã de identitate...“ (Larisa Harea)).Au fost readuse în atenþie ºi deplânse dominaþia limbii ruse ºi sentimentul de umilinþã a celorce s-au întors în Moldova dupã studii în România (Vlad Caragea). Instituirea unei relaþii fireºti, deapropiere cu România s-a dovedit a fi preocuparea dominantã („Nu se folosesc instrumentele pen-tru apropierea României de Moldova care ar constitui un pas spre integrare“ (Alecu Reniþa, Postulde radio „Vocea Basarabiei“); „Este necesar un plan concret al României de a convinge exteriorulîn privinþa Moldovei ºi pentru a atrage un curent de înþelegere favorabil în Europa opiniei cã orelaþie bunã între România ºi Moldova este în interesul europenilor (Andrei Brezianu)). Ei i s-acircumscris problema statutului Transnistriei (Soluþionarea conflictului din Transnistria este decompetenþã naþionalã sau internaþionalã?“ (Larisa Harea); „Juridic, soluþionarea conflictului esteîn competenþa Republicii Moldova, practic, rezolvarea stã în competenþa instituþiilor internaþio-nale“ (Vladimir Socor); „Transnistria, o «terra incognita» dominatã de interese oculte?“ (RaduMoþoc, Fundaþia Sörös); susþinerea intereselor oculte în Transnistria ar achivala fie cu susþinereaneimplicãrii Rusiei în Transnistria (Vladimir Socor), fie cu indicarea celor din Federaþia Rusã cedeþin proprietãþi în Transnistria (Vladimir Lupan); „Republica Moldova a negociat prost pentru so-luþionarea conflictului transnistrean pânã în 2001... A obþinut o umilire permanentã, nu a folosit îninteresul sãu raportul avocaþilor de la New York, Decizia CEDO, raportul Zenaidei Grecianii... Nuºi-a pus problema planului B dacã nu ajunge la o înþelegere cu Rusia“ (Dan Dungaciu); „Nefolo-sirea acestor documente þine de limitele, naivitãþile ºi iluziile negocierilor. Actuala conducere dela Chiºinãu a avut mai multe motive. Scopul a fost demilitarizarea... [nefolosirea acestor docu-mente] a fost considerat preþul pentru retragerea ruºilor“ (Vladimir Socor)).Concluziile finale ale conferenþiarilor ºi moderatorilor ºi atmosfera de la încheierea lucrãrilorseminarului pot fi, cred, cel mai bine ilustrate prin douã poziþii convergente. Una, ce ar putea finumitã „pragmatic-diplomaticã“, a fost impregnatã de exigenþa, exprimatã de Vladimir Lupan, carelaþia Moldovei cu România, dincolo de nivelul ei ideal, sã atingã un nivel real dominat de „omiºcare înainte“. Cealaltã, exprimatã de prof. Ion Bulei, într-un registrul „istorico-reflexiv“, a vi-zat necesitatea „cadrului lãrgit“ al seminarului care „a permis sã înþelegem mai bine unde suntem,cine suntem, ce e de fãcut“ ºi, fãrã a-l parafraza pe Montesquieu pentru a „ne întreba cum e cu pu-tinþã ca cineva sã fie transnistrean“, a permis „sã ne întrebãm ce facem cu cele 35 de milioane deromâni aflaþi în afara graniþelor“ ºi sã ne exprimãm, asemenea lui P.P. Carp, „voinþa de a face cevapentru Moldova“.Gabriela Tãnãsescu


Catherine DurandinStatele Unite, mare putere europeanã, traducere de Gabriela ªiclovan, Chiºinãu, Editura Cartier,2007, 336 p.

NOTE DE LECTURÃ / RECENZ I I


Relaþiile transatlantice dintre Europa ºi StateleUnite, în cadrul cãrora au existat deopotrivã consensºi cooperare, dar ºi neînþelegeri, au o istorie foartelungã ºi complexã. Autoarea prezintã în acest volumo succesiune a etapelor strategiei americane de securitateºi apãrare cu privire la continentul european, din carerezultã un paradox — acela cã prezenþa Americii pecontinentul european a unit ºi totodatã a divizat Eu-ropa. Dincolo de expunerea acestei relaþii transatlan-tice complexe, tema principalã a cãrþii este aceea dea stabili dacã SUA sunt ºi cum au reuºit sã se menþinãcamare putere europeanã în domeniul securitãþii ºi alapãrãrii.Pe parcursul celor opt capitole ale lucrãrii (apã-

rutã în Franþa în anul 2004), Catherine Durandin —istoric, profesor, cercetãtor la Institutul pentruCercetãri Internaþionale ºi Strategice (IRIS), autoarea mai multor lucrãri consacrate relaþiilor euroatlan-tice ºi Statelor Unite (La Dynastie des Bush, 2003; LaCIA en guerre, 2003; Europe: l’utopie et le chaos,2005) — prezintã atât o perspectivã asupra neînþele-gerilor din cadrul relaþilor transatlantice dintre Europaºi SUA (care au generat ºi divergenþe intraeuropene),în principal asupra tensiunilor franco-americane în-cepând din 1917 ºi pânã în anul 2004, cât ºi o trecereîn revistã a interferenþelor ºi cooperãrilor comune dindomeniul securitãþii ºi al apãrãrii. Analiza relaþieitransatlantice poate fi împãrþitã în douã etape: prima,pânã în 2001, când a existat atât consens ºi solida-ritate între Europa Occidentalã ºi SUA, între Comu-nitatea Europeanã/UE ºi NATO, între Franþa ºi Ame-rica, dar ºi tensiuni care au putut fi în cele din urmãdepãºite; ºi cea de-a doua, dupã 2001, dupã atentateleteroriste din SUA ºi declaºarea rãzboiului împotrivaterorismului, când s-a constatat o rupturã gravã ºi ocrizã în relaþiile transatlantice.Primele douã capitole se concentreazã asupra

neînþelegerilor dintre SUA ºi Europa Occidentalã dinperioada rãzboiului rece ºi începutul perioadeipostcomuniste (1989-1991) care s-au datorat în prin-cipal Franþei, prin decizia sa din 1966 de a pãrãsistructurile comandamentului integrat al NATO, de acere retragerea de pe teritoriul francez a bazelor ºi in-stalaþiilor NATO ºi ale SUA ºi de a condamna rãz-boiul american din Vietnam. De cealaltã parte, Sta-tele Unite au condamnat intervenþia franco-britanicãîn Suez ºi au suportat cu greu primii paºi ai reconci-

lierii franco-germane instituite prin Tratatul de laElysée din 1963, cînd ºi-ar fi dorit o legãturã primor-dialã cu Bonnul, prioritarã cooperãrii franco-ger-mane. Autoarea evidenþiazã faptul cã aceste neînþe-legeri au putut fi depãºite datoritã solidaritãþii asupraapãrãrii comune din cadrul NATO ºi nu au produs orupturã între Europa Occidentalã ºi Washington. Deasemenea, C. Durandin afirmã cã marile câºtigãtoareale rãzboiului rece au fost SUA, care au reuºit sãuneascã Europa în numele dreptului internaþional.Rãzboiul rece a fãcut din americani ºi aliaþii lor dinNATO mai mult decât asociaþi — „occidentali careîmpãrtãºesc aceleaºi valori“.Capitolul Statele Unite ºi rãzboaiele europene se

referã pe de o parte la prezenþa americanã pe terito-riul Europei Occidentale ºi solidaritatea care a existatºi, pe de altã parte, la abandonarea celeilalte Europe,lipsa de comuniune, absenþa americanã pentru nouaEuropã în perioada rãzboiului rece. Concret, preci-zeazã autoarea, în estul Europei nici SUA ºi niciNATO nu au intervenit, de pildã, în insurecþia Ungarãdin 1956, în Polonia în 1956 ºi nici în criza dinCehoslovacia din 1968. Autoarea se opreºte în con-tinuare asupra crizelor ºi rãzboaielor fratricide, reli-gioase ºi naþionaliste din fosta Iugoslavie (denumitãtragedia Europei) din 1991-1995, 1997-1999. Franþaconsidera cã noile conflicte din Europa nu ar trebui sãfie de competenþa NATO ci a europenilor înºiºi, ac-þionând în Comunitatea Europeanã/UE sau CSCE caºi într-un cadru european permanent de securitate.Pânã la urmã, în urma eºecurilor colective ale UE ºiONU în fosta Iugoslavie, America ºi-a reafirmat su-premaþia diplomaticã ºi militarã.C. Durandin dedicã urmãtoarele capitole evoluþiilor

din cadrul relaþiilor americano-europene de dupã prãbu-ºirea regimului sovietic, când coordonatele acestor relaþiise schimbã ºi se impune apariþia unei noi arhitecturi desecuritate. Autoarea precizeazã cã începând din 1991discursurile referitoare la legitimitatea NATO (produs alrãzboiului rece) ca alianþã militarã dupã dispariþia ame-ninþãrii sovietice au alarmat Washingtonul. Franþa ºiGermania deja îºi imaginau un universalism al ONU sauun rol consolidat al OSCE, iar SUA se gândeau la o re-vizuire a prioritãþilor NATO. SUA au gãsit tocmai înNATO un mijloc de a rãmâne în Europa ºi au profitat devidul de securitate apãrut dupã desfiinþarea Tratatului dela Varºovia.

2 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 141Capitolul V, Statele Unite, o putere europeanã?,este dedicat tocmai modului în care SUAau reuºit sã-ºimenþinã prezenþa pe continentul european. În acestsens autoarea zãboveºte asupra acþiunilor StatelorUnite care, folosindu-se de NATO, le-au permis sã seprezinte ca o putere europeanã: soluþionarea crizeidin Balcani din 1991-1995; lansarea de cãtre NATOa Parteneriatului pentru pace în 1994; gestionarea cri-zei, apoi a rãzboiului din Kosovo; extinderea NATOcãtre noua Europã. În continuare, vom enumera câte-va dintre cauzele tensiunilor euro ºi transatlantice ex-puse de autoare ºi modul în care s-a ajuns din nou lasolidaritate comunã. Amintim mai întâi faptul cã în1995 Franþa s-a reintegrat în instanþele militare aleNATO din care se retrãsese ºi, deºi a avut o atitudinedefensivã faþã de extinderea rolului Alianþei în con-diþiile crizei iugoslave din acelaºi an, a participat laoperaþiunile NATO. O altã disputã la care se referãautoarea este aceea dintre Washington ºi Paris cu pri-vire la admiterea primilor candidaþi nou veniþi înNATO din centrul ºi estul Europei, când de pildã Ro-mânia era susþinutã de Franþa dar nu figura la acelmoment pe lista americanilor. O altã concurenþã întrevoinþele politice dintre cele douã capitale s-a mani-festat referitor la relaþiile NATO cu Rusia, caz în cares-a ajuns la consens. ªi nu în ultimul rând, chiar dacãiniþial Franþa s-a opus intervenþiei americane prinintermediul NATO contra RF Iugoslavia din 1999,solidaritatea europeanã a funcþionat. Fiind ºi o bunãcunoscãtoare a istoriei comuniste ºi postdecembristea României, cãreia îi consacrã câteva lucrãri, C.Durandin surprinde de-a lungul expunerii sale aspec-te de politicã internã ºi externã din România, se referãla relaþia ei cu Rusia, la eforturile româneºti de inte-grare în structurile euroatlantice ºi acuzã totodatã Ro-mânia cã se îndreaptã cãtre tropism american.Un motiv important de discordie în cadrul rela-þiilor franco-americane asupra cãruia s-a oprit C.Durandin l-a reprezentat efortul Franþei de a dezvoltacompetenþe de securitate în Europa. De-a lungul con-solidãrii integrãrii europene ºi a încercãrilor de a de-fini o politicã europeanã de securitate ºi apãrare,Franþa, susþinutã de Germania, a dorit dezvoltareaunei politici de apãrare în interiorul Uniunii, indepen-dentã de NATO, mai precis, construirea unei „Europea Apãrãrii“. Autoarea recunoaºte cã securitatea ºiapãrarea sunt domenii sensibile ale UE în curs deconsolidare. Referitor la construcþia unei „Europe aApãrãrii“, aceasta se deruleazã ºi mai greoi ºi se da-toreazã în primul rând temerii de o competiþie NATO— UE ºi o duplicare a forþelor ºi a materialelor. Can-didaþii se tem deci de o alegere între Europa ºi StateleUnite. Autoarea este de pãrere cã de partea europeanãse impune de urgenþã o regândire menitã a pune capãtcompetiþiei dintre NATO ºi UE pe care o implicãdiscursul dogmatic care pretinde integrarea tuturor înaceste alianþe. Prioritatea ar trebui sã fie finalizarea ºiadoptarea Tratatului Constituþional european ºi nucontinuarea extinderii UE cu orice preþ.Dacã vechea Europã ºi Statele Unite pãreau sã sefi pus de acord în 1990 asupra unui mãnunchi de refe-

rinþe ºi asupra unei memorii comune, aceastã ideo-logie a explodat dupã 11 septembrie 2001. Este mo-mentul când începe cea de-a doua etapã a relaþiilortransatlantice despre care aminteam la început ºi cã-reia autoarea îi consacrã capitolul VII intitulat Ame-rica cea care uneºte, America cea care separã. Pe-rioada de crizã ºi de rãzboi din perioada 2001-2004prefigureazã o rupturã esenþialã de destin între ve-chea Europã ºi Statele Unite în defavoarea viitoruluieuropean, de aici ºi apariþia unei competiþii. Antiame-ricanismul care mocnea în Franþa ºi pacifismul de tra-diþie din Germania au fost reactivate. Fãcând partedin vechea Europã, Franþa, ataºatã ideilor naþionale ºisuveranitãþii, a condamnat hegemonia/unilateralis-mul american în privinþa invaziei din Irak, cu atât maimult cu cât apoi s-a dovedit cã intervenþia americanãnu s-a legitimat în condiþiile în care nu s-a constatatexistenþa armelor de distrugere în masã operaþionaleîn Irak. Washingtonul a invocat atunci perspectivademocratizãrii Irakului, un fel de „Irakul lui Saddamnu este primejdios, dar este dãunãtor“ — comenteazãautoarea. Mai grav este faptul cã odatã cu criza dinIrak au apãrut divergenþe între noua ºi vechea Eu-ropã, când America a obþinut sprijin necondiþionatdin partea statelor foste comuniste aspirante laNATO. Autoarea se întreabã „dacã ar trebui sã con-siderãm cã aceste luni de crizã ºi de rãzboi marcheazão etapã gravã, un moment decisiv al deteriorãrii re-laþiilor dintre Europa ºi Statele Unite, sau trebuie sãgândim aceastã etapã doar ca rezultat al politicii con-juncturale a unei administraþii republicane aflate înmare mãsurã sub influenþa extremei drepte ºi a neo-conservatorilor“ (p. 294). „Neoconservatorii dorescsã impunã o dihotomie esenþialã între identitatea Sta-telor Unite ºi cea a Europei, respectiv între vocaþiilespecifice fiecãreia. Ei schiþeazã un tablou contrastantal dinamicii marþiene a Statelor Unite ºi al înclinaþieivenusiene a Europei. Acest discurs constituie o moda-litate de a sublinia puterea SUA în raport cu slãbiciu-nea europeanã. Dar o asemenea viziune este falsã. Pa-cifismul nu lipseºte din opinia publicã americanã, iar Pa-risul ºi Londra îºi suplimenteazã constant bugetul de apã-rare ºi sunt angajate în rãzboiul antiterorist“ (p. 295).Apoi, în capitolul VIII, Europele ºi Statele Unite,puterea ºi securitatea, autoarea acuzã faptul cã nouaEuropã alunecã spre un tropism american, iar vecheaEuropã se zbate ºi se agaþã de o promovare a ONU caloc al afirmãrii dreptului internaþional.În ultimul capitol, Perspective euroatlantice sauconfruntãri între leadership ºi haos?, care þine loc deconcluzii, autoarea indicã douã direcþii cãtre care potevolua relaþiile transatlantice. Pe de o parte, o viziunepesimistã potrivit cãreia „expansionismul intereselorWashingtonului nu ar putea decât sã determinedezagregarea Europei în pro ºi antiamericani ºi riscã sãarunce continentul european într-o anarhie haoticã sauîntr-o ierarhie de puteri în cascadã“ (p. 298). Pe de altãparte, alternativa ar fi sfârºitul solidaritãþii euroatlantice,autoarea propunând o abordare pacificatã asupraextinderii europene ºi a construcþiei în final a unei„Europe aApãrãrii“.

Sanda Cincã

Robert CooperDestrãmarea naþiunilor. Ordine ºi haos în secolul XXI, traducere de Sebastian Huluban, Bucureºti,Editura Univers Enciclopedic, 2007, 204 p.

142 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 3Apoi, în capitolul VIII, Europele ºi Statele Unite,

puterea ºi securitatea, autoarea acuzã faptul cã nouaEuropã alunecã spre un tropism american, iar vecheaEuropã se zbate ºi se agaþã de o promovare a ONU caloc al afirmãrii dreptului internaþional.În ultimul capitol, Perspective euroatlantice sau

confruntãri între leadership ºi haos?, care þine loc deconcluzii, autoarea indicã douã direcþii cãtre care potevolua relaþiile transatlantice. Pe de o parte, o viziunepesimistã potrivit cãreia „expansionismul intereselorWashingtonului nu ar putea decât sã determine de-zagregarea Europei în pro ºi antiamericani ºi riscã sãarunce continentul european într-o anarhie haoticãsau într-o ierarhie de puteri în cascadã“ (p. 298). Pede altã parte, alternativa ar fi sfârºitul solidaritãþii eu-roatlantice, autoarea propunând o abordare pacificatãasupra extinderii europene ºi a construcþiei în final aunei „Europe a Apãrãrii“.În ultimii ani antiamericanismul a devenit un fe-

nomen global care se manifestã în America Latinã,Orientul Mijlociu, unele pãrþi din Asia, ca sã nu maivorbim de o serie de state din Europa, printre careFranþa. Francezii nu s-au sfiit sã-ºi declare ºi totodatãsã-ºi asume antiamericanismul de-a lungul timpului,iar într-o oarecare mãsurã cartea de faþã nu face ex-cepþie. Autoarea face aprecieri negative la adresa înspecial a administraþiei republicane Bush ºi politiciisale externe, de securitate ºi de apãrare, aflatã sub in-fluenþa extremei drepte ºi a neoconservatorilor ame-

ricani. Urmãtorul citat este concludent: „Cele douãlumi evolueazã în teama faþã de fundamentalismelecare le ameninþã, dar acþioneazã diferit. Ar fi trist caexperienþa decolonizãrii trãitã de Europa sã fie com-plet ignoratã de America. Conducerea politicã repu-blicanã a preºedintelui G.W. Bush este însã oarbã, re-dusã la o concepþie centratã pe propriul interes naþio-nal ºi se pierde pe terenul minciunilor, în simulãri mi-sionare, uitând cã imperiile au un sfârºit, cã democra-þia nu este o stare naturalã ºi cã ea nu se exportã prinarme“ (p. 299).

Aºa cum sugereazã ºi titlul lucrãrii, autoarea areuºit sã demonstreze prezenþa permanentã a StatelorUnite fie singure, fie prin intermediul NATO pe con-tinentul european din motive ºi prin mijloace diferiteatât pe perioada rãzboiului rece cât ºi dupã. Pe totparcursul lucrãrii autoarea recunoaºte SUA ca mareputere militarã dar condamnã faptul cã aceasta estetentatã sã democratizeze lumea prin puterea armelor.Recomandãm aceastã lucrare tuturor celor interesaþide istoria relaþiilor transatlantice ºi euroatlantice, deopo-trivã antiamericani sau proamericani, deoarece este olucrare echilibratã, foarte bine documentatã, pe parcursulcãreia C. Durandin prezintã numeroase citate cu opi-nii ºi curente de opinii, luãri de poziþii, discursuri di-plomatice etc. ale unor analiºti politici, oameni po-litici, experþi, cercetãtori, istorici, observatori, preºedinþide stat, deopotrivã din Franþa/Europa ºi SUA.

În colecþia „Geopolitica lumilor secolului XXI“a Editurii Univers Enciclopedic coordonatã de GeorgeMaior, a apãrut traducerea lucrãrii The Breaking ofNations: Order and Chaos in the Twenty-First Cen-tury (Atlantic Press, 2003) a diplomatului englez Ro-bert Cooper (membru al Consiliului UE pentru Rela-þii Externe, autorul ºi ideologul strategiei europene desecuritate ºi apãrare). Lucrarea vizeazã transformã-rile din politica externã europeanã. printr-o abordarece merge dincolo de conceptele propuse anterior deFukuyama sau Huntington. În centrul acesteiabordãri se aflã statul european postmodern. Scopullucrãrii este acela de a surprinde schimbarea ordiniipe continentul european dupã sfârºitul rãzboiului re-ce, prefigurând noul sistem de securitate ºi stabilitateîn era globalizãrii, precum ºi modul în care poate fimenþinutã aceastã ordine. Aºa cum reiese din studiulintroductiv semnat de coordonatorul colecþiei, „lucra-rea lui Cooper se impune prin caracterul vizionar almesajului ºi puterea de sintezã a discursului“ (p. 5).Prima parte a volumului, intitulatã Starea lumii,

se constituie într-o analizã cuprinzãtoare a evoluþiei

sistemului european de securitate al ultimelor secolece permite înþelegerea lumii post-rãzboi rece, în speþãapariþia unui nou ºi mult mai ordonat sistem desecuritate pe continentul european. Dupã Cooper sis-temul balanþei de putere între state suverane, a apãrutmai întâi în Europa, în secolul XXI, s-a transformatîntr-un sistem nou, postbalanþe de putere, compus dinstate postmoderne. Într-o lume globalizatã, spuneCooper, întrebarea cheie a devenit „cum sã trãim într-o lume în care conflictele, rachetele ºi teroriºtii ig-norã frontierele, într-o lume în care certitudinile fa-miliare ale rãzboiului rece ºi a alianþelor sale au dis-pãrut“ (p. 32).Primul capitol al acestei pãrþi analizeazã la Ve-

chea ordine mondialã. R. Cooper ia în discuþie pe deo parte, sistemul european de state începând din seco-lul al XVIII–lea pânã în prima jumãtate a secolului alXX–lea (care se baza fie pe hegemonie, fie pe sis-temul echilibrului de putere, în cadrul cãrora rãzboiulera inerent) ºi, pe de altã parte, sistemul statal euro-pean începând cu anul 1945, când rãzboiul rece aadus laolaltã sistemul balanþelor de putere ºi pe cel

4 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 143imperial, „transformând lumea într-un întreg, unifi-catã ºi concentratã în jurul unei confruntãri pentru su-premaþie totalã ºi supusã unei singure balanþe a te-rorii“ (p. 41). Autorul evidenþiazã faptul cã în perioa-da rãzboiului rece sistemul existent oferea impresiaunui anumit grad de ordine ºi stabilitate datorat înþe-legerii tacite reciproce între cele douã superputeri, iarprincipalele conflicte interstatale se desfãºurau în ca-drul strategic al rãzboiului rece. Însã dupã dispariþiaCortinei de Fier ºi destrãmarea celor douã imperiieuropene (Uniunea Sovieticã ºi Iugoslavia), atât sis-temul echilibrului de putere, cât ºi cel imperial au în-cetat sã mai fie principii de bazã la nivel european ºiastfel, ca o consecinþã, a dispãrut acel sistem politicunic, producându-se o schimbare în sistemul stataleuropean ºi o schimbare la nivelul intern al statelor.Capitolul Noua ordine mondialã surprinde trans-

formãrile care au intervenit în lumea ºi ordinea poli-ticã internaþionalã dupã terminarea rãzboiului rece. Înspecial pe continentul european transformarea funda-mentelor ordinii politice europene a fost radicalã ºi s-a datorat apariþiei statului postmodern care a înlocuitîn cadrul UE statul naþional modern. În concepþia au-torului, statul postmodern european reprezintã princi-pala inovaþie în politica externã ºi în relaþiile interna-þionale ºi genereazã noua ordine europeanã care „estecapabilã sã depãºeascã vechile sisteme ale echili-brului de putere sau hegemonie ºi sã îngroape realpo-litik-ul ºi politica forþei din diplomaþia tradiþionalã“(p. 56). În încercarea de a oferi o perspectivã asupraordinii ºi stabilitãþii internaþionale a secolului XXI,R. Cooper îºi extinde analiza dincolo de frontierelefizice ale Europei (consideratã a fi o zonã de sigu-ranþã), unde, cu câteva excepþii (de exemplu Ja-ponia), descoperã existenþa unei zone de pericole ºihaos. În concepþia sa, sistemul internaþional actualeste alcãtuit din trei lumi diferite — lumea premo-dernã, lumea modernã ºi cea postmodernã —, fie-cãrei lumi fiindu-i caracteristic un anumit tip de stat.Lumea premodernã este caracterizatã de „presta-talitate ºi haos postimperial“. Statele premoderne(„state falite“) care compun aceastã lume „nu sunt defapt state“ explicã autorul deoarece nu se aflã sub in-fluenþa puterii statale ºi nu posedã mecanisme de asi-gurare a ordinii. Este o zonã în care predominã hao-sul, sub forma rãzboiului civil ºi a criminalitãþii. Înaceastã categorie se încadreazã state din Africa sauAsia Centralã cel mai bun exemplu este Afganistanulºi chiar state din Balcani iar a doua parte importantãa sistemului internaþional actual o constituie lumeamodernã în care ordinea existentã se datoreazã fieechilibrului de putere, fie datoritã prezenþei unui stathegemonic ce urmãreºte propriile interese. Statul mo-dern tradiþional/statul-naþiune este cel mai des întâlnitºi se caracterizeazã prin naþionalism ºi monopol faþãde lege ºi forþã. Ca exemple avem: Iraqul, statele dinregiunea Golfului ºi a Orientului Mijlociu etc.Aceastã lume modernã se aflã sub semnul ordinii însãrãmâne plinã de riscuri. O caracteristicã importantãatribuitã de autor ordinii lumii moderne este datã de

recunoaºterea principiului suveranitãþii ºi de sepa-rarea politicii interne de cea externã ale statului. Po-trivit lui Cooper, un produs al sistemului modern esteONU care a fost conceputã pentru a stabiliza „or-dinea alteratã“ în interiorul statelor naþiune ºi care adominat politica externã europeanã ºi internaþionalã.Comunismul ºi fascismul au reprezentat de aseme-nea, o culminare a statului modern, supercentralizat,folosit atât în politica internã cât ºi în cea externã me-toda „raþiunii de stat“. Autorul considerã cã în eraglobalizãrii, aceste douã tipuri de state (premodern ºimodern) pot afecta atât securitatea zonei de siguranþãpostmodernã, cât ºi securitatea internaþionalã în ge-neral. Prin urmare, prea puþinã ordine creeazã risculapariþiei haosului, dupã cum prea multã ordine ºi sta-talitate pot opri societatea din funcþionarea normalã.Referitor la statul postmodern — în speþã statul

european contemporan, acesta nu se mai bazeazã pesistemul balanþelor ºi pe suveranitate absolutã, iarnoua logicã a politicii externe de securitate ºi apãrareeste diferitã de paradigmele consacrate de Clausewitzsau Machiavelli. Lumea postmodernã, ca al treileaelement al sistemului mondial se caracterizeazã prinaceea cã distincþia dintre politica internã ºi afacerileexterne dispare. Sistemul postmodern se bazeazã pecooperare ºi transparenþã. Graniþele sunt tot maiirelevante între statele postmoderne. Securitateapostmodernitãþii europene „se bazeazã azi pe deschi-dere, transparenþã ºi vulnerabilitate reciprocã“ (p. 56).Cele mai însemnate exemple de comunitãþi politico-strategice postmoderne sunt UE ºi NATO. „UE aparedrept cea mai articulatã expresie a postmodernitãþiiprin capacitatea sa de a relativiza interesele statelor,de a le supune unui proces permanent de negociere,de redefinire. UE reprezintã cel mai evoluat exemplude sistem politic postmodern. UE reprezintã securita-tea prin transparenþã ºi transparenþa prin interde-pendenþã“ (p.63). Referitor la evoluþia construcþieieuropene, R. Cooper nu crede într-o Europã asupranaþionalitãþii sau în construcþia unui superstateuropean care sã absoarbã statele naþionale, ci maidegrabã într-un sistem transnaþional, care genereazãinterdependenþe, negocieri permanente ale intereseloractorilor principali, care rãmân tot statele naþionale.Deoarece aceste trei lumi se aflã într-un contact

tot mai strâns datoritã globalizãrii, autorul este de pã-rere cã acest lucru poate aduce beneficii, dar ºi eveni-mente catastrofale prin consecinþele lor în planul pã-cii ºi securitãþii. R. Cooper asociazã acestor trei tipuride lumi, trei tipuri de politici ºi strategii de securitatespecifice, ºi anume: tratarea haosului premodern prinextinderea stabilitãþii (postmodernitãþii); oprirea pro-gramelor de dezvoltare a armelor de distrugere în ma-sã (produse de lumea modernã); asumarea regulilor„cooperãrii, transparenþei, a vulnerabilitãþilor mu-tuale“ în domeniul securitãþii (caracteristice intere-selor lumii postmoderne).R. Cooper abordeazã apoi problema securitãþii

în lumea postmodernã ºi distinge ca principale ame-ninþãri la adresa securitãþii internaþionale a secolului

Sanda Cincã

144 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 5XXI armele de distrugere în masã ºi terorismul. Au-torul depisteazã ºi un al treilea pericol care este spe-cific lumii europene postmoderne ºi care emanã chiardin interiorul ei, ºi anume, faptul cã statele ar trebuisã fie interesate permanent de propria securitate,chiar dacã se aflã la adãpostul UE, în caz contrar, elese pot dezintegra. Cooper concluzioneazã cã, în ciudaprogreselor din relaþiile internaþionale obþinute prinapariþia postmodernitãþii de tipul UE, lumea interna-þionalã în ansamblul sãu, este mai periculoasã, pe mã-surã ce ne adâncim în acest nou secol.În cea de-a doua parte a lucrãrii, exploreazã difi-

cultãþile care stau în faþa construirii sau menþineriipãcii postmoderne în Europa ºi sugereazã soluþii denaturã sã extindã aceastã securitate la scarã interna-þionalã. Astfel, sub titlul Condiþiile pãcii — diplo-maþia secolului XXI, sunt cuprinse cinci reflecþii aleautorului asupra diplomaþiei în politica externã, subforma unor „maxime“ — Strãinii sunt diferiþi; Ceeace conteazã, în final, este politica internã; Influen-þarea strãinilor este dificilã; Politica externã nu þinenumai de interese; Lãrgeºte contextul. În concepþiaautorului, în lumea premodernã „rãzboiul era un modde viaþã“; în lumea modernã acesta „a fost un instru-ment de politicã externã“, iar acum, în lumea postmo-dernã, „rãzboiul este ceva ce trebuie evitat pe cât po-sibil, utilizarea forþei este acum mai mult un eºec alpoliticii decât un instrument al acesteia“ (p. 114). Dinperspectiva postmodernã, R. Cooper considerã cãobiectivul principal al politicii externe este „pacea ºiprosperitatea“, nu „puterea ºi prestigiul“. În cele dinurmã, autorul evidenþiazã douã surse de putere carepot asigura ordinea: forþa ºi legitimitatea. „Civilizaþiaºi ordinea se nasc din punerea forþei în serviciul au-toritãþii legitime. (...) Forþa fãrã legitimitate produce

haos; legitimitatea fãrã forþã va fi rãsturnatã“ (p. 116).Autorul încearcã aºadar, sã alãture „forþa“ ºi „legiti-mitatea“ pe un nou palier al discursului asupra rela-þiilor externe ºi politicii internaþionale.Ultima parte, intitulatã Epilog: Europa ºi Ame-

rica reprezintã o analizã asupra diferenþelor dintreSUA ºi UE în domeniul apãrãrii, segment care estefoarte puþin reprezentat în cadrul multilateralismuluiUE. Autorul insistã asupra faptului cã „UE îºi negli-jeazã de mult timp dimensiunea politicii externe, desecuritate ºi de apãrare comunã ºi aceasta (...) poatefi o slãbiciune fatalã în aceastã lume incertã ºi plinãde pericole“ (p. 206). O caracteristicã specificã a UEîncã de la crearea sa o reprezintã tendinþa de a-ºi re-zolva problemele prin negocieri ºi mijloace proce-dural-legale. Autorul este de pãrere cã, pentru a cã-pãta influenþã internaþionalã, UE are nevoie de maimultã „putere militarã ºi legitimitate multilateralã“.Un aspect care se desprinde explicit din analiza

lui Cooper este acela cã astãzi, lumea trebuie guver-natã de legi ºi negocieri ºi nu de forþã ºi rãzboaie. Caobiectiv pe termen lung, autorul propune continuareaextinderii lumii postmoderne în cadrul cãreia sã seregãseascã echilibrul dintre politicile externã ºi in-ternã. Destrãmarea naþiunilor prezintã o viziune ori-ginalã asupra politicii externe ºi a relaþiilor inter-naþionale care depãºeºte atât ideile idealiste, „insu-ficiente ºi absurde“, care au influenþat conceptele depoliticã externã, cât ºi doctrinele realismului politicce pun pe primul plan al relaþiilor externe forþa ºi in-teresele statelor. Cartea reprezintã un reper pentru noidirecþii de gândire ºi acþiune strategicã în politica ex-ternã o lucrare utilã ºi necesarã tuturor celor care suntinteresaþi de geopoliticã ºi evoluþia ordinii în sistemulpolitic internaþional.

REV I STA REV I STELOR


China reprezintã în numãrul 1, ianuarie/februarie2008, volumul 87, al revistei FOREIGN AFFAIRSobiectul unor studii percutante. Sub titlul genericChanging China sunt abordate probleme de interesmajor pentru gândirea politicã, geopolitica ºi diplo-maþia occidentalã legate de evoluþia actualã a Chinei.O analizã incitantã este consacratã mãsurii în care sedemocratizeazã ºi se liberalizeazã China, diferenþelorde conotaþie a conceptului de democratizare în Chinaºi în Occident, în condiþiile în care liderii chinezi ac-tuali susþin alegerile locale ºi independenþa justiþiei,fãrã a acorda o atenþie specialã oficialilor PartiduluiComunist Chinez (John L. Thornton). „Ridicarea“ ºiafirmarea Chinei este examinatã prin intermediul im-plicaþiilor probabile asupra „încheierii“ dominaþieiSUA în cadrul sistemului actual unipolar de putere ºi,deopotrivã, prin implicaþii probabile asupra conti-nuãrii acestei dominaþii în condiþiile în care SUAcondiþioneazã integrarea „unei Chine mai puternice“de „întãrirea“ ordinii sale liberale (G. John Ikenberry).„Noua diplomaþie dictatorialã“ a Beijingului este exami-natã prin raportare la atitudinea schimbatã a Chinei faþãde state „paria“ precum Birmania, Coreea de Nord,Sudan: de la sprijinul necondiþionat, la deschiderea faþãde implicarea occidentalã în zonã, pe fondul susþineriiconstante a unei politici generale de nonintervenþie(Stephanie Kleine-Ahlbrandt ºi Andrew Small).

În privinþa rezolvãrii dezechilibrului în schim-burile dintre SUA ºi China — analizatã atât prin pris-

ma pretenþiei politicienilor americani de reevaluare avalutei în China pentru a anula surplusul de schimb alChinei cu SUA, cât ºi soluþia, inconfortabilã pentruSUA, a unui yuan puternic — soluþia cea mai puþin„contondentã“ este consideratã a fi integrareaadecvatã a Chinei în economia mondialã (David D.Hale ºi Lyric Hughes Hale).

Între celelalte contribuþii remarcabile ale acestuinumãr — „Costurile stãpânirii Iranului“, ale stabi-lizãrii Irakului, anihilãrii Hezbollah, ºi redemarãriiprocesului de pace arabo-israelianã în „zona volatilã“a Orientului Mijlociu prin strategia actualã imprac-ticabilã (Vali Nasr ºi Ray Takeyh); „Angajamentulestic al Europei“ de extindere a UE ºi NATO, „deextindere a prosperitãþii ºi democratizãrii“, în condi-þiile unei „Rusii puternice ºi sfidãtoare“ (Ronald D.Asmus), „Cetãþenia globalã corporativã“ ºi impli-carea corporaþiilor în mecanismele de „îmbunãtãþire astãrii lumii“ (Klaus Schwab); problema capitalurilorcontrolate de guvern ºi investite pe pieþe private,îndeosebi în cazul SUA (Robert M. Kimmitt); soluþiaunui sistem de apãrare integrat destinat anihilãrii te-rorismului internaþional (Michael Levi) — studiul„vedetã“ poate fi considerat „Mitul modelului auto-ritar“, o analizã a noului model de succes al „pieþeiautoritarismului“ instituit de Vladimir Putin, a rela-þiei ilegitime dintre autocraþie ºi creºterea economicãºi a efectelor negative ale autocraþiei (MichaelMcFaul ºi Kathryn Stoner-Weiss).

Numãrul 2, martie/aprilie 2008, volumul 87 alFOREIGN AFFAIRS este deschis de douã comen-tarii interesante: unul asupra stãrii de spirit a socie-tãþii americane, climatului de teamã ºi sentimentuluide neputinþã, subminãrii idealurilor americane ºi pro-liferãrii demagogiei politice, cauzate de ameninþareaterorismului ºi de dezastrele naturale, ºi asupra cãiide schimbare a acestei situaþii prin refacerea „ener-giei societãþii americane“ (Stephen E. Flynn); celãlaltasupra eforturilor guvernului nord-coreean de a-ºimenþine statu-quo, de a amâna schimbarea, în ciudaerodãrii legitimitãþii sale (Andrei Lankov). Dinamplul grupaj de eseuri oferit de acest numãr, o re-marcã specialã impune contribuþia lui Jerry Z. Mullerconsacratã rolului diminuat în politica americanã alnaþionalismului etnic, „al identitãþilor înguste degrup“, ca ºi a ceea ce europenii ºi, probabil, ameri-canii educaþi considerã a însemna „deturnare tragicã“de pe „calea ordinii democratice liberale ºi paºnice“datoratã naþionalismului manifestat în „era

postnaþionalã“ (de dupã cãderea imperiului sovietic).Prin diferenþiere faþã de naþionalismul liberal saucivic — agreat de americani care se considerã „pãrþiale naþiunii“ în virtutea existenþei lor în limitelegraniþelor SUA ºi fãrã legãturã cu originea lor etnicã,rasialã, religioasã —, etnonaþionalismul asumã „moº-tenirea împãrtãºitã“ ce include limba comunã, cre-dinþa comunã, ascendenþa etnicã comunã, „apar-tenenþa la o familie extinsã, unitã, ultimativ, de legã-turile de sânge“ ºi care creeazã „credinþa subiectivãîn realitatea unui «noi» care conteazã“. Autorul iden-tificã coincidenþa graniþelor politice ºi a graniþeloretnolingvistice la începutul formãrii statelor moderneºi considerã naþionalismul liberal corespunzãtor epo-cii ca fiind favorizat de un înalt grad de omogenitateetnicã. Întemeindu-ºi argumentarea pe afirmaþiile cu-noscutului sociolog Ernst Gellner, Muller susþinedrept cauze ale etnonaþionalismului existenþa unor„curente profunde ale modernitãþii“ ce vizau extin-derea resurselor statului ºi continua creºtere economicã

Gabriela Tãnãsescu

146 REVISTA REVISTELOR 2Ambele þeluri sunt considerate dependente de comu-nicarea de masã, uºuratã într-o formã literarã, obþi-nutã prin politici de promovare educaþionalã ºi printr-o limbã comunã. Autorul relevã dialectica complexãa bazei psihologice a etnonaþionalismului ºi a celeieconomice, specificând cã prin crearea relaþiei di-recte între indivizi ºi guvernare în cadrul statului mo-dern au fost slãbite legãturile tradiþionale ale in-divizilor cu unitãþile sociale intermediare (familie,clan, ghildã, bisericã), lor substituindu-li-se mobiliteasocialã ºi mentalitatea auto-susþinerii º.a.m.d., rezul-tatul fiind un vacuum emoþional umplut adesea cu noiforme de identificare, situate adesea alãturi de „liniileetnice“. „Marea transformare“ — constituirea sta-tului ca protector al grupului etnic dominant, în con-diþiile unei obþinerii unei mari omogenitãþi etnice, a

solidaritãþii interne ce faciliteazã programele guver-namentale — este urmãritã de autor în cadrul im-periilor habsburgic ºi þarist, trecând prin forma ex-tremã a naþional-socialismului german, al înþele-gerilor teritoriale (cu strãmutãri de populaþii ºi expul-zãri etnice) dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, întimpul rãzboiului rece ºi dupã „ridicarea cortinei defier“ (când numeroºi europeni sunt pregãtiþi sã par-ticipe într-o structurã transnaþionalã precum cea a UEtocmai datoritã faptului cã nevoia determinãrii-de-sine colectivã a fost în mod amplu satisfãcutã). Stu-diul semnat de Jerry Muller, de o mare actualitate ºipregnanþã pentru vremurile în care trãim ºi partea delume în care suntem situaþi, constituie un semni-ficativ punct de reper pentru exegeþii etnonaþiona-lismului ºi ai statului naþional, ca ºi pentru criticii lor.

Cel mai recent numãr al ROMANIANJOURNALOFEUROPEANAFFAIRS (nr. 1, apri-lie/2008), revistã editatã de European Institute of Ro-mania, conþine studii referitoare la diferite aspectecare þin de vasta problematicã a Uniunii Europene.Tematica acestui numãr este concentratã pe studiicare abordeazã chestiunea revizuirii procesului buge-tar, care se aflã în discuþie la ora actualã în cadrulUniunii.

Dragoº Negrescu abordeazã problema impasuluiîn care se aflã acum aprobarea bugetului Uniunii Eu-ropene, în studiul What to reform in the Europeanbudget? Some reflections on the stakes of the currentbudget review process. Studiul, aºa cum afirmã au-torul, „îºi propune sã inventarieze cele mai impor-tante probleme care au nevoie de rezolvare ºi sã cer-ceteze cele mai potrivite modalitãþi de a abordaaceastã chestiune“.

Bugetul european este unul dintre subiectele celemai sensibile ale Uniunii Europene. Motivul îl con-stituie desigur faptul cã de modul cum sunt alocaþibanii depinde dezvoltarea mai lentã sau mai acce-leratã a unor regiuni în defavoarea altora. Pe de altãparte, statele membre sunt direct interesate de pro-cesul aprobãrii bugetului european, pentru cã suntprincipalele contributoare. Cele mai puternice eco-nomii europene sunt ºi cele mai mari contributoare labugetul UE ºi desigur cã vor sã influenþeze directîmpãrþirea resurselor financiare comunitare.

Procesul actual de aprobare a bugetului este unulextrem de greoi. Motivul îl constituie dreptul de vetope care statele membre ºi l-au pãstrat în adoptarea tu-turor deciziilor referitoare la împãrþirea finanþeloreuropene. Dacã pânã de curând era o chestiune carenu ridica nici un fel de probleme, extinderea la 27 destate membre a creat un fel de blocaj. De-a lungultimpului bugetul a fost “principalul instrument pen-tru integrarea europeanã“, dar la ora actualã rolul lui

s-a modificat, iar modelul care funcþioneazã astãzi numai este potrivit pentru ca Uniunea sã poatã face faþãprovocãrilor cu care se confruntã. De asemenea, apartensiuni între interesele naþionale ale statelor membreºi interesul comun al Uniunii.

În acest context, autorul face o trecere în revistãa principalelor idei care sunt vehiculate în cercurileºtiinþifice ca ºi în cele politice europene privind refor-ma bugetului comunitar. Cele mai viabile sunt celecare susþin ca statele membre sã-ºi pãstreze dreptulde veto doar asupra chestiunilor generale privind fi-nanþele comunitare, celelalte chestiuni urmând a fiaprobate printr-un vot majoritar. O altã propunereeste aceea care prevede creºterea rolului Parlamen-tului European ºi a Comisiei Europene în aceastãchestiune. Cert este însã faptul cã dacã aceastã pro-blemã spinoasã nu va fi rezolvatã, ea “riscã sã blochezeinstrumentul esenþial al construcþiei europene“ (p. 7).

Cel de-al doilea studiu care dezbate chestiuneareformei bugetului comunitar este semnat de DanielDãianu (coordonator), Cãtãlin Pãuna, Alina-ªtefaniaUjupan ºi Liviu Voinea, intitulat Managing diversityfor a growing Europe: a Romanian view on the EUbudgetary review process. El, aºa cum susþine ºi întitlu, prezintã un punct de vedere românesc cu privirela reforma sistemului bugetar unional.

În ampla dezbatere europeanã referitoare la re-forma procesului bugetar, specialiºtii români consi-derã cã la baza acestuia ar trebui sã stea mai multeprincipii. Ideea de la care ar trebui sã se plece ar tre-bui sã fie aceea a diferitelor realitãþi din statelemembre ºi, în particular, varietatea circumstanþelorsociale ºi economice din Europa. Apoi nu ar trebui sãse neglijeze faptul cã principiul solidaritãþii este fun-damental pentru reforma bugetarã. Acest principiu adat roade pânã în prezent, în acest mod economiimult rãmase în urmã la data intrãrii lor în CE, precumSpania ºi Irlanda, fiind acum la un nivel de dezvoltare

Cristina Vohn

3 REVISTA REVISTELOR 147similar cu al statelor fondatoare. Pe de altã parte, re-forma bugetarã la nivelul UE ar trebui sã conducã lareforme ale bugetelor naþionale pentru a asigura o si-nergie între instrumentele de luare a deciziei politicenaþionale ºi cele europene.

În opinia specailiºtilor români, cadrul legal alreformei ar trebui sã fie Tratatul de la Lisabona, eisusþinând ºi faptul cã reforma bugetului UE ar trebuisã se bucure de sprijinul opiniei publice. În acelaºitimp nici un articol nu ar trebui modificat separatdeoarece politicile sunt interdependente (p. 26-27).De la toate aceste principii generale cei patru autoriprezintã soluþii pentru diferitele politici unionale,

politica agricolã comunã, politica de coeziune (de oimportanþã deosebitã pentru România), din punctulde vedere al procesului alocãrii fondurilor europene.

Din sumarul revistei mai amintim studiile sem-nate de Adrian Pop, European Union intiatives intackling migration and organized crime at its newEastern border, o analizã a strategiei privind migraþiaa Uniunii Europene faþã de noii sãi vecini estici, ºi deDavid Ellison, Subnational regionalism in a supra-national context: the case of Hungary — o dezbatereasupra factorilor care creeazã bazele pentruimplementarea descentralizãrii politice în autonomiaregionalã.

AUTORII

Ion Goian, doctor în filosofie la Universitatea din Bucureºti. Cercetã-tor ºtiinþific principal gradul II, ºeful Departamentului de filosofie politicãal Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Ro-mâne. Profesor asociat la Universitatea Ovidius din Constanþa.Cãrþi publicate:De la polis la ontologia politicului (2001), Leo Strauss:Arta de a scrie / Itinerarii de lecturã (2005). Coordonator al lucrãrii Enci-clopedia operelor fundamentale de filosofie politicã, vol. 1–3 (2001–2005).

Jawad Mohamad (n. în 1961 în Karbala, Irak), licenþiat ºi master în ar-hitecturã la Institutul de arhitecturã „Ion Mincu“ din Bucureºti; doctorandla Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti cu teza „Tra-diþie, originalitate ºi modernitate în cultura politicã arabã“. Publicaþii: di-verse articole pe Internet despre situaþia din Irak, înainte ºi dupã 2001.Claudia Maria Udrescu, asistent universitar la Facultatea de ªtiinþePolitice a Universitãþii din Bucureºti; doctorand la ªcoala Doctoralã înªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti ºi la Universitatea din Bologna.Stelian Neagoe este Diplomat (din 1965) ºi Doctor (din 1975) în Isto-rie. Cercetãtor ºtiinþific gr. I ºi ºef al Departamentului Editorial din cadrulInstitutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Ro-mâne. Director-fondator al Editurii Machiavelli (din 1993). A publicat 19cãrþi de autor, între care: Triumful raþiunii împotriva violenþei (1977), Is-

toria Unirii românilor, vol. I–II (1987, 1993), Istoria politicã a României1944–1947 (1997), Petre Pandrea în puºcãriile comuniste (2001), CazulGh. Tãtãrescu (2003), Cazul social-democraþilor români (2005), Istoriepoliticã încarceratã (2006), Enciclopedia oamenilor politici români(2007). Este editor al operelor politice aparþinând unor mari personalitãþi,precum Barbu Catargiu, Regele Carol I, Al. Marghiloman, Titu Maio-rescu, N. Iorga, Octavian Goga, I. G. Duca, Const. Argetoianu, Gr. Ga-fencu º.a. A coordonat ediþii din scrierile lui Ion Nistor, Vlad Georgescu,Rev. ªt. Pol. Rel. Int., V, 2, p. 148–150, Bucureºti, 2008.

Andreas Hillgerber º.a. A tipãrit antologii pe teme de istorie:Marea Unirea românilor în izvoare narative (1984), Bãtãlia pentru Bucovina (1991),Asasinatele de la Jilava, Snagov ºi Strejnicul (1992) º.a. Sub redacþia saa fost elaboratã ºi tipãritã Enciclopedia de istorie politicã a României,1859–2002 (2003).

Sorin Lavric, absolvent al Facultãþii de Medicinã (1993) ºi al Facul-tãþii de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti (1996), doctor în filosofie(2005). Lucrãri: Ontologia lui Noica (2005), Noica ºi miºcarea legionarã(2007).

Marin Diaconu, n. 1937, absolvent al Facultãþii de Filosofie dinBucureºti, doctor în filosofie, cu o tezã despre Conceptul de ideal înfilosofia româneascã interbelicã. Conferenþiar la Universitatea Politehnicãdin Bucureºti. Lucrãri: Istoria limbajului filosofic românesc (2000);MirceaVulcãnescu. Profil spiritual (1999) º.a.

Ana Bazac, doctor în filosofie, profesor universitar la Catedra deºtiinþe sociale a Universitãþii Politehnice din Bucureºti. Lucrãri: Anar-hismul ºi miºcarea politicã modernã (2002). Coordonator al volumelorcolective Comunicarea politicã: repere teoretice ºi decizionale (2006),Culturã ºi adevãr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007).

Gabriela Blebea Nicolae, absolventã a Facultãþii de Filosofie (1991),doctor în filosofie la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti(2002), doctor în filosofie la École des Hautes Études en Sciences So-ciales, Paris (2004), doctor în filosofie la Universitatea Laval, Québec(2004). Autoare a numeroase articole de specialitate publicate în þarã ºistrãinãtate.

Lorena Pãvãlan Stuparu, absolventã a Facultãþii de Istorie–Filosofie,secþia Filosofie–Istorie a Universitãþii din Bucureºti, doctor în filosofie(2004). Cercetãtor la Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionaleal Academiei Române. Coautor la volumele Individ, libertate, mituripolitice (1997), Societatea civilã ºi drepturile omului (1997), Dicþionaruloperelor filosofice româneºti (1998), Enciclopedia operelor fundamentaleale filosofiei politice (2001), vol. II (2004), vol. III (2005), Tendinþe ac-tuale în filosofia politicã (2006), Conservatorismul. Istorie ºi actualitate(2007). Lucrãri: Simbol ºi recunoaºtere la Mircea Eliade. Semnificaþii re-ligioase, politice ºi estetice (2006).

2 149

Gabriela Lungeanu, absolventã a Facultãþii de Litere ºi Arte a Uni-versitãþii „Lucian Blaga“ din Sibiu, masterand al Facultãþii de Istorie aUniversitãþii din Bucureºti, specializarea: România în secolul XX.Elena Cucu, absolventã a Facultãþii de Istorie a Universitãþii dinBucureºti, masterand la specializarea: România în secolul XX.Florin Müller, conferenþiar universitar doctor la Facultatea de Istorie,Universitatea din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific principal III la Institutulde ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Direcþiide interes: evoluþia ideologicã ºi social-politicã a miºcãrilor totalitare dinRomânia ºi spaþiul european, elite parlamentare ºi dinamicã electoralã înRomânia interbelicã, memorie ºi conºtiinþã istoricã în secolul XX. Cãrþipublicate: Politicã ºi istoriografie în România 1948–1964, EdituraNereamia Napocae, Cluj Napoca, 2003; Metamorfoze ale politicului ro-

mânesc 1938–1944, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2005. Studii ºiarticole de specialitate publicate în reviste precum Revista de ªtiinþe Po-litice ºi Relaþii Internaþionale, Revista istoricã, Analele Universitãþii dinBucureºti — seria istorie. Stagii de specializare în Marea Britanie, Ger-mania ºi Italia.

150 3

revista de ªtiinŢe politice ªi relaŢii internaŢionale

Documents