revista castelul fermecat nr. 3/2013

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

RRRooommmââânnniiiaaa şşşiii RRReeepppuuubbbllliiicccaaa MMMooollldddooovvvaaa

RRReeevvviiissstttăăă eeeddduuucccaaatttiiivvv---cccooogggnnniiitttiiivvvăăă şşşiii llliiittteeerrraaarrr---aaarrrtttiiissstttiiicccăăă pppeeennntttrrruuu cccooopppiiiiii şşşiii aaadddooollleeesssccceeennnţţţiii

CASTELUL FERMECAT

DIN CUPRINS:

Vornicescu . Editor *Elena Vornicescu . Editorial…pag.3

* Claudia Partole. Scumpii mei..pag.5

*.Mariana Dobrin. Lăcomia……pag5

*. Curelciuc Bombonica,

Dar de la Dumnezeu………..pag.7

* Maria Niculescu. Şoriceii osândiţi..

………………………………….pag10

*. Florin Petrache. Bunicuţa….pag.10

*.Eliza Roha. La vănătoare……pag.11

* Delia Stăniloiu. Cara ………...pag.11

* Ion Anton . Medalion poetic...pag.13

*Daiana-Cristina Miculescu.Îmi vine

în minte cântecul mamei………pag.15

*Cristina Glima.Cântec Etern..pag.15

* Mădălina Gori.Motanul meu,pag.17

*Olivia Ursu.Curajosul ………pag 17

* Elena Pantea.Rugăminte…….pag.21

*Elena Mititelu.Paronime……..pag 37

*Gh. Pârlea Conflict ortografic.pag38

NR.3, OCTOMBRIE, 2013

REVISTĂ EDUCATIV-COGNITIVĂ ŞI LITERAR- ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI

anul 1, nr.3, octombrie, 2013

2

COLEGIUL DE REDACŢIE

Director:

Elena Vornicescu (fondator

site Negru pe Alb)

Redactor şef:

Mariana Dobrin (membră

a Uniunii Epigramiştilor şi a Ligii Scriitorilor din

România)

Secretar de redacţie:

- Tamara Vornicescu

Redactori:

- Mihaela Gudană- corector

-Liliana-Corina

Glogojeanu-Boia-corector

- Elena Spiridon

-Aga Lucia-Selenity

-Constantin Goga

-Silvia Gavrilov

-Teodora Noje

-Ioana Zadic

Tehnoredactor:

-Elena Vornicescu

-Tamara Vornicescu

Consultant:

-Ioan Muntean

COLABORATORI

Parteneri:

- Ion Anton - redactor-șef la

revista „FLORILE DALBE” -

Republica Moldova, membru al

USM şi USR;

- Geoge Stroia - redactor-şef la

rev. „ARMONII CULTURA-

LE”, Membru corespondent al

Academiei Româno - Americane

de Arte și Științe;

Autori:

Eliza Roha-membră a USR ;

Necşoi Stelian; Gheorghe Pârlea;

Curelciuc Bombonca;Claudia

Partole -membră a USM;Maria

Niculescu;Florin Alex Petrache

C. Nechta;Delia Stănilo-

iu;Mihaela Oancea;

Elena Mititelu.

TINERE TALENTE

Daiana Cristina Miculescu;

Cristina Clima; Elena Pantea; Olivia

Ursu; Mădălina Gori; Cătălin Spiri-

don;Nicoleta

Manalachi;Oana Niţă; Costache

Andreea;Iulia Niţă; Camelia

Mazarenco; Florina Tatiana Şte-

fan;Ovidiu Flintă;Vasile Sa-

va;Andreea Mare;Ramon Tulbu-

re;Mădălina Râpeanu,

Ne puteţi contacta la adresa:

[email protected]



3

Editorial

Despre prietenie

Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ură? Este prietenia un lucru despre care

ar trebui să vorbim atât de des? Ştim să ne apreciem prietenii la adevărata lor valoare? Prietenia este

un cuvânt simplu. Şi totuşi… este foarte greu de explicat ce înseamnă! Fiecare are o definiţie pro-

prie a prieteniei. Pentru mine, prieteni sunt acei oameni cărora le pasă cu adevărat de mine şi acei

oameni de care mie îmi pasă. O clarificare se cere înainte de a continua. Eu vorbesc de relaţiile de

prietenie apropiate, poate de acel cerc restrâns de ,,cei mai buni prieteni”. Ei sunt acei oameni pentru

care mă trezesc la ora trei dimineaţa fără să spun ,,pff”, pentru care las totul în momentul în care îmi

cer ajutorul, sau pentru care am întotdeauna un minut să îi ascult. Sunt oamenii care ar face acelaşi

lucru pentru mine, în aceleaşi condiţii. Pentru mine o prietenie adevărată e necondiţionată de timp şi

spaţiu. Şi mai ales, acolo nu există acest ”TREBUIE”! E o legătură formată mai mult între două su-

flete, decât între două minţi. E o legătură care se bazează pe emoţii şi sentimente frumoase, nu nea-

părat pe o proximitate fizică. Am avut şi AM privilegiul ca de-a lungul anilor să am prieteni! Oa-

meni cu adevărat frumoşi şi dragi. Oameni alături de care am trăit bucurii şi tristeţi, împliniri, reuşi-

te, dar şi eşecuri, sau lacrimi. Ale mele, dar şi ale lor. Toate sunt parte din noi şi din istoria noastră.

Unii dintre ei, însă, au devenit la un moment dat foşti.

Acum foarte mulţi ani, am avut o prietenă pe care o consideram ca fiindu-mi mai mult o

soră, decât o prietenă. Ne cunoşteam de la grădiniţă şi am stat împreună până la terminarea şcolii.

Dar… din păcate, m-am înşelat amarnic în privinţa ei. Când eram la şcoală, ea era foarte timidă şi

cuminte, dar, odată cu plecarea la facultate, a intervenit schimbarea. S-a schimbat în rău mai mult.

Devenise egoistă, foarte încrezută şi plină de ea. Îi plăcea ca toată lumea să-i stea la picioare. Ne

întâlneam ocazional la discotecă şi vorbeam. Toată lumea îmi spunea că s-a schimbat, că mă

,,învârte pe degete” dar eu n-am vrut să cred pe nimeni. Am vrut să mă conving singură că e sau nu

aşa. Am fost naivă… Dar aşa era! Într-o seară, şi-a arătat adevărata faţă pe care nu vroiam să o văd

şi de care îmi spunea toată lumea. M-a pus într-o situaţie foarte jenantă faţă de ceilalţi, din cauza

unui băiat - care era mult mai mic decât noi şi cu care ea se,, juca” de multă vreme. N-am vrut să

mai ştiu de ea...

Asemenea prietenii lasă răni în suflet şi chiar de trec, rămân cicatricile lor.

Cu timpul, au venit alţi oameni în loc, prieteni de care mă bucur enorm. Pe unii dintre ei nu

i-am văzut niciodată la faţă, dar cu toate acestea ocupă un loc important în sufletul meu . Nu, nu-i

port ură fostei prietene. Doar că…am lăsat-o într-un episod trecut din viaţa mea. Cu toate acestea, îi

sunt recunoscătoare pentru bucuria pe care am trăit-o cât am fost prietene, iar acum, pentru ceea ce

simte sufletul meu alături de aceşti minunaţi oameni deveniţi noi prieteni. Şi mai mult decât atât, le

mulţumesc mult că fac parte din viaţa mea şi că îi pot numi PRIETENI!!!

Reţineţi, dragii mei:

"Nimic nu contribuie mai mult la dulceaţa vieţii decât prietenia; şi nimic nu ne tulbură aşa

de mult pacea inimilor noastre decât prietenii, în caz că n-am ştiut să-i alegem bine."

(Saint-Evremond)

Elena Vornicescu



4

Sper că n-aţi uitat de mine

Dragii mei, dragi cititori!

Grija voastră-mi întreţine

Optimismul, deseori.

Am văzut că v-au plăcut

Dragele mele reviste,

De aceea mi-am făcut

Multe planuri optimiste.

Şi-astfel, iată, s-a născut

Alta nouă, arătoasă,

Multe nopţi am petrecut

Cu echipa-mi inimoasă.

Mi-aduce jocuri, poveşti,

Rebus, poezii şi glume,

Sfaturi bune-o să găseşti,

Curiozităţi din lume.

După ce o s-o citiţi,

Scrieţi-mi pe site părerea.

Mă ajută, vreau să ştiţi!

Simt curajul, simt puterea

De a merge înainte,

Orice greutăţi ar fi,

Bunele voastre cuvinte

Îmi stau sprijin zi de zi.

BINE AŢI VENIT

ÎN SALOANELE

CASTELULUI

FERMECAT !



5

Mihaela Gudana –Bogăţia toamnei

Fructele s-au întâlnit

Şi de toate au vorbit:

S-au certat, s-au împăcat,

SALONUL UNIUNII SCRIITORILOR PENTRU COPII (USC)

Claudia Partole-

Chişinău,RM

SCUMPII MEI, COPII FRUMOŞI…

Scumpii mei, copii frumoşi, Prea cuminţi şi zvăpăiaţi! Învăţaţi acum, în şcoală Inima s-o ascultaţi. Ce vă spune, ce vă-ndeamnă, Când şi unde să plecaţi, Cum să vă grăbiţi încet Şi pe cine să urmaţi. S-ar putea să vă rămână O lecţie ne-nvăţată! Dar aflaţi că şcoala dragă Cu răspunsul vă aşteaptă. Temerari, oneşti să fiţi! Cunoştinţe s-adunaţi, Mâine, când veţi fi departe, De cei dragi să nu uitaţi. Învăţaţi acum, în şcoală, Inima s-o ascultaţi, Scumpii mei, copii frumoşi, Prea cuminţi şi zvăpăiaţi!

Mariana Dobrin

Lăcomia strică prietenia

Am un hamster mititel

Şi-o pisică jucăuşă,

Hamster, ştiţi, e-un şoricel,

Stă-n culcuş mai după uşă.

Cele două patrupede

Se-nţeleg... minune mare!

Doamna mâţă, cum îl vede,

Îl ia-n braţe, ´l strânge tare.

Iară el abia aşteptă

Să-l cheme la joc pisica,

Pisi-i foarte înţeleaptă

Şi nu-i face rău nimica.

Însă azi, când beau lăptic

Amândoi din farfurie

Când a mai rămas un pic

Chiţ o-agăţă cu tărie

Şi-o trăgea mai mult spre el,

Dar pisica nu se lasă,

Merge-ncet spre castronel,

Bea lăpticul tacticoasă.

Şoricelul iar mai trage

Farfuria către el,

Gata, gata să o bage

Sub un scaun mititel.

Mâţa se cam enervează

Şi-l priveşe bosumflată,

Stă puţin, analizează,

Simte că e înşelată.

-Hei, amice, nu e bine,

Comportarea ta nu-mi place!

Te-am primit aici la mine,

Vino mătăluţă-ncoace!

Eu am fost cu tine-amică,

Te-am crescut, că erai mic,

Nu te-am făcut fripturică,

N-am fost ca orice pisic!

Să te dau pe uşă-afară?

Mi-este milă, că e iarnă,

Nu mai ieşi în primăvară,

Uite, fulgii-ncep să cearnă!

-Pisicuţo, ai dreptate,

M-am purtat îngrozitor!

Mulţumesc de bunătate,

Am fost un neştiutor!

- Bine-amice, te-am iertat,

Să fii şoricel cuminte,

Văd că azi m-ai ascultat,

Sper că şi de-azi-nainte!

Acum haide la fereastră,

Baba Iarnă a sosit,

Stai acolo lângă glastră!

Vezi ce loc bun ţi-am găsit?

Morala: Zice-o vorbă înţeleaptă: Eşti voios şi împlinit, Când aduci pe calea dreaptă Pe-unul care a greşit.



6

Mihaela Gudana

Bogăţia toamnei Fructele s-au întâlnit

Şi de toate au vorbit:

S-au certat, s-au împăcat,

Ce vă spun, chiar s-a-ntâmplat!

Mărul striga supărat

"Eu sunt fructul adorat,

De copii şi de adulţi

Ştiu că mă preferă mulţi!"

Strugurele-n boabe strânge

Zeamă multă, negru sânge,

Mustul dulce -aromat

De copii e consumat.

De gutui dulci-amărui

Pofta nu ţi-o pui în cui!

Gemul dulce pentru iarnă

Iar cămării îi dă iamă.

Perele culese verzi

Ai putea să nu le crezi,

Ele galbene se coc

Iarna când suflăm în foc.

Fructele fac iarăşi larmă

Vor să intre în cămară!

În zacuscă stau legume

De nu le mai ştii pe nume.

Gogoşari, ceapă, ardei,

Vinete coapte-n ulei

Fac ghiveciul în borcane

Iarna să-ţi ţină de foame.

Asta-i toamna încărcată,

Plină, rodnică, bogată,

Când ne-aduce fructe dulci,

Iarna liniştit te culci.

Dragi copii! Să luaţi voi seama

S-ascultaţi mereu pe mama!

Să mâncaţi legume, fructe, S-alungaţi bolile multe!

Stelian Necşoi

Toamna Au ieşit pe stradă iar

sute de ciuperci,

merg grăbite pe trotuar

pe sub stropii recci.

O ciupercă mai micuţă

s-a oprit din mers,

nasul cu o batistuţă

repede l-a şters .

Iar o alta, naltă, zveltă,

a păşit într-o băltoacă,

cred că nu a fost atentă

şi-acuma este leoarcă.

Iar din sens opus, în pripă,

vine tot suflând din greu

şi scoţând fum gros din pipă,

un domn - zici că este zmeu .

Doamne, atâta gălăgie

şi pe strad-atât popor,

iar copacii, pălărie

sunt pentru vreun trecător.

Iar oraşul îşi îmbracă

iarăşi haina cenuşie.

nu mai are ce să facă:

la ziar spus-au să vie

doamna asta brumărie.

Silvia Gavrilov

Gânduri de toamnă Cu furie bate ploaia

Drept în geam, mă tot gândesc

Ce aduce astăzi toamna

Şi în mintea mea rostesc:

Haine groase, fiindcă vântul

E ştrengar nevoie mare!

Iar când o pornesc spre şcoală

Nuci îmi pun în buzunare.

În cutii acum aduse

Dintr-un magazin ghetuţe,

Gemuri dulci, răceli cu tuse

Ceaiuri multe şi călduţe.

Frig şi ploaie supărată,

Gogoşari - e iarna lungă...

Cărţi, caiete, o grămadă,

Pentru şcoală, să ajungă!



7

Într-o pădure mare, luminoasă, trăia o fată harnică şi preafrumoasă. Era veselă şi tot timpul vioaie;

avea un dar de la Dumnezeu: cunoştea tainele plantelor şi putea vorbi cu orice lighioaie. Nu se

temea că ar putea fi sfâşiată de urs ori de lup sau chiar de-o vulpe şireată. Când se ducea după apă la

izvor, se-ntâlnea acolo cu bursucul rozător, cu căprioarele zvelte şi delicate, care se oglindeau în

apele femecate, cu vulpi, lupi şi urşi mormăitori care nici măcar nu-i dădeau fiori; cu şerpi cu clopo-

ţei sâsâind viclean, panglici luminoase prin verde tăpşan, cu zglobii broscuţe ce orăcăiau întruna,

vesele şi drăguţe. Cu animale şi păsări stătea la taifas şi toate erau uimite de-al ei glas mângâietor şi

cristalin ca apa de izvor ce se-nălţa deasupra codrilor, ca o rugă fără sfârşit, până se pierdea în albas-

trul infinit.

Când un animal sau o pasăre se-mbolnăvea cu plante miraculoase le tămăduia; când vreuna

cădea într-o capcană, o slobozea şi îi punea balsam pe rană. Nimeni nu ştia de ce o fată pricepută

ca ea trăia singură în pădure, hrănindu-se doar cu ciuperci, cu fragi, zmeură şi mure sau cu aluniţe

culese de jucăuşe veveriţe.

Doar ea îşi amintea c-a fost, de mică, abandonată, deoarece tatăl ei îşi dorea băiat, nu fată. A

avut noroc c-a găsit o colibă părăsită în mijlocul codrului, lângă un izvor pitită, unde pe un pat im-

provizat era un covor de lână vechi şi cam pătat, pe masă un opaiţ şi un amnar... iar ea, săraca, nici

n-avea habar de ce-a avut taică-său toane şi-a aruncat-o departe-n pădure, printre lighioane.

Dar noi ştim cu toţii, că Dumnezeu ne-ajută-ntotdeauna la greu. Acest lucru-l ştia şi fata fru-

moasă, de-aceea era mereu iubitoare şi voioasă. După ce umbla ziulica toată şi ocolea pădurea roa-

tă să culeagă plante tămăduitoare, găteje pentru foc, ciuperci şi fructe, ajungea-n coliba primitoare

frântă de oboseală şi – uneori – o cuprindea o toropeală, că se cufunda repede în somn visând, sea-

ră de seară, un tânăr domn, frumos şi sprâncenat ce mâna-i întindea... Brusc, fata se trezea şi tre-

mura speriată, uitându-se în jur. Aşa era în fiecare noapte, visul nu se termina niciodată, iar ochii-i

de azur clipeau înfioraţi.

Într-o zi, după ce pe multe animale şi păsări le obloji, se-ntoarse, sleită de puteri, la coliba de

lângă izvor şi căzu pe pat, tremurând uşor. Febra îi cuprinse întreaga fiinţă şi în mintea ei creştea,

ca un pom, o singură dorinţă: să-l mai viseze, măcar o dată pe-acel băiat frumos şi-apoi să moară

împăcată. Prietenii ei, animalele, păsările şi copacii, au început să plângă şi să jelească, săracii!

Când au văzut că fata-i aşa bolnavă şi nu se mai ridică, nu ştiau ce să mai facă, de frică să nu moa-

ră... Cumătra vulpe a venit cu ideea să facă o targă uşoară, s-o aşeze pe fată şi s-o ducă până la

marginea pădurii. Pe dată, toţi s-au învoit, din crengi o targă au împletit, iar ursul a luat-o-n spate şi

a dus-o hăt, departe. S-a ascuns în spatele copacilor şi-a aşteptat aşa, gândind că, poate, vine cineva

şi, văzând fata frumoasă pe targă, o va lua şi-o va duce-n lumea largă.

A trecut încet o noapte şi apoi o zi, până când un băiat se apropie de fată, o prinse de mână

şi-o trezi. Fata crezu că visează: în faţa ei era acelaşi tânăr domn ce-i apărea mereu în somn. Băia-

tul a luat targa, a aşezat-o pe cal şi spre sat s-a îndreptat cântând din caval... Încet-încet au ajuns

acasă iar el a avut grijă de fata frumoasă câteva zile la rând, până ce aceasta s-a întremat şi i-a vor-

bit cu glasul tremurat:

Curelciuc Bombonica

Dar de la Dumnezeu



8

„Dragul meu drag, îţi mulţumesc că m-ai ajutat să trec al casei tale prag... Eu te-am visat de

multe ori şi chipul tău mă urmărea până în zori. Dar acum trebuie să mă întorc de unde am plecat,

că acolo multe plante tămăduitoare am lăsat şi cu prietenii mei vreau să mă întâlnesc, să le spun că

niciodată n-o să-i părăsesc, ci c-o să-i păstrez mereu, în sufletul meu.”

„Draga mea, eu trebuie să vin cu tine, să văd cum ai putut trăi atâta timp printre jivine şi să

le spun că vreau să te iau la mine acasă, ca să-mi fii mireasă.”

„Bine, zise ea, atunci să mergem împreună!” Şi-n inima pădurii au ajuns ţinându-se de mâ-

nă. Animalele toate erau bucuroase nevoie mare, că s-a întors priceputa lor tămăduitoare. Când ea

le-a spus că se va căsători cu băiatul drag şi mult visat, vietăţile pădurii s-au adunat la sfat. Au

hotărât să umble prin pădure şi prin vâlcele, să adune plante-n bucheţele, ca s-ajute şi pe oamenii

din sat, dacă Dumnezeu acest dar minunat i-a dat. Când seara s-au întors la casa lor, fata a aşezat

toate plantele-n pridvor, să fie de leac şi de alean pentru oricare sătean.

Pe rând, pe rând, au început oamenii să vină şi casa lor se umplea de lumină. Fata-i învăţa proprie-

tăţile plantelor tămăduitoare, le oblojea rănile şi le dădea sfaturi, mereu cu faţa zâmbitoare.

Într-o zi, mai înspre seară, a apărut un bătrânel ce-i părea cunoscut. Acesta, plângând cu-

adânci suspine, a-ngenuncheat în faţa ei şi a rostit cu glasul murmurat: „O, Doamne, nemilos am

fost şi n-am ştiut să preţuiesc tot ce mi-ai dat! Acum, viaţa-mi n-are niciun rost, că singur am ră-

mas şi întristat. Copila mea, eu am greşit când de acasă te-am îndepărtat, iar mama ta de dor s-a

stins şi a plecat să locuiască într-o stea albastră, cât mai departe de căsuţa noastră.”

„O tată, am avut mult ajutor din partea Dumnezeului îndurător, ce darul vindecării mi l-a dat şi-

acuma mi-am găsit şi-un bun bărbat. Eu te-am iertat de mult, iubite tată, şi n-am să-ţi port ran-

chiună niciodată. Mă voi ruga pentru tine mereu, să te ajute Bunul Dumnezeu, ca bătrâneţea să ţi-o

porţi cu demnitate şi de sănătate să ai parte.”

După ce aceste cuvinte minunate a rostit, de undeva, din cer, s-au rostogolit scântei albas-

tre ca ochii ei şi în curte s-a aşternut un covor de albăstrele, frumos şi mirositor, ca cele mai înde-

părtate stele. Tatăl ei a privit ca la o cerească minune şi nu ştia ce-ar mai putea spune. Apoi a înţe-

les că soţia lui din steaua cea albastră un semn trimis-a către fată şi-al ei nevrednic tată, ca să fie

un îndemn spre o viaţă nepătată.



9

Teodora Noje

Grădina fermecată (sce-

netă)

Personajele:

Povestitorul

Băieţelul

Morcovul

Cartoful

Ceapa

Varza

Roşia

Ardeiul iute

Ardeiul

Usturoiul

Povestitorul:

Dragi părinţi şi voi bunici,

Ne-am strâns azi cu toţi aici,

Să vedem cum oare-arată,

O grădină fermecată;

Dar vorba să n-o lungim

Şi atenţi cu toţi să fim.

Pe scenă apare un băieţel. În

mijlocul scenei se află un coş

mare, în spatele căruia se

ascund celelalte personaje.

Băieţelul:

Am văzut din depărtare

Acest coş, atât de mare,

Încât îmi pun o-ntrebare:

Ce se-ascunde în el oare?

(Curiosul băieţel se-ndreaptă

spre coş şi aduce în faţa lui

un morcov).

Băieţelul :

În coş, iată, c-am găsit,

Un mic morcov aiurit.

Haideţi să-i dăm ascultare,

Să vedem ce veste are!

Morcovul:

Sunt o biată rădăcină,

Dar îţi fac viaţa senină.

Minerale, vitamine,

Toate le găseşti la mine.

Ochişorii-ţi îngrijesc,

De boli grele te feresc.

Prieten bun de tu îmi eşti,

Mare, mare poţi să creşti!

Morcovul se aşează pe un

scaun, lângă el urmând să se

aşeze, în ordinea în care ies

din coş, restul legumelor.

Băieţelul:

Un cartof mai vrea să vină,

De la umbră, la lumină.

Cartoful :

Nici eu nu sunt mai prejos,

Chiar de nu-s prea arătos.

Voi mă ştiţi ca aliment,

Dar sunt şi medicament.

Inima ţi-o îngrijesc

Şi atenţia-ţi sporesc,

Bei un suc de cartofior

Şi-ai un somn odihnitor.

Băieţelul:

Nici ceapa nu lipseşte!

Ceapa:

Când cojoacele-mi desfac,

Multora le vin de hac.

Lacrimi curg pe îndelete,

Ce să-i faci bietei cepe?

A, B, C sunt vitamine!

Toate le găsiţi la mine!

Luptător neînfricat,

Pot răceala s-o combat.

De sunt verde sau uscată,

Nu mă ocoli vreodată!

Băieţelul :

În coş am găsit şi-o varză!

Varza:

Sunt o nobilă domniţă,

Am mereu verde rochiţă.

La masă de stai cu mine,

Negreşit îţi va fi bine.

Cu magneziu te-ntăresc,

Cu calciu te-nzdrăvenesc.

Şi de nu eşti mulumit,

Vitamine îţi trimit.

Băieţelul :

De roşie nu uităm,

Frumos s-o întâmpinăm!

Roşia: Sosuri, ciorbe şi salate,

Cu mine-s o bunătate!

Le dau îndată savoare,

Şi nu uit nici de culoare.

Nu mă las la celelalte,

Sunt izvor de sănătate.

Băieţelul :Un ardei iute şi sare,

N-are stare, n-are stare!!

Ardeiul iute:

Când mă vezi începi să tremuri.

De ce oare te cutremuri?

Doar la faţă te-nroşeşti,

Mai rău nu ai să păţeşti.

Stomacu`ţi-l îngrijesc

Iar corpu` ţi-l încălzesc,

Pază bună-s la inimă,

Nu o legumă haină;

Sunt ce-i drept cam... prea pi-

cant,

Dar scad durerea instant!

Băieţelul: Iată un ardei!

Ardeiul :Nici eu nu-s de aruncat,

Oricum aş fi colorat,

Roşu, galben sau verzui,

La gust bun, nu amărui.

Fibre am şi vitamine,

Să nu-mi spui că nu-ţi convine.

Băieţelul:

Un usturoi am găsit!

Usturoiul:

Mulţi de mine se feresc,

La masă nu mă poftesc.

Sunt prea rău mirositor,

Ca să fiu pe placul lor,

Dar nu ştiu că eu pot ţine

Loc de leacuri mult şi bine!

Scad tensiunea măricică,

De răceală nu mi-e frică.

Personajele se prind de mână şi

se întorc în coş.

Povestitorul:

O grădină-i fermecată,

Când din poartă se arată,

Fructe-alese şi legume

Tot ce e mai bun pe lume!



10

Elena Spiridon

Toamna gărgăriţă

Stă la soare-n grădiniţă

Pe o frunză arămie,

Domnişoara gărgăriţă,

Ca focu-n toamna târzie.

Nu mai are nicio treabă,

Casa-i o bijuterie;

Şi-a venit s-asculte-n grabă,

Chiotele de la vie.

Am să-i şoptesc la ureche,

Să plece spre altă zare,

Unde este-a ei pereche,

Să se facă ghicitoare.

Lângă ea, e melcul care,

De joc şi de veselie,

Pierzând casa din spinare,

Cere alta cu chirie.

Iată şi un greier ciut,

C-o furnicuţă hazlie,

Din vară nu s-a lăut,

Şi se scarpină-n chelie.

Iar broscuţa cea voioasă,

Are-acum ambiţie,

Îi cheamă la ea acasă,

C-a intrat pe funcţie.

Se adună-n jurul lor

Frunze-n troienire,

Ce oftează în decor,

Ştiţi, ... de despărţire.

În ciorchine parfumat,

Mierea e-n visare,

Astăzi iar s-au sărutat

Ea şi mândrul soare.

Depărtările-aducând,

Glas de vânt cu ace,

Toţi se-ascund pe sub pământ,

Ori sub carapace.

Maria Niculescu

Şoriceii osândiţi La bunica de la ţară Unde are o căscioară De-o grădină-mpodobită Cu alese flori gătită, De sub prispă, într-o vară, După prânz, deci înspre seară, Între zid şi potecuţă, Dintr-o gaură micuţă, Au prins, pâşa-pâş, să iasă, Cu gri-blană de mătasă, Şoricei cât o bulină Şi-o codiţă fiiiiină, fină. Ochişori ce nu au pace- Două gămălii de ace. Şi, ieşeau, o, Doamne Sfinte! Cu codiţa înainte. Vai, pe dânşii, ce osândă! Peticuţ stătea la pândă Şi-i lua pe fiecare- Cum ieşea, la întrebare. (De nu ştiţi, vă spun, pe bune, Peticuţ e o minune

De pisoi, cu blana albă,

Iar la gât, o neagră salbă.

E-al bunicii, alintatul!

Cu el dânsa-mparte patul!

Vrednicuţul iese-n tindă

Şoriceii să mi-i prindă!

Florin Alex Petrache

Bunicuţa Vai, săraca bunicuţa,

Iar a supărat-o mâţa!

Chiar şi-acuma, de amiază,

Când e toata lumea"trează"

Degeaba striga, săraca

Şi-i mergea gura ca toaca;

De ea nimeni nu se ţine,

Nici măcar turbatul câine!

Atunci, când veni şi popa,

Pisicuţa... hopa-ţopa!

Dintr-odată o zbugheşte,

Când lumea în sus priveşte...

Eh, povestea cu pisica,

Despre popa şi bunica,

O ştie o lume-ntreagă;

De-aia mi-e bunica dragă!

Iepuraşul Iepuraşul curajos Într-o seară, pe imaş, Alerga în sus şi-n jos, Un biet pui de iepuraş, Strigând: "Sunt un curajos!" Dar când începu să tune, Şi să fulgere, apoi, Cu multă "înţelepciune", Începu să dea 'napoi

I-este frică? Asta-i bună! Se retrage necăjos... Fuge într-o văgăună, Iepuraşul curajos.

E isteţ, nevoie mare,

Nu aşteaptă aprobare,

Se-narmează cu-ascuţite

Gheare – zece, mici cuţite.

La atac, viteaz, porneşte

Spre festinul ce-i prieşte).

Uf! Ce rău că nu se poate A avea doi ochi la spate



11

C. Nechita

Trebuşoară cu bucluc

Într-o zi când mic eram Şi cum singurel stăteam,

Am ieşit pe uş-afară

Ca să fac o trebuşoară.

Prin ogradă-n dimineaţă

Erau doi boboci de raţă

Şi mi-am zis că n-ar fi rău

Să-i învăţ să-noate ...zău!

Fiind scoşi de o găină,

N-a avut ea nici o vină

Că nu a ştiut se pare

Ce creştea sub aripioare.

Aşa că i-am luat cu mine

Să-i învăţ cum se cuvine,

Să înoate de se poate

Şi pe burtă şi pe spate.

Mult am stat şi m-am mirat

Ce repede-au învăţat

Şi mă întrebam de zor:

Cine le-a fost profesor?

Stând eu să mă dumiresc,

Pe mămuca o zăresc

Colo-n poartă la grădină

Cu o nuieluşă-n mână.

Şi până m-am ridicat,

Am şi fost articulat.

Că nuiaua, mi se pare,

Înota, doar pe spinare.

Eliza Roha

La vânătoare Un ponei şi o răţuşcă Au plecat la preumblare C-un căruţ, în el c-o puşcă Şi se duc la vânătoare. Când în faţă, când în spate Tancuri zornăie pe şină, La raliu ai crede, poate, Că se-ntrec cu o drezină. Uite-l şi pe ursul panda, Cel grăsun şi drăgălaş, Lipăie încet cu talpa… Se ştie că-i doar co-daş! Mai în urmă-un prichindel, Important, nevoie mare, Trage-n forţă după el Un căţel pe-o rotitoare. E din pluş, e colorat, Are ochii din mărgea, Blăniţa din păr buclat Şi latră… întors cu cheia. Hop şi Rafael, motanul, De pe hornul unei case, Se azvârle-n jos, golanul, De-ai zice că n-are oase. Miorlăie şi îi miroase, Dă ocol la fiecare, Cu gheruţa îi descoase Cât pe-aici să îi răstoarne. Puştiul suflă din trompetă Şi plutonul se opreşte. Face-o scurtă piruetă, Şi motanul o zbugheşte! E mirat şi derutat, Pe-un coteţ abia se urcă. Speriat de-un lătrat, Dintr-un salt e pe ulucă. De năpastă c-au scăpat, Roboţii pornesc la drum. Ţanţoş, cu pas cadenţat, Puştiu-n frunte e acum!

Delia Stăniloiu

Cara

Cara, căţeluşa mică

Precum boaba de cafea

E-o roşcată fără frică

Ce nu ştie a muşca. Am găsit-o într-o vară

Zgriburită lângă uşă

La căsuţa de la ţară

Când mânca o corcoduşă.

De atunci, plecat-au iată,

Şase ierni de pe aici,

Cara e de-acum...bărbată

Nu se teme de...pisici.

E şi tristă câteodată

Când cu ea uit să mă joc

Stă tăcută, supărată

Lângă sobă, lângă foc.

Apoi, de ridic privirea

Şi mă uit atent la ea

O cuprinde fericirea

Şi e iarăşi draga mea.

Stă cuminte lângă uşă

Şi priveşte cu mirare

Cănd mă uit spre cureluşă,

Până-n clanţa uşii sare.

În oglindă se priveşte

Şi crede că-i geamănă

Cu surata ce-o uimeşte

Cât de mult îi seamănă.

Cara, căţeluşa mică

Chiar cât boaba de cafea,

Pentru mine-i unică

Fiindcă-i căţeluşa mea.



12

Fiind mămică, ea zbura peste câmpul din apropiere şi prin pădurea de salcâmi în căutarea unei plante

deosebite, cu care obişnuia să-şi hrănească puii în lunile de vară, până toamna târziu. Rostopasca, întrucât

despre ea este vorba, creştea în zonele umbroase, în mănunchiuri bogate.

Rândunica despre care vă povestesc îşi făcuse un cuib, îl încropise din pene, paie, puţin lut şi cren-

guţe, chiar sub streaşina unei case din preajmă. Căsuţa ei fusese primită cu încântare de către oameni, căci

spuneau că le va aduce noroc şi spor în gospodărie.

Cum plonja razant cu solul, după tijele gustoase şi fragede, ce plăceau atât de mult copiilor ei, zări un

popândău, pe Silvestru, ce se sfădea de zor cu cârtiţa Marta, pentru un boţ de caş căzut vreunui drumeţ

prin iarba fragedă şi cărnoasă. Nu cădeau la pace! Care o zărise primul şi, ca atare, cui i se cuvenea? Zbu-

ră până în apropierea lor şi interveni curajoasă:

- Orice pricină aţi avea, nu e frumos să ridicaţi tonul unul la celălalt!

- Ce te amesteci tu? se zburli cârtiţa. E pricina ta?

- Deloc! Dar nici caşul nu va spori, nici cearta trai bun n-o să v-aducă. Mai înţelept ar fi s-o împărţiti egal,

ori s-o lăsaţi pentru vreun alt suflet înfometat.

Zicând acestea, rândunica se duse pe drumul ei, spre pădurea cu delicate note de parfum. Frunzişul

pădurii fremăta alintat de razele jucăuşe ale soarelui, îşi mişca alene corola de-un verde crud ce sclipea

vălurit, căpătând nuanţe de chihlimbar. Ici-colo, mierle zglobii cu glasuri răpitoare te ademeneau din de-

părtare. Eufrosina găsi florile gălbui, lucioase, rupse câteva tije încărcate cu firavele rochiţe şi se-nălţă

spre cerul cu pomeţi de azur ce surâdea cu subînţeles. Veselă că se va întoarce degrabă la puişorii pe care-

i adora, Eufrosina, agilă, făcea piruete şi acrobaţii în zbor, îşi scutura aripile atât de rapid, că ţi-era greu s-

o urmăreşti...De la mare distanţă, răsunau şi acum glasurile ascuţite ale celor doi, deveniţi duşmani din

pricina boţului de caş. Silvestru prinse chiar a o îmbrânci pe Marta, care se agăţă de gulerul popândăului.

Luptă în toată regula, ce mai vorbă ! Într-o clipă, rândunica ajunse din nou în preajma lor. Însă, pe

negândite, un botgros cu penajul viu colorat aproape o învârti în zbor pe Eufrosina şi lacom îşi înfipse

ciocul gri-metalizat, în bucata de caş şi se făcu nevăzut. Haios este că nici Silvestru, nici Marta nu băgară

măcar de seamă că le dispăruse obiectul disputei înverşunate. Atât de pornit era fiecare să-şi facă dreptate

cu forţa!

- Potoliţi-vă! intră în vorbă Eufrosina. Ăsta este exemplul pe care vreţi să-l daţi copiilor voştri? Caşul nici

nu mai e aici! - Cum? strigară amândoi deodată.

Buimaci, cei doi îşi dădură seama că ceea ce făceau nu se cuvenea şi, într-adevăr, nici nu-i ajuta în vreun fel.

Fiecare se retrase, îşi aranjă blăniţa, iar când înţeleseră că obiectul disputei lor - bucata de caş - fusese deja

luată de un botgros, se porniră pe un râs de zile mari. Marta şi Silvestru îşi dădură mâinile şi se împăcară, mul-

ţumiră Eufrosinei, pentru că îi făcuse să priceapă ridicolul situaţiei. Astfel, cei doi plecară, fiecare în treaba

lui, nedumeriţi de cum s-au putut comporta atât de necugetat.

Rândunica apucă drumul spre cuib, mulţumită de rezultatul întâmplării. Ajunsă la casa gospodarilor, casă

bine îngrijită, cu o grădiniţă de flori cu miros dumnezeiesc, privi încântată spectacolul de culori, modul în care

acestea se profilau mângâiate de braţele scânteietoare ale soarelui. Garofiţele lila străjuiau delicate pe partea

dreaptă, chiar spre cuibul Eufrosinei şi mirosul lor puternic plăcea tuturora nespus.

Ce credeţi voi, copii, că şi-a învăţat Eufrosina puişorii? Aveţi dreptate: să nu-şi însuşească ce nu-i al lor,

să fie cumpătaţi în tot ce fac şi să-şi însuşească vorba din popor, potrivit căreia: “Când doi se ceartă, al treilea

câştigă !”

Apoi, puii îşi văzură mai departe de ale lor, bucuroşi şi zglobii ca întotdeauna, iar eu mă grăbii să vin să

vă împărtăşesc povestea şi vouă, pentru că ştiu cât sunteţi de nerăbdători să aflaţi multe poveşti.

Mihaela Oancea

Ce ne învaţă rândunica?

Cu câtva timp înainte să vă povestesc aici întâmplarea, o rândunică înveş-

mântată-n frac negru-albăstrui, cu o codiţă bifurcată şi pieptul alb ca neaua,

poposi pe muşchiul crud al pădurii de salcâmi, aflată la marginea unui sat de

oameni harnici Numele ei era Eufrosina, ceea ce înseamna ,,cea senină”.



13

SALONUL ÎNTÂLNIRILOR INTEESANTE

,,Poezia pentru copii este,

mai întâi de toate, o poe-

zie scrisă pentru copilul

din mine. Or, cei care

creează și pentru copii își

păstrează până la adânci

bătrânețe copilul din sine.

Desigur, nu e vorba de

moșneguții senili, despre

care se zice că au ajuns în

mintea copiilor. Îi am în

vedere pe cei aleși de

Dumnezeu să poată retrăi

cu agerime, fie și la 60 de

ani, propria-le copilărie.

Anume ei înțeleg prea

bine, că nu trebuie să co-

borâm, ci să urcăm la

nivelul copilului. Perso-

nal, respect cu sfințenie

acest deziderat etic și es-

tetic, străduindu-mă, în

cuvinte puține și simple,

pe înțelesul minții și su-

fletului celui mic, să re-

dau un univers de gândire

și simțire propriu vârstei.

Atunci când copilul din

mine reacționează pozitiv

la aceste versulețe, prind

la curaj și le editez: să le

citească și alți copii. Iată

ce înseamnă pentru mine

poezia destinată copiilor!”

Ion Anton,

redactor–şef

,,Florile dalbe”,

Chişinău,

RM

Medalion

poetic

Ion Anton,redactor-şef,,Florile dalbe”, Chişinău.

Membru al USM şi USR

Ion Anton – (născut la 3 decembrie 1950, în satul Ghelăuza,

raionul Străşeni, fostul județ Chişinău, Republica Moldova) este

poet, prozator, traducător şi publicist, membru al Uniunii Scriitori-

lor din Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România, de aseme-

nea membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, este redactorul

şef al revistei ,, Florile dalbe.”

Debutează literar în reviste şi culegerile colective de versuri

„Dintre sute de catarge”. Debutul editorial este marcat de volumul

“Vamă pentru speranţă”, în 1983, urmat de „Viitorul ca moştenire”

(1992), ce se remarcă printr-o poetică individualistă plină de talent.

În anul 2000 a primit distincţia de stat „Meritul civic”,

în 2010 i s-a înmânat „Ordinul de Onoare”, şi în acelaşi an a primit

Diploma de gradul întâi a Guvernului Republicii Moldova.

Revistei săptămânale pentru copii şi adolescenţi „Florile

Dalbe”, de sub conducerea sa, i-a fost decernat, în anul 2008, la

Paris, Premiul Internaţional pentru calitate şi excelenţă „Steaua

Calităţii”, categoria Aur, instituit de Asociaţia Internaţională B.I.D.

(Business Initiative Directions), iar revista „4AM For All

Markets”("Ora 4 de dimineaţă") din Madrid - Spania, editată

în engleză şi difuzată în 154 de ţări ale lumii, publică în nr. 4

(aprilie 2008), pe coperta întâia, fotografia scriitorului cu statueta

ce i s-a decernat pentru calitatea publicaţiei FLORILE DALBE, cu

care revista noastră - CASTELUL FERMECAT – colaborează

http://ro.wikipedia.org/wiki/3_decembrie

http://ro.wikipedia.org/wiki/1950

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ghel%C4%83uza,_Str%C4%83%C8%99eni

http://ro.wikipedia.org/wiki/Raionul_Str%C4%83%C8%99eni

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Chi%C8%99in%C4%83u

http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Scriitorilor_din_Republica_Moldova

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Scriitorilor_din_Republica_Moldova

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Scriitorilor_din_Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Jurnali%C8%99tilor_din_Moldova




http://ro.wikipedia.org/wiki/Meritul_civic


http://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul_de_Onoare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris

http://ro.wikipedia.org/wiki/Madrid

http://ro.wikipedia.org/wiki/Spania

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_englez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aprilie


http://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie



14

TRICOLORUL

Vai, ce mândru curcubeu

Luminează neamul meu!

Ceru-ALBASTRU azureşte

Aerul ce mă păzeşte.

Grâul GALBEN aureşte

Glia care mă hrăneşte.

ROŞU ce mă-mbujorează

E memoria mea trează.

Veşnic fii, drag curcubeu,

Peste întreg neamul meu!

CREANGĂ

Huţa-huţa! pe-o zicală

Din desagii lui Păcală

Şi din traista lui Tândală.

Huţa-huţa! pe-un proverb

Pân-se face luna cerb

Şi răsare steaua-n verb.

Huţa-huţa! pe o snoavă,

Pe o vorbă de zăbavă,

Pe o creangă din dumbravă.

Huţa-huţa! pe-o poveste

Şi pe-această bună veste:

Înainte mult mai este!

ŞTEFĂNICĂ

- Cum te cheamă, brave pice?

- Ştefănică, mama-mi zice.

- Iar copiii cum îţi zic?

- Cel mai des: Ştefan cel Mic.

- Dar ce nume-ţi place tare?

- Sigur că Ştefan cel Mare!

PLAIUL NOSTRU

Dacă frunza n-ar doini,

Pasărea n-ar reveni;

Iarba de n-ar fi mustoasă,

Mielul ar pleca de-acasă;

De n-ar murmura izvorul,

Cerul ar uita ce-i dorul;

Poama dacă nu s-ar coace,

Ploaia n-ar veni încoace;

Spicul de n-ar creşte-n pai,

Noi n-am şti ce este-un plai;

Plaiul nostru de n-ar fi,

Soarele n-ar răsări!

Soarele n-ar răsări…

ZIUA, PASĂRE MĂIASTRĂ…

Ziua, pasăre măiastră,

Intră-n casă prin fereastră,

Întrebând pe o fetiţă:

- Gata eşti de grădiniţă?

- Gata sunt, răspunde ea,

Pasăre cu chip de nea,

Dar vreau să te-ntreb şi eu:

Unde-ţi este cuibul tău?

- Nu ştii încă? Doar eşti mare!

Cuibul meu e chiar pe soare!

ARCAŞUL

Iau o creangă de răchită,

Leg o coardă răsucită.

Gata-i arcul. Şi-o săgeată…

Arma trebuie-ncercată.

Ia să văd: nu dă târcoale

Mâţa Câţa pe la oale?

Uite-o, hoaţa! Trag şi basta!...

Dar era să stric fereastra…

EMINESCU

Stea ocrotitoare,

Grai în strai de soare,

Neam nemuritor,

Dor de viitor;

Codrul cu izvoare,

Dealul cu mioare,

Cuib cu rândunele,

Câmp cu viorele;

Mărul din grădină,

Teiul pe colină,

Lanul cel cu grâne,

Ziua mea de mâine…

Toate le numesc cu

Un nume: EMINESCU. ANOTIMPURI

Printre pomi în floare

Zumzăie albine…

Numa-n părul mamei

Iarna dalbă vine.

Printre crengi plecate

Fructul se-mplineşte…

Numai părul tatei

Scade, se răreşte.

CUIBUL SOARELUI

Într-un nuc, mai anţărţ, vara,

Un cuib soarele-a-mpletit

Şi în el, când vine seara,

Mi se culcă obosit.

Eu mă-ntreb a câta oară,

Când în patul meu mă sui:

Soarele, la primăvară,

Oare nu va scoate pui?!

OCHII MAMEI

Două boabe mari de poamă

Le sărut în orice zi…

Ca voi, negri ochi de mamă,

Mai dulce ce poate fi?!



15

SALONUL TINERILOR TALENTE

DAIANA-CRISTINA MICULESCU

Cls.a VIII-a,Şcoala cu Cls.I-

VIII,nr.8,Caransebeş (Jud.Caraş-

Severin).

ÎMI VINE-N MINTE CÂNTECUL

MAMEI

Îmi vine-n minte cântecul mamei

m-ascund în el până-n adânc

ca valul lumii să nu mă smulgă încă

de lângă pieptul cald şi protector.

M-acopăr cu trupul mamei

ca pruncul sfânt născut în iesle

un legământ cu fiinţa dragă

taina liniştii depline.

În noianul de iubire

caut zâmbetul de aur

să-mi sărute părul galben

împletit de mâna mamei.

Stă de veghe în fereastră

soarele de dimineaţă

simt parfum de iasomie

cin’ să fie?

este mama!

CRISTINA CLIMA 17 ani, elevă la L.T. „Alexei Mateevici”

s. Vadul Raşcov, r-nul Şoldăneşti

CÂNTEC ETERN

(lui Alexie Mateevici)

Se sting ani!

Ca fluturi albi se sting...

Adeseori, la cumpănă de gânduri

dulci sau amare, calde sau reci,

mă-ntorc la soarta strămoşească.

Poet creştin ne vezi din ceruri?

Te bucură cu mândrie

de urmaşii vrednici ai neamului!

Înfloreşte graiul etern pe buzele lor,

străluceşte demn în razele soarelui

asemeni florilor de primăvară.

Te bucură, poete!

Că am aflat şi curăţim

șiragul de piatră rară,

îl preţuim, îl păstrăm, îl cinstim!

Te bucură!

Limba noastră nu se pierde!

Nici zbuciumul din codrii veşnici

cât arde focul în pieptul nostru.

Şi iubim, visăm şi simţim româneşte!

Se sting ani!

Ca fluturi albi se sting.

Aştept un nou răsărit,

aştept o nouă lumină.

La bătaia inimii din piept

bucuros sufletu-mi cântă:

„Limba noastră-i o comoară.

Limba noastră-i limbă sfântă…”

Poet scăldat în lumină,

botezat în dragoste de neam

către tine sufletu-mi se-nchină,

cuvântu-ţi lăsat ca moştenire

E singura avere ce o am!



16

Nicoleta Manalachi, clasa a

IV-a – Larga –Nouă, Raionul Ca-

hul, Republica Moldova

ÎNVĂŢĂTOAREA MEA

Mereu frumoasă şi-nţeleaptă

E buna noastră-nvăţătoare.

Cu-un zâmbet cald ea ne aşteaptă

Şi ne salută la plecare.

Ea ne-a condus trei ani la rând,

Făcându-ne deştepţi la gând,

La scris, citit şi rezolvat -

De toate ea ne-a învăţat.

Desen executat de OANA NIŢĂ - elevă în clasa I-a - Bucu-

reşti

Elevii au omagiat ziua profesorilor la 5 octombrie, atât în România, cât şi în

Republica Moldova.

Jurnal de liceu

Cătălin Spiridon, 15 ani, Braşov

Prima zi de şcoală

Azi m-am trezit devreme şi destul de voios. M-am îmbrăcat foarte repede să văd cum îmi stă

cu sacoul cu insigna ,,AS” (Andrei Şaguna). N-am zăbovit prea mult în faţa oglinzii şi am plecat

spre liceu. Ce mândru eram! Pe drum însă, tristeţea a început să mă apese. Îmi dădeam seama că

drumul meu se desparte de cel a părinţilor, dar încrederea ce mi-o ofereau îmi dădea, totuşi, curaj.

Ajuns la liceu, am fost invitaţi, tot anul întâi, în sala de festivităţi. Acolo, fiecare centime-

tru pătrat era pagină de istorie. După vorbele elogioase ale personalităţilor Braşovului a început să

crescă în mine floarea speranţei. Aveam în cap numai planuri măreţe. Iar când mă uitam la chipul

lui Blaga din tabloul de pe peretele sălii, mă gândeam că poate, chiar în locul unde eram eu, a stat

marele filozof şi visurile îşi înfigeau rădăcinile adânc în sufletul meu.

Sala de clasă e la subsol. E ca un beci fără aer. Deocamdată, suntem cei mai mici şi trebuie

să aşteptăm să ne vină rândul, în anii următori, în sălile cele moderne.

Complexat că sunt de la ţară, m-am aşezat singur în bancă, dar a venit apoi celălalt băiat din

clasă şi s-a aşezat cu bucurie lângă mine. Uitându-mă în jur, vedeam numai feţe sclipitoare care

emanau multă inteligenţă.

Nu după mult timp, s-a deschis uşa şi a intrat diriginta. Pe faţa ei se putea vedea oboseala muncii, împlinirea şi seriozitatea.

http://api.ning.com/files/jDVD6OcwyOIwiERlpyLhhXoIeClmaCl0s*08C3j8Ju0FdQhmPSAgbSdqAbh2i4sunFuERml58oNy4mK8hSnwUDTT7HH5bHCE/iulia..JPG



17

Mădălina Gori – clasa a IV-a ,

Lozova, Străşeni, RM

Motanul meu

Motanul meu e leneş mare El merge ziua la culcare,

Iar noaptea credeţi că munceşte?

Nu! Tot în pat se tolăneşte.

De-i spun că nu e bine, frate,

Să dormi mereu şi zi şi noapte,

El mă priveşte somnoros,

Dar din pătuc nu se dă jos.

Un şoricel însă avan

L-a gâdilat pe-al meu motan,

Îndată somnul i-a fugit

Şi după el s-a fugărit.

Acum mă duc la magazie

Ca să procur o jucărie,

Un şoricel cu motoraş

Ca să-l trezesc pe motănaş.

M-am gândit că o să fie acră precum îi e numele: Oţet. Dar de la primul cuvânt rostit, m-am calmat şi mi-am dat seama că sunt un nătărău. Cum am putut să fac această asociere între sufletul acesta plin de har şi numele pe care îl poartă?

Al doilea val de emoţie şi gânduri prosteşti le-am avut până să-mi întâlnesc colegii de cameră din internat. Am fost încântat să văd că am cu cine împărtăşi gândurile şi că nu se dau mai viteji decât trebuie.

Tulburat de toate, închid ochii şi încerc să adorm. Nu pot. Evenimentele defilează prin mintea mea. Totuşi trebuie. Mâine e o altă zi. Ce surprize mă aşteaptă? ( va urma...)

Olivia Ursu– clasa a IV-a ,

Lozova, Străşeni, RM

CURAJOSUL

Curajosul băiat Bill

S-a luptat cu-n crocodil.

Despre asta ştie satul,

Cât e de viteaz băiatul .

El le spune tuturor ,

Că n-a fost deloc uşor.

Satul însă vrea să ştie -

Crocodilu-i din hârtie?

Căci în Moldovioara noastră

Nu e duh de marea-albastră,

Nu găseşti nici râul Nil,

Unde-ar fi vre-un crocodil

Andreea Costache - Şcoala Generală nr. 8 –

Constanţa

Greieraşul leneş Toată vara a cântat

Şi a stat mereu la soare.

Când furnicile trudeau,

Le privea cu nepăsare.

Toamna a venit cu frig,

El n-a adunat nimic.

Acum are în cămară

Doar o cobză şi-o chitară.

CEA MAI DULCE, CEA MAI BUNĂ

Camelia Mazarenco, clasa a II-a C,

Liceul Teoretic “Mircea Eliade”

Chişinău

Bunica mea s-a născut şi a trăit toată viaţa la ţară, într-un sat

frumos de la nordul Moldovei. Chiar dacă anii au trecut peste ea

şi i-au lăsat urme adânci pe faţă, bunica îşi păstrează chipul fru-

mos din tinereţe. Cea mai preţioasă calitate a ei este blândeţea.

De când o ştiu, nu a ridicat nicio dată vocea la mine sau la cei

din jur. Bunica nu-şi pierde curajul, e mereu optimistă. De aceea,

am îndrăgit-o încă de mică şi am considerat-o întotdeauna a do-

ua mea mamă. La fel ca o mamă, ea mă povăţuieşte, mă dojeneş-

te atunci când greşesc, apoi mă iartă. Bunica mă copleşeşte cu

dragostea şi grija ei. E cea mai bună bunică din lume!



18

Verde românesc Poezie scrisă de elevii

clasei a III-a a Şcolii

Gimnaziale Şinca Ve-

che.Coordonator prof.

Elena Spiridon

Verdele verzui,

Dulce amărui,

Verde românesc,

Verde îngeresc.

Nu e ca şi el

Rouratic cer;

Verde inflorit,

De români iubit.

Tare e frumoasă

Iarba românească;

Verde credincios,

Sunt un norocos.

Verde românesc,

Cu tine trăiesc,

Dau verdele meu

Pentru harul tău.

În culoarea lui,

Va luci în zori

În raiul cu flori.

În verde curat,

De strămoşi lăsat,

Verde-n curcubeu

Şi-n numele meu.

Elevii îşi exprimă prin desene dragostea pentru

flori Desene executate de IULIA NIŢĂ - elevă în clasa XI-a a

Liceului de artă "N.Tonitza"- Bucureşti

Ştiaţi că… Verdele este o culoare excelentă�pentru realizări financiare, fiind deci culoarea câştigului finan-

ciar. Se spune că persoana care-l poartă e înclinată să ia inițiative cu efect de liniște, bună dispozi-

ție, relaxare, meditație, echilibru, siguranță. El facilitează deconectarea nervoasă.. Caracterizează

tipul pasiv, defensiv, autonom, reținut. Exprimă concentrare, siguranță, introspecție.

Important de știut este faptul că verdele este culoarea potrivită� hainelor ce trebuie îmbrăcate

atunci când mergeți să dați un interviu pentru angajare.

Verdele totodată este și culoarea speranței, fiind o culoare foarte potrivită�spre a fi utilizată� la

zugrăvirea dormitoarelor.

Se spune că� verdele închis este culoarea care indică o concentrare puternică, dar care durează�

doar un moment.



19

Florina Tatiana Ştefan, 10 ani,

Şcoala Generală Şinca Veche, Bra-

şov

Meniul zilei Dejunul

Am un mic dejun

E aşa de bun,

E şi sănătos

Mândru şi pufos

Ca fulgii de nea,

Ca bunica mea .

Prânzul

La amiază prânzul meu,

E mai bun ca prânzul tău!

Îl mănânci, e fără plată...

Ca o dulce ciocolată.

Cina

Stele afumate,

Şi condimentate

Lângă- un ceai de tei,

Numai dacă vrei.

Elevii clasei a IV-a, Şcoala Gimnazială

Şinca Veche, Braşov)

Toamna

Toamna frunze cad din nori,

Şi în suflet am fiori

Iar prin vântul plângăcios,

Culeg strugurii milos.

Culeg dulcii strugurei,

Cu parfum de flori de tei.

Din cauza vântului,

Plâng florile câmpului,

Şi din vina astrelor,

Stau în casa viselor,

Pe covorul din frunziş,

Sparg nucile pe furiş.

Soarele mai strălucete,

Şcoala, să ştii, mă iubeşte!

Lângă pomul din grădină,

Frunzele au prins rugină;

Le adun în grabă mare,

Să-i fac doamnei-nvăţătoare

Rochie de sărbătoare.

Vrăbiuţa lui Ovidiu

Odată, demult, un om avea două fete oarbe. De supărare, omul a plecat în lume pentru a afla vre-

un leac. A trecut printr-o pădure, unde a întâlnit o pasăre. Vrăbiuţa i-a citit gândurile şi i-a zis să

nu mai fie supărat, deoarece o să-i dea o crenguţă fermecată, pe care o va atinge de ochii fetelor,

iar ele îşi vor recăpăta vederea .Omul cu inima mare a luat crenguţa şi a plecat în drumul lui. El s-

a întâlnit cu un dragon. Atunci a scos nuieluşa fermecată, a bătut cu ea de trei ori şi, deodată,

crescură nişte mărăcini cu ţepi mari, care îl înţeapară pe dragon în inimă.Târziu, omul ajunge

acasă, atinge ochii fetelor cu crenguţa fermecată, iar ele se vindecară şi începură să vadă normal,

ca toată lumea. Uliţele satului s-au umplut de oameni miraţi de această minune .Poate că aceste

fete mai trăiesc şi în ziua de azi.

Ovidiu Flintă, clasa a II-a, Ohaba, Braşov



20

Vasile SAVA, clasa a XI-a „B”

mun. Chişinău, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”

Poet pe pământ şi Luceafăr în cer Apus e galbenul soare, iar cerul e încă senin,

Plin de mireasmă-i văzduhul, iar câmpul de flori este plin.

Când bolta aproape-i pustie şi zori se reflectă în mare

Luceafăru-n zare atârnă, lumina din beznă apare.

Aduce căldură în suflet, cum noaptea visul aduce,

Şi nu-i mai dulce mierea vara, ci versul e mai dulce,

Ah! Câtă graţie-n gânduri şi melancolica stare

Fac mişcări ne-nsemnate în trupul fără suflare,

Văd împrejuru-mi o lume, supărător de pustie,

Şi doar ale sale versuri o fac plină şi vie

Atunci când afară e viscol şi nopţi fără senin,

Printre rânduri poţi pierde stări alinate-n sublim.

Orice ai face de ai voinţă sau ba,

Îţi va fi sete de versu-i cum îţi este sete de Ea,

Veşnic va fi Eminescu, al limbii române părinte,

Crescând frumosul în sine el l-a pictat în cuvinte.

Prin poeziile sale învăţ să visez şi să sper,

Căci e poet pe pământ şi Luceafăr în cer...

Andreea Mare, 10 ani, Şcoala

Generală Şinca Veche, Braşov

Şi Eminescu a fost copil

Şi Eminescu a fost copil ca mine.

Crânguri şi păduri cutreiera,

Cu frații săi se juca,

Pe unde apuca...

Şi aşa bucurie

Nimeni nu i-o putea lua.

Mereu studia

Şi se bucura;

Dar şi boacăne multe făcea,

Ca orişice copil.

Noi îl citim şi îl iubim,

Dar mi se pare,

Că e prea puţin.

Ramon Tulbure, clasa a II-

a, Colegiul Naţional de Arte ,,

Regina Maria”, Constanţa

Locul neştiut Într-un loc neştiut,

m-am născut

din flori şi munţi,

cer şi izvoare.

Am desenat punţi

între oameni şi soare.

,,Opriţi măcelul pădurilor”- lucrare colectivă, reali-

zată de elevii Şcolii Gimnaziale Şinca Veche, Braşov



21

ELENA PANTEA, CLASA A VII-A,

LOZOVA, STRĂŞENI, RM

Rugăminte Porumbel cu moţ în frunte,

Zbori de-aici până la munte,

Multe vezi din depărtare-

Unde mi-i măicuţa oare?

A plecat s-aducă miere

Şi o brumă de avere,

Să mă facă fericită,

Dar eu simt că-i chinuită.

Nu vreau bani , nu vreau avere ,

Vreau o simplă mângâiere ,

Vreau şoapte de-ncurajare-

Asta e averea mare.

Vreau să nu mă uit la poartă

De măicuţa nu se-arată,

Vreau să fiu niţel flămândă.

Dar o vrea să mă cuprindă.

Zboară , porumnel, în zor

Spune-i maică-i că mi-i dor.

Nu vreau nici o bogăţie,

Vreau acasă ca să vie .

ANIŞOARA RĂILEAN,

elevă s. Mărculeşti, r-nul Floresti

Închinare mamei

Mă închin ca la altare

Şi-ţi sărut mâinile tale.

Ca la icoane mă-nchin

Tot la chipul tău senin.

Şi mă rog acum la Domnul,

Să-ţi vegheze soarta, somnul.

Mă închin în orice clipă-

Să te ştiu doar fericită.

Mă închin şi mulţumesc

Că te am şi te iubesc.

Mă închin la Tatăl Sfânt,

Să te ţină pe Pământ.

.

Mama este singura fiinţă capabilă să-şi împartă iubirea

între cei zece copii ai ei şi totuşi să i-o dea fiecăruia în-

treagă.



22

SALONUL ARTEI

Păpuşile de porţelan

Istoria păpuşilor se întoarce în timp, până în

anul 1770 (aproximativ), când în Cornwall (An-

glia) au fost create primele păpuşi cu capul din

porţelan – aceasta, în timp ce istoria păpuşilor,

în general, începe undeva în anii 2000 î.H., în

Egipt. Primele păpuşi cu capul şi mâinile mobi-

le, cu haine şi păr datează din anii 200 î.H., ele

înmulţindu-se o dată cu răspândirea acestei

“mode” şi în Imperiul Roman, care a preluat

stilul şi metoda de fabricaţie de la egipteni şi

greci, rafinându-l şi stilizându-l până la a-l adu-

ce la rangul de artă. Materialele folosite la vre-

mea aceea erau, în general, lemnul, lutul şi ce-

ramica, textilele şi, uneori – pentru clasele soci-

ale înalte, fildeşul. Primele păpuşi cu capul de

porţelan aveau vestimentaţia specifice epocii,

cele mai rafinate, stilizate şi pretenţioase dintre

ele înfăţişând doamne sau domnişoare din înalta

societate, a căror îmbrăcăminte reprezenta o

replică identică a modei vremii, adaptate doar la

scara aproape miniaturală a posesoarelor lor din

porţelan. Ulterior, au apărut şi păpuşi mai puţin

stilizate, îmbrăcate cu haine comune şi înfăţi-

şând, cel mai adesea, băieţi, copii sau bebeluşi.

. Iniţial păpuşile aveau doar capul din porţelan,

care era pictat manual, iar restul corpului era

făcut din material textil. La început se cumpă-

rau mai ales capetele din porţelan (în special de

către femeile simple din popor, slujnice şi gu-

vernante), după care ele au început să fie vân-

dute din ce în ce mai mult în integralitatea lor,

mai ales după ce, în anii 1800 au început să fie

şi membrele fabricate din porţelan. În Anglia,

păpuşile din porţelan erau menite a reprezenta

atât femei, cât şi bărbaţi şi copii, în timp ce în

Germania şi Scandinavia, ele portretizau în

special femei, fiind la modă păpuşile cu “tenul”

pal şi părul brunet, în timp ce mâinile, picioare-

le şi restul trunchiului erau făcute în continuare

din cârpă (mult mai rar din lemn sau alte mate-

riale) şi umplute cu material textil moale. Mai

târziu, prin 1840, au apărut şi primele păpuşi

turnate complet din porţelan, cu membrele

drepte şi imobile, folosite şi ca păpuşi de baie –

mai ales cele care aveau şi vestimentaţia turna-

tă tot din porţelan. În Franţa anilor 1850 păpu-

şile din porţelan erau mult mai rafinate şi stili-

zate, având corpul din lemn sau piele, capul şi

membrele din porţelan fin, iar ochii din sticlă.

Părul nu mai era turnat sau pictat, pentru că

păpuşile aveau creştetul capului din plută, pe

care se fixau perucile, iar capul era prins de

corp prin mici orificii perforate care permitea

“coaserea” lui de restul corpului.



23

Prin urmare, în scurt timp au apărut costisi-

toarele păpuşi de porţelan de lux, pentru

care hainele au devenit un accesoriu propriu,

aparte şi de neînlocuit, de neîndepărtat –

rochiile fiind create de cele mai multe ori

din aceleaşi materiale ca şi cele destinate

doamnelor, cu volănaşe şi dantele, cu acce-

sorii pe măsură, cu pălării sau umbrele. Cele

mai multe păpuşi portretizau fetiţe sau fete,

iar creatorii lor investeau mult efort şi miga-

lă, pentru a le transforma în obiecte de artă.

Unele aveau corpul din lemn, altele din tri-

cotaj iar altele din materiale asemănătoare

cauciucului. În scurt timp, păpuşile din por-

ţelan “au ajuns” în magazinele din întreaga

Europă, unde erau vândute alături de o serie

de accesorii – pieptene, evantaie, bijuterii,

haine de schimb. În Germania anilor 1860, a

luat naştere moda păpuşilor din porţelan

bisque – neglazurat (mat), multe dintre aces-

tea având părul aranjat cu foarte multă aten-

ţie – cârlionţat sau ondulat, împodobit cu

funde şi alte accesorii. În plus, o dată cu

apariţia păpuşilor din porţelan bisque, s-au

produs şi o serie de modificări în ceea pri-

veşte moda păpuşilor de porţelan şi modul

de realizare - s-a schimbat culoarea părului

– de la brunetul păpuşilor iniţiale, la blond,

faţa păpuşilor a devenit mai rotundă şi cu

obrajii mai bucălaţi, imitând mai ales fetiţe

de vârste mici şi, lăsând deoparte pe cele

reprezentând băieţi sau bărbaţi, ochii erau

făcuţi din sticlă iar părul era aplicat pe capul

de porţelan, folosindu-se peruci. Între 1860

– 1890, mai ales în Franţa, era la modă ca

păpuşile din porţelan să reprezinte în special

femei tinere elegante. Capul şi membrele

din porţelan erau importate în Franţa din

Germania, după care manufacturierii le

asamblau, ataşându-le restului corpului, care

era făcut în special din material tricotat în-

desat cu textile

++++++++++

++++++++

Pentru a reda cât mai fidel formele tipice

ale corpului unei femei, aceştia foloseau corsete.

La scurt timp a apărut şi moda păpuşilor din por-

ţelan reprezentând copii mici, de aproximativ

patru ani, metodele de realizare şi designul

modificându-se şi diversificându-se din nou. Prin

urmare, la începutul anilor 1900 exista deja o

modă, o tradiţie şi chiar o industrie a păpuşilor de

porţelan, înfăţişarea, stilul, metodele de realizare

şi accesoriile lor variind în funcţie de regiune, de

vârsta ori sexul personajelor pe care le reprezen-

tau, de experienţa manufacturierilor şi de tradiţia

locală. Acum cele mai multe aveau ochii din sti-

clă şi părul ataşat pe cap, unele aveau chiar gene

ataşate, erau în continuare pictate manual, mem-

brele erau parţial sau integral din porţelan, fiind

ataşate de corp prin coasere sau lipire, iar corpul

era cel mai adesea tricotat şi îndesat cu diferite

materiale textile. În această perioadă fie au luat

naştere, fie s-au remarcat o serie de fabrici de

porţelan care produceau şi capete de păpuşi –

Meissen, Royal Copenhagen, Konigliche

Porzellan.Capetele păpuşilor erau (şi sunt!) reali-

zate prin arderea modelelor ceramice, după ce au

fost turnate, în nişte cuptoare speciale şi la o

anumita temperatura specifică. Diferenţele în

ceea ce priveşte culoarea sau tipul porţelanului se

observă după răcire. De exemplu, porţelanul gla-

zurat are un aspect mai lucios, mai fin, mai roz,

în timp ce porţelanul bisque este mai alb şi mat.

Sursa: https://depeterra.wordpress.com

https://depeterra.wordpress.com/



24

Aceste păpuşi , însă, sunt confecţionate din foi de porumb (pănuşi) Folosind banalele pănuşi(foi de porumb) artizanii pot crea adevărate opere de artă: coşuri cu flori, îngeri, păpuşi, rame, etc. Fâşiile de porumb se pot colora cu sirop de fructe sau legume – afine, zmeură, caise, sfeclă roşie, etc. sau vopsele de oua. Materia primă se găseşte din belşug şi este foarte ieftină. Împletitul foilor de porumb nu necesită ustensile complicate, forţă fizică sau calităţii deosebite. Trebuie doar să lucrezi cu atenţie. În imaginile care urmează puteţi observa singuri cum din câteva bucăţele de vată, hârtie sau tifon se poate confecţiona capul unei păpuşi din foi de porumb. Încet şi cu migală, obiectul prinde contur.

Recunoşti vedeta? În copilărie se juca mereu cu păpuşile - iar mai apoi a de-

venit actriţă, cântăreaţă, soţie şi mamă



25

Le puteţi adăuga haine confec-

ţionate tot din foi de porumb

sau materiale textile. Puteţi

folosi mărgele, păr din mătase

de porumb sau vă puteţi folosi

imaginaţia pentru decorare.

Încercaţi!



26

SALONUL CLASICILOR

Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 în comuna Şiria de lângă Arad. Urmează şcoala

primară în Şiria, liceul la Arad si Timişoara, iar studiile universitare de drept şi ştiinţe la Buda-

pesta şi Viena. La Viena este preşedintele Societăţii Studenţilor Români " România Jună ". Când

îl cunoaşte pe M.Eminescu, întâlnirea lor se transformă într-o prietenie pe viaţă.

Debutează în 1871 cu o comedie, "Fata de birău", publicată în revista " Convorbiri literare ",

dar vocaţia lui e de prozator şi se va concretiza în 1881 cu volumul " Novele din popor ", mo-

ment de seamă în evoluţia prozei româneşti.

Între timp, poposeşte la Iaşi pentru scurtă vreme ( 1874 ), apoi vine la Bucureşti, unde este

secretar al unei comisii de documente istorice ( colecţia Hurmuzachi ), profesor la liceul " Matei

Basarab " şi redactor la "Timpul" (coleg de redacţie cu Eminescu si Caragiale între anii1877-

1881). În 1882 este ales membru corespondent al Academiei, secţia istorică.

În 1884 se stabileşte la Sibiu. întemeiază ziarul "Tribuna, fiind un jurnalist de rară fecundita-

te. Aici îndrumă primii paşi în literatură si înlesneşte debutul poetului George Coşbuc. Din 1890

revine în Bucureşti. Lucrează în învătământ, editează ziare şi reviste ( "Vatra", împreună cu Ca-

ragiale şi Coşbuc ), publică volume de nuvele şi romane, precum si volume cu caracater memo-

rialistic. Cele mai cunoscute şi apreciate sunt romanele „Mara” şi „Moara cu noroc”.

Moare la 17 august 1925 în casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu. E înmormân-

tat la schitul Brazi din Panciu.

Ioan Slavici



27

Boierul şi Păcală de Ioan Slavici

Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată, vede o trăsură venind spre el. Repe-

de se scoală, ia un trunchi mare de copac, şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi

vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:

– Bună ziua!

-Păcală răspunde:

- Mulţămim!

- Dar ce faci aici?

– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da'

dumneavoastră unde vă duceţi?

– Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe

mine. Păcală îi zice boierului:

– Nu te mai duce, cucoane, că eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcăli-

torul acasă. Daţi-vă jos din trăsură, să-mi aduc păcălitorul. Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul

ista bine, să nu se clatine, că eu vin îndată.

Când boierul ţinea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură şi plecă. Se face

noapte, şi Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi după-amiaza.

Numai ce trece un om.

– Bună ziua! zice omul.

– Bună ziua! îi răspunde boierul.

– Dar de ce staţi dumneavoastră acolea?

– Aşteptăm să vină Păcală de-acasă cu păcălitorul, să ne păcălească. Mi-a spus că vine degrabă cu

trăsura, şi nu mai vine.

-Atunci omul spune boierului:

– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?

-Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici.html



28

SALONUL

MINERVEI

Este înţelept nu

cine ştie multe,

dar cine ştie

lucruri utile. Proverb latin

Câinele bătrân

Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la un safari în Africa, luându-l cu el şi pe

câinele său bătrân, pentru a-i fi companie. Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, pâ-

nă când îşi dădu seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul înapoi,

vede un leopard alergând spre el, cu intenţia vădită de a-l înfuleca. Câinele bătrân îşi zi-

ce:"Văleu! Sunt terminat!", dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spa-

tele spre leopardul care se apropia, începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopar-

dul pe el, câinele bătrân exclamă:

- Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?

La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat şi fugi de acolo, gândind: "Ufff! Era

câtpe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!"

În tot acest timp, o maimuţă, care a privit întreaga scenă dintr-un copac, se întreba cum ar putea

profita de ceea ce ştia, pentru a obţine protecţie din partea leopardului. Alergă repede după leo-

pard, dar câinele bătrân, văzând-o că fuge cu viteză maximă, îşi dădu seama că maimuţa pune

ceva la cale. Maimuţa îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui.

Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:

- Hai, maimuţă, sari pe spatele meu şi vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înşele!

Câinele bătrân vede leopardul cu maimuţa în spinare şi se întreabă neliniştit: "Ei, acuma ce mă

fac?!"

Se aşeză din nou cu spatele la atacatori şi se comportă ca şi cum nu i-ar fi văzut. Când

aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă:

Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!

Morala:

Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea şi tinereţea.

-Spiritul şi înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experienţa.

Sursa:Preluare web/mail Ioan Muntean

Frumuseţea este o jumătate de har;

înţelepciunea este un har întreg. Proverb african



29

Realitatea e simplă: unii oameni învaţă mai repede decât alţii. Sunt unii oameni care pierd zile în

şir încercând să înveţe ceva nou şi nu se prinde nimic de ei, iar alţii care într-o singură zi învaţă mai

mult decât alţii într-o lună. Care este motivul?

1. Unii oameni gândesc mai repede în mod natural, adică e o chestiune care ţine de gene.

2. Toţi oamenii sunt detepţi, dar fiecare în modul lui. Trebuie doar să găseşti care e modul care

te avantajează pe tine, când înveţi ceva nou.

3. IQ-ul nu înseamnă mai nimic, decât rapiditatea cu care faci asocieri.

Vestea proastă este că dacă vrei să înveţi mai repede, trebuie să-ţi modifici comportamentul

şi atitudinea faţă de învăţare, să fii dispus să laşi prejudecăţile la o parte şi să depui tot efortul pen-

tru a face zilnic exerciţii care să te ajute să-ţi măreşti viteza de învăţare.

Vestea bună este că ORICINE poate învaţa mai repede decât o face în momentul de faţă, dacă fo-

loseşte câteva din tehnicile de mai jos. Problema cea mai mare este că majoritatea

oamenilor cred că a învaţa ceva înseamnă să iei un curs, să citeşti şi să memorezi informaţii ca să

devii bun şi să ştii lucrurile respective. Este prejudecata cea mai periculoasă, care n-are nicio legă-

tură cu realitatea. Există tehnici mult mai rapide de învăţare, care te ajută să aprofundezi informa-

ţia.

Iată câteva tehnici de învăţare rapidă:

Fă din orice o poveste.

Poveştile sunt cel mai simplu mod de a ţine minte ceva. Este modul în care informaţiile s-au trans-

mis din gură în gură, mii de ani, până a fost inventată maşina de tipărit şi au apărut cărţile. Magici-

enii, jucătorii de poker, matematicienii ţin minte numere, cărţi sau formule întregi folosind această

tehnică. Cum funcţionează? Imaginează-ţi că trebuie să înveţi următoarea frază.(În galben, mai

jos). Eu am citit-o prima dată acum opt ani de zile şi încă o ţin minte la perfecţie, pentru că am

transformat totul într-o poveste. Fraza sună cam aşa:

Două picioare stau pe trei picioare şi mănâncă un picior. Deodată, apare patru picioare care îl

apucă pe două picioare de un picior. Două picioare se enervează şi îl loveşte pe patru picioare cu

trei picioare.

Dacă te gândeşti puţin, fraza e foarte abstractă, seamănă cu genul de fraze dintr-un manual com-

plicat. Dacă începi să o repeţi în faţa oglinzii ca pe o poezie, vei reuşi în 10 - 20 de minute să o ţii

minte, fără greşeală pentru că memoria de scurtă durată şi-a făcut treaba. Cu toate astea, dacă peste

o săptămână te rog să repeţi fraza, şansele să o ştii sunt foarte mici. Iată acum varianta mea de a

învaţa această frază, şi în general, orice noţiune care e abstractă.

Încerc să fac asocieri între orice lucru abstract şi ceva familiar, care există deja în mintea mea şi în viaţa de zi cu zi şi cu care pot face o poveste imaginară. Spre exemplu, fraza următoare are alt sens dacă o să consi-derăm: un picior = un copănel de pui două picioare = un om (are două picioare în majoritatea cazurilor) trei picioare = un scăunel cu trei picioare patru picioare = un câine fioros Cum sună acum fraza, dacă înlocuim în mintea noastră noţiunile abstracte cu ceva palpabil?

Cum să înveţi mai repede

http://www.succesdublu.ro/cum-sa-inveti-mai-repede/



30

Un om stă pe un scăunel şi mănâncă un copanel de pui. Deodată, apare un un câine fioros care

îl apucă pe om de un picior. Omul se enervează şi îl loveşte pe câine cu scăunelul.

Task: Cum poţi aplica tehnica asta în ceea ce ai tu de învăţat?

2. Foloseşte tehnica IMERSIUNII

Benny Lewis este un bărbat care a învăţat să vorbească fluent 8 limbi străine în mai puţin de

10 ani. Scopul pe care îl are acum este să înveţe să vorbească fluent o limbă nouă în mai puţin de 3

luni. Tehnica pe care o foloseşte el se numeşte Imersiune Totală.

Cum funcționează?

Când a fost întrebat cum învaţă o limbă nouă, Benny a răspuns: “Încetez să mai vorbesc în

engleză (limbă lui naturală). Fac absolut totul în limba pe care vreau să o învăţ”

Când faci absolut totul în subiectul pe care vrei să-l înveţi, viteza de învăţare creşte incredi-

bil. Ştiu actori care se pregătesc pentru un rol de cerşetor îmbrăcându-se ca nişte cerşetori, trăind ca

nişte cerşetori, cerşind pe stradă pentru a intra mai bine în caracter. Este aceeaşi tehnică folosită

altfel.

3. Învaţă învăţând pe alţii

Foarte multe lucruri complicate pot fi învăţate rapid dacă încerci să le explici cuiva în timp

ce nici tu nu ştii foarte bine. Sună paradoxal dar explicaţia e simplă:

Încercând să explici un lucru complicat în cuvinte simple, ca unui copil de 5 ani, mintea ta

reţine mult mai repede lucrurile de bază.

4. Învaţă să citeşti rapid.

Citirea rapidă nu are legătură atât de mult cu viteza, cât cu exerciţiul ochilor şi al minţii. În

clasă a V-a am pus mâna pe un curs practic de citire rapidă. Aveam zeci de exerciţii de făcut, care

m-au ajutat să îmi dublez viteza de citire. Acum citesc o carte de 200 de pagini în 3-4 ore şi încă mi

se pare că citesc încet.

De ce te ajută?

Folosim creierul la un procent foarte mic din capacitatea lui. Putem reţine cantităţi uriaşe de infor-

maţii dacă le putem accesa vizual. Mărindu-şi viteza de citire, creierul are acces la mai multe infor-

maţii pe care le poate procesa şi în felul acesta poţi învăţa mai repede.

Sursa: http://www.succesdublu.ro/cum-sa-inveti-mai-repede/

Kim Ung-Yong s-a născut in 1962 şi şi-a dovedit repede înzestrările neobişnuite. Dotat pentru ma-

tematică şi fizică şi, totodată, cu aptitudini extraordinare pentru învăţarea limbilor străine, la 4 ani

era deja în stare să citească în coreeană, japoneză, engleză şi germană, iar la 5 ani, rezolvă probleme

complicate de matematică, folosind calculul diferenţial şi integralele. A învăţat apoi şi spaniola,

vietnameza, tagalog (o limbă vorbită în Filipine). De la 4 până la 6 ani, a audiat, cu permisiune spe-

cială, cursurile facultăţii de fizică a Universităţii din Hanyang.

La 7 ani, a fost chemat de NASA în SUA, unde a studiat în continuare fizica, lucrând într-un labora-

tor de cercetări al NASA şi obţinându-şi prima diplomă de doctorat la 15 ani. Guinness Book of

World records l-a desemnat pe Kim Ung-Yong “cel mai inteligent om de pe planeta”, coeficientul

sau de inteligenţă fiind estimat la 210. Ulterior, tânărul geniu s-a întors în Coreea şi s-a reprofilat,

renunţând la cercetările de fizică şi obţinând un al doilea doctorat, în inginerie civila.

Sursa & foto: Oddee

http://www.succesdublu.ro/cum-sa-inveti-mai-repede/

http://www.oddee.com/item_96629.aspx



31

Descoperiri impresionante despre corpul uman

De foarte multe ori, când ne gândim la corpul nostru, ne dăm seama că nu ştim foarte multe lu-

cruri concrete despre el. Trebuie să înţelegem şi să percepem corpul uman precum o maşinărie

inteligentă care a fost concepută pentru a evolua singură. Pentru ca această evoluţie să fie posibi-

lă, corpul uman a fost dotat cu diverse caracteristici greu de crezut.

1. Stomacul este mai inteligent decât crezi Un nou studiu a demonstrat că stomacul uman este dotat cu anumite celule inteligente.

Oamenii de ştiinţă le compară cu neuronii din creier, pentru că aceste celule conferă un rol al in-

teligenţei asupra stomacului.

2. Părul de pe corpul uman este acelaşi ca la cimpanzei Chiar dacă pare greu de crezut, structura părului uman, cât şi locul unde este aşezat pe

corp este identic cu cel găsit la cimpanzei. Oare această asemănare ne aduce aminte de un prede-

cesor comun?

3. ADN-ul este compus din viruşi Una dintre cele mai mari surprize pe care le-au avut cercetătorii a fost să afle că Adn-ul

uman este parţial compus din viruşi.Viruşii nu se pot reproduce pe cont propriu, dar ei au găsit un

mod ingenios de a-şi perpetua specia, integrându-se în celule. Acestea când se reproduc, reproduc

şi viruşii. Cercetătorii susţin că aproximativ 9% din ADN-ul uman conţine genele de viruşi.

4. Corpul tău este mult mai tânăr decât tine

În fiecare zi, milioane de celule mor, în timp ce sunt înlocuite cu altele noi. Acest proces

este unul care se repetă până într-un punct, când intervine moartea, dar cel mai ciudat este că ce-

lulele pe care le avea în adolescenţă nu mai există, ceea ce naşte ideea unui corp mai tânăr decât

vârsta propriu-zisă. Şi atunci putem să ne întrebăm dacă existăm cu adevărat, pentru că în fiecare

zi suntem de fapt alt om?

5. Unghiul mort

Ochiul uman are o eroare destul de mare. Această eroare este numită de specialişti unghiul

mort. Se cunoaşte faptul că lumina nu ajunge în totalitate la ochiul uman, ceea ce ne face să nu

vedem tot ceea ce este în jurul nostru.

6. Liniile Blaschko

Liniile Blaschko sunt o boală extrem de rară şi care nu are explicaţie, fiind întâlnită prima

dată în anul 1901 la dermatologul german Alfred Blaschko. Nu este o boală clară şi nu are nici

simptome evidente, iar Liniile Blaschko sunt ca un tipar invizibil construit în Adn-ul uman, care

ies la suprafaţă ca nişte linii colorate pe corp. Acestea se formează în formă de “V” pe spate şi în

formă de “S” pe piept.



32

Iubirea în adolescenţă!

Iubirea este unul dintre cele mai personale sentimente ale omului, fiecare având propriul mod

de a înţelege şi a trăi iubirea şi efectele sale. Printre efecte, în special în perioada de îndrăgostire,

sunt schimbarea priorităţilor, a valorilor şi percepţiei asupra lumii, a celorlalţi şi chiar a propriei per-

soane. Acest sentiment deosebit, foarte greu de definit şi explicat, dar simţit intens, te poate izola de

lumea înconjurătoare, dar în acelaşi timp îţi poate deschide porţile către un întreg univers, până

atunci necunoscut. "Îndrăgostiţii sunt singuri pe lume", spune un aforism popular.

Prima dragoste, cei mai mulţi dintre noi, o trăim în timpul adolescenţei. Evoluţia sentimentală îşi

spune cuvântul pe la vârsta de 15-16 ani, chiar dacă prima simpatie pentru o persoană de sex opus se

manifestă la grădiniţă, sau în primii ani de şcoală. La această vârstă flirtul, seducţia, dorinţa de a fi

observat şi admirat, iubirea platonică, bătăile puternice de inimă şi înroşirea obrajilor în prezenţa

celui iubit, sunt manifestări frecvente care fac parte, deopotrivă, din viaţa fetelor şi a băieţilor. Sen-

timentele intense care însoţesc aceste manifestări îi fac pe adolescenţi să caute zonele de intimitate,

împărtăşind aceste trăiri mai degrabă cu prietenii apropiaţi decât cu părinţii sau familia.

Caracteristicile iubirii adolescentine

Iubirea adolescentină, pură şi magică, răstoarnă tot universul relativ stabil al adolescentului,

perturbându-i viaţa şi activitatea. El îşi poate abandona preocupările de până atunci, inclusiv pe cele

şcolare, rezervându-şi mult timp pentru a visa la acea nouă persoană semnificativă, intrată în viaţa lui

sau petrecându-şi timp cu aceasta, construindu-şi noua relaţie care va ocupa din ce în ce mai mult

spaţiu.

Pentru părinţi este o situaţie extrem de delicată, care trebuie tratată cu foarte multă înţelegere.

Ei se văd confruntaţi cu un sentiment straniu: sunt conştienţi că adolescentul lor trăieşte un moment

important şi, în acelaşi timp, ştiu că nu pot spune sau face mare lucru. Părinţii pot da curs dorinţei

prea mari de a şti şi de a se implica exagerat, fiind atenţi şi sensibilizaţi de transformările provocate

de aşa zisa dezordine amoroasă a adolescenţilor, sau, dimpotrivă, pot ignora acest aspect prin lipsa

oricăror discuţii. Este necesar să se găsească o cale de mijloc, părinţii însoţindu-şi copiii de la distan-

ţă, rămânând mereu "pe recepţie", fără a fi intruzivi.

Să ne iubim aşa cum suntem

„Bondocule”, „Lunganule” „Piticule”…Cine n-a suferit pentru că a fost sau este etichetat cu

una dintre aceste porecle? Din simplul motiv că nu avem greutatea şi înălţimea standard, suntem ade-

sea ţinta unor astfel de batjocuri pe cât de prosteşti, pe atât de răutăcioase. Când ne privim în oglindă,

după asemenea cuvinte, ni se pare că ne-am îngrăşat peste noapte şi mai tare ori am slăbit peste mă-

sură. Şi cât de mult suferim că nu avem silueta unui top-model!

Dar să ne gândim, cum ar arăta lumea dacă fiecare ar părea ieşit din aceleaşi tipare?

Suntem diferiţi unii de alţii în funcţie de caracterele pe care ni le-au transmis părinţii şi toc-

mai aceste mici diferenţe fizice şi morale fac ca fiecare dintre noi să fie unic şi de neînlocuit.

De unde vin aceste criterii de frumuseţe, care variază de la o epocă la alta şi de la o ţară la alta? În

Europa, multă vreme, femeile frumoase erau durdulii, în schimb astăzi lucrurile s-au inversat. În

Africa şi în India, rotunjimile, semn de sănătate înfloritoare, sunt apreciate chiar şi în prezent. În

Camerun, există chiar şi un concurs de frumuseţe pentru femeile care au, cel puţin, 80 de kilograme.

Ceea ce e frumos sau nu e la modă, vine şi pleacă! Prin urmare, cel mai bine este să contăm pe prie-

tenii noştri cei adevăraţi, care, privindu-ne cu ataşament, ne ajută să ne iubim pe noi înşine aşa cum

suntem…



33

SALONUL

TEZAURULUI

POPULAR

Calendar popular.

Octombrie

În basmele referitoare la luna octombrie (Brumărel) sunt marcate caracteristicile lunii ce face

tranziţia de la toamnă la iarnă. Aproape în toate basmele, octombrie (Brumărel) este personificat

printr-un „voinicel cu calul bălan”, care călăreşte peste câmpii, dealuri şi munţi ca să ia parfumul

florilor. De fapt, prin anumite farmece, Brumărel seduce florile ca să le ia mirosul.

Într-un basm se arată că Brumărel, mergând călare prin văi şi lunci, „întâlneşte o garofiţă

sub care dormea o fetiţă cu sânul încărcat cu flori”. Tânărul se apropie, fata se trezeşte la neche-

zatul calului, iar Brumărel cere fetei o sărutare, dar fata îi răspunde că

„Nu sunt o fată mare /Să dau gura mea /Ci sunt floare mare /Cine mă miroase moare”. La rândul

său, tânărul se prezintă zicând că nici el nu-i voinicul, ci „Un mândru Brumărel, /Mor florile du-

pă el, /Astăzi sunt Brumarul mic ,/Florilor mirosu-l stric. /Mâine sunt Brumarul mare, /Iau cu

mine orice floare”.

Tânărul tomnatec îşi dezvăluie misiunea ce o are de îndeplinit, aceea de a veşteji toate florile şi

de a scutura frunzele copacilor: „Seara peste ele pic, /La prânz nu mai e nimic, /Feţele la toate

stric”. Mai departe, basmul relatează că tânărul, deja îmbătrânit înainte de vreme (fecior tomna-

tec), merge împreună cu floarea culeasă la maică-sa, Tomnica (personificarea toamnei), o bătrână

ce le încuviinţează căsătoria.

Octombrie (Brumărel) este cea de-a doua lună din străvechiul calendar biblic, şi, mai apoi, luna a

zecea din calendarele reformate, cel iulian şi gregorian. În mentalitatea populară, octombrie este

luna „când începe să brumuiască”, adică să cadă bruma.

Sărbătorile din această lună se încadrează, din punctul de vedere al meteorologiei popula-

re, unui timp de tranziţie. Astfel, în această lună întâlnim fel de fel de practici specifice perioadei

de trecere de la toamnă la iarnă, toate acestea fiind încorporate în sărbători precum: Procoava (1

octombrie), Vinerea Mare (14 octombrie), Lucinul sau Ziua lupului (18 octombrie), Sânmedrul

(26 octombrie).

În această lună se făceau şi observaţii meteorologice. Dacă frunzele copacilor cădeau în

prima parte a lunii, era semn că iarna va fi grea şi timpurie. Pentru a şti din timp cum va fi vara

viitoare, oamenii observau constelaţia Cloşca.

Dacă la apusul acestei constelaţii ploua,

însemna că vara viitoare va fi devreme

şi roditoare în toate,iar dacă ploua după

apusul acestor stele, se preconiza

că vara va fi ceva mai târzie, dar nu şi rea.



34

Portul popular românesc

Portul popular românesc este o marcă a identită-

ţii noastre culturale şi există aproximativ 112

costume tradiţionale din care în Banat sunt în

jur de 12, în Caraş sunt 5 şi în Clisură 3.

Haideţi să aflăm din ce este compus, precum şi

istoria fascinantă care stă la bază acestuia.

Istoric

Portul popular îşi are originile în îmbrăcămintea strămoşilor noştri traci (daci şi geţi) şi

se identifică cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică.

Alături de acesta o sursă valoroasă de informaţie asupra continuităţii portului se regăseş-

te în ţinuta domnitorilor, boierilor şi a ţăranilor alături de diverse documente şi cronici pictate,

jurnale, tablouri, armure cu gravuri. După secolul al XX-lea, apar şi albume cu diferite varian-

te fotografice, transformate ulterior în cărţi poştale valoroase.

Costumele populare impresionează încă din secolul al XVI-lea prin originalitate, parti-

cularităţi stilistice, ce sunt reprezentative pentru costumul din difeite zone geografice şi bineîn-

ţeles, conform categoriilor sociale. După tipul de ocazie, portul poate fi folosit şi în cadrul

muncilor agricole, regăsindu-se până la cel mai frumos ornat, cel de nuntă.

Ţinuta populară femeiască este compusă din

cămaşă, poale şi piesă care acoperă de la brâu în

jos, care se diferenţiază de la o regiune la altă.

Poartă mai multe denimiri în concordanţă cu

zona geografică ”catrinţă”, ”valnic”, ”fota” şi

”opreg”. Alături de acestea, o foarte mare în-

semnătate mai constă în ”găteala capului” ce, de

asemenea, se deosebeşte de la o zonă la altă,

prin frumuseţea ţesăturilor şi a broderiilor sau a

celorlalte podoabe.

La marame, năframe, cepse sau cununi

se adaugă şi diverse accesorii vestimentare

româneşti, ce vin în completarea ansamblului

cum ar fi brâiele şi betelele. În timp specialiş-

tii au găsit în evoluţia costumului popular

detalii de influenţă occidentală şi orientală ce

şi-au adus aportul în modernizarea costumului

de curte şi boieresc.



35

Portul popular bărbătesc

În ceea ce priveşte ţinuta bărbaţilor, aceasta este com-

pusă dintr-o cămaşă lungă în sudul şi estul ţării şi mai scurtă în

partea de nord şi vest, iar pantalonii din zona de sud şi est sunt

lungi şi strâmţi, iar în nordul şi vestul ţării sunt scurţi şi mai

largi. Ca materiale, vorbim despre pânză sau postav ţesut în

casă. Un brâu ţesut în casă se aşează peste cămaşă, sau un chi-

mir pe piele, în funcţie de regiune şi ocupaţie. În ceea ce priveş-

te sezonul rece, atunci se poartă haine din postav, cu ornamente

sau cojoace din piele sau pieptare.

Concluzia, este bine să ştii ca român să diferenţiezi o ie de Muscel, o fotă de Bucovina, un

brâu de Bistriţa, o maramă din Oltenia şi un şorţ cu franjuri din Haţeg, sau un clop de Oaş. Ideal

este să ne cunoaştem datinile şi tradiţiile pentru a ne putea însuşi cu uşurinţă originile noastre pur

româneşti.

Voi ce părere aveţi cu privire la identitatea naţională? Cum vi se pare portul popular româ-

nesc? Aţi avut ocazia să încercaţi până acum un costum popular?

Aştept cu nerăbdare răspunsurile voastre

Mariana Dobrin

TAINA MARAMEI

E plină de mister, e ancestrală,

Se plămădeşte în coconul mic,

Ce în povestea lui de vis, florală,

Construieşte-un strop de borangic.

Micul făurar sfârşind lucrarea,

Borangicu-ajunge în fuior,

Fusu-ncepe bucuros cântarea,

Jocul în vârtej ametitor.

Firele, ca razele de lună,

În marama fină sunt ţesute,

Şi în zestrea ei bogat se-adună

Cântecul străvechi şi doine multe.

O întreagă pulbere de stele

Peste faţă i s-a revărsat,

E podoabă sfâtă-a maicii mele

Când e sărbătoare mare-n sat.

E ca boarea lină-n prag de zori

Şi ca adierea de zefir,

O maramă e un câmp de flori,

Straluceşte … ca un patrafir!

http://api.ning.com/files/PMFCLj3cUT-2c9iHO0sy7SkjK8dueA0Vt6jZZs9xgRd595gY5mXsUfTLVXNhOTU8P0-WsDi*VGHgUp-nXGcErva1KB6S1zsn/731201013256PM.jpg



36

Salonul

limbii române

Pământul, istoria şi limba sunt cei trei piloni pe ca-

re se ţine neamul. Pământul îl avem moştenire de la stră-

moşi, istoria e rodul trecerii noastre prin lume, iar limba

ce o avem de la mama, e darul celui de Sus.

Cei mai de seamă reprezentanţi ai literaturii, cultu-

rii, ştiinţei noastre ne-au lăsat gânduri emoţionante despre

limba maternă - română:

Limba este îns ăşi floarea su-

fletului etnic al românimii

(M.Eminescu);

Limba este cartea de nobleţe

a unui neam (V. Alecsandri);

Limba este întâiul mare poem

al unui popor (Lucian Blaga).

"A vorbi sănătos limba mamei

este o datorie" - Grigore Vieru

Menirea acestui salon este de a veni să întregească spusele poetului basarabean .



37

ELENA MITITELU

Paronime

Limba noastră-i dulce limbă,

Numai că atenţi să fim,

Dacă un sunet se schimbă,

Nu-nţelegem ce vorbim!

Atunci, când ne-am botezat,

Ce trebuie să ştim bine,

Un prenume ni s-a dat

Pronumele locu-i ţine.

Conform unui calendar,

Aşa cum este normal,

S-a întocmit un orar,

Să dăm examen oral.

Geanta să duci te ajută,

Dacă ai pană la roată,

Trebuie ştiinţă multă,

Să spui c-ai rămas pe jantă?

Când simţi că rinichiul doare,

Să nu spui că ai nevrită,

Mergi la medic, frăţioare,

Şi-o să vezi că ai nefrită!

Ştim cu toţii că atlasul,

Colecţii de hărţi doseşte,

Să nu-l încurcăm cu-atlazul

Ce o ţesătură este!

Medicul te auscultă,

Diagnosticul când pune,

Tu, să nu vorbeşti, ascultă,

Fii atent la tot ce spune!

Material îngrijit de Liliana –Corina Glogojeanu-Boia

Explicaţii teoretice despre paronime

PARONIMELE sunt cuvinte foarte asemănătoare ca formă,

care diferă doar cu una – două litere (sunete) şi au sensuri diferite faţă

de cuvântul iniţial. Când vorbitorul nu cunoaşte sensul unui cuvânt,

apar unele confuzii şi tendinţa de-a apropia acel cuvânt de unul pe

care îl cunoaşte şi astfel spunem că s-au făcut nişte confuzii paroni-

mice.

Iată un exemplu: orar (program referitor la ore) – oral (vorbit, spus, în

antiteză cu scris).

Exemple de paronime şi înţelesul lor:

1. Familiar (prietenos, obişnuit cu..) – familial (care se referă la

familie);

2. Originar (care povine din locul..) – original (autentic, primul

exemplar după care se fac alte exemplare la o carte);

3. Alineat (rând dintr-un text care începe mai dinăuntru) – aliniat

(aşezat în linie dreaptă)

4. Anuar (publicaţie periodică anuală) – anual (care are loc odată pe

an);

5. Atlas (colecţie de hărţi geografice, cu grafice şi imagini) – atlaz

(ţesătură lucioasă);

6. Calitate (însuşire pozitivă) – caritate (generozitate, atitudine miloa-

să);

7. Destins ( care este relaxat şi nu mai este încordat) – distins (plin de

distincţie, ieşit din comun);

8. Emigrant (plecat din patria lui în altă ţară) – imigrant (venit dintr-o

ţară străină pentru a se stabili în ţara vorbitorului);

9. Eminent (excepţional, remarcabil) – iminent ( care nu mai poate fi

evitat, inevitabil);

10. Eroare (greşeală) – oroare (groază, repulsie, aversiune);

11. A se însera (a se lăsa noaptea) – a insera (a introduce un text într-un

alt text, articol, grafic sau tabel);

12. Literal ( care reproduce un cuvânt literă cu literă sau un text cuvânt

cu cuvânt) – literar (care se referă la literatură);

13. Manej (loc pentru antrenament la călărie) – menaj (conducere a

treburilor casnice, activitate gospodărească);

14. Numeral (parte de vorbire care exprimă numărul) – numerar (sumă de

bani);



38

15. Omis (uitat, neglijat) – emis (pus în circulaţie, produs, enunţat);

16. Ordinal (care indică ordinea numerică) – ordinar (obişnuit, comun, de proastă calitate)

17. Prenume (numele mic, de botez) – pronume (parte de vorbire care ţine locul unui nume);

18. A evalua (a stabili preţul, valoarea, cantitatea) – a evolua (a se dezvolta);

19. Instrumental ( care se referă la instrumente, făcut cu instrumente) – instrumentar (totalitatea

instrumentelor necesare pentru o anumită activitate);

20. Petrolier (vas care transportă petrolul) – petrolifer (despre straturi sau regiuni care conţin petrol);

21. Solidar (legat de cineva cu un interes comun) – solitar (singur, izolat).

George Pârlea

Conflict ortografic

(poezie didactică)

Nişte litere sprinţare

S-au certat, nevoie mare!

Ştiţi voi literele care

S-au certat aşa de tare?

Una-i “n”, de la “nepoate”,

Şi-alte două, aliate.

Cele două, “b” şi “p”,

S-apucară-a hotărî

Că, atât cât sunt în viaţă,

Nu-l admit pe “n” în faţă…

Şi, privind în alfabet,

Vin şi cu… amendament:

Că literei cu pricina

Îi va ţine loc… vecina;

Că tot seamănă leit –

Şi-apoi “m” e mai…smerit.

Cuvinte din Limba Româna - folosite în mod greşit.

GREŞIT CORECT

ACCIZ ACCIZĂ;

ADEGVAT ADECVAT;

AFRODISIAC AFRODIZIAC;

AMÂNDORURA AMÂNDURORA;

AŞEAZĂ AŞAZĂ;

A ANSAMBLA A ASAMBLA;

A APARE A APĂREA ;

A BĂTEA A BATE;

A CADE A CĂDEA;

A ÎNSERA A INSER(cu sensul de

a introduce);

A SCADE A SCĂDEA;

A ŞTRANGULA A STRANGULA;

A ŢINEA A ŢINE;

A-I DAT AI DAT;

A-ŢI FĂCUT AŢI FĂCUT;

BATIŞTEI BATIŞTE (strada);

COMFORT CONFORT;

CUNOŞTIINŢE CUNOŞTINŢE;

DA-ŢI (din mână) DAŢI (din mână);

DELICVENT (var.) DELINCVENT;

DEZĂPEZIRE DESZĂPEZIRE;

DESPERARE (var.) DISPERARE; ( Va urma )

Ştiaţi că…Englezescul cuvânt "news" nu vine de la pluralul "new", ci de la pri-

mele litere ale punctelor cardinale "North", "East", "West" şi "South". Acesta pentru simpul fapt

că informaţiile erau culese din toate direcţiile. Idiograma chinezească pentru "necaz" simboli-

zează "două femei care trăirsc sub un singur ,,acoperiş". Cuvântul "Şah-mat" vine de la fraza

persană "Shah Mat" care însemnă ,, regele este mort".."Dolarul" vine de la un cuvânt în germană

Thaler care este o prescurtare a Joachimsthal, zonă în care germanii exploatau argintul folosit

pentru primii dolari. Dolarul a fost folosit că monedă încă din 1519!



39

Hipocrenul

Enigma în care soluţia (o zicală sau o

expresie cunoscută) se obţine prin interpreta-

rea unei ilustraţii.

Aşa cum spune şi definiţia hipocrenu-

lui, aveţi de interpretat o ilustraţie, imagine,

poză etc., astfel încât să vă iasă ca dezlegare,

o exprezie uzuală, o zicală, un proverb ş.a..

Să luăm un exemplu:

Temă : "S-A CAM ÎNRĂUTĂŢIT SITUA-

ŢIA. " Aşa dar, aveţi de interpretat imaginea

de mai sus, în care avem o PUPĂZA cu un

COLAC deasupra. Dezlegarea, e ,,mura-n

gura'', adică: COLAC PESTE PUPĂZĂ.

Simplu, nu?

Alcătuiţi şi voi hipocrene şi trimiteţi la redac-

ţie.

Rubrica Cele mai frecvente greşeli în Limba Română va avea caracter sistematic în paginile revistei , cu

scopul de-a corecta sau de-a preveni elevii să nu

comită greşeli.

A greşi este omenesc, dar dorinţa de a învăţa tot

timpul şi de a corecta greşelile ne defineşte poate,

cu mult mai mult, ca oameni.

E greşită această modalitate de a conjugă verbul a

,,a crea” :

eu crez sau

tu crezi

el crează

creerea/creearea/creiarea lumii

Este corect:

eu creez

tu creezi

el creează

crearea lumii

De ce?

Verbul a crea, deşi aparent se termină în -ea, nu

este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea

I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru

uşurinţă, conjugaţi-l ca pe „a lucra”, înlocuind

lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi;

el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez,

crează aparţin verbului a crede: prima este pers. a

II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două,

forme populare ale aceluiaşi verb: eu crez,

el/ea/ei/ele să crează.

De asemenea este greşit „Eu creiez”.

Şi formula greşită „Eu agreiez” este des întâlnită.

Dar spunem corect „Eu agreez”.

De ce?

Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia

(a intemeia, a incleia), atunci litera -i- apare şi în

formele conjugate: eu întemeiez

Ştiaţi că… Limba unei socie-

tăţi se schimbă încet, dar sigur, cu rezultatul

că o persoană educată nu va fi capabilă să

citească sau să înţeleagă cuvinte din limba

sa, scrise în urmă cu doar 500 de ani.

Mai mult de 1400 de dialecte diferite sunt

vorbite de diferiţi membri ai familiilor din

Nigeria. Se estimează că numărul de limbi

vorbite activ în lume azi, este de aproxima-

tiv 6.500, multe dintre acestea au mai puţin

de 1000 de vorbitori. În 1945 un computer

de la Harvard nu a mai funcţionat bine şi

Grace Hopper, care lucra la computer a în-

cercat să vadă ce problemă apăruse, a găsit

un fluture de noapte într-unul din circuitele

calculatorului şi l-a îndepărtat. De atunci,

când ceva nu funcţionează la un calculator,

se spune că are un "bug". Cuvântul "robot" a

fost creat de Karel Capek şi vine de la

"robotovat" care înseamnă să munceşti foar-

te tare.

http://4.bp.blogspot.com/-4Z-EmzTTtYc/Tw4AjJfnJ7I/AAAAAAAABEU/k2baQDD_R38/s1600/hipocren+1.bmp



40

SALONUL

X MAGIC

Bine aţi venit ,

prieteni!



41



42



43



44



45



46

RECREAŢIA MARE

Mădălina Râpeanu, clasa a V-a B, Şcoala nr. 198,

Bucureşti

Moda Moda o fi ea frumoasă,

Dar e şi pretenţioasă! Azi sandale cu toc cui, Mâine espadrile pui ... Dar nu este de ajuns, Moda mai are ceva de spus! Pune tocuri argintii Şi pantaloni sidefii. Mâine iar se întoarce roata, Vrea bluze albe ca vata Şi fustiţe asortate Cu buline colorate. Moda tot are să spună, Că vrea cam o săptămână, Rochiţe în culori vii Şi pantofi de lac, să ştii. Uf ..., deja m-am plictisit, Moda asta-i trecătoare Şi-ţi spune să ai răbdare, Că aşa va fi mereu, Că moda este frumoasă, Dar şi foarte mofturoasă!

“Dă-i unei fete pantofii potriviţi şi va pu-

tea cuceri lumea.” Marilyn Monroe

Din modă adolescentină 2013



47

“Rochia trebuie să urmeze forma corpului unei femei, nu corpul forma

rochiei.” Hubert de Givenchy

Pentru a urma acest sfat , trebuie să facem sport!

ALFABETUL SPORTURILOR- Mariana Dobrin

Litera B-e a sosit,

Facem sport azi împreună,

Eu sunt ursul iscusit,

B-e mi-e parteneră bună.

Locul doi în alfabet

Este B-eul, ştiţi prea bine,

Hai, poftiţi toţi la balet!

B-e, vrei să dansezi cu mine?

BALET

Baletu-i artă, dar şi sport,

Mişcarea graţios se face,

Iar muzica te însoţeşte,

De-aceea multora le place.

Balerina

Acorduri line se revarsă-n sală,

Pe scena inundată de culoare,

O balerină fină, diafană

Pluteşte-ncet, încet, sub reflectoare.

Descrie arabescuri în lumină,

Iar trupul suplu în cambre se lasă,

Un ropot de aplauze răsună,

Ea se-nvârteşte-n rochia-i de mătasă.

O linie de sărituri urmează.

Ghirlande de talent şi măiestrie,

Iar “Lacul lebedelor”de Ceaikovsky

Revarsă-n sală ritm şi feerie.

Micuţa balerină-ncheie dansul,

Cu-o reverenţă fină mulţumeşte,

Iar publicu-ncântat e în picioare,

Cu-aplauze-ndelung o copleşeşte.



48

Revista Negru pe Alb, a cărei fondatori sunt Gheorghiţă Mocanu şi Elena Vornicescu,

apare lunar şi îşi propune să prezinte pulsul literaturii contemporane româneşti şi ba-

sarabene precum şi noutăţi din alte domenii culturale – pictură, grafică, muzică etc.

Colectivul redacţional este format din scriitori şi jurnalişti: Boris Marian Meher – di-

rector, Anca Cecilia Potinteu – redactor şef, Valeriu Dg Barbu-eseuri, Ovidiu Dinică-

biografii, calendar; Claudia Elena Peter - proză, Mariana Dobrin şi Camelia Pantazi

diverse activităţi literare, Claudia Minela, cronici ale evenimentelor literare(lansări

de carte, spectacole de teatru, concerte de muzică folk ), prezentarea ultimelor apariţii

editoriale, interviuri cu oameni de cultură, recenzii etc.; Dana Logigan, Gheorghe Pâr-

lea, Anastasia Moldoveanu- evenimente culturale, literatura din Basarabia, Teodores-

cu Lăcrămioara – artă, Raluca Neagu, traduceri şi literatură - junimea contemporană,

Anca Tănase – poezie. Tehnoredactor- Gogu Liviu, consultant tehnoredactare – Ioan

Munteanu.

Revista Negru pe Alb reflectă activitatea intensă a membrilor săi de pe site-ul cu ace-

laşi nume. Scriitori, prozatori şi poeţi, artişti plastici, jurnalişti încearcă să formeze o

comunitate culturală competitivă, care urmăreşte, ca în timp, calitatea creaţiilor să

primeze, să devină cartea de vizită a reprezentanţilor săi şi implicit a revistei.

În paginile revistei Negru pe Alb puteţi citi despre concursurile care au loc pe site, veţi

putea lectura poezii sensibile scrise atât în formă fixă, cât şi în vers alb, proză care

acoperă toată zona epică, articole sociale, culturale, articole despre tablourile şi sculp-

turile membrilor activi care postează pe site-ul Negru pe Alb. Dacă doriţi să intraţi în

contact cu ultimele noutăţi din domeniul culturii, intraţi în posesia revistei Negru pe

Alb şi vă veţi identifica cu creaţiile autorilor publicaţi.

,,Înlăuntrul nostru suntem la fel, cultura este singura care face diferenţa.’’ (Confucius)

Accesaţi - http://negrupealb.ning.com/group/salonul-bibliotecii-negru-pe-

alb/forum/topics/negru-pe-alb-nr-8

Coperta realizată cu sprijinul poetului şi sculptorului

Mircea Coroş

Revista

NEGRU pe ALB

A informat Claudia Minela

http://api.ning.com/files/-SMDs77rw4vnpyxP-oQXOwgq-Ew*QuJW3U2tn6EkiShA5p3NKxwHV3bRi7Pl97oB1HbON0iIx*oxjSz5aOww6p5DUGcth0t0/thumb.jpg

http://negrupealb.ning.com/group/salonul-bibliotecii-negru-pe-alb/forum/topics/negru-pe-alb-nr-8

http://negrupealb.ning.com/group/salonul-bibliotecii-negru-pe-alb/forum/topics/negru-pe-alb-nr-8



49

CUPRINS:

CUPRINS :

1.Elena Vornicescu . Editorial…pag.3 2.Mariaana Dobrin. Salutul mascotei Fifi ………………………….pag.4 3.Claudia Partole.Scumpii mei…pag.5 4.Mariana Dobrin. Lăcomia……..pag5 5.Mihaela Gudana. Bogăţia

toamnei……………………………pag6 6.Stelian Necşoi. Toamna………..pag.6 7.Silvia Gavrilov,Gânduri

de toamnă………………………. pag.6 8. Curelciuc Bombonica,

Dar de la Dumnezeu…………pag.7 9.Teodora Noje. Grădina

fermecată………………………...pag.9 10.Elena Spiridon. Toamna

gărgăriţa……………………………pag10 11.Maria Niculescu.Şoriceii

osândiţi……………………………pag10 12.Florin PetracheBunicuţa ……pag.10 13.C. Nechita.Trebuşoară cu

bucluc. .............................. pag.11 14.Eliza Roha.La vănătoare……pag.11 15.Delia Stăniloiu.Cara ………….pag.11 16.Mihaela Oancea,Ce ne

învaţă rândunica?..............pag.12 17.Ion Anton . Medalion poetic.pag.13 18.Daiana-Cristina Miculescu.Îmi vine

în minte cântecul mamei…pag.15 19.Cristina Glima. Cântec Etern..pag.15 20.Nicoleta Manalachi.

Învăţătoarea mea………………pag.16 21.Oana Nuţă. La lecţie. …………pag.16 22.Cătălin Spiridon. Jurnal

de liceu……………………………….pag.16 23.Mădălina Gori. Motanul meu,pag.17 24.Olivia Ursu.Curajosul …………pag 17 25.Amdreea Costache. Greieraşul

leneş ……………………………….…pag.17 26.Camelia Mazarenco. Cea

mai dulce… …………………..…pag.17

27.Poezie colectivă Verde românesc…… pag.18

28.Iulia Niţă.Pictură………pag.18 29.Ştiaţi că… ………………pag.18 30.Florina Tatiana Ştefan.

Meniul zilei …………..pag.19 31.Poezie colectivă.

Toamna……………………pag.19 32.Ovidiu Flintă. Vrăbiuţa lui

Ovidiu…………………..…pag.19 33.Vasile Sava. Poet pe pământ

şi Luceafăr în cer……pag.20 34.Andreea Mare. Şi Eminescu

a fost copil ………………pag.20 35.Ramon Tulbure. Locul

neştiut……………………pag.20 36.Elena Pantea .

Rugăminte………………pag.21 37.Anişoara Răilean.

Închinare mamei………pag.21 38.Silvia Gavrilov

Salonul artei……………..pag.22 39.Ioana Zadic.

Salonul clasicilor………pag .26 40.Tamara Vornicescu .

Salonul Minervei ………pag.28 41.Silvia Gavrilov, Salonul

tezaurului popular……pag.33 42.Salonul limbii române.pag.36 43 Aga Lucia Selenity Salonul X MAGIC…….pag.40 44. Recreaţia mare………..pag.46 45.Revista NEGRU PE ALB.pag 48

46. Cuprins…………………….pag.49



50

ADRESA NOASTRĂ: [email protected]

ADRESA NOASTRĂ: [email protected]

revista castelul fermecat nr. 3/2013

Documents