revista banatean suflet ales nr.1

BĂNĂŢEAN SUFLET ALES Anul I, Nr. 1, Mai 2011

Publicaţie culturală editată de Cercul literar-artistic al Liceului Bănăţean Oţelu-Roşu în colaborare cu

Reuniunea Cultural-Ştiinţifică „ASTRA” Oţelu-Roşu

Repere istorice

Puternic individualizat pe harta ţării, Caraş-Severinul îşi are istoria sa, parte din istoria patriei. Banatul a fost

dintotdeauna şi este un colţ de lume dăruit de Dumnezeu cu multe binefaceri, cu munţi, ape şi câmpii pline de frumuseţi

şi bogăţii. Aşezat în partea de SV a României, într-o zonă în care se întâlnesc toate formele de relief, cu bogatele

câmpii ale Caraşului şi Timişului, cu dealurile împodobite de întinse livezi şi păduri, cu munţii care adăpostesc

nenumăratele turme de oi, cu nebănuite bogăţii ale subsolului, cu clima sa blândă, Caraş-Severinul este veche vatră de

istorie românească.

Istoria locală arată la fiecare rând că aici s-au întâlnit multe interese diferite de neamuri, limbi, religii.

Parte integrantă a judeţului Caraş-Severin, Valea

Bistrei constituie culoarul natural care face legătura

între Depresiunea Caransebeşului şi cea a Haţegului,

unind în acest fel şi două mari provincii istorice

româneşti, Banatul cu Transilvania.

Satele din această zonă se încadrează în tipul

aşezărilor adunate, spre deosebire de vechile aşezări de

tip răsfirat ale căror urme sunt sălaşele de astăzi. Se

mai întâlnesc încă denumiri de Sălişte (Măgura),

Streon (Zăvoi), Cetăţuia (Măru), care ne amintesc de

fostele vetre ale acestor sate.

Locuitorii acestor sate sunt în majoritate

români. În timpul regimului grăniceresc româno-

banatic, satele au aparţinut companiei Ohaba - Bistra,

situaţia aceasta continuându-se până în anul 1872, când

ele au fost repartizate la Pretura din Caransebeş,

judeţul Severin.

Renumită atât pentru frumuseţile ei naturale, cât şi pentru salba de localităţi pitoreşti aşezate de-a lungul ei,

Valea Bistrei oferă pentru cei ce îndrăgesc drumeţia un minunat prilej de recreare.

Descriind satul bănăţean, luat sub toate aspectele, Lucian Blaga arată că aici dai la fiecare pas peste izvoarele

unei imaginaţii în abundentă izbucnire; aici, în şes sau la munte, mai aproape sau mai departe de oraş ai prilejul

excepţional de a asista la o prodigioasă „generaţie spontanee” de farmec: în cântec, în joc, în vers, în port, în obiceiuri

şi în vertiginoasa dialectică a graiului însuşi”,dealurile acoperite de păduri care străjuiesc valea , sunt martori ai unor

vremuri de mari frământări ce s-au petrecut de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri, vrând parcă să povestească cum

se iveau dinspre Tibiscum armatele romane, cum pândeau din pădurile de nepătruns dacii, cum se izbeau cele două

forţe şi apoi povestesc împreună cu susurul Bistrei, despre zilele noastre de azi şi despre cei care trăiesc pe aceste

meleaguri.

Fiecare din noi purtăm în suflet, alături de poza familiei şi celor dragi, imaginile locurilor neuitate ale

copilăriei. Satul natal, cu fondul său complex şi sănătos, este locul unde am văzut lumina, este leagănul frumoaselor

noastre amintiri, este ceva ce trăieşti în veşnicie şi asupra căruia valul uitării nu se aşterne niciodată.

Multă vreme satul românesc a fost spaţiul incontestabil al folcloriştilor şi etnografilor, având o tradiţie

culturală vastă şi o bogată zestre toponimică şi onomastică.

Lucian Blaga afirma: „satul este deschis, este cosmic şi expus iubirilor”. Asta face ca viaţa ţărănească,

spiritualitatea satului, să fie preluată de om ca o avere uriaşă, indiferent în ce condiţii istorice trăieşte. În spiritul acestei

moşteniri, putem avea certitudinea că suntem acasă atâta timp căt vor licări stelele pe bolta înlăcrimată a sufletelor

noastre zbuciumate de dor, neputinţe şi dureri, dar şi de multe bucurii.

Prof. Ana Olariu

Repere geografice

VALEA BISTREI – REPERE GEOGRAFICE. COMUNA GLIMBOCA

Bazinul hidrografic al Bistrei este situat în sud-vestul ţării, mai exact în nord-estul judeţului Caraş-Severin,

fiind mărginit de hotarul judeţelor Timiş (în nord) şi Hunedoara (în est), iar pe o

distanţă mai redusă, teritoriul comunei Zăvoi se învecinează chiar cu judeţul Gorj (în

sud-est). De asemenea se învecinează cu teritoriul comunelor Teregova, Bolvaşniţa,

Turnu Ruieni şi Constantin Daicoviciu (Căvăran) şi al municipiului Caransebeş în

vest, sud-vest şi în sud. Suprafaţa totală a bazinului hidrografic reprezintă circa 10%

din suprafaţa judeţului Caraş-Severin.

Culoarul Bistrei se află la poalele a două unităţi montane, respectiv în partea

nordică a Munţilor Ţarcu, ce aparţin Carpaţilor Meridionali, şi în partea sudică a

Munţilor Poiana Ruscă, ce fac parte din Carpaţii Occidentali. Din punct de vedere

administrativ, pe Valea Bistrei se află oraşul Oţelu Roşu şi comunele Băuţar, Marga,

Rusca Montană, Zăvoi, Glimboca şi Obreja.

Este o zonă montană, cu altitudini ce ajung până la aproape 2200 m în

Munţii Ţarcu (Vf. Pietrei, 2192 m), aici aflându-se numeroase urme ale reliefului

glaciar. În Munţii Poiana Ruscă sunt altitudini mai reduse (Vf. Padeş, 1374 m) şi

pante mai domoale, această zonă fiind mai accesibilă, iar la vărsarea Bistrei în Timiş,

altitudinea este de circa 200 m. Din punct de vedere climatic, zona de culoar a Bistrei

are caracter de adăpost, însă sunt prezente mişcările aerului dintre culoar şi

zona montană înconjurătoare. Temperatura medie anuală este de circa 10°C

în partea inferioară a culoarului, însă scade spre Bucova şi spre Poiana

Mărului, având valori tot mai reduse în zona montană, în schimb cantităţile

de precipitaţii cresc de la la circa 700 mm/an la peste 1200 mm/an în zona

înaltă. Reţeaua hidrografică este foarte densă, fiind influenţată de condiţiile

climatice şi de altitudine. Astfel, colectorul principal – Bistra are o lungime

de 46 km de la obârşie, în Munţii Ţarcu, la Iezerul Bistra, până la vărsare,

primind afluenţi mici, dar viguroşi, în sectorul superior (până la Bucova),

Niermeşul, Rusca, Bistra Mărului în sectorul mijlociu (între Bucova şi Oţelu

Roşu), iar în sectorul inferior (în aval de Oţelu Roşu) primeşte afluenţii Vârciorova pe dreapta, respectiv Axiniul (Valea

Satului) pe stânga. În zona montană există numeroase lacuri glaciare, de o frumuseţe deosebită, iardintre lacurile

artificiale, cel mai important este cel de la Poiana Mărului. Vegetaţia este etajată datorită altitudinii, de la vegetaţia

luncii şi a teraselor până la etajele stejarului, fagului şi coniferelor în zona pădurii, respectiv subalpin şi alpin, cu

jnepenişuri şi ierburi alpine înm zona alpină situată la peste 1700-1800 m. În zonă există şi trei situri de importanţă

comunitară Natura 2000 – Rusca Montană (Pădurea Pleşu), Dăncioanea (la Bucova) şi Munţii Ţarcu.

Toate aceste condiţii au fost prielnice populării acestor meleaguri încă din cele mai vechi timpuri, fapt ce

explică numeroasele urme de locuire preistorică de pe teritoriul comunei Obreja, iar datorită accesibilităţii zonei de

culoar pe aici a fost drumul roman ce făcea legătura dintre Tibiscum şi Sarmizegetusa.

Comuna Glimboca este constituită dintr-un singur sat, fiind amintită în documente pentru prima dată în anul

1370, sub numele de Villa Novak sau Satul lui Novac. Se învecinează cu satele Obreja în vest şi Var în sud, ambele

aparţinătoare comunei Obreja, comunele Zăvoi în sud-est şi Rusca Montană în nord-est, cât şi cu oraşul Oţelu Roşu în

est. Relieful este variat, îmbinându-se zonele joase (de luncă) cu cele colinare, cât şi culmi montane aparţinătoare

Munţilor Poiana Ruscă. Dintre zonele joase amintim Dărăbanţ, Obeni, Obrejeni, Şciompi, Ferigi, Balta Ramnei,

Bucium ş.a., dintre dealuri: Bogdan, Ponega, Scoarţa, Măcieşu, Merişoru, Coamă, Valea Satului etc., iar dintre

porţiunile din sectorul montan: Pripor, Ramna, Valea Glimbocii, Rămnuţa, Tuta, Purcăreaţa ş.a. Din punct de vedere

hidrografic, Glimboca este străbătută de Bistra şi afluenţii: Ramna, Purcăreaţa, Valea Satului, Merişoru, Măcieşu,

Scoarţa, Slatina.

Prof. Ion CUBIN

Munţii Poiana Ruscă la Glimboca

Aşezarea geografică a Văii

Bistrei în cadrul judeţului

Caraş-Severin

Cuvântul primarului

„ASTRA” Despărţământul Oţelu-Roşu /„ASTRA” Cercul Glimboca

Preşedinte „Astra” Despărţământul Oţelu-Roşu,

Prof. Rozina Ghiorghioni

Preşedinte „ASTRA” Cercul Glimboca,

Înv. Bistrian Flavia

Cuvântul directorului

ŞCOALĂ ŞI TRADIŢIE

Călătorule ce colinzi ţara spre a-i admira frumuseţile, dacă vei ajunge în partea de vest a ţării pentru prima

oară, nu te grăbi si opreşte în comuna Glimboca, o comună primitoare cu oameni harnici, făloşi si bucuroşi întotdeauna

de oaspeţi. Străjuită de munţii semeţi pe valea încântătoare a Bistrei, în salba de aşezări frumoase,ce încadrează întreg

pământul românesc, se găseşte comuna noastră ce-şi pierde originea în negura vremilor, amintită fiind pentru prima

dată în anul 570.

Comuna este aşezată dintr-o singură aşezare

situată în nord-vestul judeţului Caraş-Severin pe DN

68, la 15 km de municipiul Caransebeş si 4 km de

oraşul Oţelu- Roşu. Comuna este aşezată pe malul

stâng al râului Bistra, în zona de deal, cu o populaţie de

2150 de locuitori si cu o suprafaţă agricolă de 4246 ha,

majoritatea suprafeţei fiind de fâneţe si pomi fructiferi.

Comuna Glimboca arată ca un sat european, are toate

străzile si trotoarele asfaltate, gaz metan, apă curentă,

canalizare, cablu TV, dispensar si şcoală modernizate.

În mijlocul satului se află clădirea şcolii, sediul

primăriei, al consiliului local şi primăria pe care

localnicii si bănăţenii o numesc cu mândrie Voroneţul

Banatului.

Frământările întregului neam românesc de-a lungul vremii au lăsat urme deasupra Banatului, zonă din care

face parte şi Glimboca, astfel în urma păcii din 1718, ajunge sub stăpânire austriacă. Începând din 1765, mărindu-se

teritoriul grănicerilor bănăţeni cu satele de la Jupalnic până la Marga, Glimboca face parte din confiniului grăniceresc,

beneficiind de anumite drepturi printre care si dreptul de învăţământ organizat. În aceste împrejurări s-a înfiinţat şcoala

în comuna noastră intitulat Memoriu, prin care s-au cerut rechizite şcolare pentru şcolile existente, emis în anul 1976 pe

baza Ordonanţei de la 1 octombrie 1976. Învăţământul a existat şi înainte de această dată dar nu organizat ci la nivelul

mai larg al vieţii sociale, sub formă orală. Primul învăţător amintit în Contribuţii la istoria învăţământului din Banat de

P. Radu, D. Onciulescu este Moise Moesevici la anul 1808, dar în 1807 îl găsim ca diacon si învăţător din Glimboca,

semnând în cartea bisericească Meneiul lunii aprilie Buda 1804 prima copertă.

În acea perioadă învăţământul se reduce la citit, socotit si cântare bisericească, mulţi din copiii satului neavând

posibilităţi, nu au urmat cursurile şcolii iar din cei care au urmat au învăţat doar cititul. Din acele vremuri, nu ni se

păstrează un document din care să ni se arate cum era clădirea şcolii., din ce era construită şi în ce loc era. Cert este

faptul că în 1871 Regimentul Grăniceresc din care făceau parte şi glimbocenii, zideşte o şcoală tip din piatră şi

cărămidă peste drum de biserică. Elevii erau împărţiţi în două grupe: începători şi înaintaşi. În anul 1874 elevii se

împart pe clase.

Şcoala a rămas comunală, adică întreţinută de locuitorii comunei până în 1907, când în urma politicii de

deznaţionalizare prin instrucţiunile ministrului maghiar din Budapesta Appony, şcoala a trecut în subvenţia si controlul

statului cu limbă de predare maghiară până în anul 1918.

DIRECTOR,

PROF. POPA TUDOR

Cuvântul directorului

ŞCOALĂ ŞI TRADIŢIE ÎN COMUNA GLIMBOCA

Deşi instrucţiunile prevedeau ca în şcoală să se predea limba maghiară, cu riscul de a-şi pierde slujba, de a fi

întemniţaţi sau torturaţi, dascălii au continuat să predea lecţiile şi în limba materna, limba română. Până în 1905, a fost

un singur învăţător, iar de la această dată s-a înfiinţat al doilea post. Lipsind a doua sală de învăţământ, învăţătorul al

doilea, Simeria Nicolae, a ţinut cursurile în casă proprie. În anul 1909 se zideşte a doua şcoală cu o sală de clasă şi

locuinţă pentru director pe locul unde astăzi este şcoala noastră. Tot în acest an se înfiinţează al treilea post de

învăţător. Între 1926-1928 se construiesc încă trei săli de clasă şi birou pentru învăţători prin adăugire la construcţia din

1909. O contribuţie importantă la înfăptuirea acestei construcţii a avut-o preotul Gheorghe Frăţilă, a cărei statuie se află

în parcul din faţa şcolii, fiind deputat în parlamentul României în acea perioadă. În acel an şcoala dispunea de 4 săli de

clasă, birou pentru învăţători si locuinţă pentru director. În anii 1961-1962 a fost lărgit spatiul de şcolarizare, prin

contribuţia cetăţenilor, construindu-se 4 săli de clasă, laborator, 1 sală profesorală si o cameră pentru material didactic.

Între anii 1979-1981 se demolează locuinţa directorului şi se mai construiesc 4 săli de clasă, grupuri sanitare şi sală de

sport.

Mini-muzeul din cadrul şcolii a fost înfiinţat în 1987, la inaugurarea acestuia participând si academicianul

Boris Cazacu, precum si alţi oameni de litere si oficialităţi. La menajarea acestui punct muzeistic o participare

importantă a avut-o si Achim Crîsnic, contabil care a pus bazele Asociaţiei Culturale Buciumul Glimbocean, după

modelul unei filiale Astra din Sibiu.

Majoritatea absolvenţilor şcolii noastre au

urmat cursuri liceale şi ale şcolilor de arte si meserii,

mulţi dintre acestia urmând si cursurile învăţământului

superior.

Elevii şcolii noastre au participat la concursurile

şcolare la nivel local, judeţean, naţional şi

internaţional.

Comuna se făleşte şi cu coregrafi de renume ai

Banatului, recunoscuţi şi pe plan internaţional: Afilon

Laţcu, Munteanu Ion si nu în ultimul rând, Bunei

Nicolae, cel care a reînviat formaţia de dansuri

populare a şcolii noastre. În semn de respect pentru

aceştia, în fiecare an, se organizează la Glimboca

Festivalul Internaţional de Folclor Afilon Laţcu şi Ion

Munteanu.

În acest sens, pot spune că sunt mândru că anul acesta am privilegiul de a fi gazda Festivalului de Tradiţii şi

Folclor pe Valea Bistrei. Mărturisesc faptul că mă bucur din tot sufletul că după o perioadă de stagnare, a reînviat

folclorul zonei noastre cu tot ce are el mai frumos: tradiţii, obiceiuri, grai şi port.

DIRECTOR,

PROF. POPA TUDOR

Cuvânt de suflet

CHEMAŢI SPRE ÎNALT

Biserica Ortodoxă a fost prezentă în toate timpurile în viaţa omului, ca intituţie divino-umană, sădind în

inimi simţăminte religios – morale, dragoste de credinţă şi de neam, dar mai ales cultivarea esteticului în artă, meşteşug

şi tradiţie autentică. În comunităţile de la sate s-au crescut generaţii sănătoase de români, care aveau sădite în fiinţă

valorile spirituale prin trăire în strânsă legătură cu Biserica, prin slujitorii săi devotaţi, mai ales datorită vitregiilor

istoriei de ocupaţie austro-ungară în Banat şi Ardeal. Nu de puţine ori Biserica asigura învăţătura poporului în limba

română în timpul când se încerca asimilarea forţată prin şcoli de limbă maghiară, cu dascăli unguri. Preoţii ca slujitori

ai Bisericii, în sate erau consideraţi luminători şi dascăli, deoarece coborau de la amvon în pulberea drumurilor ca să-i

înveţe pe ţăranii noştri bănăţeni cetania cuvintelor cuvioase, lupta împotriva viciilor, mai ales beţia, organizarea cu

folos a timpului în gospodărie, stăruinţa asupra învăţăturii copiilor etc.

De pildă, în Parohia Glimboca preotul Gheorghe Frăţilă a fost iniţiatorul construirii unei şcoli cu etaj între

anii 1926 – 1928, unde putea locui şi învăţătorul. Tot acest preot vrednic a făcut demersurile construirii căminului

cultural în localitatea Glimboca, care s-a finalizat în anul 1920 sub denumirea de Casa Culturală. Acest edificiu era

dotat cu bibliotecă, sală de lectură şi o sală mare pentru petreceri, serbări şi programe artistice. Părintele dorea foarte

mult să implice copiii şi tinerii în păstrarea tradiţiilor folclorice, coregrafice şi a portului popular. Astfel în anul 1918

înfiinţează prima formaţie de căluşari care dădea reprezentaţii de o înaltă ţinută atât în Glimboca, cât şi în alte localităţi.

În anul 1942 - 1943, ia fiinţă cercul cultural ASTRA, având 41 de membri fondatori, în frunte cu preotul

Pavel Luca, pe atunci, un tânăr cu râvnă pastorală, care dorea să continuie munca vrednicilor înaintaşi. Oamenii erau

sfătuiţi să nu-şi neglijeze sufletul de la rugăciune, de la învăţătură, de la biserică şi de la îndatoririle etico-morale.

Cuvîntul rostit reprezenta omenia, cinstea, onoarea, care valora mai mult decât orice avere. Când se încheia o

înţelegere, o afacere, cuvântul era o garanţie de onoare, mai mult decât suficientă, revederea fiind doar o formalitate de

îndeplinire. Ce păcat că astăzi oamenii nu mai apreciază cuvântul dat, ci este considerată o slăbiciune ridicolă

consecvenţa în principii, în împlinirea unei promisiuni. Această realitate nu face altceva decât să focalizeze imaginea

unei societăţi aflate în declin, nu economic, ci spiritual. Însă, totuşi mai există speranţă de îndreptare când se mai ridică

oameni cu suflet ales chemaţi spre înalt, mergând pe considerentul că veşnicia s-a născut la sat...

Preot Sorin Gheorghe Mîţu

Parohia Ortodoxă Glimboca

Proiecte educaţionale

Instituţiile de învăţământ reprezintă „serele” în care se formează caracterele, valorile, aptitudinile, talentele şi

modul de acţiune al viitoarelor generaţii de cetăţeni.În această lumină, şcoala reprezintă o lume în sine.

Comenius, filozoful ceh din secolul al XVII-lea, care dă şi numele unor proiecte ale Uniunii Europene, spunea:

„Şcolile trebuie să-şi deschidă porţile spre lumea largă.”

Pentru a atinge acest ţel, ne-am propus ca parteneriatele şi proiectele educaţionale pe care le dezvoltăm să

contribuie la promovarea unei Europe a cunoaşterii prin realizarea unui spaţiu european de cooperare în domeniul

educaţiei şi formării profesionale.

Implicarea noastră în aceste tipuri de activităţi contribuie la creşterea calităţii, a caracterului inovator şi a

dimensiunii europene în învăţământul preuniversitar românesc.

Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Zăvoi

"Hristos împărtăşit copiilor"-perioada:

noiembrie-decembrie 2010. Parteneri:Grădiniţa P.N.

Zăvoi şi Biserica Ortodoxă Zăvoi

"Crăciunul în ochii copiilor"-perioada:

decembrie 2010. Parteneri: Grădiniţa P.N.

Zăvoi,Grădiniţa P.N.23 August Zăvoi şi Şcoala cu

cls. I-IV 23 August Zăvoi

"E vremea colindelor"-perioada:21.12.2010.

Parteneri:Comunitatea locală,părini,preşcolari,cadre

didactice

"Împreună pentru o viaţă sănătoasă".

Perioada: septembrie-octombrie 2010. Parteneri:

Dispensarul Zăvoi,Cabinet medical de stomatologie

Faur Sorin. Coordonator: prof. Pădureanu Natalia

"Punte între sat si oraş". Perioada: anul

şcolar 2010-2011. Parteneri:Şcoala cu cls. I-VIII

Măru,Liceul "Traian Doda" Caransebeş. Coordonator:

prof. Pădureanu Natalia


Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Marga

În anul şcolar 2010-2011 se derulează câteva proiecte de interes local în parteneriat cu primăria, biserica şi

părinţii.

- ECOLOGIZAREA VĂII PÂRÂULUI NERMEŞ (MARGA) – proiect în parteneriat cu Primăria Marga,

perioada aprilie-mai 2011, coordonator de proiect prof. Drăghici Alexandru.

- ”EDUCAŢIE PRIN CREDINŢĂ” – proiect în parteneriat cu biserica din localitate, perioada de desfăşurare,

an şcolar 2010-2011, coordonator de proiect prof. Tămăşilă Toma.

- ”CU PĂRINŢII DE PARTEA MEA, NIMIC NU POATE DA GREŞ!” – proiect în parteneriat cu comitetul

de părinţi al şcolii, perioada de desfăşurare, an şcolar 2010-2011, coordonator de proiect, prof. Şolea

Alexandrina Maria.


Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Băuţar

-INTERNAŢIONALE: * „CU EUROPA LA JOACA”

* „MICUL CREŞTIN”

-NAŢIONALE: * „Voinicelul”

* „Piciul”

Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Bucova

-FESTIVALUL INTERJUDEŢEAN „COMORILE MOŞTENITORILOR”

-PARTENERIAT INTERNAŢIONAL: DIALOG FĂRĂ FRONTIERE (Bucova- Serbia)

-PARTENERIAT INTERNAŢIONAL: „Cu Europa la joacă”

-PARTENERIAT LOCAL: “UN STROP DE CREDINŢĂ”


Proiecte educaţionale realizate de Şcoala cu cls. I-VIII Glimboca

-Şcoala cu cls. I-VIII Glimboca colaborează cu Org.

“Salvaţi copiii”, derulând până în prezent două

proiecte: PUNŢI DE PRIETENIE şi CULORILE

PRIETENIEI – proiecte interculturale având ca ţintă

strângerea legăturilor dintre sat şi oraş.

-Proiect naţional finanţat de Fundaţia SOROS

Bucureşti: “ŞCOALA ŞI COMUNITATE”

-Parteneriat internaţional cu Liceul de artă “Sabin

Păuţa” – “TINERE TALENTE”

-Festivalul internaţional de folclor AFILON LAŢCU şi ION MUNTEAN

-Proiect educaţional şcolar: “TRADIŢII GASTRONOMICE ŞI CULTURALE IN BANAT”

Proiecte educaţionale realizate de Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu

SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI

În fiecare an, după festivitatea de premiere,

elevii Liceului Bănăţean împreună cu părinţii şi cadrele

didactice participă la “Sărbătoarea Abecedarului”,

susţinută de elevii clasei I.

În anul şcolar 2009-2010, serbarea s-a

desfăşurat pe terenul de sport într-o atmosferă plăcută.

Micuţii au recitat poezii si au interpretat melodii

învăţate pe parcursul anului şcolar.

Lansarea ofertelor educaţionale – schimb de

bune practici între unităţile de învăţământ din

zona Văii Bistrei

„De Ziua Ta Mămico” – program muzical

coregrafic

BALUL MĂRŢIŞORULUI

Primăvara a sosit la Liceul Bănăţean Oţelu-

Roşu odata cu punerea în scena a primei ediţii a

“ Balului Mărţişorului”, care a avut loc în data de

3 Martie 2011, cu participarea claselor I-VIII.

Zâne, prinţese, părinţi şi magicieni şi-au dat

întâlnire. Nu este începutul unei poveşti, ci Balul

Mărţişorului. Costumaţi, care mai de care mai

interesant, elevii şi-au prezentat costumele, au recitat şi

au cântat cântecele specifice primăverii.

Evenimentul a început cu expoziţia

mărţişoarelor şi felicitărilor lucrate de elevi cu mult

drag pentru mamele lor.


COMENIUS

În spiritul dezvoltării unui învăţământ performant, la Liceul Bănăţean din Oţelu-Roşu a fost implementat

primul Proiect Multilateral Comenius din zona Văii Bistrei.

Intitulat „Semnificaţiile apei în diferite culturi”, proiectul îşi propune, sub o abordare interdisciplinară, să

unifice culturile a trei popoare diferite: român, german şi turc, popoare care, de-a lungul istoriei, s-au „intersectat” în

anumite momente ale evoluţiei lor.

Obiectivele proiectului prevăd prezentarea importanţei şi semnificaţiilor apei în istorie, religie,literatură şi

ştiinţe ale naturii.

Prima întâlnire de lucru a avut loc în România, la Liceul Bănăţean din Oţelu-Roşu. Astfel că, luni, 14 martie

2011, la orele 9, a avut loc festivitatea de deschidere, festivitate la care au participat partenerii germani Städtische

Gesamtschule Gummersbach, partenerii turci Ankara Türk Telekom Mehmet Kaplan Sosyal Bilimler Lisesi, iar din

partea gazdelor conducerea unităţii noastre şi membrii echipei de proiect .

COMENIUS REGIO Proiectul Comenius Regio, proiect bilateral, are ca scop întărirea dimensiunii europene a educaţiei prin

promovarea de activităţi de cooperare între autorităţile locale şi regionale cu rol în educaţie în Europa. Proiectul se

derulează în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin şi Portugalia

În cadrul acestui proiect în data de 9.12.2010 la Liceul Bănăţean s-a inaugurat centrul de informare şi

documentare privind educaţia incluzivă. Misiunea centrului este de a oferi locuitorilor din zonă şi nu numai oportunităţi

de ducaţie în vederea recuperării elevilor cu dizabilităţi în concurdonaţă cu nevoile specifice ale grupuli ţintă .


LEONARDO DA VINCI

Proiect internaţional de mobilitate de la învăţământul liceal filiera tehnologică.

SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI

Împlinirea vârstei MAJORATULUI este o

clipă solemnă, cu reverberaţii profunde, pe care toţi o

purtăm în suflet întreaga viaţă ca pe o amintire de preţ,

de neuitat.

MAJORATUL este deopotrivă, un prag al unui

început şi al unei noi deveniri. Al unui început, fiindcă

o dată cu acest moment se intră în perioada cea mai

îndelungată şi plină de rodnicie a fiinţei umane,

maturitatea. Un moment al devenirii, fiindcă ieşim din

seninul fără griji, din edenul copilăriei şi al

adolescenţei pentru a ne începe desăvârşirea în vârsta

tinereţii şi apoi, a maturităţii.

ZIUA ABSOLVENTULUI

Ziua în care clopoţelul în fiecare an la mijlocul

lui Cireşar, sună simbolic pentru ultima dată, după care

GAUDEAMUSUL, cântecul care exprimă gândurile şi

vârsta absolvenţilor, încheie ZIUA

ABSOLVENTULUI.

Este supremul adio pe care absolvenţii şi-l iau

de la anii de liceu care oricum nu se mai întorc. Este

puţina durere, puţin regret, dar şi multă încredere în

ceea ce urmează. Sunt deopotrivă, lacrimi şi zâmbete în

care bucuria şi tristeţea găsesc punct fericit de

interferenţă.

Liceul Bănăţean Oţelu-Roşu - Performanţe şcolare

SITUAŢIA PARTICIPĂRII LA FAZA JUDEŢEANĂ ŞI NAŢIONALĂ

A OLIMPIADELOR ŞI CONCURSURILOR ŞCOLARE

An şcolar: 2009-2010

Nr.

crt.

DISCIPLINA NUME ELEV CLASA CADRU

DIDACTIC

Loc obţinut la

faza judeţeană

Loc obţinut la

faza naţională

1 Lb.Germană Lucaciu Ştefania IX MI Sabău Ariana Locul I Locul I

2. Lb.Germană Duma Alexandra XII MI Sabău Ariana Locul I

3. Matematică Crocoş Lorena IX MI Dragomir Lucian Locul I

4 Matematică Azzola Francisca XII SN Dragomir Adriana Locul I

5 Matematică Norocel Alina XII TE Dragomir Adriana Locul I

6 Matematică Prejban Cristina XI TM Cecon Iulia Locul I

7 Matematică Adam Florica XI TM Cecon Iulia Locul I

8 Matematică Silianovici Alin XI SN Ferdean Arjentia Locul I

9. Lb.Latină Chiriac Karina IX U Mutaşcu Verginica Locul I

10. Geografie Nistor Cristian X TE Cubin Ion Locul I

11 Tehnic-

Tehnician

Mecatronist

Ştefoni Florin XI TM Chelbea Daniela

Fală Mihaela

Nasta Corina

Unguraş Eleonora

Toader Remus

Cococeanu Ion

Locul I

12 Tehnic-

Tehnician

mecanic

întreţinere şi

reparaţii

Onica Alexandru XII A

RP

Chelbea Daniela

Nasta Corina

Stoichescu Petru

Condruţ Haiosta

Toader Remus

Locul I

13 Tehnic-

Tehnician

electromecanic

Buşu Adrian XII B

RP

Unguras Eleonora

Fala Mihaela

Condrut Haiosta

Atinge Gigi

Locul I

14. Matematică Prejban Cristina

Adam Florica

Cecon Iulia Locul II

15. Tehnic Ţîrlui Victor X TE Chelbea Daniela

Fală Mihaela

Nasta Corina

Unguraş Eleonora

Mărgineanu Maria

Toader Remus

Cococeanu Ion

Locul II

16 Tehnic-

Tehnician

electromecanic

Sima Grigore XIII C Unguraş Eleonora

Fală Mihaela

Condruţ Haiosta

Atinge Gigi

Locul II



A OLIMPIADELOR ŞI CONCURSURILOR ŞCOLARE


17. Servicii –

Tehnician în

gastronomie

Negotin Oana XII C Bogdan Magdalena

Cojocaru Nicoleta

Maior Adriana

Locul II

18. Lb. română Chiriac Karina IX U Neagoe Rodica Locul II

19. Matematică Azzola Francesca XII SN Cecon Iulia Locul III

20. Tehnic –

Tehnician

mecatronist

Cojocaru

Sebastian

XI TM Chelbea Daniela

Fală Mihaela

Nasta Corina

Unguraş Eleonora

Toader Remus

Cococeanu Ion

Locul III

21. Tehnic –

Mecanic auto

Mirea Sorin XI A Fală Mihaela

Lesconi Antoniu

Locul III

22 Lb. română Vărgatu Alina VIII Giurcă Simona Menţiune

22. Matematică Norocel Alina XII TE Dragomir Adriana Menţiune

23. Biologie Dragomir Aura XII MI Ghiorghioni Rozina Menţiune

24. Tehnic-

Tehnician

mecanic

întreţinere şi

reparaţii

Tănasie Florin XIII A

RP

Chelbea Daniela

Nasta Corina

Stoichescu Petru

Condruţ Haiosta

Toader Remus

Menţiune

25. Servicii –

Tehnician în

gastronomie

Olariu Ariana XII C Bogdan Magdalena

Cojocaru Nicoleta

Maior Adriana

Menţiune

26. Tehnic-

Tehnician

electromecanic

Haţegan Cosmin XIII C Unguraş Eleonora

Fală Mihaela

Condruţ Haiosta

Atinge Gigi

Menţiune

27. Ed. fizică Echipa de volei Craia Petra

Andrei Nicolae

Locul I

28. Ed. fizică Echipa de baschet Craia Petra

Andrei Nicolae

Menţiune



LA ALTE CONCURSURI ŞCOLARE


Nr.

crt.

CONCURSUL NUME ELEV CLASA CADRU

DIDACTIC

Loc obţinut la

faza judeţeană

Loc obţinut la

faza naţională

1 Proiecte mediu –

Protejarea

ecosistemelor din

Banatul Montan

Krocoş Lorena

Chiriac Karina

IX MI

IX U

Ghiorghioni Rozina

Bob Mariana

Cubin Ion

Locul I Locul I

2. Concurs

interjudeţean

Traian Lalescu

Cococeanu Oana XI MI Dragomir Lucian Menţiune

3. Referate şi

comunicări

geografie

(Marmura de

Ruschiţa)

Krocoş Lorena IX MI Cubin Ion Locul I 5-8 iulie

2010,

Alexandria

4 Referate şi

comunicări istorie

(Discriminări

etnice)

Bărângă Sergiu XI MI Sandu Valentin Locul I 14-16 iunie

2010,

Focşani

5 RMCS Cococeanu Oana XI MI Dragomir Lucian Locul I

6 GeoJunior Nistor Cristian X TE Cubin Ion Locul II

7 Referate şi

comunicări

geografie

(Poluarea în

bazinul Rusca)

Chiriac Karina IX U Cubin Ion Locul II

8 RMCS Krocoş Lorena IX MI Dragomir Lucian Locul III

9. RMCS Bugariu Răzvan X MI Dragomir Lucian Locul III

10. RMCS Kuhn Anne-

Marie

IX MI Dragomir Lucian Menţiune

11 RMCS Duma Andrei X MI Dragomir Lucian Menţiune

12 RMCS Atinge Carina XI MI Dragomir Lucian Menţiune

13 RMCS Bugariu Dan XII MI Dragomir Lucian Menţiune

14. GeoJunior Mihuţ Casiana V Cubin Ion Menţiune

Încercări literare

Rumpinel

Rumpinel, un gândăcel,

Micuţ cât un cercel,

A văzut încă din zori

Triste şi uscate flori,

Păsărele călătoare

Luându-şi traista în spinare...

Şi foarte trist, Rumpinel

Priveşte lung către cer,

- Soare, soare frăţioare

- Greu o fi la iarnă oare?

Oniţoiu Andrada, cls. a VIII-a A

Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu

Puiul de arici

Într-o tufă de urzici

Şade puiul de arici,

Plânge de durere mare,

Nici un prieten bun nu are.

Nimeni nu vrea să se joace,

Că înţeapă şi-are ace,

Toţi cei care au încercat,

Repede au renunţat.

Un prieten de-ar avea,

Toată ziua s-ar distra,

S-ar plimba, ar povesti,

Tare bucuros ar fi.

Şi cum sta şi suspina,

Iacă apare în calea sa,

Un ghem mic cu ochi vioi,

Plin de ace şi noroi.

Oniţoiu Andrada, cls. a VIII-a A

Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu

LA PAŞTI

Primăvara a sosit

Ghioceii-au înflorit,

Iar o rază luminoasă

Incălzeşte casa noastră.

Azi e paşti, la noi în casă,

Masa-i plină, din belşug!

Ouă multe, colorate

Vom ciocni cu toţi acum.

Iepuraşul a venit,

Daruri multe a pregătit

Să le-mpartă la copii

Dulciuri, ouă, jucării.

Azi “Hristos a înviat!”

Să ne spele de păcat.

Domnul fie lăudat,

Paştele l-am aşteptat.

Ciobanu Maria-Cristina,

elevă a Şcolii cu cls. I-VIII Bucova


Tărâm de neuitat Există amintiri care nu pot fi uitate niciodată, există clipe şi momente unice în viaţă ce nu pot să fie înlăturate de

pe o zi pe alta, fiind eterne.

Când scriu aceste rânduri mă gândesc la proprile mele amintiri, amintiri care vor rămâne veşnic în inima mea,

amintiri care nu vor fi înlocuite cu altele, amintiri ce vor rămâne mereu speciale pentru sufletul meu.

Mărturisesc aceste gânduri referindu-mă la comuniunea mea cu şcoala, strânsa legătură dintre mine şi ea,

prietenia eternă ce a luat naştere între mine şi lumea copilăriei mele, şcoala.

Când spun şcoală mă gândesc la o poveste fictivă transformată dintr-o dată în realitate, fictivă, pentru că am

plutit pe aripile poveştilor prin castele, m-am identificat cu prinţesele, m-am împrietenit cu prinţii, cu toate personajele

pozitive ale poveştilor nemuritoare studiate pe băncile şcolii, realitate, pentru că mi-a deschis un nou orizont prin care

m-am descoperit pe mine şi ce-mi doresc să fac în viitor.

Când am păşit pentru prima dată în acest castel, şcoala, eram doar un bobocel, un bobocel ce nu cunoştea ce

frumuseţe ascunde acest loc. Mă simţeam atunci un om mic într-o lume mare.

Cu timpul anii au trecut, iar eu, bobocelul, începusem să prind viaţă.

Lucrurile noi au început să prindă rădăcini în sufletul meu datorită doamnei mele învăţătoare Cojocaru Daniela.

Ea a fost alături de mine în primii patru ani de şcoală, primii patru ani de bobocime şi mi-a împărtăşit câte puţin din tot

ce a dobândit ea. Acel puţin a însemnat pentru mine enorm de mult, iar pentru acest lucru îi mulţumesc.

Sfârşindu-se viaţa de boboc a luat naştere o nouă etapă, gimnaziul. Astfel bobocelul a înflorit şi a devenit floare,

o floare cu multe petale, fiecare petală reprezentând pe rând: amintiri, cunoştinţe, prietenii.

Această nouă etapă din viaţa mea, gimnaziul, m-a schimbat mult, m-a ajutat să mă maturizez. Încă din clasa a V-

a simţeam mirosul gimnaziului prin tot ce înseamnă teze, concursuri, olimpiade, examene, dar şi o mulţime de

profesori, profesori bine pregătiţi profesional ce ne transmiteau din cunoştinţele lor cu multă dragoste. Unul dintre

aceşti minunaţi profesori este chiar diriginta mea, totodată şi profesoara mea de limba şi literatura română, Popescu

Ana-Cristina, o doamnă ce m-a învăţat cum să aştern în compunerile mele procedee artistice, m-a învăţat ce înseamnă

limba şi literatura română în adevăratul sens al cuvântului. Gândirea metaforică îşi face simţită prezenţa în tot ceea ce

scriu şi acest lucru se datorează doar ei.

Tot ce am dobândit în această şcoală, toate momentele petrecute alături de profesorii mei, alături de colegii mei,

alături de doamna directoare Găină Adriana ce s-a dovedit mereu un bun manager prin noua înfăţişare ce a dat-o şcolii,

atât estetică cât şi educativă, vor rămâne mereu vii în amintirea mea. Aceste amintiri sfinte le voi închide în colţişorul

sufletului meu pe care l-am numit şcoala, tărâm de neuitat, tărâm al viselor nemuritoare.

Haba Beatrice,

elevă a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 3, Oţelu-Roşu, clasa a VIII-a

Copilăria Copilăria e vârsta cea mai fericită din viaţa unui om.

In mintea mea de copil, simt că sunt în centrul universului, într-un mic colţ de rai, dornic să-l explorez.

Acest spaţiu al jocurilor, râsetelor şi al viselor este minunat şi mă farmecă, iar eu m-am gândit să-l numesc

“Copilărie”. Aş vrea să nu părăsesc niciodată acest univers de basm, să cred mereu în zâne, Feţi-Frumoşi şi Moş

Crăciun, un tărâm unde binele învinge întotdeauna răul.

Punctul de sprijin al acestui univers este familia mea, alături de care sunt fericit şi mă simt protejat.

Copilăria mea este şi vârsta întâmplărilor haioase, a năzbatiilor făcute cu prietenii de joacă. Impreună suntem

tentaţi să facem o mulţime de lucruri: să ne scăldăm în Bistra limpede ca şi cristalul, să luăm mere de la matuşa Sofia,

să mergem la pescuit, dar mai ales să spunem glume şi bancuri în luncă.

Colegii de clasă sunt cei cu care împart atât bucuriile cât şi tristeţile, iar o fărâmă de supărare este repede

alungată cu un zâmbet inocent.

Acum puritatea, sinceritatea şi inocenta ne apropie de Dumnezeu, iar fiecare zi este una de sărbătoare.

Bogdan Dănuţ,

elev al Şcolii cu cls.I-VIII Bucova


Universul copilăriei mele

Un lucru este cert, tot ce mi s-a întâmplat mai frumos în viaţă, s-a întâmplat datorită şcolii. Mi s-a dat şansa să

mă cultiv, să caut cunoaşterea printre filele diferitelor cărţi ale căror informaţii mi s-au întipărit în minte fiindu-mi

benefice în toate activităţile mele.

Aici am cunoscut cei mai buni profesori având onoarea de a le fi elevă, învăţând numai la standarde înalte. Cu

toţii, profesorii mei, s-au dedicat trup şi suflet misiunii lor de dascăl, ajutându-ne pe noi, elevii, să descoperim lumea în

care trăim, limba pe care o vorbim, trecutul din care ne-am format şi factorii de care ne lovim mereu.

Unii văd şcoala ca pe o simplă clădire frecventată zilnic de grupuri de copii cu vârste diferite, dar pentru mine

şcoala este mai mult, având în vedere că nu vorbesc despre orice şcoală, ci despre Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 3 din

localitatea Oţelu Roşu.

Treptat anii de şcoală primară şi gimnazială s-au scurs aducându-mi bogate cunoştinţe şi frumoase realizări.

Acum mă aflu în a opta enigmă a cunoaşterii, ultimul an de gimnaziu ce m-a invitat pe calea sa ajutându-mă a

descoperi noi taine ale învăţăturii, să înţeleg ce mi-a fost neclar şi necunoscut până în prezent.

Am construit fundaţia personalităţii şi cunoaşterii mele sub îndrumarea celei mai bune învăţătoare, Cojocaru

Daniela care a avut răbdare cu fiecare elev al său pentru a ne descoperi cât mai multe mistere a învăţăturii ce odată

revelate ne-au fost fiecăruia de folos în continuarea activităţilor noastre şcolare. Ţin să-i mulţumesc dânsei că mi-a pus

bazele învăţăturii, plimbându-mă pe aripi de poveste patru ani în care mi-a fost ca o mamă.

Următorii patru ani mi-au deschis ochii spre o lume nouă alături de cei mai buni profesori, alunecând în

misterele cunoaşterii cu doamna dirigintă Popescu Ana-Cristina ce mi-a deschis sufletul şi spre tainele creaţiei literare

prin publicaţiile mele în revista şcolii Muguraşii, fondată de dânsa şi culegerea de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie

prin care diriginta mea a încercat să deschidă sufletul fiecărui elev spre dragostea pentru literatură

Cel mai greu îmi este acum, când la final de gimnaziu trebuie să păresesc acest loc paradisiac, această lume unde

am învăţat atâtea, această lume unde mi-am câştigat cei mai buni prieteni, acest univers al amintirilor copilăriei ce le

resimt cu fiecare pas pe care îl fac în curtea şcolii, pe coridoarele ei, în fiecare sală de clasă, în fiecare colţişor în care o

copilă şi-a găsit un rost în viaţă prin învăţătură, pas cu pas obţinând răspuns la toate necunoscutele, încetul cu încetul

descoperind priceperea.

Cărămidă cu cărămidă şcoala a zidit în mine tot ce a fost necesar pentru a înţelege tainele cunoaşterii, un zid de

cunoştinţe, zid întărit de colectivul de profesori de elită a şcolii. Sub îndrumarea acestor minunaţi dascăli fiecare elev e

motivat să cunoască tainele învăţăturii.

Nu ştiu ce înseamnă şcoala pentru unii, dar pentru mine ea va rămâne mereu universul copilăriei mele.

Preda Cristina Elena,

elevă a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 3, Oţelu-Roşu, clasa a VIII-a

Curcubeul artelor

Expoziţiile de artă plastică ale copiilor şi elevilor oraşului nostru, coordonaţi de domnul profesor Florin

Beşliu, sunt promisiuni făcute de generaţia tânără că aici tradiţiile şi-au dobândit continuitatea obţinând urmaşi pe

măsură. Datorită domnului profesor generaţii întregi de elevi au realizat lucrări care au adus faimă şi recunoaşterea

oraşului nostru.

Curcubeul artelor

Tradiţii

Câteva cuvinte...

Oul simbolizează Invierea, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al

veşniciei. In tradiţia populară românească, se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă

boli şi protejează animalele din gospodărie. In dimineaţa primei zile de Paşti, copiii trebuie să se spele pe faţă cu apa

dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătoşi şi

rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi precum argintul.

Incondeierea ouălor

Incepând cu Joia Mare, oamenii încep să vopsească ouale în diferite nuanţe. Culoarea predominantă este roşu,

dar nici celelalte nuanţe nu sunt ignorate, astfel că pe platourile de Paşte se vor găsi şi ouă galbene,verzi sau albastre.

Incondeierea ouălor face parte din tradiţiile românilor de Paşte.

Sfaturi pentru vopsirea ouălor

Pentru că ouăle să fie vopsite perfect, bătrânele spuneau că e bine sa aibă coajă netedă şi curată. Mai nou,

gospodinele obişnuiesc să le spele cu detergent pentru vase înainte să le pună la fiert. In apă, se pun 1-2 liguri de sare şi

1-2 linguri de oţet, iar când dă în clocot se lasă ouale la fiert circa 5 minute ori 7 minute pentru cele care le vor foarte

tari. Dacă ouăle puse la fiert sunt bej - oţetul le poate albi, dar acest lucru nu e un motiv de panică.

Tradiţii

Ingrediente :

-18 ouă

-colorant alimentar roşu,verde

şi galben

-o mână foi uscate de ceapă

-2 linguri untură

-frunze de pătrunjel

-sare, oţet

Mod de preparare : speli bine ouăle, apoi lipeşti pe fiecare câte o frunză de pătrunjel şi legi ouăle strâns într-o

bucată de ciorap(de 10 cm). In două cratiţe pui câte 6 ouă, torni în fiecare câte 1 l de apă, pui într-una 2 linguriţe

colorant roşu, 1 linguriţă oţet, puţină sare şi în cealaltă 2 linguriţe colorant verde, 1 linguriţă oţet,puţina sare şi le fierbi

pe foc potrivit 7-8 minute. Când sunt gata scoţi ouăle repede din cratiţe şi le desfaci când sunt ude, apoi le ungi cu

untură ş le laş să se răcească.

Ca să faci ouă galbene se procedează astfel : pui la fiert foile de ceapa cu 1 si ½ l apă. Dupa 15 minute de

fiert,dai cratiţa deoparte, laşi puţin să se răcească, apoi adaugi ouăle crude si 2 linguriţe de colorant galben, 1 linguriţă

oţet,puţină sare şi le fierbi împreună 7-8 minute. Când sunt gata, le desfaci din ciorap, le ungi cu untură şi le aşezi pe

platou.

Pe Valea Bistrei, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apa proaspătă de la fântână în care s-au

pus un ou roşu şi fire de iarba verde. Masa tradiţională se serveşte doar după ce bucatele au fost tămâiate şi includ: ouă

roşii si friptură de miel.

Exista obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Inviere. Lumânarea

respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se

spune că are noroc în viaţa personală şi este bine văzut de cei din jur.

La micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o

linguriţă de paşti(vin+pâine sfinţita). Vinerea Neagră este o zi importantă, care precede sărbătoarea de Paşte, fiind ziua

în care a fost răstignit Iisus Hristos, o zi a postului negru şi a meditării. Clopotele bisericii nu se mai trăgeau, decât

toaca se batea.

In trecut, femeile credeau că în această zi nu trebuie să găteşti ciorbă pentru că, altfel, vine necuratul şi se

scaldă în ea, stricând-o. Nu coseau, nu torceau, nu făceau pâine şi nici nu spălau. Bărbaţii nu aveau voie să semene

nimic în pământ, pentru că se spunea că tot ce era semănat în acea zi se uscă.Tradiţia cea mai cunoscută din Sâmbăta

Mare este sacrificarea, în mod ritual, a mielului – din care se face friptura şi ciorba. Spre deosebire de sărbătoarea

Crăciunului, de Paşte nu se gatesc foarte multe feluri de mâncare, de unde şi zicătoarea : "Crăciunul îi mâncacios, iar

Paştele fălos".

Pe Valea Bistrei, masa de Paşte nu are ceva specific. Totuşi, sub presiunea modelelor maghiar şi german, în

afară de carnea de miel, se mai fierbe şi şunca de porc, iar în apa care rămâne se fierb ouă albe, care nu se mai

vopsesc".Tot în această zi, se pregatesc şi cele trei "esenţe tari" ale sărbătorilor pascale – pasca, ouăle şi cozonacul.

Acestea se duc în ziua de Paşte la Biserică, pentru a fi sfinţite. Pasca nu este un produs tradiţional bănaţean, având

origini moldoveneşti. De aceea, de multe ori, în Banat aceasta este înlocuită cu tortul.

Ouăle pot fi roşii, galbene, albastre, verzi sau chiar negre. Acestea din urmă sunt făcute pentru sufletele

răposaţilor. La sate, exista credinţa că, daca se ciocnesc ouă în numele lor, aceştia vor afla că pe pământ a venit Paştele

si se vor bucura şi ei. Tot din vremuri îndepartate există şi obiceiul, ca de Paşte, fiecare să se înnoiască cu ceva de

îmbrăcat.

Tradiţii

DECORAŢIUNI PENTRU MASA DE PAŞTE

Pe lângă ouăle încondeiate si florile de primavară, pe masa de Paşte poţi pune diverse decoraţiuni vesele care

să contribuie la atmosfera de sărbătoare. Culorile feţei de masă şi ale decoraţiunilor trebuie să fie în ton cu anotimpul:

nuanţe de verde, galben si roşu.

Decoraţiunile sub formă de iepuraşi, ouă sau pui de găină sunt considerate specifice acestei sarbatori şi de

aceea sunt cele mai utilizate. Suporturi de lumânări sub forma de iepuraşi, sau chiar lumânări iepuraşi vor arăta minunat

pe masă. Ornamente precum un iepuraş ce pare real, sau doi iepuraşi simpatici adormiţi vor completa cu succes orice

decor de Paşte.

Faţa de masă este foarte importantă şi constituie o bază a întregului aranjament. Astfel că o faţă de masă albă,

pe care mici buburuze par a se plimba printre frunze poate fi începutul unui decor primăvăratic şi vesel. Pentru şervete

sunt minunate inelele sub forma de iepuraşi.

Ouăle încondeiate fac parte atât din decor cât şi din meniu. Decorarea lor se face foarte simplu dacă folosiţi

modele speciale. Servirea elegantă a ouălor la masă poate fi făcută foarte uşor cu ajutorul unui platou special produs cu

acest scop. Dacă vreţi să vă uimiţi invitaţii puteţi obţine ouă fierte cu “personalitate”, folosind o formă pătrată. Ca parte

a decorului, se obişnuieşte ca ouăle să fie păstrate în coşuri, fie într-un coş tradiţional din metal cu formă de găină, fie

într-unul pentru copii, uşor de manevrat, sau chiar într-unul original, precum o găină haioasă care merge şi face ouă.

Pe masa de Paşte puteţi pregati mici surprize celor dragi: mesaje prinse în clipsuri-iepuraşi, dulciuri sau mici

obiecte ascunse într-o punguţă decorată cu un iepuraş, de care vor fi încantaţi în special copiii.

Festivalul în imagini

Ediţia I – 2010

Oţelu Roşu


Rumpinel

Rumpinel,

un

gândăcel,

Micuţ cât

un cercel,

A văzut

încă din

zori

Triste şi

uscate flori,

Păsărele

călătoare

Luându-şi

traista în

spinare...

Şi foarte

trist,

Rumpinel

Priveşte

lung către

cer,

- Soare,

soare

frăţioare

- Greu o fi

la iarnă

oare?

Oniţoiu

Andrada,

cls. a VIII-

a A

Şc. cu cls.

I-VIII Nr.

3, Oţelu

Roşu

Puiul de

arici

Într-o tufă

de urzici

Şade puiul

de arici,

Plânge de

durere

mare,

Nici un

prieten bun

nu are.

Nimeni nu

vrea să se

joace,

Că înţeapă

şi-are ace,

revista banatean suflet ales nr.1

Documents